EMIL BRUMARU(n. 1 ianuarie 1939)

.De la Versuri (1970) la Dintr-o scorbura de morcov(1998), poezia lui Emil Brumaru nu se schimbaaproape deloc, nici tematic ori ca atmosferamorala, nici chiar ca ingeniozitate. Poetul estapan pe mijloacele sale de la debut. Abia inInfernala comedie (2005), in poeme scrise, proba-bil 1989, evocatorul domesticiratii, al fructelor ~ilegumelor, i~i intoarce privirea (~i nu ~i-o maidezlipqte) dtre splendoarea corpului femeii ~idtre deliciile sexului. In sonetele din ultima (panaazi) placheta, niciunul dintre aceste delicti, oridtde inavuabile, mai ales in poezie, nu e ~nut secret,ci, din contra, destainuit cu 0 cando are lirid multmai inrudita cu virginitatea dedt cu pornografia:

"De vrei sa-~ fie faF liePrecum e pieliF de crin,Oh, suge-ma ~i cu-alifieDe-amor pe-obraji unge-te lin.Dar de vrei fese bulbucateMai albe dedt lebada,Scula-mi de-o mie de caratePrime~te-o intre ele, grea,$i sarguiqte-te sa-~ intreCat mai adanc, pe burra stand,La margine de pat, cuminte$i-mbujorata, pana dndVei clipoci-n celeste spermeAsemeni unei mla~tine eterne ... "

..:.e ? ecare al poeziei de inceput aa fost lirica de atmosfera pro-

_= rica a unor Fundoianu, Pillat,fructelor, legumelor ~ia pie~ei

- . .e la Voronca ori, mai departe,lui Albert Samain ("Dans la

_ ~ -e une senteur du thym,/ Au:=2.:: e, comme un soir de boutin./

"e-mele avec les lourdes viandes/-::C::=..:::!:::I.. _eradis, les oignons en guirlandes,/

violets, le rouge potiron,/ La~;e et le pale citron"). Dincolo de

. e Emil Brumaru a fost mereu, cu sim~rile treze, in stare sa

te universul inconjurator:

-:=-e) isteric piperul ma in~eapa,_=: ~-o greu de pmne ma mangme pe

mana,. moi ~ialbe din maldare de lana

e, unsuroasa, aroma grea de ceapa.

_ ~e a rugina ~i-aapa clocotita.= -=-- - . Ascu~me stridenta de lamme.- _= 'ulcea~acalda, sarata ~ilalme

lata ~ipoezia sim~or aromite, somnolente,amor~te, dar senzuale:

"Fecioarele se incurcau in gene,Motanii se frecau de damigene~i ne era la to~ atat de lene ...

Torceau femei de angora in pat!~i-ncet sufletul nostru-a capatatApe adanci de lustru-ntunecat."

Treptat se accentueaza fantezia ironica, ten-din~ spre joc ~igratuitate.Lucrind cu alta materiededt Dimov ori Ursachi, Emil Brumaru apar-~ne aceluia~iordin de cavaleri ai reveriei ~i,mairar, ai visului, care se dedau cu tandre~e ~iumorunor ceremonialuri agreabil-inutile sau evocariiunor fipturi supranaturale:

"leri a venit un cerb frumos la garaSa-~iieie un bilet de roua moale.Vroia sa pIece. Pentru prima oaraPe la ghi~eevechi dadea tircoale.

Crqteau incet pe coarnele lui tristeMari portocale clatinand lichideDe dupa-amiaza, fragede batiste,BucaV de zahar candel, translucide."

Manierismul dimovian se intalne~te cu bala-descul doina~ian:

"Traia intr-un ora~ din miazaziUn crin inzapezit in datorii

Care primea, scrise pe plu~ cu lapte,Scrisori de la alt erin, din miazanoapte.

Oh, pentru cruda lor coresponden~aAveau cea mai naiva diligen~a!

Ei i~itaiau eu zim~ de la timbreMiresmele-ntre dan~ii sa Ie schimbe,

Po~ta~i inflacara\i puneau ~tampile,Cantand din corn, pe sacii cu pistile,

Plicuri adanci pudra, sculat din zori,Insu~i directorul calqtilor!!

Dar crinul ce traia in miazazi,Fiind inzapezit in datorii,

Ii raspundea din ce in ce mai rarCeluilalt crin ce bea pe-ascuns marar.

Apoi tacu de tot. 0 roua greaStrivi parfumul amandurora.

~i astfel cei doi crini nu ~i-au mai scris,Po~ta~ii au murit, po~ta s-a-nchis,

Dar uneori mai trece monotonPrin bulion un vechi po~talion ... "

Lauda lucrurilor, ca ~ireveria glumeatii repre-zinta la Emil Brumaru 0 deturnare a senzualitii\ii.EI nu a~teapta Infernal comedie spre a se revela caun poet esen\ialmente erotic. Evocarea buca-tariei se aprinde de patima fizica:

"Bucatarii, bucatarii de vara,Creme de zahar ars stralucitoare,Mari ~ervete de-azur, dulapuri-sfinxe,Dulci utopii de linguri vechi, prelinse;Sanii aici sunt plini, coapsele grele,Miresmele iau foe de la perdele,Luminile se-a~aza lin pe scaun,Din cratite bea lapte prins un faun,Nasturii cad subtiri de la cama~a,Bucatarii incinse, patima~e ... "

Sunt ~ipoezii mai vadit sentimentale, admi-rabile prin candoare, prin stangacia voitii:

"Sa luam surazatori stravechea birjaSpre-a vizita gentili ci~mele dulci~i dimineata, fara nicio grijaCu sufletele-mpaturite-n fulgi

Sa ne spalam pe fata lin cu umbraPrelinsa de pe-un gri margaritar,Oh, admirand naivi cum roua umbla,Am duce-o viata moale de marar,

Vecini cu melcul ~i cu leu~teanul,Topi\i pe veci in flecareli de-azur~i zile-ntregi am mangaia motanulPufos al detectivului Arthur."

"In edificii vechi de caramida,Pe canapele moi, ca pe ciuperciDe aur matlasat, ma IHai dulce.Oh, pe plafoane sunt serafi cu vergi

Ce bat la tiilpi bezmetice fecioare~i uneori pe sani, caci au gre~itCu ei, dezvirginandu-i, iar pe urmaDuio~i Ie umplu ranile cu chit

~i-nlacrima\i Ie iau din nou la pieptulLor plin de pene ~i-n aripi Ie strang,In timp ce ele cu delicateteLe trag pe frunte nimburile-adanc."

Emil Brumaru e un poet minor, un manie-rist care stapane~te un registru, dad nu foartevariat, destul de intins, sugestiv muzical ~iplastic,decorativ, totodata somptuos ~i discret (un desenpe 0 foaie de ceapa), ~i 0 limba de 0 rara savoarein care leu~teanul, mararul ~i alte buruieni mira-culoase ~i-au amestecat taria subtila.