nr 1 august 2017 · 2017-08-29 · 6 studia 20+, nr 1 2017 Școala i.a.bassarabescu ploieȘti...

Școala Gimnazială „I.A.Bassarabescu”

ANUL 1 NR 1 AUGUST 2017

2 STUDIA 20+, NR 1 2017 ȘCOALA I.A.BASSARABESCU PLOIEȘTI

STUDIA 20+

REVISTA ȘCOLII GIMNAZIALE ”I.A.BASSARABESCU”

PLOIEȘTI

Comunicări, studii, exemple de bune practici


STUDIA 20+ ȘCOALA GIMNAZIALĂ” I.A.BASSARABESCU

ANUL I NR.1, AUGUST 2017 PLOIEȘTI

COLECTIVUL DE REDACTARE

PROF. CĂLĂVIE IULIANA

PROF. CONSTANTIN EVELINA

PROF. CRĂCIUN DANIELA

PROF. CUCU ANIȘOARA

PROF. DOBRE CONSTANȚA

PROF. GĂVENEA NICOLETA

PROF. MANTA NICOLETA

PROF. MARIN BEATRICE

PROF. MATEI ANDREEA

PROF. NEAGOE RALUCA

PROF. PASE RAMONA

PROF. STROE AMALIA

PROF.VAGNETI ALINA

C00RDONATOR : PROF. DOBRE CONSTANȚA

Tehnoredactare : prof. DOBRE CONSTANȚA

NOTA:Responsabilitatea asupra conținutului materialelor revine autorilor.


Cuprins: ȘCOALA GIMNAZIALĂ ” I.A. BASSARABESCU- ”20 de ani de 10” .............................................................. 5 STILURI DE ÎNVĂŢARE .............................................................................................................................. 8 O CARTE ESTE UN DAR, PE CARE ÎL POŢI DESCHIDE IAR ŞI IAR ................................................................. 14 AVANTAJELE VERIFICĂRII ŞI EVALUĂRII CU AJUTORUL SOFTURILOR. ....................................................... 18 JOCUL DIDACTIC ÎN EDUCAŢIA PLASTICĂ ................................................................................................ 21 HIPERACTIVITATEA – „BOALA SECOLULUI“ ............................................................................................. 25 METODE INTERACTIVE DE GRUP “LINIA VALORICĂ” ȘI ”CERCUL COMPLIMENTELOR” ............................... 28 MODALITĂȚI DE CULTIVARE A STIMEI DE SINE LA ȘCOLARUL MIC ........................................................... 30 CÂTEVA TEHNICI DE REDUCERE A PREJUDECĂȚILOR DIN MEDIUL ȘCOLAR ............................................... 33 PROGRAMUL INTERNAŢIONAL “LeAF Proiectul “SOLIDARI CU PĂDUREA” ................................................ 35 IMPORTANȚA PROIECTELOR INTERȘCOLARE ÎN EDUCAȚIA COPILULUI ..................................................... 41 EXCURSIA – CUNOAŞTERE ŞI RELAXARE ................................................................................................ 45 TRADIȚIONALA EXCURSIE A PREMIANȚILOR .......................................................................................... 48 ROLUL SERBĂRILOR ŞCOLARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR ..................................................................... 51 MLĂDIȚA PRAHOVEI .............................................................................................................................. 54 PROIECTE DIDACTICE ............................................................................................................................. 56


ȘCOALA GIMNAZIALĂ ” I.A. BASSARABESCU- ”20 de ani de 10”

Profesor MANTA NICOLETA

Părintele nostru spiritual, profesorul Ioan A. Bassarabescu, spunea că “Profesorul

adevărat nu funcţionează. Oficiază.” , așadar, școala este pentru oameni, pentru societate,

asemenea unei biserici, iar profesorul ca un preot care se adresează sufletelor copiilor, viitorilor

adulți.

Şcoala Gimnazială “I.A. Bassarabescu” se află printre cele mai noi şcoli din municipiul

Ploieşti, situată în vecinătatea Gării de Vest. Ea a luat naștere oficial prin Decizia nr. 420 din

12.09.1996 a Inspectoratului Şcolar al Judeţului Prahova care prevedea că << începând cu data

de 15 septembrie 1996 se înfiinţează Şcoala cu clasele I – VIII ”9 Mai” Ploieşti, cu sediul în

Municipiul Ploieşti, str, Aleea Strunga, nr. 2, unitate de învăţământ cu personalitate juridică.

Decizia era semnată de Inspectorul Şcolar General, Prof. Petre Năchilă.

La 15 septembrie 1996 a avut loc inaugurarea şcolii, eveniment la care au fost prezenţi:

dl. Liviu Maior – ministrul învăţământului, dl. Horia Toma – primarul Municipiului Ploieşti, dl.

Petre Năchilă – inspector şcolar general şi multe alte personalităţi locale.

Şcoala şi-a început activitatea la 15 septembrie 1996 cu un număr de 44 cadre didactice

(16 învăţători şi 28 de profesori), 16 clase primare (566 elevi) şi 14 clase gimnaziale (427 elevi),

avînd ca Director pe domnul profesor Niculae Sitaru. În cei peste 20 de ani de existență am crescut,

astfel că școala funcționează astăzi cu: 54 de cadre didactice (21 în învățământul primar și 33 în

învățământul gimnazial), un număr de 4 persoane care reprezintă personalul didactic auxiliar, 5

persoane care reprezintă personalul nedidactic și peste 1000 de elevi.

Şcoala s-a numit ”9 Mai” de la data inaugurării, 15 septembrie 1996, până la data 28

martie 2000, când, prin Decizia nr.252 din 28.03.2000, a Inspectoratului Şcolar al Judeţului

Prahova, semnată de Inspectorul Şcolar General, Prof. Aurel Lupu, s-a decis ca, începând cu data

de 29.03.2000 Şcolii cu clasele I – VIII “9 Mai” Ploieşti să i se atribuie denumirea de Şcoala cu

clasele I – VIII I.A. Bassarabescu Ploieşti. Din acel moment, ziua de 29 martie a devenit “Ziua

şcolii”.

De-a lungul timpului, în şcoală s-au desfăşurat evenimente culturale la care au participat,

în calitate de colaboratori sau invitaţi, nume sonore precum: academicianul Eugen Simion,

academicianul Valeriu Râpeanu, scriitorii: Nicolae Rădulescu-Lemnaru şi Marta Bărbulescu,

criticul literar Simion Bărbulescu, părintele Galeriu, fiica scriitorului I.A. Bassarabescu, Cireşica

Bassarabescu (Maria Elisabeta Puricel Bassarabescu), nepoţii: Valentin Bassarabescu şi


Gabriel Bassarabescu, personalități ale culturii prahovene precum; profesorul Nicolae Boaru,

directorul Bibliotecii judeţene “Nicolae Iorga”, Marian Ruscu, directorul editurii “Premier”,

Traian Cepoiu, autorul unui volum despre viaţa şi activitatea lui “I.A. Bassarabescu”, sculptorul

Arthur Hoffman, care a realizat pentru şcoala noastră două busturi ale lui I.A. Bassarabescu.

Printre alte personalităţi marcante care ne-au trecut pragul s-au mai aflat: Rita Bărbulescu, artist

plastic (a pictat în ulei portretul scriitorului, expus în cancelaria şcolii), precum şi actori ai

Teatrului “Toma Caragiu” din Ploieşti: Ilie Gâlea şi Mihai Coadă.

Ne-am ales ca motto pentru a 20-a aniversare “20 de ani de 10” pentru că așa au fost, 20

de ani de nota 10, atât pentru elevii noștri deținători ai unor rezultate remarcabile la diferite

evaluări, concursuri și olimpiade, dar și profesori de nota 10. Aș vrea să-i amintesc aici pe cei cu

care această școală a pornit la drum acum peste 20 de ani, într-o frumoasă zi de septembrie 1996:

DIRECTOR PROF. NICULAE SITARU

DIRECTOR ADJUNCT PROF. GEORGETA OANCEA

ÎNVĂȚĂTORI

BULANCEA MARIOARA

CHIRU DANIELA

SLADARIU AURA

OANCEA ELENA

TOADER ECATERINA

DINU DOINIȚA

BĂRBULESCU ELVIRA

CHIRION CRISTINA

DIMA DANIELA

DUȚĂ ION

POPESCU NICOLETA

RUSU MIHAELA

DĂNCESCU GEORGETA

STROE GABRIELA

IONESCU CRISTINA

PROFESORI

UNGUREANU ION

CHIVULESCU ELISABETA

BĂEȚICĂ ELENA

DIȚĂ CORNELIA

MEHEDINȚ IOLANDA

NIȚU CRISTINA

GRIGORE LUCIA

ȘERBAN LORETA

ULESCU ALEXANDRU

ALEXIU TATIANA

PICHIU RODICA

ANIȚEI LUDMILA

LAZĂR GEORGETA

PETCU ELENA

MEZDREA GEORGETA

DEACONU ȘTEFANA

ISTRĂȚOIU GEORGETA

GÂRBACEA VALERIA

PRODAN CRISTINA

VASILESCU GEORGETA

OPREA ION

VASOPOL GEORGETA

IONESCU COSMIN

TĂNASE MIHAIL


GANEA MARIANA

BRATU IUSTIN

Din păcate, dintre cei enumerați mai sus, unii nu mai sunt prinre noi. Cei care i-au cunoscut își

amintesc, probabil cu drag de domniile lor, iar cei care nu am avut acest privilegiu, nu putem decât să

le fim recunoscători pentru ceea ce au făcut pentru generații și generații de elevi.

Închei, așa cum am început, cu un

citat referitor la rolul școlii în viața

societății: “Fără şcoală să nu aştepte

nimeni nici părinţi buni, nici fii buni, şi

prin urmare nici stat bine organizat şi

bine cârmuit şi păstorit”.

Ion Heliade Rădulescu


STILURI DE ÎNVĂŢARE Prof.inv.primar MARIN BEATRICE

„ Cine se opreşte din învăţat, fie la 15 sau 25 sau 80 de ani, acela este un om bătrân. Cine învaţă

mereu, rămâne tânăr.”

Henri Ford

Datorită faptului că suntem diferiţi, modul în care învăţăm este diferit. Elevii preferă experienţele

de învăţare în care sunt activ implicaţi, astfel ei vor obţine rezultate mai bune şi vor avea succes la

şcoală. Ei învaţă mai repede atunci când noile achiziţii sunt utile şi practicate în viaţa de zi cu zi, precum

şi în viitor. Elevii care îşi cunosc stilul de învăţare sunt mai angajaţi în procesul de învăţare, au încredere

în ei, se simt mai independenţi. Ultimele cercetări asupra creierului afirmă că atunci când modalităţile

de învăţare sunt adaptate rezultatelor obţinute la analiza sau testarea stilurilor de învăţare, elevii vor

reţine cu mai puţin efort şi vor fi capabili să realizeze creşterea performanţelor şcolare în mai puţin de

două săptămâni.

Ce este stilul de învăţare?

Copiii au nevoie să afle cum funcţionează creierul lor, pentru a achiziţiona şi procesa cât mai

eficient o nouă informaţie, ce abilităţi sunt necesare pentru a învăţa, cum abordează un examen, cum

rezolvă probleme, cum oameni diferiţi învaţă în moduri diferite, cum pot aplica o strategie.

Învăţarea este:

- un proces complex;

- un parteneriat stabil între cadru didactic şi elevi

- achiziţionarea, schimbul reciproc de informaţii, cunoştinţe, abilităţi, atitudini;

- transformarea în vederea adaptării şcolare şi sociale.

Ştiaţi că învăţarea … ( UNESCO, 1991)

1. nu este niciodată completă?

2. este individuală?

3. este un proces social?

4. poate fi distractivă?

5. este activă?

6. implică beneficii?

7. înseamnă schimbare?

Elevii învaţă în moduri diferite: unora le place să studieze singuri, să acţioneze în grup, altora să

stea liniştiţi deoparte şi să-i observe pe alţii. Alţii preferă să facă câte puţin din fiecare.

Stilul de învăţare …

- se referă la simpla preferinţă pentru metoda prin care învăţăm şi ne aducem aminte ceea ce

învăţăm;


- implică faptul că indivizii procesează informaţiile în diferite moduri: latura cognitivă, elemente

afective emoţionale, psihomotorii şi anumite caracteristici ale situaţiilor de învăţare;

- ca „ modalitate preferată de receptare, prelucrare, stocare şi reactualizare”, are în componenţa

lui elemente genetice şi elemente „ care de dezvoltă ca urmare a expunerii frecvente şi preferenţiale la

o anumită categorie de stimuli.”

Ce stiluri de învăţare cunoaştem?

Există mai multe stiluri de învăţare.

După modalitatea senzorială implicată.

sunt trei stiluri de învăţare de bază: vizual, auditiv, tactil-kinestezic.

Atunci când învăţăm, depindem de modalităţile senzoriale implicate în procesarea informaţiilor.

Cercetările au demonstrat că 65 la sută din populaţie sunt vizuali, 30 la sută auditivi şi numai 5 la sută

tactil – kinestezici. Pentru stilul de învăţare auditiv, „inputul” este valoros, pe când pentru celelalte două,

combinaţia tuturor.

STILUL DE ÎNVĂŢARE VIZUAL

Puncte tari:

- îşi amintesc ceea ce scriu şi citesc;

- le plac prezentările şi proiectele vizuale;

- îşi pot aminti foarte bine diagrame, titluri de capitole şi hărţi;

- înţeleg cel mai bine informaţiile atunci când le văd.

Strategii pentru stilul de învăţare vizual:

- Luaţi notiţe! Cea mai eficientă cale pentru o învăţare de lungă durată.

- Priviţi persoana cu care vorbiţi! Vă ajută la concentrarea asupra sarcinii de învăţare.

- Alegeţi un loc de învăţare liniştit! Dacă este necesar puteţi folosi căşti, pentru a nu vă

distrage atenţia din cauza zgomotului.

- Dacă nu aţi înţeles ceva din ceea ce a spus cadrul didactic, întrebaţi-l politicos dacă vă

poate repeta sau explica din nou.

- Când învăţaţi luaţi multe notiţe şi explicaţi-le detaliat, în josul paginii sau unde doriţi.

- Dacă folosiţi notiţele altcuiva, rescrieţi-le, daţi-le o notă personală!

- Utilizaţi marcatoarele, culorile pentru a sublinia ideile principale!

- Înainte de a începe o sarcină, temă pentru acasă stabiliţi-vţ obiectivele ţi scrieţi-le. Afişează-

le! Să fie cât mai vizibile, să vă atragă atenţia, să fie uşor de citit.


- Înainte de a citi un capitol sau o carte, treceţi în revistă, imaginile, fotografiile, schemele,

titlurile.

- Plasaţi-vă spaţiul de învăţare( birou, bancă, masă de lucru) departe de uşă şi ferestre, în

faţa clasei.

- Notaţi-vă ideile principale pe cartonaşe colorate.

- Folosiţi diagrame, hărţi, postere, filme, video, programe computere, atunci când studiaţi,

când aveţi de pregătit o temă sau când faceţi o prezentare.

Caracteristici ale stilului de învăţare vizual:

- Preferă să vadă cuvintele scrise.

- Când ceva este descris preferă să vadă o imagine a descrierii respective.

- Preferă diagramele pentru a reţine mai uşor.

- Preferă instrucţiunile pentru sarcinile de învăţare să fie scrise faţă de cele verbale.

- Observă toate elementele fizice, materiale, concrete în clasa de elevi.

- Organizează cu atenţie toate materialele de învăţare pe care le foloseşte.

- Îi place, se bucură să decoreze spaţiul de învăţare.

- Preferă fotografii ţi ilustraţii cu un conţinut tipărit şi explicaţii scrise.

- Îşi aminteşte şi înţelege mai ales prin folosirea diagramelor, tabelelor şi hărţilor.

Ce face profesorul pentru elevii cu stilul de învăţare vizual?

- Furnizează materiale vizuale interesante într-o varietate grafică.

- Se asigură că prezentările vizuale sunt foarte bine organizate.

- Pe parcursul lecţiilor urmăreşte să fie auzit de toţi elevii pentru a-l asculta şi înţelege cât mai

bine.

- Face scheme, fişe, schiţe, rezumate uşor de citit.

- Utilizează întreaga varietate tehnologică: computer, video, retroproiector, videoproiector,

camera de filmat, circuit închis T B, fotografii, internet etc.

Sugestii de activităţi

- diagrame, grafice;

- fotografii, cărţi colorate, panouri, postere, colaje

- emisiuni TV, show-uri;

- jocuri, notiţe, ziare;

- obiecte;

- hărţi, tabele, ilustraţii,expoziţii;

STILUL DE ÎNVĂŢARE AUDITIV


Puncte tari:

- Îşi amintesc ceea ce aud şi ceea ce se spune;

- Le plac discuţiile din clasă şi cele în grupuri mici;

- Îşi pot aminti foarte bine instrucţiunile, sarcinile verbale, orale;

- Înţeleg cel mau bine informaţiile când le aud.

Strategii pentru stilul de învăţare auditiv:

- Studiaţi cu un prieten(ă)!Astfel puteţi discuta cu acesta despre materialul învăţat, vă auziţi

unul pe celălalt, vă clarificaţi;

- Recitaţi, spuneţi cu voce tare informaţiile pe care doriţi să vi le amintiţi mai mult timp.

- Întrebaţi cadrele didactice dacă puteţi prezenta temele sau munca voastră ca o prezentare

orală sau pe o casetă audio.

- Înregistraţi casete audio cu punctele importante pe care vreţi să vi le amintişi şi ascultaţi-

le în mod repetat. Este foarte folositor pentru învăţarea materialelor în vederea participării

la teste sau examene.

- Când citiţi, parcurgeţi rapid de la un capăt la altul textul, priviţi imaginile, titlurile

capitolelor, alte indicii şi spuneţi cu voce tare ce idei sunt transmise în carte.

- Confecţionaţi cartonaşe colorate cu ideile de bază pe care doriţi să le învăţaţi ţi repetaţi-

le cu voce tare. Folosiţi culori diferite care să vă ajute memoria.

- Stabiliţi obiectivele pentru tema de casă şi verbalizaţi-le. Spuneţi obiectivele, etapele de

lucru cu voce tare de fiecare dată când începeţi rezolvarea sarcinilor.

- Citiţi cu voce tare ori de câte ori este posibil! Puteţi să repetaţi, privind într-o oglindă.

Aveţi nevoie să auziţi cuvintele pe care le citiţi pentru a le înţelege mai bine sensul.

- Când faceţi calcule matematice, utilizaţi foi de matematică pentru a încadra corect

coloanele şi a efectua corect rezultatele, calculaţi cu voce tare.

- Folosiţi culori diferite şi imagini în notiţele pe care le luaţi, în exerciţiile din carte, în fişele

de lucru.

Caracteristici ale stilului de învăţare auditiv:

- Îşi aminteşte ceea ce spune şi ceea ce spun alţii;

- Preferă să discute ideile, chiar dacă nu au fost înţelese imediat;

- Găseşte că este dificil să muncească în tăcere şi linişte pentru o perioadă lungă de timp;

- Îşi aminteşte cel mai bine prin repetiţii verbale;

- Îşi aminteşte foarte bine sarcinile verbale;

- Se bucură de oportunităţile de a face prezentări de teatru;

- Îi plac discuţiile în grup, dezbaterile şi cele care se iscă în clasă;


- Manifestă interes şi entuziasm pentru expresiile verbale;

- Îi este uşor de distras atenţia de zgomote, dar la fel de uşor şi de tăcere.

Ce face profesorul pentru elevii cu stilul de predare auditiv?

- Reformulează ideile principale şi întrebările

- Variază viteza, volumul, intensitatea în vorbire ceea ce ajută la crearea unei adecvate şi

interesante „ compoziţii, melodii” pentru ureche.

- Notează punctele cheie sau cuvintele cheie care îi ajută să evite confuzia datorată pronunţiei.

- Pe parcursul lecţiilor, se asigură să fie auzit de toţi elevii pentru a-l asculta şi a-l înţelege cât

mai bine.

- Încorporează aplicaţiile multimedia (TIC) în procesul de predare învăţare, utilizând: sunete,

muzică, discurs, conferinţă.

Sugestii de activităţi:

- Rapoarte orale sau prezentări;

- Discuţii cu clasa sau cu un grup;

- Dezbatere pro - contra;

- Înregistrări audio, video;

- Cântece, instrumente muzicale;

- Teatru de păpuşi;

- Jocuri verbale;

- Spectacole, scenete, povestiri despre evenimente cunoscute;

STILUL DE ÎNVĂŢARE TACTIL – KINESTEZIC

Puncte tari:

- Îşi amintesc ceea ce fac şi experienţele personale la care au participat cu mâinile şi întreg

corpul ( mişcări şi atingeri);

- Le place folosirea instrumentelor sau preferă lecţiile în care sunt implicaţi activ participarea

la activităţi practice;

- Îşi pot aminti foarte bine lucrurile pe care le-au făcut o dată, le –a exersat sau le-au aplicat

în practică (memorie motrică);

- Au o bună coordonare motorie.

Strategii pentru stilul de învăţare tactil – kinestezic:

- Pentru a memora, plimbaţi - vă şi spuneţi cu voce tare ceea ce aveţi de învăţat, folosind

notiţele;


- Dacă sunteţi o fire agitată, nervoasă, nu-i deranjaţi pe cei din jurul vostru. Faceţi exerciţii

pentru mâini, degete, picioare, tălpi, părţile corpului, practicaţi un sport, jucaţi-vă cu o

minge de tenis, strângeţi în pumn o minge mică elastică.

- Studiaţi cu muzică în fundal ;

- Decoraţi clasa, mediul în care lucraţi cu hârtie colorată. De asemenea puteţi să vă acoperiţi

banca, biroul, masa. Alegeţi culoarea favorită care vă ajută să vă concentraţi.

- Încercaţi să citiţi prin folii transparente colorate, care ajută la concentrarea atenţiei. Înainte

de a alege culoarea potrivită, încercaţi o varietate de culori.

- Luaţi frecvent mici pauze! Un orar eficient cuprinde 15 – 25 minute de studiu, 3-5 minute

de pauză.

Caracteristici ale stilului de învăţare tactil – kinestezic:

- Îşi aminteşte foarte bine ceea ce face;

- Îşi aminteşte foarte bine dacă se implică fizic şi participă activ lşa sarcinile de învăţare;

- Se bucură dacă acţionează şi creează;

- Îi place să folosească computerul;

- Preferă să se implice în activităţi manuale;

- Se bucură de oportunitate de a construi în mod fizic, de a mânui materialele de învăţare;

- Are probleme dacă stă într-un singur loc pentru mult timp;

- Arată interes pentru activităţile fizice şi entuziasm;

- Manifestă tendinţa de a se juca cu mici obiecte în timp ce ascultă la ore sau învaţă, muncesc.

- Manifestă tendinţa de a mânca în timp ce studiază;

Ce face profesorul pentru elevii cu stilul de învăţare tactil – kinestezic?

- Acordă şi permite elevilor tactil – kinestezici să ia scurte pauze pe parcursul lecţiilor şi să

facă mişcare sau să se relaxeze;

- Încurajează elevii tactili – kinestezici să noteze opiniile lor despre temele discutate în cadrul

activităţilor şcolare şi extraşcolare;

- Încurajează elevii tactili – kinestezici să stea în picioare sau să se mişte în timp ce povestesc

ceva sau învaţă un nou material.

- Încorporează resursele multimedia (computer, videocamera, retroproiector, camera foto) în

program şcolar.

Sugestii de activităţi:

Activităţi kinestezice:cercetări,demonstrații,dansuri,exerciții corporale,intreceri sportive,

competiții,concursuri,muzică și lecturi.


Activităţi tactile: modelaj, sculptură, colaje, cărți de colorat, creații artistice,rame pentru tablouri,albume

cu tăieturi de ziar.

O CARTE ESTE UN DAR,

PE CARE ÎL POŢI DESCHIDE IAR ŞI IAR… Prof. înv. primar GĂVENEA NICOLETA

De câte ori nu visăm cu ochii deschişi atunci când tristeţea ne apasă sau când sufletul ne e cuprins

de bucurie? Deseori, în timpul orelor, se întâmplă să observăm câte un elev care “visează” în loc să fie

atent la lecţie. Unii elevi nu se mai pot concentra la şcoală. În schimb, abia aşteaptă să ajungă în faţa

televizorului sau a calculatorului. Aceştia pot deveni doi duşmani aprigi ai procesului de învăţământ

dacă timpul acordat lor nu e limitat.

E un fapt incontestabil că mass-media a zdruncinat serios monopolul sau “privilegiul” şcolii, al

cărţii. Ne aflăm într-o acută criză a cititului, a lecturii cărţii cumpărată din librării sau scoasă din rafturile

bibliotecii. Elevii trebuie formaţi astfel încât să ştie să cumpere sau să împrumute o carte îndrăgită. Cine

fuge la internet, fără îndoială, află mai multe lucruri într-un timp redus. Rămâne însă “mutilat”, fără

pasiunea lecturii prin intermediul cărţii.

Pentru a-i face pe elevi să trăiască întregul complex de sentimente izvorâte din conţinutul unui

text, este necesar ca însuşi învăţătorul să se emoţioneze sincer şi convingător în faţa operei artistice şi

a faptelor expuse. Pe această cale, el va transmite emoţia sa firească celor pe care îi educă, întocmai ca

Domnul Trandafir, un dascăl model, al cărui portret dăinuie peste ani.

Înţelegerea mesajului textului presupune un oarecare efort, un anumit nivel de solicitare a

gândirii şi imaginaţiei cititorului. Pentru şcolarii mici acest lucru nu este deloc uşor.

Totuşi, acest lucru prinde contur prin folosirea dramatizărilor la orele de limba şi literatura

română. Învăţarea prin dramatizare se practică sub forma citirii pe roluri sau a interpretării unor

personaje din povestiri, fabule, legende istorice, etc. Învăţătorul alege scenete în care personajele sunt

clar şi viu înfăţişate, iar succesiunea întâmplărilor este, de asemenea, uşor de urmărit.

Organizarea învăţării sub forma acestor activităţi cu caracter de joc aduce voioşie şi destindere,

plăcere şi bucurie, înviorând procesul de învăţământ. Elevii trăiesc mai viu şi mai intens ceea ce învaţă,

înţeleg şi reţin mai uşor unele informaţii. Ei îmbină în aceste situaţii spontanul cu imaginarul. Nu doar

recită rolul, ci şi retrăiesc cele spuse. Actul interpretării presupune, oricât de neînsemnat ar fi în aparenţă,

un plus de ceva, un adaos de calitate, de noutate, de inedit. Oricum ar fi, nu putem ignora necesitatea

dramatizării în clasele mici, lucru care le va permite elevilor adaptarea şi readaptarea continuă la

exigenţele pe care societatea viitoare li le va pune în faţă.


O primă replică de mic actor este dată din bancă atunci când elevul citeşte pe roluri, apoi când

se urcă pe piedestalul din faţa clasei ,participând la momentele artistice organizate cu prilejul diferitelor

evenimente sau la serbările şcolare care au o mai mare amploare şi generează mai multe emoţii.

Scopul acestora este de a consolida la elevi capacitatea de exprimare orală, de a-şi stăpâni

emoţiile în faţa unui public mai restrâns sau mai larg, de a sesiza importanţa unor evenimente deosebite

şi, nu în ultimul rând, de a le cultiva gustul pentru frumos.

O astfel de activitate am organizat în anul şcolar 2016-2017 când am participat împreună cu

două clase pregătitoare 1 și 3 conduse de doamnele Stroe Amalia și Slădariu Aura la un proiect

educațional în colaborare cu Biblioteca Județeană “Nicolae Iorga” cu ocazia sărbătoririi marelui poet

național Mihai Eminescu.

Elevii au aflat mai multe informații despre viața și opera marelui scriitor, au recitat poezii ale

acestuia, au realizat colaje inspirate de tablourile descrise în poeziile eminesciene și au audiat versuri

reprezentative.


Au primit diplome pentru participarea la activitate și au plecat cu dorința de a răsfoi cărțile

preferate, chiar dacă sunt la început de drum și abia acum învață cititul.

Cu fiecare an care trece putem pune o cărămidă în viața micilor școlari pentru o veritabilă

cunoaștere prin lectură, făcându-i să se simtă plini de vise și încrezători printre rafturile bibliotecii. Vă

las sa jubilați printre cărți, iar la sfârșit să putem spune “A meritat tot efortul!”.

Lectură plăcută!!!


AVANTAJELE VERIFICĂRII ŞI EVALUĂRII CU AJUTORUL

SOFTURILOR

Prof. înv.primar VAGNETI ALINA

Strategia de evaluare este definită ca „modul în care este conceput actul de evaluare în

raportcu desfăşurarea procesului pedagogic”( I.T. Radu, 2000, p.65). Prin raportare la criteriul timp sau

moment de realizare, metodele şi tehnicile de evaluare şi de autoevaluare se grupează în evaluare iniţială

(realizată la începutul etapei de instruire), evaluarea continuă (pe parcursul secvenţei de instruire sau al

stagiului) şi evaluarea finală (realizată la sfârşitul perioadei deformare). Dintr-o altă perspectivă,

evaluarea procesului formativ desfăşurată pe parcursul activităţii instructiv-educative se poate axa pe

evaluări realizate de către cadre didactice (prin aprecieri orale, prin aprecieri scrise, prin redactare de

memorii, prin marcare pe o scală, prin notesau calificative, prin credite) sau pe evaluări realizate de

elevi - autoevaluare (prin aprecieriverbale, prin completarea de chestionare, prin sinteze grafice, prin

aprecieri scrise, prin memorii finale etc.).

Indiferent de tipul metodelor sau al tehnicilor alese, utilizarea softurilor în evaluare

accentuează în mod evident caracterul formativ al acestei secvenţe, dirijând-o către autoevaluare, către

dezvoltarea capacităţii de autoanaliză şi de reflecţie critică asupra propriilor performanţe.

Un alt aspect al evaluării utilizând softurile educaționale îl constituie posibilitatea unei mai

bune gestionări afactorilor perturbatori – erorile de evaluare. Acestea se manifestă prin distorsionarea

relaţiei dintre nivelul real al performanţelor elevului şi nivelul calificativelor, al notei sau al punctajului

acordat.

Tabelul de mai jos prezintă impactul utilizării softului asupra acestor erori de evaluare:

Eroare subiectivă Efectul utilizării softurilor

EFECTUL HALO: tendinţa profesorului de a

evalua elevul conform părerii bune pe care şi-

aformat-o despre el. Consecinţa acestui efect

constă în reducerea sau în lipsa variabilităţii

rezultatelor, în acordarea unor punctaje

constante pentru toate criteriile.

discriminare fină a nivelului de performanţă

la nivelul fiecărui standard evaluativ şi la

nivelul fiecărui criteriu utilizat în evaluare


EFECTUL PYGMALION: anticiparea

negativă a rezultatelor ceea ce duce la

subaprecierea performanţelor elevului, la

aşteptări reduse faţă de acesta şi, în cele din

urmă, la scăderea obiectivă a performanţelor.

Înregistrarea obiectivă a performanţelor, cu

identificarea şi marcarea variaţiilor reale (atât

pozitive, cât şi negative) la nivelul

performanţelor

EFECTUL DE CONTRAST: raportarea

rezultatelor la nivelul grupului, sau

distorsionarea serială prin compararea

rezultatelor cu cele ale elevilor anteriori.

evaluare individualizată în cazul itemilor

obiectivi

EFECTUL DE CONTAMINARE: o lucrare

evaluată la un moment dat determină o

evaluare diferită a lucrărilor care urmează sau

notele acordate la o disciplină sunt influenţate

de notele obţinute la alte discipline

lucrările sunt evaluate individual

EROAREA LOGICĂ: utilizarea în notare a

unor criterii nespecificate în barem (estetica

scrisului, ortografierea)

evaluarea se realizează doar după criterii

predefinite şi prezentate anterior evaluatului

EROAREA PRIN ASEMĂNARE: tendinţa

evaluatorului de a nu evalua negativ aspecte

care îi caracterizează pe ei înşişi

subiectivismul este redus la minimum

EROAREA PRIN CONTRAST: tendinţa

evaluatorului de a evalua mai exigent aspecte

pe care evaluatorul le deţine, dar sunt

deficitare la cel evaluat


EFECTUL BLÂND: aprecierea diferenţiată

pozitiv a elevilor mai bine cunoscuţi sau

simpatizaţi faţă de cei mai puţin cunoscuţi sau

simpatizaţi


EROAREA DE GENEROZITATE: tendinţa

de a prezenta rezultatele într-o manieră

pozitivă în cazul unei evaluări externe

realizate profesorului evaluator sau instituţiei

şcolare

rezultatele stocate în baze de date pot fi

oricând verificate de autorităţi


NOTAREA STRATEGICĂ: manifestată

prin tendinţa de a subaprecia performanţele

elevilor la începutul unui an şcolar cu intenţia

de motiva elevii

elevul are acces la rezultatele reale

NOTAREA SANCŢIUNE: utilizarea notelor

mici ca sancţiuni disciplinare acordate

elevilor, deşi acestea nu au legătură cu

performanţele reale ale elevilor

utilizarea softurilor în evaluare presupune

existenţa unei probe rezolvate în spatele

oricărei note

1NOTAREA

SPECULATIVĂ:„valorificarea” unor situaţii

în care clasa nueste pregătită pentru a „i se da

o lecţie” prinnote mici, deşi în acest context

se impune oabordare formativă

este eroare care poate fi contracarată doar prin

evidenţele oferite de evaluările anterioare sau

ulterioare


JOCUL DIDACTIC ÎN EDUCAŢIA PLASTICĂ prof.înv.primar CRĂCIUN DANIELA

Jocul este o activitate distractivă încadrată în anumite reguli, activitate care este efectuată de

participanţi care se străduiesc să-şi realizeze scopurile. Acest ansamblu de acţiuni şi operaţii asigură

elevilor îmbogăţirea cunoştinţelor din diferite domenii de activitate, corectarea unor carenţe de

comportament, sensibilizarea copilului, crearea unor emoţii şi sentimente morale şi estetice.

Elementele de joc imprimă activităţii un caracter mai viu şi mai atrăgător, aduc varietate şi o stare de

bună dispoziţie, de veselie şi de bucurie, de divertisment şi de destindere, ceea ce previne apariţia

plictiselii, a monotoniei şi a oboselii.

Toate jocurile didactice trebuie să îndeplinească şase caracteristici de bază ca să fie eficiente:

jucătorul aspiră la realizarea scopurilor sale;

jocul se limitează la un număr de participanţi stabilit în prealabil;

regulile de joc stabilesc sfera şi genul de acţiuni efectuate de către jucători;

după reguli, este stabilită ordinea, succesiunea şi structura în limitele cărora pot fi întreprinse

acţiunile;

jocul este limitat în timp şi spaţiu, iar regulile stabilesc finalitatea lui;

regulile de joc suspendă temporar acţiunile şi regulile de comportare obişnuite, înlocuindu-le

cu reguli speciale, limitate la timpul şi spaţiul respectiv.

Una din trăsăturile esenţiale ale jocurilor didactice desfăşurate la orele de educaţie plastică o

reprezintă caracterul lor competitiv de întrecere. Copiii sunt solicitaţi să-şi concentreze atenţia, să

gândească repede şi corect, să participe activ la reuşita jocului. Prin aceste jocuri se urmăresc nu

numai laturile formative ale învăţării elementelor de artă plastică în şcoală, ci şi anumite laturi

educative, dezvoltându-le elevilor spiritul de întrajutorare, de dragoste şi ataşament pentru colectivul

de elevi, atitudinea creatoare şi activă în cadrul activităţilor artistico-plastice.

În timpul desfăşurării jocului didactic, elevii se află în diverse raporturi unii faţă de alţii: la

unele jocuri, copiii rivalizează fiecare cu el însuşi, la altele realizarea scopului este posibilă doar ca

rezultat al colaborării, în timp ce la altele atingerea scopului apare ca rezultat al unui compromis.

Desfăşurarea jocului didactic cuprinde, de regulă, următoarele momente: etapa introductivă;

etapa elaborării regulilor; etapa realizării jocului; închiderea jocului şi numirea câştigătorilor;

comentarea desfăşurării partidei şi a rezultatelor obţinute.


Jocul didactic poate fi organizat cu succes la orice tip de lecţie de educaţie plastică în orice clasă a

ciclului primar pentru că această metodă de învăţământ constituie o tehnică atractivă de explorare a

realităţii.

Încă din clasa I se pot realiza jocuri didactice variate la activităţile plastice desfăşurate în orele

de curs, în concordanţă cu particularităţile psiho-fizice ale elevilor. La tema plastică „Cunoaşterea

culorilor” se poate folosi jocul didactic „Găseşte culoarea” pentru a fixa şi consolida culorile

cunoscute. Se foloseşte o cutie cu jetoane colorate-roşu, galben, albastru, verde, portocaliu, violet;

elevii se împart pe trei grupe şi câte un reprezentant din fiecare grupă trage, pe rând, câte un jeton

colorat din cutie. După ce privesc cu atenţie jetonul, fiecare grupă denumeşte cinci obiecte care au

acea culoare şi zece care se pot colora cu ea (se aproba chiar şi ideile ce contrastează cu realitatea).

La a doua probă elevii extrag un alt jeton din cutie şi un alt copil din grupa respectivă spune ce fel de

culoare a găsit: caldă, rece, primară, binară, închisă sau deschisă. Dacă grupa care extrage jetonul nu

ştie să răspundă, pot răspunde celelalte grupe, care astfel primesc puncte în plus. Grupa de elevi care

dă cele mai multe răspunsuri corecte câştigă şi este răsplătită cu aplauze şi cu premii simbolice.

Un alt joc didactic prin care se urmăreşte formarea de nuanţe ale culorilor este şi jocul „Ce ne

scrie Culoare-Împărat?”. Pentru realizarea acestui joc se confecţionează fişe mici de diferite culori

care se rulează şi se leagă cu panglici care au la capăt câte o pecete colorată; elevii scot pe rând din

săculeţ câte două scrisori în care au pete de culori diferite şi mesajul : „Amestecă-le de mai multe ori,

în cantităţi diferite, şi vei găsi toate comorile vistieriei mele!”. Jocul durează 3 –5 minute şi câştigă

elevul care obţine cele mai multe nuanţe cromatice.

Pentru ca elevii să-şi consolideze grupele de culori complementare se foloseşte jocul didactic

„Caută perechea” desfăşurat în timp foarte scurt dar cu o mare eficienţă; fiecare elev primeşte un

jeton colorat şi trebuie să-şi caute perechea – culoarea complementară celei de pe jeton. Fiecare elev

priveşte cu atenţie jetoanele celorlalţi şi caută culoarea complementară celei pe care o are în mână;

câştigă elevii care îşi găsesc perechea.

După ce elevii învaţă clasificarea culorilor în culori primare, binare şi terţiare, combinarea şi

crearea lor, este necesară o consolidare a acestor cunoştinţe care se poate realiza prin intermediul

jocului „Culoarea salvatoare”: se împarte clasa în grupe de câte 6elevi; fiecare grupă primeşte un set

de 19 fişe de culori diferite: roşu, galben, albastru, verde, portocaliu, violet, ocru, gri-albăstrui, maro-

roşcat- câte două şi un jeton alb. Unul din elevi împarte jetoanele- câte trei pentru fiecare elev, iar

primului patru. Cel care are patru jetoane începe jocul şi scapă de unul din jetoane, fiecare urmărind

să-şi realizeze un grup complet de culori-primare, binare sau terţiare pentru a câştiga.


În clasele mici elevii au părerile lor despre armonizarea culorilor, păreri ce nu sunt

întotdeauna în concordanţă cu cele ale adulţilor, fiecare culoare reprezintă ceva anume pentru orice

copil, de aceea ei le grupează şi le aranjează pe materialul-suport după preferinţele lor. Pentru a le

dezvolta gustul estetic, este necesar să se ştie care sunt preferinţele copiilor, capacitatea lor de

armonizare a culorilor, de aceea se poate folosi jocul didactic „Zânele din Ţara Culorilor mi-au dăruit

camera cea mai frumoasă!”. Li se dă copiilor câte o planşă ce reprezintă o cameră mobilată, frumos

aranjată, dar necolorată şi li se cere să folosească toate culorile preferate pentru ca zânelor să le placă

şi să le dăruiască cea mai frumoasă cameră. ( „Camera mea” –clasa I). Educaţia plastică vine deseori

în ajutorul celorlalte obiecte de învăţământ- educaţie muzicală, citire, comunicare, ştiinţe- iar de

multe ori aceste obiecte îi ajută pe copiii de vârstă şcolară mică să-şi dezvolte imaginaţia, gustul

estetic, să folosească o cromatică adecvată în lucrările plastice pe care le realizează; astfel, se poate

folosi jocul „Comunicăm, dar şi desenăm”. Pentru desfăşurarea acestui joc sunt necesare scurte texte

descriptive care sunt citite într-un ritm lent de către învăţător. Elevii le ascultă cu atenţie şi, în acelaşi

timp, desenează pe ½ sau ¼ din foaie, fiind atenţi la amănunte; după ce colorează lucrarea, ascultă

încă o dată lectura pentru a completa amănuntele care au fost omise la prima lectură. Pentru fiecare

detaliu corect desenat se acordă câte un punct şi câştigă cel care a realizat cel mai detaliat desen. Prin

acest joc didactic se urmăreşte atât reprezentarea unei forme cu ajutorul culorilor, cât şi dezvoltarea

imaginaţiei şi creativităţii, a gustului şi a judecăţii estetice.

Croitoru Ioana Maria –

Premiul I , Concurs

judeţean „Pe plaiuri

mioritice”

Muşat Roxana Ioana-

Premiul I, Concurs judeţean

„Povestea anotimpurilor”


Ionel Mara Daria-Premiul I,

Concurs internaţional

„Geometrie Florală”

Radu Sebastian Ştefan-

Premiul I, Concurs judeţean

„Povestea anotimpurilor”

Jocurile didactice sunt practice numai dacă sunt bine explicate şi dirijate. Rolul hotărâtor în

desfăşurarea jocului îl are învăţătorul care trebuie să aleagă jocul potrivit la tema plastică şi la

momentul desfăşurării lui, pentru că, jucându-se, elevii nu observă că acumulează noi cunoştinţe şi

deprinderi plastice mult mai uşor decât prin alte metode de învăţământ

Bibliografie:

Dascălu, A.,1997, Educaţia plastică în ciclul primar Iași: Ed. Polirom;

Drăghicescu, S. 2007, Educaţie plastică. Ghid metodic pentru clasele I-IV. București:

Ed. Aramis;

Matei, C. 2007, Educaţie plastică. Ghid metodologic de educaţie plastic pentru învăţământul

primar , Ploieşti, Ed. Arial;


HIPERACTIVITATEA – „BOALA SECOLULUI“ Prof.înv. primar GĂVENEA NICOLETA

Hiperactivitatea este un fenomen ce se manifestă tot mai des în rândul şcolarilor. Am abordat

această temă deoarece mă confrunt cu ea zi de zi la clasa pe care o am sub îndrumare, întrucât am

patru-cinci copii hiperactivi. Aceşti copii, în afara stării iniţiale de agitaţie, pot avea temperamente,

personalităţi diferite, grad de dezvoltare a inteligenţei diferit şi pot avea sau nu inabilităţi specifice la

învăţătură. În unele cazuri, agitaţia este un simptom al altor tipuri de tulburări. Hiperactivitatea este

unul dintre principalele simptome ale deficitului de atenție la copii (ADHD). Însă nu orice copil care

e hiperactiv suferă de această tulburare comportamentală. Așa cum nu orice prichindel mai agitat din

fire este diagnosticat cu aceasta tulburare.

Ce este hiperactivitatea?

Hiperactivitatea este considerată o tulburare impulsivă. Se mai numește hiperkinesis. Se

caracterizează printr-un nivel de activitate sau mișcare fizică excesivă, fără un scop anume și care se

desfășoară cu repeziciune. Este vorba de un nivel de activitate mai mare și mai intens decât al altor

copii de aceeași vârstă și cu aceeași parametri de dezvoltare.

Prin hiperactiv se înţelege o persoană care este, în general, mai activă decât media, într-un mod

lipsit de finalitate, comparativ cu alte persoane de aceeaşi vârstă, în situaţii obişnuite: la masă, la somn,

în timpul lecturii şi la studiu sau în alte activităţi. Hiperactivul pare mereu în mişcare. Elementul

esenţial îl constituie un pattern (tipar) persistent de inatenţie şi/sau de hiperactivitate-impulsivitate.

Care sunt cauzele hiperactivității la copii?

Cauzele acestei condiții sunt încă dezbătute de specialiști. Unii spun că hiperkinesis-ul apare în

urma expunerii la anumite toxine, alții de la un nivel de trai precar și până la stilul de viata modern.

Însă există câteva cauze, sau cel puțin factori de risc în privința cărora s-au pus de acord că ar sta la

baza acestei tulburări:

anxietate;

nervozitate excesivă și constantă;

stres;

toxine.

Unii medici încă susțin teoria că hiperactivitatea ar proveni din familie și că ar avea o latură

ereditară. Astfel că, moștenirea genetică pare să fie un factor de risc pentru acest tip de comportament.

De asemenea, hiperactivitatea este un simptom care afectează baiețeii într-o proprorție mai mare ca

fetele. Există un risc de 5 ori mai mare ca băieții să sufere de hiperactivitate decât fetițele. Sexul pare

să fie și el în acest caz un factor de risc.Simptomele sunt prezente înainte de vârsta de 7 ani. Inatenţia

se poate manifesta în situaţiile şcolare, profesionale sau sociale.

http://www.copilul.ro/copii-6-11-ani/sanatate-scolari/ADHD-Attention-Deficit-Hyperactivity-Disorder-a500.html

http://www.copilul.ro/bebelusi/sanatate/Copil-hiperactiv-a1398.html

http://www.copilul.ro/comunicare-copii/emotiile-copiilor/Anxietatea-la-prescolari-a8359.html


Indivizii cu această tulburare sunt incapabili să-şi concentreze atenţia asupra detaliilor sau pot

face erori prin neglijenţă în efectuarea temelor şcolare sau a altor sarcini. Activitatea este adesea

dezordonată, efectuată neglijent si fără un plan gândit. Au adesea dificultăţi în a-şi menţine atenţia

asupra unor sarcini sau activităţi de joc şi consideră că este greu să persiste în efectuarea sarcinilor

până la realizarea lor. Ei par adesea ca şi cum ar fi cu mintea în altă parte ori ca şi cum nu ar asculta

sau ar auzi ceea ce li se spune.

Aceşti indivizi evită, de regulă, ori au o puternică aversiune faţă de activităţile care necesită

autoexigenţă şi efort mental sau care necesită capacităţi organizatorice ori o concentrare susţinută, cum

ar fi temele pentru acasă sau lucrările scrise.

Hiperactivitatea se poate manifesta prin “foit” sau răsucit, prin a nu rămâne aşezaţi când este

de dorit să o facă, printr-un comportament agresiv și impulsiv (antisocial), prin alergat sau căţărat în

situaţii în care acest lucru este inadecvat, prin a avea dificultăţi în a se juca ori a se angaja cu calm în

activităţi distractive, prin a părea adesea că se află “în continuă mişcare” ori ca şi cum ar fi “împinşi

de un motor” sau prin a vorbi excesiv de mult. Manifestările comportamentale apar de regulă în

multiple contexte incluzând casa, şcoala, serviciul şi situaţii sociale.

De regulă, simptomele se agravează în situaţii care solicită atenţia sau efortul mental susţinut,

ori care sunt lipsite de atractivitate sau de noutate intrinsecă. Semnele tulburării pot fi minime sau

absente când persoana primeşte frecvent recompense pentru un comportament corespunzător, se află

sub supraveghere strictă, se află într-o situaţie nouă, este angajată în activităţi extrem de interesante

ori se află într-o situaţie de “unu la unu”(de exemplu în cabinetul psihoterapeutului).

Hiperactivitatea scade de obicei pe măsură ce copilul creşte (mai ales când este moderată) şi

nu se manifestă în orice situaţie. De obicei, ea încetează la pubertate. Când hiperactivitatea este severă,

acompaniată de eşec în învăţare sau asociată cu inteligenţă scăzută, tulburarea poate persista în viaţa

adultă.

În continuare voi dezbate câteva modalităţi de modificare şi ameliorare a comportamentului

copiilor hiperactivi.

1. Copiii hiperactivi au nevoie de încurajare constantă. Acest lucru înseamnă că trebuie să

oferim copiilor o recompensă (un cuvânt de laudă, aprecierea pozitivă “bine” sau “corect”) după

fiecare sarcină îndeplinită, fie şi foarte mică. Dacă nu li se oferă prompt o formă oarecare de

recompensă, copiii îşi vor pierde rapid interesul pentru muncă şi vor trage concluzia că nu au lucrat

bine. Este foarte important ca lauda sau recompensa să urmeze cât mai repede posibil după ce copilul

a făcut bine un lucru, pentru ca el să facă legătura logică între cele două elemente şi să ştie că-l

recompensăm pentru rezultatul corect obţinut la problema rezolvată şi nu pentru urletul victorios pe

care l-a scos la un minut după rezolvarea problemei. Copilul trebuie să afle şi când nu a făcut bine


ceva, nu prin ceartă sau reproş, ci pur şi simplu spunându-i-se. Copilul hiperactiv are nevoie de o

apreciere constantă a performanţelor sale pozitive.

2. Copiii hiperactivi au nevoie de explicaţii mai detaliate pentru fiecare element nou de învăţat,

până ce îl asimilează.

3. Copiii hiperactivi au nevoie să li se repete instrucţiunile de mai multe ori, mai ales când

sarcina este complexă.

4. Copiilor hiperactivi trebuie să li se ceară lucruri realiste, într-un moment liniştit.

5. Să se evite pe cât posibil certurile cu copiii hiperactivi. Trebuie să aplicăm numai reguli pe

care le putem impune, susţine, repeta şi argumenta cu calm şi să ne păstrăm un comportament constant.

6. Să stimulăm orice aptitudine (sau talent posibil) pentru a-i înlesni cât mai multe succese.

7. Să evităm pedepsele ca atare, învăţându-l pe copil cauzele şi efectele unei acţiuni.

8. Să încercăm să-l ajutăm să facă faţă modului său dezorganizat de gândire. Să stabilim

obiceiuri de rutină, încurajând copilul să le accepte si să le repete în minte.

9. Să nu renunţăm niciodată! Doar prin perseverenţă se poate realiza o problemă considerată la

început insolubilă!

Noi, cadrele didactice, trebuie să ţinem cont de anumite detalii în munca cu copiii hiperactivi:

- Adaptarea mediului clasei (aşezarea la mese, apropierea faţă de cadrul didactic, orientarea

faţă de fereastră, colegii);

- Adaptarea instrumentelor şi sarcinilor de lucru, a strategiilor de redare la copilul cu ADHD;

- Alcătuirea şi comunicarea clară a regulamentului clasei; personalizat pentru copilul cu

ADHD;

- Aşezarea copilului cu ADHD în primele bănci;

- Comunicarea într-o manieră simplă, clară, concretă şi uşor de înţeles;

- Comunicarea într-un mod eficient: aşteptările pe care le avem privitoare la cerinţele

şcolare;

- Prezentarea sarcinilor pe secvenţe mici de comportament;

- Evitaţi să daţi mai multe instrucţiuni în acelaşi timp;

- Oferiţi modele de acţiune atunci când daţi instrucţiuni;

- Recompensarea copilului pentru trecerea rapidă de la o activitate la alta;

- Copilul cu ADHD trebuie să fie înscris într-o clasă cu un număr redus de copii.


METODE INTERACTIVE DE GRUP

“LINIA VALORICĂ” ȘI ”CERCUL COMPLIMENTELOR”

Prof. înv. primar PASE RAMONA

Metodele interactive de grup sunt modalități moderne de stimulare a învățării și dezvoltării

personale, sunt de asemenea instrumente didactice care favorizează schimbul de idei, de experiențe,

de cunoștințe. Metodele interactive de grup promovează interacțiunea dintre mințile participanților,

dintre personalitățile lor, ducând la o îmvățare activă și cu rezultate evidente.

LINIA VALORICĂ:

Metoda linia valorică presupune exprimarea opiniilor și investigație independentă din partea

elevilor.

Structura acțiunii:

Se adresează clasei o întrebare la care răspunsurile sunt gradate.

Individual, elevii aleg varianta de răspuns cea mai potrivită și formulează argumentul care stă

la baza alegerii. Eventual, îl pot nota.

Elevii se așază în clasă în dreptul poziției care reflecta punctul lor de vedere, formând o linie.

Variantele de răspunsuri se plasează în clasă, de la o extremă la alta, tot în linie.

În linia care se formează, elevii discută cu colegul din stânga și din dreapta, împărtășindu-și

argumentele care stau la baza deciziei lor.

Opțional, după ce s-a constituit linia și elevii au discutat, ea se poate îndoi la mijloc pentru ca

elevii cu păreri divergente să poată sta de vorbă.

Linia valorică este o metodă care promovează învățarea prin cooperare.

Discuțiile cu colegii îi provoacă pe elevi să-și exprime opinii în legătură cu faptele personajelor,

să analizeze, să interpreteze, să evalueze opiniile altora, să susțină o idee, să găsească argumente și

contra-argumente cât mai relevante. Întregul demers presupune participare activă și efort de gândire

din partea elevilor.

Pentru metoda ”Linia valorică” se prezintă elevilor un text în care este evidențiată situația unei

femei sărace care locuiește în stradă.

Care este ”problema” pe care o ridică acest text?

Se adresează clasei o întrebare la care răspunsurile sunt gradate.

Plasez în clasă variante de răspunsuri, așezându-le în linie:

1. Trec pe lângă ea.

2. Trec strada să văd ce e cu ea.

3. Nu știu.

4. O ajut, dar nu o iau acasă.

5. O iau acasă.

Se solicită elevilor să reflecteze și să formuleze individual răspunsul la întrebarea: ”Care va fi

reacția voastră într-un astfel de caz? De ce?”

Individual, elevii aleg varianta de răspuns cea mai potrivită și formulează în scris, pe

caietele de clasă argumenul care stă la baza alegerii.


Se solicită elevilor să se deplaseze și să se așeze în clasă, în linie, unul lângă altul, în

drepul răspunsului ales.

Elevii se așază în clasă, unul lângă altului, în dreptul poziției care reflectă cel mai bine

punctul lor de vedere, formând o linie.

Se solicită elevilor să discute cu colegul din stânga și din dreapta pentru a-și împărtăși

argumentele care stau la baza deciziei lor.

Se monitorizează discuța elevilor.

Se solicită elevilor ”să rupă” linia pe jumătate și să dicute cu noul coleg din fața lui (elevi

cu păreri divergente)

Se monitorizează din nou dicuția elevilor.

Se prezintă pe scurt, de către cadrul didactic, câteva idei, concluzii desprinse din discuția

elevilor, formulând mesaje ca: ”Am ascultat păreri interesante...”, ”Am aflat că...”,

”Important pentru voi este că...”etc.

Se solicită elevilor că, dacă este cazul, să schimbe locul și să aleagă o altă variantă de

răspuns, dacă în urma discuțiilor au apărut schimbări ale opiniei inițiale.

Se solicită elevilor să motiveze mutarea: ”De ce te-ai mutat?”, ”Ce te-a determinat să faci

asta?”.

,,CERCUL COMPLIMENTELOR” reprezintă o metodă care urmărește dezvoltarea stimei

de sine. Pentru a pune în practică metoda, cadrul didactic așază scaunele într-un cerc, iar

”receptorul” complimentelor se află în mijlocul acestui cerc. Fiecare dintre persoanele participante

trebuie să identifice un compliment sincer despre cel aflat în centrul cercului. Apoi, pe rând, fiecare

va înainta și îi va spune acestuia complimentul. Receptorul complimentelor trebuind să aibă doar

una dintre următoarele reacții: să zâmbească ori să le adreseze un ”mulțumesc”. ,,Cercul

complimentelor” trebuie practicat până ce toți elevii au trecut prin ipostaza de receptor.

Exemple de complimente:

Ești un coleg foarte bun! Mă ajuți ori de câte ori am nevoie!

Ești foarte inteligent!

Îmi face plăcere să lucrez cu tine!

BIBLIOGRAFIE:

1. Crenguța – Lăcrămioara Oprea (2008) – ”Strategii didactice interactive”, ed. a III-a, EDP,

București.

2. Ioan Cerghit (2005) – ”Metode de învățământ”, EDP, București.

3. Venera Mihaela Cojocariu (2004) – ”Teoria și metodologia instruirii”, EDP, București.


MODALITĂȚI DE CULTIVARE A STIMEI DE SINE LA

ȘCOLARUL MIC Prof. înv. primar CUCU ANIȘOARA

Motto: “Cât timp ai încredere în tine însuţi, ştii cum să trăieşti” – Goethe

În practica şcolară, am căutat să mă axez foarte mult pe latura formativă a şcolii. Acest lucru

presupune cunoaşterea elevului nu numai din punct de vedere cognitiv şi/sau psihomotor, ci şi afectiv.

Este extrem de important să acţionezi astfel încât să determini elevul să se accepte pe sine, să se simtă

mândru şi să se vadă într-o lumină pozitivă; să-şi recunoască punctele tari şi punctele slabe; să-şi

formeze o atitudine pozitivă faţă de viaţă. Aceste aspecte explică în mare parte necesitatea dezvoltării

stimei de sine în şcoală.

Stima de sine nu este un concept abstract, departe de viața de zi cu zi a oamenilor. Prin contrast,

cele mai multe dintre evenimentele din viaţa noastră sunt marcate de nivelul stimei de sine pe care l-

am dezvoltat. De altfel, stima de sine se manifestă permanent prin comportamentele noastre,

constatările noastre și chiar postura corpului și atitudine. Ea reprezintă o necesitate umană, modelată

de factori atât interni cât și externi, un proces dinamic și multidimensional, care este construit și

reconstruit de-a lungul întregii vieţi, iar şcolii îi revine rolul decisiv în dezvoltarea sa.

Conceptul de stimă de sine este strâns legat de ideea de acceptanţă socială (măsura în care un

individ este plăcut de grupul din care face parte) care apare la copii încă de la vârsta de 3-4 ani.

Experienţele acumulate în timpul copilăriei pun bazele stimei de sine, prin maniera în care copilul este

învăţat să facă faţă succesului şi eşecului, prin modul în care este susţinut de părinţi, prin tipul de relaţii

pe care le cultivă cu cei din jur. Prin urmare, factorii care conduc la construirea unei bune stime de

sine sunt: rezistenţa la eşec, performanţe sportive, şcolare, relaţii bune cu copiii de aceeaşi vârstă,

conştientizarea domeniilor de competenţă.

Fiind un element cheie al sistemului personalităţii şi al comportamentelor interpersonale şi

sociale ale indivizilor, stima de sine a devenit un obiectiv principal al acţiunilor psihopedagogice.

Indiferent de nivelul stimei de sine cu care vine un elev în clasa pregătitoare, în timpul şcolii, se

mizează foarte mult pe o cultivare a acesteia, dacă este scăzută şi pe menţinerea ei dacă este înaltă.

Perioada micii şcolarizări este favorabilă cultivării stimei de sine pentru că: personalitatea

copiilor este mai plastică şi expusă mai pregnant la asimilări şi de asemenea, se pot institui mai uşor

metode organizate şi eficiente de a realiza acest lucru.

Există mai multe modalităţi de cultivare a stimei de sine în şcoală:

A. Acceptarea. Un copil ale cărui gânduri şi sentimente sunt acceptate are tendinţa de a

interioriza reacţia şi de a învăţa împăcarea cu sine. Acceptarea se transmite nu prin aprobare,


ci prin ascultarea şi atenţia acordată gândurilor şi sentimentelor copilului, nu prin pedepsire,

ceartă, predici sau insulte.

Fiecare profesor trebuie să admită că fiecare copil este o individualitate şi să accepte diferenţele

dintre elevi. Dacă sunt acceptate diferenţele, stima de sine se poate dezvolta.

B. Consideraţia. Un copil care se bucură de consideraţie din partea profesorului tinde să înveţe

consideraţia faţă de sine. Consideraţia se transmite prin abordarea copilului cu politeţea care

se acordă în general adulţilor.

C. Dragostea. Un elev care e tratat cu dragoste tinde să interiorizeze acest sentiment şi să simtă

că persoana sa poate fi iubită. Dragostea se transmite prin exprimare verbală, prin acţiuni

pline de afecţiune. Un educator bun poate educa elevii fără să facă apel la respingere, sarcasm

etc.

D. Lauda şi critica. S-a constatat că o laudă nepotrivită poate fi tot atât de dăunătoare stimei de

sine precum o critică nepotrivită. Cu cât laudele noastre au o ţintă mai precisă, cu atât ele sunt

mai semnificative pentru elev.Lauda generalizată şi abstractă îl face să se întrebe pentru ce

anume a fost lăudat. Ea trebuie să fie particularizată şi pe măsura obiectului său. De cele mai

multe ori, din dorinţa de a susţine şi mări stima de sine, se recurge la laude globale,

nediferenţiate şi extravagante. În cel mai bun caz se întorc împotrivă: copilul se simte

netransparent şi anxios, şi în plus, devine dependent de aprobări.

În ceea ce priveşte critica, ea trebuie să se îndrepte numai asupra comportamentului şi niciodată

asupra copilului. Nici un scop nobil nu se poate realiza prin atacul împotriva stimei de sine. Aceasta

este prima regulă a unei critici eficiente. Nu se va determina un comportament mai bun dacă se va

ataca inteligenţa, moralitatea, intenţiile sau psihologia copilului.

E. Educația adecvată vârstei. Faptul cǎ în general copiii au nevoie de educaţie este evident.

Ceea ce este uneori mai puţin evident este nevoia ca educaţia sǎ fie corespunzǎtoare vârstei

sau, mai exact, corespunzǎtoare nivelului de dezvoltare a copilului.

În condiţiile în care unul din obiectivele principale ale educaţiei este acela de a sprijini

independenţa copilului, una din modalitǎţile de realizare a acestui scop este aceea de a-i oferi copilului

alegeri corespunzǎtoare nivelului său de dezvoltare. Este de dorit ca un copil sǎ aleagǎ şi sǎ ia hotǎrâri

de îndatǎ ce el poate sǎ facǎ acest lucru; este un apel la puterea de judecatǎ a copilului, necesitând din

partea adultului conştiinţǎ şi sensibilitate.

D. Atitudinea față de greșeli. Modul în care pǎrinţii sau educatorii reacţioneazǎ atunci când copiii

fac greşeli poate fi decisiv pentru respectul de sine al acestora. Dacǎ un copil este aspru pedepsit pentru

faptul cǎ a fǎcut o greşealǎ, dacǎ e ridiculizat, umilit ori dacǎ adultul intervine nerǎbdǎtor şi spune:

”Uite, lasǎ-mǎ pe mine!”, copilul nu se simte liber sǎ se zbatǎ sǎ înveţe. Un copil care nu se simte


înţeles de adulţi atunci când greşeşte poate învǎţa autorespingerea ca reacţie faţǎ de greşeli. Conştiinţa

este redusǎ la tǎcere, împǎcarea cu sine este subminatǎ, responsabilitatea faţǎ de sine şi autoafirmarea

sunt înǎbuşite.

Cultivarea stimei de sine în şcoală este foarte importantă; lipsa acesteia produce blocaje ale

creativităţii, imaginaţiei, iniţiativei şi atrage după sine formarea unor atitudini pasive şi obedienţă

Susţin edificarea sentimentului de stimă de sine pe baze reale şi nu artificiale care pot crea o

pseudo-stimă de sine, cu efecte precum: subestimarea sau supraestimarea propriei persoane.

În final, merită menţionat faptul că stima de sine nu constituie un substitut al cunoştinţelor sau

al deprinderilor de care are nevoie o persoană pentru a funcţiona eficient, dar poate spori probabilitatea

că persoana respectivă poate căpăta acele cunoştinţe şi deprinderi.

BIBLIOGRAFIE

1. Albu, G., Repere pentru o concepţie umanistă supra educaţiei, Editura Paralela 45, Piteşti, 2005.

2. Albu, G., O psihologie a educaţiei, Editura Institutul European, Iaşi, 2005.

3. Branden, N., Cei şase stâlpi ai respectului de sine, Editura Colosseum, Bucureşti, 1996.


CÂTEVA TEHNICI DE REDUCERE A PREJUDECĂȚILOR

DIN MEDIUL ȘCOLAR prof.înv.primar NEAGOE RALUCA

Stereotipurile sunt informații generalizate, aprecieri extinse la toate persoanele din același

grup; ele sunt șabloane, scheme pe care le folosim inconștient.

Cele mai frecvente stereotipuri din mediul școlar sunt stereotipurile de gen. Iată cum

consideră fetele din clasa a patra ( la care mi-am propus să analizez acest aspect) că sunt băieții:

nu sunt inteligenți, le plac jocurile video cu multă acțiune, sunt pasionați de mașini, nu plâng

atunci când se lovesc, sunt lăudăroși, sunt buni la educație fizică. Din punctul de vedere al

băieților, fetele sunt deștepte, frumoase, bune la suflet, sensibile, preferă culoarea roz sau mov, le

place să aibă părul lung, preferă păpușile Barbie, stiu să danseze.

După cum se poate observa, băieții din clasa aceasta nu au atribuit fetelor însușiri negative, ele

fiind văzute într-o lumină destul de favorabilă.

Spre deosebire de ei, fetele au folosit mai multe caracteristici negative la adresa băieților.

În cazul în care însușirile atribuite sunt negative, stereotipurile nu duc la nimic bun, având de

suferit imaginea întregului grup și, implicit, imaginea fiecărui individ din grup.

Prejudecățile sunt atitudini dezvoltate pe baza unei idei de obicei negative despre o persoană

sau o situație, o idee a cărui valoare de adevăr n-a fost verificată. Copiii nu se nasc cu prejudecăţi, ci

cu dorinţa şi abilitatea de a interacţiona liber cu cei din jurul lor. Prejudecăţile sunt preluate de la

prieteni sau chiar de la părinţi.

Aspectul comportamental al prejudecății este discriminarea prin care out-grup-ul sau

individul ce aparține out-grupului este denigrat și defavorizat.

Reducerea prejudecăților și implicit a discriminării se obține prin folosirea mai multor

mijloace: utilizarea apartenenței încrucișate, proiectul comun, contactele, educația copiilor în familie,

educația interculturală etc.

Consider că atitudinea ostilă a fetelor din clasa studiată poate fi diminuată prin folosirea

apartenenței încrucișate și a proiectului comun.

Astfel, se pot organiza echipe mixte în vederea participării la concursurile școlare, unde nu

mai contează deosebirea de sex, ci prestigiul clasei și al școlii. Iau în considerare aici ideea fetelor

conform căreia băieții nu sunt inteligenți.

Efortul comun pentru îndeplinirea unui scop supraordonat va putea modifica modul cum se

evaluează unii pe alții, micșorând ostilitatea dintre ei.

De asemenea, se recomandă și organizarea mai multor activități extrașcolare în comun:

excursii, vizionare de spectacole și filme, acțiuni caritabile, urmate de împărtășirea reciprocă a


impresiilor din experiențele trăite. Toate vor da posibilitatea copiilor de a se cunoaște mai bine, iar

fetele vor realiza că și băieții sunt sensibili, că se emoționează cu ușurință.

Existența prejudecăților este un obstacol în calea comunicării și a intercunoașterii elevilor, de

aceea profesorii nu trebuie să le ignore, ci să acționeze cu tact în vederea reducerii acestora. Prin

dialog, exemplu personal și diverse activități, îi putem educa pe copii într-un mediu lipsit de

prejudecăţi, discriminare sau intoleranţă. Să nu uităm: copiii de astăzi, cu prejudecăţi „nevinovate”,

sunt adulţii de mâine, cu stereotipuri deja formate, care îi discriminează şi îi tratează cu intoleranţă pe

cei din jur.

Bibliografie:

Elena Cocorada, ,,Psihologia educatiei”,Universitatea Transilvania, Brasov, 2011, p.147- 162

Andrei Cosmovici, Luminita Iacob, ,,Psihologie scolara”, Editura Polirom, Iasi, 2005, p.229-

250


PROGRAMUL INTERNAŢIONAL “LeAF

PROIECTUL “SOLIDARI CU PĂDUREA” prof. ȋnv. primar STROE AMALIA

Unitatea şcolară: ŞCOALA GIMNAZIALĂ “ I. A. BASSARABESCU”,

Nr. elevi participanţi la proiect : 30

Nume director: Manta Nicoleta

Clasa sau grupa: PREGĂTITOARE 1

Nume cadru didactic coordonator STROE AMALIA

Titlul proiectului: SOLIDARI CU PĂDUREA

Loc de desfăşurare : ZONA VERDE “CITY MALL”, PLOIEȘTI, CURTEA ŞCOLII, MUZEUL

DE ŞTIINTE PLOIEŞTI

Parteneri implicaţi: părinţii elevilor, inginer silvic de la Direcţia Silvică Prahova, reprezentanții

Muzeului de Științe, Centrul Comercial Ploiești Shopping City

Perioada de desfăşurare: decembrie 2016 - iunie 2017

Scopul proiectului: formarea unui comportament ecologic corect și conştietizarea importanţei pădurii

în viaţa omului

Obiective specifice:

cunoaşterea particularităţilor mediului înconjurător;

conştientizarea problemelor majore de poluare şi distrugere a mediului natural;

cultivarea dragostei faţă de tot ce se află în mediul natural;

formarea capacităţii de a îngriji spaţiile verzi, de a stopa degradarea pădurilor, parcurilor prin

diferite activități.

Etapa de lucru în clasă

Copiii vin de la grădiniță cu multe cunoștințe despre mediul înconjurător. Având acest suport

științific, le-am propus micilor elevi să ne implicăm mai mult în protecția mediului din jurul nostru, pe

măsura puterilor noastre. Am constituit “Parlamentul mediului”, format din 30 de școlari. Au fost

propuse ca spații de desfășurare pădurea de la marginea orașului, parcul școlii, muzee, chiar curțile lor

și ale bunicilor. Folosind metoda asaltului de idei, le-am propus să dea exemple de idei pentru titlul

proiectului. În urma discuțiilor ample, cu argumente diverse, a fost ales “Solidari cu

pădurea”,deoarece, așa cum suntem alături de familia noastră și de colegi, trebuie să fim alături și de

mediul înconjurător.


Prin colaborarea încheiată la nivelul școlii cu Ocolul silvic din Ploiești, domnul inginer Birjaru

Andrei le-a vorbit despre importanța pădurii și le-a prezentat un material video despre flora și fauna

acestui mediu de viață. Copiii au formulat întrebări și răspunsuri, devedind mult interes și implicare

activă. S-au enumerat și arătat specii de plante și animale specific pădurii, rolul lor în lanțul trofic și

modalități de protecție.


Vizitând Muzeul de Științe din Ploiești, elevii au putut observa mai multe specii de arbori,

animale specifice pădurii,au aflat informații despre modalități de protecție a mediului înconjurător în

general și a pădurilor, în special, și cu ajutorul copiilor. Micii școlari au dat exemple despre cum

protejează ei natura.

La sfârșitul vizitei au urmărit un film despre “Drumul de la copac la carte”. Toți au fost foarte

atenți și interesați de informațiile primite, conștientizând importanța folosirii judicioase a hârtiei și

importanța reciclării pentru a proteja arborii.

Etapa de lucru în pădure

Elevii, alături de părinți, au participat la o activitate de plantare de copaci organizată de Centrul

Comercial Ploiești Shopping City sub sloganul “Rădăcini tinere pentru pădurile de mâine”. La debutul

activității, copiii au aflat despre alcătuirea unui arbore, rolul fiecărei părți și cum trebuie plantat un

copac. S-a discutat despre rolul pădurilor din jurul unui oraș și alte foloase obținute din lemn. Elevii

au identificat obiectele din lemn pe care ei le folosesc (creioane, bănci, mobilă, caiete, cărți etc.). Toți

școlarii au primit câte un pomișor pe care l-au plantat în spațiul amenajat la marginea

orașului, l-au udat, și au promis că vor urmări dezvoltarea acestuia.


Etapa de evaluare

Acțiunile desfășurate au contribuit la atingerea obiectivelor propuse. Elevii au spus că au

înțeles mai bine ce trebuie să facă pentru a avea un aer mai curat, pentru a proteja resursele naturale.

Au hotărât să fie mai atenți la modul de folosire a hârtiei, să strângă maculatură, să le povestească și

membrilor familiei și prietenilor despre ecologie. Permanent vor avea grijă de curtea școlii pe care au

și amenajat-o cu flori și copaci, vor aduna gunoaiele din jur, dorind să fie modele pentru ceilalți.


Au realizat desene cu pădurea, amprente cu diferite frunze, au alcătuit portofolii cu imagini

legate de pădure, postere cu îndemnuri de protecție a acesteia. Au promis că atunci când vor fi adulți

se vor implica pentru a da legi care să apere mediul înconjurător, ca adevărați “Parlamentari ai

mediului”.


IMPORTANȚA PROIECTELOR INTERȘCOLARE ÎN EDUCAȚIA

COPILULUI Prof. înv. primar DOBRE CONSTANȚA

Educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ nu epuizează sfera influenţelor

formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului liber al copilului, în care

viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară. Educaţia prin activităţile

extracurriculare urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini,

talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în

diferite domenii. Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc

interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort

suplimentar

În ideea de a obişnui copiii să trăiască în relaţie cu cei din jur, să-si dezvolte stări afective

pozitive, să manifeste interes, să-şi formeze atitudini, să-şi completeze aria de preocupare, mi-am

propus să lărgesc sfera noastră de activităţi extracurriculare prin proiecte educaţionale interșcolare.

Proiectul realizat în cadrul parteneriatului educațional , de către elevi din școli și localități diferite,

oferă elevilor posibilitatea unui transfer de cunoștințe, de informații și de competențe. Proiectul

cuprinde un complex de activităţi specifice noi, programate în conformitate cu un plan de activităţi,

în scopul realizării unor obiective, într-un interval de timp definit, cu ajutorul unor resurse umane,

tehnice şi financiare, identificate ca atare la momentul elaborării propunerii de proiect. Proiectul de

parteneriat, formă modernă şi complexă de învăţare- evaluare, se bazează pe toate formele de

organizare a activităţilor – individual, pe perechi, pe grupe, frontal – grupele participante devenind o

comunitate de învăţare, în care fiecare contribuie atât la propria formare, cât şi la procesul de învăţare

colectiv.

În acest an școlar, elevii clasei

pregătitoare ” Minionii” din Școala

”I.A.Bassarabescu”și elevii clasei pregătitoare

din Mănești - Coada Izvorului și-au propus să

se întâlnească și să desfășoare variate activități

în cadrul parteneriatului ” Copacul

Prieteniei”.


Astfel, micii școlari au învățat împreună, au devenit mai sociabili, au legat prietenii. Obiectivele

urmărite în cadrul parteneriatului au fost: colaborarea între cele două școli partenere, dezvoltarea

competențelor de comunicare, dezvoltarea capacității de socializare prin participarea la activități ,

stimularea conduitei corecte și civilizate a fiecărui participant la activități, cunoașterea tradițiilor

culturale ale comunității.

La debutul parteneriatului , în ziua de 25 octombrie, Școala ”I.A. Bassarabescu a fost gazda

micilor școlari din clasa pregătitoare ” Albinuțele”, însoțiți de d-na învățătoare Mihai Lucia și de d-na

director Vișan Corina. După o primire emoționantă, oaspeții au vizitat școala și au fost invitați să

participe la activități. Cel mai interesant moment al zilei a fost realizarea steagului acestui parteneriat

: un copac alcătuit prin amprentare, devenit simbol al prieteniei dintre copiii participanți.


Dorind ca această prietenie să crească asemenea unui copăcel, la sfârșitul activității , elevii au

plantat în curtea școlii un vișin. În primăvara aceasta, vișinul a înmugurit , fiind îngrijit de elevii

clasei pregătitoare.

Au urmat alte activități din cadrul proiectului: schimb de felicitări și ornamente pentru Crăciun,

mărțișoare confecționate de copii, ouă încondeiate. Cadrele didactice implicate in proiect au facilitat

schimbul de clipuri video și fotografii de la sărbătoarea celor ”100 de zile de școală”, făcând cunoscute

astfel preocupările și realizările elevilor din cele două școli.

Cea de-a doua întâlnire din cadrul proiectului a avut loc la Școala cu clasele I-IV ”Coada

Izvorului” .Am fost primiți cu căldură într-o școală frumoasă și curată, cu clase spațioase și bine dotate,

în care învață copii inimoși sub atenta îndrumare a unor cadre didactice dedicate profesiei de dascăl.

În acest cadru , elevii din cele două școli au participat împreună la activități atractive care le-au stimulat

imaginația și creativitatea. Au realizat animăluțe din fructe, tablouri de primăvară , au cântat, au dansat

au legat prietenii .

La sfârșitul acestei întâlniri, elevii au primit diplome care atestă participarea lor la acest proiect.

Prin acest tip de activitate , dascălul are posibilităţi deosebite să -şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le

influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal -pregătirea copilului

pentru viaţă..


EXCURSIA – CUNOAŞTERE ŞI RELAXARE Prof. inv. primar PASE RAMONA

Motto: „Drumeţule, nu există drum.

Drumul se face mergând.”

Antonio Machado

Excursiile oferă elevilor prilejul de a efectua observaţii asupra obiectelor şi fenomenelor aşa

cum se prezintă ele în stare naturală, asupra operelor de artă din muzee şi case de creaţie artistică,

asupra unor momente legate de trecutul istoric, de viaţă şi activitatea unor personalităţi de seamă ale

ştiinţei şi culturii naţionale şi universale, asupra relaţiilor dintre oameni şi a rezultatelor concrete ale

muncii lor. Ele au menirea de a stimula activitatea de învăţare, de a întregi şi a desăvârşi ceea ce elevii

au acumulat în cadrul lecţiilor. Conţinutul lor diferă în funcţie şi obiectul de învăţământ.

Excursia este una din activităţile extraşcolare frecvent folosită pentru cunoaşterea trecutului

local, naţional şi chiar a unor zone de pe diverse meridiane ale globului pe bază de experienţă directă.

Deosebit de eficace, excursia cu caracter istoric se poate organiza în toate localităţile ţării,

pentru că nu există palmă de pământ românesc care să nu aibă mărturii ale trecutului dintre cele mai

semnificative.

Excursia, temeinic organizată şi pregătită, creează o atmosferă deosebit de favorabilă

instrucţiei, educaţiei, formării complete a personalităţii elevului.

Preferinţa pentru excursie,

participarea lor masivă, sunt argumente

suficiente pentru a demonstra că elevii

sunt însetaţi de a cunoaşte cât mai multe

lucruri noi în mod direct, că se simt

deosebit de satisfăcuţi şi bucuroşi de a-

şi petrece timpul în mijlocul

frumuseţilor naturii, că trăiesc simţiri

dintre cele mai intense în contactul

direct cu tezaurul de valori al

înaintaşilor, că, în acest cadru,

prieteniile şi colegialitatea cunosc noi dimensiuni


Totodată, excursia dezvoltă încrederea în marile posibilităţi ale omului, formează conştiinţa

răspunderii şi demnităţii umane.

Excursiile pot fi clasificate ţinând seama de mai multe criterii:

1)După sezonul în care se organizează avem: excursia de iarnă, excursia de primăvară, excursia

de vară, excursia de toamnă.

2)După mijloacele de transport: pot fi grupate în drumeţii sau cu trenul, cu autocarul, cu

bicicletele etc.

3) După loc şi durată excursiile pot fi: locale (2 – 3 ore); pe o durată mai mare şi pe un traseu

mai lung, depăşind graniţele judeţului.

4)După obiectivul general şi după obiectivele concrete:

excursiile – lecţie, care îşi propun dobândirea de cunoştinţe, aprofundarea cunoştinţelor,

sistematizarea, recapitularea şi evaluarea cunoştinţelor (premergătoare unei teme, în timpul

desfăşurării ei sau finale);

excursiile cu caracter sportiv şi recreativ;

excursii după treptele de învăţământ, în funcţie de particularităţile de vârstă ale elevilor

participanţi:

a) în clasele primare, excursiile au un caracter intuitiv, în cadrul cărora se îmbină cunoaşterea

perceptivă cu cunoaşterea raţională;

b) în clasele gimnaziale, când se aprofundează, se sistematizează şi se îmbogăţesc

cunoştinţele, priceperile şi deprinderile elevilor;

c) în clasele liceale, când se recapitulează, se apreciază şi se corelează cunoştinţele de istorie

cu cele de la alte discipline de învăţământ;

Activitatea turistică, atât de plăcută copiilor, este strâns legată de specificul lor de vârstă, este

încărcată cu numeroase valenţe educative: pe lângă fortificarea biologică a organismului, ea

contribuie la fortificarea morală, cultivând înalte trăsături de caracter.

La vârsta copilăriei, vârstă

a „descoperirii lumii”, cunoaşterea

patriei ocupă un loc extrem de

important. Rolul excursiilor este

acela de a înlesni cunoaşterea, de a-

i aduce pe copii în contact direct cu

natura şi cu frumuseţile patriei, dar

şi cu oamenii ce o îmbogăţesc şi o

înzestrează necontenit.


Se ştie foarte bine că nu-ţi poţi iubi patria cu adevărat dacă nu o cunoşti pe deplin şi nemijlocit.

Acesta poate fi cu adevărat rolul primordial al excursiilor.

Excursiile (uni- şi

pluritematice) sunt de mai

lungă durată şi includ, de

obicei, deplasări în alte

localităţi. Avantajele acestor

forme de organizare ale

instruirii sunt: contactul cu

realitatea, cu viaţa, observarea

şi studierea fenomenelor în

condiţii naturale şi sociale.

Elevii sunt familiarizaţi cu problemele, îşi completează şi îşi îmbogăţesc cunoştinţele, îşi formează şi

îşi consolidează atitudini şi convingeri.

În organizarea unor excursii tematice trebuie să se ţină seama de :

a) să se asigure condiţii de călătorie decente, condiţii de cazare acceptabile (dacă excursia durează

mai multe zile);

b) să se creeze o atmosferă de grup agreabilă, cu atitudini de interes comun, să nu se neglijeze

timpul afectat distracţiei;

c) participanţii la excursie să fie deprinşi pentru a întreţine jurnale de însemnări;

d) întregul grup să fie pregătit pentru receptarea informaţiilor şi pentru trăirea impresiilor;

e) în timpul excursiilor sau ulterior se vor face comentarii pentru a se integra noile cunoştinţe şi

impresii în propria experienţă.

Pe parcursul ultimilor patru ani ,de când conduc activitatea aceleiaşi clase, dar şi la seriile trecute,

am pregătit şi organizat mai multe excursii tematice, literare, istorice si culturale. Astfel ,voi prezenta

câteva dintre fotografiile cele mai reprezentative și mai frumoase ale acelor locuri minunate pe care

le-am vizitat împreună cu elevii mei și din care am rămas cu amintiri de neuitat.


TRADIȚIONALA EXCURSIE A PREMIANȚILOR

Prof. MATEI ANDREEA

Tradiționala excursie a premianților, oferită celor mai merituoși elevi ai Școlii Gimnaziale

“I.A. Bassarabescu”, cu ocazia zilei şcolii, a ajuns la a V-a ediție.

Ca de fiecare dată, în ultimii cinci ani, am beneficia t de sprijinul domnului Rareș Enescu,

tatăl unui elev din şcoala noastră, care a oferit premianților noștri o excursie gratuită pe traseul

Ploiești-Buşteni-Ploieşti. Cadrele didactice însoţitaoare au fost doamna director Manta Nicoleta şi

doamnele profesor Matei Andreea şi Canache Georgiana.

Scopul excursiei a fost prezentarea câtorva obiective turistice, culturale și istorice din Buşteni.

Pe tot parcursul vizitelor am fost însoţiţi de doamna Adriana Vâjeu din partea Primăriei Buşteni care,

cu multă amabilitate, ne-a oferit tot sprijinul necesar!

Prima oprire: Castelul Cantacuzino

Întâmpinaţi de ghidul castelului, elevii au fost treptat introduşi în atmosfera istorică a clădirii,

aflând date interesante despre construcţie, despre proprietarii si locatarii edificiului din momentul

construcţiei şi până în prezent si , nu în ultimul rând, despre destinaţia mai veche sau mai nouă a

clădirii. De asemenea, elevii au putut admira şi o expoziţie inedită a creaţiilor plastice ale lui Henri

Matisse


.

A doua oprire: Casa memorială Cezar Petrescu

Elevii noştri au fost fascinaţi să afle date biografice şi nu numai despre autorul faimoasei opere

literare “Fram, ursul polar”, dar au fost uimiţi să descopere casa în care acesta a locuit în ultimii 20

de ani de viaţă înconjurat de cele 11000 de volume din biblioteca personală.

Mânăstirea Caraiman, al treilea obiectiv vizitat, ne-a prilejuit reîntâlnirea cu spiritualitatea,

dând ocazia tuturor să se reculeagă într-un loc mirific, la poalele masivului Caraiman. Crucea de pe

Caraiman străjuieşte, parcă, poteca ce duce către mânăstire.


După o excursie interesantă, în locuri pline de istorie și de o frumusețe rară, elevii s-au întors

acasă, la Ploiești, mai bogați spiritual și hotărâți să învețe cel puțin la fel de bine și în acest an școlar

pentru ca anul viitor să meargă într-o altă excursie a premianților, în alte locuri deosebite din țara

noastrâ,


ROLUL SERBĂRILOR ŞCOLARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR Prof.înv.primar CĂLĂVIE IULIANA

Indiferent de tipul de personalitate, de nivelul de dezvoltare psihică, omul se raportează la

frumos,la artă,într-un mod particular, prin procese funcţionale complexe. Exprimarea artistică

activează resursele intelectuale, motivaţional-volitive şi afective aleindividului, aducându-l, în anumite

condiţii, într-o stare de armonie cu sinele şi cu lumea exterioară. Orice manifestare artistică, deci şi

serbarea şcolară, se creionează răspunzând pe deoparte nevoilor de exprimare a celor direct implicaţi,

pe de altă parte aşteptărilor publicului şi ţine cont de factori obiectivi precum timpul şi spaţiul de

desfăşurare. Momentul prezentării unei serbări şcolare impune alegerea temei, astfel încât cei implicaţi

în organizarea şi desfăşurarea acesteia se încadrează în limitele coordonatei temporale. Spaţiul în

schimb, deşi aparent limitat, oferă deschidere totală, permiţând organizarea, modelarea în funcţie de

nevoile practice şi de creativitatea celor care le explorează.

Serbările au o importantă deosebită pentru educaţia estetică a elevilor . Înţelegând şi memorând

poezii, texte ale scenetelor, cântece, se dezvoltă gândirea, limbajul şi memoria şcolarilor .Această

activitate de învăţare este condiţionată de dezvoltarea atenţiei . De asemenea, copilului i se cere un

efort de atenţie şi pentru a respecta momentul în care trebuie să între în scenă pentru a-şi pune de acord

acţiunile proprii cu cele ale colectivului. Interpretarea rolurilor cere din partea copilului imaginaţie

creatoare, pentru a reda veridict, convingător personajul pe care îl reprezintă.


Dansurile, cântecele şi costumele naţionale dezvoltă la copii dragostea faţă de artă populară,

faţă de poporul care a creat-o. Sebările contribuie de asemenea şi la închegarea colectivului. Copiii se

pregătesc împreună şi depun eforturi susţinute pentru realizarea unui scop comun: reuşita serbării.

Încordarea gradată din perioada de pregătire a serbării culminează în ziua desfăşurării ei, când

tensiunea afectivă a grupului de copii ajunge la maximum. Astfel pregătirea şi participarea la serbări ,

ca acţiuni colective, obişnuiesc copilul să trăiască în colectiv şi să se simtă ataşat de el. Serbările şi

distracţiile sunt un izvor de bucurii şi satisfacţii. Ele creează copiilor o stare de dispoziţie, favorabilă

atât dezoltării fizice, cât şi dezvoltării pshice.

În efortul depus pentru pregătirea şi desfăşurarea unei serbări se formează voinţa copiilor. Prin

acest efort, se conturează o serie de calităţi morale pretenţioase, ca perseverenţa şi spiritul de

independență. Copilul se deprinde, de asemenea, să-şi stăpânească emoţiile provocate de prezenţa unui

public numeros şi necunoscut. Treptat unii elevi se debarasează de timiditate şi devin mai curajoşi,

mai îndrăzneţi. În cadrul organizat şi vesel al serbării, se formează optimismul, încrederea în forţele

proprii. Serbările au de asemenea,rolul de a verifica ceea ce copilul şi-a însuşit într-o anumită perioada

de timp, de a-l pune în situaţia să aplice în practică ceea ce a învăţat . Executând cântece, recitând

poezii, interpretând roluri într-o scenetă, elevii îşi formează şi-şi perfecţionează o serie de deprinderi

artistice. La rândul lor, aceste deprinderi stau la baza dezvoltării dragostei de frumos, a gustului estetic

şi a aptitudinilor artistice. În acţiunea de familiarizare a copilului cu artă,serbările contribuie la

stabilirea unei legături între cunoaşterea artei şi practicarea ei .


Serbările aduc lumina în sufletul copiilor, dau aripi imaginaţiei, creează o atmosferă plină de

plăcere, bucurie. În transmiterea obiceiurilor şi tradiţiilor în serbările şcolare am pornit de la ideea că

nu există un alt element artistic care să poată fi aplicat multilateral în ansamblul procesului

educaţional ca serbările şcolare.

Pentru copii , serbările reprezintă o activitate

veselă, plăcută, iar pentru învăţător constituie

prilejul de a oferi mănunchiul bucuriei de-a

lungul unui şir întreg de repetiţii Prin

interpretarea rolurilor şi pregătirea decorurilor

pentru diversele "spectacole" urmărim atât un

efect artistic cât şi pedagogic.

Serbările școlare sunt atractive la

orice vârstă. Ele stârnesc interes,produc

bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe.

Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, fiecare

dintre ei având posibilitatea să se afirme

conform naturii sale.

Bibliografie

Postelnicu, Constantin, ”Fundamente ale didacticii şcolare”, Editura Aramis, Bucureşti, 2000

www.didactic.ro


MLĂDIȚA PRAHOVEI Prof.înv. primar

CONSTANTIN EVELINA

Un mare teolog spunea „ Tradiția este vie

și creatoare, noul în vechi și vechiul în nou”.

În formarea personalității copilului, folclorul nostru românesc are o deosebită importanță,

datorită faptelor, ideilor și sentimentelor care oglindesc trecutul poporului român.

Cântecul popular românesc trezește în sufletul copiilor dragostea pentru tradiții și obiceiuri,

iubirea de neam și patrie, respectul față de portul autentic popular.

Cântecele populare luminează mintea și încălzește inima copiilor, antrenează memoria, atenția,

imaginația, creativitatea, disciplinează și îi împrietenește. Dacă jocul și cântecul nu este trăit și simțit,

nu poate transmite emoțiile sufletești ale ființei umane. Așa a luat naștere Corul claselor primare

„Mlădița Prahovei, al Școlii Gimnaziale „I. A. Bassarabescu” Ploiești în anul școlar 2015-2016.

Elevii pasionați și dornici să învețe și să ducă mai departe tradițiile și obiceiurile populare

participă în fiecare săptămână, după ore la repetiții, pentru diferite evenimente artistice ale școlii, dar

și pentru concursurile județene și naționale

În anul școlar 2016-2017, corul școlii a participat la numeroase evenimente, printre care:

1 Decembrie interpretând – Ziua

Națională a României, cântece

patriotice

17 decembrie – Concert de

colinde tradiționale, organizat de

Primăria Ploiești

29 martie – Ziua Școlii, „20 de ani

de 10”, interpretând un colaj de

muzică populară tradițională

9 mai – Concursul județean „

Tradiții și obiceiuri locale”, obținând

Premiul I


O învățătoare pasionată de munca sa, dar și de folclor, trebuie și poate, în limitele timpului să-

i educe pe copii, prin creații folclorice autentice, demonstrând astfel, în mod practic, că și prin folclor

pot fi realizate scopurile și sarcinile educării și formării școlarului.

„Avântul către civilizaţie poate fi pentru un popor o foarte mare primejdie, dacă uită două

lucruri: ce are şi ce poate. Tradiţia poate fi uitată dar ucisă nu, dacă i se taie drumul în clasele de sus,

ea rămâne şi se adânceşte tot mai mult în clasele de jos... A admira o civilizaţie străină, vrednică de

respect, este o datorie. A o imita, fără schimbare, este o umilinţă, şi una fără folos. Popor civilizat este

acela care a ajuns să satisfacă sănătos şi armonios nevoile sale cele adevărate, înălţate către un ideal

care întrece cerinţele vieţii elementare şi biruie egoismul individual.” citat clasic din Nicolae Iorga

http://citate.citatepedia.ro/

http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Nicolae+Iorga


PROIECT DIDACTIC UNITATEA DE ÎNVǍŢǍMÂNT: Școala Gimnazială ,, I.A.Bassarabescu,,

CLASA: Pregătitoare ”Buburuze”

PROFESOR ÎNV. PRIMAR: CĂLĂVIE IULIANA

ARIA CURRICULARĂ: Matematică şi ştiinţe ale naturii

DISCIPLINA: Matematică şi explorarea mediului

UNITATEA TEMATICĂ: Mijloace de transport

SUBIECTUL LECŢIEI: Adunarea şi scăderea numerelor cu 1-5 unități, cu si fară trecere peste ordin

FORMA DE REALIZARE: activitate integrată

TIPUL LECŢIEI: consolidarea şi sistematizarea cunoştinţelor

DISCIPLINE INTEGRATE: Matematică şi explorarea mediului

Comunicare în limba română

Arte vizuale și abilități practice

Muzică şi mişcare

DURATA: 45 (minute (30 de minute de curs + 15 minute de activități recreative)

COMPETENŢE GENERALE:

1. Utilizarea numerelor în calcule elementare

2. Rezolvarea de probleme pornind de la sortarea şi reprezentarea unor date

COMPETENŢE SPECIFICE:

* Matematică şi explorarea mediului

1.1 Recunoaşterea şi scrierea numerelor în concentrul 0-31;

1.4. Efectuarea de adunări şi scăderi în concentrul 0-31, prin adăugarea/extragerea a 1-5 elemente dintr-o mulţime dată;

5.1. Sortarea / clasificarea unor obiecte / materiale etc., pe baza unui criteriu dat;


5.2. Rezolvarea de probleme în care intervin operaţii de adunare cu 1-5 unităţi în concentrul 0-31, cu ajutorul obiectelor.

* Comunicare în limba română

1.1 Sesizarea semnificaţiei globale a unui mesaj scurt, pe teme accesibile, rostit clar şi rar;

2.3. Participarea cu interes la dialoguri simple, în diferite contexte de comunicare;

3.1. Recunoașterea unor cuvinte uzuale, din universul apropiat, scrise cu litere mari si mici de tipar;

3.4. Articularea de enunţuri folosind accentul şi intonaţia corespunzătoare intenţiei de comunicare.

*Muzică și mișcare

2.1. Cântarea individuală sau în grup, asociind mişcarea sugerată de text şi de ritm;

3.1. Manifestarea liberă, adecvată, pe muzică, apelând la diverse forme de exprimare.

*Arte vizuale și abilități practice

2.3. Realizarea de aplicaţii/construcţii folosind material uşor de prelucrat şi tehnici accesibile.

Obiective operaţionale

La sfârşitul lecţiei elevii vor fi capabili:

O1- să numere crescător până la 31;

O2 - să identifice numerele pare și impare mai mici decât 31.

O3 - să completeze siruri de numere respectand regula de formare ;

O4 - să efectueze corect adunări şi scăderi cu trecere peste ordin cu numere naturale în concentrul 0 - 31;

O5 - să opereze cu terminologia matematică, specifică operaţiilor de adunare şi scădere ( sumă, tutal, diferență, =, +. - );

Resurse procedurale:

1) Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, expunerea, jocul didactic, problematizarea

2) Mijloace de învǎţǎmânt: laptop, fisă de lucru, panou, planşe, videoproiector

3) Forme de organizare: frontală, în perechi şi individuală.


4) Forme şi tehnici de evaluare: observarea sistematică a comportamentului elevilor, autoevaluarea, aprecieri verbale.

Resurse temporale: 30 minute + 15 minute activități în completare

Bibliografie:

„Programa pentru disciplinele Matematică şi explorarea mediului, Comunicare în limba română, Dezvoltare personală,

Muzică şi mişcare, aprobată prin ordinul ministrului Nr. 3418/19.03.2013

Curs formare: ,,Organizarea interdisciplinară a ofertelor de învăţare pentru formarea competenţelor cheie la şcolarii din

clasele I-IV” - program de formare continuă de tip “blended learning” pentru cadrele didactice din învăţământul primar

Ghid metodologic pentru clasa pregătitoare – “Prietenul meu pe drumul cunoaşterii” – Editura Explorator


NR.

CRT.

ETAPELE

LECTIEI

OB.

OP. CONŢINUTUL INFORMAŢIONAL ŞI DEMERSUL DIDACTIC

Resurse

EVALUARE Procedurale Materiale Organiza-

torice

1. Moment

organizatoric

Se creează condiţiile optime pentru buna

desfăşurare a activităţii propuse (spaţiu educaţional,

materiale didactice, climat psihoafectiv).

Conversaţia

euristică

Materiale

necesare

activităţii

Frontal

Observarea

sistematică

2. Captarea

atenţiei

O4

O5

Se desfăşoară jocul “Descoperă mesajul” în

pereche.

Elevii trebuie să calculeze operaţiile date şi să scrie

în căsuţe literele pentru a afla ce vor face în ora de

matematică.

2 + 3 = C 1 + 2 = L

4 – 2 = O 3 – 2 = I

5 + 4 = Ă 6 – 2 = T

3 + 4 = R 6 + 2 = E

5 9 3 9 4 2 7 1 8

C Ă L Ă T O R I E

Conversaţia

euristică

Explicaţia

Exerciţiul

Jocul

didactic

Fişă de

lucru

Planşă

În

pereche

Frontal

Observarea

sistematică

Aprecieri

verbale

3. Anunţarea

temei şi a

obiectivelor

urmărite

Pornind de la acest cuvânt, elevii sunt anunţaţi că la

ora de matematică vor pleca într-o călătorie cu

diferite mijloace de transport. Pe parcursul acesteia

vor avea de rezolvat operaţii de adunare şi scădere cu

numere cuprinse în intervalul 0-31.

Expunerea Frontal Observarea

sistematică


4. Dirijarea

învăţării

O1

O2

O3

O4

O5

Sarcina 1 – Calculează numǎrul pasagerilor din

fiecare vagon! Aranjeaza rezultatele din vagoane în

ordine crescătoare, apoi descrescătoare ȋn tabel!

Sarcina2-Scrie numerele impare care apar pe

vagoane după ce aţi rezolvat exerciţiile!

Sarcina3- Continuă șirurile respectând regula!

Sarcina 4 – Citește numerele de inmatriculare ale

mașinilor!

Câte litere sunt în total?

Conversaţia

euristică

Explicaţia

Problematiz

area

Exercitiul

Tabla

Fișe de

lucru

Planşă

Fișa de

lucru

Frontal

Observarea

sistematică

Aprecieri

verbale

12 14 16

19

21

23

111

13

15


CAR/ RAC COS SOC CER CUM

3

Fișa de

lucru

Planşă

Obţinerea

performanţei

O1

O2

O4

O5

Sarcina5-Calculează și stabilește care este locul

de parcare pentru fiecare mașină!

Scrie numerele de pe mașini în ordine crescătoare!

1. Coloraţi doar mijloacele de transport

terestru

Conversaţia

euristică

Explicaţia

Exerciţiul

Fișă de

lucru

Frontal

În

pereche

Observarea

sistematică

Aprecieri

verbale

+3 +3

+3 +3

+3

19+ 2=

13- 2=

8+ 4=

25- 2=

23

21

11

12


Mişcări libere pe diverse melodii: “Una este luna”,

Gașca Zurli sau ,,Cap umeri si genunchi,,

6. Evaluare Se fac aprecieri generale şi individuale asupra

participării elevilor la lecţie, precum şi asupra

comportamentului lor pe parcursul orei și fiecare elev

va primi un stimulent.

Conversaţia

euristică

Frontal


PROIECT DIDACTIC

UNITATEA DE ȊNVĂŢĂMÂNT: Şcoala Gimnazială “I. A. Bassarabescu”

CLASA : I A

PROF.ȊNV.PRIMAR: Vagneti Alina Mihaela

ARIA CURRICULARĂ: Arte şi tehnologii

DISCIPLINA: Muzică şi mişcare

UNITATEA TEMATICĂ: MIŞCARE ŞI SĂNĂTATE

SUBIECTUL LECŢIEI: Recapitulare

TIPUL LECTIEI: recapitulare şi sistematizare de cunoştinţe

FORMA DE REALIZARE: Activitate integrată

DISCIPLINE INTEGRATE: CLR, MEM, AVAP,

SCOP: Consolidarea deprinderilor de cântre vocală

COMPETENŢE GENERALE

1. Receptarea unor cântece pentru copii şi a unor elemente simple de limbaj muzical;

2. Interpretarea de cântece pentru copii, cu mijloace specifice vârstei;

3. Exprimarea unor idei, sentimente şi experienţe prin intermediul muzicii şi mişcării, individual sau în grup.

COMPETENTE SPECIFICE:

Muzică şi mişcare

2.1. Cântarea în colectiv, asociind mişcarea sugerată de text;

2.2. Cântarea în colectiv, asociind acompaniamentul liber;

2.3. Emiterea unor onomatopee asemănătoare cu sunetele din mediul înconjurător, cu durate, intensităţi şi viteză de succesiune diferite

3.1. Manifestarea liberă, adecvată, pe muzică, apelând la diverse forme de exprimare;

3.2. Executarea unui dans cu mişcare repetată, pe un cântec simplu, din folclorul copiilor;


2.1. Pronunţarea clară a sunetelor şi a cuvintelor în enunţuri simple;

Matematică şi explorarea mediului

3.1. Descrierea unor fenomene/procese/ structuri repetitive simple din mediul apropiat, în scopul identificării unor regularităţi


Arte vizuale și abilităţi practice

2.3. Realizarea de aplicaţii/compoziţii/obiecte/construcţii simple, pe baza interesului direct;

Obiective operaţionale:

O1 - să execute corect exerciţii de respiraţie şi de dicţie;

O2 - să efectueze corect exerciţii de încălzire şi omogenizare a vocilor;

O3 - să recunoască titlurile cântecelor învățate ;

O4 - să interpreteze corect cântecele în cor, pe echipe şi individual; O5 - să execute mişcări libere, apelând la diverse forme de exprimare, în funcție de conținutul şi caracterul muzicii.

Strategii didactice

metode şi procedee: conversaţia, observaţia, explicaţia, experimentul, demonstraţia cu ajutorul exerciţiul muzical, jocul muzical.

a) mijloace de învăţământ: tablă interactivă, materiale audio-video;

b) forme de organizare: frontal, individual, pe grupe.

c) forme şi tehnici de evaluare: observarea sistematică a comportamentului elevilor, aprecieri verbale, autoevaluare .

d) resurse temporale: 45 minute.

e) resurse umane: 36 de elevi

Bibliografie:

1.Ministerul Educatiei si Cercetării-“Programa școlară pentru clasa pregătitoare, I și a II a” , București,2013

MOMENTELE

LECŢIEI

OB.

OP.

CONŢINUTUL INFORMAŢIONAL AL LECŢIEI

STRATEGII DIDACTICE EVALUARE

METODE MIJLOAGE FORME

DE

ACTIV.

1. MOMENT

ORGANIZATORIC

- Asigur condiţii optime pentru buna desfăşurare a lecţiei. Conversaţia Frontal Observare

individuală

3. CAPTAREA

ATENŢIEI

Folosind metoda ciorchinelui le cer elevilor să-mi spună ce

fac în timpul liber.

Jocul Tablă

interactivă

Frontal


4. ANUNŢAREA

TEMEI ŞI A

OBIECTIVELOR

LECŢIEI

Comunic elevilor subiectul lecţiei şi voi enumera obiectivele

într-un limbaj accesibil elevilor.

Conversaţia

Explicaţia

Frontal

Observare

sistematică

5. DIRIJAREA

ACTIVITĂŢII

O1

O2

Anunt elevii ca lecția de azi va fi o lecție concurs.

Elevii sunt împărțiți în 3 echipe (Fluturaşilor, Buburuzelor

şi Vrăbiuțelor). Cel care va răspunde primul la întrebarea

pusă de mine, va putea asculta câteva acorduri dintr-o

melodie pentru a o recunoaşte. Dacă recunoaşte melodia, are

dreptul să „paseze”(să aleagă altă echipă care să interpreteze

melodia) sau să „joace” (să interpreteze melodia). Va fi ales

un elev din altă echipă, dacă primul copil nu a răspuns corect.

Dacă adversarii sunt mulțumiți de interpretare, „soliştii”

primesc flori de primăvară. Echipa care adună cele mai multe

flori, câştigă.

La sfârşit florile sunt aşezate pe panoul folosit la MEM

pentru a-l completa.

Cer elevilor să adopte o poziţie corectă: spatele drept,

rezemat de scaun, cu mâinile pe genunchi.

• Exerciţii de respiraţie

Mirositul florilor

Zboară fulgul

Stinge lumânarea

Ȋncălzirea mâinilor

Umflarea baloanelor

Experiment: umflarea balonului cu ajutorul oțetului şi a

bicarbonatului

• Exerciţiile de dicţie se vor face la început pe formule

vorbite, rar şi apoi din ce în ce mai repede.( Anexa 1).

Conversaţia

Explicaţia

Experimentul

Flori

Frontal

Observare

sistematică


O2

O3

O4

O5

Ex.1:

« Toba bate: bum, bum ,bum

Hai copii cu toţi la drum! »

Ex. 2:

,,Într-un lift pe covoraş

Un pui mic de iepuraş

Plânge că n-are curaj

Să se urce la etaj. »

• Exerciţii de încălzire vocală:.

Cer copiilor să execute după mine următorul exerciţiu pentru

pregătirea vocii. Folosind pianul virtual cer elevilor să imite

sunetele.

Răspundeți la următoarea ghicitoare:

„Cu arome îmbietoare

Pâinea rumenă apare

Din cuptorul dogorit

Cine o scoate mulțumit?”

Cântec: „Brutarii”

Care sunt culorile primare?

Cântec: „Culorile”

Din câte sunete şi din câte litere este alcătuit cuvântul

„elefant”?

Cântec: „Elefantul Cici”

Care sunt părțile componente ale unei plante?

Cântec: „Vine, vine primăvara!”

Câte silabe are cuvântul „vesel”?

Cântec: „Dacă vesel se trăieşte”

Părțile componente ale corpului sunt... .

Cântec: „Chipul meu”

Spuneți un cuvânt asemănător pentru „bate”.

Joc muzical

Demonstrații

cu ajutorul

înregistrărilo

r audio-video

talbă

interactivă

talbă intertivă

grupe


Anexa 1

“Toba bate: bum, bum ,bum

Hai copii cu toţi la drum! »

,,Într-un lift pe covoraş

Un pui mic de iepuraş

Plânge că n-are curaj

Să se urce la etaj.”

Cântec: „Bat din palme”

Porcul, capra, oaia, câinele şi pisica sunt animale.... .

Cântec: „Ferma animalelor”

6. OBŢINEREA

PERFORMANŢEI

ŞI EVALUAREA

O4

Este felicitată echipa câştigătoare şi apreciat efortul tuturor

copiilor.

Fiecare echipă îşi va desemna un reprezentat pentru a lipi

florile pe panou.

Interpretarea în colectiv a unui cântec: „Cap, umeri şi

genunchi”.

Conversaţia

Explicaţia

Individual Autoevaluare

7. ÎNCHEIEREA

LECŢIEI

Aprecierile se fac în funcţie de frecvenţa şi calitatea

răspunsurilor.

Conversaţia

Aprecieri

verbale


Unitatea de învățământ:Școala Gimnazială” I.A.Bassarabescu”

Data:

Clasa: Pregătitoare 2

Propunător: DOBRE CONSTANȚA

Aria curriculară: Arte şi tehnologii

Disciplina: Arte vizuale și abilități practice

Unitatea de învățare: Bine ai venit, Primăvară!

Subiectul lecției: CORONIȚA PRIMĂVERII - tehnici simple de prelucrare a hârtiei

Mijloc de realizare: tăierea și lipirea hârtiei

Forma de realizare: activitate integrată

Tipul lecției: formare de priceperi şi deprinderi

Discipline integrate: AVAP, CLR, MM, DP

Obiective operaționale:

Cognitive:

O1 – să enumere etapele de lucru şi tehnica de decupare / lipire a hârtiei

Psiho-motrice:

O2 –să aplice corect tehnica de decupare / lipire a florilor, a fluturilor și frunzelor pe coroniță, pentru realizarea modelului propus;

O3 -să realizeze lucrările propuse, încadrându-se în timpul optim;

O4 - să coloreze corespunzător florile, frunzele și fluturii conturați;

O5- să manevreze cu ușurință materialele de lucru

Afective:

O6 -să manifeste simț estetic în decorarea coroniței

O7- să aprecieze corect lucrările colegilor și pe cea proprie; COMPETENȚE SPECIFICE VIZATE:


Arte vizuale și lucru manual

1.1. Sesizarea semnificaţiei unui mesaj vizual simplu, exprimat prin desen/pictură/ modelaj/colaj/film/desen animatr;

2.4. Transformarea unui material prin tehnici simple

Dezvoltare personală

2.2. Identificarea şi aplicarea regulilor de comunicare în activitatea şcolară

3.2. Aplicarea unor tehnici simple care sprijină învăţarea şi succesul şcolar


1.1. Identificarea semnificaţiei unui mesaj scurt, pe teme familiare, rostit clar şi rar

2.4. Exprimarea propriilor idei în contexte cunoscute, manifestând interes pentru comunicare

Muzică și mișcare

2.1. Cântarea în colectiv, asociind mişcarea sugerată de text

3.1. Manifestarea liberă, adecvată, pe muzică, apelând la diverse forme de exprimare

STRATEGIA DIDACTICĂ

METODE ȘI PROCEDEE:conversația, explicația, instructajul, demonstrația, exercițiul, jocul;

FORME DE ORGANIZARE: frontal, independent;

RESURSE MATERIALE: șablon coroniță, planșe cu flori și fluturi, planșă model, foarfece, lipici , computer, fond muzical , videoproiector,leptop

RESURSE TEMPORALE: 35 minute+15 minute activități în completare

RESURSE UMANE:

Bibliografie:

- Curriculum pentru învăţământul primar, Programa școlară pentru Arte vizuale și abilități practice, Clasa pregătitoare, București 2013;

-Organizarea interdisciplinară a ofertelor de ȋnvăţare pentru formarea competenţelor cheie la şcolarii mici, Suport de curs, 2013;

DEMERSUL DIDACTIC


Nr.

Crt.

Etapele

lecției / timp

Ob.

Op.

Activitatea propunătoarei Activitatea

elevilor

Metode și

procedee

Mijloace

didactice

Forme

de

organizare

eev Evaluare

1.

Moment

organizatoric 3 min.

Asigur un climat propice pentru desfășurarea

activității.

Solicit elevilor să execute un joc de mișcare

pe versurile cântecului:

,,Bate vântul frunzele”.

Elevii vor avea

pe bănci

materialele

necesare

desfășurării

lecției de arte

vizuale și

abilități practice.

Execută

mișcările

sugerate de

cântec.

Jocul

Videoproiector

frontal

observarea

2.

Captarea

atenției

2 min.

Citesc elevilor o ghicitoare.

Le solicit răspunsul.

Astazi, in gradina mea

Am vazut dupa perdea

Cum o zana frumusica

Iar da viata la gradina …

Cine-i oare zâna aceea?

Elevii urmăresc un material PPT prin

intermediul căruia vor afla că Zâna

Primăverii îi roagă să îi realizeze o

coroniță care să-i amintească de

activitatea minunată a elevilor, din

această zi.

Elevii ascultă cu

atenție

ghicitoarea.

Răspunsul este:

PRIMĂVARA.

Jocul

Textul

ghicitorii

videoproiector

Frontal

Aprecieri

verbale


3.

4

Anunțarea

temei și a

obiectivelor 1 min.

Dirijarea

învățării

20 min

O1

O2

O3

O4

O5

O6

Anunț elevii că vor face un colaj cu tema:

Coronița primăverii

Intuirea modelului şi a materialelor Prezint lucrarea model – Coronița primăverii

Solicit elevilor sǎ numeascǎ materialele din

care e confecţionat modelul;

Demonstrarea şi explicarea modului de lucru

Prezint elevilor etapele de realizare ale

lucrǎrii, cu ajutorul videoproiectorului:

-colorarea fișelor cu flori, frunze și fluturi;

-decuparea florilor, frunzulițelor și a

fluturilor;

- lipirea acestora pe suprafața pălăriei;

Verbalizarea etapelor de lucru Se vor repeta etapele de lucru.

Solicit efectuarea exerciţiilor pentru

încălzirea muşchilor mici ai mâinilor, iar

apoi le urez: spor la lucru.

,,Închid pumnii și-i desfac/ Degetelor fac pe

plac: Clap, clap, clap!/ Pocnim din degete/

picură ploaia din ce în ce mai tare.

Mâna lebădă o fac / Care dă uşor din

cap/ Lebedele în jur privesc/ Mâinile eu le

rotesc/ Ploaia cade neîncetat/ Vârful

degetelor bat/

Elevii vor asculta câteva ghicitori ,

încercând să identifice florile care sunt

desenate pe planșele lor și pe care le vor folosi

la alcătuirea coroniței.

Elevii ascultă cu

atenție.

Elevii numesc

materialele

primite şi vor

intui modul cum

vor fi folosite.

Elevii lucrează

colaborând între

ei.

Conversația

Instructajul

Demonstrația

instructajul

Exercițiul

Conversația

Fișe cu flori și

fluturi, șabloane

pălărie, foarfece,

lipici

Planșa model

Frontal

independent

frontal

observarea

Aprecieri

verbale

72 STUDIA 20+, NR 1 2017

Realizarea lucrǎrilor de cǎtre elevi Supraveghez modul în care lucreazǎ elevii şi

ofer informaţii suplimentare acolo unde este

nevoie;

Fac observaţii asupra modului de folosire a

materialelor de lucru şi a poziţiei corpului,

asupra acurateţei lucrării.

Le cer elevilor sǎ lucreze cât mai corect şi

estetic, respectând etapele de lucru;

Asigur un climat favorabil lucrului cu

ajutorul unei audiţii muzicale.

leptop

5.

Evaluarea

activității

8 min.

O7

Voi afișa în fața clasei lucrările, realizând

o mică expoziție..

Se vor face aprecieri în funcție de

corectitudinea realizării lucrării, de acuratețea

și încadrarea în timp.

Elevii vin pe

rând și aleg o

lucrare.

Jocul Lucrările

finale ale

elevilor

Frontal Aprecieri

verbale

Medalii

6.

Încheierea

activității

1 min.

Se fac aprecieri individuale şi generale

Elevii ascultă

aprecierile

cadrului

didactic.

frontal

Aprecieri

verbale

7. Activitate

recreativă

Dau tonul cântecelului:Dragă primăvară, bine

ai venit!

Distribui elevilor jocuri puzzle reprezentând

flori de primavara.

Elevii cântă

cântecul

solicitat, iar apoi

vor

asambla jocurile

puzzle primite.

jocul puzzle

videoproiector

independent Observarea

73 STUDIA 20+, NR 1 2017

Ghicitori- Flori de primăvară Cupe albe, sângerii, au pe lujere înfipte, Parc-ar fi niște făclii! Hei, ghicește-le, de le știi!

E o floare-nmiresmată

Cu-o legendă-ndelungată

De Narcis ne amintește

Și de Paști ea inflorește

Voinicel cu haina albă,

Iese primul din zăpadș

și vestește-n toată țara

Că sosește primăvara?

74 STUDIA 20+, NR 1 2017

STUDIA 20+

NR 1, AUGUST 2017

nr 1 august 2017 · 2017-08-29 · 6 studia 20+, nr 1 2017 Școala i.a.bassarabescu ploieȘti...

Documents