niccolo machiavelli - principele

Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir

Administratie Publica

PRINCIPELE

NICCOLO MACHIAVELLI

Radu Laura – Nicoleta

Grupa 3

Il Principe 1


NICCOLO MACHIAVELLI – PRINCIPELE

I l Principe este un tratat care a facut oclolul lumii si despre

care s-au scris biblioteci intregi . Acest tratat, care este in

realitate o suma de reguli, de norme, de sfaturi, un fel de

memorial, poate f i considerat ca un adevarat program de

redesteptare nationala, ca un act de incredere in destiul propriei

patri i , in realitatea ei, in vi i torul ei luminos.

Niccolo Machiavell i a fost intelectualul cel mai reprezentativ

al epocii sale. Umanismul machivelian creator de state a deshis o

imensa perspectiva. Cunoscand istoria, legile ei, Machivell i este

constient ca numai in cadrul ei real se poate ameliora destinul

intregii omeniri, precum si al omului individual.

Intre Dante si Alf ieri, vocea lui Machivell i a intonat singura

un inalt ideal. Si nu poate sa nu fie remarcata, drept o mare

ciudatenie, soarta l i terara a acestei carti care a starnit cele mai

pasionate si furtunoase polemici in lume. Sti lul lui Machiavell i

este in concordanta deplina ca meandrele gandiri i sale, pe care le

urmareste indeaproape in toate ritmurile sale. Sti lul din Principe

se revendica de la arta gravori lor in arama sau in otel. Frazele

sale capata caracterul sentintelor sau proverbelor si sunt demne

de a f i scrise in marmura.

Sti lul operelor lui Machivell i este si o adevarata batalie,

dusa de catre autor impotriva cuvintelor, pentru ordonarea lor

intr-o arhiectura car poate aminti uneori de caracteristici le prozei

latine. In Principe, aceasta lupta cunoaste supremul sau triumf.

Sinceritatea pasionata care l-a caracterizat in gandire, tentativele

reusite de a nota imediat, de a o transcrie impresia in expresie

exacta si precisa, urmata de viziuea clara, niciodata confuza, a

planului uei lucrari, au facut intr-adevar din Machiavell i un

Il Principe 2


maesru al sti lului l i terar, caracteristic ital ian, care cu greu va

putea sa fie vreodata depasit.

Expunerea clara a faptelor, determinata de riguroasa sa

logica, gaseste imediat o forma corespunzatoare, far de artif ici i ,

rapida, nervoasa, naturala in marea ei sobrietate, Proza lui

Machiavell i isi afla in sine propria-I arta, culoare, lumina

carcteristica, dar mai ales aceasta calitate suprema de a adera

imediat la ritmurile gandiri i autorului. Concordanta dintre

meditatie si expresie este armonica, sti lul alternand dupa

desfasurarea gandiri i .

Om al epocii sale, reprezentant al ideilor contemporane, al

nestinsei Renasteri, Niccolo Machiavell i l-a putut avea model pe

Cesare Borgia, f igura polit ica centrala din Cinquecento, simbolul

fortei care vrea sa domine.

O imensa dezbatere, de-a lungul celor cinci secole care au

trecut de la nasterea scri i torului, a oscila intre doi poli adversi.

Intr-o parte pendulau afirmatori i “machiavell ismului”, cuvant

sinonim cu amorlitatea polit ica, iar de partea caelalta erau

sustinatori i f iguri i austerului republican, teoreticianu ratiunii de

stat (cu toata duritaea ei uneori conjuncturala), a ineresului

colectiv al patriei care poate predomina orice interes individual.

Scris in 1513, tratatul a fost dedicat: “Ad magnificum

Laurentium Medicem, f iul lui Pietro dei Medici, nepot al unui alt

Lorenzo, Magnificul”.

Primele unsprezece capitole comenteaza tipuri le de

principate cae exista, ereditare, cucerite. Principatelor

ecleziastice care au caracteristici propii le este dedicat un capitol

special. Trei capitole ulterioare trateaza despre actiunile de

cucerire si de consolidare ale principatelor (statului). Acesta se

opune cu fermitate folosiri i trupelor de mercenari, care , dupa

parerea lui, nu au nimic in comun cu interesele nationale ale unui

stat.

Il Principe 3


Nucleul carti i i l constituie modul de comportare al

prncipelui cu supusii si prietenii sai. In aceste capitole, se va

judeca si anliza adevarul efectiv, dezvoltandu-se celebra teza

machiaviell iana conform careia un principe este mai bine sa fie

temut sau iubit. Niccolo Machiaviell i sustine ca intrucat “ este

greu sa impaci aceste doua lucruri , este mult mai sigur pentru

t ine sa fi i temut decat iubit”.

Un alt subiect asupra caruia autorul revine in mai multe

capitole si asupra caruia insista i l reprezinta modurile prin care

poti ajunge principe. Fie ca este ereditar, f ie ca dintr-un simplu

particular sa ajungi principe, f ie sa f i i numit si sustinut de catre

una din parti (armata sau poporul), tema este dezbatuta cu lux de

amanunte.

In ceea ce priveste principatele noi, in care principele este

nou exista posibil i tatea ca greutati le pe care le va intampina

pentru pastrarea lor sa f ie mai mari sau mai mici, in functie de

priceperea acestora. Totusi, dupa cum sustine si Niccolo

Machiaviell i , daca ar reusi sa devina principe din simplu

particular, lucru care presupune fie insusiri personale,f ie

imprejurari norocoase reduce mult din respectivele greutati.Cu

toate acestea ,cei care reusesc sa pastreze cel mai mult puterea

sunt cei care au fost ajutati de imprejurari le favorabile.

Deasemenea ajung sa fie principi aceia cu insusiri

deosebita. Acestia obtin principatul cu greutate dar i l conduc cu

usurinta, “ iar greutati le pe care le intampina in cucerirea lui

decurg din legiuiri le si orandiuri le noi pe care sunt nevoit i sa le

introduca pentru a-si instari statul si a-si asigura stapanirea. In

acest caz exemplele sunt multe , dar dintre ele se remarca cel al

lui Hieron din Siracuza care a fost atat de capabil incat s-a scis

despre el ca : “quod nihil i l l i deerat

ad regnandum praeter regnum“ – “deoarece nimic nu-i l ipsea

pentru a domni afara de un regat".

Il Principe 4


Au mai fost inclusi principi care se spri j ineau doar pe vointa

si pe soarta norocoasa a acelora le-au dat puterea acestea fi ind

insa nestatornice si schimbatoare. Acestia nu-si pastrau locul

deoarece nu erau oameni capabil i si inteligenti sa comande.

Cu toate aceste exista insa si moduri nu tocmai obisnuite de

prelua conducerea unui principat si anume crima si nelegiuire. Si

aceste t ipuri sunt exemplif icate insa nu sunt la fel de placute

auzului ca si celelalte , acestea sfarsindu-se tragic, existand insa

si cateva excepti i .”. Cruzimile sunt rau folosite atunci cand sunt

putine la inceput, iar cu vremea se inmultesc in loc sa dispara.

Putini sunt aceia care reusesc sa gaseasca o cale de scapare.

Niccolo Machiaviell i incearca sa imprime o parere personala

cit i torului: “Acela care ocupa un stat trebuie sa se gandeasca

dinainte la toate cruzimile pe care va fi nevoit sa le savarseasca

si pe toate sa le faca dintr-o data , pentru ca sa nu fie nevoit sa

le repete in f iecare zi …”

Daca am discuta despre principi, si modalitati lelor de

conducere, vom aduce in discutie, cum a facut-o si Niccolo

Machiaviell i , principatele, care sunt create f ie “prin vointa

poporului, f ie a celor mari”, in functie de pri lejuri le oferite. Ajuns

principe datorita “celor mari” se mentine mai greu in functie decat

cel care a ajuns datorita poporului. In aceste circumstante, se

ajunge in momentul in care cei mari isi dadeau seama ca nu pot

sa reziste poporului si aduceau un principe la adapostul carui isi

satisfaceau poftele. Poporul deasemenea , vazand ca nu poate sa

se impotriveasca celor mari, la randul lui , acorda faima si stima

unuia singur si- l face principe pentru ca acesta, cu puterea lui,

sa-l apere.

Dar clasif icarea principatelor nu se opreste aici.

Principatele ecleziastice se pot obtine f ie prin insusiri propri i , f ie

prin imprejurari norocoase si se pot pastra si fara una si fara alta.

Principatele ecleziastice se sustin pe baza oraduieli lor foarte

vechi, intemeiate pe religie. Principii isi pastreza puterea

indiferent de modalitatea deconducere si deasemenea sunt

Il Principe 5


singuri i principi care au state si nu le apara, au supusi si nu-I

guverneaza. Statele, desi nu sunt aparate, nu le sunt luate. Dupa

cum spune si Niccolo Machiaviell i “aceste principate sunt sigure

si fericite”.

Un alt lucru care merita sa f ie mentionat ar f i “ acele lucruri

pentru care principii merita sa f ie laudati sau aspru dojenit i”.

Niccolo Machiaviell i declara ca “ ar f i minunat daca ar exista un

principe care sa aiba toate insusiri le bune”. Bineinteles, pe langa

faptul ca nimeni nu poate avea toate insusiri le bune si sa le si

practice, nu cred ca ar f i recomandat totusi un astfel de principe.

Si totusi depinde ce considera f iecare ca insemna “insusire

buna”. Pentru ca poti sa f i i curajos si cutezator, binvoitor si

apropiat, milos, si in acest caz nu cred ca este recomandat

pentru un principe sa aiba o astfel de insusire. A f i milos nu ar f i

recomandat pentru un principe cel putin in momentele de

cumpana , justit ie si altele.

Darnicia, iarasi nu se poate practica fara ca ea sa fie

cunoscuta, fara ca sa-I dauneze. Cum de la t ine nu poti da

deoarece risti sa ajungi in pragul fal imentului, trebuie sa iei de la

cei bogati si sa dai la saraci; ceea ce nu le-ar micsora faima, ci

le-ar aduce mai multa glorie, dar in randuri le unora. Pentru ca

ceilalt i te vor uri si dispretui, iar un principe trebuie sa se

fereasca tocmai de a nu fi dispretuit si urat, iar darnicia duce si

la una si la cealalta.

Concluzia la care ajunge Niccolo Machiaviell i este aceea ca

“un principe nu trebuie sa teama de conspiratori atunci cand

poporul i i este favorabil.”Dar in cazul in care poporul i i este

dusman si-l uraste,principele trebuie sa se teama de orice lucru si

orice om.

Astfel ca principele trebuie sa se straduiasca sa-si creeze

prin orice actiune faima de om m,are si desavarsit, in primul

rand.Astfeli de oameni,mai ales un principe trebuie sa aiba in

jurul lui oameni cu minti sralucite.Din tratatul lui Niccolo

Machiaviell i reiese ca exista trei feluri de minti omenesti:unele

Il Principe 6


care inteleg singure,altele care pricep ceea ce alt i i inteleg si le

expica apoi lor,si in sfarsit,ult imele care nu inteleg nici

singure,nici prin alt i i .Cele de primul fel sunt desavarsite,cele de-

al doilea fel sunt foarte bune,iar cea de-a treia categorie sunt fara

nici un folos.

Prin urmare, un principe prudent trebuie sa urmeze o a

treia cale,alegandu-si in stat sfetnici,dandu-le numai acestora

dreptul de a-I spune adevarul si numai in legatra cu lucruri le

despre care el i i intreaba si nu privitor la altele.

Pornind de la ideea infi intari i colonii lor si a intretineri i

acestora fara cheltuiala, sau cu una prea mica , prin metode nu

prea cinstite l i se iau ogoarele si casele unora pentru a f i date

noilor locuitori, care sunt insa numai o foarte mica parte din noul

stat.

Niccolo Machiaviell i ajunge la concluzia ca “ aceia carora

le-ai facut rau nu vor f i niciodata primejdiosi deoarece sunt razleti

si saraci, iar ceilalt i…vor f i supusi si cuminti de teama sa nu l i se

intample si lor ceea ce s-a intamplat celor care au fost jefuit i de

bunuri”. Tot el constata ca pe oameni “trebuie sa-I iei cu binele,

sau sa-I distrugi cu totul , f i indca ei se razbuna pentru un rau

usor care le-a fost pricinuit , dar nu se pot razbuna in schimb

pentru ceva grav.

Printre cele mai importante sfaturi date de Niccolo

Machiavell i se numara si urmatoarele:

“Atunci cand o domnie este veche si neintrerupta, amintirea

innoiri lor si a cauzalor care le-au produs se pierde, deoarece o

schimbare este intotdeauna punctul de plecare al unei schimbari

urmatoare, de care se leaga si pe care o sustine.”

“Acela care este cauza puteri i cuiva se prabuseste el insusi:

in adevar, puterea celuilalt, el a facut-o f ie prin viclenie, f ie prin

violenta, si atat una cat si cealalta sunt primejdioase pentru cel

care a devenit puternic”.

Il Principe 7


“In republici, relati i le dintre oameni sunt mai vi i , ura si

dorinta de razbunare mai puternice, iar amintirea vechilor l ibertati

nu ingaduie cetatenilor si nici nu le poate ingadui nici o cl ipa de

ragaz; asa incat mij locul cel mai sigur est tot acela de a le nimici

sau de a te stabil i acolo.”

“Se inseala acela care crede ca oamenii mari uita insultele

trecute pentru benefici i le prezente pe care le obtin.”

“Principele trebuie sa se poarte in asa fel cu supusii lui,

incat nici o inptamplare, nici buna , nici rea, sa nu-l faca sa se

schimbe.”

“Un principe intelept trebuie sa se gandeasca si sa

gaseasca un mod de guvernare prin care cetatenii lui, oricat si in

orice fel de imprejurare, sa aib nevoie de stat si de el; in cazul

acesta ei i i vor f i credinciosi intotdeauna.”

Referitor la intrebarea daca trebuie sa fi i iubit sau temut, prin

afirmatia ca oamenii iubesc asa cum vor ei si se tem dupa cum

vrea principele, asa incat un principe intelept trebuie sa se

spri j ine pe ceea ce depinde de el iar nu pe ceea ce depinde de

alt i i . Autorul considera ca straduinta unui principe rebuie sa fie

numai aceea de a ocoli ura supusilor lui.

Personal, consider ca e mai bine pentru un principe sa fie temut,

decat iubit, deoarece oamenii i i respecta mai mult pe cei de care

se tem, iar castigarea respectului supusilor poate f i o buna

metoda de a-I supune.

In realitate, in macheviallismul din Principe, gandirea timpurilor

moderne isi gaseste una din principalele sale radacini.

Il Principe 8

niccolo machiavelli - principele

Documents