new text document (2)

Download New Text Document (2)

If you can't read please download the document

Upload: afrodita-popescu

Post on 18-Nov-2015

5 views

Category:

Documents


2 download

DESCRIPTION

document

TRANSCRIPT

CARTEA NUNTII CUM SA-MI NTEMEIEZ O FAMILIEPrefata la editia a treia:O carte care rupe tacereaPr. Lect. Univ. Drd. Constantin NeculaFacultatea de Teologie Andrei Saguna, SibiuLa citirea acestei carti m-a ajutat glasul real al autorului, ascultat la o conferinta provocata de A.S.C.O.R. la Sibiu. Si cealalta carte seducatoare si iritanta deopotriva, Jurnalul convertirii, care-l ascundea pe Danion Vasile n Pavel Crainic. Adica autorul viu, fara coperti. Cu ochi vii si aprindere verbala la fiecare gnd ce-i ascutea durerea. Pentru ca si cartea aceasta, a Nuntii, are nmagazinata n sine teribil de multa durere.Voit ne-academica, dezinvolta ntr-att nct aproape inhiba pe prea duhovnicesc, cartea este, n fond, un pretext la dialog. Dialog la modul n care n pastoralitatea ei cotidiana rastignita n grabiri biserica, respectiv preotul, parohul, nu mai are mijloacele reale de a o mai face. n fata colosilor de ciment cenusiu si anost, n fata ghetto-ului despiritualizat, n gasti de cartier, pastoralitatea imediata si-a pierdut din aplomb, negasind la vreme cheile convingerii credincioase.Ce este interesant e ca Danion Vasile scrie cum vorbeste. Atent, pedant, intransigent cu exagerarile, dar cald, viu, aproape patristic. Acel soi de cuvnt cu putere multa care se cere crescut de cultura teologica si ne-teologica actuala atunci cnd, din banca si de la catedra universitara se adauga strazii acest teribil locas de vestire a Evangheliei. Tema, fragila si aproape transparenta, l face pe autor sa se transforme ntr-un soi de taietor n piatra. Cnd cu forta exceptionala a ciocanului, cnd cu tandretea daltitei care ostoieste contururile.De altfel, aceasta este una din marile calitati ale autorului: ca, n discretie si acrivie, vorbeste cu dragoste despre lucruri ocolite, ascunse-n masa de preocupari care par serioase a demersurilor teologice greoaie si, pe alocuri, depasite. Niciodata n-am mai avut senzatia unei astfel de reasezari n pagina a teologiei morale n ceea ce priveste familia si cei care o alcatuiesc mai ales tinerii, baieti si fete, dornici de a pune ntrebari care par fara raspuns ca n aceasta cntare a cntarilor, transpusa oarecum, iertata-mi fie imaginea, pe ritm de muzica moderna (n-am avut curaj sa zic hip-hop, dar cam asta e).Desigur ca autorul nu face abstractie de catedra didactica, atunci cnd este necesar ca tonul, usor moralist, sa-si schimbe rezonanta. Este cazul finalurilor de reflectie care, cu un semiton mai jos sau mai sus ar fi distonat fata de restul constructiei carturaresti. Pentru ca am vazut tineri citind cartea aceasta n tren, pe autobuz sau, o data cu ivirea primaverii, pe banca, n aer liber, ma gndesc ca urmarita de altfel decentrare de pe amvon (cu toate ale lui) pe spatiul cotidian colectiv nu poate face dect bine Bisericii.Cartea lui Danion Vasile mai are ntr-nsa o scurt-circuitare. Rupe tacerea. Pe cteva subiecte tabu, necomentate n predica unele pe buna dreptate dar care nu nseamna ca nu exista. Si existenta lor cere raspuns. Desigur, celor care au curaj sa puna ntrebarile cu si de dragul celor care n-au curaj sa le puna. Cum, alt risc major asumat de tnarul autor, este faptul ca el nu expune, ci se expune. Fie prin marturie indirecta cu pareri personale asupra unor lucruri extrem de fine fie chiar prin marturia personala este cazul epilogului (cel putin). Se vor auzi suficiente glasuri care-l vor judeca exact pentru transparenta aceasta aproape mortala ntr-o lume a opacitatii nervoase. Sentimentalul Danion Vasile crede ca se mai poate schimba ceva din marasmul n care ne sade vestirea.Mic ghid pentru sanatatea trupeasca si sufleteasca a familiei, Cartea nuntii te pune macar pe gnduri Povestea vulturilor auriiSe spune ca, departe, exista un loc foarte frumos, n care traiesc vulturii aurii. Nu toate penele lor au aceasta culoare nobila, ci numai o aripa; la masculi, cea dreapta, iar la femele, cea stnga. An de an, pe masura ce puii cresc, parintii pleaca n ultima lor calatorie: zboara zile ndelungate pna ajung la Muntele Linistii. Acolo unde au murit si parintii lor. Si se mai spune ca ntr-un an, oprindu-se sa se odihneasca peste noapte, ultima calatorie a devenit ct se poate de trista: vulturii au fost prinsi, printr-o mestesugita cursa, de catre niste oameni care credeau ca se vor mbogati vnznd penele care straluceau ca soarele. Au taiat pasarilor preafrumoasele aripi si le-au agatat la bru, ca pe niste scalpuri. Ei, acum sa se trasca pe jos, ca niste serpi, pna mor. De ce au vrut sa moara n Muntele Linistii? a ntrebat unul dintre ei, care nu se gndea niciodata la moarte. De durere si de amaraciune, vulturii mai slabi au murit imediat. nsa cei tari se ncapatnau sa zboare cu o singura aripa. Flfiau din ea, cu rabdare, avnd o vointa nepamnteana; dar tot nu puteau zbura. Se gndeau cu tristete: Ce vor zice puii nostri, care vor veni la anul sa moara lnga trupurile noastre, cnd vor vedea ca nu am ajuns la Muntele Linistii?Sprijinindu-se unul de altul, si gndindu-se la urmasii ramasi acasa, doi vulturi au simtit cum suferinta ncepe sa li se aline. Si stnd asa, asteptnd parca sa le creasca aripi, ei au simtit ca durerea se preschimba n putere. Da, da, chiar asa: stnd lipiti unul de celalalt, durerea li se preschimba n putere. Au ncercat sa zboare astfel; la nceput flfiau din aripi ncet, plini de sfiala, si apoi din ce n ce mai puternic. Pe masura ce se ridicau, de jos se vedea un singur trup, cu doua aripi. Se vedea o singura cruce. Lundu-se dupa ei, s-au ridicat si alte cruci; s-au ridicat spre Muntele Linistii... Am scris povestea de mai sus gndindu-ma la iubita mea sotie, Claudia. Povestea vulturilor aurii e ntr-un fel rezumatul conceptiei mele despre nunta. Cred ca cei care se casatoresc pentru ca prin dragostea lor sa se sprijine unul pe celalalt pe calea mntuirii au nteles rostul familiei. Cnd iubesti pe cineva, i doresti bucurie fara sfrsit. Cnd iubesti pe cineva, vrei sa l stropesti cu apa dragostei tale. Cnd iubesti, vrei ca pe chipul celuilalt sa se vada ct mai multa bucurie. Nu cred ca poti iubi pe cineva fara sa te gndesti la vesnicie. Necredinciosii au o dragoste foarte tensionata, foarte crispata: ei cred ca dupa moarte se termina totul. Credinciosii stiu ca dragostea adevarata nu poate fi nimicita de timp. Stiu ca ntelepciunea se va sfrsi, dar dragostea nu se va stinge. De aceea nvata sa i iubeasca pe ceilalti cu o dragoste curata, cu o dragoste care nu piere. Dragostea dintre sotii care ajung n mparatia Cerurilor nu se stinge. E adevarat ca acolo nu vor mai avea dorinta de a-si manifesta dragostea n acelasi mod n care au facut-o pe pamnt (ma refer la dragostea trupeasca al carei rod sunt copiii). Dar totusi asta nu nseamna ca legaturile sufletesti dispar, ca sotul nu si mai recunoaste sotia, ca fiul nu si mai cunoaste mama. Nu ncerc sa dezvolt aceasta idee, fiind constient de riscul de a sustine vreo greseala. Deci, fara a ncerca sa dau lamuriri n ceea ce priveste modul n care dragostea dintre soti poate birui timpul, voi ncerca sa pun pe hrtie cteva gnduri despre care cred ca i-ar putea ajuta pe tinerii care vor sa si ntemeieze o familie. Spun doar att: ca din ct am ncercat sa cunosc nvatatura crestina despre aceasta problema, n nici un loc nu se pomeneste faptul ca vreodata n rai sotul nu si recunoaste sotia sau ca fiul nu si recunoaste mama. Ci dragostea dintre ei nu numai ca ramne aceeasi, ci chiar sporeste. Dar poate nu e potrivit sa ncep prin a spune ca atunci cnd iubesti pe cineva i doresti mntuirea, si faci tot ce ti sta n putinta pentru a-l ajuta sa mearga pe acest drum. Unora li se va parea ciudat ca asa stau lucrurile. De aceea voi fi mai practic, spunnd ca tot cel ce vrea sa aiba parte de mplinire n familie trebuie sa caute sa traiasca sub binecuvntarea lui Dumnezeu. Afirm cu toata convingerea ca cei care cred ca si pot fauri o bucurie lumeasca prin propriile puteri nu stiu ce pierd. Se pot gasi o sumedenie de moduri de ntelegere a nuntii. Dar una singura mplineste: cea n care cunosti dragostea binecuvntata de Dumnezeu. Restul sunt artificii multicolore. Atunci cnd ntelegi ce asteapta Dumnezeu de la o familie, ntelegi si ca nu te poti casatori cu oricine ti iese n cale. ntelegi ct de greu este sa gasesti un suflet care sa ti poata sta alaturi pe drumul pe care vrei sa mergi. Asa cum vulturii aurii au ramas doar cu cte o aripa, asa am ramas si noi, n fata acestei lumi care ncearca sa ne murdareasca cu nebunia si apostazia ei. Exista unii care se calugaresc si prin puterea lui Dumnezeu zboara cu o singura aripa. Dar cei care aleg casatoria trebuie sa fie constienti ca n viata va trebui ca ei sa zboare unul lnga altul. Altfel nu se poate. Daca nu ne alegem un om alaturi de care sa putem zbura, un om de care sa ne sprijinim si pe care sa l sprijinim, atunci nu vom ajunge la destinatie. Necazuri au toti, si bogatii, si saracii. Nimeni nu cunoaste pe aceasta lume numai fericirea, nimeni nu se poate lauda ca nu cunoaste si necazurile. n fata acestei lumi cel mai important lucru este sa l ai pe Dumnezeu cu tine. Si, daca ai ales calea casatoriei, sa l ai alaturi de tine si pe omul pe care l iubesti. Viata e o sita care cerne sentimentele oamenilor. Sentimentele superficiale nu dureaza. Tot ce nu e profund dispare si lasa urme nedorite. Nimeni sau aproape nimeni nu se casatoreste pentru a avea parte de un esec, pentru a divorta. Exceptiile sunt rare si nu merita atentie. Ne casatorim pentru a ne mplini dragostea. Si totusi, de ce exista attea despartiri, attea divorturi?De ce attia copii care cresc cu un singur parinte? De ce attia copii poarta n inimile lor nentelegerea dintre parintii lor? De ce inimile lor sngereaza?Nu stiu daca esti la vrsta la care sa ntelegi ct de serioasa e problema copiilor care cresc departe de unul dintre parinti, de aceea voi face referire la ceva mai apropiat de universul tau. Spune-mi, cte prietene de-ale tale au cazut prada deznadejdii cnd cei pe care i iubeau le-au parasit? Sau cti prieteni de-ai tai au ramas cu inima zdrobita aflnd ca ,,iubirea vietii lor s-a ndragostit de altcineva?Cred ca ti dai seama ca, daca despartirea unor tineri care se iubesc e uneori dramatica, si mai dramatica este despartirea unor soti care, cu timp n urma, s-au unit n fata lui Dumnezeu. Poate ca acele cazuri n care divortul e facut de comun acord, cu exces de politete si de respect (am asistat la cteva divorturi de acest gen) par mai putin dureroase. Dar ar trebui sa fie privite si din alta perspectiva: ce e mai trist, sa vezi ca o sotie si paraseste sotul, lasndu-l cu ochii n lacrimi, sau ca doi oameni se despart civilizat, ca si cum ntre ei nu a fost nimic serios? E groaznic sa pui alaturi poza de acum doi-trei ani, cnd ieseau de la slujba Cununiei cu mare alai, si cnd se sorbeau din ochi, si poza de la divort, cnd sunt ca doi straini. E groaznic cnd ntelegi ca au calcat n picioare Nunta. E groaznic sa ti dai seama ca pentru ei nunta nu a nsemnat nimic. Si ce sa facem? Sa nchidem ochii si sa nu vedem ca asta e lumea n care traim? De fapt, divorturile sunt att de dese, nct a aparut o ntreaga filozofie a divortului, oamenii au ajuns sa considere ca divortul e ceva normal. Adica n loc sa se ntrebe care este cauza divortului, sa se ntrebe ce e de facut pentru a nu se ajunge la divort, ei cauta sa justifice divortul. nteleg atitudinea lor, dar asta nu ma mpiedica sa consider ca e o atitudine lasa. Ascunzndu-i doctorului boala de care suferim, nu putem fi vindecati. Ne putem lauda cu boala, prezentnd-o drept o forma superioara de sanatate. Si poate ca printre cei care sufera de aceeasi boala vom gasi oameni care sa ne creada. Si pna murim tot putem tine cuvntari despre forma de sanatate pe care o cunoastem. Dar nici un om sanatos nu ne va crede. Divortul este tot un fel de boala. E o boala care apare n urma consumului de substanta Z si a lipsei de substanta X, a consumului de iubire de sine si a lipsei de iubire pentru celalalt. E o boala previzibila. E o boala de care sunt susceptibili cei care se casatoresc. Dar cei care vor sa fie feriti de o astfel de boala trebuie sa ia masuri de precautie. Si masura cea mai potrivita este tocmai ntemeierea unei familii care sa stea sub binecuvntarea lui Dumnezeu. Dar ce, nu toate familiile stau sub binecuvntarea lui Dumnezeu?E greu de dat un raspuns precis la aceasta ntrebare. Nu stiu daca Dumnezeu binecuvnteaza o familie din care lipseste dragostea, o familie din care lipseste credinta, o familie ai carei membri nu vor sa mearga pe calea mntuirii. Binecuvntarea lui Dumnezeu nu se poate fura. Un tnar care a luat de sotie o femeie batrna, gndindu-se ca peste ctiva ani va ajunge mostenitorul unei averi impresionante, nu si pune problema binecuvntarii lui Dumnezeu. Se poate cununa cu ea, dar Cununia i este spre osnda. ndraznesc sa afirm ca asa cum Sfnta mpartasanie le poate fi spre osnda celor care se mpartasesc cu nevrednicie, tot asa si Taina Cununiei le este spre osnda celor care au tupeul de a-I cere lui Dumnezeu sa binecuvnteze o iubire care lipseste. Nu mi dau seama cu ce ar fi bine sa compar o astfel de nunta, care mi se pare absurda. Poate cu un castel de nisip, dar imaginea e prea inocenta, prea copilareasca. Proverbul nu poti vinde castraveti la gradinari se potriveste foarte bine n aceasta situatie. Nu l putem minti pe Dumnezeu. Unii si nchipuie ca daca s-au cununat cu persoana cu care traiau n concubinaj au rezolvat toate problemele. O cunostinta mi spunea ca i s-ar parea mult mai vrednic de apreciat pozitia celor care, fiind constienti ca relatia lor nu poate primi binecuvntare dumnezeiasca fiind bazata pe minciuna, s-ar multumi cu cununia civila. Sunt multe cupluri care, daca ar fi ntrebate de vreun duhovnic de ce vor sa se casatoreasca, ar putea afla ca planurile lor sunt gresite. De altfel, nu putini sunt cei care stiu bine ca nu ar putea trece de ntrebarile urmatoare: Va iubiti? Vreti sa va fiti credinciosi unul altuia pna la moarte? Vreti sa va sprijiniti unul pe altul pe calea mntuirii?Nu e greu sa constatati ca, daca aceste ntrebari ar fi puse perechilor care vor sa se casatoreasca, nu putini ar raspunde cu un nu hotart. Asta n cel mai bun caz, n cazul n care nu ar raspunde da numai de ochii lumii.