NOUL COD PENAL – PARTEA GENERALĂ - Elemente de noutate

Pedepsele principale pentru persoana fizică sunt: - detenţiunea pe viaţă (care are durată nedeterminată) (art.56)- închisoarea cuprinsă între 15 zile şi 30 de ani (art.60) - amenda – cuantumul amenzii se stabileşte prin sistemul zilelor-amendă.

Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 lei şi 500 lei, se înmulţeşte cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile şi 400 de zile. (art.61 alin.2) Dacă persoana condamnată nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, aceasta se înlocuieşte cu închisoarea (în cazul în care nu execută pedeapsa cu rea-credinţă) (art.63) sau cu muncă în folosul comunităţii (pentru imposibilitate de plată), în acest ultim caz, coordonarea executării obligaţiei de muncă făcându-se de serviciul de probaţiune (art.64).

Pedepsele accesorii pentru persoana fizică sunt enumerate limitativ în cuprinsul art.66 alin.1 lit. a-o, numărul acestora fiind mai mare decât în reglementările anterioare.

Pedepsele complementare pentru persoana fizică sunt:a) interzicerea exercitării unor drepturi; (drepturile reglementate de art.66

alin.1 lit. a-o) b) degradarea militară; (se aplică condamnaţilor militari în activitate, în

rezervă sau în retragere) (art.69) c) publicarea hotărârii de condamnare (pe cheltuiala persoanei

condamnate într-un cotidian local sau naţional) (art.70)

Individualizarea pedepselor În principal, instanţa poate aplica pedeapsa închisorii, să suspende

executarea pedepsei sub supraveghere, sau poate să renunţe la aplicarea pedepsei, ori să amâne aplicarea acesteia

Circumstanţele atenuante legale sunt următoarele: a) săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau

emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă;

b) depăşirea limitelor legitimei apărări;c) depăşirea limitelor stării de necesitate;d) acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracţiune,

în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, dacă făptuitorul nu a mai beneficiat de această circumstanţă într-un interval de

1

5 ani anterior comiterii faptei. Acestea nu se aplică în cazul săvârşirii infracţiunilor expres enumerate în textul de lege (art.75 alin.1)

Pot constitui circumstanţe atenuante judiciare:a) eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea

consecinţelor infracţiunii;b) împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea

infracţiunii sau periculozitatea infractorului. (art.75 alin.2)În cazul în care există circumstanţe atenuante, limitele speciale ale

pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime. Reducerea are loc o singură dată, indiferent de numărul circumstanţelor atenuante reţinute(art.76) Cum repararea prejudiciului material cauzat prin infracţiune este reglementată de Noul Cod ca fiind o circumstanţă atenuantă legală, reducerea limitelor speciale ale pedepsei în acest caz este obligatorie.

Circumstanţele agravante sunt următoarele: a) săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună; b) săvârşirea infracţiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la

tratamente degradante; c) săvârşirea infracţiunii prin metode sau mijloace de natură să pună în

pericol alte persoane ori bunuri; d) săvârşirea infracţiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost

comisă împreună cu un minor; e) săvârşirea infracţiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a

persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii sau altor cauze;

f) săvârşirea infracţiunii în stare de intoxicaţie voluntară cu alcool sau cu alte substanţe psihoactive, când a fost provocată în vederea comiterii infracţiunii;

g) săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia prilejuită de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgenţă;

h) săvârşirea infracţiunii pentru motive legate de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenenţă politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA ori pentru alte împrejurări de acelaşi fel, considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorităţii unei persoane în raport cu celelalte. (art.77)

În cazul în care există circumstanţe agravante, se poate aplica o pedeapsă de până la maximul special, iar, dacă acesta este neîndestulător, în cazul închisorii se poate aplica un spor de până la 2 ani (care nu poate depăşi o treime din acest maxim), iar în cazul amenzii, se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special. Majorarea limitelor speciale ale pedepsei se fac o singură dată, indiferent de numărul circumstanţelor agravante reţinute (art.78)

2

Pluralitatea de infracţiuni se sancţionează mai aspru.Dacă se comit mai multe infracţiuni în concurs, dacă s-au stabilit numai

pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor obligatoriu şi fix de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite. La fel este şi în cazul stabilirii numai a unor pedepse cu amenda. (art.39)

Dacă se comite o infracţiune în stare de recidivă postcondamnatorie, la noua pedeapsă se adaugă pedeapsa anterioară neexecutată sau restul rămas neexecutat din aceasta. (operează cumulul aritmetic) Dacă noua infracţiune se comite postexecutoriu, limitele pedepsei pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate. (art.43)

Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim poate fi majorat cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult 1/3 în cazul pedepsei amenzii. (art.36) Potrivit noilor dispoziţii, infracţiunea continuată nu mai poate fi calificată ca atare decât dacă este îndreptată împotriva aceleiaşi persoane vătămate (art.35 alin.1). Infracţiunea complexă se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune (art.36 alin.2).

În ceea ce priveşte liberarea condiţionată, spre deosebire de vechile dispoziţii, Noul cod prevede că, în cazul în care restul de pedeapsă rămas neexecutat este de 2 ani sau mai mare, condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de lege şi obligaţiile stabilite de instanţă pe durata termenului de supraveghere. În cazul detenţiunii pe viaţă, condamnatul este supus unui termen de supraveghere fix de 10 ani. (art.99-106)

Supravegherea condamnatului se realizează de serviciul de probaţiune.

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (art.91-98 Noul Cod penal) – ( Nu se mai poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, ca în vechiul cod, decât suspendarea executării pedepsei sub supraveghere)

Condiţii: a) pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este

închisoarea de cel mult 3 ani (nu poate fi aplicată suspendarea în cazul în care pedeapsa este amenda)

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an;

c) infractorul să nu se fi sustras de la urmărire penală ori judecată sau să fi încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor;

d) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;

e) aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni. (art.91 alin.1)

3

f) să nu fi fost amânată iniţial aplicarea pedepsei, iar ulterior, aceasta să fi fost revocată; (art.91 alin.3)

Termenul de supraveghere este cuprins între 2 şi 4 ani, fără ca durata acestuia să poată fi mai mică decât durata pedepsei aplicate. (art.92 alin.1)

Condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere şi obligaţiile prevăzute de art.93.

Supravegherea condamnatului se realizează de serviciul de probaţiune. Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o

muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă cuprinsă între 60 şi 120 de zile, în condiţiile stabilite de instanţă, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabileşte prin legea de executare a pedepselor. Aceste dispoziţii sunt obligatorii în cazul fiecărui condamnat faţă de care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere se revocă dacă, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul cu rea-credinţă nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse; dacă nu-şi îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre; dacă pedeapsa amenzii care a însoţit pedeapsa închisorii nu a fost executată şi nu a fost înlocuită cu pedeapsa închisorii; dacă condamnatul săvârşeşte cu intenţie o nouă infracţiune.

Nu mai operează reabilitarea de drept la sfârşitul termenului de supraveghere ci doar dacă, în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârşit o altă infracţiune. (art.98 coroborat cu art.165)

Renunţarea la aplicarea pedepsei (art.80-82)Condiţii:a) infracţiunea săvârşită prezintă o gravitate redusă, pedeapsa prevăzută

de lege fiind de până la 5 ani;b) infractorul să nu fi suferit anterior o condamnare;c) acelaşi infractor să nu mai fi beneficiat de renunţarea la aplicarea

pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracţiunii pentru care este judecat;

d) infractorul să nu se fi sustras de la urmărire penală ori judecată sau să nu fi încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor. (art.80)

În caz de concurs de infracţiuni, renunţarea la aplicarea pedepsei se poate dispune dacă pentru fiecare infracţiune concurentă sunt îndeplinite condiţiile de mai sus.

Instanţa aplică infractorului un avertisment. (art.81)Persoana faţă de care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei nu este

supusă niciunei decăderi, interdicţii sau incapacităţi ce ar putea decurge din infracţiunea săvârşită.

4

Renunţarea la aplicarea pedepsei nu produce efecte asupra executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărâre.

Renunţarea la aplicarea pedepsei se anulează în cazul în care, în termen de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei se descoperă că persoana faţă de care s-a luat această măsură săvârşise anterior rămânerii definitive a hotărârii o altă infracţiune, pentru care i s-a stabilit o pedeapsă şi se stabileşte pedeapsa pentru infracţiunea care a atras iniţial renunţarea la aplicarea pedepsei. (art.82)

Amânarea aplicării pedepsei (art.83-90)Condiţii: a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracţiuni, este

amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită să fie de până la 7 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată

în folosul comunităţii; d) în raport de persoana infractorului, instanţa apreciază că aplicarea

imediată a unei pedepse nu este necesară. e) infractorul să nu se fi sustras de la urmărire penală ori judecată sau să

nu fi încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.

Amânarea aplicării pedepsei închisorii atrage şi amânarea aplicării amenzii care însoţeşte pedeapsa închisorii.

Termenul de supraveghere este de 2 ani. Supravegherea se realizează de serviciul de probaţiune.Persoana trebuie să respecte măsurile de supraveghere şi să execute

obligaţiile ce îi revin. (art.85)Poate fi revocată sau anulată în condiţiile legii. Persoanei faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai

aplică pedeapsa şi nu este supusă niciunei decăderi, interdicţii sau incapacităţi ce ar decurge din infracţiunea săvârşită, dacă nu a săvârşit din nou o infracţiune până la expirarea termenului de supraveghere.

Amânarea aplicării pedepsei nu produce efecte asupra executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărâre.

Măsurile de siguranţă sunt următoarele: a) obligarea la tratament medical;b) internarea medicalăc) interzicerea exercitării unei funcţii sau a exercitării unei profesii;d) confiscarea specială

5

e) confiscarea extinsă, în cazul în care persoana este condamnată pentru vreuneia din infracţiunile enumerate, iar pedeapsa prevăzute de lege este închisoarea de 4 ani sau mai mare;

Minoritatea Minorii între 14 şi 18 nu mai pot fi sancţionaţi cu pedeapsa închisorii.

Acestora li se pot aplica măsuri educative neprivative de libertate sau măsuri privative de libertate.

Măsurile educative neprivative de libertate sunt: a) stagiul de formare civică - obligaţia minorului de a participa la un

program cu o durată de maxim 4 luni (art.117)b) supravegherea – controlarea şi îndrumarea minorului în cadrul

programului său zilnic pe o durată cuprinsă între 2 şi 6 luni, sub îndrumarea serviciului de probaţiune (art.118)

c) consemnarea la sfârşit de săptămână – obligaţia minorului de a nu părăsi locuinţa în zilele de sâmbătă şi duminică, pe o durată cuprinsă între 4 şi 12 săptămâni (art.119)

d) asistarea zilnică – obligaţia minorului de a respecta un program stabilit de serviciul de probaţiune, pe o durată cuprinsă între 3 şi 6 luni (art.120)

Dacă minorul nu respectă cu rea-credinţă măsurile educative sau obligaţiile impuse, se poate dispune prelungirea măsurii, înlocuirea acesteia cu o altă măsură sau înlocuirea ei cu internarea într-un centru educativ. Dacă nici de această dată nu sunt respectate, se înlocuieşte cu măsura privativă de libertate a internării într-un centru educativ.

Măsurile educative privative de libertate sunt:a) internarea într-un centru educativ pe o durată cuprinsă între 1 şi 3 ani –

internarea într-o instituţie specializată în recuperarea minorilor unde va urma un program de pregătire şcolară şi profesională (art.124)

b) internarea într-un centru de detenţie pe o durată cuprinsă între 2 şi 5 ani (5-15 ani pentru infracţiuni grave) - internarea într-o instituţie specializată în recuperarea minorilor , cu regim de pază şi supraveghere (art.125)

Măsurile privative de libertate li se pot aplica în următoarele cazuri:a) dacă a mai săvârşit o infracţiune, pentru care i s-a aplicat o măsură

educativă ce a fost executată, ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracţiunii pentru care este judecat.

b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă. (art.114)

Pentru evaluarea minorului, se va întocmi un referat de evaluare de către serviciul de probaţiune.

6

Reabilitarea de drept şi reabilitarea judecătoreascăReabilitarea de drept are loc în cazul condamnării la: pedeapsa

amenzii, pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 2 ani, pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, dacă în curs de 3 ani, condamnatul nu a săvârşit o altă infracţiune.

Pentru celelalte cazuri, reabilitarea se poate face doar pe cale judecătorească, dacă întruneşte condiţiile prevăzute de art.168.

7

8

NOUL COD PENAL – PARTEA SPECIALĂ - Elemente de noutate

La capitolul Infracţiuni contra vieţii a fost introdusă şi o infracţiunea privind uciderea la cererea victimei (eutanasierea) – art.190 este sancţionată cu închisoarea de la 1 la 5 ani, dacă victima suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical.

Actele de violenţă care produc suferinţe fizice de până la 90 de zile, intră în conţinutul infracţiunii de lovire sau alte violenţe, caz în care, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate (art.193), iar peste 90 de zile, în conţinutul infracţiunii de vătămare corporală (art.194).

Uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârşită de către mamă aflată în stare de tulburare psihică (art.200) era reglementată în Codul penal anterior sub denumirea de pruncucidere.

În cuprinsul art.202 este incriminată infracţiunea de vătămare a fătului, care poate fi comisă în timpul naşterii (fie că a împiedicat instalarea vieţii extrauterine, fie că s-a cauzat ulterior copilului o vătămare corporală, sau a avut ca urmare moartea copilului) sau în timpul sarcinii, prin care s-a cauzat ulterior copilului o vătămare corporală, sau a avut ca urmare moartea copilului.

În cazul în care vătămarea fătului este săvârşită în timpul naşterii de către mama aflată în stare de tulburare psihică limitele pedepsei se reduc la jumătate.

Nu constituie infracţiune faptele prevăzute în alin. (1) - (3) săvârşite de un medic sau de persoana autorizată să asiste naşterea sau să urmărească sarcina, dacă acestea au fost săvârşite în cursul actului medical, cu respectarea prevederilor specifice profesiei şi au fost făcute în interesul femeii gravide sau al fătului, ca urmare a riscului inerent exercitării actului medical.

Vătămarea fătului în perioada sarcinii de către femeia însărcinată nu se pedepseşte.

În cuprinsul art.208 este incriminată o infracţiune nouă, hărţuirea, care constă în fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.

(2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

9

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

În cuprinsul capitolului intitulat Traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile sunt incriminate următoarele infracţiuni: sclavia, traficul de persoane şi traficul de minori (care, anterior, se regăseau în cuprinsul Legii 678/2001), supunerea la muncă forţată sau obligatorie, proxenetismul, exploatarea cerşetoriei (fapta de a determina un minor sau o persoană cu dizabilităţi să practice cerşetoria sau de a beneficia de foloase patrimoniale de pe urma acestei activităţi), folosirea unui minor în scop de cerşetorie, folosirea serviciilor unei persoane exploatate (în sensul art.182).

Potrivit art.218, violul constă în raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană sau orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise în aceste condiţii, săvârşite prin constrângere.

Celelalte acte de natură sexuală săvârşite prin constrângere constituie o nouă infracţiune – agresiunea sexuală. (art.219)

Art.220 sancţionează actul sexual cu un minor care constă în raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană sau orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise. Dacă fapta este săvârşită asupra unui minor care nu a împlinit 13 ani, pedeapsa este mai aspră. Fapta nu se sancţionează dacă diferenţa de vârstă nu depăşeşte 3 ani.

Celelalte acte de natură sexuală săvârşite împotriva unui minor constituie infracţiunea de corupere sexuală a minorilor. (art.221) Fapta nu se sancţionează dacă diferenţa de vârstă nu depăşeşte 3 ani.

Prin dispoziţiile art.222 se sancţionează racolarea minorilor în scopuri sexuale, constând în propunerea făcută unui minor care nu a împlinit 13 ani să se întâlnească în scopul săvârşirii infracţiunii de act sexual cu un minor sau a celei de corupere sexuală a minorilor.

Viaţa privată este mai bine ocrotită. Art.225 incriminează şi violarea sediului profesional.

Art.226 incriminează infracţiunea de violare a vieţii private care constă în atingerea adusă vieţii private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta sau a unei convorbiri private se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.

Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevăzute în alin. (1), către o altă

10

persoană sau către public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Nu constituie infracţiune fapta săvârşită: a) de către cel care a participat la întâlnirea cu persoana vătămată în

cadrul căreia au fost surprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, dacă justifică un interes legitim;

b) dacă persoana vătămată a acţionat explicit cu intenţia de a fi văzută ori auzită de făptuitor;

c) dacă făptuitorul surprinde săvârşirea unei infracţiuni sau contribuie la dovedirea săvârşirii unei infracţiuni;

d) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificaţie pentru viaţa comunităţii şi a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate.

De asemenea, plasarea, fără drept, de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video, în scopul săvârşirii faptelor prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Este introdus un capitol distinct – Infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii în cuprinsul căruia este incriminat abuzul de încredere; abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor; bancruta simplă şi bancruta frauduloasă care se regăseau în cuprinsul Legii insolvenţei 85/2006; gestiunea frauduloasă; însuşirea bunului găsit sau ajuns din eroare la făptuitor; înşelăciunea; înşelăciunea privind asigurările; deturnarea licitaţiilor publice; exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile.

De asemenea, mai este introdus un capitol distinct – Fraude comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice, în cuprinsul căruia este incriminată frauda informatică, efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, acceptarea operaţiunilor financiare efectuate în mod fraudulos, ultimele două infracţiuni fiind reglementate anterior în cuprinsul Legii 365/2002.

Au fost introduse infracţiuni noi contra înfăptuirii justiţiei: - obstrucţionarea justiţiei – împiedicarea fără drept a organului de

urmărire penală sau a instanţei să efectueze un act procedural sau refuzul punerii la dispoziţia organului de urmărire penală, instanţei sau judecătorului sindic a datelor, informaţiilor, înscrisurilor sau bunurilor deţinute care au fost solicitate explicit unei persoane, în vederea soluţionării unei cauze (art.271);

- influenţarea declaraţiilor – încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant, să nu sesizeze organul de urmărire

11

penală, să nu dea declaraţii, să îşi retragă declaraţiile, să dea declaraţii mincinoase ori să nu prezinte probe într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară (art.272);

- răzbunarea pentru ajutorul dat justiţiei – săvârşirea unei infracţiuni împotriva unei persoane ori a unui membru al familiei al acesteia, pe motiv că a sesizat organele de urmărire penală, a dat declaraţii ori a prezentat probe într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură dintre cele prevăzute la art.273 c.pen. (art.274)

- presiuni asupra justiţiei – fapta persoanei care, pe durata unei proceduri judiciare în curs, face declaraţii publice nereale referitoare la săvârşirea, de către judecător sau de organele de urmărire penală, a unei infracţiuni sau a unei abateri disciplinare grave legate de instrumentarea respectivei cauze, în scopul de a le influenţa sau intimida (art.276)

- compromiterea intereselor justiţiei – divulgarea, fără drept, de informaţii confidenţiale privind data, timpul, locul, modul sau mijloacele prin care urmează să se administreze o probă, de către un magistrat sau un alt funcţionar public care a luat cunoştinţă de acestea în virtutea funcţiei, dacă prin aceasta poate fi îngreunată sau împiedicată urmărirea penală; dezvăluirea, fără drept, de mijloace de probă sau de înscrisuri oficiale dintr-o cauză penală, înainte de a se dispune o soluţie de netrimitere în judecată ori de soluţionare definitivă a cauzei, de către un funcţionar public care a luat cunoştinţă de acestea în virtutea funcţiei; dezvăluirea, fără drept, de informaţii dintr-o cauză penală, de către un martor, expert sau interpret, atunci când această interdicţie este impusă de legea de procedură penală. (art.277)

- încălcarea solemnităţii şedinţei - întrebuinţarea de cuvinte ori gesturi jignitoare sau obscene, de natură să perturbe activitatea instanţei, de către o persoană care participă sau asistă la o procedură care se desfăşoară în faţa instanţei (art.278)

- ultrajul judiciar - ameninţarea, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul, săvârşite împotriva unui judecător sau procuror aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu; săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui judecător sau procuror ori împotriva bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu. Se sancţionează şi faptele comise în condiţiile alin. (2), dacă privesc un membru de familie al judecătorului sau al procurorului. Se sancţionează şi faptele comise împotriva unui avocat în legătură cu exercitarea profesiei. (art.279)

- asistenţa şi reprezentarea neloială – fapta avocatului sau a reprezentantului unei persoane care, în înţelegere frauduloasă cu o persoană cu interese contrare în aceeaşi cauză, în cadrul unei proceduri judiciare sau notariale, vatămă interesele clientului sau ale persoanei reprezentate; înţelegerea frauduloasă dintre avocat sau reprezentantul unei persoane şi un terţ interesat de

12

soluţia ce se va pronunţa în cauză, în scopul vătămării intereselor clientului sau ale persoanei reprezentate. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. (art.284)

- neexecutarea sancţiunilor penale - sustragerea de la executare ori neexecutarea conform legii a unei pedepse complementare ori accesorii sau a măsurii de siguranţă prevăzute în art. 108 lit. b) şi lit. c), de către persoana fizică faţă de care s-au dispus aceste sancţiuni;

Actele incriminate la alin.2 pot fi săvârşite doar de minori, vizând sustragerea de la executarea unei măsuri educative privative de libertate prin părăsirea fără drept a centrului educativ sau a centrului de detenţie ori prin neprezentarea după expirarea perioadei în care s-a aflat legal în stare de libertate;

Se pedepseşte şi neexecutarea, de către mandatar sau administrator, a pedepselor complementare aplicate unei persoane juridice dintre cele prevăzute în art. 141.

Denunţarea calomnioasă din vechiul cod se va numi inducerea în eroare a organelor judiciare. (art.268)

Din infracţiunea de represiune nedreaptă a fost eliminată referirea la arestarea preventivă. (art.283)

În conţinutul infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti intră orice formă de rezistenţă la organul de executare, nu doar ameninţarea. (art.287)

Infracţiunile privind circulaţia pe drumurile publice reglementate anterior de OUG 195/2002, au fost introduse în noul Cod penal, într-un capitol distinct. (art.334-341)

În cadrul capitolului Infracţiuni contra familiei, a fost incriminată şi infracţiunea de împiedicare a accesului la învăţământul general obligatoriu, săvârşită de părintele sau persoana căreia i-a fost încredinţat, potrivit legii, un minor şi care, în mod nejustificat, îl retrage sau îl împiedică prin orice mijloace să urmeze cursurile învăţământului general obligatoriu. (art.380)

Fapta nu se pedepseşte dacă înainte de terminarea urmăririi penale inculpatul asigură reluarea frecventării cursurilor de către minor.

Dacă până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare inculpatul asigură reluarea frecventării cursurilor de către minor, instanţa dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru aceasta.

13

Titlul IX este rezervat infracţiunilor electorale, respectiv: împiedicarea exercitării drepturilor electorale - împiedicarea prin orice mijloace a dreptului de a alege sau de a fi ales, sau atacul asupra localului secţiei de votare (art.385); coruperea alegătorilor – oferirea sau darea de bani sau alte foloase în scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze un candidat (art.386); frauda la vot – fapta persoanei care votează fără a avea drept de vot, sau de două ori mai multe ori, ori prin introducerea în urnă a mai multor buletine de vot decât are dreptul un alegător; cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează utilizarea unei cărţi de alegător sau a unui act de identitate nul or fals sau a unui buletin de vot fals (art.387); frauda la votul electronic - tipărirea şi utilizarea de date de acces false, accesarea frauduloasă a sistemului de vot electronic sau falsificarea prin orice mijloace a buletinelor de vot în format electronic (art.388); violarea confidenţialităţii votului - violarea prin orice mijloace a secretului votului, iar dacă fapta a fost comisă de un membru al biroului electoral al secţiei de votare, pedeapsa este mai aspră (art.389); nerespectarea regimului urnei de vot – deschiderea urnelor, înainte de ora stabilită pentru închiderea votării sau încredinţarea urnei speciale altor persoane decât membrilor biroului electoral al secţiei de votare ori transportarea acesteia de către alte persoane sau în alte condiţii decât cele prevăzute de lege (art.390); falsificarea documentelor şi evidenţelor electorale - falsificarea prin orice mijloace a înscrisurilor de la birourile electorale; înscrierea în copia de pe lista electorală permanentă ori de pe lista electorală complementară a unor persoane care nu figurează în această listă; introducerea în uz sau folosirea unui program informatic cu vicii care alterează înregistrarea ori însumarea rezultatelor obţinute în secţiile de votare sau determină repartizarea mandatelor în afara prevederilor legii; introducerea de date, informaţii sau proceduri care duc la alterarea sistemului informaţional naţional necesar stabilirii rezultatelor alegerilor (art.391)

Dispoziţiile art.385-391 se aplică corespunzător şi în cazul faptelor săvârşite cu prilejul unui referendum.

14