NeurasteniaNevrozelefac parte din marea grupa a psihogeniilor. Prin acest termen se definesc acele afectiuni psihice care debuteaza si evolueaza in conditii de suprasolicitare psihica. Fenomenele psihice astfel declansate sunt, de obicei, reversibile si nu se insotesc de alterarea personalitatii.

Pacientul este constient de boala sa, vine singur cerand ajutorul medicului psihiatru, contrar bolnavilor psihotici, care nu au constiinta bolii, nici atitudine critica fata de tulburarile care necesita asistenta psihiatica.

Nevroza astenica (neurastenia)a fost descrisa prima data de Beard, in anul 1880. Cauza principala a nevrozei astenice este suprasolicitarea indelungata, care duce la epuizare, oboseala patologica a functiilor psihice, reversibila dupa tratamentul instituit.

SimptomeSpre deosebire de oboseala fiziologica, care cedeaza la o odihna compensatoare, astenia este reversibila numai dupa un tratament special, in conditii de repaus. Fatigabilitatea crescuta, epuizarea rapida, se insotesc de o hiperexcitabilitate emotiva - bolnavii izbucnesc repede in plans sau ras neretinut, sunt nerabdatori, nu se pot concentra, atentia slabeste rapid; nu pot achizitiona notiuni noi, nu pot citi o site, ceea ce le da impresia ca nu mai au memorie.

Somnul este neodihnitor, superficial sau uneori insomnia este totala. La trezire, astenia este mai obositoare decat la culcare. Sensibilitatea psihica crescuta se dubleaza si de o hiperestezie polisenzoriala: il supara zgomotele, fosnetul foilor de ziar, scartaitul usii; il supara chiar contactul pielii cu hainele proprii, are furnicaturi, amorteli in membre, vederea i se tulbura - in campul vizual aparand cercuri luminoase - sau este impaienjenita, cu puncte zburatoare".

Vertijul, senzatia de ameteala, nesiguranta in mers, pocniturile in urechi, sunt alte semne de nevroza astenica pe linie somatica. In cadrul hiperexcitabilitatii vasomotorii, pacientii au valuri de caldura alternand cu senzatia de frig sau palpitatii cu tahicardie. La nivelul aparatului respirator nevroza se manifesta prin senzatii neplacute de sufocare sau de nod in gat". Cefaleea are caracterul unei dureri in casca", cu punct de plecare occipital.

Tipuri de neurastenieFormele clinice ale nevrozei astenice variaza dupa predominanta fenomenelor psihice:

-simpl neurastenia clasica descrisa mai sus;-anxioasa, la carese adauga anxietatea excesiva;-cenestopata, ce se imbogateste cu senzatii neplacute sub forma unor tulburari neurovegetative, traduse de bolnav prin senzatii de amorteli, intepaturi, furnicaturi in membre, de-a lungul rahisului etc. Aceasta forma evolueaza un timp indelungat si este destul de rebela la tratament.

De mare importanta in ceea ce priveste diagnosticul diferential al nevrozei astenice, este sindromul pseudonevrotic prin care incep multe boli psihice: debutul neurasteniform al schizofreniei, debutul neurasteniform in ateroscleroza cerebrala, unele boli neurologice ca scleroza in placi, cerebrastenia dupa un traumatism cra-nio-cerebral, tumori cerebrale, unele boli cu etiologie infectioasa sau toxica (hepatita epidemica sau toxica, intoxicatii cu plumb, oxid de carbon etc).

TratamentFolosirea cat mai judicioasa a perioadelor de concedii anuale, a zilelor de odihna. Restabilirea somnului prin medicamente hipnotice, sedative curente (meprobamat), tranchilizante minore (Nozinan, Dormitai, Lauronil etc). Pentru combaterea asteniei se administreaza tonice: vitaminele B - B6, B12, fosfobion, lecitina sub forma de pulbere sau sirop, meclofenoxat.

Durerea de cap se poate combate cu injectii intravenoase cu sulfat de magneziu, gimnastica in aer liber, bai, masaj si, eventual, cura sanatoriala cu program de odihna activa si psihoterapie (culterapie = auditii muzicale, indrumarea pacientilor spre ocupatii placute, ca pictura, lucrul de mana etc).

SurmenajSurmenaj stare patologic ce apare atunci cnd odihna organismului dup o munc grea i de lung durat este insuficien. Se manifest prin scderea capacitii de munc, scderea rezistenei organismului la bolile infecioase, prin fenomene de supraexcitare a sistemului nervos central din cauza reducerii inhibiiei de protecie, indispoziie, iritabilitate, insomnie. Poate duce la nevroze, la acutizarea bolilor cardiovasculare, bolii hipertonice, bolii ulceroase, la scderea forelor de protecie ale organismului. Se disting: surmenaj fizic, surmenaj intelectual i surmenaj psihic. La unele persoane munca intelectual intens duce la nevroze, mai ales dac ea este nsoit i de o ncordare psihic permanent, de suprancordarea fizic etc. surmenaj psihic se poate dezvolta la persoanele cu un sistem nervos labil, ce au multe suferine sufleteti, sunt extrem de ocupate i ndeplinesc concomitent cteva funcii. La copii cauza surmenajului pot fi suprancordrile (nvtura la dou coli sau participarea la activitatea ctorva cercuri). Surmenajul poate preveni printr-un regim raional de munc i odihn, gimnastic de producie, organizarea raional a locului de lucru, printr-o poziie corect a corpului etc. Pentru copii se recomand somn suficient, respectarea regimului zilei, evitarea suprancordrilor, alternarea leciilor cu odihna activ, aflarea la aer curat etc. MeningitaMeningita este o infectie a membranelor (meningele) care invelesc creierul si maduva spinarii si uneori si a lichidului cefalorahidian (LCR) care inconjoara creierul si maduva spinarii.Meningita consta in tumefierea (inflamarea) foitelor meningeale ale creierului si in unele cazuri si alemaduvei spinarii, aparand meningita spinala.Atunci cand meningele sunt inflamate la celulele creierului ajunge mai putin sange si prin urmare mai putin oxigen. Membrana meningeala este formata din 3 foite: duramater, arachnoida si piamater.Daca nu se trateaza, in unele cazuri pot aparea sechele ale creierului. Infectia apare mai frecvent la copii, la adultii tineri cu varsta cuprinsa intre 15 si 24 de ani, la adultii in varsta si la persoane care au o afectiune cronica, precum o scadere a sistemului imun (sistemul de aparare al organismului).Meningita poate imbraca forme usoare sau severe, ce pot ameninta viata. De regula, severitatea depinde de microorganismul care a cauzat infectia si de varsta persoanei, precum si de starea generala de sanatate a organismului in momentul infectarii.SimptomeCele mai frecvente simptome ale tuturor formelor de meningita includ:- febra;- durere de cap severa si persistenta;- gatul este intepenit si dureros, cel mai bine evidentiindu-se la incercarea de a atinge pieptul cu barbia;- varsaturi;-confuziesi un nivel scazut de constienta/luciditate;-convulsii.Alte simptome ale meningitei sunt:- oboseala/lenevire, slabiciune si dureri musculare si senzatii ciudate (cum ar fi furnicaturi) sau slabiciune in intregul corp;- sensibilitatea ochilor si dureri ale ochilor la lumina puternica;-eruptie cutanata;- momente de ameteala. Tratament Tratamentul meningitei depinde de microorganismul care a cauzat infectia, de varsta, de extinderea infectiei si de prezenta altor afectiuni medicale sau a complicatiilor meningitei.Se recomanda consultarea imediata a doctorului in cazul in care dumneavoastra sau copilul dumneavoastra prezentati simptome de meningita, deoareca meningita bacteriana poate duce la aparitia unor complicatii amenintatoare de viata daca nu sunt tratate cat mai curand.- Majoritatea cazurilor de meningita sunt cauzate de virusuri (determinandmeningita virala). Cele mai multe persoane cu menigita virala de obicei incep sa se simta mai bine dupa 3 zile de boala si se fac bine in aproximativ 2 saptamani.Meningita cauzata de bacteriitrebuie tratata in spital, cu antibiotice. Este mai probabil sa se dezvolte complicatii in cursul bolii (cum ar fi febra prelugita si convulsii) si complicatii pe termen lung (precum pierderea auzului si probleme cu vederea) in cazul meningitelor bacteriene decat in cazul celor virale. Daca meningita bacteriana nu este tratata promt si adecvat, poate surveni decesul. Meningita bacteriana sau menigita virala severa pot impune tratarea in spital, cu:

-antibiotice. Aceste medicamente se administreaza de obicei in vena (pe cale intravenoasa sau IV). Antibioticele se administreaza numai daca infectia este cauzata de o bacterie. Administrarea de antibiotice atunci cand nu este nevoie poate duce la aparitia rezistentei la eleProfilaxieVaccinarea (imunizarea) impotriva unora din microorganismele ce pot provoca meningita este cel mai eficient mod de a preveni aparitia bolii. Imunizarea impotriva unor cauze comune de meningita includ:- vaccinul impotriva pojarului, aoreionuluisi arubeolei(measles, mumps, and rubella =MMR). Acest vaccin este administrat de rutina la copii cu varsta intre 12 luni si 15 luni- vaccinul impotriva varicelei (varsat de vant). Acest vaccin este recomandat la copii cu varsta mai mica de 18 luni, precum si la copii mai mari, adolescentii si la adultii care nu au avut varsat de vant- vaccinul impotriva influenzae tipul b. Imunizarea impotriva Haemophilus influenzae tipul b se recomanda la toti copiii cu varsta intre 2 luni si 5 ani, precum si la toate persoanele cu varsta peste 5 ani care are o afectiune medicala precum anemia cu hematii in secera (siclemie) sau are sistemul imun afectat.De la introducerea acestui vaccin in 1985, acesta a dus la o scadere semnificativa a numarului cazurilor de meningita provocata de aceasta bacterie- vaccinurile impotriva celor mai frecvente cauze de meningita bacteriana (Streptococcus pneumoniae si Neisseria meningitidis) sunt recomandate la persoanele cu risc crescut de infectie. Aceste persoane cu risc mare includ varstnicii si copiii si adultii care au sistemul imun scazut, ca de exemplu cei care prezinta o boala grava sau care nu au osplinafunctionala (care este o parte a sistemului imun). De asemenea, persoanele care au avut meningita in trecut au un risc crescut. Turbarea RabiaRabia (turbarea) este o boala produsa de un virus si care afecteazasistemul nervos central(creierul si maduva spinarii) atat la animale cat si la oameni. Animalele infectate cu acest virus pot raspandi boala prin intermediul salivei sau contactului cu tesutul cerebral.Oamenii pot dobandiboalain urmamuscaturilor, produse atat de la animale salbatice cat si domestice. Datorita programelor largi de vaccinare impotriva rabiei, afectiunea este din ce in ce mai rara in tarile dezvoltate, fiind insa mult mai comuna in statele in curs de dezvoltare.CauzeRabia este o boala care are ca si cauza infectia cu un virus, care apare de cele mai multe ori ca urmare a contactului cu saliva animalelor infectate. In majoritatea cazurilor, virusul este depistat la animale salbatice, cum ar fi liliecii, ratonii, sconcsii, vulpile sau coiotii. Din acest motiv se recomanda anuntarea autoritatilor medicale ori de cate ori au loc atacuri ale animalelor, mai ales daca acestea sunt salbatice. In acest fel, persoana sau persoanele respective pot fi informate despre posibilitatea infestarii cu rabie si daca se impun sau nu masuri profilactice. Ocazional,virusulse poate transmite si prin intermediul animalelor de companie, cum sunt pisicile sau cainii, insa aceasta se intampla foarte rar datorita programelor devaccinareeficiente. Animalele de companie care nu parasesc niciodata apartamentul au un risc foarte mic de a fi expuse virusului care determina rabia. In situatii si mai rare, unele persoane se pot infecta fara a fi muscate de un animal infestat, fie prin manipularea unui animal care e infestat, fie prin inhalarea virusului, mai ales in locuri in care acesta se gaseste in cantitate foarte mare (pesterile in care traiesc lilieci de exemplu).SimptomeAparitia simptomatologiei marcheaza un stadiu evolutiv al bolii care de cele mai multe ori este fatal. Virusul ataca si lezeaza sistemul nervos central care include atatencefalul(creierul) cat simaduva spinarii. Pentru a preveni rabia, persoanele infectate trebuie tratate inainte de aparitia vreunui simptom. Primele simptome pot aparea intr-un interval cuprins intre cateva zile si aproape un an, insa in majoritatea cazurilor simptomele se dezvolta in 4-6 saptamani de lmomentul infectiei. Tratamentul afectiunii este indicat si in cazul in care simptomatologia nu debuteaza la scurt timp de la expunerea la virusul ce produce boala.Simptome la oameniPerioada tipica de incubatie a virusului rabic este de 4-6 saptamani. In aceasta perioada, de obicei nu este prezent nici un simptom al bolii. Primele simptome care apar includ durerea si amorteala la locul muscaturii, urmate apoi de simptomatologie vaga, care poate apare in multe alte afectiuni si care includ:- febra- tuse sau senzatia de gat uscat-durere, arsura, mancarime, furnicaturi sau amorteala la locul muscaturii sau al expunerii initiale- durere abdominala-anxietatesau neliniste care se accentueaza si poate evolua spre agitatie extremaSimptomatologia ulterioara este mai specifica si poate include:- perioade alternante de comportament normal si comportament bizar sau neobisnuit (anxietate, halucinatii,delir);- frica de apa (hidrofobie) sau frica de aer (aerofobie);- spasme musculare la nivelul muschilor fetei, gatului sau diafragmului, urmate de convulsii;- paralizia, care este adesea singurul simptom, se dezvolta in cazul unei forme de rabie mai putin obisnuita, rabia paralitica, care apare dupa muscatura liliecilor vampir;- fluctuatii mari ale temperaturii corporale, pulsului sipresiunii sangvine;-coma,insuficienta cardiacasirespiratorie.

TratamentDupa o expunere posibila la virusul rabic, se impunecuratirea raniisi vaccinarea pentru ca acestea sunt cele mai eficiente metode de a stopa raspandirea infectiei.Ingrijirea raniiCand o persoana este muscata de un animal, rana trebuie curatata imediat cu multa apa si sapun pentru a reduce riscul unei infectii. Este indicata efectuarea unui consult medical de specialitate pentru a se stabili un tratament mai complex al ranii.Vaccinarea;In cazul expunerii la virusul rabic este necesara administrarea unor vaccinuri. Acestea constituie terapia post expunere. Vaccinarea ajuta sistemul imun sa combata boala in stadiile timpurii. Cand se administreaza vaccinurile inaintea aparitiei simptomelor severe, ele previn de obicei dezvoltarea infectiei si cresc sansele de recuperare. Daca apar simptomele bolii vaccinurile nu mai sunt eficiente si persoana infectata decedeaza. Vaccinul este administrat in functie de riscul de expunere la virusul rabic. Medicii din cadrul Directiei de SanatatePublica locale pot evalua acest risc si pot stabili daca este necesara vaccinarea. Printre factorii luati in calcul in determinarea riscului se numara:ProfilaxiaTipurile de vaccin antirabic includ:- injectarea deanticorpiinjectarea de anticorpi (imunoglobuline) antirabie inactiveaza virusul rabic care se gaseste in apropierea ranii (portii de intrare in organism), dar si cel care s-a raspandit in organism pana cand organismul isi poate sintetiza singur anticorpii;- vaccinarea in serie injectarea unor vaccinuri in serie determina sistemul imun sa isi creasca raspunsul impotriva virusului rabic. Vaccinurile antirabice folosite includ vaccinul cu celule diploide umane, vaccin cu virus rabic atenuat, vaccinul din celule de embrioni de pui purificati.Organizatia Mondiala a Sanatatii a aprobat si alte vaccinuri, unele dintre ele putand fi administrate subcutan, iar altele sunt obtinute din tesut nervos. Pentru ca aceste vaccinuri apartin unei generatii mai vechi, ele au mai multe efecte adverse. MielitaMielit transvers se prezint ca o reacie inflamatorie a mduvei spinrii. Mielit transvers poate fi acut, subacut i cronic. Se manifest fie ca un sindrom medular, fie ca o form clinic medular n cadrul unui sindrom deencefalomielit. De cele mai multe ori semnele sunt localizate strict la nivelul mduvei. Mielit transvers poate face parte din tabloul unor boli cascleroz multipl, boala Devic,lupus eritematos sistemic,sarcoidoza, boli vasculare de colagen,sindromul SjogreniboalaBehcet.CauzeMielita transvers este asociat cu infecii n antecedente sau cu vaccinarea recent. n marea majoritate a cazurilor, agentul infecios este virotic. Boala poate urma unei infecii virale cu virusul gripal, virusul Epstein-Barr sau virusulcitomegalic, sau poate fi rezultatul unei afeciuni eruptive ca rujeola, varicela,rubeola,oreionul. Poate s apar n timpul tratamentului antirabic, n urma unei infecii microbiene (Mycoplasma) sau dup o infecie luetic. Mielita transvers debuteaz pe masura ce pacientul pare s se vindece dup o infecie, dar agenii infeciosi nu au putut fi identificai n sistemul nervos al persoanelor infectate. Din acest fapt rezult ca boala este o afeciune autoimuna declanat de infecie.Manifesari cliniceForma acutse manifest prin semne generale infecioase, cu temperatura crescut, durere cu caracter focalizat, cervical sau posterioar i semne meningiene. Semnele neurologice se instaleaz n decurs de cateva zile, rezultnd un sindrom de sectiune transversal medular. Apar variate combinaii de parestezii, tulburri de sensibilitate, pareza motorie i tulburri sfincteriene. Reflexele osteotendinoase sunt abolite. Escarele apar nc din primele zile i au tendina la extindere n profunzime i n suprafaa, putnd rezulta cu timpul necroza i denudarea regiunilor comprimate. Dac evoluia este favorabil, dupa 2-3 sptmni simptomatologia dispare, apar contracii musculare i semnul Babinski, reapar reflexele osteotendinoase care pot deveni exagerate. Paralizia areflexica persistent indic necroza unor segmente multiple medulare. n formele usoare pot exista doar simptome senzitive moderate. Formele severe evolueaz cu un sindrom de secionare transversal functional a mduvei. n forma ascendent a lui Landry sunt afectate i membrele superioare i apare paralizia muchilor respiratori, iar evoluia este de cele mai multe ori grav, spre exitus.Formele subacute i croniceau o evoluie lent, manifestndu-se sub forma unei parapareze spastice cronice, cu tulburri sfincteriene i fr tulburri de sensibilitate. Diagnostic Imaginile prin IRM (imagistica prin rezonan magnetic) arat o edematiere variabil a mduvei spinrii. ntreruperea barierei hematoencefalice n cazurile acute, asociat cu inflamaia perivenoas se traduce n imaginile IRM prin intensificarea contrastului. Obligatoriu trebuie realizat o IRM cerebral pentru a determina dac nu cumva mielita transvers reprezint un atac iniial al sclerozei multiple. Lichidul cefalorahidian n mielit transvers prezint de cele mai multe ori pleiocitoza cu predominana mononuclearelor; nivelul proteinelor este usor crescut. ObosealaReprezinta scaderea anormal de rapida a forteimusculare.oboseala cronicareprezinta un sindrom constand intr-o stare permanenta deobosealacu epuizare la cel mai mic efort.oboseala cronicase caracterizeaza printr-oobosealaintensa, declansata de cel mai mic efort, cureducereala cel putin jumatate a activitatii obisnuite, insotita defebra,dureri muscularesi dorsale,dureri de cap,tulburari de somnsi de dificultate in concentrare.tratamentulcuprinde luarea de: acizi micsti,oligoelementecamanganul, cupru, calciu, magneziu, oalimentatieregulata siechilibrata, precum si luarea de vitamine: A,D,E si vitaminele grupului B1. Se va evita utilizareaamfetaminelor, anabolizantelor si amedicamentelordopante.Sinonim:fatigabilitate.