NOI-k

Nr 5 2015-2016

Activități extrașcolare

Prof. Stoicescu Oana

Elevii liceului au ocazia, în fiecare an, să participle la activități extra-școlare interactive, excursii în locuri minunate, tabere și sejururi lingvistice, cu scopul dezvoltării personale și îmbunătățirea comunicării în limbile străine studiate. Activitățile sunt diverse, foarte amuzante si educative. Profesorii sunt deosebit de implicați, atât în activitatea pedagogică, dar și în cea educativă. Taberele de limba engleză și parteneriatele cu Franța au contribuit an de an la imbunătățirea comunicării într-o limbă străină a elevilor, cât și la descoperirea marii familii europene din care facem parte.

La acestea se adaugă activități, precum Parada Europei, unde am obținut premii deosebite în fiecare an, concretizate în tabere și excursii, activități de voluntariat, activități ecologice, culturale, derulate la nivel local, județean, național, dar și internațional.

Ateliere de creație

Prof. Purcărea Cristina

INTERDISCIPLINARITATE…ECHIPA ECO EDUCAŢIE PLASTICĂ-GEOGRAFIE

TEHNICA ORIGAMI

”COPACUL LIBERTĂŢII”- TEHNICA BOBINAJULUI Reciclăm pet-uri în tehnica papier mache

Cioburile de sticlă nasc oameni, frunze,

flori…sentimente…

RECONSTITUIM NATURA…

cojile de nucă se transformă…

COFRAGELE DE OUĂ, MOTIV DE INSPIRAŢIE COLECTIVĂ…

PROMOVĂM DEZVOLTAREA DURABILĂ

prin educaţia pentru mediu

Mai multe steaguri verzi

şi o plachetă binemeritată –

interdisciplinaritate

Privind în trecut… un palmares numit Comenius

1 decembrie-ziua naţională a României

EFORTURI ÎNCUNUNATE DE SUCCES, la nivel naţional şi internaţional

LeAF

Prof. Martin Amelia Prof. Oprea Iuliana

EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ŞI DE PROTECŢIE A MEDIULUI PROGRAMUL INTERNAŢIONAL

“SĂ ÎNVĂŢĂM DESPRE PĂDURE” (LeAF – Learning About Forests)

• Program mondial de educaţie pentru mediul înconjurător, prin care sala de clasă este ȋnlocuită cu natura, funcţionează în 21 de ţări din lume, sub coordonarea Fundaţiei Mondiale de Educaţie pentru Mediu (FEE).

• Pădurea reprezintă un factor de echilibru în cadrul biosferei, asigurând o calitate mai bună a vieții pentru toți locuitorii planetei, atât pentru generația prezentă, cât și pentru generațiile viitoare. Încă de la apariţia lor, pădurile au jucat un rol important în viaţa planetei noastre, contribuind de multe ori hotărâtor la dezvoltarea societăţii omeneşti.

• Acțiunile de despădurire și deteriorare a ecosistemelor pădurilor afectează deopotrivă mediul social, cât și schimbarea climatului la nivel mondial. Distrugerea pădurilor este cauza unei părţi semnificative din emisiile de gaze cu efect de seră și conduce la scăderea biodiversității, afectând dezvoltarea armonioasă a populaţiei.

• Participarea la Programul Internaţional LeAF a dus la realizarea unor activităţi menite să-i sensibilizeze pe elevi în problema păstrării unui mediu curat și sănătos, formarea unei atitudini dezaprobatoare faţă de cei care încalcă normele și legile ecologice, cultivarea dragostei pentru natură și a tuturor elementelor care intră în componenţa ei, însușirea unor norme de comportament specifice asigurării echilibrului dintre om și natură. Un accent deosebit a fost pus pe activităţile de refacere a pădurilor din zonă (plantare de pomi) și întreţinere a pădurilor existente.

CUNOAŞTEREA ECOSISTEMULUI PĂDURII

Ecologizare în pădurea „Vedea”

Amenajare, plantare de flori şi arbuşti în parcul liceului

Plantare de puieţi

Amenajarea spaţiilor verzi ale oraşului

Concursul „stay clean be green”

Concursuri de educaţie ecologică

Concursuri de creaţie plastică

Concursuri sportive desfăşurate în pădurea vedea

Desene, acuarele, produse din materiale refolosibile -expoziţii

Diplome și certificate internaționale LeAF

Pagini literare

Nichita Stănescu între generații (31 martie 1933- 13 decembrie 1983)

Prof. Ionescu Delia

”Eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbește”

Se împlinesc 83 de ani de la naşterea ,,îngerului blond” al literaturii române, iar genialitatea şi profunzimea gândirii topite în creaţii unice îl aşază în fruntea generaţiei neomoderniste. Nichita Stănescu, asemenea ,,unei păsări cu aripile crescute înăuntru”, aşa cum îi plăcea să se autodefinească, a creat o punte românească a literaturii între modernismul începutului de secol şi postmodernismul începutului de mileniu.

Într-o limbă ,,dumnezeiesc de frumoasă”, aşa cum a numit poetul limba română pe care o iubea nespus, ne-a dăruit poezia, fără de care , după cum ne mărturisea, omul nu s-ar deosebi de neant.

Regretatul George Pruteanu scria despre ,,îngerul blond” astfel: ,,Nichita Stănescu nu compunea poezia, ci o genera. Poezia era ca o lumină care ieşea din el, numai împreună cu el fiind deplină. Un fluture într-un paradis imaginar al propriului polen…”

Poetul înţelege că arta nu poate supravieţui dacă nu slujeşte ,,adevărurile lăuntrice” sau nu redevine o cale de cunoaştere. De asemenea, doreşte, prin creaţie, comunicarea cu predecesorii, în acelaşi timp cu contemporanii şi cu succesorii şi de a-i convinge de sinceritatea rostirii sale. Astfel, studiază poezia, istoria şi filozofia poporului român, iar personalitatea poetului se grefează pe acest fundament; dialoghează cu Mihai Eminescu: ,,Tu n-ai murit/ pentru că eu sunt trupul tău/ care vorbeşte cu vorbele tale.” Se împărtăşeşte din creaţiile predecesorilor pentru ca apoi sa ajungă la forma personală de scriitură.

Este interesant demersul poetului de a defini arta. Pe parcursul creaţiei sale asistăm la încercările poetului de a lămuri concepţia lui despre cunoaştere, despre artă ca formă a cunoaşterii. Poetul nu impune cititorului o lume pe care o creează, ci dintr-o atitudine altruistă, din iubire faţă de viaţă şi faţă de fiinţa căreia i se adresează, caută o formulă accesibilă receptorului, pentru a surprinde frumosul. ,,A cunoaşte nu înseamnă a elucida”, afirma el (,,Tulburătorul”, ,,Nu ştiu ce” ): ,,adevărurile se descoperă nu se inventează”; de aici, poetul ajunge la nevoia de artă”, pentru că ,,adevărul artei/ e / mai concret decât cel al naturii, de la primul poet”. Răspunderea poetului, conform acestui raţionament, este gravă, pentru că el trebuie ,,să comunice unicul, să facă să devină comunicabil, cu o adresă foarte largă, ceea ce, de fapt, e profund singular.” ( ,,Cuvinte şi necuvinte” ). Crezul său artistic, dorinţa de a-şi face cunoscută propria rostire se regăsesc în poemul ,,Nod 33 ( În liniştea serii ) din volumul apărut în 1982: ,,Am gândit un mod atâta de dulce/ de a se izbi două cuvinte/ de parcă iarba verde ar înflori / iar florile s-ar ierbi”.

Prin metaforele versului său, Nichita Stănescu topeşte limitele între concret şi abstract, între timp şi atemporalitate, între existenţă şi iluzie. Pentru realizarea unei asemenea opere poetul face corp comun cu poezia şi rosteşte: ,,A inventa un râu curgând liber / prin aerul fără maluri… a inventa o floare – al cărei miros – suntem.”

Nichita este un poet al iubirii, un poet care intuieşte forţa acesteia de regenerare a fiinţei umane care, iubind, câştigă nemurirea.

Cântecul iubirii devine o izbândă a sunetului şi a luminii, iar motivul dominant al primului volum ,,Sensul iubirii” este cel al ,,răsăritului”: ,,Soarele saltă din lucruri, strigând/ clatină muchiile surde şi grave.” (,,O călărire în zori” )

Zborul, alt motiv intens exploatat în lirica erotică ( ,,O viziune a sentimentelor” ), este expresia trăirii - ,,o beţie albă a simţurilor”.Poetul conştientizează ,,întâmplări unice ale fiinţei” : ,,E o-ntâmplare a fiinţei mele/ şi-atunci fericirea dinlăuntrul meu/ e mai puternică decât mine, decât braţele mele/ pe care mi le strângi într-o îmbrăţişare / mereu dureroasă, minunată mereu…”( ,,Cântec”).

El reinventează iubirea, îi găseşte noi sensuri, dă naştere unei noi viziuni a sentimentelor: ,,Ea era frumoasă ca umbra unui gând/ Între ape, numai ea era pământ”. (,,Evocare” ) sau ,,Cu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul, sub cortul adormiţilor gutui şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea, văzduhul serii mi-ar părea căprui.” ( ,,Lună în câmp” ). Poetul îşi exprimă iubirea prin referire la reacţiile universului înconjurător: ,, Ce bine că eşti, ce mirare că sunt! două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se, două culori ce nu s-au văzut niciodată, una foarte de jos, întoarsă spre pământ, una foarte de sus, aproape ruptă în înfrigurata, neasemuita luptă a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.” ( ,,Ce bine că eşti”) Iubirea nu este doar emoţie, ci idee. Atracţia feminină este mai degrabă atracţia

sufletelor, în planul ideilor. Materia se transpune în cuvinte, ca mai apoi sa-şi găsească expresia în necuvinte, pe care iubirea îşi construieşte esenţa:

,,Şi-atunci m-apropii de pietre şi tac, iau cuvintele şi le-nec în mare şuier luna şi-o răsar , şi-o prefac într-o dragoste mare.” ( ,,Emoţie de toamnă”) Poezia de dragoste a lui Nichita Stănescu este, fără doar şi poate, un imn incantatoriu, un

psalm închinat reginei care nu îmbătrâneşte niciodată – Iubirea. Astăzi ar fi împlinit 83 de ani şi nu pot încheia decât cu un portret emoţionant pe care i l-a

creat regretatul George Pruteanu la plecarea poetului dintre noi: ,, Poeziile vocal zămislite erau, unele, cadou scriptorilor şi, mai ales, neantului.

Generozitatea lui Nichita a avut dimensiuni eminesciene. Transformând totul în gând, poetul nu avea nevoie de nimic.Toate ale sale cu el le purta. Monede, poeme, ceasuri, cărţi, bani, timp – poetul dăruia TOT şi scrisul său a fost, fără nicio vorbă mare, o formă îndârjită a dăruirii, a risipei de sine… Nu-mi pot stăpâni, cu puţină sare în colţul ochiului că a fost într-adevăr campion naţional, internaţional al zborului – fără niciun fel de motor, fără niciun fel de planor”.( George Pruteanu)

“A vorbi despre limba in care gandesti este ca o sarbatoare. Limba romana este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeste, de aceea, pentru mine, iarba iarba se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvoraste, de aceea, pentru mine, viata se traieste. «

« Poezia este o lacrima care plange cu ochii. » « Noi suntem clipa care trece prin poarta existentei. » « Poetul nu are biografie, biografia lui este de fapt propria lui opera, mai buna sau mai rea, mai

mareata sau mai putin mareata. » Nichita Stanescu

Biografie Nichita Stanescu Tata : Nicolae H. Stanescu-nascut la 19 aprilie 1908. In linia paterna, Nichita Stanescu se trage

dintr-o solida familie de mic mestesugari si comercianti romani, la origine tarani prahoveni veniti in Ploiesti pe la inceputul secolului XIX.

Mama : Tatiana Cereaciuchin-nascuta la 16 februarie 1910 la Voronej, intr-o familie de conditie nobila din partile Donetului, refugiata apoi in Romania. Se muta la Ploiesti, unde va intalni pe Nicolae Stanescu. Tinerii se vor casatori la 6 decembrie 1931. 1944-1952 : Liceul « Sf. Petru si Pavel » , devenit « I. L. Caragiale » din Ploiesti ;

1952-1957 : Facultatea de filologie a Universitatii din Bucuresti ;

1952 : Se casatoreste cu Magdalena Petrescu, iubirea sa din adolescenta, dar se despart dupa un

an ;

1955 : Transcrie Argoticele, care nu au fost publicate si vazute ca profund neserioase ;

1957 : In martie, Nichita Stanescu debuteaza simultan in revistele Tribuna si Gazeta literara din Cluj,

cu trei poezii ;

1957-1968 : Este, pentru scurt timp,corector si apoi redactor la sectia de poezie a Gazetei literare

(director Zaharia Stancu) ;

1960 : La sfarsitul anului debuteaza cu volumul Sensul iubirii, 112 de pagini cu poezii ;

1962 : La 6 iunie se casatoreste cu Doina Ciurea, a careai dragoste de aproape zece ani va fi

subiectul volumului O viziune a sentimentelor ;

1964 : Apare la inceputul anului O viziune a sentimentelor, un volum cu care poetul primeste

Premiul Uniunii Scriitorilor ;

1965 : Apare, in martie, volumul de poezii Dreptul la timp, 84 de pagini ;

1966 : Publica, doar 11 Elegii. Toate Elegiile vor aparea anul viitor in prima sa anthologie, Alfa ;

1967: Trei carti ale sale sunt tiparite, Rosu Vertical, antologia Alfa si volumul de poezii Oul si sfera.

Poemele sale incep sa aiba o aura melancolica cu o stare de regret ;

1969 : Tipareste Necuvintele, 216 pagini de poezii in acest volum care primeste Premiul Uniunii

Scriitorilor ;

1970 : Publica In dulcele stil clasic, 212 pagini de poezii si a doua sa anthologie, Poezii. Sustine o

rubrica lunara in revista Arges ;

1972 : Publica doua noi volume de poezii, Belgradul in cinci prieteni si Maretia Frigului. Pntru

volumul de eseuri Cartea de recitire obtine, pentru a treia oara, Premiul Uniunii Scriitorilor.

1974 : In martie, de ziua lui, are o revelatie a mortii sub forma unui ingrozitor tunel oranj+odiseea

sa « spatiala » va continua ;

1977 : La 4 martie, poetul incearca in zadar sa salveze pe prietenul sau Nicolae Stefanescu si este

lovit de prabusirea unui zid dupa cutremur ;

1979 : Lanseaza volumul de poezii Opere imperfecte ;

1980 : Propus de Academia suedeza, poetul candideaza la Premiul Nobel alaturi de Elitis, Frisch,

Senghor si Borges ;

1982 : In februarie moare tatal poetului. Volumul Noduri si semne, subintitulat Recviem pentru

moartea tatalui , este o selectie din tot ce a scris poetul de la ultima sa aparitie editoriala. In iulie se

casatoreste cu ultima sa sotie, Todorita Tarita (Dora). Calatoreste prin Mcedonia si Iugoslavia

inainte sa-si fractureze piciorul stang in noiembrie in Vrancea, care va mobiliza in casa sase luni ;

Se stinge din viata, dupa chinuri grele, la 13 decebrie 1983.

Din creațiile elevilor Prof. Oprea Florina

Tutunaru Robert

Printre florile iubirii

MOTTO Viata e ca o ploaie de sentimente...

niciodata nu poti sti care picatura iti va atinge sufletul.

Printre florile iubirii Ți-am văzut firava umbră Curg petalele scăldate De lumina fericirii. Ai venit ușor spre mine Cu un pas de note calde Legănându-te suavă Floare albă… floare albă… Printre florile iubirii Înțeles-am rostul tău Tu frumoasă amintire Ai rămas în gândul meu.

Spleen

MOTTO Viaţa poate fi înțeleasă doar privind înapoi

dar trebuie trăită privind înainte. Mă simt pierdută-n ceas de amăgire Și timpul clocotește-n constelații Pierdută printre vise de iubire Și-n inundări de contemplații. Cu ochii stinși pătrund în taină Într-un ocean de lacrimi reci Aș vrea să-mbrac o nouă haină Dar tu dispari și știu că pleci. Comoara fericirii-a fost ascunsă Într-un abis întunecat, fatal Spre a nu fi nicicând pătrunsă De fii cutezători ca Persifal.

Tatu Nicolae

În mine În mine zace Universul Cu amforele spre apus, Golind clepsidra de nisipuri Și pelerinii-ntimpul dus În mine zace neuitarea Cu aripile fără zbor Cu viața mea fără de viață Cu somnul meu fără de somn.

Dorinţa MOTTO

Iubeşti pe cineva atunci când ai ajuns să vrei să-i dai ceea ce ai mai bun şi hotărăşti să i te dai pe tine însuţi…

Ţi-aş dărui sute de stele, Dar ce poţi face tu cu ele? Când soarele viclean luceşte, Căldura lor te părăseşte. Ţi-aş dărui de-amor o noapte Ţi-aş spune dulci şi blânde şoapte, Dar sufletu-ţi rătăcitor O va uita mult prea uşor… Ţi-aş da în dar dulce sărut, Dar va zbura ca frunza-n vânt; Deci,cel mai bine e aşa: Să-ţi dăruiesc inima mea. Căldura ei, consider eu Că e cel mai frumos cadou… Când vei fi trist uşor, uşor, Va alunga al tău fior.

Ignat Andreea

Nemurirea A renascut o dara de speranta Din haosul fara lumina, Zbor prin acorduri de romanta Natura-mi canta in surdina. Patruns-am inca un mister, Moartea nu ma mai intristeaza Vad viata dintr-un alt ungher Alt spatiu de oglinzi se contureaza. Renunt sa stau de vorba cu tacerea Chiar pomii-mi ies in drum intrebatori Arunc in a Pandorei lazi durerea Sorb iz de trandafiri imbatatori.

Noaptea

Noaptea s-a lasat usor peste sat Ma uit la stele si nu stiu ce sa fac Ma gandesc si gandul imi fuge departe Alearga si zbuda pana la tine in noapte Te zaresc, stai la fereastra Si privesti prin noaptea neagra Cu parul lasat pe spate rasfirat Pe fata ta nimic nu poate fi observat. As vrea sa pot sa aflu ce gandesti Pe cine in noaptea intunecata tu privesti Intr-un tarziu te culci si-adormi Lasand sa te vegheze al meu gand. Biruind intunericul rasare luna rotunda In gand mi-a raspuns figura ta blanda Intr-un tarziu incep sa pictez Pe tine, iubita mea, frumos, te visez.

Ispir Tatiana

Noapte de iarna

Afara luna, Ca un batran veghetor, Ii lumineaza-n taina Al iernii alb covor. E intuneric si e gol, La castelul cu ferestre sparte; Iar vantul sulfa-asurzitor Si vuiet vine de departe. Ingerul de piatra a adormit, Sub mantia de gheata E un univers incremenit De timp, si fara viata. Tu, suflet, stingher, parasit Inca mai hoinaresti Pe holurile negre, pustiite Cu umbre din povesti. Desi in vatra rece Focul s-a stins de veacuri, In timpul care trece Tu tot mai cauti leacuri. In noapte asta Cad lacrimi de cristal Si iarna se asterne Sub cerul de opal.

Ceata si umbre

Sunt prizoniera Intr-o lume pe care n-o cunosc, Intr-o prapastie adanca, Ce a fost candva un suflet; Acum sunt doar ultimele batai Ale aripilor unei pasari… As vrea sa fac un pas, macar un pas, Dar nu vad niciun drum, Caci totul in jur e doar ceata si umbre… Umbre a ceea ce am fost candva, Umbre a ceea ce as fi vrut sa fiu, Umbre a ceea ce n-am fost niciodata. Bataile inimii rasuna Cu un ecou pustiu; Nu-I nimeni in jur, Sunt doar eu,ceata si umbre. Copacii goi si negri Soptesc cu un rece fior amintiri – Morminte stranii, acoperite De ceata rosiatica a vremii. Din urma vin fantome- Sentimente cerand un raspuns; Nimic nu e bun, nimic nu e rau, Sunt doar ceata si umbre…

Candidatu Andreea

Iarna mea

Cand evoci iubirea Ca si cum ar fi Cheia surasului tau, Stralucesti mult mai mult! Cand iti deschizi ochii Si-n fata ta nu ai pe nimeni, Cauta si in sufletul tau, O mie de sperante in umbre. Si-n ochii tai cad raze de soare, Si-n mintea mea esti tu, Am ochii plini de lacrimi Si zambetul pe buze. Caci ninge necontenit Si-mi privesc vara pe geam: Ce clipe am trait atunci, Iar acum nu le mai am.

Ecou de iarna

Este anotimpul acesta, stii, In care se aud voci de copii, Colinde de sarbatoare, Uitand de soarta sfasietoare. Este frig afara si ninge, Este frig, dar langa tine Fulgii de zapada devin Stele cazatoare pe cerul senin. Luminitele, basme la gura sobei Colinde- Oameni de zapada, zurgalai, Iar si-a facut iarna loc printer noi. Este anotimpul acesta, stii, In care reinveti sa fii Mult mai darnic si vrei Sa primesti izvorul devenirii in trei.

Nostalgie

Era mica, gingasa, Avea mereu zambetul pe buze Si-ti degaja asa unfel de nebunie. Avea ochii verzi si o gramada de dorinte, Iti mai aduci aminte, Incepuse sa ninga, Erati afara si o tineai de mana, O alintai mereu, Spuneai ca este fulgul de nea din sufletul tau, Ea mereu canta la pian, Era ceva senzational Cum iarna printer fulgii de nea Zambetul ei stralucea mai tare ca o stea. Erai mandrude ea, o iubeai, Nimeni nu putea sa jure Ca lumea voastra ar putea candva sa se darame. Si acum, printre note de pian si fulgi de nea, Dragul meu, te chem in lumea mea.

PRIMAVARA Vulpe Madalina

Primavara e cel mai frumos anotimp, este momentul în care totul revine la viață, tot ce e mort devine viu. Acel moment când privim soarele care s-a trezit după o luptă grea cu iarna și sperăm să răsară în fiecare zi. Primavara este anotimpul care mă inspiră cel mai mult, oamenii ies în oraș la fel ca ghioceii de sub plapuma rece a zăpezii, cerul este plin de păsări călătoare, iar copacii solitari și uscați devin verzi, treziți la viață. Florile multicolore ne colorează viața, iar parfumul lor îmbietor ne oferă bucuria de a mai trăi și de a ne putea bucura de acel parfum în fiecare zi.

Primăvara nu este doar anotimul renașterii, ci și al iubirii și al recunoștinței, este ziua celei mai frumoase femei care ne-a dat viață, mama. Mama este precum floarea de primăvară, mereu fragedă, frumoasă și parfumată, chipul angelic care ne zâmbește în fiecare zi.

Anotimpul care se aseamănă cu frumusețea și căldura iubirii, nu prea cald, dar nici prea rece, nu prea verde, dar nici prea uscat. Totul e fragil în jurul nostru, exact o opera de artă care trebuie protejată.

Sufletul încălzit de bătaia soarelui, nu prea puternic, iar fața înseninata de frumusețea primăverii, ne deschide un nou univers paralel, ceva mai puțin uman, dar totuși e aici, ne înconjoară, trebuie doar observat și apreciat.

Gândindu-mă la tot ce e mai frumos și la razele de soare care îmi mângâie pielea, încep să tresar ușor, ușor. Admirând pomii înfloriți din fața mea și lacul solitar, amintiri îmi trec în fugă prin mintea bolnavă de atâta dor.

Îmi amintesc de doamna dirigintă care ne ducea în fiecare primăvară la pădure să culegem viorele. Mereu ne așezam în aceeași poieniță înverzită de atâta iarbă, înconjurată de salcâmi și plopi cu crengile îndreptate spre cer, de parcă se rugau, iar păsările parcă fredonau sonete de primăvară. Doamna dirigintă stătea întinsă pe o pătură uitându-se la fericirea de pe chipul nostru.

Când îmi amintesc de primăverile frumoase, tresar și mă bucur de ceea ce am avut și ceea ce am. Îmi e dor de fiecare moment când rupeam o floare pentru a o dărui mamei mele; îmi e dor de

fiecare pom înflorit pe care l-am mirosit; îmi e dor de fiecare rază de soare a copilăriei mele, care m-a mângâiat și m-a vegheat de sus în timp ce mă jucam.

Toate acestea sunt legate de cel mai frumos anotimp, care m-a făcut să trăiesc, să iubesc, să simt. Sunt la fel ca un puisor ce iese primăvara și se întinde sub lumina soarelui.

Atunci cand plâng, lacrimile mele sunt la fel ca roua de primăvară, reci. Primăvăra este un anotimp plin de sentimente. Nu mă pricep să dau o definiție pentru asta. Eu doar

am constatat, am trăit, am visat și am iubit. Fiecare clipă a vieții trebuie trăită, trebuie să profităm de lucrurile frumoase care ne înconjoară, trebuie

să ne oprim și să admirăm, să iubim și să ne bucurăm de ceea ce natura ne oferă, ceea ce ne poate face o zi mai frumoasă, ceea ce ne face să ne simțim cei mai iubiți oameni din univers. Toate stările acestea le putem avea doar privind o floare, doar privind frumusețea ucigătoare din ea. O floare e la fel de fragilă ca un om și la fel de sensibilș. Tot ce e mai viu și mai frumos, se numeste PRIMĂVARA.

Pe aripi muzicale

Prof. Oprea Corneliu

GEORGE ENESCU- Titanul Culturii Muzicale Romanesti

Biografie selectiva

1881 -7 august- se naste ultimul si unicul supravietuitor al familiei, ceilalti frati si surori fiind rapusi de o epidemie, intre 7 luni si 12 ani.

1885- primeste de la tatal sau prima vioara 1887 – primele incercari de compozitie 1889 – compune „Serenada” pentru vioara si pian 1893 – 15 iulie – Absolva Conservatorul din Viena cu medalia de argint 1896- obtine bursa de studiu la Paris in valoare de 3000franci/ an 1898- 6 februarie – prima auditie cu „Poema Romana” 1899- 24 iulie premiul I – absolva clasa de vioara , conservatorul din Paris 1903- 6 noiembrie- primul concert la Londra 1909- moare mama Maria Enescu 70 ani 1910- decembrie – cunoaste la Sinaia cu Maria Cantacuzino (Maruka) viitoarea sotie 1916- 18 februarie- concert Ateneul Roman in memoria reginei Carmen Silva 1916- septembrie- concerteaza pe front in spitale, pentru raniti 1919-23 decembrie- moare tatal sau 1921-8decembrie- inaugurarea Operei Romane de stat din Bucuresti cu „LOHENGRIN” de

Richard Wagner- dirijor V. Enescu 1923- 5 ianuarie- concert cu filarmonica din Philadelphia SUA, Brahms concertul pentru

vioara 1924- 24b aprilie- distins cu Ordinul „Legiunea de onoare” a Frantei in grad de ofiter; in

acelasi an 20 octobrie cetatean de onoare al orasului Philadelphia – SUA 1927- februarie- lectii de vioara lui Yehudi Menuhin, marele violonist de mai tarziu 1936- premiera mondiala a tragediei lirice „OEDIP” la opera din Paris 1939 4 decembrie- se casatoreste cu Maria Cantacuzino in cadru restrans (n. 1879-m.1969) 1946 septembrie- paraseste definitiv tara cu destinatia SUA, la bordul vasului „ARDEALUL” ,

unde soseste la 12 oct. ; la 22 dec.; la hotelul Waldof- Astoria din New York receptie in onoarea lui la care participa mari muzicieni precum Zino Francescatti , Claudio Arran;

1947- 25 aprilie- paraseste SUA si se stabileste definitiv la Paris; 1949- 13-20 august- sustine cursuri la Brighton, G.B.; 1954- iunie- sustine pentru ultima data cursuri la Vina si Fontainebleau; in 13 iulie face

congestie cerebrala; 1955- in noaptea de ¾ mai moare la Paris in prezenta reginei Belgiei, venita special de la

Bruxelles spre a-i veghea ultimele clipe.

Scrisori catre eroi Prof. Dide Amalia

Destinatar: Elizabeta Rizea Data: 03.IV.2016 Expeditor: eleva Zlate Mădălina

Stimană doamnă, Elizabeta Rizea,

Cu mult respect vă adresez această scrisoare în onoarea devotamentului și puterii

dumneavoastre împotriva Partidului Comunist, ce avea ca scop introducerea regimului comunist. În ciuda faptului că nu ați avut parte de cursurile de pregătire ale școlii, inteligența și spiritul de observație și-a lăsat amprenta asupra acțiunilor dumneavoastre cu privire la momentul de cumpănă în care a trebuit să decideți dacă să vă împotriviți regimului comunist sau să fiți de partea celor ce doreau suferința oamenilor și câștigarea a cât mai multă influență politică. Deși știați că odată intrată în această luptă pentru dreptate nu vă va fi ușor să depășiți greutățile cu care vă veți confrunta, nu ați dat înapoi și ați privit încrezătoare spre viitor, sperând la ceva mai bun, ceea ce s-a întâmplat într-un final.

Ceea ce m-a determinat să vă aleg pe dumneavoastră în a vă trimite această scrisoare a fost simplu fapt că sunteți femeie, și în ciuda acestui lucru, nu ați dat înapoi de la nimic și ați continuat să vă exprimați liber punctul de vedere. Dumneavoastră ați fost și înca sunteți un exemplu atât pentru femei, cât și pentru întreaga societate din care facem parte. Afirm acest lucru cu mare răspundere deoarece oricine ar asculta povestea dumneavoastră de viață, v-ar aduce un omagiu. Aceasta impresionează încă de la primele cuvinte având, după părerea mea, o mare însemnatate în istorie. Dumneavoastră reprezentați simbolul femeii românce care a luptat împotiva comunismului. Dacă românii ar fi știut de acest curaj ce se ascundea în spatele unui chip blajin de femeie cu ochii înlăcrimați, obraji bătuti de vânt și de arșița soarelui, poate că resemnarea și lașitatea nu s-ar fi instalat odată cu instaurarea noii politici de guvernare.

Ce mi-a atras atenția în istora luptei pe care ați dus-o a fost momentul în care pentru a se răzbuna, comuniștii v-au legat și agățat de pom într-un cârlig. Pentru orice femeie podoaba capilară are o mare însemnătate și oricare dintre ele ar suferii enorm văzând cum o pierde; dar dumneavoastră, ca o adevărată eroină, ați încercat să depășiți acest moment greu al vieții. Cu toate că aceste torturi au continuat, nu le-ați dezvăluit identitatea și locația în care se aflau anticomuniștii, ceea ce vă face o femeie demnă și de cuvânt. Deși de nenumărate ori ați trecut prin clipe cumplite, ați reușit să treceți peste toate cu zâmbetul pe buze, iar singura alinare v-a fost fiica dumneavoastră, Ileana Rizea, pe care ați crescut-o cu multă dragoste și căreia nu i-ați oferit nicio secundă de nedumerire cu privire la momentul în care sfârșitul vi se va apropia. Întotdeauna vă ascundeați lacrimile și gândurile sub chipul unei femei împlinite și fericite.

Dacă nu i-ați fi ajutat pe cei din munți, cunoscuți drept Haiducii Muscelului cu hrană și informații privind acțiunile comuniștilor, dacă nu i-ați fi tăinuit pe cei din jurul anticomuniștilor, probabil că nu ați fi suportat consecințele acestor fapte. Mulți ar zice ca i-ați ajutat deoarece și soțul dumneavoastră, Gheorghe Rizea, se afla printre reprezentanți și totodată luptători anticomuniști; dar ați făcut asta din simpla dorință de a li se face dreptate oamenilor și de a duce o viață frumoasă în condiții propice.

Aș dori să menționez câteva aspecte ale locuinței pe care o priveați cu atâta drag, care este un adevărat muzeu de artă, aici observându-se gloanțele de armă trase de către Securitate în tocul ușii cu scopul de a vă împușca. Fotografiile ce îți atrag atenția atârna încă pe cei patru pereți ai camerei, ele ducându-te cu gândul în timp, camera în care au jurat partizanii anticomunismului și în care regele Mihai a înnoptat sunt încă intacte, de parcă timpul nu și-ar fi pus amprenta asupra lor.

Deși locuința, familia și evenimentele petrecute vă sunt cunoscute, sper să-mi ating țelul făcând aceste precizări ale istoriei deoarece poate că într-o zi un urmaș de-al dumneavoastră va reciti scrisoare și va realiza că s-a născut într-o familie de eroi.

Pe vremea când vă luptați pentru dreptate împotriva comuniștilor, în satul în care ați trăit, în Nucșoara, eu încă nu eram pe lume, dar bunicii mei mi-au captat atenția cu această poveste despre vremea de atunci, când să gândești, să descoperi și să te exprimi într-un mod propriu era un

delict. Acum, timpul a trecut, iar noi, numai datorită dumneavoastră și a multor consăteni ce s-au împotrivit acestui regim comunist putem avea dreptul la o exprimare proprie, și nu numai atât, ne-ați oferit dreptul la propria libertate. Tot ceea ce avem acum este datorită puterii si devotamentului cu care v-ați impus împotriva regimului comunist.

Cu mult timp în urmă, femeia nu reprezenta altceva decât o simplă persoană menită să-l servească pe bărbat, un simplu obiect fără personalitate proprie. Acum, însă, datorită atât luptei dumneavoastră cât si a altor femei din istorie, femeia a devenit respectată și a crescut atât în ochii societații, cât și în simpla sa persoană .Pentru ea nu a fost ușor să-și ridice capul în fața bărbatului, în fața societății, dar numai simplul gând ce ducea la dumneavoastră o făcea mai încrezătoare pe sine și îi oferea o voință de fier ce o făcea să se simtă în adevăratul sens al cuvântului ,,om”, ,,femeie”.

Întrebările pe care nu numai eu, oricine ar auzi povestea dumneavoastră de viață și le-ar pune ar constitui o nouă formă de descoperire.,, Ce v-a determinat să vă împotriviți acestui regim?,, Cum v-ați găsit curajul necesar?, ,,Ce a reprezentat această luptă atât pentru dumneavoastră, cât și pentru întreaga familie, întreaga societate?” Acestea sunt doar câteva din multele întrebări pe care aș dori să vi le adresez și la care cu siguranță aș găsi un răspuns în cadrul unui timp petrecut cu dumneavoastră, dar din nefericire nu noi ne decidem soarta. Anii au trecut, iar timpul și-a lăsat o amprentă asupra dumneavoastră. Acest lucru nu mi-a oferit încă ocazia de a vă întâlni deoarece, uneori, Dumnezeu mai are nevoie și de oameni puternici, încrezători, cu multă credință și devotament.

Această scrisoare adresată unei mari personalități precum dumneavoastră îmi oferă mie plăcerea de a descoperi mult mai multe despre trecut și de a vă respecta mult mai mult. Aceasta reprezintă omagiul meu adus uneia dintre cele mai mari femei ale României, care a luptat împotriva regimului comunist; scrisoare adresată unei adevărate eroine a secolului XX.

În memoria dumneavoastră am compus o simplă poezie pe care sper să o citiți cu mare plăcere:

În timp ce ei au stat și așteptat O rază de soare din iadul ce lua amploare Elizabeta nu a stat S-a ridicat și a luptat În căutare de dreptate Ea s-a opus în totalitate Să facă parte din regimul lor, Regimul comuniștilor. Elizabeta, femeie simplă muncitoare Tu ai luptat cu multa ardoare Să ne dezgropi din comunism, Sa ne ridici din nou la soare. Tu femeie singură printre vrăjmași Ai luptat pentru dreptate Ca noi să ne putem trăi În multă liniște și pace. Lupta, suferința ta, Nu le vom putea uita Ne vom aminti de ele De fiecare dată Când vom privi la stele. Atunci te vom vedea pe tine, Femeie sfântă în împărăție.

Cu mult respect, Zlate Mădălina!

Destinatar: Iuliu Maniu Expeditor: elev Budurea Vlad

Către Domnul Iuliu Maniu

Domnule Iuliu Maniu vă adresez această scrisoare de mulțumire, pentru ceea ce ați realizat pentru poporul român.

Îmi vin în minte cuvintele rostite în fața românilor, adunați la Alba Iulia “noi…privim înfăptuirea unității noastre naționale ca un triumf al libertății omenești. Noi nu vrem să devenim din oprimați, oprimatori, din asupriți, asupritori”.

Ați relizat reforme și legi importante în calitate de președinte al Consiliului Dirigent: Legea electorala care prevedea introducerea votului universal pentru toți bărbați. În al doilea război mondial v-ați opus continuării războiului antisovietic, dincolo de Nistru după

eliberarea Basarabiei și ați solicitat în numeroase memorii ieșirea din războiul, dus alături de Germania. Ați fost neîntrecut în a arăta și a combate greșelile guvernatorilor, în arta negocierii publice. Vă recunoaștem meritele luptei curajoase desfășurate în condiții ostile pentru drepturile

românilor din Austro-Ungaria și contribuirea la realizarea unirii Transilvaniei și a Banatului cu România. Guvernul Iuliu Maniu (10 noiembrie1928-7 iunie 1930) a reușit să obțină votarea tuturor

propunerilor de lege pe care le-a inițiat. În acest sens menționăm legea administrativă, legea privind reorganizarea jandarmeriei, legea

pentru armistiție. Pe plan economic, se remarcă legea monetară din 1929 prin care leul a fost stabilizat la un curs de

32 de ori mai mic decât valoarea sa din 1913. Ați încercat să impuneți fostului principe Carol, anumite condiții în vederea aducerii lui pe tronul

României: reglementarea problemelor familiare, respectarea regimului constituțional existent. Venirea lui Carol în țară la 6 iunie 1930 v-a pus în fața faptului împlinit și ați sugerat venirea lui Carol în propunere neluată în considerare nici de Carol, nici de membrii guvernului care s-au pronunțat pentru propunerea sa ca rege.

Aș vrea să vă mulțumesc pentru acțiunea deșfasurată în cadrul Partidului Național Țărănesc alături de alte nume mari precum Ion Mihilache, Alex Vaida-Voievod.

Acest partid își propunea să acorde o ațentie prioritară agriculturii, pornind de la concepția că România era și trebuia să rămână o țară agrară. Ați avut divergențe cu Alexandru Vaida-Voievod, ați fost adeptul principiului potrivit, caruia ”regele domnește dar un guvernează” în timp ce Alex Vaida-Voievod era dispus să accepte amestecul lui Carol al-II-lea și al comarilei în activitatea guvernamentală. Datorită confilictului pe care l-ați avut cu regele Carol all-II-lea și venirea lui Vaida-Voievod ca prim-ministru, v-ați dat demisia de la PNȚ.

Ați murit în închisoare deoarece ați luptat pentru democrație și v-ați opus comunismului. Ați fost omul politic prin excelență preocupat de destinul țării.

Cu mult respect, Budurea Vlad

Cabinetul de asistență psihopedagogică

Prof. consilier Cune Narcisa

În cadrul Liceului Teoretic ”Constantin Noica” funcționează Cabinetul de asistență

psihopedagogică, fiind unul dintre primele licee din Alexandria care au beneficiat de serviciile

unui astfel de cabinet. Activitatea se axează pe consilierea psihopedagogică individuală și de

grup de care beneficiază elevii, părinții și cadrele didactice, dar și pe realizarea de materiale

suport pentru profesorii diriginți.

Conținutul activităților de consiliere și orientare urmăresc nevoile și intereselor elevilor,

atat cele imediate cât și pe cele de perspectivă, atât cele pe care ei le întâlnesc la un moment

dat, cât și cele de care încă nu sunt pe deplin conștienți.

Activitatea cabinetului se axează pe relația necesară de parteneriat între copil-familie-

școală. Obiectivele pe care le are de îndeplinit fac din acest cabinet un punct central al școlii.

Prin natura obiectivelor pe care le are de îndeplinit, cabinetul școlar nu poate lucra decât în

colaborare cu cadrele didactice ale școlii și cu părinții elevilor care sunt colaboratorii săi intimi.

Este necesar ca familia să știe de existența unei instituții la care poate apela pentru a fi inițiată

sau a i se explica ceea ce i se pare neadecvat în conduita copilului.

Consilierul școlar acordă profesorilor diriginți sau oricărui profesor, sprijinul necesar în

cunoașterea clasei sub aspect psihologic, pedagogic și sociologic în vederea organizării

activității educative pe baza realității existente. De asemenea, acordă sprijin profesorilor în

verificarea progresului făcut de elevii unei clase după o anumită perioadă de timp în care s-au

exercitat asupra grupului sau individual, acțiuni de ordin educativ. Răspunde la solicitările

directe ale elevului în probleme de orientare școlară sau profesională, precum și în probleme

care exprimă o alterare a echilibrului psihic considerat normal la nivelul persoanei și al

societății.

Asistența psihopedagogică acordată se exercită pe trei planuri: persoana elevului, școala

cu referire la elevi sau la organizarea procesului instructiv-educativ și familia în scopul

ameliorării relației părinte-copil sau în probleme de educație și de orientare școlară și

profesională.

Consiliul elevilor

Prof. Zăbavă Marioara

Momente cu și despre tinerii consilieri

Se spune că un mecanism pentru a funcționa bine, trebuie să fie uns. Anii s-au scurs atât de repede și am realizat destul de multe. Multă muncă în echipă. Se spune că nu e nicio muncă mai frumoasă decât munca în echipă, dar că și munca este cheia tuturor succeselor. Și cum vorbeam de sistem, un sistem are mai multe mecanisme. În cadrul Liceului Teoretic '' Constantin Noica'', acesta este format dintr-un director dispus să asculte ideile elevilor săi, de profesori , mereu dispuși să ne ajute să ne punem ideile în practică, și noi, Consiliul Școlar al Elevilor, suntem reprezentanții tuturor elevilor, suntem pentru ei, pentru ideile lor și pentru nemulțumirile lor.

Poate vă întrebați în ce constă acest consiliu: Consiliul este format dintr-un președinte, vicepreședinte și secretar. Vlad este președintele nostru; este unul dintre cei mai activi membri ai consiliului, e pasionat și dornic să organizeze cât mai multe activități pentru elevii acestui liceu. Viorel este vicepreședintele; mereu sare în ajutorul lui Vlad, este o persoană devotată. Bianca este secretara consiliului. Ea este o persoana putin radioactivă, severă, are puterea de a-i aduce pe toți din nou pe linia de plutire; este ambițioasă și lucrează cu dibăcie

Liceul mai are și un consiliu de administrație, din care fac și eu parte. Mă numesc Mădălina și fac parte din consiliul Administrativ cu drept de vot. Eu reprezint interesele tuturor elevilor din acest liceu.

Aceste consilii au sprijinit mereu, la fiecare activitate organizată, implicarea activă a tuturor elevilor dornici de afirmare în orice domeniu.

Activitățile din programa Consiliului Școlar al Elevilor a început pe data de 12.11.2015, când a avut loc Hramul Bisericii ”Sf. Ioan cel Milostiv”; o altă activitate a urmat să vină, chiar în saptămâna educației globale, după care tinerii noștri consilieri au făcut o vizita la căminul de copii, mergând la aceștia cu daruri, fructe și dulciuri, dar și multă dragoste si dorință de a face o bucurie. Activitățiile nu se opresc aici. Elevii au ținut activitate pe 16.11.2015 intitulata '' O lume a toleranței''. Activitățile sunt într-un șir lung, activități pline de dorință și pasiune, pasiunea tinerilor consilieri.

Vulpe Madalina Andreea -Clasa a X-a D

Protocol de parteneriat 1

(între Liceul Teoretic “C-tin Noica” si Fundatia “Sfantul Ioan cel Milostiv” )

Liceul nostru a încheiat în data de 18.XI.2015, un parteneriat educațional Școală-Biserică, cu Fundația “Sfântul Ioan cel Milostiv”. La realizarea acestui parteneriat au luat parte preotul Zăbavă Alexandru, alături de elevii liceului – membrii Consiliul Școlar al Elevilor și Comunitatea locală, fiind coordonati de profesorul coordonator Zăbavă Marioara. Acest proiect durează timp de un an, din septembrie 2015 până în iunie 2016.

Scopul acestui proiect a fost de a cunoaște învățăturile Bisericii, a tradițiilor religioase și formarea virtuților creștine. Fiind conștiincioși și muncitori, elevii liceului nostru și-au stabilit câteva obiective concrete pentru realizarea acestui parteneriat. Și anume: cunoașterea unor sărbători creștine; cunoașterea și respectarea tradițiilor și obiceiurilor specifice sărbătorilor religioase; participarea la Hramul Bisericii etc. La realizarea acestui proiect au întins o mână de ajutor atât elevii liceului cât și părinții și bunicii acestora, care au fost încântați să se implice într-o asemenea activitate educațională și benefică dezvoltării intelectuale a copiilor lor.

Și cum este normal, în urma proiectului s-a tras linie și s-au prezentat concluziile; s-au organizat diferite activități pentru a prezenta tot ceea ce s-a realizat de-a lungul proiectului si anume: expoziții de fotografii din cadrul Bisericii, recitări, repovestiri, proverbe și invățături, o analiză complexă asupra activităților desfășurate.

Elevii noștri muncitori și-au realizat chiar și un calendar al activităților în care să își noteze tot ce au de realizat pe tot parcursul anului școlar. În acest calendar putem regăsi data și numele activitatilor cât si locul de desfășurare și participanții. Cateva dintre acestea sunt : “Sfântă Taină a Botezului Domnului” care va avea loc în Ianuarie 2016, în parteneriat cu Biserica “Sf Ioan cel Milostiv” și la care vor participa elevii, cadrele didactice, părinții și chiar preotul Bisericii ; “Joia Mare – Citirea celor 12 Evanghelii” care va avea drept partener tot Biserica “Sfantul Ioan cel Milostiv”, activitate la care ne vor incanta cu prezenta elevii, preotul, cadrele didactice și părinții.

Budurea Vlad-Florin Cojocaru Andreea-Bianca

Protocol de parteneriat 2

(intre Liceul Teoretic “C-tin Noica” si Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului )

Liceul nostru a încheiat, în data de 18. XI. 2015, un parteneriat cu Directia Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din Alexandria, proiect la care participă numeroși oameni și instituții binevoitoare, precum: Liceul Teoretic “C-tin Noica”, reprezentat de profesorii Mușat Daniela și Marcu Natalia, Membrii Consiliului Școlar al Elevilor și Fundația “Sfântul Ioan cel Milostiv”. Acest proiect a fost coordonat de profesor Zăbavă Marioara, responsabil CSE, alături de profesor Stoicescu Oana, consilier educativ în cadrul liceului.

În ajutorul proiectului nostru au venit atât elevii liceului, cât și preotul care ne este alături in cadrul celorlalte parteneriate cu Biserica, dar și cadrele didactice cărora le-a făcut plăcere să pună umărul la treabă pentru realizarea unui proiect de suflet cum este acesta.

Bineințeles că un asemenea proiect avea nevoie și de resurse financiare, așa că s-a pornit în căutare de sponsorizari și diferite donații. Acestea au venit din partea elevilor și a cadrelor didactice, a Fundației “Sfântul Ioan cel Milostiv” și multe altele din partea oamenilor cu suflet care s-au gândit să facă un bine oferind din puținul lor, pentru a ajuta la punerea în practică a acestui proiect. Astfel, s-a strâns un buget considerabil și s-a început munca.

Așa cum este normal, la inceput se stabilesc niste obiective precum: formarea unei atitudini civice în rândul elevilor liceului; sensibilizarea și implicarea acestora în activități specifice temei; interacțiunea dintre elevii liceului și copiii cu dizabilitati; manifestarea solidarității si respectului față de drepturile lor si ale celorlalti etc.

Iar la final …ei bine, se trag concluziile! Și cum altfel, decât prin demonstrarea în fața auditoriului a modului de desfășurare a activităților și a ceea ce a rezultat în urma acestora precum: album de fotografii, desene și picturi cu titlul “Chip de copil”, portofoliu și colaje.

Tot acest parteneriat a avut la bază ca motto: “Copilaria este regatul unde nu moare nimeni”, citat care apartine autoarei americare de romane fantastice Stephanie Meyer.

Budurea Vlad-Florin Cojocaru Andreea-Bianca

Activități dedicate culturii

Membrii consiliului școlar al elevilor continuă să lucreze cu mult spor. Realizează o muncă excelentă împreună realizând un șir lung de activități, profesorii liceului Teoretic ’’Constantin Noica ’’ fiind impresionați de munca elevilor.

Acum ceva timp v-am vorbit despre câteva activități desfășurate de consiliu, dar eram atât de entuziasmata, incat am uitat sa mă opresc puțin sa dezbat aceste subiecte. Legat de oprit, era un citat celebru ‚’’ Oprește timpul, vreau sa mă odihnesc’’. Copii nu simt lipsa timpului pentru ca ei pun proiecte la cale, le consolidează. Pentru ca ei formează o echipa puternica.

Vă spuneam despre parteneriatul cu Biserica Sf. Ioan cel Milostiv, unde tinerii au luat parte la o slujbă importantă alături de câțiva profesori, unde s-au rugat, au meditat spiritual.

În săptămâna educației globale, consiliul a făcut o vizită căminului de copii, unde au dăruit alimente și îmbrăcăminte copiilor, după care s-au jucat cu aceștia. Un act de caritate bine organizat și apreciat.

Urmează o zi importantă, cu un impact mare istoric, o zi în care suntem recunoscători strămoșilor noștri, care au luptat pentru Principatele Romane. Știți despre ce vorbesc? Exact! 1 Decembrie, zi în care tinerii liceului au depus coroane în memoria celor care au luptat până la epuizare; a fost un moment important atât pentru orașul nostru, cât și pentru întreaga țară. Este momentul din an, când toți românii sunt recunoscători și arată solidaritate celor ce acum nu mai sunt printre noi, pentru eroii țării, pentru vărsarea de sânge. Membrii consiliului cunosc importanța acestei zile și au arătat și ei solidaritate eroilor naționali.

Toți iubim Crăciunul, sărbătorile de iarna fiind preferate de toți copii. Consiliul școlar al tinerilor au organizat, cu această ocazie‚ ’’ Crăciunul la români’’. A avut loc o serbare, unde au cântat atât copii cât și profesorii liceului. Am avut pregătit un recital de colinde, înconjurați de multa iubire și fericire.

Următoarea activitate a avut loc de curând. Știți despre ce este vorba? Eu cred că profesorii de româna nu v-au permis să uitați. Exact! 15 ianuarie, ziua poetului National Mihai Eminescu. Consiliul elevilor, împreuna cu alți elevi s-au pregătit intens pentru aceasta zi. 166 de ani de la nașterea poetului. Eminescu ne-a trăit pe toți si ne-a murit pe rând. Cineva spunea ca Eminescu nu mai e la modă. Nici nu trebuie. El rămâne un clasic. Dar, ca și folclorul nostru, Eminescu este un fenomen original.

Tinerii consiliului spun că activitățiile nu se vor opri aici, ei ne promit un an bogat în activități și promit că o să-și pună toate priceperea in organizarea lor.

Vulpe Mădălina Andreea

În memoria lui Eminescu

În data de 15 ianuarie, elevii Liceului Teoretic

“Constantin Noica”, au comemorat 166 de ani de la nașterea marelui poet național, Mihai Eminescu.

Activitatea dedicată poetului s-a ținut între orele 11:00-12:00 și au participat atât elevi ai claselor a-IX-a, cât și elevi mai mari din clasa a-XII-a .

Activitatea a fost susținută în fața cadrelor didactice care, spre bucuria organizatorilor din cadrul Consiliului școlar al elevilor, au fost foarte încântați.

Programul a cuprins atât un recital foarte frumos susținut de elevii claselor a-IX-a, cât și date biografice despre poet.

Programul a fost prezentat într-un mod responsabil și cursiv de către eleva Vulpe Mădălina, de la clasa a-XII-a C.

Scopul acestei activități a fost aducerea în prim-plan a marelui poet Mihai Eminescu.

Colectivul de redacție:

Prof. Stoicescu Oana Prof. Purcărea Cristina Prof. Martin Amelia Prof. Oprea Iuliana Prof. Ionescu Delia Prof. Oprea Florina Prof. Oprea Corneliu Prof. Dide Amalia Prof. consilier Cune Narcisa Prof. Zăbavă Marioara

Coordonatori:

Prof. Rotaru Marilena Prof. Martin Amelia Prof. Stoicescu Oana

Tehnoredactare computerizată:

Prof. Rotaru Marilena

Coperta și grafica:

Prof. Rotaru Marilena

Colaborator:

Prof. Ion Alexe-director

Contact

Adresa: Str. Dunarii, nr. 133, Alexandria, Teleorman

Tel: 0247-316388

Fax: 0247-317714

E-mail: licnoicatr@yahoo.com

http://licnoica.licee.edu.ro

https://www.facebook.com/Liceul.Teoretic.Constantin.Noica.Alexandria