TEHNICA DE NECROPSIE LA SUINE

Examenul exteriorului implică consemnarea modificărilor pentru următoarele structuri: - examenul mucoasei conjunctivale şi al globului ocular - examenul râtului şi al orificiilor nazale - examenul cavităţii bucale - examenul pavilioanelor auriculare şi al conductului auditiv extern - examenul anusului şi al organelor genitale externe - examenul articulaţiilor - examenul fanerelor (păr, unghii) - examenul limfocentrilor superficiali

Poziţionarea cadavrului:

- decubit dorsal: sugari, tineret - decubit lateral stânga: porcii mari

Inciziile cutanate premergătoare jupuirii:

- tehnica clasică: incizie longitudinală care porneşte de la simfiza mandibulară, continuă pe linia ventrală a gâtului, toracelui şi abdomenului, ocolind prepuţul, până la orificiul anal sau vulvar; secţiunea longitudinală se completează cu alte două secţiuni care urmăresc feţele interne ale ale membrelor intersectând secţiunea efectuată pe linia mediană.

- tehnică opţională: două linii divergente care unesc simfiza mandibulară cu punctul din spatele olecranului şi două secţiuni divergente care unesc anusul cu punctul de mijloc al pliului iei; secţionarea pectoralului transvers şi a plexului brahial; secţionarea musculaturii interne a coapsei cu deschiderea articulaţiei coxo-femurale; două secţiuni laterale, paralele care unesc punctul din spatele olecranului cu pliul iei; îndepărtarea totală a lamboului creat

- jupuirea este o manoperă dificilă la porcii graşi (nu se recomandă). Deschiderea cavitaţii abdominale:

- efectuarea unei butoniere caudal de apendicele xifoifian - incizie pe linia albă, de la apendicele xifoidian până la pubis; - două incizii care urmăresc marginea rebordului costal stâng şi drept - se verifică topografia generală a organelor abdominale, precum si eventualele colecîii

patologice din acest spaţiu; - organele abdominale se împing uşor în sens caudal pentru a verifica integritatea si poziţia

diafragmului (în scopul aprecierii indirecte a colecţiilor patologice acumulate în spaţiul toracic, responsabile de bombarea diafragmului în sens caudal)

Deschiderea cavităţii toracice:

- deschiderea îngustă: secţionarea articulaţiilor condro-costale şi scoaterea plastronului sternal (avantaje în examinarea şi recoltarea lichidelor patologice).

- deschiderea largă: folosirea costotomului, secţiuni ale coastelor aproximativ la jumătatea lungimii acestora cu scoaterea plastronului costo-sternal (avantaj în abordare facilă a organelor intracavitare).

- se secţionează ligamentul sterno-pericardic, după care se detaşează sternul sau plastronul sternal

- se apreciază integritatea peretelui costal, a pleurei costale, tendinţa de colabare a pulmonului, poziţia cordului, morfologia timusului la animalele tinere.

Deschiderea cavităţii pericardice:

- două secţiuni dispuse în „V”, pornind de la apex şi terminând catre baza cordului; - se apreciază transparenţa sau opacitatea sacului pericardic, colecţiile patologice.

Eviscerarea cavităţii toracice (piesa buco-cervico-toracală): - două secţiuni divergente care pornesc de la simfiza mandibulară, continuând până la ramurile

recurbate ale mandibulelor, paralel cu feţele interne ale mandibululor; secţiunile intersectează toată grosimea planşeului bucal; limba se extrage din cavitatea bucală prin una dintre cele două secţiuni practicate anterior, urmată de secţionarea frâului limbii, a peretelui dorsal al faringelui şi a hioidului

- se secţionează toate structurile morfologice musculare, vasculare şi nervoase care fixează laringele, traheea şi esofagul, tracţionând permanent în sens caudal; se ridică pulmonii şi cordul, după care se secţionează marile vase care traversează diafragmul şi esofagul.

- se obţine o piesă care conţine limba, faringele, esofagul, laringele, traheea, bronhiile principale, cei doi pulmoni şi cordul.

Proba permeabilităţii canalului coledoc:

- ficatul se basculează spre cavitatea toracică - se deschide duodenul longitudinal în dreptul orificiului Oddi - se execută un masaj al vezicii biliare de la regiunea fundică spre canalul coledoc, urmărindu-

se deversarea bilei în lumenul duodenului Eviscerarea cavităţii abdominale:

- ordinea eviscerării organelor este după cum urmează: splina, ficatul, piesă formată din stomac, duoden şi pancreas, intestinul, aparatul uro-genital

- eviscerarea intestinului: în bloc la exemplarele tinere şi în două piese separate prin practicarea dublelor ligaturi la limita dintre duoden şi jejun, ileon şi rect (aceste ligaturi permit separarea intestinului subţire de cel gros)

Deschiderea cavităţii pelvine şi organelor pelvine:

- se secţionează inserţiile musculare pe pubis - se practică două secţiuni paralele ale pubisului şi ischiumului, la 1-2 cm stânga-dreapta de

simfiza ischio-pubiană. - se secţionează peritoneul în vederea eviscerării rinichilor, se disecă ureterele până la punctul

de deschidere în vezica urinară; pentru femele se detaşează ovarele, coarnele uterine, cervixul şi vaginul; segmentul rectal rămâne ataşat la aparatul uro-genital; în jurul orificiului anal şi vulvar se efectuează secţiuni circulare în vederea eviscerării complete a piesei uro-genitale.

Examinarea aparatului locomotor:

- examinarea articulaţiilor: vizează diartrozele (ex. articulaţia coxo-femurală, articulaţia femuro-tibio-patelară) secţiune perpendiculară pe axul longitudinal

- examinarea musculaturii scheletice: secţiuni seriate perpendiculare pe axul fibrei Deschiderea cavităţii craniene:

- aşezare în decubit ventral; incizie pe linia mediană a craniului pornind de la rât către regiunea cervicală.

- pielea se jupoaie depăşind fantele palpebrale şi conductele auditive externe - se detaşează toată musculatura asociată neurocraniului - se enuclează globii oculari - se secţionează cutia craniană după cum urmează: anterior - secţiune care uneşte unghiul intern

al ochilor; posterior - secţiune în dreptul protuberanţei occipitale (această secţiune este opţională); lateral: 2 secţiuni stânga-dreapta care unesc secţiunile anterioară şi posterioară; secţiunile laterale se trasează astfel încat sa intersecteze spaţiul orbitei la jumatate, continuând până la condilii occipitalului.

- după detaşarea calotei, craniul se orientează lateral pentru o bună abordare a nervilor cranieni şi a vascularizaţiei în vederea secţionării acestora

- secţionarea encefalului şi a măduvei spinării se face după o prealabilă fixare în formaldehidă 10% (24 ore de la necropsie)

Examinarea cavităţilor nazale şi a sinusurilor: - secţiune perpendiculară pe axul longitudinal al capului, 3-4 cm înaintea unghiului nazal al

ochilor Deschiderea canalului medular şi eviscerarea măduvei spinării:

- îndepărtarea musculaturii paravertebrale (ilio-costal şi ilio-spinal) - secţionarea arcurilor vertebrale cu îndepărtarea apofizelor spinoase