Notiunea de metaliteratura e o creatie destul de recenta a vocabularului critic. Ea a aparut n secolul nostru ca un concept necesar pentru denumirea tuturor tipurilor de discurs care au drept referinta literatura nsasi. Metaliteratura este literatura despre literatura, acel tip de text care se construieste din materia unor texte literare preexistente. Metaliteratura e pentru literatura ceea ce e metafizica (filosofia, ca expresie a gndirii si a speculatiei teoretice) pentru fizica (lumea reala, concreta). Metaliteratura e o forma de reflectie asupra literaturii, dar si o modalitate de transformare a acesteia n nsasi substanta scrisului. Metaliteratura e, asadar, o literatura de gradul II. Notiunea face parte dintr-o serie mai larga de notiuni ale domeniului literar, care ncearca, fiecare n parte, sa dea seama de aspectele teoretice ale unui sector anume. nca din secolul XVII s-a vorbit de metametrica, adica despre o stiinta a metricii. Herder e cel dinti n istoria culturii europene care foloseste conceptul de metacritica (denumind ceea ce se ntelege astazi prin critica criticii ) Pentru a ntelege ca fenomenul literaturii care apare din literatura, si nu din realitate, e ct se poate de ndreptatit, e nevoie de cteva precizari. Literatura nu poate exista n afara culturii, a unei traditii culturale, n afara bagajului cultural al celui care scrie. Scrisul literar se nvata, tot asa cum se nvata alfabetul. Literatura e, n primul rnd, un sistem de norme de scriere pur si simplu (ceea ce presupune punctuatia, ortografia si ortoepia) si apoi un complex de tehnici, elemente de stil, elemente de compozitie, teme, motive. E imposibil ca toate aceste componente care tin de pedagogia prealabila a scrisului artistic sa nu lase urmele n text. De la un scriitor la altul, faptul e vizibil ntr-o mai mica sau mai mare masura. Sunt nsa si scriitori care-si fac din concentrarea interesului asupra substantei literare o preocupare fundamentala. Faptul este cu att mai pregnant astazi, cnd literatura pare a fi epuizat domeniul realului, iar investigarea mecanismelor de functionare a culturii, literaturii si limbajului devine o operatie cu valoare de inedit nca de la nceputurile sale, literatura a absorbit n cuprinsul ei citate, pasaje decupate si retranscrise din alte opere sau si-a asezat naintea propriei sale desfasurari mottouri, idei sau imagini desprinse din textele naintasilor, avnd o valoare emblematica, simbolica pentru opera pe care o prefateaza . Utilizarea citatelor si a motto-urilor ne arata imensul prestigiu si imensa presiune pe care o exercita traditia culturala. Citatul este ntr-o opera un semn de cultura, el confera autoritate si aduce un spor de informatie si eruditie. De multe ori, mai ales n literatura moderna, citatul are si o valoare estetica, el produce efecte de stil. Importanta citatului n literatura si a tuturor formelor care decurg din prezenta acestuia ntr-un text este considerabila. Ea trebuie sa fie pusa n legatura cu conceptia despre literatura (poezie) a celor vechi si cu sistemele lor de educatie Fenomenul metaliteraturii e motivat nu doar de faptul ca orice text se scrie cu ajutorul altor texte, ci si de interesul pe care literatura l arata propriei sale naturi. nca din timpurile vechi formele de existenta si manifestare ale literaturii devin si teme literare.