DREPT ADMINISTRATIV

 

 

1. Administraţia publică este o activitate: 

a) de prestaţie şi dispoziţie; b) de îndrumare şi colaborare; c) de control.

2. Relaţia administraţie publică – putere executivă presupune: a) administraţia publică are o sferă mai largă decât puterea executivă; b) puterea executivă are o sferă mai largă decât administraţia publică; c) sunt activităţi sinonime.

3. Administraţia publică şi administraţia de stat sunt: a) noţiuni sinonime; b) administraţia publică are o sferă mai largă decât administraţia de stat; c) administraţia de stat include administraţia publică.

4. Sunt sinonime următoarele noţiuni: a) instituţie publică/autoritate publică; b) instituţie publică/instituţie de utilitate publică; c) interes general/interes public.

5. Funcţiile administraţiei publice sunt:

a) de legiferare; b) de executare; c) de îndrumare.

6. Administraţia de stat realizează:

a) ministerele; b) autorităţile administraţiei publice locale; c) regiile autonome.  

7. Elementele de descentralizare ale colectivităţii locale sunt: 

a) personalitatea juridică; b) tutela administrativă; c) descentralizarea administrativă.  

8. Sunt regimuri administrative: 

a) regimul de descentralizare administrativă; b) tutela administrativă; c) supravegherea generală a Guvernului. 

 

9. Sunt principii de organizare şi funcţionare ale administraţiei centrale: 

a) principiul proximităţii; b) principiul specialităţii; c) principiul descentralizării.  

10. Raportul de drept administrativ are la bază: 

a) egalitatea părţilor; b) reciprocitatea prestaţiilor; c) subordonarea părţilor. 

11. Normele de drept administrativ alcătuiesc: 

a) regimul de drept comun; b) regimul de drept privat; c) un regim juridic specific. 

 

12. Normele de drept administrativ reglementează: 

a) relaţii stabilite în cadrul raporturilor dintre administraţia publică şi particular; b) relaţii stabilite în legătură cu structurarea în sistem; c) contenciosul administrativ.  

13. Forţa juridică a unui izvor de drept administrativ este dată de: 

a) conţinutul şi caracterul acestuia; b) natura autorităţii executive; c) denumirea acestuia.  

14. Este izvor de drept administrativ: 

a) legea ordinară; b) cutuma; c) doctrina juridică.  

15. Actele internaţionale sunt izvoare de drept administrativ dacă: 

a) au fost ratificate conform prevederilor constituţionale; b) necesită acte normative de aplicare; c) reglementează relaţii sociale cu caracter general.   

16. Pot diferenţia ramurile de drept: 

a) mijloacele de investigare; b) obiectul şi metoda specifică; c) denumirea generică. 

 

17. Dreptul administrativ este o ramură: 

a) a dreptului comunitar; b) a dreptului public; c) a dreptului privat.  

18. Criteriile după care se structurează ramurile sistemului de drept sunt: 

a) obiectul de reglementare (juridic); b) principii generale; c) mijloace folosite.  

19. Obiectului dreptului administrativ i se aplică teoria (teza): 

a) unicităţii; b) pluralităţii de norme; c) subsidiarităţii.  

20. Actele Preşedintelui sunt: 

a) deciziile; 

b)   proiectele de acte normative; 

c) decretele. 

 

21. Rolul instituţional de mediator al celor trei puteri îl exercită: 

a) Primul Ministru; b) Avocatul Poporului; c) Preşedintele României.  

 

22. Interimatul funcţiei prezidenţiale intervine în următoarele situaţii: 

a) decăderea din drepturi; b) demisie; c) iresponsabilitate.  

23. Rolul constituţional al Preşedintelui este: 

a) de şef al executivului; b) de şef al armatei; c) de mediator între cele trei puteri.  

24. Preşedintele României: 

a) încheie tratate internaţionale; b) aprobă înfiinţarea, desfiinţarea misiunilor diplomatice; c) acreditează şi recheamă, la propunerea Guvernului, reprezentanţi diplomatici ai României.  

25. Răspunderea penală a Preşedintelui intervine: 

a) pentru fapte de corupţie; b) pentru înaltă trădare; c) nu răspunde penal.  

26. Preşedintele României, în raporturile cu Parlamentul: 

a) adresează mesaje; b) face declaraţii; c) informează Parlamentul.  

27. Regimul politic din România este: a) regim parlamentar; b) regim semiprezidenţial; c) regim prezidenţial.

28. Preşedintele, la şedinţele Guvernului: a) participă; b) participă şi conduce şedinţele Guvernului; c) poate fi invitat la şedinţele Guvernului.   

29. După reexaminarea legii de către Parlament, Preşedintele promulgă legea: 

a) în termen de 20 zile de la primirea legii adoptate, după reexaminare; b) în 15 zile de la primirea legii adoptate, după reexaminare; c) în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate, după reexaminare.   

30. Calitatea de membru al Guvernului este incompatibilă cu: 

a) exercitarea oricărei alte funcţii publice de autoritate;  b) funcţia de deputat, senator, cadru didactic; c) exercitarea unei funcţii de reprezentare profesională salarizată  în cadrul organizaţiei cu scop 

comercial.  

31. Funcţia de membru al Guvernului încetează prin: 

a) demitere; b) revocare; c) incapacitate. 

 

 

 

32. Hotărârile şi ordonanţele Guvernului se semnează: 

a)  de Primul‐ministru; 

b)  de Primul‐ministru şi contrasemnează de miniştrii cu obligaţii în executare; 

c)  de Primul‐ministru şi secretarul general al Guvernului. 

 

33. Mandatul Guvernului încetează: 

a)  la data noilor alegeri parlamentare; 

b)  la data validării noilor alegeri parlamentare;  

c) la data depunerii jurământului de către noua echipă guvernamentală. 

 

34. Un cabinet demisionar adoptă: 

a)  ordonanţe simple; 

b)  ordonanţe de urgenţă; 

c)  hotărâri de Guvern. 

 

35. Ordonanţele Guvernului sunt expresia: 

a) competenţei exclusive; b) competenţei legislative delegate; c) competenţei partajate.  

36. Ordonanţele de urgenţă au ca obiect: 

a)  regimul instituţiilor statului; 

b)  drepturile şi libertăţile cetăţeanului; 

c)  niciuna din variantele de mai sus nu este corectă. 

 

37. Prin hotărâri ale Guvernului sunt reglementate: 

a) numai domeniile aprobate de Parlament; 

b) toate domeniile în executarea legii; c) în executarea legii speciale.  

38. Trăsăturile ordonanţelor simple ale Guvernului: 

a) pot fi adoptate doar în domeniul legii ordinare; b) nu se supun aprobării Parlamentului; c) sunt adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare din partea Parlamentului.  

39. Trăsăturile ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului: 

a) se supun întotdeauna aprobării Parlamentului; b) intervin în situaţii excepţionale (extraordinare); c) intervin în domeniul legii organice.  

40. Actele miniştrilor sunt: 

a)   decizii; 

b)   dispoziţii; 

c) ordine. 

 

41. Beneficiază de imunitate: 

a) parlamentarii; b) aleşii locali; c) prefectul. 

 

42. Ministerele se organizează: 

a) în subordinea primului‐ministru; b) numai în subordinea Guvernului; c) în mod autonom.  

43. Între Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Culturii se stabilesc relaţii de: 

a) subordonare; b) colaborare; c) tutelă administrativă.  

44. Este organ de specialitate al administraţiei publice centrale: 

a) Curtea de Conturi; b) Avocatul Poporului; 

c) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.  

45. Face parte din administraţia de stat centrală: 

a) Serviciul Român de Informaţii; b) Guvernul şi Primul Ministru; c) Prefectul.  

46. Termenul de 10 zile pentru solicitarea votului de învestitură este: 

a) un termen de recomandare; b) un termen imperativ; c) un termen de decădere.  

47. Parlamentul acordă încrederea Guvernului cu votul: 

a) a 2/3 din numărul membrilor Camerei Deputaţilor şi Senatului; b) a 1/3 din numărul membrilor Camerei Deputaţilor şi Senatului;  c) majorităţii deputaţilor şi senatorilor. 

48. Ministerele se organizează şi funcţionează: a) prin lege; b) prin hotărâre de Guvern; c) prin ordonanţa de urgenţă a Guvernului.

49. Conducătorii organelor centrale de specialitate, altele decât ministerele, sunt numiţi în funcţie de către:

a) Primul - Ministru; b) Preşedintele României; c) Guvern.  

50. Avocatul poporului este: 

a) o instituţie publică din subordinea Guvernului; 

b)  o autoritate autonomă; 

c) o instituţie subordonată Parlamentului. 

 

51. Sunt autorităţi administrativ autonome: 

a) Curtea Constituţională; b) Banca Naţională a României; c) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.  

52. Este autoritate autonomă: 

a) Consiliul Naţional pentru studierea Arhivelor Securităţii; b) Consiliul Superior al Magistraturii; c) Academia Română.  

 

 

53. Este autoritate centrală autonomă: 

a) Autoritatea Electorală Permanentă; b) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici;  c) Agenţia Naţională pentru Protecţia Consumatorului.  

54. Administraţia publică este o activitate: 

a) de dispoziţie şi prestaţie; b) de manageriat; c) de control.  

55. Unitatea administrativ‐teritorială este reprezentată prin: 

a) consiliul local; b) consiliul judeţean; c) preşedintele consiliului judeţean şi primar.  

56. Primăria este alcătuită din: 

a) servicii publice locale; b) primar, viceprimar, secretar, aparat de specialitate; c) consiliul local.  

57. Este persoană juridică de drept public: 

a) consiliul local; b) prefectul; c) unitatea administrativ‐teritorială.  

58. Principiile constituţionale privind administraţia publică locală sunt: 

a) descentralizarea; b) centralizarea; c) subsidiaritatea.  

59. Prin autoritate publică înţelegem: 

a) instituţie publică; b) instituţie de utilitate publică; c) instituţie de interes public.  

60. Este principiu de rang constituţional al organizării administraţiei publice locale: 

a) subsidiaritatea;  b) autonomia locală; c) proporţionalitatea.  

61. Principiul legalităţii presupune: 

a) conformitatea cu Constituţia şi legea; b) necesitatea; c) realitatea.  

62. Principiul autonomiei locale presupune: 

a) gestiunea propriilor interese şi resurse; b) conducere proprie; c) libertatea de apreciere.  

63. Competenţele autorităţilor administraţiei publice locale pot fi: 

a) exclusive; b) nedeterminate; c) temporale. 

64. Unitatea administrativ‐teritorială: 

a) este persoana juridică de drept public; b) este persoana juridică de drept privat; c) nu are personalitate juridică.  

65. Este autoritate administrativă de nivel teritorial: 

a) consiliul local; b) prefectul; c) consiliul judeţean.  

66. Administraţia este o activitate: a) de organizare a executării şi executare a legii; b) de îndrumare; c) de colaborare.

67. Sunt autorităţi ale administraţiei publice locale cu caracter executiv: 

a) consiliile locale; 

b) preşedintele consiliului judeţean; 

c) consiliul judeţean. 

 

68. Mandatul primarului încetează de drept: 

a) pentru lipsa nemotivată timp de o lună; 

b) din cauza unei boli care face imposibilă exercitarea funcţiei; 

c) când nu îşi exercită în mod nejustificat mandatul timp de 45 de zile consecutiv. 

 

69. Preşedintele consiliului judeţean adoptă: 

a) hotărâri; 

b) decizii; 

c) dispoziţii. 

 

70. Calitatea de primar este incompatibilă cu calitatea de: 

a) ales local; b) manager al unei societăţi cu capital privat; c) cadru didactic.  

71. Actele primarului sunt: 

a) decizii; b) dispoziţii; c) ordine.  

72. În exercitarea atribuţiilor de stare civilă, primarul acţionează: 

a) în nume propriu; b) ca agent al statului; c) ca delegat al prefectului.  

73. Primarul exercită în calitate de agent al statului atribuţii în domeniul: 

a) în bugetului local; b) alegerilor; c) aprobării impozitelor şi taxelor locale.  

74. Mandatul consilierului local încetează: 

a) la data declarării legal constituit al consiliului local nou ales; b) prin consens; c) la împlinirea celor 4 ani de la alegerea sa. 

 

75. Mandatul primarului începe de la data: 

a) alegerii sale; b) validării sale; c) depunerii jurământului.  

76. Autorităţile administraţiei publice locale se subordonează: 

a) Prefectului; b) Guvernului; c) nu se subordonează, sunt autonome.  

77. Preşedintele consiliului judeţean: 

a) este numit; b) este ales în mod direct; c) este ales din rândul consilierilor judeţeni.  

78. Hotărârile consiliului local sunt: 

a) acte de autoritate; b) fapte materiale; c) operaţiuni administrative.  

79. Regula adoptării hotărârii Consiliului Local este: 

a) majoritatea;  b) majoritatea calificată; c) majoritatea simplă.   

80. Invalidarea mandatului primarului survine pentru: 

a) fraudarea alegerilor; b) schimbarea domiciliului candidatului ales în funcţia de primar; c) retragerea candidatului.  

81. Mandatul autorităţilor administraţiei publice locale se poate prelungi: 

a) niciodată; b) în condiţii obiective; 

c) prin lege organică, în caz de război, calamitate, dezastru sau sinistru deosebit de grav.  

82. Autorităţile administraţiei publice locale au competenţă: 

a) determinată; b) nedeterminată; c) temporală.  

83. Sunt autorităţi ale administraţiei publice locale autonome: 

a) Direcţia Finanţe Publice; b) Primarul; c) Camera de Conturi.  

84. Principiile ce stau la baza organizării şi funcţionării autorităţilor administraţiei publice locale sunt:  

a) descentralizarea; b) concentrarea; c) centralizarea.  

 

 

85. Autonomia locală este: 

a) funcţională; b) administrativă; c) tehnică.  

86. Între autorităţile administraţiei publice locale se stabilesc raporturi de: 

a) subordonare; b) tutelă administrativă; c) colaborare.  

87. Actele autorităţilor administraţiei publice locale sunt: 

a) deciziile; b) ordinele; c) hotărârile.  

88. Raporturile dintre Guvern şi prefect sunt: 

a) de subordonare; b) de îndrumare; 

c) de reprezentare.  

89. Între prefect şi primar sunt raporturi: 

a) de subordonare; b) de participare; c) de tutelă administrativă.  

90. Subprefectul este: 

a) înalt funcţionar public; b) demnitar; c) personal contractual. 

 

91. Avizul prefectului pentru numirea în funcţie a şefilor serviciilor publice deconcentrate este: 

a) conform; b) consultativ; c) facultativ.  

92. Prefectul exercită asupra autorităţilor publice locale: 

a) un control ierarhic; b) un control de tutelă administrativă; c) niciun control. 

 

93. Prefectul îndeplineşte o: 

a) funcţie de demnitate publică; b) funcţie publică; c) funcţie de conducere.  

94. Varianta corectă a categoriilor de acte normative în funcţie de forţa lor juridică este: 

a) Constituţia – lege organică, hotărârea de Guvern, ordonanţa de urgenţă a Guvernului, ordinul ministerelor; 

b) Constituţia –  lege organică, ordonanţa de urgenţă a Guvernului,  legi ordinare, hotărârea de Guvern; 

c) Legi constituţionale, legi organice, legi ordinare, ordonanţe simple ale Guvernului, hotărâri ale Guvernului, ordinele prefectului, hotărâri ale consiliului local. 

 

 

95. Actele administrative sunt: 

a)  acte juridice; 

b)  fapte materiale ale administraţiei publice; 

c) operaţiuni tehnico‐materiale. 

 

96. Actul administrativ are ca trăsături principale: 

a) caracter bilateral; 

b)  formă autentică; 

c) caracter unilateral. 

 

97. Care din următoarele acte procedurale sunt ulterioare emiterii actului: 

a) contrasemnarea actului; 

b)   avizarea; 

c) semnarea. 

 

98. Prezumţia de autenticitate a actului administrativ este: 

a) o prezumţie absolută; 

b)  o prezumţie irefragabilă; 

c) o prezumţie relativă. 

 

99. Momentul producerii efectelor actului administrativ este de la data: 

a) adoptării; 

b)  afişării; 

c)  notificării – comunicării actului. 

 

100. Funcţiile publice pot fi ocupate: 

a) de orice persoană fizică cu capacitate de exerciţiu; b) doar de persoane fizice cu cetăţenie română; c) de cetăţenii români cu domiciliul în România, care cunosc limba română, scris şi vorbit.  

101. Funcţionarii publici sunt supuşi unui regim juridic: 

a) contractual; 

b) de drept privat; c) statutar.  

102. Beneficiază de statute speciale următoarele categorii de funcţionari publici: 

a) funcţionarii publici administrativi din administraţia locală; b) funcţionarii publici parlamentari; c) funcţionarii publici din ministere.  

103. Sunt funcţii de conducere: 

a) secretar al unităţii administrativ‐teritoriale; b) viceprimar; c) consilier local.   

104. Funcţionarul public ocupă funcţia publică de la data: 

a) numirii în funcţie; b) depunerii jurământului; c) câştigării examenului sau concursului pentru ocuparea unei funcţii publice.  

105. Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici este: 

a) o autoritate administrativă autonomă; b) o autoritate a administraţiei publice centrale de specialitate; c) un serviciu public deconcentrat. 

106. Comisiile paritare adoptă: 

a) avize conforme; b) acorduri; c) avize consultative.  

107. Comisiile de disciplină adoptă: 

a) hotărâri; b) decizii; 

             c) rapoarte. 

 

108. Sancţiunile disciplinare aplicate funcţionarului public sunt: 

a) irevocabile; b) contestabile; c) negociabile.  

109. Natura juridică a actului de numire în funcţia publică: 

a) contract; b) act administrativ; c) convenţie civilă.  

110. Noţiunea de deontologie defineşte: 

a) un raport de serviciu; b) norme de comportament profesional şi personal al funcţionarului public; c) norme de conduită. 

 

111. Principiile deontologiei funcţionarului public sunt: 

a) prioritatea interesului public; b) deschiderea şi transparenţa; c) manifestarea discreţiei profesionale cu privire la informaţiile de care ia cunoştinţă în exerciţiul 

funcţiei sale.  

112. Funcţiile publice se pot clasifica în: 

a) funcţii de demnitate publică; b) funcţii teritoriale; c) funcţii parlamentare.  

113. Gradele profesionale ale funcţiei publice de execuţie sunt: 

a) expert; b) consilier; c) principal.  

114. Suspendarea de drept a raportului de serviciu al funcţionarului public survine când: 

a) nu mai îndeplineşte condiţiile cetăţeniei române şi domiciliului în România; b) este destituit din funcţie; c) funcţionarul este încadrat la cabinetul unui demnitar.  

115. Încetarea raportului de serviciu al unui funcţionar intervine: 

a) ca urmare a participării la campania electorală;  b) în caz de forţă majoră; c) ca  urmare  a  interzicerii  exercitării  profesiei/funcţiei,  ca măsură  de  siguranţă/  pedeapsă 

complementară.  

 

 

116. Principiile deontologiei funcţionarului public sunt: 

a) prioritatea interesului public; b) deschiderea şi transparenţa; c) manifestarea discreţiei profesionale cu privire la informaţiile de care ia cunoştinţă în exerciţiul 

funcţiei sale.  

117. Trecerea  temporară  într‐o  funcţie publică vacantă,  la altă autoritate/instituţie publică,  se  face 

prin: 

a) delegare; b) detaşare; c) transfer.  

118. Funcţionarul public poate refuza delegarea în următoarele situaţii: 

a) creşte singur un copil minor; b) este singurul întreţinător de familie; c) pentru graviditate.  

119. Radierea de drept a sancţiunii disciplinare operează: 

a) în termen de 6 luni de la aplicarea oricărei sancţiuni; b) în termen de 1 an de la aplicarea sancţiunii; c) în termen de 7 ani de la aplicarea sancţiunii destituirii din funcţie.  

120. Răspunderea civilă a funcţionarului public intervine: 

a) pentru orice fel de pagube; b) pentru nerestituirea în termen legal a sumelor ce i‐au fost acordate necuvenit; c) pentru prejudicii aduse unor persoane fizice sau juridice.  

121. Funcţionarul public inferior poate refuza ordinul funcţionarului public superior: 

a) nu; b) în condiţiile determinate de lege; c) dacă dispoziţia este vădit ilegală.  

122. Cea mai severă sancţiune disciplinară este: 

a) destituirea din funcţia publică; b) eliberarea din funcţie; c) revocarea. 

123. Principiile de conduită ale funcţionarului public sunt:

a) imparţialitatea şi independenţa;

b) subordonarea ierarhică; c) colaborarea.

124. Principiile funcţiei publice sunt: a) profesionalismul; b) participarea la actul decizional; c) orientarea către cetăţean.

125. Sancţiunile disciplinare reglementate de Legea nr. 188/1999 sunt:

a) avertismentul; b) diminuarea salariului cu 25% pe 3 luni; c) retrogradarea în trepte de salarizare sau retrogradarea în funcţia publică pe o perioadă de până

la 1 an.

126. Funcţia publică are la bază:

a) contractul civil; b) statutul legal; c) teoria unicităţii izvorului raportului juridic de funcţiune.

127. Numirea într-o funcţie publică se face: a) prin consens; b) prin negociere; c) pe baza unui concurs, examen.

128. Promovarea funcţionarului public are loc: a) de drept; b) pe un loc vacant, prin examen, concurs; c) la cerere.

129. Detaşarea funcţionarului public are loc pe o perioadă de: 

a) 1 an; b) 60 zile într‐un an; c) 6 luni.  

130. Delegarea funcţionarului public are loc pe o perioadă de: 

a) 1 an; b) cel mult 60 zile calendaristice într‐un an; c) 6 luni.  

131. Suspendarea raportului de serviciu al funcţionarului public operează de drept când: 

a) este arestat preventiv; b) ca urmare a interzicerii exercitării profesiei sau funcţiei, ca măsură de siguranţă; c) când  autoritatea/instituţia  şi‐a  încetat  activitatea  sau  a  fost  mutată  în  altă  localitate  şi 

funcţionarul public nu este de acord să o urmeze. 

 

132. Demisia funcţionarului public, pentru a produce efecte, trebuie să fie: 

a) motivată; b) motivată şi aprobată de conducător; c) nemotivată. 

 

133. Încetarea raportului de serviciu poate avea loc şi prin: 

a) participare la campania electorală; b) destituire; c) participare la grevă.  

134. Funcţionarii publici se clasifică după nivelul atribuţiilor titularului funcţiei publice în: 

a)  înalţi funcţionari publici; 

b)  funcţionari publici de clasa I; 

c) funcţionari publici de clasa a II‐a. 

 

135. Refuzul depunerii jurământului are ca efect: 

a) suspendarea actului administrativ de numire; b) niciun efect; c) revocarea actului de numire.  

 

 

136. Răspunderea contravenţională a funcţionarului intervine: 

a) potrivit reglementărilor de drept comun; 

b)  potrivit unei proceduri speciale; 

c) pentru contravenţii săvârşite în timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu. 

 

137. Comisia de disciplină este: a) o autoritate publică; b) o structură deliberativă fără personalitate juridică; c) o structură funcţională cu personalitate juridică.

 

138. Principiile ce stau la baza organizării serviciilor publice locale sunt: 

a) autonomia locală; b) descentralizarea; c) proximitatea. 

 

139. Sunt servicii publice locale următoarele: 

a) regia autonomă; b) inspectoratul şcolar; c) consiliul local.   

140. Din categoria serviciilor de utilităţi publice fac parte: 

a) Regia Autonomă de Transport; b) Serviciul de Asistenţă şi Protecţie Socială; c) Agenţia de Prestaţii Sociale.  

141. Modalitatea legală pentru atribuirea bunurilor către serviciile publice locale este: 

a) atribuirea în folosinţă; b) închirierea; c) concesionarea.  

142. Modalitatea de gestiune a serviciilor de utilităţi publice este: 

a) atribuirea directă; b) gestiunea delegată; c) darea în administrare.  

143. Contractul de delegare a gestiunii poate fi: 

a) contract de închiriere; b) contract de parteneriat public‐privat; c) contract de vânzare.  

144. Bunurile din proprietatea privată a unităţilor administrativ‐teritoriale sunt: 

a) inalienabile; 

b) insesizabile; 

c) pot fi concesionate. 

 

145. Bunurile proprietate publică pot fi: 

a) date în folosinţă; 

b) vândute; 

c) donate. 

 

146. Cauzele de forţă majoră conduc la: 

a) renunţarea la concesiune; 

b) rezilierea contractului concesiunii; 

c) plata de despăgubiri. 

147. Care din următoarele categorii de bunuri sunt exclusiv proprietate publică: 

a) clădirile; 

b) plajele; 

c) mijloacele fixe. 

 

148. În domeniul public se regăsesc: 

a) numai bunurile proprietate publică; 

b) bunurile aflate în proprietatea publică sau privată care prin natura sau destinaţia expresă legii 

trebuie protejate şi transmise generaţiei viitoare; 

c) anumite categorii de bunuri publice. 

 

149. Principalul criteriu de distincţie a obiectului domeniului public de interes local este: 

a)   uzul şi afectaţiunea bunului; 

b) norma legală, uzul şi interesul public; 

c) titularul dreptului. 

 

150. Titulari ai proprietăţii publice sunt: 

a) companiile naţionale; 

b) judeţul; 

c) serviciile publice. 

 

151. Cuprinderea bunurilor în domeniul public al unităţii administrativ‐teritoriale se face: 

a) după natura bunurilor; 

b)  după deţinătorul bunurilor; 

c)  după utilizatorul bunurilor. 

 

152. Care din următoarele noţiuni este mai cuprinzătoare: 

a) domeniul public; 

b)   proprietatea publică; 

c) domeniul privat. 

 

153. Noţiunea de „domeniul public” este reglementată de: 

a) norma constituţională; 

b) jurisprudenţă; 

c)  doctrină. 

 

154. În conformitate cu prevederile Legii nr. 213/1998 – titulari ai domeniul public pot fi: 

a) persoane fizice de drept privat; 

b) persoane juridice de drept privat; 

c) unităţile administrativ‐teritoriale. 

 

155. Darea în administrare a bunurilor proprietate publică implică: 

a) dreptul de a dispune de bun în mod autonom; 

b) dreptul de a sta în instanţă în nume propriu; 

c) dreptul de a folosi bunul potrivit actului de atribuire. 

 

156. Pot beneficia de „folosinţa gratuită” a bunurilor din proprietatea publică: 

a) regiile autonome; 

b) societăţile comerciale; 

c) instituţiile de utilitate publică. 

 

 

 

 

 

157. Enumerarea bunurilor ce alcătuiesc domeniul public de interes local, potrivit Legii                   nr. 

213/1998, este: 

a)  enunţiativă; 

b)  limitativă; 

c)exhaustivă. 

 

158. Regula pentru concesionarea bunurilor proprietate publică este: 

a) atribuirea directă; 

b)  negocierea directă; 

c) licitaţia. 

 

159. Regimul juridic aplicabil bunurilor din domeniul public este: 

a)  regim juridic de drept privat; 

b)  regim juridic de drept public; 

c)  regim mixt. 

 

160. Bunurile aparţinând domeniului public pot fi: 

a) urmărite; 

b)  gajate; 

c) atribuite în folosinţă gratuită. 

 

161. Titularul proprietăţii publice este: 

a)  unitatea administrativ‐teritorială; 

b)  persoana fizică sau juridică de drept privat; 

c)  autoritatea publică. 

 

162. Bunurile aparţinând domeniului public pot fi: 

a)  vândute; 

b)  donate; 

c)  administrate. 

 

163. Darea în folosinţă gratuită a bunurilor proprietate publică se poate face: 

a)  către asociaţii, fundaţii, fără scop lucrativ; 

b)  către societăţi comerciale, regii autonome; 

c)  către persoane fizice sau persoane juridice private. 

 

164. Enunţul adevărat este:  

a) noţiunea de domeniu public este sinonimă cu proprietatea publică; 

b) domeniul public este o componentă a proprietăţii publice; 

c) proprietatea publică este o componentă a domeniului public. 

 

165. Bunurile proprietate privată ale unităţilor administrativ‐teritoriale: 

a)  nu pot fi concesionate; 

b)  pot fi înstrăinate; 

c)  nu pot fi închiriate. 

 

166. Litigiile ce au ca obiect bunuri aparţinând proprietăţii publice sunt de competenţa: 

a)  instanţei de drept comercial; 

b)  instanţei de drept civil; 

c)  instanţei de contencios administrativ. 

 

 

 

167. Concesionarea bunurilor aparţinând proprietăţii publice se poate face către: 

a)  autorităţi, instituţii publice; 

b)  persoane fizice de drept privat; 

c)orice persoană fizică sau persoană juridică de drept privat, public. 

 

168. Fac parte din domeniul public de interes local următoarele: 

a)  străzile, aleile; 

b)  exploatările miniere; 

c)  pădurile. 

 

169. Regimul proprietăţii este de domeniul: 

a)  legii organice; 

b)  legii ordinare; 

c)  legii speciale. 

 

170. Diferenţele dintre un contract civil şi un contract administrativ se referă la: 

a)  denumire; 

b)  regim juridic aplicabil; 

c) formă. 

 

171. Regimul juridic al contractului de concesiune este: 

a) de drept privat; 

b) de drept public; 

c) de drept civil. 

 

172. Principiul de bază aplicabil contractului de concesiune este: 

a) principiul libertăţii contractuale; 

b)  principiul consensualităţii; 

c) principiul priorităţii interesului public. 

 

173. Contractul de concesiune este un contract: 

a)  civil; 

b)  comercial; 

c)  administrativ. 

 

174. Litigiile privind executarea contractului de concesiune sunt de competenţa: 

a)  instanţei civile; 

b)  instanţei comerciale; 

c)  instanţei de contencios administrativ. 

 

175. Prestaţia achitată de concesionar în schimbul concesiunii se numeşte: 

a)  chirie; 

b)  tarif; 

c)  redevenţă. 

 

176. Durata maximă a contractului de concesiune în legislaţia actuală este: 

a)  99 ani; 

b)  15 ani; 

c)  49 ani. 

 

177. Concesionarea poate avea ca obiect: 

a)  numai bunuri proprietate privată; 

b)  numai bunuri proprietate publică; 

c)  atât bunuri proprietate publică, cât şi bunuri proprietate privată. 

178. Obiectul contractului de concesiune poate fi reprezentat de: 

a)bunuri proprietate publică a statului sau unităţii administrativ‐teritoriale; 

b)bunuri proprietate privată a statului sau unităţii administrativ‐teritoriale; 

c)bunuri publice, servicii sau activităţi. 

 

179. Încheierea contractului de concesiune în calitatea de concedent se realizează de către: 

a)  consiliul local; 

b)  prefect; 

c)  primar. 

 

180. Contractul de concesiune a bunurilor publice: 

a)  poate fi modificat unilateral; 

b)  poate fi modificat numai de către concedent; 

c)  nu poate fi modificat unilateral. 

 

181. Rezilierea contractului de concesiune este la dispoziţia: 

a)  numai a concedentului; 

b)  numai a concesionarului; 

c)a oricăreia dintre părţi dacă cealaltă parte nu‐şi execută obligaţiile. 

 

182. Condiţia de formă a contractului de concesiune este: 

a)  forma autentificată; 

b)  forma scrisă; 

c)  forma orală. 

 

183. Regimul juridic al contractului de închiriere este: 

a) de drept comercial; 

b) de drept civil; 

c) de drept public. 

 

184. Principiul de bază aplicabil contractului de închiriere a bunurilor publice este: 

a) principiul libertăţii contractuale; 

b) principiul consensualităţii; 

c) principiul priorităţii interesului public. 

 

185. Contractul de închiriere a bunurilor publice este: 

a)  contract comercial; 

b)  contract civil; 

c)  contract administrativ. 

 

186. Controlul administrativ se exercită asupra: 

a) actului administrativ de autoritate; 

b)  actului administrativ de gestiune; 

c) actului administrativ individual. 

 

187. Controlul în administraţia publică este: 

a) o activitate principală; 

b) o activitate subsecventă; 

c)  o activitate aleatorie. 

 

188. Controlul parlamentar asupra Guvernului se manifestă prin: 

a)  moţiuni; 

b) comisii de specialitate; 

c) dezbateri. 

189. Controlul administrativ se exercită asupra: 

a) actului administrativ de autoritate; 

b)  operaţiunilor administrative; 

c) operaţiunilor tehnico‐materiale. 

 

190. Controlul ierarhic presupune: 

a)  îndrumarea de specialitate; 

b)  verificarea activităţii subordonate; 

c) coordonarea activităţii. 

 

191. Controlul de tutelă se exercită de către: 

a) primarul municipiului; 

b)  prefect; 

c) conducătorul serviciului public deconcentrat. 

 

192. Controlul administrativ este: 

a)  intern; 

b) specific; 

c) de specialitate. 

 

193. Controlul extern cuprinde: 

a) controlul ierarhic; 

b) controlul intern; 

c)  autocontrolul. 

 

194. Efectele controlului sunt: 

a) îndrumare; 

b) eficienţă; 

c) supraveghere. 

 

195. Inspecţia realizată de Inspectoratul în Construcţii este un control: 

a)  intern; 

b) specializat; 

c)  de tutelă. 

 

196. Controlul în administraţia publică este: 

a)  continuu; 

b) inopinat; 

c) permanent. 

 

197. Răspunderea administrativă cuprinde: 

a)  răspunderea penală; 

b)  răspunderea contravenţională; 

c)  răspunderea civilă. 

 

198. Răspunderea disciplinară intervine: 

a)   pentru săvârşirea unor fapte din culpă; 

b) pentru săvârşirea unor abateri disciplinare de către funcţionarii publici din autorităţi publice; c)   pentru orice categorie de salariat sau funcţionar public. 

 

199. Sancţiunile administrativ‐disciplinare se aplică: 

a)  de şeful Serviciului Resurse Umane; 

b)de conducătorul autorităţii, instituţiei, la propunerea comisiei de disciplină; 

c)  de comisia de disciplină. 

 

200. Actul de sancţionare disciplinară este: 

a)  contestabil; 

b)  suspensiv de executare; 

c)  revocabil.