nicolae dascalu - biserica sf. ilie din iasi

8/16/2019 Nicolae Dascalu - Biserica Sf. Ilie Din Iasi

1/10

1 Gh. Balº, Biserici moldoveneºti din veacul al XVII-lea ºi al XVIII-lea, Bucureºti,1933, p. 221-225.

2 N.A. Bogdan, Monografia oraºului Iaºi, Iaºi, 1913, p. 211.3

Dan Bãdãrãu, Ioan Caproºu, Iaºii vechilor zidiri, Iaºi, 1974, p. 135.4 Documente privitoare la istoria oraºului Iaºi, vol. I, Acte interne (1408-1660),editate de Ioan Caproºu ºi Petronel Zahariuc, Iaºi, 1999, p. 389, doc. 308.

Biserica „Sf. Ilie” - Iaºi,

o ctitorie din care a mai rãmas doar hramulPr. Nicolae Dascãlu

Nici un semn ºi nici mãcar o piatrã nu mai amintesc astãzi pelerinuluicare trece dinspre Piaþa Unirii cãtre Bulevardul Independenþei, pe stradaVasile Alecsandri din Iaºi, cã în aceastã zonã a existat o bisericã. Doar uniidintre vechii ieºeni mai ºtiu cã pe locul unde se aflã acum blocuri de locuinþe,

în spaþiul de la nr. 9, a funcþionat, timp de mai bine de trei secole, un sfântlãcaº de închinare cu hramul Sf. Ilie. Edificiul a urmat soarta unor alte bisericidin Iaºii de odinioarã care au dispãrut pentru totdeauna: mãnãstirile Sf. Vineriºi Dancu, biserica Sf. Nicolae cel Sãrac º.a. În rândurile care urmeazã vom

încerca sã rememorãm câteva momente din istoria acestei ctitorii.

Începuturile ºi cei mai vechi ctitoriClãdirea bisericii Sf. Ilie, aºa cum arãta la începutul veacului al XX-lea,

a fost datatã în secolul al XVIII-lea1

, însã lipsa pisaniei ºi a unor documentesigure lasã loc ºi ipotezelor prezentate de N.A. Bogdan în monografia consa-cratã oraºului Iaºi2. În pomelnicul bisericii sunt amintiþi Miron voievod, IrimiaMovilã voievod, Ecaterina doamna º. a. Considerãm cã este plauzibilã afir-maþia cã acest sfânt lãcaº cu hramul Sf. Prooroc Ilie Tezviteanul face partedin valul bogat de ctitorii ieºene din secolul al XVII-lea3. Fondatorul ei pare afi marele logofãt Ionaºcu Ghenghea, pe la anul 1620. Chiar la câþiva ani bise-rica apare în acte ºi cu denumirea de Biserica Ghenghei (sau a Ghianghei), iar obunã bucatã de vreme va fi consemnatã astfel. Numele lui Ionaºcu Ghianghea

apare frecvent în documentele domneºti din acei ani. El a fost mare vornic alÞãrii de Jos, între 1626 septembrie 26 ºi 1630 iunie 30, ºi apoi mare logofãt(1630 decembrie 16 – 1634 martie 15).

La 24 iunie 1642 (7150), „Ciomârtan fost cãpitan vinde lui Miron meser-ciu o casã de lângã biserica Sfântul Ilie, cu 22 de lei”4, iar într-un act de danie


2/10

Semnatar articol60

5 Ibidem, p. 479.6 Documente privitoare la istoria oraºului Iaºi, vol. II, Acte interne (1661-1690),editate de Ioan Caproºu, Iaºi, 2000, p. 127, doc. 142.

7 Ibidem, p. 429, doc. 473.8 Ibidem, p. 45, doc. 43.9 Documente Iaºi, vol. III (1691-1725), 2000, doc. 7 (casã din mahalaua Sf. Ilie

vândutã preotului Istratie), doc. 645 (popa Ion întocmeºte actul de vânzare-cumpãrare);vol. IV (1726-1740), 2001, doc. 54, doc. 249 ºi 250; vol. V (1741-1755), 2001, doc. 724(Preotul Dimitrie de la biserica Sf. Ilie vinde lui Constantin Buhuº mare cãpitan dedarabani o casã din Uliþa Sârbeascã, lângã biserica Sf. Paraschiva); vol. VI (1756-1770), în

doc. 592 este pomenit numele preotului Constantin.10 N. Iorga, Inscripþii ºi însemnãri din bisericile Iaºului, Bucureºti, 1907, p. 88.11 Documente Iaºi, vol. V, Acte interne (1741-1755), doc. 269, datat 1752.

din 28 mai 1656 (7164) apare un loc de casã identificat prin vecinãtatea cubiserica5. „Isac Croitorul cu soþia sa, ªtefania, cu mama ºi cu sora lui vând un

loc de casã lângã Biserica lui Ghianghea”, la 8 septembrie 1666 (7175)6

, iar„Vârvara, soþia lui Ion a Negrului, vinde lui Vasilie un loc de casã lângã bise-rica lui Gianghea, cu opt lei”, la 20 mai 1677 (7185)7. Într-un act din 28noiembrie 1662 (7171) apare ºi numele unui slujitor de la Biserica Ghian-ghei: „popa Tasie, cel care a scris ºi zapisul”8.

Din aceeaºi colecþie de documente referitoare la istoria Iaºilor aflãmnume de slujitori ai bisericii Sf. Ilie în ultimul deceniu din veacul al XVII-leaºi din secolul urmãtor (preotul Istrati, pe la 1691, „popa Ion ot Sfeti Ilie”, pela 1730, preotul Dimitrie, la 1752, dascãlul Costandin, în aceeaºi perioadã, ºi

apoi preotul Costandin9.Uliþa Sf. Ilie s-anumit într-o vreme ºi Uliþa Sârbeascã, dupã numele maha-

lalei în care se afla. Biserica Gheanghei a avut parte de mulþi miluitori, breaslablãnarilor numãrându-se printre aceºtia, fiind îndatoratã printr-un hrisov sã plã-teascã cheltuielile bisericii. S-au pãstrat pânã târziu obiecte de cult, pe care erau

încrustate numele donatorilor: o candelã cu filgran, o tavã pe care scrie: „ale taledentru ale tale, þie aducându-þi toate i pentru toate; dar de la blãnari, 1762” 10.

Ctitoria lui Ionaºco Ghenghea va face parte dintre locaºurile închinate

ºi va fi metoh al mãnãstirii Buhalniþa. Pânã la secularizarea averilor mãnãsti-reºti de cãtre domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în 1863, va fi condusã de egu-meni greci. Biserica de pe Uliþa Sf. Ilie primea obroc anual din vama domneascã.Într-o listã cu mãnãstirile care primeau untdelemn ºi tãmâie din vama dom-neascã, apare ºi numele ei: „1 ocã, 20 dramuri, Sfetii Ilie din Iaºi”11.

Biserica Gheanghei în secolul al XIX-lea ºi la începutul secolului al XX-leaLa începutul veacului al XIX-lea, biserica îºi desfãºura activitatea sub

conducerea egumenilor greci ºi era iubitã ºi de închinãtorii autohtoni. Din


3/10

Titlu articol 61


4/10

Semnatar articol62

12 1853. Uliþele, casele ºi dughenele Capitalei Iaºi, Ediþie îngrijitã de G. Crãciunºi A. Pricop, Iaºi, 2000, p. 15.

13 Lucian Vasiliu, Ioan Holban, Olga Rusu, Const.-Liviu Rusu, Prin Iaºii de odi-nioarã: 100 cãrþi poºtale ilustrate ºi comentate, Iaºi, 1995, ilustrata 83 ne dã o reuºitã

imagine a strãzii Vasile Alecsandri, în care se vede ºi biserica.14 Rudolf ªuþu, Preoþimea de altãdatã a Iaºului (1866-1900), în Iaºii de odinioarã ,vol II, Iaºi, 1928, p. 216-217.

aceastã perioadã s-au pãstrat danii fãcute sfântului lãcaº: o Evanghelie tipãritãla Neamþ, datã de vornicul Dumitrache Manu ºi aga Panaiotache Panu, cliro-

nomii lui Irinarh Diocleas Miclescul. Acest binefãcãtor, care a dãruit ºi o cruceferecatã cu argint, moare la 12 aprilie 1847 în vârstã de 42 ani. Pe o tablã de labisericã era înscris, în greceºte, „A lui Daniil arhimandritul Halkei din Patmos,1814 noiembrie 1”, iar pe o cruce: „Iereu Vasile, 1813 oct(ombrie) 12”.

Dezvoltarea oraºului ºi extinderea lui au fãcut ca biserica Gheangheisã fie înconjuratã de case boiereºti ºi de dugheni, respirând astfel aerul dezonã centralã. Pe strada Sf. Ilie se afla ºi casa vornicului Vasile Alecsandri,tatãl poetului. Într-o evidenþã a Primãriei casele vornicului Alecsandri erauimpozitate cu 1200 de lei, în anul 185312. Aici a copilãrit poetul care aminteºte

în scrierile sale despre biserica din imediata vecinãtate. Din 1878, strada Sf. Iliea luat numele Vasile Alecsandri, în semn de preþuire pentru succesul obþinutde poet la concursul de la Montpellier cu poezia Cântecul gintei latine.

Tot pe aceastã stradã se aflã ºi casa unde a fost redacþia revistei „Viaþaromâneascã”. Mihail Sevastos, cronicarul acestei grupãri literare, îºi amin-teºte: „Pe fereastra sãlii redacþionale se vedea intrarea ºcolii de comerþ ºi vecheabisericã Sfântul Ilie, strãjuitã de mai mulþi salcâmi, în care ciorile îºi fãceaucuiburi. Acolo se distra Alecsandri în copilãrie, zvârlind cu pietre în clopotniþã,ca sã împiedice baterea toacei. Casa poetului se aflã ºi astãzi lângã bisericã”.

De asemenea, Vasile Panopol a scris: „Cred cã este una din cele maivechi uliþi ale târgului, pe vremuri i se spunea Uliþa Ghenghei, dupã numelemarelui logofãt sub mai multe domnii, vel logofãtul Ionaºco Gheanghea, trãitorla începutul veacului al XVIII-lea”13.

Într-o carte în care încearcã sã surprindã parfumul oraºului de altãdatã,Rudolf ªuþu evocã cu simpatie chipuri de preoþi din anii 1866-1900. Întreaceºtia sunt ºi doi slujitori de la Biserica Gheanghei: Preoþii AlexandruIonescu ºi Andrei Bãnescu. Primul era poreclit Lungu, celãlalt Cârnu. „PreotulAndrei Bãnescu dela biserica Sf. Ilie, pronumit Popa Cârnu – nume rãmas la

Iaºi – era în relaþii cu lumea cea mai bunã din oraº. Era nelipsit dela toatebotezurile ºi cununiile, pe care le oficia. Pe vremuri, pe la casele boiereºti dinIaºi, erau paraclisuri. În fiecare sâmbãtã spre duminicã, boierimea trimeteadupã preotul Bãnescu, care venea într-o trãsurã cu doi cai pusã la dispoziþieºi fãcea aghiasmã acasã, pe unde era chemat”14.


5/10

Titlu articol 63

15 N.A. Bogdan, op. cit., p. 212.16

Gh. Balº, Bisericile moldoveneºti din veacul al XVII-lea ºi al XVIII-lea, Bucureºti,1933, p. 221.17 Ibidem, p. 223.

Dupã secularizare, a urmat însã o perioadã dificilã, iar biserica eraameninþatã sã se ruineze. N.A. Bogdan scrie în monografia Iaºilor: „Neavând

nici un venit, cu toate cã înainte de secularizare a avut averi mari, ºi statulnedând nici un ajutor, nu se face slujbã în acest lãcaº sfânt încã de vreo ºap-tesprezece ani; are trebuinþã de mari reparaþii, fiind în unele pãrþi chiar dãrâ-matã de un fost preot al acestei biserici, sub motiv de reparaþie”15.

Din lipsã de mijloace materiale, biserica a fost închisã în anul 1898. Cadimensiuni ºi ca înfãþiºare, biserica Sf. Ilie era asemãnãtoare cu alte bisericictitorite în aceeaºi perioadã, existente în zilele noastre, precum biserica Sf. IoanBotezãtorul din imediata apropiere. O descriere a lãcaºului o gãsim la Gh. Balº,care include în cartea sa ºi o fotografie din timpul ultimei restaurãri, precum

ºi douã secþiuni cu planul construcþiei.„Biserica nu avea turlã pe naos, ci o calotã destul de turtitã. Se observã

ºi aici o dezaxare a sânurilor în raport cu axa transversalã a bolþii. Pronaosule în semicilindru (berceau), ceva umflat (în gen: a vella). Arcurile naosuluiºi ale pronaosului recad pe console cu o profilaturã simplã. Biserica pare a fifost ziditã la început fãrã zid median între naos ºi pronaos. Pridvorul e îngustºi cu o clopotniþã circularã deasupra lui, ceea ce e un lucru foarte rar” 16. Bisericaavea o intrare pe latura de apus, dar se pãstra ºi intrarea veche, dinspre sud, împo-

dobitã cu un bogat chenar, având volute vegetale. „Faþada, împãrþitã în douãde un brâu, era împodobitã, jos, pe lungi firide cu arcuri polilobate ºi în acoladã,sprijinite pe pilaºtri semicirculari. Partea de sus a zidului era împodobitã culungi ocniþe oarbe, simple”17. Gh. Balº vede o înrudire a ornamentaþiei de laSf. Ilie cu cea de la biserica satului Plopeni (jud. Botoºani), construitã în 1753,ºi cu alte biserici construite în secolul alXVIII-lea.

Anii de reînnoire a speranþeiDupã primul rãzboi mondial, biserica Sf. Ilie devine filie a Parohiei

Talpalari. Vrednicul preot Ioan P. Þincoca se va ocupa în anii 1929-1931 ºide scoaterea din ruinã a bisericii Gheanghei, aflatã în acea vreme pe aceeaºistradã cu Primãria ºi cu Chestura Poliþiei. El cheamã pe bunii credincioºicreºtini sã ajute la reparaþii ºi implicã în lucrãri ºi Societatea Clerului „Ocro-tirea”, al cãrei preºedinte era. Din 1931 pânã în 1938 a fost folositã ca salãde conferinþe religioase, pedagogice, higienice, culturale etc. A fost pictatãde pictorul I. Hudici ºi la 3 aprilie 1938 biserica trãia bucuria resfinþirii. Actul


6/10

Semnatar articol64

18 Arhiva Parohiei Talpalari, dosar 29/1938.

comemorativ alcãtuit cu acel prilej spune urmãtoarele: „Dupã 40 de ani seredã serviciului divin biserica Sf. Ilie din Iaºi, str. Alexandri, astãzi, 3 April 1938,

în zilele M.S. regale Carol II, cu binecuvântarea I.P.S. Mitropolit Dr. Nico-dim al Moldovei ºi Sucevei, în al patrulea an de arhipãstorire. Serviciul divinal sfinþirii s-a fãcut de noul arhiereu P.S. Vicar al Sf. Mitropolii a Moldovei,Valerie Botoºãneanu, încunjurat de pãrintele protopop al Iaºului, economulDim. Ciolan, de profesorii Teoctist Stupcanu ºi Const. Roºescu, de economIosif. I. Þincoca, de diaconii profesori Ilie Gheorghiþã ºi Laurenþiu Popovici.

Aceastã bisericã, închisã în 1898 pentru stricãciuni în zidãrie ºi acoperiº,declaratã ireparabilã în 1911, a ajuns în 1929 în aºa stare cã se impunea oridãrâmarea ori repararea radicalã. Preºedintele Societãþii Clerului „Ocrotirea”,

devenitã prin lege parlamentarã proprietatea terenului din jurul bisericii, Pãrin-tele Econom Ioan P. Þincoca, a pornit la acþiunea eroicã a restaurãrei funda-mentale a bisericei, cu aprobarea I.P.S. Mitropolit Dr. Pimen al Moldovei, aComisiunei Monumentelor Istorice, cu ajutorul bãnesc al credincioºilor dinIaºi, ºi din Eparhia Mitropoliei Moldovei, a Primãriei Municipiului Iaºi, a dife-ritelor instituþii în frunte cu Mitropolia Moldovei prin I.P.S. MitropoliþiPimen ºi Nicodim, cu Ministerul Cultelor în deosebi prin dl. Ministru VictorIamandi, cu Banca Naþionalã a României, principesa Olga Sturza, profesorul

Nicolai Negoiþã ºi corpul gardienilor publici în frunte cu Gh. Dobre, I. Anghe-lescu, N. Pecincu ºi Petre Acostãchioaiei.De mare sprijin au fost lucrãrile antreprenorului Gh. Luchian, cãpitanul

invalid de rãsboi Nicolai Popovici, acum rãposat, ªcoala de meserii „VasileMãlinescu”, pictorul V. Hudici ºi sculptorul Antonescu. La înzestrarea ei s-auasociat f(oarte) multe suflete de buni, evlavioºi ºi darnici creºtini din Iaºi ºirestaurarea s-a terminat, astãzi, 3 April 1938.

Se menþioneazã aci cã în anii 1931-1937 biserica Sf. Ilie a servit calãcaº de cultivare religioasã ºi socialã þinându-se în ea ºapte serii de conferinþide cãtre preoþi, profesori ºi literaþi din Iaºi ºi Bucureºti sub îngrijirea pãr(intelui)econ(om) Ioan P. Þincoca, ostenitor neobosit la aceastã sf. lucrare.

Spre ºtiinþa urmaºilor am alcãtuit ºi semnat acest act comemorativ întrei exemplare, azi în ziua sfinþirii acestei biserici cu hramul Sf. Prooroc Ilie.

Doamne, Dumnezeule, Cel slãvit în trei feþe, Tatãl, Fiul ºi Sf. Duh, Þie închinãm jertfa ºi rodul dragostei noastre. Fii binecuvântat în veci!”18.

Era ultima mare bucurie din viaþa bisericii, înfãptuitã cu multe sacrificii.Prin adresa Parohiei Talpalari, nr. 10/6.04.1938 (înregistratã la Mitropolia

Moldovei ºi Sucevei cu nr. 3830/6.04.1938), se solicita retrocedarea unui


7/10

Titlu articol 65

19 Arhiva Mitropoliei Moldovei ºi Bucovinei, Ordinul 5461/1946.

epitaf ºi a douã clopote împrumutate bisericii Sf. Ioan Botezãtorul. În cei 40 deani de aºteptare multe bunuri ale bisericii fuseserã împrumutate sau donate.

Prin scrisoarea adresatã Mitropoliei, în numele Societãþii Clerului„Ocrotirea”, la 4 aprilie 1940, de cãtre preotul econom Ioan P. Þincoca, secerea sprijin la acoperirea cheltuielilor fãcute pentru restaurarea bisericii Sf. Ilie,motivându-se cã „prin acþiunea mea am scãpat Biserica Ortodoxã Românã ºioraºul Iaºi de o ruºine – o bisericã ruinatã complect în centrul oraºului ºi învãzul tuturor”.

El începe astfel: „În calitate de paroh al parohiei Talpalari din carebiserica Sf. Ilie face parte, ºi în calitate de preºedinte al Societãþii Clerului«Ocrotirea», am întreprins restaurarea bisericii Sf. Ilie ºi în April 1938 am

redat-o serviciului divin, dupã 40 de ani de uitare ºi ruinã. Am bãtut la toateuºile, am încercat toate cãile ºi am încasat 706.072 lei, dar s-au cheltuit790.008 lei. Diferenþa de 83.920 lei stã parte în sarcina Societãþei Clerului«Ocrotirea», parte în seama mea.”

Au urmat anii grei ai rãzboiului, care au apãsat ºi asupra bisericii. Întimpul unui bombardament din anul 1944 biserica Sf. Ilie a fost grav avariatã.

Ruinã ºi risipire

La încheierea celui de-al doilea rãzboi mondial, biserica era serios ava-riatã: bombardamnetele i-au atins acoperiºul ºi zidurile (dupã cum reiesedintr-un proces verbal al Parohiei din 11 mai 1945). În acea perioadã aveaurmãtoarele vecinãtãþi: la apus, str. V. Alecsandri, la nord, aleea cãtre Liceulcomercial de bãieþi, la rãsãrit, Liceul comercial, la sud, o proprietate a Poºtei ºio casã particularã.

La 4 iulie 1946, biserica ºi terenul sunt cedate în folosinþa EpiscopieiArmatei (Episcop dr. Partenie Ciopron), împreunã cu o parte a terenului

înconjurãtor19. La solicitarea Comitetului de instituþie al Comitetului provizoriuurban, Mitropolia pune la dispoziþie curtea bisericii Sf. Ilie pentru a fi folositãca teren de sport, pânã la începerea lucrãrilor de reparaþii la vechiul locaº-monument istoric. Încercãrile de restaurare a bisericii se lovesc de lipsa mij-loacelor materiale, însã din rapoartele întocmite de autoritãþile bisericeºti rezultãcã mai existau ºanse de refacere a sfântului lãcaº. Dupã raportul comisiei din29 iulie 1952, înregistrat cu nr. 7551, din 31 iulie 1952, la Mitropolia Moldoveiºi Sucevei, Mitropolitul Sebastian cere expertizã tehnicã ºi soluþii clare pentrubisericã, date de specialiºti. Aceºtia n-au întârziat cu rãspunsul, pãstrat în arhive

prin procesul-verbal din 4 august 1952: „Subsemnaþii, arhitect Mihai Stoian


8/10

Semnatar articol66

20 A se vedea Registrul de Inventar al Parohiei Talpalari.21 Dan Bãdãrãu, Ioan Caproºu, op. cit., p. 135.

din partea Mitropoliei, arhitect Ionescu A. din partea Sfatului Popular OraºIaºi, arhitect N. Sofrone din partea Colectivului Monumente, Artã ºi Culturã,

întrunindu-ne la faþa locului din str. V. Alicsandri, pentru a constata dacãbiserica Sf. Ilie din Iaºi, declaratã ca monument istoric, avariatã în timpulbombardamentului, poate fi reparatã ºi restauratã.

Dupã cercetãrile întreprinse la faþa locului am constatat urmãtoarele:1. Clopotniþa dela intrare este înclinatã spre nord din cauzã cã apa de

ploaie a pãtruns la bolþi susþinãtoare desfundându-se zidãria de cãrãmidã.2. La mijlocul

bisericii/pronaos/ turnul este complet

distrus, a rãmas numaipatru bolþi / arcadelede cãrãmidã, iar ladouã abside semi-cercuri sunt crãpã-turi mari ºi vizibile.

3. La exteriorcrãpãturi pronunþate

la boltã ºi pereþi.4 . P e r e þ i ibisericii sunt execu-taþi din zidãrie de cãrãmidã subþire lucratã de mânã, aºa zisa cãrãmidã de apã,ºi este foarte slabã.

5. Din punct de vedere tehnic este imposibil de-a consolida ºi a reparaaceastã bisericã, neputând a o restaura aºa cum a fost înainte.

Luând în consideraþie aceste motive, comisiunea propune pentru dãrâ-marea bisericii, iar ºambrana uºei laterale executate în piatrã, sã fie transpor-

tatã la muzeul local. Anexe 4 fotografii. Comisiunea /semnãturi/”.Astfel, soarta bisericii Sf. Ilie era pecetluitã. O parte din patrimoniul

mobil a fost dus la Biserica Talpalari20, alte obiecte fiind donate unor parohiidin oraºul Iaºi sau din împrejurimi. Astfel, catapeteasma a fost datã bisericiidin Potângeni, com. Movileni. Chenarul de piatrã, frumos sculptat, al uºii deintrare, a fost dus în grãdina Mitropoliei21.

Direcþia Regionalã CFR Iaºi doreºte exproprierea terenului bisericii, iarSfatul Popular al oraºului propune un schimb de terenuri (adresa nr. 23277 /

24.10.1957). Propunerea este acceptatã de cãtre Parohia Talpalari cu o singurã


9/10

Titlu articol 67

22 Arhiva Parohiei Talpalari, 1959.23 Arhiva Parohiei Talpalari, dosar nr. 80/1959.

condiþie: „Întrucât pe terenul din str. Vasile Alecsandri nr. 9 a fiinþat timp depeste 300 de ani (1620-1953) biserica Sf. Ilie, azi demolatã, Consiliul parohial

îºi exprimã dorinþa ca locul unde a fost Sf. Masã a bisericii sã fie delimitatpe o suprafaþã de 2x2 metri ºi marcat printr-un semn amintitor al existenþeiacestei biserici”22.

A urmat curând un „Act de schimb” între Parohie ºi Ministerul Trans-porturilor ºi Telecomunicaþiilor-Departamentul Cãilor Ferate, în temeiuldecretului nr. 331 din 18 iulie 1958. În document se specificã:

„...Art.1 –Parohia Bisericii Talpalari din Iaºi dã în proprietatea statuluiºi în administrarea Ministerului Transporturilor ºi Telecomunicaþiilor-Depar-tamentul Cãilor Ferate – care primeºte terenul în suprafaþã de 3698,86 mp

situat în oraºul Iaºi, strada Vasile Alexandri nr. 9, identificat ºi delimitat con-form planului anexã I care face parte integrantã din prezentul act. Acest terenintrã în proprietatea statului ºi în administrarea Ministerului Transporturilor ºiTelecomunicaþiilor-Departamentul Cãilor Ferate – la data autentificãrii pre-zentului act.

Art. 2 - Ministerul Transporturilor ºi Telecomunicaþiilor-DepartamentulCãilor Ferate atribuie în proprietatea Parohiei Bisericii Talpalari din Iaºi,care primeºte terenul în suprafaþã de 3773,79 mp situat în oraºul Iaºi, stradaVasile Lupu nr. 96-98 identificat ºi delimitat conform planului anexa II careface parte integrantã din prezentul act. Acest teren intrã în proprietatea BisericiiTalpalari din Iaºi, la data autentificãrii prezentului act”23. Actul a fost auten-tificat de Notariatul Oraº Iaºi, sub nr. 3086/233, din 6 august 1959, ºi transcrisla Secretariatul Tribunalului Oraº Iaºi, sub nr. 254, din 10 august 1959.

Într-un final demn de povestea lui Dãnilã Prepeleac, Sfatul Popularimpune Parohiei Talpalari, din raþiuni legate de sistematizarea urbanã, sã maifacã un schimb de teren, atribuindu-i o bucatã de pãmânt pe str. Florescu, colþcu Hanciuc. Prin decizia nr. 104/30.01.1961 a Comitetului executiv al Sfatu-

lui Popular Iaºi este acceptatã donaþia acestui teren cãtre stat ºi astfel se ter-minã istoria bisericii Sf. Ilie.De bunurile mobile au beneficiat, cu aprobarea Mitropoliei, nr. 1633/1959,

mai multe parohii. Raportul Parohiei Toma Cozma I nr. 7, din 28 februarie 1959,confirmã primirea, sub formã de donaþie, a urmãtoarelor obiecte de la ParohiaTalpalari: un scaun sculptat, una stranã cu icoana Maicii Domnului, trei sfeº-nice alamã mari, douã sfeºnice alamã mijlocii, una icoanã a Mântuitorului -copie dupã pictorul Gh. M. Tattarescu, una icoanã a Maicii Domnului – copiedupã pictorul Gh. M. Tattarescu, una cruce micã argintatã, un clopot.


10/10

Semnatar articol68

Arhiva Mitropoliei Moldovei ºi Sucevei, nr. 3144/ 13 februarie 1959:36 de strane sunt împrumutate Parohiei „Sf. 40 Mucenici” din Iaºi. Un scaun

sculptat este dat bisericii Sf. Mina (Toma Cozma II), un clopot al bisericiiSf. Ilie ºi o stranã pentru cântãreþi ajung la biserica de la cimitirul Sf. Treime-Pãcurari.

Transfer în plan spiritualChiar dacã biserica a fost dãrâmatã în anul 1953, enoriaºii ºi închinã-

torii de la biserica Sf. Ilie au continuat sã pãstreze memoria sfântului lãcaº,pentru cã în fiecare an, la 20 iulie, sãrbãtoreau pe ocrotitorul bisericii lor ºipomeneau pe ctitori ºi binefãcãtori. Astfel, biserica Talpalari ºi-a adãugat un

al doilea hram, care a intrat acum în tradiþie ºi este sãrbãtorit ca ºi hramulprincipal al bisericii, la 8 septembrie.

O datorie de conºtiinþã ne face sã cãutãm ºi o modalitate materialã dea marca existenþa vechiului lãcaº, printr-o troiþã ridicatã pe locul vechii bisericisau în imediata apropiere a bisericii Talpalari, aºa cum vedem cã se pãstreazãamintirea mãnãstirii Sf. Vineri, prin crucea de piatrã de la biserica „Sf. ApostoliPetru ºi Pavel” - Bãrboi.

Str. V. Alecsandri. Librãria Ath. D. Gheorghiu, Iaºi, 1938 (Fond B.C.U. „M. Eminescu”, Iaºi)

nicolae dascalu - biserica sf. ilie din iasi

Documents