UNIVERSITATEA AGRARĂ DE STAT DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris

C.Z.U: 636.4.033

SECRIERU SERGHEI

STUDIU COMPARATIV AL PARTICULARITĂŢILOR MORFO-

PRODUCTIVE LA SUINE DE DIFERITE GENOTIPURI

421.03. TEHNOLOGIA CREŞTERII ANIMALELOR ŞI OBŢINERII

PRODUSELOR ANIMALIERE

Teză de doctor în ştiinţe agricole

Conducător ştiinţific: Rotaru Ilie, doctor habilitat

în ştiinţe agricole,

conferenţiar universitar

Autorul:

CHIŞINĂU, 2015

2

© Secrieru Serghei, 2015

3

CUPRINS

Pag.

ADNOTARE………………………………………………………………...……...…...5

LISTA ABREVIERILOR……………………………………………………..….........8

INTRODUCERE .............................................................................................................9

1. STUDIU PRIVIND IMPORTANŢA HIBRIDĂRII ÎN SPORIREA

PRODUCŢIEI DE CARNE LA SUINE……………….………………..……..........14

1.1 Eficienţa utilizării heterozisului în suinicultură……...…………………….………...14

1.2 Hibridarea şi rolul ei în sporirea producţiei de carne la suine…………………….....18

1.3 Influenţa capacităţii combinative a raselor asupra calităţii cărnii la porcine...............30

1.4 Rolul genotipului la obţinerea hibrizilor competitivi...................................................38

1.5 Concluzii la capitolul 1................................................................................................41

2. MATERIAL ŞI METODE DE CERCETARE…………….……………………..42

2.1 Materialul de studiu şi condiţiile de efectuare a cercetărilor……….………..……....42

2.2 Metodele de cercetare a caracterelor morfo-productive la suine………………….....44

2.3 Concluzii la capitolul 2………………………………………………….…………...49

3. POTENŢIALUL PRODUCTIV ÎN FUNCŢIE DE GENOTIPUL

SUINELOR......................................................................................................................50

3.1 Studiul capacităţii de reproducţie a scroafelor în perioadele de alăptare şi înţărcare..50

3.2 Dinamica greutăţii corporale a tineretului suin în perioadele de alăptare şi creştere...52

3.3 Intensitatea de creştere în funcţie de calităţile ereditare ale suinelor...........................54

3.4 Influenţa genotipului suinelor asupra indicilor hematologici.......................................61

3.5 Concluzii la capitolul 3................................................................................................66

4. EFECTUL UTILIZĂRII DIFERITOR GENOTIPURI ÎN

AMELIORAREA CALITĂŢII CARCASELOR ŞI A CĂRNII LA SUINE..........67

4.1 Evaluarea calităţii carcaselor în funcţie de tipul genetic al vierului terminal.............67

4.2 Cercetări morfologice, particularităţi fizico-chimice şi tehnologice ale ţesutului

muscular............................................................................................................................86

4.3 Aprobarea în producere şi eficienţa economică a rezultatelor cercetărilor..................98

4.4 Concluzii la capitolul 4..............................................................................................103

CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI....................................................105

BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................107

ANEXA 1. Schema obţinerii materialului biologic experimental...................................123

4

ANEXA 2. Act de implementare a rezultatelor cercetărilor............................................124

DECLARAŢIE PRIVIND ASUMAREA RĂSUNDERII AUTORULUI..............125

CV-ul autorului..............................................................................................................126

5

ADNOTARE

Secrieru Serghei, “Studiu comparativ al particularităţilor morfo-productive la suine

de diferite genotipuri ”, teză de doctor în ştiinţe agricole, Chişinău, 2015.

Teza de doctor este expusă pe 106 pagini text de bază, fiind compusă din: introducere, 4

capitole, concluzii generale, recomandări şi bibliografie (200 de surse). Materialul ilustrativ

include: 38 de tabele, 26 de figuri şi 2 anexe, rezultatele fiind publicate în 8 lucrări ştiinţifice.

Cuvinte-cheie: calitatea cărnii, carcasă, genă, genotip, heterozis, hibrid, rasă.

Domeniul de studii: agricultură, suinicultură, 421.03.

Scopul lucrării constă în studiul eficacităţii utilizării vierilor de carne şi identificarea celor

mai productive combinări de rase pentru obţinerea hibrizilor cu capacităţi de formare a

carcaselor şi a cărnii de calitate.

Obiectivele de bază ale lucrării: aprecierea comparativă a capacităţilor reproductive la

scroafele de rasă Yorkshire în combinare cu vierii din rasele Landrace, Hampshire, Pietrain şi

birasiali Landrace X Pietrain; studierea materialului biologic prin determinarea vitezei de

creştere şi capacităţii de îngrăşare; evaluarea calităţii carcaselor, structurii morfologice şi

aprecierea producţiei de carne la tineretul suin în concordanţă cu reglamentările Uniunii

Europene; determinarea eficienţei economice a rezultatelor cercetărilor.

Noutatea şi originalitatea ştiinţifică constă în faptul că pentru prima dată, în condiţiile

Republicii Moldova, au fost experimentate noi combinări de rase pentru producerea hibrizilor

competitivi prin utilizarea ca formă maternă a rasei Yorkshire, iar ca formă paternă a vierilor de

carne Landrace, Hampshire, Pietrain şi birasiali Landrace X Pietrain.

Problema ştiinţifică importantă soluţionată în suinicultură constă în argumentarea

procesului de hibridare şi creştere a tineretului suin cu capacităţi de formare a unei producţii

sporite de carne cu calităţi nutritive superioare obţinut prin utilizarea vierilor din rasele paterne.

Semnificaţia teoretică a lucrării. Lucrarea reflectă, în mod generalizat, noi rezultate ale

procesului de creştere a hibrizilor şi obţinere a cărnii competitive de porcine în perioada de

dezvoltare postembrionară.

Valoarea aplicativă a lucrării constă în determinarea capacităţilor combinative şi

identificarea celor mai productive combinări de genotipuri, prin care au fost obţinuţi hibrizi

performanţi de suine apţi pentru producerea carcaselor şi a cărnii competitive.

Implementarea rezultatelor ştiinţifice. Rezultatele cercetărilor ştiinţifice obţinute au fost

utilizate la elaborarea următoarelor documente şi materiale: Recomandări privind sporirea

producţiei de carne prin utilizarea raţională a metodelor de hibridare în suinicultură, Chişinău,

2014; Scheme de obţinere a hibrizilor în unitatea de reproducere, creştere şi îngrăşare a

porcinelor SRL “Vergecom”, or. Hânceşti, Republica Moldova, 2012.

6

АННОТАЦИЯ

Секриеру Сергей "Сравнительное исследование морфофункциональных

особенностей свиней разных генотипов", диссертация на степень доктора

сельскохозяйственных наук, Кишинэу, 2015 г. Представлена на 106 страницах основного

текста и состоит из: введения, четырех глав, общих выводов, рекомендаций и

библиографии (200 источников). Bключает 38 таблиц, 26 рисунков и 2 приложения, а

результаты опубликованы в 8 научных работах.

Ключевые слова: качество мяса, мясная туша, ген, генотип, гибрид, порода.

Область исследования: сельское хозяйство, свиноводство, 421.03.

Целью данной работы является изучение эффективности использования хряков

мясных пород и выявление наиболее продуктивных породных сочетаний для получения

гибридов способных к формированию мяса высокого качества.

Основные задачи работы: сравнительная оценка репродуктивных качеств

свиноматок йоркширской породы в сочетаний с хряками пород ландрас, гемпшир, пьетрен

и двухпородных ландрас х пьетрен; определения скорости роста и откормочных качеств;

оценкa качества туш, морфологического состава и определение мясной продуктивности в

соответствии положениями EC.

Научная новизна и оригинальность. Bпервые в условиях Республики Молдова

были экспериментированы новые сочетания где в качестве материнской формы

использовалось породa йоркшир, а в качестве отцовской формы хряки мясных пород

ландрас, гемпшир, пьетрен и двухпородных ландрас х пьетрен.

Значение научной задачи для свиноводства, заключается в oбосновании процесса

гибридизации и выращивания молодняка свиней, обладающего способностью

формировать повышенную мясную продуктивность с высокой питательностию,

полученного при использовании хряков отцовских пород.

Теоретическая значимость работы. Работа отражает в обобщенном виде новые

результаты процесса выращивания гибридов и производства высококачественной

свинины в период постэмбрионального развития.

Практическая ценность работы. Определениe комбинационных способностей и

выявлении наиболее продуктивных сочетаний генотипов, на основе которых были

получены высокопродуктивныe гибриды для производствa конкурентноспособного мяса.

Внедрение научных результатов. Результаты исследований были использованы

при разработке: Рекомендации по увеличению производства мяса путем рационального

использования методов гибридизации в свиноводстве, Кишинэу, 2014г.; Схемы получения

гибридов на предприятии по откорму свиней ООО «Vergecom», 2012г.

7

ANNOTATION

Secrieru Sergei, "Comparative study of morpho - productive features of swine of

different genotypes” PhD thesis on agricultural sciences, Chisinau, 2015.

PhD thesis is exposed on 106 pages basic text, being composed of: introduction, 4

chapters, general conclusions, recommendations and bibliography (200 of sources). Material

includes 38 charts, 26 figures, 2 annexes, the results being published in 8 scientific works.

Keywords: meat quality, carcase, gene, genotype, heterozygosis, hybrid, breed.

Field of study: agriculture, growth of swine, 421.03.

The purpose of this paper: is to study the effectiveness of using boars and to identify

the most productive breed combinations for obtaining hybrids with capabilities of formation of

qualitative carcasses and meat.

The main objectives of the work: comparative appreciation of reproductive capacities of

Yorkshire breed sows combined with boars of Landrace, Hampshire, Pietrain and birasiali

Landrace x Pietrain breeds; studying biological material by determining the speed of growth and

fattening capacity; evaluation of carcasses quality, morphological structure and appreciation of

meat production of young swine according to European Union regulations; determining the

economic efficiency of research results.

Newness and scientific originality: consist in the fact that for the first time in the

Republic of Moldova conditions, have been experimenting new combinations of breeds for

producing competitive hybrids by using as maternal form of the Yorkshire breed and as paternal

form of Landrace, Hampshire, Pietrain and birasiali Landrace X Pietrain boars.

Solved important scientific problem in the growth of swine consist in hybridise

argument and youth growing capabilities on swine with an increased production of meat with

higher nutritional qualities obtained by using boars of paternal breeds.

The theoretical significance of the work. The work reflects generally, new results of the

process of increasing of hybrids and obtaining competitive meat of porcines during the

postembryonic development.

The applicative value of the work is to determine the combinative capabilities and

identifying the most productive combination of genotypes, whereby were obtained performing

hybrids of swine capable for the production of carcasses and competitive meat.

The implementation of scientific results. Scientific research results obtained were used

to elaborate the following documents and materials: Recommendations for increasing of meat

production through rational use of hybridization methods in growth of suina, Chisinau, 2014;

Scheme for obtaining of hybrids into the breeding unity, growth and fattening of porcines

"Vergecom" Ltd., Hancesti town, Republic of Moldova, 2012.

8

LISTA ABREVIERILOR

ALT - Alaninaminotransferaza

AST - Aspartataminotransferaza

B – Berkshire

BC – Belorus de Carne

CPF - capacitatea de pierdere la fierbere

CRA - capacitatea de reţinere a apei

D – Duroc

DFD - Dry, Firm, Dark

FOM – Fat-o-Meter

H – Hampshire

L – Landrace

LD – Muşchiul longissimus dorsi

M - Martor

Me – Meisnan

MA – Marele alb

MAB – Marele alb Belorus

MC – Mong Cai

P – Pietrain

PB – Proteină brută

PSE – Pal, Soft, Exudative

TCD – Tipul de carne de Don

TS – Tipul de stepă

UE – Uniunea Europeană

U.N. – Unităţi nutritive

Y – Yorkshire

ZP – metoda Zwei Punkte

ZS - Zlotnicka Spotted

9

INTRODUCERE

Actualitatea şi importanţa problemei abordate

Siguranţa alimentelor impune sporirea cantitativă şi calitativă, precum şi repartizarea

echilibrată a alimentelor, utilizarea raţională a tuturor resurselor de hrană şi obţinerea de noi

surse alimentare cu un conţinut sporit de substanţe nutritive, îndeosebi de proteine.

La ora actuală, cerinţele pe piaţă internă şi externă sunt pentru carcase cu conţinut

superior de carne şi redus de grăsime, iar subvenţiile vizează carcasele care se încadrează în

categoriile ”E” şi “U” din sistemul de clasare EUROP. Paralel cu aceasta fermierii tind să

crească animale cu indici reproductivi valoroşi, viteză de creştere sporită şi capacitate bună de

valorificare a nutreţurilor. Aceşti parametri vor fi îndepliniţi pe măsura aşteptărilor, doar prin

creşterea unor indivizi cu capacităţi productive sporite, obţinuţi în urma unui plan de

împerecheri bine elaborat prin combinarea celor mai valoroase efective de animale şi

obţinerea, în rezultat, a hibrizilor competitivi.

Carnea de porc constituie o sursă importantă de asigurare cu proteină de origine animală

a omului, iar pe de altă parte, preferinţa populaţiei continuă să se accentueze pentru carne de

porc cu conţinut scăzut în grăsime şi un grad sporit de frăgezime.

Consumul în creştere al produselor de origine animalieră, mai ales al preparatelor din

carne, determină dezvoltarea continuă a zootehniei şi preponderent, a suiniculturii. Având în

considerare acest fapt, producţia la specia suine a fost şi este îmbunătăţită permanent prin

selecţie, alimentaţie şi elaborarea noilor tehnologiilor de creştere a porcinelor.

Creşterea porcinelor are un rol hotărâtor în asigurarea populaţiei cu carne de calitate.

Deşi există popoare care, din diferite motive, nu consumă carne de porc, peste 80% din

populaţia globului apreciază calităţile acesteia şi o consumă atât în stare proaspătă, cât şi sub

formă de preparate.

În Republica Moldova, programele de hibridare pentru producerea cărnii de porc

competitive pe piaţa internă cât şi externă prevăd identificarea celor mai productive combinări

de rase, tipuri şi linii de suine, precum şi ameliorarea crosurilor în baza utilizării resurselor

genetice autohtone şi de import. În ţările mari, producătoare de carne de porc, se practică

hibridarea la cel mai înalt nivel cu obţinerea unei cărni economic avantajoase, care se

utilizează pentru consumul intern şi export.

Populaţia consumă carne de porc sub diferite forme, acest aliment constituind o sursă

importantă de proteine în hrana omului. Totodată, consumatorul vădeşte o preferinţă constantă

pentru carnea de porc cu calităţi gustative şi tehnologice avansate.

10

Menţinerea cotei de participare a speciei porcine în asigurarea cărnii şi a produselor din

carne pentru consum este dependentă, în mare măsură, de atractivitatea economică a creşterii

acestei specii. Producţia de carne la porcine reprezintă una din cele mai importante producţii,

care influenţează în mod direct, siguranţa alimentară a populaţiei. Fiind o sursă decisivă de

hrană, carnea de porc continuă să ocupe o poziţie de frunte între alte tipuri de carne, atât în ţara

noastră, cât şi în plan mondial. În aceste condiţii, competivitatea devine sarcina principală în

dezvoltarea creşterii suinelor, iar aspectele privind productivitatea acestei specii de animale, în

mare măsură, vor fi condiţionate de capacităţile fermierilor de a produce carne de porc cu un

conţinut scăzut în grăsimi şi un grad sporit de frăgezime. Un rol hotărâor în acest sens va avea

nivelul informaţiilor tehnico-ştiinţifice şi economice, precum şi calitatea serviciilor pe care le

va putea oferi fermierilor asociaţiile crescătorilor de animale [22].

Optimizarea calităţii producţiei animaliere depinde de mai mulţi factori, cum ar fi: rasa

porcilor, calitatea nutreţului, condiţiile de întreţinere, organizarea producerii şi stimularea

materială a lucrătorilor din domeniul zootehnic. Neaprecierea unui factor poate afecta lucrul

consacrat ameliorării calităţii producţiei. Este cunoscut faptul că una din cele mai sigure căi

pentru schimbarea şi dirijarea calităţii cărnii de porc este selecţia. Premisele teoretice ale

selecţiei privind sporirea cantităţii de carne macră şi ameliorarea calităţii cărnii de porc

constituie, în mare măsură, variabilitatea şi heritabilitatea majoră a acestor caractere. Caracterele

de carne, în ultimii ani, au devenit unii din principalii factori în selecţia porcinelor, iar producţia

de carne este recunoscută ca fiind principală.

Astfel, problema primordială a ştiinţei şi practicii zootehnice constă în perfecţionarea şi

formarea noilor rase, tipuri şi linii de productivitate înaltă, cu capacităţi combinative valoroase,

care ar asigura producerea cărnii de calitate. Pentru a menţine nivelul de productivitate a

fermelor, producătorii de carne de porc trebuie să se adapteze la condiţiile economiei de piaţă, la

noile reglementări ale societăţii şi ştiinţei, care, de multe ori, sunt destul de dure, acestea fiind:

protecţia mediului, calitatea cărnii şi siguranţa alimentară, asigurarea rentabilităţii fermelor etc.

Din cauza noilor schimbări, survenite în economia agrară, cum ar fi: creşterea costului

energiei, investigaţiilor, concurenţa pe piaţa mondială, apare necesitatea elaborării unor măsuri

de natură economică şi chiar legislativă, care ar asigura organizarea mai raţională a creşterii

porcinelor. În complex, aceste măsuri vor contribui la apariţia noilor cerinţe şi exigenţe în

dezvoltarea tehnologiei de exploatare a suinelor.

În condiţiile Republicii Moldova, pentru economia naţională, creşterea suinelor prezintă un

evident interes din toate punctele de vedere, iar produsele, obţinute de la aceste animale precoce,

sunt mult solicitate de către populaţia autohtonă. Prin urmare, peste 50% din toată carnea

produsă în sectorul zootehnic îi revine cărnii de porcine. Pentru a produce carne de calitate

11

competitivă pe piaţa internă şi externă, indiferent de forma de proprietate a unităţilor agricole, în

primul rând, sunt necesare cunoştinţe profunde, privind utilizarea cât mai eficientă a

potenţialului biologic şi productiv ale porcinelor. În scopul hibridării, în ultimele decenii, au fost

create noi tipuri specializate de porcine, care, pe de o parte, sunt acomodate la condiţiile locale,

iar, pe de alta, sunt mai productive. Pentru argumentarea folosirii acestor tipuri, precum şi a

materialului biologic de import au fost elaborate programe de hibridare, apoi a fost efectuată

experimentarea diferitor variante de hibrizi [19].

Scopul oricărui producător de carne de porc este mărirea profitului, ce implică creşterea

tineretului suin, care manifestă o viteză de creştere mare, valorifică eficient hrana şi produce

carcase de calitate. Pentru realizarea acestor deziderate, în scopul realizării profitului, pe lângă

tehnologiile de creştere, exploatare şi hrănire, ameliorarea genetică are o importanţă deosebită.

Astfel, hibridarea devine un mijloc eficient de valorificare a potenţialului genetic, având

ca obiectiv obţinerea porcilor hibrizi prin combinări sistematice cu scopul de a beneficia de

complementaritatea caracterelor şi efectul heterozis. Deci, în Republica Moldova cât şi peste

hotarele ei, pentru producerea cărnii de porc de calitate superioară în condiţii economice

avantajoase se folosesc doar hibrizii, deoarece performanţele productive ale fermelor moderne

de porcine, se bazează pe producţia provenită de la porci hibrizi, indiferent de rasele folosite la

încrucişare.

Cercetările au fost efectuate pe hibrizii obţinuţi din diferite combinări parentale, elaborate

sub aspectul influenţei vierului terminal asupra caracterelor morfoproductive şi economice ale

suinelor. Teza a fost realizată în baza unei sinteze a realizărilor ştiinţifice în domeniu şi

pornind de la analiza rezultatelor cercetărilor experimentale, reflectă noi cunoştinţe despre

procesul de creştere şi obţinere a cărnii de porcine în perioada de dezvoltare postembrionară.

Scopul lucrării

Cercetările au avut ca scop studiul eficacităţii utilizării vierilor de carne şi identificarea

celor mai productive combinări de rase pentru obţinerea hibrizilor cu capacităţi de formare a

carcaselor şi a cărnii de calitate.

Obiectivele cercetărilor

Aprecierea comparativă a capacităţilor reproductive la scroafele de rasă Yorkshire în

combinare cu vierii din rasele Landrace, Hampshire, Pietrain şi birasiali Landrace X Pietrain;

studierea materialului biologic prin determinarea vitezei de creştere şi capacităţii de îngrăşare;

evaluarea calităţii carcaselor, structurii morfologice şi aprecierea producţiei de carne la

tineretul suin în concordanţă cu reglamentările Uniunii Europene; determinarea eficienţei

economice a rezultatelor cercetărilor.

12

Noutatea şi originalitatea ştiinţifică constă în faptul că pentru prima dată, în condiţiile

Republicii Moldova, au fost experimentate noi combinări de rase pentru producerea hibrizilor

competitivi prin utilizarea ca formă maternă a rasei Yorkshire, iar ca formă paternă a vierilor

de carne Landrace, Hampshire, Pietrain şi birasiali Landrace X Pietrain.

Importanţa teoretică

Lucrarea reflectă, în mod generalizat, noi rezultate ale procesului de creştere a hibrizilor

şi obţinere a cărnii competitive de porcine în perioada de dezvoltare postembrionară. A fost

argumentat ştiinţific semnificaţia combinărilor interrasiale şi obţinerii animalelor cu ereditate

îmbogăţită, formată în funcţie de capacitatea combinativă a raselor de suine.

Valoarea aplicativă a lucrării constă în determinarea capacităţilor combinative şi

identificarea celor mai productive combinări de genotipuri, prin care au fost obţinuţi hibrizi

performanţi de suine cu capacităţi sporite de formare a producţiei de carne de calitate.

Aprobarea rezultatelor lucrării

Rezultatele cercetărilor au fost comunicate, examinate şi aprobate la şedinţele catedrei de

Zootehnie Specială şi la Consiliul facultăţii de Zootehnie şi Biotehnologii a Universităţii

Agrare de Stat din R.Moldova (în perioada 2009-2012); la Simpozionul Ştiinţific Internaţional

“Bioengineering of animal production” (Timişoara, 2011); la Congresul VII al fiziologilor din

Republica Moldova cu genericul “Fiziologia şi sănătatea” (Chişinău, 2012); la Simpozionul

Ştiinţific Internaţional „Zootehnia modernă, factor al dezvoltării durabile” (Iaşi, 2012); la

Conferinţa Internaţională ”Agriculture for Life, Life for Agriculture” (Bucureşti, 2012), la

Simpozionul Ştiinţific Internaţional “Agricultura Modernă – Realizări şi Perspective”,

consacrat aniversării de 80 ani de la înfiinţarea Universităţii Agrare de Stat din Moldova

(Chişinău, 2013).

Sumarul compartimentelor tezei

Teza este expusă pe 106 pagini text de bază şi include: Introducere, 4 capitole, concluzii

generale şi recomandări, bibliografie şi 2 anexe.

Introducerea prezintă aspectele de bază ale actualităţii şi importanţei problemei

abordate, scopul şi obiectivele lucrării, noutatea şi originalitatea ştiinţifică, valoarea aplicativă

şi importanţa teoretică a temei de cercetare, aprobarea rezultatelor ştiinţifice şi sumarul

compartimentelor tezei de doctor.

Capitolul 1 “Hibridarea factor prioritar în sporirea producţiei de carne la suine”,

cuprinde o amplă sinteză bibliografică, analizată prin studierea rezultatelor experimentale a mai

multor cercetători cu privire la importanţa elaborării corecte a programelor de hibridare, efectul de

heterozis şi manifestarea acestuia la suine, influenţa vierului terminal asupra fecundităţii, prolificităţii

scroafelor, performanţelor de creştere a descendenţilor şi calitatea carcasei hibridului comercial.

13

Acest compartiment, a fost rezervat analizei ştiinţifice a multiplelor cercetări

experimentale asupra calităţii carcaselor şi a cărnii, studiului particularităţilor fizico-chimice şi

tehnologice ale cărnii provenite de la diverse genotipuri de suine, precum şi dezvoltării

organelor interne la hibrizii obţinuţi prin diferite tipuri de combinări interasiale. Concluziile

prezintă sinteza bibliografică.

Capitolul 2 „Material, metode şi condiţii de cercetare” descrie materialul şi obiectele

de cercetare, schema obţinerii materialului biologic experimental, metodele utilizate la

investigarea parametrilor de cercetare. Un rol aparte se acordă condiţiilor şi tehnologiilor de

creştere a animalelor în perioada efectuării studiilor experimentale.

Capitolul 3 “Potenţialul reproductiv şi productiv la suine în funcţie de genotip”,

prezintă cercetările experimentale proprii şi interpretarea acestora, fiind structurate în cinci

paragrafe. Totodată, sunt redate elementele esenţiale ce vizează capacitatea de reproducere a

scroafelor prin studierea prolificităţii, capacitatăţii de alăptare şi dinamicii greutăţii corporale a

tineretului suin în perioadele de alăptare şi creştere. Sunt expuse rezultatele capacităţii de

creştere în funcţie de calităţile ereditare ale suinelor şi influenţa genotipului asupra indicilor

hematologici, iar, în final, sunt prezentate succint concluziile.

Capitolul 4 “Efectul utilizării diferitor genotipuri în ameliorarea calităţii carcaselor şi

a cărnii la suine”. Pentru fundamentarea cercetărilor privitor la influenţa acţiunii unor factori

definitorii, specifici temei abordate, s-a efectuat evaluarea calităţii carcaselor şi a cărnii la suine

în funcţie de tipul genetic al vierului terminal. Astfel, pentru atestarea calităţii ţesutului muscular

au fost studiate particularităţile fizico-chimice şi tehnologice ale cărnii tineretului experimental.

Este prezentată aprobarea în producţie şi eficienţa economică a rezultatelor cercetărilor şi sunt

expuse concluzii la capitolul 4.

Teza de doctor a fost realizată sub povăţuirea, susţinerea şi încurajarea conducătorului

ştiinţific, domnului conferenţiar universitar Rotaru Ilie, doctor habilitat în ştiinţe agricole, fapt

pentru care îmi exprim cele mai sincere mulţumiri.

Mulţumesc colectivului catedrei “Zootehnie specială” din cadrul facultăţii de Zootehnie

şi Biotehnologii a UASM pentru sprijinul, sugestiile şi ajutorul acordat în realizarea

cercetărilor şi orientarea în întocmirea lucrării.

Îmi exprim recunoştinţa în faţa domnului Moraru Petru, director SRL “Vergecom”,

pentru accesul şi sprijinul acordat în efectuarea experienţelor şi, nu în ultimul rând, familiei

pentru înţelegere, răbdare, sprijinul moral şi financiar, care m-au susţinut să duc la bun sfârşit

această lucrare.

14

1. STUDIU PRIVIND IMPORTANŢA HIBRIDĂRII ÎN SPORIREA

PRODUCŢIEI DE CARNE LA SUINE

1.1. Eficienţa utilizării heterozisului în suinicultură

Principalul mijloc de ameliorare în cazul însuşirilor la care interacţiunea aditivă a genelor

este mare, este selecţia, iar unde predomină genele cu interacţiune neaditivă (dominanţa,

supradominanţa şi epistazia), încrucişarea între linii sau familii în rezultatul căruia se manifestă

fenomenul de heterozis.

În secolul XVIII şi, respectiv XIX, Buffon şi Darwin au sesizat, că produşii hibridării

sunt mai viguroşi decât indivizii puri, iar prin heterozis se subînţelege superioritatea

performanţelor medii ale hibrizilor faţă de media performanţelor populaţiei parentale [87, p.

126].

Hibridarea este principala formă de utilizare a raselor moderne în lume, astfel peste 90%

din porcii abatorizaţi sunt hibrizi. Aceasta se datorează faptului că încrucişarea determină

creşterea productivităţii animalelor prin exploatarea complementarităţii între rase şi utilizarea

fenomenului heterozis [5, 137]. Combinarea diferitor rase de suine cu diverse calităţi

declanşează fenomenul heterozis. În procesul de obţinere a hibrizilor, selecţionerii şi

specialiştii în creşterea şi ameliorarea porcinelor, elaborează cele mai reuşite variante de

obţinere a hibridului final comercial, care se foloseşte doar într-o singură direcţie: pentru a

produce carne [17, 105, p. 3].

Heterozisul este un fenomen biologic întâlnit la încrucişarea dintre două sau mai multe

rase de animale cu ereditate diferită, având ca rezultat indivizi cu calităţi deosebite şi cu o

productivitate excepţională, şi anume: creşterea vitalităţii, puterii de adaptare şi productivităţii

[77].

Unii cercetători [79, 61] au constatat, că heterozisul are loc atunci când există divergenţe

între rase, iar, în rezultat, descendenţii au caracteristici biologice superioare faţă de părinţii lor.

Acest fenomen are o eficienţă foarte mare la încrucişarea porcinelor, oferind rezultate peste

limita teoretică în privinţa calităţii purceilor obţinuţi.

Heterozisul este diferenţa dintre descendenţi şi ascendenţi, iar cele mai reuşite rezultate

sunt obţinute la încrucişarea vierilor de rase paterne cu spor de creştere înalt şi calităţi

superioare ale carcaselor cu scroafe de rase materne cu capacităţi de reproducere superioare şi

abilităţi materne, profitând de punctele forte ale ambelor rase, minimizând, în acelaşi timp,

unele dintre punctele slabe [60].

Mulţi autori [24, 45, 46, 106, 198] susţin, că complementaritatea între rase se referă la

patrimoniile ereditare ce se întâlnesc la încrucişarea dintre diferite rase şi completează anumite

lipsuri sau neajunsuri într-un tot întreg şi anume în hibridul rezultat. Caracterele cele mai

15

importante sunt reprezentate, pe de o parte, de rasele sau liniile materne cu prolificitate

superioară, cum ar fi: Marele alb şi Landrace, iar, pe de altă parte, de cele cu prolificitate

redusă, dar cu o valoare superioară a carcasei, precum Pietrain, Hampshire şi Duroc.

A fost efectuat un studiu [188] privitor la capacitatea de reproducţie a scroafelor de rasă

pură şi hibride, prin formarea a cinci loturi experimentale, în care: lotul I (Landrace x

Landrace), lotul II (Yorkshire x Yorkshire), lotul III (Duroc x Duroc), lotul IV (LxDxY) şi

lotul V (YxLxD). În rezultat, s-a obţinut un număr mai mare de purcei la fătare în lotul I de 12

capete, urmat de lotul II şi V cu 11,7 purcei. La vârsta de 21 de zile, lotul de purcei cu cea mai

mare greutate a fost obţinut de la scroafele de rasa Duroc II, egală cu 62,9 kg, având cea mai

înaltă rată de supravieţuire. Autorul experimentului concluzionează că scrofiţele de rasa

Landrace au calităţi superioare de reproducere iar cele birasiale (Y x L) produc descendenţi

hibrizi cu abilităţi pozitive de adaptare la întreţinerea în condiţiile fermei.

Rezultate asemănătoare au obţinut şi alţi cercetători [105], la crearea loturilor

experimentale pentru determinarea capacităţii de reproducţie la TSxL, TCDxL, TSxLxP şi

TCDxLxP unde cel mai mare număr de purcei la fătare a fost obţinut la TSxLxP, de 10,7

purcei, cu o greutate medie la naştere de 1,52 kg care la înţărcare (28 zile) au atins masa medie

de 7,8 kg, iar a lotului de 77,2 kg, cu rata de supravieţuire 92,8%.

Este menţionat faptul, că efectul heterozis poate fi asimilat cu un tip de bonus legat de

materialul genetic foarte diversificat al porcilor încrucişaţi. În cazul combinării a două rase,

efectul heterozis este definit ca diferenţa de performanţă între porcii încrucişaţi şi media raselor

participante sau superioritatea descendenţilor obţinuţi prin încrucişare, faţă de media raselor

participante.

În studiile experimentale, efectuate de către cercetătorii americani [31, p. 105], se

estimează semnificativ heterozisul observat la hibrizii birasiali L x H care au produs carcase cu

un strat mai subţire de slănină atât în partea inferioară, cât şi superioară a carcaselor, în medie

de 34,34 mm şi, respectiv, 26,27 mm, comparativ cu tineretul porcin L x (H x L), ce au produs

carcase mai grase, stratul de slănină egalându-se cu 35,57 mm şi, respectiv, cu 28,11 mm.

Efectul heterozis, exprimat, în general, în % faţă de media raselor participante, este diferit

în funcţie de:

• distanţa genetică între rase: cu cât rasele ce se încrucişează sunt mai distincte, cu atât

efectul heterozis va fi mai puternic. Astfel, în cazul încrucişării între două rase (L şi MA),

efectul heterozis asupra sporului mediu zilnic este de numai 2% faţă de 7% în cazul încrucişării

între rasele Pietrain şi Marele alb, care sunt rase distanţate genetic;

• caractere: performanţele de reproducţie manifestă, în general, efecte de heterozis

ridicate (de ex., 9% pentru mărimea lotului la înţărcare la MA x L), în timp ce performanţele

16

de carcasă nu sunt în nici un fel afectate de heterozis, performanţele porcilor hibrizi fiind, în

acest caz, egale cu media raselor parentale. Efectul heterozis acţionează în sens invers

heritabilităţii și permite îmbunătăţirea caracterelor pentru care selecţia este mai lentă şi mai

puţin eficientă [3, p. 30].

Totodată, se susţine, că în suinicultură [50, p. 5] adesea se aplică încrucişarea dintre

diferite rase cu scopul de a folosi fenomenul heterozis, în urma căruia hibrizii au un spor zilnic

mai ridicat şi o greutate mai mare cu 10-20% decât rasele pure ce participă la încrucişare. Cu

scopul folosirii acestui fenomen la creşterea suinelor, de asemenea, se crează linii specializate

în cadrul rasei, iar în rezultatele combinării lor se obţine heterozisul intrarasial.

Ameliorarea prin încrucişare constituie mijlocul cel mai rapid şi eficient de îmbunătăţire

a însuşirilor dorite la populaţiile de suine, în urma căreia, la metişi sau la hibrizi, se manifestă

intens fenomenul de heterozis sau de vigoare hibridă [16].

În cadrul ameliorării suinelor prin încrucişare, deosebim:

- încrucişări în scopul ameliorării raselor;

- încrucişări de producţie (sau în scopuri economice).

Mulţi autori [43, 88, 161, 202] atenţionează că din punct de vedere economic o

importanţă deosebită îi revine consumului de nutreţ pe o unitate de producţie, kg spor greutate.

Acest caracter diferă nu numai între rase, dar variază foarte mult chiar şi în limitele aceleiaşi

rase. De aceea, apare necesitatea de a aprecia calitatea descendenţilor şi de a selecta indivizii,

urmaşii cărora vor consuma mai puţine nutreţuri şi vor avea un spor mai mare în greutate, fapt

demonstrat şi în alte studii [157], unde hibrizii au o rată mai mare de supravieţuire decât rasele

pure, iar la înţărcare sunt cu 11,3% mai grei decât purceii de rasă pură. Porcii hibrizi ajung la

masa de 100 kg cu 6,5% mai rapid şi cu un consum mai mic de 2,3% furaj per kg.

Pentru obţinerea unui profit maxim al programelor de crossbreeding este necesar de

completat cu scroafe obţinute prin încrucişarea a două rase materne ce va rezulta o creştere

suplimentară a numărului de purcei născuţi vii (4,7%) cu o rată mai mare de supravieţuire a lor

[6, p. 202]. Cel mai mare avantaj prin utilizarea scroafelor hibride este greutatea mai mare cu

29% comparativ cu cele de rasă pură la vârsta de 21 de zile, date confirmate în experienţele

efectuate de cercetătorii ruşi [173], unde se constată un număr mai mare de purcei fătaţi şi

înţărcaţi la scroafele hibride Yorkshire x Landrace de 14,91 şi 12,24 capete, comparativ cu

scroafele de rasă pură Landrace de 12,6 şi 10,18 capete. Rezultate similare au fost obţinute şi

în studiile altor cercetători [149], atunci când au obţinut un număr de 11,26 de capete purcei la

o fătare cu masa corporală de 1,06 kg/cap de la scroafele birasiale MaxL, comparativ cu 9,86

capete la fătare şi masa corporală de 0,96 kg/cap. La scroafele birasiale a fost evidenţiată şi o

capacitate de alăptare mai ridicată de 53,19 kg, cu o diferenţă semnificativă de 11,53 kg

17

(P≥0,95), dar şi un număr mai mare de purcei înţărcaţi, cu 1,64 capete faţă de scroafele de rasă

pură MA.

Rezultate pozitive au fost obţinute şi de alţi cercetători [121] prin utilizarea scroafelor

hibride şi anume: 12,5-12,6 cap. purcei înţărcaţi cu mortalitatea scăzută de 8,1-9,4% şi

greutatea lotului de 90,6-91,9 kg de la scroafele birasiale LxY şi trirasiale LxYxD, comparativ

cu cele de rasă pură Landrace 12,5 cap, 90 kg şi 10,7% purcei morţi.

În multe lucrări [133, 136, 78, p. 7] se afirmă, că prin utilizarea la încrucişările trirasiale a

vierilor terminali de rasa Duroc se îmbunătăţeşte considerabil calitatea carcaselor şi în special

procentul de ţesut muscular cu 3,8%, iar masa muşchiului longissimus dorsi cu 7,1% faţă de

descendenţii vierilor de rasa Yorkshire.

Unii cercetători [41] au efectuat încrucişări experimentale cu scopul de a obţine un hibrid

competitiv în ceea ce priveşte valoarea de reproducţie, creştere şi îngrăşare cu o calitate

superioară a carcasei. Pentru experiment s-au utilizat scroafe de rasă pură Yorkshire şi birasiale

Yorkshire x Landrace, iar ca formă paternă vieri rasă pură Duroc şi Hampshire. Din rezultatele

obţinute se constată un număr mai mare de purcei fătaţi la scroafele birasiale cu 0,9 purcei şi

un surplus de 1,9 purcei înţărcaţi pe an la vârsta de 4 săptămâni. Tineretul suin birasial

Yorkshire x Duroc la sacrificare au rezultat carcase cu o greutate de 78,7 kg, iar tineretul

trirasial Landrace x Yorkshire x Duroc carcase de 87,7 kg cu o diferenţă semnificativă (B≥,99)

de 9 kg. În rezultat fermierul câştigă un surplus de aproximativ 17$ /porc realizat.

Din experienţele efectuate [139, p. 36] s-a constatat că prin încrucişarea scroafelor de

rasa Marele alb cu vierii din linia PIC-1 creşte prolificitatea cu 10,8%, capacitatea de alăptare

cu 13,3%, masa corporală la înţărcare cu 10,6%, masa lotului de purcei la 2 luni cu 18,9%, iar

consumul specific scade cu 10,11%. Rezultate asemănătoare au obţinut şi alţi cercetători [174,

199], folosind la încrucişare vierii din linia precoce PIC-1, unde descendenţii au atins masa

corporală de 100 kg în 187 de zile cu un spor mediu zilnic de 703 g, iar consumul specific de

3,86 U.N.

Planificarea muncii de selecţie şi hibridare la suine ca şi în cazul altor specii, cota de

acţiune a genotipului asupra diverselor caractere este diferită, fapt ce asigură şi obţinerea

diverselor rezultate atât după caracterele examinate, cât şi în populaţii concrete. În ultimii ani,

cea mai utilizată metodă de hibridare este cea trirasială, ce permite folosirea unui sistem simplu

de selecţie şi a unui heterozis sporit, cu rezultate de creştere şi îngrăşare profitabile [122, 127,

129, 132].

Pentru obţinerea unor rezultate satisfăcătoare, în urma acestei încrucişări, se indică

împerecherea scroafelor cu însuşiri materne foarte bune cu vieri care posedă însuşiri paterne,

de asemenea foarte bune (în privinţa precocităţii şi a calităţii carcasei). De exemplu, pentru

18

hibridare este indicată încrucişarea scroafelor din rasa Marele alb cu vierii din rasa Landrace

sau Duroc. Astfel, în rezultatul aplicării acestei combinări, fenomenul de heterozis se manifestă

la maximum, dar numai pentru însuşirile legate de dezvoltarea purceilor metişi din prima

generaţie, de valorificarea hranei şi de reducerea pierderilor.

Prolificitatea scroafelor nu este influenţată de heterozis, deoarece acestea sunt, în

permanenţă, în rasă pură. În cazul încrucişării raselor Marele alb cu Landrace, la metişi s-a

înregistrat, la înţărcare, faţă de rasa Marele alb, o greutate mai mare de cca 20%, iar pe

perioada îngrăşării, sporul mediu zilnic a fost mai ridicat cu 8-10%, în condiţiile în care şi

consumul specific de hrană s-a redus cu 10-15% [44, 174].

Centrele de selecţie şi hibridare constituie cel mai bun tip de întreprinderi, deoarece

permit îndeplinirea tuturor lucrărilor de selecţie, inclusiv şi testarea hibrizilor [33, 179, 44,

174]. În acest caz, efectul heterozis privind unele caractere morfo-productive atinge cifra de

22-25%. În cadrul acestor centre, hibrizii comerciali ating greutatea de 100 kg în 173 de zile,

un spor mediu zilnic de 828 g, o grosime a stratului de slănină de 24 mm, un randament de

carne în carcasă de 58% şi un consum specific de 3,2 U.N.

De aceeaşi părere sunt şi cercetătorii ruşi [158], care afirmă că centrele de selecţie şi

ameliorare sunt principalii producători ai animalelor cu capacităţi superioare de reproducţie şi

producţie necesare fermierilor, datorită unor programe riguroase de selectare a animalelor şi

testare a descendenţilor. Astfel, în anul 2007, a fost creat un centru de selecţie ultramodern cu

scopul de a ameliora calităţile reproductive şi productive ale raselor Marele alb, Landrace,

Duroc şi de a obţine scroafe hibride în regiunea Tiumeni, Rusia. După patru ani de selecţie şi

ameliorare, au fost obţinuţi vieri cu următoarele caracteristici: precocitate 151 de zile (L

danez), 147 de zile (L canadian), 154 de zile (D); spor mediu zilnic 1014 g (L d.), 1002 g (L

c.), 966 g (D); consum specific mediu 2,8 U.N., grosimea stratului de slănină 12 mm (L d.), 11

mm (L c.), 14 mm (D).

1.2. Hibridarea şi rolul ei în sporirea productivităţii de carne la suine

Hibridarea este încrucişarea dintre diferite rase care vizează interacţiunile genetice

neaditive şi duce la apariţia fenomenului heterozis, iar descendenţii obţinuţi posedă o

viabilitate mai sporită, dar şi o rezistenţă superioară la îmbolnăviri [64, 114].

Căile de sporire a eficienţei economice în fermele de creştere şi îngrăşare a porcinelor

sunt: îmbunătăţirea potenţialului productiv al animalelor, asigurarea unor condiţii de mediu

prielnice; hrănirea şi exploatarea raţională, cât şi alţi factori. Ca urmare, una din căile

principale de creştere a productivităţii porcinelor este ameliorarea genetică a potenţialului

productiv al animalelor şi utilizarea lor în sistemele de hibridare, numite şi de crossbreeding [2,

135].

19

Crossbreeding-ul este un instrument foarte util pentru producătorul de carne de porc

pentru creşterea eficienţei şi profitului său. Beneficiul deplin al crossbreedingu-lui poate fi

obţinut doar prin selecţia şi combinarea raselor cu caracteristici biologice valoroase diferite

[40].

Cercetătorii americani [28] afirmă că obiectivele principale ale sistemelor de încrucişare

a porcinelor constau în obţinerea unui număr cât mai mare de produşi de la o scroafă, care să se

caracterizeze printr-o viteză de creştere mare şi un consum specific mic de hrană, cu calitatea

carcasei şi a cărnii corespunzător cerinţelor consumatorilor, lucru observat şi în studiile altor

cercetători [142], unde tineretul suin hibrid TSxL a înregistrat un spor mediu zilnic cu 51 g

(P≥0,99), mai ridicat faţă de tineretul de rasă pură TCD-1 şi cu un consum de nutreţ mai mic cu

0,32 U.N.

La etapa actuală, liniile şi hibrizii de porcine au devenit mai productivi din punctul de

vedere al vitezei de creştere, al consumului de nutreţ şi al conţinutului de carne în carcasă [144,

156, 169].

Hibrizii sunt animale obţinute în rezultatul încrucişării a două, trei sau chiar patru rase,

tipuri sau grupe de animale. În comparaţie cu formele din care au fost obţinuţi, hibrizii au o

producţie mai sporită, folosesc mai eficient hrana, sunt mai rezistenţi la maladii şi posedă un

şir de alte avantaje importante [1, 7, 13, 157].

Hibridarea asigură folosirea tuturor posibilităţilor genetice de sporire a productivităţii la

descendenţii obţinuţi, cum ar fi: efectul selecţiei, efectul încrucişării şi heterozisul. Ea este o

etapă superioară a selecţiei şi ameliorării suinelor în condiţii moderne de producere, iar

creşterea potenţialului productiv al suinelor se efectuează prin înfiinţarea şi dezvoltarea

unităţilor de prăsilă, cu sarcini strict determinate în crearea materialului de selecţie pentru

obţinerea hibrizilor competitivi şi pentru eficientizarea producerii cărnii de porc [20, 189].

De asemenea, au fost efectuate un şir de experienţe pentru a remarca un tip de scroafe cu

caractere morfo-productive avantajoase în condiţiile unei ferme industriale de porcine, iar, în

rezultat, s-a observat, că scroafele hibride Marele alb x Duroc la fătare au obţinut şi înţărcat

mai mulţi purcei cu 0,3-1,63 cap. şi, respectiv, 0,45-0,65 cap., cu o capacitate de alăptare de

6,16-10,35 kg, comparativ cu alte combinaţii de genotipuri MAxMA, YxY, DxD, DxY [157].

Hibridarea în suinicultură reprezintă forma superioară a încrucişării industriale a liniilor

şi tipurilor specializate controlate la capacitatea combinativă în scopul obţinerii efectului

heterozis. Avantajul sau superioritatea hibridării faţă de creşterea în rasă pură constă în faptul

că, pe contul realizării efectului heterozis, poate fi mărită producerea cărnii de porc fără

investiţii capitale adăugătoare, deoarece hibridarea cumulează priorităţile creşterii în rasă pură

şi încrucişării industriale [156]. Actualmente, practic, nu există nici o ţară dezvoltată, unde nu

20

s-ar realiza programe de hibridare. Dar, trebuie să menţionăm, că fundamentul fiecărei

programe îl constuituie liniile specializate.

Cercetătorii filipinezi [30, p. 143] afirmă, că, în lume, este ştiut faptul, că scroafele

hibride sunt mai productive comparativ ca cele în rasă pură, iar pentru a demonstra aceasta

fermierii din Filipine, au experimentat un grup de scroafe de rasă pură Landrace, Yorkshire,

Duroc, Pietrain şi birasiale Landrace x Yorkshire, Duroc x Pietrain montate cu vieri de rasă

pură Landrace, Yorkshire, Duroc, Pietrain şi birasiali Duroc x Pietrain. În rezultat, la înţărcare

au fost obţinuţi purcei cu o rată de supravieţuire mai ridicată cu 11,01% şi 22,86% purcei

înţărcaţi pe an, cu o masă mai mare de 20,74%, comparativ cu scroafele în rasă pură Duroc şi

Pietrain, iar faţă de scroafele în rasă pură Landrace şi Yorkshire diferenţe semnificative nu au

fost înregistrate. La fel, rezultate pozitive au fost obţinute şi la scroafele birasiale Duroc x

Pietrain, comparativ cu cele în rasă pură, şi anume: 10,11% mai mulţi purcei la o înţărcare şi

16,21% purcei înţărcaţi pe an cu o masă relativ mai mare de 16,67%.

Alegerea raselor şi utilizarea lor într-un mod corect este esenţial într-un program de

încrucişări, iar utilizarea sistemelor de crossbreeding, în consecinţă, va aduce fermelor de

îngrăşare a porcinelor un profit semnificativ. Alegerea raselor pentru programele de

crossbreeding trebuie să se bazeze pe diferenţele de medie între rase observate în experimente

controlate. Implementarea mai energică a hibridării în suinicultură este încetinită de nivelul

nesatisfăcător al selecţiei, lipsa numărului necesar de linii şi tipuri de animale permanent

controlate la capacitatea combinativă. O influenţă aparte are şi numărul mic de elaborări

privind organizarea practică a hibridării, precum şi asigurarea ştiinţifică insuficientă a acestei

metode de ameliorare [4, 47, 196]. Acestea şi alte circumstanţe pot servi drept bază pentru

crearea liniilor specializate a crosurilor şi hibrizilor şi, în general, pentru elaborarea unui nou

sistem de hibridare în Republica Moldova.

Prin hibridare se urmăreşte îmbunătăţirea rapidă a unor însuşiri dorite sau ajustarea unor

defecte, şi nu transformarea radicală a rasei de ameliorat. Deci, hibridarea constă în împerecherea

femelelor dintr-o rasă de ameliorat (R1) cu masculii dintr-o rasă amelioratoare (R2), efectuată o

singură dată, după care produşii metişi F1 (de regulă femelele) sunt dirijate la reproducţie în

cadrul rasei de ameliorat [16].

Liniile consangvine reprezintă grupe de animale relativ homozigote, obţinute prin

dezmembrarea unei populaţii heterozigote, urmate, obligatoriu de aplicarea consangvinizării.

Utilizarea liniilor în acţiunea de hibridare este precedată obligatoriu de testarea capacităţii

combinative, aşa încât efectul heterozis să se manifeste cu intensitate maximă în scopul

urmărit.

21

Din acest punct de vedere, hibrizii obţinuţi sunt net superiori prin performanţele de

producţie comparativ cu rezultatele ce se pot înregistra privind creşterea în rasă pură şi faţă de

cele obţinute de la încrucişarea industrială simplă.

Deşi metodele de formare a hibrizilor sunt uneori foarte complicate, implicând măsuri

zootehnice şi organizatorice foarte stricte, totuşi se constată, că un număr din ce în ce mai mare

de ferme din ţările bune crescătoare de suine au trecut la această metodă de ameliorare.

În experienţele efectuate de către cercetătorii vietnamezi [73] se demonstrează, că vierii

de rasa Pietrain au performanţe excelente în ceea ce priveşte calităţile productive, comparativ

cu vierii de rasa Landrace şi Duroc când sunt combinaţi cu scroafele de rasa Mong Cai. Lotul

de purcei la înţărcare (28 zile) a descendenţilor obţinuţi cântăreşte 70,42 kg, cu 5 kg mai mult

comparativ cu tineretul suin obţinuţi din utilzarea vierilor de rasa Landrace, iar sporul mediu

zilnic pe întreaga perioadă de creştere este de 628 g, cu 47 g superior descendenţilor vierului

Landrace. Procentul de ţesut muscular la porcii sacrificaţi a constituit 59,22% la porcii hibrizi

MCxP, 57,93% la MCxD şi 55,33% la MCxL.

Hibridarea este un sistem pe larg acceptat şi recomandat în producţia comercială

mondială de porcine, fiind folosit pentru capitalizarea heterozisului, ceea ce reprezintă

superioritatea faţă de ascendenţii săi. Rezultatele încrucişărilor pot fi mai mult sau mai puţin

bune, în funcţie de rasele încrucişate, iar pentru declanşarea heterozisului se vor încrucişa

animale cu caracteristici biologice diferite [128, 65, p. 14].

Eficienţa economică a creşterii porcinelor depinde de prolificitate, spor, consumul

specific şi calitatea carcasei. Toate aceste caractere, concurând între ele, devin obiectivul

ameliorării. Producerea hibrizilor necesită încrucişarea a trei sau patru populaţii, astfel că

obiectivul selecţiei este simplificat: formele materne sunt selecţionate pentru prolificitate şi

ritmul de creştere (sporul mediu zilnic sau greutatea vie), iar populaţiile paterne pentru ritmul

de creştere şi calitatea carcasei [169, 177].

Cea mai eficientă rasă în creşterea porcinelor este rasa Yorkshire [103], datorită

calităţilor superioare de reproducţie şi producţie, fapt demonstrat şi în experienţele efectuate

de alţi cercetători [150, pp. 26-28], unde se evidenţiază o prolificitate sporită la scroafele de

rasă pură Yorkshire de 11,3 purcei şi 11,5 la scroafele birasiale Yorkshire x Marele alb

Belorus. La înţărcare a fost obţinut un indice mai ridicat de 95,9 kg la scroafele birasiale

YxMAB cu o diferenţă nesemnificativă de 2,6 kg comparativ cu cele de rasă pură. Tineretul

suin experimental birasial a înregistrat un spor mediu zilnic de 750 g cu un consum de 3,57

U.N. La sacrificare, au fost obţinute carcase mai lungi de la porcii hibrizi YxMAB de 101 cm,

în schimb, carcase cu un strat de slănină mai subţire (23,3 mm), o suprafaţă a ochiului de

22

muşchi (36,8 cm²) şi o masă a jambonului mai ridicată (11,2 kg) a fost obţinut la suinele din

rasa pură Yorkshire.

Cercetările efectuate în ultimii ani [45, p.7] sugerează faptul, că hibridarea nu este destul

de suficientă pentru a asigura un profit bun dacă nu a fost ales un sistem corect, iar uneori

poate duce la o scădere bruscă a eficienţei economice în ferma respectivă.

Astfel, au fost studiate mai multe loturi experimentale create din tineret porcin de rasă

pură şi hibrizi pentru a observa diferenţele de performanţă la diferite genotipuri. În rezultat, s-a

atestat un spor mediu zilnic mai mare la îngrăşare în lotul IV, format din tineret suin birasial

Yorkshire x Landrace de 860 g cu o diferenţă de 100 g comparativ cu lotul I (Yorkshire) şi 70

g cu lotul II (Landrace). Consumul minim de nutreţ per kg masă vie a fost înregistrat în lotul

IV (YxL) de 2,96 U.N. urmat de lotul V (YxD) cu 3,14 U.N. [139, 186, pp. 82-84].

În Belarus au fost efectuate experienţe asemănătoare pentru a obţine un hibrid comercial

competitiv, utilizând rasele Marele alb, Belorusă de Carne, Landrace, Duroc, Pietrain crescute

în rasă pură şi încrucişate între ele în diferite variante, formând 13 loturi experimentale. În

consecinţă cele mai prolifice loturi s-au dovedit a fi lotul XIII (MAxL) x (DxP) cu 11,3 purcei

şi lotul IX (MAxBC) x L cu 11,2 capete. Pe parcursul creşterii s-a observat un spor mediu

zilnic mai mare la hibrizii tetrarasiali din lotul XII (MAxBC) x (DxP) de 826 g, urmat de lotul

XIII şi XI cu 809 g şi 806 g format la fel din hibrizi tetrarasiali (MAxL) x (DxP) şi (MAxBC) x

(LxD), care la vârsta de 167 şi respectiv de 170 zile au atins greutatea corporală de 100 kg cu

diferenţe de aproximativ de 20 zile comparativ cu loturile I, II şi III formate din tineret suin de

rasă pură MA, BC şi D. Rezultate pozitive în ceea ce priveşte consumul specific au fost

înregistrate şi în următoarele 3 loturi experimentale, aproximativ de 3,06 U.N. [201].

În ultimele două decenii, se atestă un progres esenţial în direcţia selecţionării, ameliorării şi

hibridării raselor de porcine. În special, cota masei musculare din carcasa hibrizilor industriali s-

a mărit cu 7-8%, iar grosimea stratului de slănină a scăzut de la 36 până la 28% [41, p. 6]. Astfel,

se consideră, că ameliorarea prin încrucişare constituie cel mai rapid şi eficient mijloc de

îmbunătăţire a însuşirilor dorite la populaţiile de suine, în urma căreia, la metişi sau la hibrizi, se

manifestă intens fenomenul de heterozis sau de vigoare hibridă.

Schemele de încrucişare se studiază din toate punctele de vedere, punându-se bază pe

caracteristicile fenotipice şi genotipice ale raselor parentale, corelându-se cu scopul urmărit şi cu

realităţile din teren.

Încrucişarea pentru formarea de rase noi se face, în prezent, pe baza unor studii

citogenetice amănunţite, a cunoaşterii filogeniei raselor etc. luându-se în consideraţie însuşirile

prin care rasele parentale excelează, precum şi în ce condiţii de mediu se presupune a fi

exploatată rasa nouă. În acest sens, se pot utiliza 2 sau 3 rase, eşalonate pe etape, cu indicarea

23

strictă a sexului introdus în schema de încrucişare şi uneori a liniei specializate din cadrul rasei

[10]. Pentru obţinerea unor rezultate bune, în urma acestei încrucişări, se indică împerecherea

scroafelor cu însuşiri materne foarte bune cu vieri care posedă însuşiri paterne, de asemenea,

foarte bune (precocitatea şi calitatea carcasei).

În Belarus, hibridarea este utilizată pe larg, iar pentru obţinerea heterozisului,

încrucişarea trirasială se consideră cea mai favorabilă. Factorii decisivi, ce influenţează

genetica descendenţilor, sunt vierii de reproducţie cu rolul de declanşare a heterozisului şi de a

crea descendenţi cu un conţinut de grăsime cât mai mic în carcase [189].

Cea mai preţioasă caracteristică a suinelor din liniile sintetice create din participarea rasei

Pietrain constă în capacitatea lor de a produce carcase cu un conţinut de ţesut muscular de 59-

61%, comparativ cu carcasele porcinelor de rasă pură, ca: Hampshire (54-56%), Duroc (53-

55%), Marele alb (51-53%) [67].

Hibridarea la suine a fost încurajată mai mult din considerente economice, deoarece

acţiunea constituie un important mijloc de sporire a producţiei de carne, în condiţii economice

deosebit de avantajoase, iar prin noţiunea de "hibrizi" se înţeleg produşii rezultaţi din

încrucişarea unor linii sau rase zootehnice specializate (de obicei, consangvinizate) care aparţin

unei rase sau la rase diferite.

De asemenea, a fost evidenţiat un randament în carcasă mai mare cu 1,1%, o grosime mai

mică a stratului de slănină în partea superioară a carcaselor cu 19 mm şi o suprafaţă mai mare a

„ochiului de muşchi” cu 2,3 cm² la rasa Landrace faţă de Marele alb. Astfel, au fost identificate

diferenţe semnificative între rasele Marele alb şi Pietrain, din care ultima produce carcase de o

calitate mai superioară comparativ cu MA. Randamentul de carne în carcasă ajunge la 65-70%

la rasa Pietrain, datorită dezvoltării musculaturii atât în partea anterioară, cât şi în cea

posterioară a carcaselor [8, 169, p. 12].

Cercetătorii autohtoni [20, p. 31] au constatat, că ponderea grăsimii în carcasele

tineretului suin de rasa Marele alb atinge nivelul ţesutului muscular în jurul masei corporale de

75 kg, iar la cel de rasa Landrace, care a atins masa corporală de 100 kg, ponderea ţesutului

muscular cu mult depăşeşte (14,4%) ponderea ţesutului adipos în această categorie de greutate.

Asemenea particularităţi au fost stabilite şi în rezultatul cercetărilor efectuate de alţi

cercetătorii [140, 104, 115, p. 6] în ceea ce priveşte schimbarea intensităţii de creştere a

ţesutului muscular, adipos şi osos.

Prin hibrizi se înţelege produşii rezultaţi din combinarea mai multor rase specializate de

porci, care sporesc eficienţa economică datorită creşterii mai rapide cu un consum mai mic şi

oferă carcase de o calitate superioară [147, pp. 39-42].

24

Savanţii danezi [49, p. 237] au efectuat cercetări privind încrucişarea vierilor de rasa

Duroc danez şi Landrace danez cu scroafe de rasa Yorkshire şi încrucişarea în rasă pură

Yorkshire x Yorkshire. Analiza rezultatelor denotă, că în cazul încrucişării birasiale s-au

obţinut purcei cu o greutate la naştere mai mare cu 150-170 g comparativ cu purceii de rasă

pură, iar la vârsta de 2 luni tineretul suin hibrid cântărea aproximativ cu 3,5-4 kg mai mult.

Rolul hibridării în sporirea cantităţii de carne este primordial, deoarece la creşterea în

rasă curată fenomenul heterozis nu se afirmă, iar la încrucişările heterogene se obţine o

producţie de calitate superioară într-un timp cât mai scurt şi cu mai puţine cheltuieli de furaj,

energie electrică şi termică [15; 21; 172]. Pentru încrucişare trebuie de selectat cei mai valoroşi

indivizi productivi, examinaţi după exterior cât şi după fişele de identitate [11]. Cele mai bune

rezultate în creşterea suinelor pentru carne se obţin prin încrucişarea liniilor specializate din

cadrul unor rase diferite. Astfel, în cazul încrucişărilor dintre liniile specializate care aparţin la

3 rase, faţă de încrucişarea dintre 3 rase ca atare, prolificitatea a fost mai mare cu 2,0%,

capacitatea de alăptare cu 5,7%, numărul de purcei înţărcaţi cu 6,6%, iar greutatea acestora la

înţărcare cu 7,8% [106].

Hibridarea a devenit o practică comună, în anii 1930-1940 în Danemarca, odată cu

rezultatul cercetărilor încrucişării dintre rase diferite şi obţinerea hibrizilor performanţi,

superiori părinţilor lor [29, p. 5], iar 55% din porcii, abatorizaţi în Danish Crown, Danemarca,

sunt porci hibrizi obţinuţi din scroafe birasiale Yorkshire x Landrace şi vieri de rasă pură

Duroc danez.

Fiecare fermier danez doreşte ca afacerea sa să fie fiabilă şi să facă profit din ea, iar

pentru a avea competitivitate în fiecare fermă se aplică hibridarea sau procurarea purceilor

hibrizi supuşi îngrăşării. Tineretul suin trirasial Yorkshire x Landrace x Duroc are un spor

mediu zilnic în perioada de îngrăşare de 850-900 g cu un consum de nutreţ sub 3 U.N. Porcii se

sacrifică numai în abatoarele specializate şi sunt achitaţi după procentul de ţesut muscular în

carcasă, ce constituie, în medie, 57-59%. Este de menţionat faptul că în Danemarca este

interzisă utilizarea hormonilor pentru stimularea creşterii şi utilizarea permanentă a

antibioticelor [27].

În condiţiile creşterii cererii pentru carnea de porc cu puţină grăsime, unii autori [16]

recomandă utilizarea ca vier terminal a unui metis, obţinut din rasele Hampshire şi Piétrain

împerecheat cu scroafele Landrace, deci, trei rase care excelează prin calitatea carcasei.

Compoziţia biochimică a sângelui poate fi utilizată pentru explicarea unor particularităţi

fiziologice şi morfo-productive [109; 173], astfel, cercetătorii ruşi [143] au stabilit, că la

suinele precoce, comparativ cu cele tardive, concentraţia de hemoglobină, cantitatea de

25

eritrocite şi leucocite în sînge este mai mare, iar fracţia globulinelor depăşeşte fracţia

albuminelor.

Toate procesele fiziologice ale organismului se bazează pe circulaţia sanguină iar

dezvoltarea armonioasă a animalului depinde, în mare măsură, de conţinutul biochimic al

sângelui. Astfel, au fost efectuate cercetări experimentale la cinci loturi de suine de diferite

genotipuri, formate din porci de rasă pură TS (lot I), TCD-1 (lot V) şi porci hibrizi TCD-1xTS

(lot II), TSxL (lot III) şi TCD-1xP (lot IV), pentru a studia conţinutul de hemoglobină, a

fracţiilor proteice şi a fermenţilor aspartataminotransferaza şi alaninotransferaza din sângele

tineretului suin experimental. În rezultat, ei au observat un conţinut mai sporit de hemoglobină

şi de fracţii proteice la porcii hibrizi din lotul II, III şi IV cu diferenţe semnificative de 7,4 g/l

(H), 6,8 g/l (Fp) (B≥0,99), 8,5 g/l (H), 8,2 (Fp) (B≥0,99) şi 9,4 g/l (H) şi 7,8 (Fp), (Р≥0,99) faţă

de porcii de rasă pură din lotul V. Un conţinut mai ridicat de AST a fost semnalat în loturile de

tineret suin hibrid de 2,72-2,79 mcmoli/ml faţă de 2,52-2,56 mcmoli/ml înregistrat la porcii de

rasă pură din ambele loturi. Astfel, conţinutul sporit de hemoglobină, a fermenţilor AST, ALT

şi a fracţiilor proteice în serul sanguin denotă, în mod clar, un nivel crescut al proceselor

metabolice şi o sinteză de proteine mai intensă la porcii hibrizi, comparativ cu a celor de rasă

pură [195, 72].

Rezultate similare au obţinut şi alţi cercetători [102, 125], la studierea conţinutului

biochimic al sângelui de porcine de diferite genotipuri, atestând un conţinut mai ridicat de

hemoglobină şi eritrocite la porcii hibrizi TSxL şi TCDxP cu diferenţe semnificative de 5,1-6,4

g/l (P≥0,99) hemoglobină şi 0,8-1,1 mln./l eritrocite faţă de porcii experimentali de rasă pură

TS. La fel de notabile au fost şi diferenţele semnificative în ceea ce priveşte fermenţii

creatinchinaza şi lactatdeghidrogenaza de 18,6 mkmoli/ml (CC) şi 47,7 mkmoli/ml între porcii

hibrizi TSxL şi cei de rasă pură TCD-1, fermenţi legaţi de procesele energetice din ţesutul

muscular, care sunt foarte sensibili la efectele de stres şi care pot fi utilizaţi ca indici de calitate

a cărnii.

Un studiu similar [171] a fost efectuat referitor schimbului de substanţe la suinele de rasă

Muromsc, Marele alb şi la metişii obţinuţi din încrucişarea acestor rase, unde s-a observat că

fracţia γ – globuline s-a mărit odată cu vârsta la tineretul suin din lotul I cu 12,6%, II – 33,9%,

IV cu 29,5%, V – 28,8% şi VII – cu 43,6%. Tineretul obţinut din încrucişarea liniilor

specializate, s-a caracterizat printr-o intensitate mai mare de creştere a γ-globulinelor.

Creşterea γ-globulinelor în plasma sângelui concomitent cu mărirea vârstei la suine sporeşte

rezistenţa organismului la animale, deoarece ele au un rol important în formarea anticorpilor.

În perioada creşterii intensive a ţesutului muscular, proteinele din sânge conţin multe

globuline. Începând cu vârsta de 6 luni, în funcţie de genotip, intensitatea de depunere a

26

grăsimii în strat creşte considerabil, cantitatea de globuline se micşorează, iar conţinutul de

albumine sporeşte semnificativ.

Valoarea economică a unui caracter este definită prin efectul relativ pe care îl are asupra

unui indicator global (profitul), celelalte caractere fiind constante. Întrucât preţurile şi costurile

prezintă o mare variabilitate în timp şi spaţiu, s-a urmărit înlocuirea eficienţei economice cu

eficienţa biologică. În acest context, indicatorul global este reprezentat de maximizarea

sporului mediu zilnic de carne în carcasă [176, p. 10].

Efectul heterozis se manifestă în mod diferit în funcţie de rasă, calitatea animalelor,

gradul de determinare a caracterelor genetice, capacitatea de combinare a lor şi alte condiţii.

Pentru producerea eficientă a hibrizilor este necesară alegerea raselor şi liniilor cu capacităţi

bune de combinare. Efectul hibridării depinde mult de condiţiile de alimentaţie şi întreţinere,

reacţia organismului la mediul ambiant şi crearea tuturor premiselor pentru o activitate vitală

prosperă [157].

Deoarece gradul de manifestare a heterozisului privind caracterele calitative şi

cantitative este foarte variat, apare necesitatea de alegere corectă a raselor pentru obţinerea

producţiei de calitate în concordanţă cu scopul urmărit. Actualmente, nu este suficient de a

produce carne fără a ţine cont de cerinţele consumatorului şi procesatorului. Capacitatea de

combinare a raselor în condiţii concrete de ameliorare reprezintă un factor decisiv în procesul

de producere a hibrizilor pentru carne competitivă.

Pentru producerea cărnii de porc competitive pe piaţa internă, cât şi externă, programele

de hibridare prevăd identificarea celor mai productive combinări de rase, tipuri şi linii de suine,

precum şi ameliorarea crosurilor în baza utilizării resurselor genetice autohtone şi de import. În

ţările mari producătoare de carne de porc de mult timp se practică hibridarea şi astfel obţinerea

cărnii economic avantajoase, dar şi cu o calitate superioară ce satisface nu doar producătorii,

dar şi consumatorii [13, 22, 151].

Cercetătorii ruşi [148] au studiat capacitatea de creştere şi îngrăşare, dar şi calitatea

carcaselor şi a cărnii la porcii crescuţi în rasă pură Duroc, Marele alb şi Landrace. În rezultat,

au constatat, că sporul mediu zilnic a atins cele mai înalte cote la rasa Duroc de 557 g/zi, însă o

greutate mai ridicată a carcaselor la sacrificare a fost atestată la rasa MA de 105,6 kg, cu o

diferenţă semnificativă de 2 kg, comparativ cu porcii de rasa Duroc. În ceea ce priveşte

calitatea cărnii, un conţinut mai ridicat de grăsime intramusculară a fost depistat la porcii de

rasa D de 4,3% cu diferenţe semnificative (p≥0,001) de 2,7%, comparativ cu ambele rase MA

şi L. După 24 h, pH-ul a înregistrat valori normale cu 5,57 (D), 5,51 (L), 5,58 (MA). În

concluzie se constată, că carnea obţinută de la porcii de rasa Duroc este cea mai calitativă în

27

ceea ce priveşte capacitatea de reţinere a apei (47%), o culoare mai intensă şi o calitate

gustativă mai plăcută, datorită conţinutului de grăsime intramusculară.

Fiecare rasă, linie sau tip specializat de porcine are specificul său, şi în aşa mod: de la

unele rase de porci se obţin mai mulţi purcei la o fătare, alte scroafe dau o cantitate mai mаrе

de lapte, ceea ce asigură creşterea mai rapidă a purceilor, unele rase folosesc mai eficient

hrana, altele au stratul de slănină mai subţire [17, 123, 159, 170].

Pentru obţinerea economică avantajoasă a unui tip de animal, corespunzător cererilor

fermierilor şi procesatorilor, au fost efectuate cercetări experimentale la suine de diferite

genotipuri [146, p. 33]. Pentru îndeplinirea sarcinii, au fost formate trei loturi experimentale cu

utilizarea raselor Landrace (lot I), Landrace x Yorkshire (lot II) şi Landrace x Yorkshire x

Duroc (lot III). În rezultat s-a obţinut un număr mai mare de purcei în lotul I de 14 capete însă

la înţărcare (28 de zile), o greutate mai ridicată a lotului de purcei a fost înregistrată în lotul III

de 95 kg, cu cel mai mare procent de supravieţuire 91,9%. Cele mai bune rezultate privitor la

capacitatea de creştere şi dezvoltare au fost obţinute de la hibrizii trirasiali LxYxD şi anume un

spor mediu zilnic de 1008 g cu un consum mediu de furaj de 2,71 U.N., care au atins greutatea

de 100 kg la vârsta de 158 de zile cu o diferenţă de o săptămână şi 87 g spor mediu zilnic

comparativ cu lotul I-i format din hibrizi de rasă pură Landrace. Rezultate satisfăcătoare au

fost obţinute, referitor la calitătea carcaselor la hibrizii trirasiali cu un randament la sacrificare

de 76,8%, o lungime a carcasei de 103 cm, grosime a stratului de slănină la a 6-7-a vertebră de

2,1 cm, suprafaţa ochiului de muşchi de 59,3 cm² şi o masă a jambonului de 12,1 kg. Aceste

rezultate nu se confirmă în experienţele efectuate de alţi cercetători [152], unde s-au obţinut

rezultate mai reduse la utilizarea vierilor de rasa Duroc, comparativ cu rasa Landrace. Tineretul

suin hibrid MAxL a atins masa de 100 kg cu o diferenţă semnificativă de 5 zile (Р≥0,99),

comparativ cu porcii hibrizi MAxD. La fel au fost înregistrate diferenţe semnificative între

aceste loturi în ceea ce priveşte sporul mediu zilnic de 13,8 g (Р≥0,95) în perioada de îngrăşare

60-120 şi 30,1 g (Р≥0,999), în perioada de îngrăşare 120-180 zile.

În funcţie de direcţia de producţie, şi solicitată de producător, se ia în cont specificele

raselor care se vor încrucişa şi se prognozeaza din timp rezultatul. De aici rezultă că la

formarea hibrizilor se împerechează rase distincte ce au caracteristici genetice specifice [9].

Hibridarea porcinelor contribuie esenţial la creşterea şi dezvoltarea timpurie a animalelor

fiind caracterizată ca încrucişarea a două, trei sau mai multe rase specializate [85]. În SUA

încrucişările birasiale se utilizează pentru obţinerea scroafelor birasiale cu caracteristici

materne, fiind obţinute de la implicarea a două rase materne. Sistemele trirasiale şi tetrarasiale

utilizează vieri de rasă curată sau birasiali (în cazul încrucişărilor tetrarasiale) cu aptitudini

paterne superioare fiind încrucişaţi cu scroafe metise. Rezultatele studiilor, realizate în anii

28

1970 în Statele Iowa, Oklahoma, Carolina de Nord din SUA, sugerează că femelele din rase

materne cum ar fi Chester White şi Yorkshire sunt superioare datorită numărului de purcei la

naştere şi înţărcare mai mare comparativ cu scroafele de rasă paternă ca Hampshire şi Duroc ce

produc un număr mic de purcei la fătare şi înţărcare [34].

Încrucişarea scroafelor de rase materne cu vieri de rase paterne nu va influenţa numărul

de purcei la fătare, în schimb va influenţa sporul de creştere, consumul de furaj, calitatea

carcaselor [76].

Performanţa de creştere şi dezvoltare a purceilor este superioară la tineretul suin obţinut

prin utilizarea vierilor de rasa Duroc şi în special din rezultatele cercetărilor experimentale se

observă un spor mediu zilnic pe întreaga perioadă de creştere de 445 g, comparativ cu hibrizii

birasiali Landrace x Yorkshire [71, p. 27].

Scroafa, utilizată în obţinerea porcului hibrid, trebuie să îndeplinească două condiţii: să

posede performanţe de reproducţie excelente şi performanţe de producţie superioare, ceea ce

condiţionează 50% din performanţele de creştere, de calitate a carcasei şi a cărnii la

descendenţi [3].

Cercetătorii români [25, p. 162] au determinat că scroafa hibridă L x MA este tipul

genetic ce răspunde cel mai bine acestor condiţii, motiv pentru care este foarte utilizat atît pe

plan mondial, cât şi în România. La prolificitatea medie a celor două rase se adaugă un surplus

de 0,5 purcei înţărcaţi, datorită heterozisului.

În urma combinărilor interasiale dintre tineretul suin din rasele Caucaziană de Nord şi

Mirgorod cu rasa specializată în producţia de carne Pietrain se obţin descendenţi care produc

carcase, al căror conţinut de carne este cu 10,77 kg mai mare comparativ cu rasa pură Nord

Caucaziană, inclusiv pe contul jamboanelor – 3,63%. Încrucişarea vierilor de rasă Pietrain cu

femelele de rasă Mirgorod a contribuit la obţinerea unei proporţii de carne în carcasă mai mare

la hibrizii sacrificaţi la 80 kg – cu 3,18 – 6,89% şi 100 kg, respectiv cu 4,49-10,4% comparativ

cu rasa pură Mirgorod [112].

Etapa actuală de dezvoltare a ramurii creşterii suinelor se caracterizează prin trecerea de

la determinarea eficienţei generale a încrucişării la interacţiunea între genotipuri în combinările

simple şi compuse la nivel de rasă şi linii. Astfel, se realizează hibridarea liniară, bazată pe

crosuri şi încrucişări a liniilor special selecţionate şi controlate la capacitatea de combinare.

Cercetările efectuate de mulţi cercetători [4, 8, 186, 160] au demonstrat, că rezultate mai

bune se obţin atunci când formele iniţiale aparţin liniilor (raselor) omogene din punct de

vedere genetic, la care se evidenţiază o diferenţiere după un număr nu prea mare de caractere

(diferite) materne şi paterne. Pentru crearea animalelor bune producătoare de carne de calitate,

cele mai solicitate ar fi combinările dintre trei linii ori tipuri specializate. Selecţia în liniile

29

paterne, în astfel de condiţii, trebuie efectuată preponderent după calitatea carcaselor,

precocitate şi consum specific, iar cele materne după prolificitate, capacitatea de alăptare şi

vitalitatea purceilor.

Pentru obţinerea unor hibrizi de calitate este necesar, în primul rând, de ţinut cont de

materialul biologic pe care îl avem, urmat de condiţiile de întreţinere, caracterele de

reproducţie având o deosebită importanţă în realizarea obiectivului economic al creşterii

porcinelor, deoarece obţinerea unui număr mare de produşi pe scroafă crează şi premisa pentru

o cantitate mai mare de carne [111].

La rasele care încep o depunere timpurie a grăsimii în strat, masa relativă a regiunii

posterioare a carcasei este mai mică decât la suinele la care depunerea intensivă a grăsimii

începe mai târziu, cum ar fi la rasele Landrace şi Pietrain. Astfel, cercetătorii afirmă că există

diferenţă între rase privind dinamica creşterii ţesuturilor muscular şi adipos, şi anume, un

procent ridicat de ţesut muscular în diferite perioade de vârstă s-a semnalat la tineretul suin de

rasa Landrace şi Estonă de bacon, precum şi la suinele obţinute prin încrucişarea acestor rase

cu Marele alb, şi la animalele de rasă pură Marele alb. Un conţinut mai ridicat de ţesut

muscular a fost obţinut prin combinarea liniilor specializate. Hibrizii obţinuţi au fost sacrificaţi

la masa corporală de 100 kg, iar în rezultat s-a înregistrat că în corpul lor se conţinea 51,3% de

carne, pe când la suinele de rasă pură Marele alb – numai 44%, ori cu 7,3% mai puţin [141].

Utilizarea hibridării în creşterea suinelor sporeşte atât productivitatea cât şi contribuie la

obţinerea cărnii de calitate, utilă pentru prepararea semipreparatelor şi mezelurilor [107].

Astfel, din rezultatele experienţelor efectuate [138], la sacrificarea de control se observă, că

porcii hibrizi trirasiali MAxLxP au un randament la sacrificare mai ridicat, de 73% iar cei de

rasă pură Marele alb de 69%. Au fost stabilite diferenţe semnificative în ceea ce priveşte

lungimea carcaselor între hibrizii MAxLxP şi MAxLxD cu cei de rasă pură Marele alb de 2,6

(B≥0,95) şi 3,1 сm (B≥0,999). Cel mai subţire strat de slănină şi cea mai mare suprafaţă a

ochiului de muşchi a fost stabilit la hibrizii trirasiali MaxLxD, cu o diferenţă semnificativă de

13,7% (B≥0,999) şi respectiv 5,1 cm² faţă de tineretul suin de rasă pură Marele alb. Tineretul

suin hibrid MAxLxP a realizat diferenţe semnificative comparativ cu cei de rasă pură MA în

ceea ce priveşte greutatea jambonului şi procentul de ţesut muscular în carcasă 1,1 kg

(B≥0,999) şi 5,3% (B≥0,999).

Hibridarea este principala formă de utilzare a raselor moderne, fapt ce se datorează

încrucişării care creşte producţia animalelor prin exploatarea complementarităţii între rase şi

utilizarea fenomenului heterozis [120]. De aceeaşi părere sunt şi alţi cercetători [124], care au

obţinut rezultate mai bune de la porcii hibrizi, comparativ cu cei de rasă pură, exprimate prin:

lungimea carcasei mai mare cu 3,2 cm şi suprafaţa ochiului de muşchi cu 1,1 cm² la hibrizii

30

TSxL faţă de tineretul suin de rasă pură TCD şi TS. Carcasele porcilor de rasă pură au formt o

cantitate mai mare de grăsime datorită stratului de slănină mai gros, în medie cu 2 mm faţă de

carcasele porcilor hibrizi.

Prioritatea hibridării interliniare faţă de creşterea în rasă pură şi încrucişarea industrială

simplă constă în asigururarea creşterea proporţiei de carne în carcasă până la 64%, fiind mai

mare cu 10-12%, comparativ cu rasa Marele alb [126, p. 16].

1.3. Influenţa capacităţii combinative a raselor asupra calităţii cărnii la porcine

Calitatea cărnii a fost definită ca reprezentând gradul de satisfacere resimţit de consumator în

momentul cumpărării, preparării şi consumării cărnii [97].

Progresele obţinute în medicină, cunoştinţele dobândite în domeniul alimentaţiei

dietetice, viaţa din ce în ce mai sedentară au condus la modificarea preferinţelor

consumatorilor faţă de carnea de porc, în direcţia realizării unor carcase de calitate, cu mai

multă carne macră [90, 199, p. 3]. După această perioadă, obiectivul crescătorilor de porcine a

fost modificat puternic, cercetările pentru obţinerea unui procent superior de carne macră în

carcasă devenind prioritare. Acest lucru a putut fi materializat prin elaborarea, în perioada

anilor 1950-1960, a grilei de clasificare comercială şi sistemului de plată după calitate, în

funcţie de procentul de carne macră, în detrimentul ţesutului adipos şi, în special al stratului de

grăsime dorsală [55].

Complexitatea circuitului de comercializare a cărnii de porc şi diversitatea produselor

consumate au determinat apariţia unor noi exigenţe de calitate, dintre care mai importante fiind

[71]:

- calitatea microbiană a cărnii;

- calitatea tehnologică a cărnii;

- calitatea de utilizare, respectiv, rapiditatea şi uşurinţa de preparare.

Atenţia faţă de aceste calităţi ale cărnii este influenţată de natura utilizatorului:

fabricantul de mezeluri va fi interesat, în special, de calităţile microbiene şi tehnologice ale

cărnii, în timp ce consumatorul va fi influenţat de calităţile de utilizare, senzoriale şi uneori

calităţile ecologice [56, 116].

Rezultatele efectuării unui şir de cercetări experimentale [191], consacrate aprecierii

calităţii cărnii la diferite genotipuri de suine au demonstrat un conţinut mai mare cu 2-3% de

proteină în carnea prelevată din carcasele tineretului suin hibrid TCDxTS, TSxL, TCDxP

comparativ cu cea a porcilor de rasă pură TCD, care în schimb au avut cel mai ridicat conţinut

de grăsime intramusculară cu diferenţe semnificative, de 1,3% comparativ cu celelalte loturi

(B≥0,99, TCDxTS) şi 0,8-1% (B≥0,95, TSxL şi TCDxP). Un conţinut ridicat de apă a fost

semnalat în ţesutul muscular al porcilor hibrizi cu 0,8-1,2% (B≥0,95), pe când cel de cenuşă a

31

fost unul mai scăzut cu 0,2%, fără diferenţe semnificative comparativ cu cel al porcilor de rasă

pură.

Încrucişarea diferitelor genotipuri nu influenţează semnificativ indicii de calitate ai cărnii,

iar în funcţie de varianta de combinare a formelor parentale s-au caracterizat prin însuşiri

individuale [162, 168].

Studiul calităţilor biologice şi alimentare a cărnii suinelor din rasele Yorkshire, Landrace

şi Duroc a demonstrat, că indicii de calitate ai cărnii au fost mai mari la toate genotipurile, însă

o compoziţie chimică optimă şi proprietăţi tehnologice superioare a manifestat tineretul suin de

rasa Landrace [190].

Odată cu creşterea masei corporale, conţinutul de apă în carne scade, iar cel de grăsime

creşte. Spre exemplu, dacă la naştere cantitatea de apă constituie 77-80%, apoi la atingerea

greutăţii de 130 kg cantitatea ei se micşorează până la 62-65%. În acelaşi timp, cantitatea de

grăsime creşte de la 6,5% până la 18%, sau de trei ori. Paralel cu legităţile generale de

schimbare a compoziţiei chimice, se observă şi unele particularităţi în funcţie de rasă sau hibrid

[193]. Greutatea la sacrificare influenţează unii indici de calitate a cărnii. Astfel, porcii grei

(130-140 kg) au carne cu mai multă grăsime intramusculară, iar indicii tehnologici sunt mai

buni. Această carne se utilizează mai puţin la consumul proaspăt şi mai mult în procesare

pentru producerea salamurilor.

Carnea de porc, considerată ca materie primă, este constituită din doi componenţi

esenţiali: ţesut muscular şi ţesut adipos, fiecare prezentând caracteristici proprii, iar sub

termenul global de calitate a cărnii de porcine se pot grupa, în general, patru categorii de indici:

organoleptici, igienici, nutriţionali şi tehnologici [35, 111, 36, p. 227].

Creşterea porcilor de rasă pură din cadrul liniilor materne poloneze de rasă Zlotnicka

Spotted generează o cantitate mai mare de grăsime intramusculară de 3,8% comparativ cu

hibrizii birasiali Zlotnicka Spotted x Marele alb polonez, ce prezintă un conţinut adipos de

2,95%. Carnea provenită din carcasele porcilor de rasa ZS are o calitate organoleptică

superioară, datorită conţinutului de grăsime intramusculară, având o cerere mare atât din partea

consumatorilor pentru prepararea culinară, cât şi din partea procesatorilor pentru prelucrare, în

special pentru obţinerea produselor maturizate [85, p. 447].

Marmorarea cărnii corespunde grăsimii vizibile depozitată între muşchi, iar perselarea,

grăsimii intramusculare. Ţesutul adipos vizibil în cantitate mare nu este bine perceput de către

consumator, chiar dacă conţinutul în lipide intramusculare constituie principalul factor ce

influenţează aroma cărnii. Astfel, s-a evidenţiat preferinţele consumatorilor pentru carnea

produşilor obţinuţi din încrucişarea Marele alb cu Meisnan (2,6% Gl) comparativ cu animalele

din rasa pură Marele alb cu (1,4 % Gl) datorită proprietăţilor senzoriale ale acesteia,

32

semnalând, însă, că prima variantă este mai puţin apreciată datorită grăsimii vizibile [98, p.

227].

Perselarea se referă la prezenţa şi repartiţia grăsimii intramusculare. Grăsimea

intramusculară este reprezentată de depozitele lipidice în ţesutul conjunctiv ce înconjoară

fasciculele de fibre musculare. Având o importanţă ponderală limitată, acesta joacă un rol

important în determinarea calităţilor organoleptice [94, 255].

Mai mulţi cercetători [97, 93, p. 67] recomandă utilizarea indicatorilor histologici şi

histochimici în studiul calităţii cărnii în funcţie de tipul morfo-productiv al suinelor,

evidenţiind că frăgezimea este corelată intens cu pH-ul ultim al cărnii. Totodată s-a evidenţiat

o legătură negativă între diametrul fibrelor musculare şi frăgezime, stabilindu-se că un

diametru mic al fibrelor are o acţiune benefică asupra frăgezimii cărnii [44, 108]. Alţi

cercetători [189, 190] au păreri diferite, prin care susţin, că carnea de porc, provenită de la

rasele de carne, are o grosime mai mare a fibrelor musculare datorită unei dezvoltări mai bune

a ţesutului muscular în carcase. În experienţele efectuate de ei se observă o diferenţă

semnificativă a grosimii fibrelor musculare între porcii hibrizi TSxL şi TCD-1 cu cei de rasă

pură TCD-1 de 3,8 (B≥0,99) şi, respectiv, 2,7 (B≥0,95) microni. La fel a fost notat şi un

conţinut mai ridicat de grăsime intramusculară de 1,37 şi 1,26% la porcii hibrizi TSxL şi TCD-

1xP faţă de cei de rasă pură TS (1,06%) şi TCD-1 (1,09%).

Rezultate similare au obţinut şi alţi cercetători [107, 181, 182] cu referire la conţinutul

intermuscular şi intramuscular de grăsime, şi anume 1,18-1,37% la porcii hibrizi (TCD-1xP şi

TSxL) şi 1,06-1,09% la cei de rasă pură (TCD-1 şi MA), şi o grosime a fibrelor musculare mai

mare la porcii de carne cu 5,1-6,6 mk (B≥0,95) faţă de cei de rasă pură.

Suculenţa reprezintă impresia de eliberare de suc în momentul mestecării şi este legată de

cantitatea de apă liberă din carne şi de secreţia de salivă stimulată în special de grăsimea

intramusculară. Suculenta este influenţată de capacitatea de reţinere a apei, de capacitatea de

pierdere la fierbere şi grăsimea intramusculară, acţionând prin lubrifierea fibrelor musculare de

către lipidele topite în timpul preparării, iar evoluţia pH-ului după sacrificare, care influenţează

puternic CRA şi CPF, joacă un rol important în determinarea suculenţei cărnii [94, p. 255].

Numeroase studii au demonstrat, că lipidele intramusculare influenţează favorabil asupra

suculenţei cărnii [190, 191], iar coeficientul de corelaţie între procentul de lipide intramuscular

şi suculență variază permanent.

O contribuţie importantă la dezvoltarea aromei o are grăsimea intramusculară, deoarece

numeroase substanţe responsabile cu aroma sunt liposolubile sau îşi au originea în constituenţi

ai ţesutului adipos. Astfel, în studiile, efectuate de cercetătorii ruşi [183], se observă o notă mai

mare a calităţii gustative la porcii de rasă TS şi TSxL, de 8,4 şi 8,3 puncte, comparativ cu a

33

porcilor TCD-1xP, de 7,92, datorită conţinutului mai scăzut de grăsime intramusculară specific

rasei Pietrain.

A fost efectuat un studiu [107] cu privire la calităţile gustative ale cărnii de porcine de

diferite genotipuri creat din cinci loturi experimentale de porci de rasă pură MA (lot I), TCD-1

(lot II), TS (lot III) şi porci hibrizi birasiali TCD-1xP (lot IV) şi TSxL (lot V), în rezultatul

căruia s-a constatat, că calitatea cărnii porcilor hibrizi TSxL şi TCD-1xP este superioară celor

de rasă pură MA şi TCD-1 datorită aspectului, aromei, consistenţei şi suculenţei. Astfel carnea

porcilor din lotul IV şi V a obţinut cea mai mare notă de 8,4 puncte comparativ cu 7,98 a celor

de rasă pură din loturile I şi II.

Pe de altă parte, alţi cercetători [111] susţin, că natura lipidelor intramusculare poate

interveni în determinarea aptitudinii la conservarea cărnii, acizii graşi polinesaturaţi fiind

sensibili la peroxidare în momentul râncezirii, reacţie care conduce la formarea componenţilor

cu aromă dezagreabilă.

Un defect de aromă poate fi considerat şi cel al cărnii provenite de la vierii reformaţi şi

necastraţi, care prezintă un miros specific la preparare, determinat de doi componenţi puşi în

evidenţă în grăsime, andosteron şi scatol. Scatolul este de origine digestivă şi este influenţat de

factorii din crescătorie, precum: condiţiile de mediu, alimentaţia, nivelul sanitar etc.

Androsteronul este de origine sexuală. Tipul genetic şi greutatea animalului la sacrificare

sunt factorii de variaţie. Deocamdată, nu există tehnici fiabile pentru a se putea repera în

abator, mirosul de vier, acesta fiind numai prevenit doar prin castrare timpurie.

Indicii igienici se referă la încărcătura bacteriologică a cărnii sau la prezenţa unor

compuşi toxici. Carnea poate fi contaminată de microorganisme în diferite etape ale

transformării. Controlul proliferării microbiene depinde, în primul rând de respectarea

condiţiilor de temperatură în abator. Sunt şi alţi factori care pot influenţa multiplicarea

microbiana. Astfel, un pH ultim ridicat, favorizează dezvoltarea bacteriilor de putrefacţie şi

stagnează capacitatea de penetrare a sării în carne, în timp ce un pH scăzut (acid) posedă un

efect bacteriostatic. În consecinţă, muşchii bogaţi în fibre roşii, săraci în glicogen, sunt mai

expuşi proliferării bacteriene [114].

Se consideră că cel mai important indice nutriţional este pH-ul ultim al cărnii, iar din

experienţele efectuate de unii cercetători [78, p. 711], se promovează carcasele hibrizilor

Marele alb x Duroc care prezintă după sacrificare la 24h un pH optim de 5,53-5,77.

În prezent o preocupare deosebită pentru consumatori constitue utilizarea anumitor

factori de creştere, antibiotice sau β-agoniste care antrenează prezenţa unor reziduuri în carne.

Evoluţia preferinţelor consumatorilor către o carne exceptată de reziduuri ar putea avea

34

consecinţe considerabile în domeniul creşterii porcinelor. Deja se întreprind măsuri asupra

reducerii numărului de vaccinuri, iar utilizarea antibioticilor este interzisă [117, 175].

Carnea de porc, adesea este judecată de către nutriţionişti şi consumatori, ca o carne grasă

datorită confuziei făcută între adipozitatea globală a carcasei şi conţinutul în lipide a cărnii

macre. În realitate, cei mai mari muşchi ai porcului sunt săraci în lipide (4,5-5,5% - masa 135

kg) în Longissimus dorsi, faţă de 6,5% în muşchiul echivalent la bovine. La porcine, lipidele

intramusculare prezintă un raport: acizi graşi polinesaturaţi/saturaţi mai mare decît cel observat

la rumegătoare, datorită conţinutului relativ crescut în acizi graşi esenţiali conferind cărnii

calităţi nutriţionale deosebite [88].

Au fost efectuate un şir de cercetări experimentale privitor la proprietăţile fizico-chimice

ale muşchiulul Lungul dorsal la diferite genotipuri de suine, unde s-a înregistrat o diferenţă

semnificativă de 0,19 (B≥0,99) în ceea ce priveşte pH-ul cărnii porcilor hibrizi de rasa TCD-

1xP şi cei de rasă pură TCD-1, indice ce influenţează capacitatea de reţinere a apei la care au

fost semnalate diferenţe semnificative de 5,2% (B≥0,99) între tineretul suin experimental

hibrid TCD-1xTS şi cel de rasă pură TCD-1 [133].

Conținutul în apă, proteină brută, grăsime și cenușă din carnea recoltată de la 44 de porci

din rasele Marele alb (15), Landrace (14) și linia sintetică Periș (15), după sacrificare, a

înregistrat valori foarte apropiate, însă conținutul în aminoacizi a fost mai ridicat în carnea

recoltată de la porcii de rasa Landrace (52,52%), apoi în cea de la porcii de rasa Marele alb

(44,51%), și mai scăzută în cea de la porcii din linia sintetică (43,31%), diferențele fiind, însă,

nesemnificative [23, p. 46].

Animalele monogastrice posedă particularitatea de a depozita acizii graşi alimentari în

ţesuturile lor, fără a fi modificaţi chimic, spre deosibire de rumegătoare care au capacitatea de

a satura acizii graşi de origine alimentară. Astfel, la porc, există posibilitatea, într-o anumită

măsură, de a se modifica compoziţia în acizi graşi a cărnii prin alimentaţie, în scopul

ameliorării calităţii nutriţionale a produselor, iar hibrizii posedă o energie de creştere mai mare,

precocitate mai ridicată şi folosesc mai eficient hrana comparativ cu rasele pure [138, 155,

189].

Carnea de porc este o sursă importantă de proteine (20-23%), cea mai bună sursă de

tiamină necesară funcţionării sistemului nervos, o sursă bună de fier şi zinc, hemo-fierul fiind

cel mai absorbit şi digerat tip de fier [51, 52, 59].

De asemenea, au fost realizate cercetări privitor la calitatea cărnii muşchiului longissimus

dorsi la diferite genotipuri de suine în care s-a evidenţiat o cantitate mai mare de proteină la

porcii din linia 890, de 22,94%, cu o diferenţă semnificativă de 0,53% (p≥0.05) faţă de hibrizii

birasiali Landrace x Duroc [38, p. 58]. Cel mai mic conţinutul de grăsime intramusculară de

35

1,79%, a fost înregistrat în muşchii tineretului suin hibrid Landrace x Yorkshire şi de 1,71% în

linia 890, cu diferenţe semnificative de 0,49% şi respectiv 0,41% (B≥0.05) comparativ cu

tineretul porcin de rasă pură Landrace, rezultate confirmate şi de alţi cercetători [126, p. 16].

Indicii tehnologici de transformare sau procesare sunt indicii care caracterizează

aptitudinea cărnii de a se transforma în produse de calitate, cu un randament cât mai bun. În

această categorie pot fi încadraţi următorii indici: a) pH-ul cărnii; b) capacitatea de reţinere a

apei; c) capacitatea de pierdere la fierbere, d) capacitatea de hidratare la cald; e) Randamentul

Tehnologic Napole.

a) pH-ul cărnii este considerat unul dintre cei mai importanţi indici tehnologici, el

condiţionând randamentul tehnologic al numeroaselor produse finite: salamuri fierte, pateuri,

salamuri uscate etc. Astfel, randamentul la saramurare şi fierbere creşte cu pH-ul. Un pH

ridicat nu este însă corespunzător pentru conservarea cărnii crude sau transformarea acesteia în

produse uscate, deoarece determină, pe de o parte, o absorbţie dificilă a sării în carne, iar pe de

alta, favorizează proliferarea microbiana [95]. PH-ul cărnii influenţează culoarea şi capacitatea

de reţinere a apei, astfel, pH-ul scăzut determină o culoare mai deschisă a cărnii, un procent de

exudat mai mare şi un procent de pierdere la fierbere mai mic.

Carnea "acidă" este carnea la care pH-ul scade normal, dar se stabilizează după 24 de ore

de la sacrificare, la o valoare inferioară de 5,5. Aciditatea ridicată a cărnii este legată de

prezenţa genei RN-, genă responsabilă de un procent ridicat de glicogen în muşchi, care, după

sacrificarea animalelor, prin glicogenoliză, se transformă în acid lactic [39]. Carnea "DFD"

(Dry, Firm, Dark) este carnea uscată, dură, închisă la culoare, al cărei pH ultim este superior de

5,9.

Capacitatea de reţinere a apei reprezintă capacitatea celor 20% din proteinele musculare

de a reţine 75% din apa prezentă în muşchi, semnalându-se o legătură puternică între

randamentul tehnologic al cărnii şi capacitatea de reţinere a apei determinată pe carnea

proaspătă. Asfel, carnea exsudativă nu se pretează procesul de prelucrare, având un randament

tehnologic inferior atât pentru produsele fierte, cât şi pentru cele uscate. Produsele provenite

din această carne sunt, în general, dure, uscate, cu o aromă necorespunzătoare şi un gust mai

sărat. Capacitatea de piedere la fierbere reprezintă capacitatea cărnii de a-şi menţine apa

proprie, în cazul tratamentului termic. Capacitatea de hidratare la cald reprezintă capacitatea

cărnii de a încorpora şi a menţine, după prelucrarea termică, o anumită cantitate din apa

adăugată [81, 91, 92, 96, 185].

Au fost efectuate cercetări experimentale în ceea ce priveşte proprietăţile fizico-chimice

ale cărnii de porcine de diferite genotipuri, unde s-a depistat un nivel ridicat de pH aproape de

PSE la porcii de rasa Marele Negru (de 5,42) comparativ cu porcii de rasa TCD-1 (5,55) şi

36

Marele alb (5,65). Un conţinut mai sporit de proteine şi minerale în ţesutul muscular a fost

identificat la porcii de rasa Marele alb de 20,22% şi 1,03%, dar şi unul mai scăzut de grăsime

de 14,07% [118]. În baza experimentelor efectuate, s-a atestat o cantitate superioară de

proteină la rasa Albă Estonă şi una mai mică la rasa Mirgorod. Această diferenţă, confirmă

rolul selecţiei în creşterea cantităţii de proteină în ţesutul muscular, unde se conţin toţi

aminoacizii indispensabili de valoare completă.

Viteza de reducere a pH-ului la suinele de rasa Marele alb este cu mult mai mică decât

la rasa Landrace şi, în mod, la Pietrain. De asemenea, se cunoaşte, că pH-ul mare (5,4-5,8)

contribuie la creşterea capacităţii higroscopice a cărnii, iar aceasta are importanţă la prepararea

salamurilor, însă are o influenţă negativă la prepararea afumăturilor. Cantitatea de apă care se

reţine în carne influenţează suculenţa, frăgezimea şi calităţile tehnologice ale cărnii.

Capacitatea redusă de reţinere a apei face carnea să fie mai puţin suculentă şi micşorează

calităţile ei de conservare. Hidroscopicitatea cărnii, în limitele de 60-62%, mărturiseşte despre

o bună suculenţă şi calităţi tehnologice valoroase. Ţesutul adipos este constituit din ţesut

conjunctiv de importanţă variabilă, în funcţie de amplasarea anatomică şi de stadiul de

îngrăşare al animalului, fracţie lipidică compusă din trigliceride (80-90%), nesaponifiabile şi

acizi graşi liberi şi o fracţiune apoasă (5-17%) de importanţă limitată [116].

Masa totală a ţesutului adipos la porcine variază foarte mult (de la 12 la 40%) şi depinde

de mulţi factori, precum: vârsta, sexul, nutriţia, rasa etc., iar în structura lui se găsesc unii acizi

esenţiali cum ar fi triptofanul, lizina, metionina, vitamine liposolubile, acizi graşi nesaturaţi

(linoleic, linolic şi arahidic), de care depind, în mare măsură, digestibilitatea şi gustul slăninii.

În experienţele efectuate s-a observat un conţinut mai ridicat de acizi nesaturaţi în slănina

porcilor hibrizi TSxL, cu 5,7% mai mult faţă de porcii de rasă pură TCD-1 [192].

În dependenţă de grosimea stratului de slănină la greabăn se poate prognoza, într-o

anumită măsură, cantitatea de grăsime din carcasă, deoarece la tineretul suin ţesutul adipos

maximal are o grosime în special în această regiune a carcasei. Un indicator foarte important

este grosimea stratului de slănină, folosit şi în practica creşterii porcinelor, mai ales în selecţie,

deoarece el poate fi determinat cu ajutorul aparatelor ultrasonore pe animalul viu. Grosimea

stratului de slănină concomitent se măreşte odată cu creşterea tineretului suin în greutate.

Această creştere este diferită în funcţie de apartenenţa de rasă. În primele luni după naştere se

măreşte intensiv grosimea stratului în regiunea greabănului şi la nivelul vertebrelor 6-7

toracale. Odată cu mărirea masei corporale a tineretului suin, punctul maximal de creştere a

stratului de slănină se schimbă, de aceea slănina pe corp se depune neuniform [144, 150].

Gradul de nesaturare al ţesutului adipos la porc are tendinţa să crească prin utilizarea unei

cantităţi mai mari de porumb în alimentaţie. După sacrificare, ţesutul adipos suferă o

37

transformare chimică de origine enzimatică: lipoliza, ce constă în ruperea, sub acţiunea

lipazelor de origine endogenă sau bacteriană, a legăturilor esterice dintre acizii graşi şi

glicerină. Fenomenul se produce după sacrificarea animalului, dar gradul lipolizei poate varia

de la 0,15 la 0,5 mg KOH/g grăsime (Girard, 1976), în funcţie de stresul suferit de animal

înainte de sacrificare [26, p. 366].

Valoarea biologică a cărnii este reprezentată de componenţa proteică şi raportul dintre

aminoacizii esenţiali, precum şi de nivelul de digestibilitate şi de asimilare a proteinelor în

organism [100, 110]. Pentru studierea conţinutului de aminoacizi din ţesutul muscular la suine

de diferite genotipuri, a fost efectuat un studiu, unde au fost create loturi experimentale,

formate din porci de rasă pură MA, TS, TCD-1. În rezultat, s-a observat un procent mai ridicat

de aminoacizi (cu 6,9-12,7%) la porcii de rasa TCD-1, comparativ cu celelalte rase. S-a atestat

că carnea obţinută din toate grupele experimentale a avut o valoare biologică ridicată, datorită

conţinutului relativ ridicat de acizi esenţiali cu diferenţe nesemnificative între loturi [99].

Mamiferele, la momentul naşterii, au multe organe bine dezvoltate, care nu funcţionează

în perioada uterină, cum ar fi: pulmonii, stomacul, scheletul şi muşchii. Dezvoltarea acestor

organe este strîns legată de asigurarea respiraţiei, mişcării, digestiei şi a altor funcţii care sunt

necesare îndată după naştere, inclusiv şi pentru continuitatea vieţii. Masa absolută a

organelor, odată cu vârsta, se măreşte cu viteză diferită, aflându-se în legătură corelativă cu

activitatea funcţională. Spre exemplu, o creştere intensivă a ficatului se observă în perioada

embrionară, când acesta îndeplineşte rolul de regenerator al sângelui. Mai timpuriu, comparativ

cu alte organe se dezvoltă inima, rinichii, organele care încep să funcţioneze în stadiile cele

mai timpurii de dezvoltare embrionară. Însă, activitatea funcţională, după cum se atestă, nu

este singura cauză de dezvoltare rapidă a organelor sau a părţilor corporale la animal [161].

Porcii hibrizi, obţinuţi prin combinări interasiale, sunt caracteristici printr-o precocitate şi

producţie de carne superioară, dar şi printr-o bună dezvoltare a intestinului subţire, a organelor

cardiovasculare şi de respiraţie, iar dezvoltarea unor organe cu diferite viteze în diverse etape

este legată de schimbarea intensităţii funcţiilor lor şi a gradului de specializare. De exemplu,

intensitatea creşterii inimii în perioada embrionară coincide cu cea a creşterii corporale, însă, la

sfârşitul acestei perioade şi în perioada postembrionară intensitatea de creştere se micşorează.

Cu toate acestea, funcţia inimii se măreşte pe contul îmbunătăţirii structurii ei.

În rezultatul cercetărilor efectuate de mai mulţi cercetători [161, 165, 186], s-a constatat,

că o dezvoltare mai bună a organelor cardio-vasculare, a aparatelor de respiraţie şi digestie s-a

identificat la suinele de rasă Landrace şi animalele obţinute prin încrucişare cu utilizarea rasei

Landrace. Concomitent cu mărirea masei corporale, energia de creştere a organelor interne se

micşorează. Pe toată perioada de evidenţă, coeficienţii de creştere au fost mai avansaţi la

38

intestinele gros şi subţire, stomac şi splină. Prin urmare, suinele, obţinute prin încrucişare şi

hibridare, s-au caracterizat printr-o dezvoltare mai bună a majorităţii organelor interne, fapt ce

a contribuit la o funcţionare mai eficientă a lor, iar aceasta a determinat un metabolism mai

avansat, ceea ce a condus la o creştere mai sporită a producţiei de carne.

1.4. Rolul genotipului la obţinerea hibrizilor competitivi

În lucrările multor autori [158, 185, p. 55] se menţionează, că, actualmente, sistemele de

încrucişare se înlocuiesc cu sistemele de hibridare, bazate pe utilizarea liniilor specializate,

selecţionate după anumite caractere productive în funcţie de poziţia lor la încrucişare. Ele se

caracterizează prin uniformitate şi productivitate sporită. Hibrizii sunt animale cu o ereditate

bogată, care posedă capacităţi deosebite de asimilare a hrănii şi care, prin micşorarea

cheltuielilor, produc mai multă carne şi carcase de calitate. Comparativ cu formele parentale la

hibrizi se activează funcţiile vitale şi se modifică ereditatea. Vitalitatea se asigură de

încrucişare, iar schimbarea eredităţii depinde de capacitatea de combinare a eredităţii concrete,

caracteristică pentru fiecare rasă, linie şi tip de porcine. Această schimbare poate fi pozitivă,

dar şi negativă, de aceea un element obligatoriu al hibridării trebuie să devină, în primul rând,

selecţia bine organizată şi studiul capacităţii generale şi specifice de combinare a liniilor, şi

raselor de suine. Cu cât diferenţele dintre ele sunt mai mari, cu atât probabilitatea de

combinare va fi mai înaltă [22].

Astfel, se menţionează, că hibridarea porcinelor cu utilizarea rasei Marele alb şi

Landrace ca formă maternă şi rasa Pietrain sau Duroc ca formă paternă contribuie la apariţia

fenomenului heterozis, care este exprimat prin superioritatea calităţilor de creştere şi îngrăşare

a descendenţilor comparativ cu formele parentale [163]. Prin urmare, utilizarea hibridării în

producerea suinelor creşte rentabilitatea fermei cu 12-14%, comparativ cu creşterea în rasă

pură datorită sporului mediu zilnic mai mare a porcilor hibrizi (760-795 g/zi) şi consumului

specific mai mic de 3,35-3,41 U.N. comparativ cu 613 g spor/zi şi consumul de 3,79 U.N. la

porcii de rasă pură.

În experienţele efectuate de către cercetătorii ruşi [137] se observă rezultate asemănătoare

cu ale autorilor menţionaţi anterior, şi anume, hibrizii trirasiali MAxLxD au atins masa de 100

kg cu o diferenţă semnificativă de 12 zile (Р≥0,999) şi 89 g spor/zi (Р≥0,999), comparativ cu

tineretul suin de rasă pură MA. Consumul de nutreţ la ambele variante de hibrizi trirasiali

MAxLxD şi MAxLxP a constituit 3,5-3,6 U.N. cu diferenţa de 0,3-0,4 U.N. faţă de porcii de

rasă pură MA.

Rezultate pozitive privitor la utilizarea vierilor de rasa Pietrain au obţinut şi cercetătorii

serbi [63, p. 188] la studierea calitatăţii carcaselor de diferite genotipuri. Pentru determinarea

procentului de ţesut muscular, cercetătorii au utilizat două metode: metoda de referinţă a UE

39

(Walstra şi Merkus, 1996), prin disecţia celor patru regiuni principale ale carcasei şi prin

utilizarea aparatului cu ultrasunete FOM. În rezultat, au observat un procent mai ridicat de

ţesut muscular în carcasele provenite de la hibrizii trirasiali Landrace x Yorkshire x Pietrain de

60,73% (cu aparatul FOM), cu o diferenţă semnificativă (p≥0,001) de 5% faţă de tineretul suin

de rasă pură Landrace şi de 3,8% faţă de hibrizii (Yorkshire x Landrace) x Yorkshire.

Diferenţe asemănătoare au fost semnalate şi prin metoda UE de 7,8% între hibrizii LxYxP şi L

şi de 6,8% faţă de genotipul (YxL)xY.

Unii autori [20, 58, 164] recomandă încrucişarea scroafelor din rasa Marele alb cu vieri din

rasa Landrace sau Duroc. În urma aplicării acestei încrucişări, fenomenul de heterozis se

manifestă la maximum, dar numai pentru însuşirile legate de dezvoltarea purceilor metişi din

prima generaţie, de valorificarea hranei şi de reducerea pierderilor. Prolificitatea scroafelor nu

este influenţată de heterozis, deoarece acestea sunt în permanenţă în "rasă pură". În cazul

încrucişării raselor Marele alb cu Landrace, la metişi s-a înregistrat, la înţărcare, faţă de rasa

Marele alb, o greutate mai mare cu 20%, iar pe perioada îngrăşării sporul mediu zilnic a fost mai

ridicat cu 8-10%, în condiţiile în care şi consumul specific de hrană s-a redus cu 10-15%.

Producţia de carne de porc în ultima perioadă a crescut, datorită utilizării celor mai

productive rase, încrucişări intrarasiale, precum şi îmbunătăţirea tehnologiilor de creştere şi

îngrăşare a porcinelor [118, 187, pp. 2-5]. După un şir de experienţe, cercetătorii ruşi [160, p.

25] promovează hibridul trirasial Landrace x Yorkshire x Duroc ca fiind unul din cele mai

productive variante, datorită calităţilor superioare ale carcaselor. La sacrificarea de control,

care s-a efectuat la masa de 105,2 kg, s-a obţinut carcase cu o lungime de 95,6 cm şi 62,6% de

ţesut muscular. Grosimea stratului de slănină la a 6-7-ea vertebră toracală a constituit 20,8 mm,

şale 17,6 mm şi crupă 14,9 mm. Suprafaţa ochiului de muşchi a atins 53,1 cm² iar greutatea

jambonului 11,9 kg. Astfel, la suinele de rasa Landrace, Hampshire şi Pietrain se dezvoltă

intensiv musculatura membrelor posterioare şi musculatura din regiunea toracică şi lombară a

părţii superioare (cotletul) cât şi cea inferioară a carcaselor (pieptul) [86, 154].

Studii similare au fost efectuate şi în Zimbabwe [66], prin combinări interrasiale Marele

alb x Hampshire pentru a declanşa fenomenul heterozis şi a obţine un număr mai mare de

purcei viabili cu o greutate mai ridicată la fătare iar în rezultat au obţinut purcei cu o greutate

de până la 1,77 kg cu o diferenţă semnificativă de 0,65 kg (p≥001), comparativ cu purceii

obţinuţi anterior de la creşterea în rasă pură Landrace.

Combinările interasiale Berkshire x Yorkshire x Duroc sporesc procentul de purcei vii

fătaţi cu 10%, purcei înţărcaţi cu 7% şi pînă la 30% sporul mediu zilnic la hibrizii trirasiali

comparativ cu purceii crescuţi în rasă pură [64, p. 3].

40

Pentru a ameliora calitatea jambonului, au fost efectuate combinări interrasiale (Pietrain x

Hampshire) x (Landrace x Marele alb) şi Pietrain x (Landrace x Marele alb). Tineretul suin a

fost întreţinut şi alimentat în condiţii identice, însă, la sfârşitul perioadei experimentale hibrizii

tetrarasiali (P x H) x (L x MA) au realizat o masă vie de 132 kg datorită sporului mediu zilnic

mai ridicat, cu o diferenţă semnificativă de 10 kg (p≥0,001), comparativ cu hibrizii trirasiali P

x (L x MA) şi o grosime medie a stratului de slănină de 17,09 mm cu o diferenţă semnificativă

de 2,85mm (p≥0,05). Greutatea jambonului a atins cea mai înaltă cotă la hibrizii tetrarasiali de

14,48 kg cu o diferenţă nesemnificativă de 260 g [37].

Crearea hibrizilor în cadrul unei rase se face pe baza formării liniilor şi familiilor

specializate într-o anumită direcţie, care, mai apoi, se încrucişează între ele. Hibrizii rezultaţi

sunt mult mai productivi faţă de metişii obţinuţi [32, p. 49]. Prin urmare, se remarcă o

capacitate de îngrășare mai bună obținută la porcii hibrizi, îndeosebi la indivizii obținuți din

forma paternă rasa Landrace și formă maternă rasa Marele alb. Descendenții obținuți ating

masa de 100 kg în 185-201 zile cu un consum specific de 4,09-3,98 U.N. În acest caz,

cercetările demonstrează necesitatea utilizării vierilor de rasa Landrace în încrucișările

industriale pentru obținerea hibrizilor.

De o mare popularitate se bucură şi schema elaborată de specialiştii englezi [50, p. 5]

pentru producerea unui hibrid comercial prin folosirea la încrucişări a raselor Marele alb,

Landrace şi Hampshire. La producerea hibrizilor, rasa Marele alb are un aport deosebit prin

capacitatea de alăptare ridicată şi prolificitate mare, rasa Landrace prin calitatea carcasei, iar

rasa Hampshire prin indicele ridicat de utilizare a hranei şi vitezei de creştere. Hibridul trirasial

MA x L x H realizează 100 kg masă vie, în medie, la 155 de zile, cu un consum specific de

3,05 kg furaje, randament la sacrificare 83%, iar procentul de carne în carcasă peste 57%.

Vierul are un rol deosebit de important asupra calităţii carcaselor porcilor abatorizaţi și

anume datorită acestui fapt, la alegerea vierului terminal se ţine cont de viteza de creştere şi

consumul specific, de procentul de grăsime şi ţesut muscular dar şi de calitatea cărnii. [69, p.

215].

Cercetătorii polonezi [74] au analizat rata de creştere şi dezvoltare a porcinelor pe

parcursul a patru ani, menţionând că implementarea unui sistem de hibridare argumentat

ştiinţific în suinicultură, contribuie esenţial atât la sporirea producţiei de carne cît şi la avantaje

economice. În calitate de formă paternă pot fi utilizaţi vieri de rasa Hampshire, Duroc sau

Pietrain, însă utilizarea acestor rase sub formă maternă nu este acceptabilă decât în cazul

necesităţii obţinerii descendenţilor de rasă pură sau crearea unor linii paterne datorită

caracterelor de reproducţie inferioare. Pentru obţinerea unor hibrizi cu un spor mediu zilnic de

760 g se utilizează vierii de rasa Duroc sau Hampshire, care, la vârsta de 183 de zile, ating

41

masa corporală de 126 kg, iar pentru ameliorarea calităţii carcaselor se utilizează vieri de rasa

Pietrain, care drept rezultat oferă hibrizi cu un procent de până la 60% de ţesut muscular în

carcasă.

1.5. Concluzii la capitolul 1

1. Hibridarea în suinicultură este principala formă de utilizare a raselor moderne,

deoarece peste 90% din porcii abatorizaţi sunt porci hibrizi. Prin urmare, aceasta metodă

determină creşterea productivităţii animalelor prin exploatarea complementarităţii între rase şi

utilizarea fenomenului heterozis.

2. Heterozisul este un fenomen biologic, care se manifestă la combinarea dintre două

sau mai multe rase sau linii de suine cu ereditate diferită, având ca rezultat indivizi cu calităţi

deosebite şi cu o productivitate excepţională, şi anume: creşterea vitalităţii, puterii de adaptare

şi a productivităţii animalelor.

3. Efectul heterozis este un tip de bonus legat de materialul genetic foarte diversificat al

hibrizilor de suine. În cazul încrucişării a două rase, efectul heterozis este definit ca diferenţa

de performanţă şi media raselor participante sau superioritatea descendenţilor obţinuţi faţă de

media raselor participante.

4. Sistemele de hibridare se bazează pe utilizarea liniilor specializate, selecţionate după

un număr limitat de caractere productive, fiind caracterizate prin uniformitate şi productivitate

sporită, iar hibrizii obţinuţi sunt animale cu o ereditate bogată, care posedă capacităţi deosebite

de asimilare a hrănii şi care, prin micşorarea cheltuielilor, produc mai multă carne de calitate.

Astfel, prin prisma studiului literaturii de specialitate este necesară o abordare specială

faţă de investigarea caracterelor morfo-productive la suinele de diferite rase şi combinări de

rase.

Lucrarea prezentă are drept scop: studiul eficacităţii utilizării vierilor de carne şi

identificarea celor mai productive combinări de rase pentru obţinerea hibrizilor cu capacităţi de

formare a carcaselor şi a cărnii de calitate, iar obiectivele de bază ale lucrării sunt: aprecierea

comparativă a capacităţilor reproductive la scroafele de rasă Yorkshire în combinare cu vierii

din rasele Landrace, Hampshire, Pietrain şi birasiali Landrace X Pietrain; studierea

materialului biologic prin determinarea vitezei de creştere şi capacităţii de îngrăşare; evaluarea

calităţii carcaselor, structurii morfologice şi aprecierea producţiei de carne la tineretul suin în

concordanţă cu reglamentările Uniunii Europene; determinarea eficienţei economice a

rezultatelor cercetărilor.

42

2. MATERIAL ŞI METODE DE CERCETARE

2.1. Materialul de studiu şi condiţiile de efectuare a cercetărilor

Cercetările au fost realizate la catedra Zootehnie Specială a Universităţii Agrare de Stat din

Republica Moldova în conformitate cu schema prezentată în figura 2.1., iar experimentele au fost

efectuate în unitatea de reproducţie, creştere şi îngrăşare a porcinelor SRL „Vergecom”, or.

Hînceşti, Republica Moldova.

Fig. 2.1. Schema cercetărilor

În scopul obţinerii materialului biologic experimental, în calitate de formă maternă au fost

utilizate scroafe de rasă pură Yorkshire, iar în calitate de formă paternă - vieri de rasa Yorkshire,

Landrace, Hampshire, Pietrain şi vieri birasiali Landrace x Pietrain.

Pentru îndeplinirea lucrărilor de cercetare au fost formate cinci loturi experimentale după

principiul analogic, ţinând cont de: originea, vârsta şi masa corporală a scroafelor conform

schemei prezentate în tabelul 2.1.

Tabelul 2.1. Schema obţinerii hibrizilor comerciali de suine

Lotul

Formele parentale Efectiv

maternă

paternă scroafe,

n

Tineret la

îngrăşare,

n

I (martor) Yorkshire Yorkshire 6 30

II Yorkshire Landrace 6 30

III Yorkshire Hampshire 6 30

IV Yorkshire Landrace x Pietrain 6 30

V Yorkshire Pietrain 6 30

43

În toate loturile experimentale au fost utilizate scroafe de rasa Yorkshire, montate cu vieri

de rasa: (lotul I – Yorkshire; lotul II – Landrace; lotul III – Hampshire; lotul IV – Landrace x

Pietrain; lotul V – Pietrain).

Efectuarea cercetărilor a necesitat utilizarea mijloacelor tehnologice şi biotehnologice în

vigoare pentru obţinerea tineretului experimental viabil şi sănătos conform normelor în vigoare.

În perioada de montă vierii, au fost alimentaţi cu nutreţ de calitate şi valoare completă a câte 3

kg/zi, ceea ce a asigurat un nivel proteic de 15,5% pentru a nu perturba spermatogeneza şi

fecunditatea fiind plimbaţi zilnic timp de două ore. Hrănirea scroafelor în aşteptare pentru montă

a fost efectuată corespunzător categoriei, cu un adaos de 1 kg nutreţ pentru stimularea intrării în

călduri (în total 3,5 kg/zi, cu un nivel proteic de 14,5%, fiind utilizată făina de peşte).

Pe parcursul gestaţiei, scroafele au fost întreţinute şi alimentate conform normelor în

vigoare, fiind utilizate nutreţuri combinate de valoare completă – 13,5% de proteină brută şi

2.800-2.900 kcal energie metabolizabilă/kg (1-20 zile - 3,5 kg/zi, 20-80 zile – 2,5 kg, 80-112 zile

– 3,5 kg) iar în ultimele două zile raţia a fost redusă treptat la jumătate. În ziua fătării, scroafelor

le-a fost asigurată numai apă la discreţie.

La naştere, purceii au fost cântăriţi individual şi luaţi la evidenţă în loturi experimentale

fără a fi permis transferul în alte grupe sau la scroafe doici.

Pe perioada lactaţiei a fost administrat nutreţ de calitate superioară cu un conţinut proteic

de 15% şi 2900-3000 kcal energie metabolizabilă/kg şi apă la discreţie. Temperatura locală în

zona de odihnă a purceilor a variat de la 32ºC în descreştere până la 24ºC în ziua înţărcării prin

ridicarea lampei infraroşii. Temperatura din maternitate s-a menţinut la nivel constant de 19ºC,

viteza de mişcare a aerului – 0,8 m/s, iar umiditatea constituind 65-70%.

După înţărcarea purceilor, a fost acordată o atenţie deosebită alimentaţiei şi tehnologiei de

întreţinere. Nutreţul administrat a fost de calitate superioară cu un conţinut de proteină de 19%

de tip prestarter, iar după zece zile de tip starter cu 17% PB. Temperatura din boxe a variat de la

24 la 20ºC, cu descreştere de un grad în fiecare săptămână. Umiditatea s-a menţinut la valoarea

de 75%, iar curenţii de aer 0,1-0,3 m/s.

Transferul la creştere s-a efectuat la vârsta de 120 de zile, a câte 10 capete în boxe speciale

cu o suprafaţă de 15 m². Distribuirea nutreţului combinat de tip grower (1,05 U.N./1 kg), s-a

efectuat până la masa corporală de 80 kg, apoi s-a administrat nutreţ de tip finisher (0,95 U.N./1

kg) conform cerinţelor tehnologice, asigurarea cu apă fiind efectuată la discreţie. Temperatura

din încăperi s-a situat în limitele: 18-20ºC, iar umiditatea cu valoarea de 75%. Menţionăm, că pe

parcursul perioadei experimentale, animalele au fost întreţinute analogic conform tehnologiei de

exploatare a animalelor în funcţie de vârstă şi starea fiziologică.

44

2.2. Metodele de cercetare a caracterelor morfo-productive la suine

Capacitatea reproductivă a scroafelor a fost determinată pe un efectiv de 30 de scroafe de

bază, fiind studiate:

1. Prolificitatea scroafelor – numărul de purcei vii obţinuţi la o fătare.

2. Masa unui purcel şi a lotului de purcei la fătare.

3. Masa lotului de purcei la vârsta de 30 de zile.

Pentru studierea vitezei de creştere şi a producţiei de carne au fost selectate 150 de capete

tineret suin, analogic, după origine, vârstă şi masă corporală de la 30 de scroafe de reproducţie,

formând cinci loturi experimentale, având ca martor lotul I-i. Animalele au fost cântărite la

fiecare sfârşit de lună pentru determinarea vitezei de creştere, a sporului mediu zilnic şi a vârstei

atingerii masei corporale de 100 kg.

Pe parcursul perioadei de îngrăşare, au fost colectate mostre de sânge a câte 5 probe din

fiecare lot la vârsta de 3 luni, destinate analizei generale a sângelui şi determinării parametrilor

hematologici, biochimici şi conţinutului fracţiilor proteice, care s-au efectuat în cadrul Centrului

Republican de Diagnosticare Medicală:

1. Indicii hematologici ai sângelui în funcţie de genotip s-au determinat cu ajutorul

analizatorul Hitachi – 902 şi Falcor – 300, după conţinutul de: hemoglobină, eritrocite, leucocite.

2. Indicii biochimici ai sângelui în funcţie de genotipul suinelor după conţinutul de: ASAT,

ALT, proteină, albumină, glucoză şi calciu.

3. Conţinutul fracţiilor proteice (A/g, Alb, a1, a2, γ, β) în sîngele tineretului suin

experimental a fost determinat cu ajutorul sistemei de electroforeză ”Paragon”.

Consumul specific s-a calculat în baza evidenţei nutreţului administrat, raportat la sporul

total obţinut lunar.

Sacrificarea de control a fost efectuată la masa medie corporală de 115 kg, total fiind

sacrificate 20 de animale a câte 4 din fiecare lot. Aprecierea calităţii carcaselor a fost efectuată

timp de o oră de la sacrificare, prin măsurări gravimetrice şi dimensionale, după următorii indici:

1. Greutatea organelor parenchimatice;

2. Masa carcasei;

3. Lungimea carcasei (mare - de la prima vertebră cervicală (atlant) până la osul pubis şi

mică - de la partea anterioară a primei coaste pînă la partea anterioară a osului pubis);

4. Grosimea stratului de slănină în următoarele regiuni: 6-7 vertebră toracală, spinare, şale

(trei măsurători), crupă (trei măsurători);

5. Dezvoltarea jambonului: masa jambonului, lungimea jambonului (de la partea

anterioară a osului pubis până la jaret), perimetrul jambonului (în locul cel mai globulos

al jambonului).

45

Evaluarea procentului de carne macră în carcasele de porcine a fost efectuată prin metoda

Zwei punkte (ZP) şi metoda de referinţă a UE.

Metoda ZP constă în efectuarea calcului în baza formulei (2.1) prezentate în figura 2.2.:

Y = 51,1639 - 0,6145 x S1 + 0, 1910 x S2 (2.1)

Unde:

Y = procentul de ţesut muscular estimat în carcasă;

S1 = grosimea stratului de slănină deasupra muşchiului Gluteus medius, inclusiv pielea

determinată la minimum;

S2 = distanţa în linie dreaptă dintre canalul medular al coloanei vertebrale şi vârful anterior

al muşchiului Gluteus medius.

A doua metodă de determinare a ţesutului muscular a fost metoda de referință pentru

disecţie în UE (Walstra şi Merkus, 1996), și anume disecția a patru regiuni principale a carcasei.

Pentru disecţia ţesutului muscular în aceste regiuni, a fost utilizată partea stângă a carcasei.

Fig. 2.2. Aspectul determinării conţinutului de ţesut muscular în carcasă, metoda ZP

Evaluarea procentului de ţesut muscular a fost calculată cu ajutorul următoarei formule:

4

Σ ( J - SSF - IF – B ) + T

Y = 1,3 x 100 x ------------------------------- (2.2)

12

Σ x J

unde:

Y = procentul de ţesut muscular;

J = greutatea porţiunii înainte de disecţie;

SSF = greutatea pielii şi grăsimii subcutanate ;

IF = greutatea grăsimii intramusculare;

B = greutatea oaselor;

T= greutatea muşchiuleţului;

46

4

Σ = suma greutăţii porţiunilor: pulpă, spată şi cotlet inclusive cu grăsimea de pe spate şi

piept;

12

Σ = suma greutăţii celor 12 porţiuni.

Fig. 2.3. Porţionarea carcasei potrivit metodei de referinţă a UE

Înainte de disecţie, carcasa a fost pregătită astfel încât să îndeplinească specificaţiile

Regulamentului consiliului (EEC) Nr. 3220/80 şi ale Regulamentului (EC) Nr. 3613/93, în care

carcasa este definită ca fiind: “animalul sacrificat, scurs de sânge şi eviscerat întreg sau secţionat

de-a lungul liniei mediene, fără limbă, păr, copite şi organe genitale, cât şi fără osânză, rinichi şi

diafragmă”.

Aşadar, a fost îndepărtate părţile ce nu aparţin carcasei, precum ţesutul urogenital, coada

fiind îndepărtată între a şasea şi a şaptea vertebră coccigiană.

47

Disecţia totală s-a efectuat pe cele patru porţiuni principale, prin separarea completă a

ţesutului muscular din pulpă, cotlet, spată şi piept în muşchi, oase şi grăsime. Grăsimea a fost

repartizată în grăsime subcutanată, incluzând şoriciul (pielea) şi grăsimea intramusculară.

Grăsimea intramusculară a fost extrasă după separarea fiecărui muşchi.

Fig. 2.4. Aspectul disecţiei pulpei în ţesut muscular, adipos şi osos

Pentru aprecierea rezultatelor sacrificării, au fost utilizați următorii parametri:

1. Masa porcului la sacrificare (peste 24 de ore de la distribuirea hrănii);

2. Masa carcasei la rece în piele, membre, cap şi osînză;

3. Randamentul la sacrificare (raportul masei carcasei la cald către masa vie la sacrificare,

%);

4. pH¹ (testat în prima oră după sacrificare cu ajutorul pH-metrului digital Hanna HI

98103, figura 2.5.)

5. Masa muşchiului lungul dorsal – prin preparare şi cântărire;

6. Suprafaţa “ochiului de muşchi” (prin metoda Hammand S(cm²)=2x(L+h)), unde S =

suprafaţa, L = lăţimea, h = înălţimea.

7. Masa muşchiuleţului, pieptului, cotletului, spatei şi pulpei (dezosate şi cântărite).

48

Pentru evaluarea calităţii cărnii, au fost recoltate probe de ţesut muscular din muşchiul

lungul dorsal, ulterior fiind determinaţi următorii indici în laboratorul Institutului de Tehnologii

Alimentare:

1. pH² (testat la 24 ore după sacrificare cu ajutorul pH-metrului digital Hanna HI 112

(figura 2.5.);

Fig. 2.5. Determinarea acidităţii cărnii cu ajutorul pH-metrului digital Hanna HI 98103 şi

Hanna HI 112

2. Conţinutul de grăsime (metoda Soxhlet reprezintă extracţia substanţelor grase din mostră

cu eter etilic);

3. Conţinutul de proteină (metoda Kjeldhal ce reprezintă scufundarea şi mineralizarea în

mediu acid puternic a probei prelevate, azotul proteic fiind transformat în ion amoniu

determinat ulterior prin titrare cu acid tare);

4. Conţinutul de apă (s-a determinat prin uscarea probei la temperatura de 150°C);

5. Capacitatea de reţinere a apei (metoda Charpentier ce constă în aprecierea timpului în

care o hîrtie de pH, aplicată pe suprafaţa muşchiului proaspăt secţionat, se îmbibă cu exsudat

timp de 3 minute);

6. Conţinutul de cenuşă (s-a determinat prin arderea probei la temperatura de 650°C);

7. Conţinutul de aminoacizi (s-a efectuat cu ajutorul analizatorului „amino acid analyzer T

330 M” figura 2.6. în laboratorul Institutului de Fiziologie şi Sanocreatologie al Academiei de

Ştiinţe a Moldovei);

8. Grosimea fibrelor musculare a fost determinată în cadrul catedrei de Medicină legală,

Facultatea de Medicină a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testimiţeanu” cu

ajutorul microscopului Karl Zeiss (mod. Primo Star) cu lentilă metrică MKZ-1 (figura 2.7.)

49

Rezultatele obţinute în urma cercetărilor experimentale şi analiza biometrică au fost

prelucrate după metoda variaţiei statistice cu ajutorul programei Microsoft EXCEL.

Fig. 2.6. Analizatorul de aminoacizi T 339 M

Fig. 2.7. Aspectul preparării frotiurilor cu conţinut histologic şi determinarii grosimei

fibrelor musculare

2.3. Concluzie la capitolul 2

Datorită metodologiei corect elaborate a utilizării genotipurilor de performanţă şi a

metodelor aprobate, au fost obţinute rezultate originale, iar obiectivele trasate au fost realizate pe

deplin, urmărind, astfel, efectul producerii hibrizilor şi a cărnii de calitate.

50

3. POTENŢIALUL PRODUCTIV ÎN FUNCŢIE DE GENOTIPUL SUINELOR

3.1. Studiul capacităţii de reproducţie a scroafelor în perioadele de alăptare şi

înţărcare

Îmbunătăţirea calităţii producţiei animaliere depinde de mai mulţi factori, cum ar fi: rasa,

calitatea nutreţului, condiţiile de întreţinere, organizarea producerii şi stimularea materială a

lucrătorilor din domeniul zootehnic. Neaprecierea unui factor poate afecta lucrul consacrat

ameliorării calităţii producţiei. Cercetările efectuate în diferite ţări demonstrează, că o majorare

substanţială a productivităţii suinelor se poate obţine în urma manifestării fenomenului heterozis.

Astfel, combinările între diferite rase, tipuri şi linii de suine contribuie la sporirea prolificităţii,

energiei de creştere şi viabilităţii purceilor [9, 151, p. 6]. Prin urmare, hibridarea devine un

mijloc eficient de valorificare superioară a potenţialului genetic al liniilor şi raselor specializate

de suine. Obiectivul principal privind ameliorarea suinelor în unităţile de producţie este obţinerea

de porci comerciali (hibrizi) prin combinări sistematice între populaţiile existente, cu scopul de a

beneficia fie de efectul de heterozis pentru unele caractere, fie de complementaritate pentru

altele, sau de a combina ambele avantaje. În acest mod, obiectivul selecţiei populaţiilor

participante la formarea hibridului se simplifică şi, astfel, intră în discuţie specializarea

populaţiilor pe diferite direcţii.

Tabelul 3.1. Influenţa genotipului asupra capacităţii de reproducţie a scroafelor, xSX

Lotul Genotipul Prolificitatea,

cap.

Masa purceilor

la fătare, kg la 30 de zile, kg

I (M) YxY 11,33 ± 0,89 0,89± 0,06 7,97 ± 0,31

II YxL 12,00 ± 0,58* 0,93 ± 0,04 8,53 ± 0,24

III YxH 10,33 ± 0,42 1,18 ± 0,03 10,08 ± 0,22**

IV YxLxP 11,33 ± 0,62 1,01 ± 0,05 9,18 ± 0,27

V YxP 10,33 ± 0,50 1,22 ± 0,05 9,92 ± 0,25**

* B≥0,95, ** B≥0,99

Rezultatele expuse în tabelul 3.1. demonstrează, că cel mai mare număr de purcei (12) la

fătare a fost obţinut de la scroafele de rasa Yorkshire din lotul II, combinate cu vieri de rasa

Landrace, urmat de lotul I şi IV cu 11,33 de capete. S-a înregistrat o diferenţă semnificativă a

prolificităţii între loturile II şi III de 1,67 purcei (B≥0,95), şi o tendinţă de creştere a numărului

de purcei născuţi în loturile I şi III, fapt ce se explică printr-o capacitate de reproducţie

51

superioară a raselor Yorkshire şi Landrace, comparativ cu rasele Pietrain şi Hampshire,

particularităţi, de fapt, caracteristice acestor rase de suine.

Pe de altă parte, la ameliorarea acestui caracter, o influenţă deosebită o are capacitatea

combinativă, care, în experimentul efectuat, s-a manifestat în funcţie de potenţialul genetic al

raselor, iar, în rezultat, tineretul suin din loturile III şi IV a realizat o prolificitate caracteristică

raselor materne. În urma cercetărilor efectuate, s-a stabilit, că, în condiţii analogice de

alimentaţie şi întreţinere, capacitatea de reproducţie a scroafelor s-a manifestat în mod diferenţiat

şi, în mare măsură, a fost influenţată de particularităţile genetice ale raselor de suine şi efectul

combinării genotipurilor de suine.

În condiţii intensive de exploatare, este important să producem purcei, pentru care este

caracteristică o rezistenţă bună, creându-se, astfel, condiţii de realizare a unei producţii scontate.

Astfel, un indicator important, care influenţează intensitatea de creştere a purceilor în perioadele

de alăptare, creştere şi îngrăşare, este masa unui purcel la naştere.

Cercetările realizate demonstrează, că masa purceilor la naştere a variat de la 0,89 la 1,22

kg, cea mai mare fiind semnalată la purceii obţinuţi prin utilizarea vierilor Hampshire şi Pietrain

la încrucişare, egală cu 1,18 kg şi, respectiv, 1,22 kg. O masă corporală mai mică s-a depistat la

purceii obţinuţi din combinarea vierilor de rasa Yorkshire şi Landrace şi a scroafelor de rasă pură

Yorkshire. Diferenţe semnificative s-au înregistrat între tineretul hibrid din lotul V (YxP) şi

descendenţii de rasă pură din lotul I (Yorkshire) de 0,33 kg (B≥0,99).

Principalele însuşiri de reproducţie sunt: fecunditatea, prolificitatea şi capacitatea de

alăptare [39]. O importanţă deosebită o reprezintă evaluarea masei corporale la înţărcare care

demonstrează creşterea şi dezvoltarea purceilor în perioada de alăptare, iar în rezultat reprezintă

capacitatea de alăptare a scroafelor.

La vârsta de 30 de zile, s-a înregistrat o tendinţă de creştere a sporului mediu zilnic la

tineretul suin din lotul al III-lea, descendenţi ai raselor Yorkshire şi Hampshire, comparativ cu

celelalte loturi. În rezultat, au atins cea mai mare greutate, egală cu 10,08 kg, urmaţi de tineretul

suin din lotul al V-lea, masa cărora a constituit 9,92 kg. Au fost înregistrate diferenţe

semnificative între loturile III (YxH) şi I (Yorkshire), de 2,11 kg (B≥0,99), şi loturile V (YxP) şi

I (Yorkshire), cu 1,95 kg (B≥0,99).

Rezultatele prezentate mai sus se confirmă şi prin rezultatele investigaţiilor obţinute

numeroşi cercetători [112, 177, 186], care afirmă că cei mai buni indici de reproducţie se obţin

de la rasele de porcine, unde numărul de purcei fătaţi, greutatea lor la naştere şi rata de creştere

au atins cele mai înalte valori.

52

3.2. Dinamica greutăţii corporale a tineretului suin în perioadele de alăptare şi

creştere

Cercetătorii din diverse ţări au constatat, că în condiţii identice de alimentaţie şi întreţinere,

capacitatea de creştere şi îngrăşare a suinelor de diferite rase, tipuri sau combinări de rase se

manifestă în mod diferenţiat [27, 72, 140, 197]. Utilizarea metodelor contemporane de majorare

a eficienţei creşterii suinelor, cum ar fi: încrucişarea interasială şi hibridarea permit îngrăşarea

suinelor până la o masă sporită fără de acumulări impunătoare de grăsime.

Aprecierea energiei de creştere a tineretului suin în primele 60 de zile s-a efectuat în baza

cântăririi individuale a animalelor la vârsta de 1, 30 şi 60 de zile, iar, în rezultat, s-a observat, că

dinamica masei corporale s-a manifestat în mod diferit.

Tabelul 3.2. Evaluarea masei corporale a tineretului porcin în perioada de alăptare şi

creştere, kg, xSX

** B≥0,99

Rezultatele prezentate în tabelul 3.2. demonstrează o greutate mai mare la naştere a

loturilor de purcei obţinuţi prin utilizarea vierilor din rasele paterne Pietrain şi Hampshire,

datorită complementarităţii şi apariţiei fenomenului de heterozis. Astfel, greutatea indivizilor din

lotul V (YxP) a constituit 12,60 kg, iar a celor din lotul III (YxH) – 12,18 kg. O masă mai

redusă a lotului de purcei a fost înregistrată în lotul I, egală cu 10,08 kg, datorită greutăţii mai

mici a purceilor de rasă pură Yorkshire la naştere. Deci, s-a semnalat o diferenţă semnificativă

între loturile III şi I de 2,1 kg (B≥0,99).

Obiectivele principale ale sistemelor de hibridare a porcinelor constau în obţinerea unui

număr cât mai mare de produşi de la o scroafă, care să posede o viteză de creştere mare şi un

consum specific redus, formând o calitate a carcasei şi a cărnii corespunzătoare cerinţelor

consumatorilor [28].

Pe parcursul primelor două luni, s-a manifestat o creştere intensivă a purceilor hibrizi din

loturile experimentale create prin utilizarea vierilor cu caracteristici superioare de producţie (H,

Lotul Genotipul Vârsta purceilor, zile

1 30 60

I (martor) YxY 10,08 ± 0,62 73,65 ± 3,02 143,05 ± 5,03

II YxL 11,16 ± 0,38 85,53 ± 2,72 165,16 ± 4,73

III YxH 12,18 ± 0,33** 87,77 ± 2,61 165,38 ± 4,56

IV YxLxP 11,44 ± 0,41 88,22 ± 1,93** 171,43 ± 4,09**

V YxP 12,60 ± 0,39** 84,28 ± 2,32 169,87 ± 4,61

53

P, LxP), dar şi a scroafelor de rasa Yorkshire, recunoscute printr-o capacitate superioară de

alăptare şi un comportament adecvat faţă de purcei. Pe parcursul alăptării, s-a constatat o creştere

şi dezvoltare mai intensivă a purceilor din lotul IV, constituit din tineret suin experimental

trirasial (Y x L x P), care, la vârsta de 30 de zile, a depăşit în greutate lotul al III-lea, atingând

greutatea de 88,22 kg cu o diferenţă semnificativă de 14,57 kg (B≥0,99) faţă de lotul I, iar la 60

de zile masa lotului a constituit 171,43 kg, diferenţa constituind 28,38 kg (B≥0,99). Diferenţa de

masă corporală dintre loturi se datorează faptului, că tineretul porcin din loturile III, IV şi V a

fost obţinut prin utilizarea vierilor din rase paterne specializate în producţia de carne, divergenţe

faţă de rasa Yorkshire şi în rezultatul manifestării fenomenului heterozis. În afară de genotip,

greutatea loturilor de purcei a fost influenţată, în mare măsură, şi de numărul de animale din lot.

Cercetările ştiinţifice au fost axate pe determinarea sporului mediu zilnic a fiecărui individ în

perioada de alăptare, pentru a aprecia viteza de creştere în funcţie de genotipul suinelor (tabelul

3.3).

Tabelul 3.3. Sporul mediu zilnic realizat de tineretul suin în perioadele de alăptare şi

creştere, g, xSX

Lotul Genotipul Perioada de creştere, zile

1-30 30-60

I (martor) YxY 236 ± 12,25 294 ± 15,68

II YxL 253 ± 11,06 348 ± 14,48

III YxH 296 ± 11,08 ** 424 ± 13,98 **

IV YxLxP 272 ± 8,95 386 ± 11,56

V YxP 290 ± 10,89 ** 404 ± 13,65 **

**B≥0,99

În perioada de alăptare, purceii din loturile III şi V au realizat un spor mediu zilnic mai

ridicat, egal cu 296 g şi, respectiv 290 g, pe când în lotul I acest indice a constituit doar 236 g.

În primele 30 de zile au fost înregistrate diferenţe semnificative în limitele de 60 g între

loturile III şi I ( B≥0,99) şi de 54 g între loturile V şi I (B≥0,99). Tineretul porcin din lotul I s-a

evidenţiat printr-o viteză de creştere mai redusă, caracteristică rasei Yorkshire comparativ cu alte

rase şi tipuri de suine cât şi din motivul creşterii în rasă pură. În perioada de creştere de la 30 la

60 de zile, diferenţele între aceste loturi s-au egalat cu 130 şi 110 g (**B≥0,99).

Rezultate similare au fost obţinute şi în cercetările efectuate de alţi autori [101, 154, 199],

unde tineretul suin hibrid, în perioada de alăptare şi creştere, a demonstrat bune calităţi de

adaptare în condiţiile intensive de exploatare, o creştere şi dezvoltare mai sporită comparativ cu

tineretul de rasă pură, datorită efectului de complementaritate, realizat în procesul de hibridare.

54

3.3. Intensitatea de creştere în funcţie de calităţile ereditare ale suinelor

Procesul de creştere la suine se desfăşoară cu intensităţi de grad diferit, iar schimbarea lui

este caracteristică nu numai organismului în întregime, dar şi fiecărui organ, ţesut, aparat sau

sistem funcţional [22]. Hibridarea la suine a fost încurajată mai mult din considerente

economice, deoarece acţiunea capacităţii combinative constituie un important mijloc de sporire

a producţiei de carne, în condiţii economice deosebit de avantajoase.

În aprecierea creştererii şi dezvoltării animalelor, un indicator principal este

coeficientului de creştere ce reprezintă gradul de dezvoltare a organismului la momentul

exprimării, faţă de creşterea totală la vârsta de adult.

Tabelul 3.4. Evoluarea coeficientul de creştere în funcţie de vârsta tineretului suin

experimental, %

Lotul Vârsta determinării coeficientului de creştere, luni

2 3 4 5 6

I (martor) 14,61 25,53 37,93 53,79 72,60

II 16,50 27,87 41,41 58,42 78,59

III 19,83 33,71 50,12 69,80 92,80

IV 18,06 29,68 43,46 60,92 81,47

V 19,18 31,41 45,76 63,93 85,45

Rezultatele calculului coeficientului de creştere, prezentate în tabelul 3.4., demonstrează

o proporţie superioară a gradului de dezvoltare pe întreaga perioadă de creştere a tineretului

porcin din lotul al III-lea, care în luna a 6-a a constituit 92,8% greutate, din masa unui adult.

Acest rezultat se datorează sporului mediu zilnic superior realizat de acest genotip (Y x H). Un

coeficient de creştere inferior a fost obţinut la tineretul porcin de rasă pură Yorkshire care a

constituit 72,6% cu o diferenţă negativă de 20,2% faţă de lotul al III-lea experimental.

După cum menţionează unii autori [11, 92, 120], creşterea animalului reprezintă sporirea

dimensiunilor unui organism până la stadiul de adult, realizată fie prin diviziuni celulare

repetate, fie prin mărirea volumului celulelor şi reglată prin mecanisme endocrine, pe când

dezvoltarea este un proces de creştere şi de amplificare, însoţit de transformări calitative ale

organismului, care corespund formării ţesuturilor, organelor şi funcţionării acestora.

55

Tabelul 3.5. Evoluarea dinamicii masei corporale a tineretului suin în funcţie de vârsta animalelor, kg

Lotul Genotipul Vârsta determinării masei corporale, luni

2 3 4 5 6

I (martor) YxY

16,81 ± 0,41 29,36 ± 0,58 43,62 ± 0,94 61,86 ± 1,39 83,49 ± 1,52

II YxL

18,98 ± 0,33 32,06 ± 0,42 47,63 ± 0,65 67,19 ± 0,89 90,38 ± 0,98

III YxH

22,81 ± 0,35 38,77 ± 0,50 57,64 ± 0,81** 80,27 ± 1,14*** 106,73 ± 1,49***

IV YxLxP

20,78 ± 0,34 34,14 ± 0,45 49,98 ±0,71 70,06 ± 0,88 93,70 ± 1,14

V

YxP 22,06 ± 0,36 36,13 ± 0,41 52,63 ±0,63 73,52 ± 0,91 98.27 ± 1,33**

**B≥0,99, *** B≥0,999

56

Rezultatele studiului în această direcţie sunt prezentate în tabelul 3.5. unde evidenţiem, că

tineretul suin hibrid din loturile experimentale s-a caracterizat printr-o creştere intensivă pe întreaga

perioadă de studiu. Hibrizii birasiali Y x H din lotul III au demonstrat o creştere sporită, şi astfel la

vârsta de 6 luni au depăşit 106 kg, fapt ce se explică prin influenţa genotipului, şi în special, printr-o

viteză de creştere mai sporită caracteristică rasei Hampshire. Cu rezultate remarcabile s-a promovat

şi lotul V de tineret suin, care, la vârsta de 6 luni, au realizat o masă corporală de 98,27 kg. O

creştere mai lentă s-a observat la tineretul suin din lotul I-I, care după vârsta de 6 luni, masa

corporală a lor a atins valoarea de 83,49 kg, fapt ce se explică printr-o viteză de creştere mai

scăzută în rasă pură, particularitate demonstrată şi de alţi cercetători [42, 79, 135].

Au fost semnalate diferenţe semnificative între loturile de tineret experimental din loturile III

şi I, egale cu 14,02 kg la vârsta de patru luni (B≥0,99), 18,42 kg la cinci luni (B≥0,99), şi respectiv

şase luni cu 23,23 kg (B≥0,99).

Viteza de creştere constitue un caracter de importanţă majoră în exploatarea suinelor, deoarece

valoarea acestei însuşiri influenţează, în mod direct, eficienţa economică a oricărei ferme

comerciale. În practică, astfel de valoare are şi viteza relativă de creştere, fiindcă un spor mai bun

va avea o viteza relativă de creştere mai mare, iar aceasta, denotă o bună desfăşurare a procesului de

creştere.

Unii autori afirmă [4], că creşterea şi dezvoltarea sunt complementare şi strâns legate una de

cealaltă, ce reprezintă succesiunea variaţiilor masei, a formei, a structurii şi a compoziţiei chimice

ale unui organism sub efectul alimentaţiei şi a condiţiilor de mediu. Astfel, a fost studiată evoluţia

sporului mediu zilnic în diferite perioade de creştere iar rezultatele sunt prezentate în tabelul 3.6.

Tabelul 3.6. Evoluţia sporului mediu zilnic la suine în funcţie de perioada de creştere, g

Lotul

Perioada de creştere, luni

2-3 3-4 4-5 5-6

I (martor) 382 ± 12,97 475 ± 14,22 589 ± 15,33 721 ± 20,16

II 423 ± 11,32 519 ± 13,11 631 ± 14,23 773 ± 16,12

III 515 ± 11,07 609 ± 12,96** 730 ± 13,87*** 882 ± 14,87***

IV 431 ± 10,89 528 ± 12,27 648 ± 13,41 788 ± 14,22

V 454 ± 11,12 550 ± 13,07 674 ± 13,92* 825 ± 16,57**

* B≥0,95 ** B≥0,99 *** B≥0,999

57

Un spor mediu zilnic mai mare a fost realizat de tineretul suin hibrid din lotul III, obţinut

prin combinarea vierilor de rasa Hampshire şi a scroafelor de rasa Yorkshire, care a atins o valoare

maximă de 882 g în ultima luna de creştere. Rezultate remarcabile au fost obţinute în lotul V, unde

tineretul suin, în ultima lună de creştere, a format un spor mediu zilnic de 825 g.

Diferenţe autentice au fost semnalate între lotul III şi I în ultima perioadă de creştere de 134

g (B≥0,95) (perioada 3-4 luni), 141g (B≥0,99), (perioada 4-5 luni) şi 161 g/zi (perioada 5-6 luni),

cât şi între lotul V şi I de 104 g (B≥0,99).

În ceea ce priveşte sporul mediu zilnic pe întreaga perioadă de creştere, loturile III şi V se

remarcă printr-o viteză de creştere superioară, comparativ cu alte loturi, fiind de 684 g şi,

respectiv, 625 g cu o diferenţă semnificativă faţă de lotul I de 143 g (B≥0,99) (tabelul 3.7.).

Tabelul 3.7. Evoluarea sporului mediu zilnic pe întreaga perioadă de creştere şi îngrăşare, g

Lotul Genotipul xSX V, % σ

I (martor) YxY 541 ± 13,78 2,71 16,45

II YxL 586 ± 12,22 2,51 15,23

III YxH 684 ± 13,21** 2,71 18,56

IV YxLxP 598 ± 9,23 2,73 16,33

V YxP 625 ± 12,25* 2,8 17,52

* B≥0,95 ** B≥0,99

Lotul I s-a caracterizat printr-o creştere mai lentă, datorită genotipului ce infuenţează direct

precocitatea tineretului porcin, şi metodei de creştere în rasă pură.

0

100

200

300

400

500

600

700

Lotul I II III IV V

g

Fig 3.1. Sporul mediu zilnic pe întreaga perioadă de îngrăşare.

58

Datele prezentate în figura 3.1. demonstrează, că, pe întreaga perioadă de creştere tineretul

suin experimental a manifestat o viteză de creştere diferită, care a depins de potenţialul genetic şi

productiv al materialului biologic.

Rezultate similare au fost înregistrate în mai multe experienţe, efectuate de un şir de

cercetători [37, 138, 140].

Intensitatea de creştere reprezintă sporul realizat într-o anumită perioadă faţă de masa

corporală, care se modifică de la un moment la altul, fapt ce se datorează organismului animalului

ce este într-o continuă creştere. Cercetările în acest sens sunt prezentate în tabelul 3.3.5.

Intensitatea de creştere a tineretului porcin din loturile experimentale a avut valori mai mari în

prima perioadă de creştere, urmate de o curbă în descreştere până la atingerea vârstei de 5-6 luni.

Intensitatea de creştere a înregistrat cele mai înalte valori în primele perioade în lotul al III-lea

experimental, egal cu 77,43%, urmate de lotul al II-lea cu 76% şi al V-lea cu 75,92%.

Odată cu mărirea vârstei, toate aceste valori au scăzut treptat în toate loturile de tineret

porcin, formând o curbă concavă de descreştere pînă la indicele de 28-29% la sfîrşitul a 6-ei luni

de creştere şi îngrăşare (figura 3.2.).

Diferenţe autentice au fost semnalate în primele luni de creştere între loturile III şi I de

6,09% (B≥0,99) şi, respectiv, de 8,16% (B≥0,999), cât şi între loturile II şi I de 4,66% (B≥0,95).

Fig. 3.2. Intensitatea de creştere a tineretului experimental în funcţie de vârsta şi genotipul

suinelor

25

35

45

55

65

75

1-2 2-3 3-4 4-5 5-6

Perioada de creştere, luni

%

I

II

III

IV

V

59

Tabelul 3.8. Intensitatea de creştere în funcţie de perioada de creştere şi genotipul suinelor, %

Lotul Genotipul Perioada de creştere, luni

1-2 2-3 3-4 4-5 5-6

I (martor) YxY

71,34 ± 1,21 54,37 ± 0,81 39,07 ± 0,51 34,69 ± 0,45 29,77 ± 0,39

II YxL

76,00 ± 1,09 54,25 ± 0,74 39,08 ± 0,48 34,06 ± 0,39 29,43 ± 0,29

III YxH

77,43 ± 1,01 62,53 ± 0,79 39,14 ± 0,45 32,83 ± 0,40 28,29 ± 0,32

IV YxLxP

74,43 ± 0,94 48,65 ± 0,69 37,63 ± 0,39 33,32 ± 0,37 28,18 ± 0,30

V YxP

75,92 ± 0,98 48,36 ± 0,72 37,17 ± 0,41 33,12 ± 0,39 28,81 ± 0,31

Tabelul 3.9. Evoluarea sporului mediu absolut în dinamică, în funcţie de genotipul suinelor, kg

Lotul Genotipul Perioada de creştere, luni

1-2 2-3 3-4 4-5 5-6

I (martor) YxY

8,84 ± 0,32 12,55 ± 0,35 14,26 ± 0,35 18,24 ± 0,37 21,63 ± 0,45

II YxL

10,45 ± 0,35 13,08 ± 0,28 15,57 ± 0,32 19,56 ± 0,39 23,13 ± 0,43

III YxH

12,73 ± 0,28** 15,96 ± 0,41 18,87 ± 0,40** 22,63 ± 0,43** 26,46 ± 0,39**

IV YxLxP

11,60 ± 0,36 13,36 ± 0,36 15,84 ± 0,37 20,08 ± 0,37 23,64 ± 0,41

V YxP

12,14 ± 0,34 14,07 ± 0,38 16,50 ± 0,36 20,89 ± 0,35 24,75 ± 0,39

**B≥0,99

60

În ceea ce priveşte sporul absolut, au fost înregistrate rezultate bune în lotul al III-lea, unde

s-a obţinut un spor mai ridicat de 26,46 kg faţă de lotul al V-lea cu 24,75 kg, în ultima perioadă de

creştere datorită unei viteze de creştere mai mari, caracteristic porcilor hibrizi rezultaţi prin

utilizarea raselor materne şi paterne.

În consecinţă, determinarea sporului mediu absolut a demonstrat o bună desfăşurare a

procesului de creştere la hibrizii birasiali Yorkshire X Hampshire, caracterizaţi printr-o viteză

relativă de creştere superioară faţă de colateralii săi, fenomen observat şi în experienţele altor

cercetători [66].

Vârsta atingerii masei corporale de 115 kg prezentată în tabelul 3.10. are o diferenţă

semnificativă (B≥0,999) între lotul III şi I de 26 de zile, influenţată de energia de creştere şi

calităţile productive ale hibrizilor. Diferenţe notabile s-au înregistrat atât între loturile V şi I de 19

zile, cât şi între loturile III şi II de 16 zile.

Tabelul 3.10. Influenţa vierului terminal asupra capacităţii de îngrășare a tineretului porcin

Lotul Genotipul

Vîrsta atingerii masei

corporale de 115 kg, zile

Consumul specific în

perioada de îngrășare U.N.

xSX V, % xSX V, %

I (martor) YxY 227 ± 8,4 2,23 3,76 ± 0,17 0,23

II YxL 217 ± 6,2 1,72 3,63 ± 0,12 0,16

III YxH 201 ± 5,5*** 1,71 3,34 ± 0,14* 0,21

IV YxLxP 212 ± 4,1 1,16 3,58 ± 0,10 0,13

V YxP 208 ± 3,9 1,33 3,50 ± 0,08 1,11

*B≥0,95, ***B≥0,999

Consumul specific în perioada de îngrăşare a fost direct influenţat atât de energia de creştere

cât şi de aparteneţa de rasă. Concomitent cu creşterea intensivă a animalelor, consumul de nutreţ

scade, iar la porcii cu un spor mediu zilnic mai mic şi cu o reţinere în creştere mai mare, creşte şi

perioada de furajare iar la rînd şi consumul specific.

Pe întreaga perioadă de îngrăşare, nutreţul combinat a fost administrat în proporţii

echivalente fiecărui lot de animale, însă conform datelor obţinute, se observă o diferenţă

semnificativă (B≥0,95) între loturile III şi I de 0,32 U.N. (figura 3.3.). Între celelalte loturi nu au

61

fost semnalate diferenţe semnificative, încadrându-se în normele existente în funcţie de genotipul

animalelor.

3,1

3,2

3,3

3,4

3,5

3,6

3,7

3,8

Consumul specific

U.N.

I

II

III

IV

V

Fig. 3.3. Consumul specific în perioada de îngrăşare, U.N.

Rezultate similare au fost semnalate şi în lucrările altor cercetătorilor [82], [134], [161], fapt

ce ce se explică prin faptul că, hibridarea porcinelor, realizată prin utilizarea raselor

Marele alb sau Landrace ca formă maternă şi rasa Pietrain, Duroc sau Hampshire ca

formă paternă, contribuie la apariţia fenomenului heterozis, exprimat prin superioritatea

calităţilor de creştere şi îngrăşare a descendenţilor , comparativ cu formele parentale.

Astfel, utilizarea hibridării în producerea suinelor sporeşte rentabilitatea fermei cu 12-

14%, comparativ cu creşterea în rasă pură, datorită sporului mediu zilnic mai mare a

porcilor hibrizi şi a consumului specific mai mic.

În urma cercetărilor efectuate în prezentul studiu, se poate afirma existenţa unei influenţe

pozitive a vierilor din rase paterne asupra performanţelor productive ale descendenţilor. Prin

urmare, rezultatele par a pleda pentru utilizarea cu preponderenţă a vierilor Hampshire şi Pietrain

pe poziţia de vier terminal în schemele de obţinere a hibrizilor comerciali în fermele de producţie.

3.4. Influenţa genotipului suinelor asupra indicilor hematologici

Conţinutul sanguin reflectă decurgerea proceselor fiziologice, asociate tuturor funcţiilor

vitale ale organismului şi anume echilibrarea hormonală, electrolitică şi imună, iar prin studiul se

diagnozează starea fiziologică a animalului [147].

62

Pe parcursul creşterii şi dezvoltării tineretului suin, au fost prelevate probe de sânge, apoi

studiaţi indicii hematologi, biochimici şi conţinutul fracţiilor proteice din serul sanguin obţinut de

la tineretul suin experimental (tabelul 3.11.)

Tabelul 3.11. Indicii hematologici ai sîngelui în funcţie de genotipul suinelor, g/l

Lotul Indici hematologici

Hemoglobina Eritrocite, 10¹² Leucocite, 10⁹

I (martor) 123,2 ± 6,21 6,89 ± 0,45 30,2 ± 3,42

II 125,1 ± 3,54 6,72 ± 0,32 27,4 ± 1,49

III 127,2 ± 4,67 7,52 ± 0,34 24,8 ± 1,81

IV 125,7 ± 3,94 7,08 ± 0,21 26,7 ± 2,53

V 126,8 ± 4,26 7,38 ± 0,26 28,3 ± 2,34

Rezultatele obţinute demonstrează o tendinţă de creştere a conţinutului de hemoglobină în

lotul al III, care a ajuns la valoarea de 127,2 g/l, iar în lotul I la 123,2 g/l. Hemoglobina posedă

rolul de a fixa oxigenul din aer la nivelul plămanilor şi de a-l transporta în tot organismul şi

dioxidul de carbon de la nivelul celular la plămani. La animalele cu un conţinut mai ridicat de

hemoglobină se observă şi o intensitate mai sporită a metabolismului, ceea ce duce la creare de noi

ţesuturi şi la dezvoltarea mai armonioasă a organismului. Obţinerea unui conţinut mai mare de

hemoglobină în loturile III, IV şi V se explică prin faptul, că loturile respective sunt formate din

porci hibrizi la care intensitatea de creştere a fost sporită.

O importanţă majoră în menţinerea homeostaziei o au eritrocitele, deoarece anume acestea

asigură organismul cu oxigen, transportă dioxidul de carbon spre plămîni şi sunt implicate într-un

şir de procese fiziologice, cum ar fi: reglarea echilibrului acido-bazic, transportul de aminoacizi şi

lipide la ţesuturi, absorbţia toxinelor implicate în procese enzimatice precum şi menţinerea

echilibrului de ioni în sânge şi ţesuturi [142, 193].

Rezultatele cercetărilor au demonstrat un conţinut mai sporit de eritrocite în sângele

hibrizilor din lotul al III-lea de 7,52x10¹²/l şi lotul al V-lea de 7,38x10¹² şi mai redus de

6,72x10¹²/l la tineretul suin din lotul II experimental.

63

Conţinutul de leucocite s-a situat în limitele normale fiziologice şi a variat de la 24,8x10⁹/l

în lotul al III-lea la 30,2x10⁹/l în lotul I-i. Diferenţe semnificative între loturi privind indicii

hematologici nu au fost semnalate.

Analiza biochimică a sângelui demonstrează, că un nivel de proteină mai ridicat s-a

înregistrat în lotul V, constituind 89,2 g/l, datorită proceselor metabolice şi sintezei de proteine

mai intense la tineretul porcin din acest lot şi a variat de la 67,2 g/l (lotul I-i) la 87,1 g/l (lotul al

III-lea) rezultate prezentate în tabelul 3.12. O diferenţă autentică s-a semnalat între loturile V şi I,

egală cu 22 g/l (B≥0,99).

Tabelul 3.12. Indicii biochimici ai sângelui în funcţie de genotipul suinelor, xSX

Lotul

Indicii biochimici

ALAT

u/l

ASAT

u/l

Proteină

total/g/l

Albumină,

g/l

I (martor) 83,7 ± 5,8 87,2 ± 6,8 67,2 ± 3,6 30,8 ± 1,81

II 91,4 ± 6,4 89,5 ± 8,3 71,4 ± 2,8 32,5 ± 1,62

III 87,4 ± 3,4 86,7 ± 7,9 87,1 ± 3,2 35,7 ± 1,31

IV 82,3 ± 7,1 91,7 ± 5,7 84,6 ± 2,4 35,8 ± 1,22

V 101,2 ± 6,1* 88,6 ± 8,4 89,2 ± 3,7** 35,6 ± 2,12

**B≥0,99

Un rol important a ocupat şi studierea albuminei din plasmă. Albumina este responsabilă, în

principal, de menţinerea presiunii oncotice, fiind implicată în transportul diverşilor compuşi, cum

ar fi: acizii graşi liberi, bilirubina, hormonii, ionii de metale si medicamentele administrate. Un

conţinut mai scăzut reprezintă un catabolism crescut, în special infecţiile severe sau hemoragiile.

Din acest motiv, albumina este considerată un reactant de faza acută negativ, ce scade ca răspuns

la procesele infecţioase si inflamatorii acute, iar uneori albumina este studiată pentru a demonstra

starea de nutriţie a organismului [119].

Conţinutul de albumină din sângele prelevat de la suinele din loturile experimentale, s-a

încadrat în normele de vigoare iar diferenţe semnificative nu s-au înregistrat între loturi. Valoarea

ei a variat între 30,8 g/l în lotul I şi 35,8 g/l în lotul IV ceea ce confirmă o creştere şi dezvoltare

normală a organismului tineretului suin experimental.

64

Raportul ASAT/ALAT este unul normal şi nu depăşeşte coeficientul de Rittis de 1,33, fapt

ce demonstrează, că animalele din loturile experimentale au fost sănătoase, iar procesul de creştere

şi dezvoltare a decurs normal.

Autenticitatea diferenţelor între loturile V şi I s-a confirmat (B≥0,95) prin indicele biochimic

ALAT, fiind de 17,5 u/l, iar conţinutul de ASAT a variat de la 86,7 u/l lotul III la 91,7 u/l lotul IV,

fără a se manifesta diferenţe semnificative.

Albumină serică menține presiunea osmotică-coloidală a sângelui, reglează echilibrul acido-

bazic și joacă un rol important în transportarea diferitor forme de elemente ca hormonii,

grăsimile, vitaminele, medicamentele etc. [113].

Fig. 3.4. Conţinutul de glucoză şi calciu în sângele tineretului suin.

În ce priveşte conţinutul de glucoză şi calciu, nu au fost înregistrate diferenţe semnificative şi

nici abateri de la normele existente. Aceasta demonstrează că organismul menţine constant nivelul

lor în sînge şi în ţesuturile corpului iar procesele vitale decurg şi funcţionează corect.

Nivelul de glucoză a variat de la 6,46 mmoli/l (lotul V) la 6,83 mmoli/l (lotul I), iar cel de

calciu de la 2,85 mmoli/l (lotul V) la 3,05 mmoli/l (lotul I). (figura 3.4.). A fost observată o

tendinţă de creştere a conţinutului de glucoză şi calciu în sângele tineretului suin din lotul martor

datorită consumului specific mai mare faţă de loturile III şi V. Diferenţe semnificative a acestor

indici nu au fost semnalate.

Studierea conţinutului fracţiilor proteice (globulinele α₁,α₂,β şi γ) din sângele purceilor are

un rol deosebit, deoarece ele sunt implicate direct în transportul de substanţe nutritive şi foarte

65

important, γ-globulinele conţin diferite tipuri de anticorpi, substanţe cu rol esenţial în apărarea

organismului animal. Sporirea conţinutului de γ-globuline confirmă mărirea rezistenţei

organismului, ceea ce prognozează o creştere intensivă a tineretului suin datorită imunităţii create

[119]. În acest context, au fost investigaţi indici respectivi, iar rezultatele sunt prezentate în

tabelul 3.13.

Tabelul 3.13. Conţinutul fracţiilor proteice în serul sanguin la tineretul suin, xSX

Lotul Fracţiile proteice, %

Albuminele α₁ β γ

I (martor) 33,1 ± 2,81 1,12 ± 0,19 17,15 ± 1,98 22,23 ± 3,21

II 31,2 ± 2,55 1,17 ± 0,16 18,34 ± 2,15 21,27 ± 2,34

III 34,8 ± 1,83 0,97 ± 0,13 17,67 ± 2,31 22,35 ± 2,65

IV 34,3 ± 2,11 1,09 ± 0,09 19,34 ± 1,76 24,21 ± 3,11

V 32,1 ± 2,23 1,15 ± 0,14 18,66 ± 2,45 23,21 ± 2,75

Rezultatele obţinute confirmă, că indicii conţinutului fracţiilor proteice s-au încadrat în

valori normale, fără abateri şi diferenţe semnificative între loturi. Totodată, s-a manifestat o

tendinţă de creştere a conţinutului de γ-globuline în lotul IV până la 24,21%, urmat de lotul V

până la 23,21%, cu o diferenţă nesemnificativă faţă de lotul II de 2,94%. Globulinele α₁ s-au

încadrat în valorile 0,97% (lotul III) şi 1,17% (lotul II), iar globulinele α₂ 17,34 % (lotul III) şi

20,12% (lotul I), pe când β globulinele au variat de la 17,15% (lotul I) la 19,34% (lotul IV).

Rezultatele cercetărilor privind indicii hematologici s-au încadrat în normele existente fără valori

negative corelându-se cu rezultatele altor cercetători [119], [130]. S-a înregistrat un conţinut mai

ridicat de albumine în sângele purceilor din lotul III de 34,8%, urmat de lotul IV cu 34,3% şi unul

mai scăzut de 31,2% în lotul al II-a.

Pentru determinarea legăturilor reciproce dintre caractere, a fost determinat coeficientul de

corelare, iar datele sunt prezentate în tabelul 3.14, unde se confirmă existenţa unei corelaţii

negative între conţinutul de leucocite şi cel de eritrocite, cu un grad intermediar, cu o variaţie între

-0,46 la -0,65, fapt ce denotă că o dată cu creşterea conţinutului de leucocite, al doilea caracter şi

anume conţinutul de eritrocite va descreşte în direcţie opusă spre echilibrarea indicelui de sănătate

a animalelor.

66

Un înalt grad de corelaţie pozitivă a fost înregistrat între conţinutul de albumine şi cel de

proteine din serul sanguin, cu un indice de +0,73, valoare determinată de asimilarea compuşilor

nutritivi şi conversia lor în masă musculară. Coeficientul de corelare între conţinutul de

hemoglobină din sânge şi sporul mediu zilnic a înregistrat un grad înalt de corelare pozitivă,

fenomen ce confirmă un raport strâns între calitatea sângelui şi capacitatea de creştere. La

animalele cu un conţinut mai ridicat de hemoglobină sporeşte metabolismul, ceea ce contribuie la

crearea de noi ţesuturi şi la dezvoltarea mai intensivă a organismului.

Tabelul 3.14. Coeficientul de corelare între indicii hematologici, biochimici şi productivi

Lotul

Legături corelative între caractere

Conţinutul de

leucocite -

Conţinutul de

eritrocite

Conţinutul de

albumine -

Conţinutul de proteine

din ţesutul muscular

Conţinutul de

hemoglobină -

Sporul mediu

zilnic

I (martor) -0,49 +0,62 +0,45

II -0,46 +0,67 +0,51

III -0,52 +0,73 +0,64

IV -0,62 +0,69 +0,59

V -0,65 +0,65 +0,61

3.5. Concluzii la capitolul 3

1. Capacitatea de reproducţie marcată prin greutatea loturilor de purcei la fătare a fost mai

sporită prin utilizarea vierilor de forme paterne, care a costituit 12,6 kg în lotul V format din

tineret birasial (YxP), urmat de lotul III cu 12,18 kg (YxH).

2. Tineretul suin din loturile experimentale s-a evidenţiat printr-o viteză de creştere mai mare

pe întreaga perioadă de studiu. Hibrizii birasiali Yorkshire X Hampshire din lotul III au

manifestat o precocitate sporită, atestând la vârsta de 6 luni o masă de peste 106 kg.

3. Indicii hematologici s-au încadrat în normele în vigoare demonstrând inexistenţa valorilor

negative, fapt ce denotă că indicii s-au încadrat în valori caracteristice pentru tineretul suin în

această perioadă, fără diferenţe semnificative între loturi. Valoarea globulinelor α₁ s-a egalat cu

0,97% (lotul III) şi 1,17% (lotul II), iar a β globulinelor a variat de la 17,15% (lotul I) la 19,34%

(lotul IV).

67

4. EFECTUL UTILIZĂRII DIFERITOR GENOTIPURI ÎN AMELIORAREA

CALITĂŢII CARCASELOR ŞI A CĂRNII LA SUINE

4.1 Evaluarea calităţii carcaselor la porcine în funcţie de tipul genetic al vierului

terminal

Noţiunea de calitate a carcasei, în prezent, este utilizată frecvent atât de către fermieri,

consumatori cât şi de procesatori, care îşi doresc carcase şi carne de calitate la un preţ redus.

Aprecierea randamentului la sacrificare a carcaselor de porcine reprezintă un criteriu deosebit din

punct de vedere cantitativ şi calitativ.

În condiţiile economiei de piaţă, pe prim plan se situează indicii ce caracterizează calitatea

carcaselor la suine, cum ar fi: randamentul la sacrificare, raportul ţesuturilor muscular şi adipos,

proprietăţile fizico-chimice şi organoleptice ale cărnii şi grăsimii. Indicatorul principal, folosit

pentru apreciere în astfel de condiţii, este randamentul la sacrificare, valoarea căruia depinde de

mai mulţi factori [194].

În condiţii analogice de alimentaţie şi întreţinere, calitatea carcaselor tineretului suin

experimental s-a manifestat în mod diferenţiat. Astfel, rezultatele obţinute în urma cercetărilor

experimentale, demonstrează o tendinţă de creştere a randamentului la sacrificare infuenţată

pozitiv de genotipul animalelor sacrificate şi anume utilizarea în obţinerea materialului biologic al

vierilor de rasa Pietrain, Hampshire şi a vierilor birasiali Landrace x Pietrain (tabelul 4.1.).

Tabelul 4.1. Influenţa genotipului asupra calității carcaselor la tineretului suin, n=20

Lotul

Genotipul Masa

de

abator, kg

Masa

carcasei,

kg

Randamentul

la

sacrificare, %

I (martor) YxY 86,26±2,04 73,43±0,26 75,14±0,36

II YxL 88,60±1,82 74,47±0,22 76,11±0,30

III YxH 86,98±1,91 75,90±0,50 75,11±0,65

IV YxLxP 88,82±1,34 76,30±0,25** 77,59±0,31**

V YxP 90,24±1,52** 78,94±0,28*** 77,69±0,05**

**B≥0,99, ***B≥0,999

Rezultatele obţinute denotă un randament mai mare la sacrificare la hibrizii birasiali (Y x P)

din lotul al V-lea egal cu 77,69% şi a celor trirasiali (Y x L x P) din lotul al IV-lea cu 77,59%. Un

randament mai scăzut s-a înregistrat la tineretul suin de rasa Yorkshire cu o valoare de 75,14%. Au

68

fost stabilite diferenţe semnificative între loturile V şi I de 2,55% (B≥0,99) şi între lotul al IV-a cu

I de 2,45% (B≥0,99).

Un indicator important care este folosit la aprecierea calităţilor de sacrificare a porcinelor

este masa carcaselor. A fost obţinută o greutate mai mare a carcaselor la hibrizii din lotul V (Y x

P) cu o valoare însumată de 78,94 kg, urmată de lotul al IV-lea (Y x L x P) cu 76,30 kg. O masă

inferioară a carcasei a fost marcată la tineretul suin de rasa Yorkshire din lotul I, cu o valoare

medie de 73,43 kg. În acelaşi timp s-au semnalat diferenţe semnificative între loturile V şi I de

5,51 kg (B≥0,999) şi între loturile IV şi I de 2,87 kg (B≥0,99). Astfel de rezultatele s-au realizat

datorită creşterii şi dezvoltării ţesutului muscular, în detrimentul celui adipos, în urma utilizării

raselor specializate în producţia de carne.

Masa de abator a carcaselor a variat între 86,26 kg (lotul I) şi 90,24 kg (lotul V), cu o

diferenţă autentică de 3,98 kg (B≥0,99). Astfel, au fost obţinute rezultate superioare de la loturile

IV şi V, formate din tineret hibrid trirasial YxLxP şi birasial YxP, fapt ce se explică prin

particularităţile genetice ale rasei Pietrain pentru care este caracteristică o bună dezvoltare a

musculaturii, şi apariţiei fenomenului de heterozis în combinările interasiale.

Crescătorul de porcine, acordă o importanţă deosebită animalelor cu o energie superioară de

creştere şi un consum specific redus, iar consumatorii şi procesatorii preferă prioritar, calitatea

carcaselor care contribuie eficient la obţinerea produselor competitive.

În rezultatul sacrificării tineretului experimental au fost evidenţiate un şir de caracteristici

specifice genotipurilor de animale, iar rezultatele sunt prezentate în tabelul 4.2.

Tabelul 4.2. Gradul de influenţă a genotipului asupra lungimii carcaselor și dezvoltării

jamboanelor la suine, xSX

Lotul

Lungimea carcaselor, cm Dezvoltarea jambonului

Mare Mică Masa,

kg

Lungimea,

cm

Perimetrul,

cm

I (martor) 99,1±2,16 84,4±2,11 10,10±0,06 38,37±0,6 65,11±0,8

II 106,7±2,07* 92,8±1,67** 11,15±0,19 41,82±0,7 73,52±1,1

III 101,1±1,93 86,1±2,24 10,84±0,12 41,38±0,5 75,19±0,9

IV 105,9±2,21 90,7±2,02 11,58±0,16 43,74±0,5 77,92±0,7

V 103,7±1,89 88,8±1,67 11,72±0,18 43,61±0,3 81,05±0,5**

B≥0,95, **B≥0,99

69

Datele demonstrează, că hibrizii din lotul II au realizat carcase, lungimea mare a cărora a

constituit 106,7 cm, urmaţi de tineretul suin din lotul al IV-a cu 105,9 cm. Carcase cu o lungime

inferioară au fost obţinute de la tineretul suin de rasă pură Yorkshire din lotul I cu o valoare medie

de 99,1 cm, fiind urmat de hibrizii birasiali Yorkshire X Hampshire din lotul al III-a cu 101,1 cm.

A fost înregistrată o diferenţă semnificativă între loturile II şi I, egală cu 7,6 cm (B≥0,95). Prin

urmare, sunt preferate carcasele cu lungime mare, deoarece atribuie carcasei o calitate superioară

prin cotletul şi antricotul ce conţine carne de calitatea I, pe când lungimea mică a carcasei oferă

carne de calitatea a doua.

Lungimea mică a carcasei este influenţată atât de greutatea animalelor la sacrificare, cât şi de

potenţialul genetic al raselor, utilizate la obţinerea materialului biologic. Astfel, au fost obţinute

carcase de dimensiuni reduse în loturile I (84,4 cm) şi III (86,1 cm) iar în loturile II şi IV carcase

cu dimensiuni mai mari de 92,8 şi respectiv 90,7 cm privind lungimea mică a carcaselor. A fost

înregistrată o diferenţă semnificativă între lotul II şi I de 8,4 cm (B≥0,99).

Indicii care indică valori sporite se datorează capacităţii de combinare a raselor utilizate la

producerea hibrizilor, în special faptului că rasa Landrace se caracterizează printr-o lungime

corporală mai mare, comparativ cu alte genotipuri de suine, cum ar fi rasa Yorkshire şi Hampshire,

hibrizii obţinuţi prin utilizarea vierului Landrace şi Landrace x Pietrain, au realizat o lungime mai

mare a carcasei, prin manifestarea fenomenului de heterozis.

Diferenţele dintre loturile experimentale au fost formate, în mare măsură, sub influenţa

genotipului animalelor, fapt confirmat prin analiza dispersională a acestui caracter unde a fost

stabilit un nivel înalt de semnificaţie (P=0,1). De asemenea a fost înregistrată o cotă înaltă de

autenticitate egală cu 23,2 grade de libertate între loturile II şi I privind lungimea mare şi mică a

carcaselor.

Randamentul de carne în carcasă este influenţat, în mod semnificativ şi de dezvoltarea

jamboanelor. Astfel au fost studiaţi indicii de bază, iar rezultatele au confirmat faptul că jamboane

mai dezvoltate au fost obţinute de la hibrizii din loturile IV şi V, cu indici practic echivalenţi,

cuprinşi între 43,76-43,61 cm în lungime şi 77,92-81,05 cm privind perimetru pe cînd masa lor a

variat de la 10,1 la 11,7 kg, fapt ce se explică prin formarea jamboanelor globuloase, extinse până

la jaret, la hibrizii comerciali de suine, obținuți prin utilizarea vierului de rasa Pietrain (Figura

4.1.).

70

III

IIIIV

V

0

20

40

60

80

100

loturile

cm

Lungimea

Perimetrul

Fig 4.1. Dezvoltarea jamboanelor la hibrizii experimentali în funcţie de utilizarea vierilor

terminali

Dezvoltarea acestei regiuni contribue la obţinerea unui procent superior de ţesut muscular în

carcasă, deoarece ea reprezintă până la 20% din masa musculară a carcasei. În aceeaşi măsură,

jamboanele tineretului porcin de rasă pură Yorkshire din lotul I au prezentat caracteristici de

dezvoltare inferioare (lungime 38,37 cm, perimetru 65,11 cm) întâlnite la rasele materne

(Yorkshire, Landrace, Edelshwein), care sunt recunoscute printr-un tren posterior mai puţin

dezvoltat în comparaţie cu rasele paterne. Au fost înregistrate diferenţe semnificative între loturile

V şi I de 15,9 cm (B≥0,99), în ceea ce priveşte perimetrul jambonului.

Pentru determinarea legăturilor reciproce dintre masa jambonului şi perimetrul jambonului,

masa carcasei şi masa pulpei a fost determinat coeficientul de corelare, iar rezultatele sunt redate

în tabelul 4.3., unde se confirmă existenţa unei corelaţii pozitive între masa şi perimetrul

jambonului, cu un grad intermediar de la +0,58 la +0,75, iar corelaţia dintre masa jambonului şi

masa carcasei are o strânsă legătură între caracterele ce au depăşit coeficientul de +0,75, fapt ce

denotă, că odată cu creşterea perimetrului jambonului, al doilea caracter, şi anume greutatea

jambonului, va creşte în aceeaşi direcţie. Cel mai înalt grad de corelaţie pozitivă a fost înregistrat

între masa jambonului şi masa pulpei, cu o variaţie de până la +0,79.

71

Tabelul 4.3. Coeficientul de corelare între indicii de dezvoltare a carcasei

Lotul

Caractere corelative

Masa jambonului -

Perimetrul jambonului

Masa jambonului -

Masa carcasei

Masa jambonului -

Masa pulpei

I (martor) +0,58 +0,71 +0,71

II +0,61 +0,73 +0,73

III +0,63 +0,71 +0,73

IV +0,72 +0,67 +0,77

V +0,75 +0,63 +0,79

Determinarea grosimii stratului de slănină pe linia superioară şi inferioară poate oferi

informaţii despre cantitatea de grăsime din carcasă. Pe de altă pare, cantitatea de ţesut muscular în

carcase depinde, în mare măsură, de grosimea stratului de slănină de pe linia superioară şi

inferioară a carcaselor [158, p. 25].

Unii autori [124, 131, 137] au stabilit diferenţe autentice între rase referitor la grosimea

stratului de slănină, menţionând că, la rasele care încep o depunere timpurie a grăsimii

subcutanate, masa relativă a regiunii posterioare a carcasei este mai mică decât la suinele la care

depunerea intensivă a grăsimii începe mai târziu, cum ar fi la rasele Landrace, Pietrain ş.a.

Pentru evaluarea calităţii carcaselor, a fost primordial necesară determinarea conţinutului de

ţesut muscular şi adipos rezultatele fiind prezentate în tabelul 4.4.

Tabelul 4.4. Formarea grosimii stratului de slănină în funcţie de genotip, mm, xSX

Regiunea

carcasei

Loturile

I (martor) II III IV V

6-7 vertebră 32,7±0,7 27,2±0,5 26,8±0,5 25,4±0,3 24,3±0,3

spinare 29,7±0,5 24,5±0,3 20,8±0,2 20,1±0,3 18,8±0,3**

şale 27,2±0,5 23,1±0,3 19,4±0,3 18,2±0,2 17,1±0,2**

crupă 24,9±0,4 17,3±0,2 17,4±0,3 16,8±0,3 15,5±0,2

piept 18,3±0,3 17,1±0,3 16,6±0,3 14,8±0,2 11,6±0,2**

abdomen 25,1±0,5 23,2±0,4 21,8±0,5 20,6±0,4 18,6±0,3***

**B≥0,99, ***B≥0,999

72

Se observă o tendinţă de descreştere a grosimii stratului de slănină atât pe linia superioară cât

şi inferioară a carcaselor la porcii hibrizi obţinuţi prin utilizarea vierilor de rasa pură Pietrain şi

birasiali Landrace x Pietrain. Astfel, a fost stabilit un strat de slănină mai subţire în carcasele

hibrizilor Yorkshire x Pietrain ce a variat între indicii de 11,6 mm, în regiunea pieptului, şi 24,3

mm în regiunea vertebrelor a 6-7-ea toracice. O depunere mai masivă de grăsime a fost înregistrată

în carcasele porcilor de rasă pură Yorkshire, cu un strat de 18,3 mm grosime în regiunea pieptului

şi 32,7 mm în regiunea vertebrelor a 6-7-ea toracice. Diferenţe semnificative au fost înregistrate

între loturile V şi I în ceea ce priveşte grosimea stratului de slănină în regiunea spinării şi a şalelor

de 10,9 mm şi, respectiv, de 10,1 mm (B≥0,99).

Cantitatea de grăsime acumulată în carcasă este influenţată într-o anumită măsură şi de

stratul de slănină format pe linia inferioară a carcaselor. Este important, ca slănina în această

regiune să fie cât mai subţire, rezultat ce influenţează semnificativ calitatea carcaselor şi aspectul

lor comercial [139].

Fig. 4.2. Grosimea medie a stratului de slănină în carcasele tineretului suin.

În regiunea abdomenului, grosimea stratului de slănină a variat între 25,1 mm (lotul I) cu

tendinţe de descreştere în loturile de hibrizi, de 21,8mm (lotul III), 20,6 mm (lotul IV) şi 18,6

(lotul V), cu o diferenţă semnificativă între loturile V şi I de 6,5 mm (B≥0,999). Valori similare au

fost înregistrate în regiunea pieptului de 11,6 mm (lotul V), 14,8 mm (lotul IV) şi 18,3 mm (lotul

73

I). Diferenţe semnificative în ceea ce priveşte grosimea stratului de slănină în regiunea pieptului

au fost înregistrate între carcasele din lotul al V-a şi I cu 6,7 mm. În rezultat, au fost obţinute

carcase cu proporţii reduse de carne datorită creşterii ponderii de ţesut adipos, fenomen

caracteristic rasei Yorkshire, recunoscută prin dezvoltarea superioară a trenului anterior,

comparativ cu rasele specializate în producţia de carne.

Grosimea medie a stratului de slănină în carcasele tineretului suin experimental, aceasta a

variat de la 17,65 la 26,30 mm în dependenţă de genotipul animalelor. Astfel la hibrizii obţinuţi

prin utilizarea vierilor din rasele specializate de carne Pietrain şi birasiali Landrace X Pietrain,

această valoare a fost inferioară şi egală cu 17,65 mm şi 19,31 mm (figura 4.2.).

Producţia de carne la suine, în mare măsură depinde de nivelul de dezvoltare a părţilor

anatomice ale corpului, mai ales a musculaturii, deoarece unele din ele pot influenţa semnificativ

atât cantitatea, cât şi calitatea cărnii la suine. În prezent, determinarea conţinutului de ţesut

muscular din carcasă se efectuează prin metode moderne şi precise, una dintre acestea fiind

determinarea ponderii diferitor regiuni în carcasă (pulpă, spată, cotlet, piept), şi a raporturilor între

ţesuturile muscular, adipos şi osos.

În baza condiţiilor analogice de alimentaţie şi întreţinere, capacitatea de creştere şi

dezvoltare a tineretului suin experimental s-a manifestat în mod diferenţiat, cu o influenţă directă

asupra calităţii carcaselor.

Indicatorii din tabelul 4.5. cuantifică o dezvoltare mai pronunţată a pulpei tineretului porcin

din loturile V şi IV, cu o masă medie de 9,55 kg şi respctiv 9,36 kg şi cu o diferenţă semnificativă

faţă de lotul I, egală cu 0,97 kg, datorită potenţialului genetic al rasei Pietrain, caracteristic printr-o

dezvoltare superioară a jambonului şi anume a masei musculare cu o corelaţie negativă faţă de

ţesutul osos.

În rezultatul disecţiei, a fost atestată o creştere a masei musculare la porcii hibrizi, obţinută

prin combinarea raselor materne şi paterne din lotul III, IV şi V de 5,74, 6 şi respectiv 6,20 kg. Un

coţinut mai mic de muşchi s-a evidenţiat în pulpa tineretului de rasă pură din lotul I care a

constituit 5,27 kg (61,4%). Diferenţe semnificative au fost înregistrate între loturile IV şi I, egale

cu 728 g (B≥0,99) şi loturile V şi I cu 929 g ( B≥0,999 ).

Diferenţele dintre loturile experimentale au fost formate, în mare măsură, datorită influenţei

genotipului animalelor, fapt confirmat prin analiza dispersională a acestui caracter unde s-a stabilit

un nivel înalt de semnificaţie (P=0.1).

74

Tabelul 4.5. Structura morfologică a pulpei în funcţie de genotipul suinelor, xSX

Specificare

Unitate

de

măsură

Loturile

I (martor) II III IV V

Greutatea

g 8584±255 8992±104 9108±156 9365±201 9557±187**

Muşchi

% 61,46 62,92 63,02 64,11 64,92

g 5276±153 5658±76 5740±105 6004±123** 6205±107***

Pielea+

grăsimea

subcutanată

% 22,39 21,58 21,73 21,04 20,55

g 1922±64 1941±34 1980±44 1971±23 1964±31

Oase

% 10,27 10,08 9,83 9,71 9,62

g 882±26 907±24 896±16 910±22 920±17

Grăsimea

inter-

musculară

% 5,46 5,04 5,07 4,81 4,63

g 469±15 454±21 462±18 451±15 443±17

Pierderi

% 0,40 0,35 0,32 0,30 0,26

g 35 32 30 29 25

**B≥0,99, ***B≥0,999

În ceea ce priveşte conţinutul de piele şi grăsime subcutanată, acesta a avut o pondere mai

ridicată în raport cu masa pulpei la tineretul porcin de rasă pură din lotul I (Yorkshire). Diferenţe

semnificative nu au fost stabilite, iar greutatea pielii şi grăsimii subcutanate a variat între 1922 g şi

1964 g. Rezultatele din investigaţiile realizate de noi se confirmă şi prin datele altor cercetători

[37], care au stabilit un strat de slănină mai subţire pe întreaga regiune a corpului la hibrizii

obţinuţi prin combinarea vierilor de rase paterne, în special de rasa Pietrain.

Conţinutul de grăsime intermusculară din pulpe a atins valori maxime în loturile I, II şi III de

tineret porcin cu 5,04-5,46%, iar greutatea ţesutului osos a variat în limitele normale în raport cu

masa pulpelor fără a fi înregistrate diferenţe semnificative (Figura 4.3.).

75

Fig. 4.3. Raportul dintre ţesutul muscular, osos şi adipos din regiunea pulpei

Proporţia de carne şi grăsime în carcasă este influenţată de rasă, metoda de creştere, tipul

morfo-productiv, vârsta şi masa corporală la sacrificare. De menţionat, că la porcine studiul

raportului carne/grăsime are o importanţă majoră, deoarece aceste ţesuturi reprezintă producţia de

carne propriu-zisă.

Prin urmare, a fost evidenţiat un raport superior al masei musculare de 2,74 faţă de ţesutul

adipos şi de 6,74 faţă de ţesutul osos la hibrizii birasiali Yorkshire X Pietrain (tabelul 4.6.). În

pulpa tineretului porcin de rasă pură Yorkshire s-a înregistrat cel mai inferior raport de ţesut

muscular/adipos, cu o valoare de 2,74, datorită conţinutului mai ridicat de grăsime din această

regiune.

Tabelul 4.6. Raportul dintre ţesutul muscular, osos şi adipos din regiunea pulpei

Raportul dintre

ţesuturi

Loturile

I (M) II III IV V

Muscular/

adipos+piele 2,74 2,91 2,90 3,04 3,16

Muscular/

osos 5,98 6,23 6,41 6,59 6,74

Adipos+piele/

osos 2,18 2,14 2,21 2,16 2,13

Este cunoscut faptul, că carnea de cea mai bună calitate se formează în mușchii din regiunile

spinării, spetei, pulpei şi pieptului, iar dezvoltarea lor în aceste regiuni a carcasei reprezintă

0%

20%

40%

60%

80%

100%

I II III IV V

adipos/osos

muscular/osos

muscular/adipos

76

principala sarcină a procesului de selecție. Astfel un rol primordial în cercetarea calităţii carcasei,

l-a constituit disecţia cotletului pentru evaluarea cantităţii de masă musculară din această regiune

iar rezultatele sunt prezentate în tabelul 4.7.

Tabelul 4.7. Structura morfologică a Cotletului, xSX

Lotul

Unitate

de

măsură

Loturile

I (martor) II III IV V

Greutatea g 5830±187 6145±191 5850±165 6376±144 6425±137

Muşchi

% 47,92 52,72 51,82 54,48 55,31

g 2794±98 3240±86 3032±56 3474±61** 3554±56**

Pielea+

grăsimea

subcutanată

% 30,15 26,44 27,07 25,20 24,87

g 1758±38 1625±26 1584±19 1607±24 1598±21

Oase

% 12,31 12,33 12,63 12,24 12,07

g 718±37 758±25 739±17 781±15 776±20

Grăsimea

inter-

musculară

% 8,97 7,92 7,89 7,49 7,14

g 523±17 487±15 462±14 478±15 459±13

Pierderi

% 0,63 0,56 0,56 0,56 0,59

g 37 35 33 36 38

**B≥0,99

S-a stabilit o dezvoltare superioară a cotletului la hibrizii din loturile IV şi V care a atins

greutatea de 6376 g şi 6425 g cu diferenţe de 595 g între loturile V şi I şi de 575 g dintre lotul IV

şi I, valoarea lor fiind una nesemnificativă. În rezultatul disecţiei s-a obţinut o greutate mai sporită

a masei musculare din această regiune la hibrizii trirasiali Yorkshire x Landrace x Pietrain de 3474

g şi birasiali Yorkshire x Pietrain de 3554 g cu o diferenţă semnificativă faţă de tineretul porcin de

rasă pură Yorkshire cu 684 g (B≥0,99), şi respectiv 760 g (B≥0,99), de masă musculară.

Această diferenţă se datorează muşchiului longissimus dorsi, care este superior dezvoltat la

hibrizii de carne, mai ales la cei obţinuţi prin utilizarea rasei Pietrain ca formă paternă în schemele

de hibridare.

77

Menţionăm o pondere mai ridicată a conţinutului de piele şi grăsime subcutanată, în structura

morfologică a cotletului la tineretul suin de rasa Yorkshire din lotul I-i cu o valoare medie de 1758

g şi o diferenţă nesemnificativă de 174 g faţă de hibrizii birasiali Y x H din lotul III experimental.

În rezultatul cercetărilor [138], efectuate în diverse regiuni şi pe diferite genotipuri, s-a

stabilit, că la suinele de diferite rase, tipuri şi linii, conţinutul relativ al ţesutului osos, comparativ

cu cel muscular şi adipos, este echivalent, fără diferenţe semnificative de greutate, în cazul

animalelor de aceeaşi vârstă, sex şi stare fiziologică, fenomen observat şi în studiile noastre. În

structura morfologică a cotletului s-a înregistrat un conţinut de ţesut osos aproape echivalent ce a

variat între 12,07-12,63% (Figura 4.4.).

Fig. 4.4. Raportul dintre ţesutul muscular, osos şi adipos din cotletul tineretului suin

Calitatea cotletului a fost determinată şi prin calculul raportului dintre ţesuturi, iar rezultatele

sunt prezentate în tabelul 4.8.

Tabelul 4.8. Raportul dintre ţesutul muscular, osos şi adipos din cotletul suinelor

Raportul dintre

ţesuturi

Loturile

I (martor) II III IV V

Muscular/

adipos+piele 1,59 1,99 1,91 2,16 2,22

Muscular/

osos 3,89 4,27 4,11 4,44 4,57

Adipos+piele/

osos 2,45 2,14 2,14 2,05 2,05

0%

20%

40%

60%

80%

100%

I II III IV V

adipos/osos

muscular/osos

muscular/adipos

78

Astfel, a fost evidenţiat un raport superior al masei musculare din cotlet, egal cu 2,22 faţă de

ţesutul adipos şi de 4,57 faţă de ţesutul osos la hibrizii birasiali Yorkshire X Pietrain. O valoare

apropiată a fost atestată la tineretul porcin trirasial Yorkshire X Landrace X Pietrain cu un indice

de 1,66 în ceea ce priveşte raportul ţesuturilor muscular/adipos şi 4,44 muscular/osos. În cotletul

tineretului porcin de rasă pură Yorkshire s-a înregistrat cel mai inferior raport dintre ţesut

muscular/adipos cu o valoare de 1,59, datorită conţinutului mai ridicat de grăsime şi mai scăzut al

ţesutului muscular.

Rezultate similare au fost obţinute la disecţia spetei şi anume: un procent de ţesut muscular

mai ridicat, format la hibrizii din lotul al V-lea egal cu 60,54%, urmat în descreştere de hibrizii

lotului al IV-lea cu 59,04%, şi cei din lotul al III-lea cu 58,59% (figura 4.1.5.).

Fig. 4.5. Raportul dintre ţesutul muscular, osos şi adipos din regiunea spatei

Rezultatele studiului prezentate în tabelul 4.9. demonstrează că conţinutul de grăsime

subcutanată şi piele a prezentat valori superioare în structura morfologică a spetei tineretului suin

din lotul I cu 17,71%, urmat de lotul II cu 17,22%.

Un procent mai mare de piele, grăsime subcutanată (17,71%), cât şi de grăsime

intermusculară (11,07%) s-a înregistrat în spata tineretului porcin de rasă pură Yorkshire,

caracterizat printr-o pondere de depunere a ţesutului adipos mai ridicat comparativ cu hibrizii de

suine aflaţi în studiu. Acest fapt este caracteristic rasei Yorkshire, la care trenul anterior este mai

puţin dezvoltat comparativ cu rasele specializate de carne, utilizate la ameliorarea calităţii

carcaselor şi a cărnii.

0%

20%

40%

60%

80%

100%

I II III IV V

adipos/osos

muscular/osos

muscular/adipos

79

Tabelul 4.9. Structura morfologică a spetei în funcţie de genotipul suinelor, xSX

Lotul

Unitate

de

măsură

Loturile

I (martor) II III IV V

Greutatea g 4612±151 4678±134 4639±178 4712±166 4745±211

Muşchi

% 56,48 57,31 58,59 59,04 60,54

g 2605±102 2681±112 2718±67 2782±89 2873±65

Pielea+

grăsimea

subcutanată

% 17,71 17,22 17,00 16,59 16,12

g 817±36 806±41 789±45 782±37 765±28

Oase

% 11,96 12,03 11,79 11,73 11,14

g 552±29 563±21 547±19 553±31 529±29

Grăsimea

inter-

musculară

% 11,07 12,93 12,15 12,16 11,75

g 511±18 605±13 564±22 573±26 558±11

Pierderi

% 0,58 0,49 0,54 0,46 0,42

g 27 23 21 22 20

În urma disecţiei spetei nu au fost stabilite diferenţe semnificatice, s-au observat doar

tendinţe de mărire a acestor valori la hibrizii obţinuţi prin utilizarea ca formă paternă a rasei

Pietrani şi vierilor birasiali Landrace X Pietrain.

A fost obţinut un raport superior al masei musculare, la disecţia spetei, egal cu 3,75 faţă de

ţesutul adipos şi de 5,43 faţă de ţesutul osos la hibrizii birasiali (Y x P) din lotul V experimental.

Indici similari au fost înregistraţi la tineretul porcin trirasial (Y x L x P) din lotul al IV-a cu un

raport de 3,55 de ţesut muscular/grăsime şi 5,03 de ţesut muscular/osos (tabelul 4.10). O valoare

inferioară a raportului ţesutul muscular/grăsime din spată s-a evidenţiat la tineretul suin de rasă

pură Yorkshire cu un indice de 3,18, datorită conţinutului de ţesut adipos sporit din această

regiune, specific raselor materne şi anume o dezvoltare superioară a trenului anterior la rasele

Marele alb şi Yorkshire, fenomen menţionat şi de alţi cercetători [22, 139].

80

Tabelul 4.10 Raportul dintre ţesuturile muscular, adipos şi osos din spata suinelor

Raportul dintre

ţesuturi

Loturile

I II III IV V

Muscular/

adipos+piele 3,18 3,32 3,44 3,55 3,75

Muscular/

osos 4,71 4,76 4,96 5,03 5,43

Adipos+piele/

osos 1,48 1,43 1,44 1,41 1,37

Pentru determinarea procentului de ţesut muscular în carcasă, a fost efectuată disecţia

pieptului, iar rezultatele sunt prezentate în tabelul 4.11

Tabelul 4.11 Structura morfologică a pieptului, xSX

Lotul

Unitate

de

măsură

Loturile

I (martor)

II

III

IV

V

Greutatea g 3907±112 3926±87 4142±93 4196±119 4281±54

Muşchi

% 45,07 47,60 51,40 51,83 55,17

g 1761±34 1869±22 2129±54 2175±37 2362±41**

Pielea+

grăsimea

subcutanată

% 23,82 22,82 21,07 20,68 19,08

g 931±26 896±15 873±33 868±17 817±28

Oase

% 7,62 7,53 7,55 7,65 7,14

g 298±15 296±13 313±19 321±24 306±23

Grăsimea

inter-

musculară

% 22,42 21,11 19,12 18,99 17,82

g 876±31 829±44 792±29 797±32 763±27

Pierderi

% 1,04 0,91 0,84 0,83 0,77

g 41 36 35 35 33

**B≥0,99

Se confirmă faptul că masa musculară din regiunea pieptului a semnalat valori ridicate în

carcasele hibrizilor obţinuţi prin utilizarea vierilor de rasa Hampshire şi Pietrain. Astfel, a fost

81

format 55,17% de ţesut muscular în lotul V, urmat cu 51,83% din lotul IV şi 51,40% din lotul III.

Conţinutul de piele şi grăsime subcutanată a variat de la 817 g la 931 g, cu o valoare superioară la

tineretul experimental din lotul I de rasă pură Yorkshire pentru care sunt caracteristice acumulări

mai impunătoare de grăsime în toate perioadele de vârstă.

A fost înregistrată o diferenţă semnificativă de 601 g (B≥0,99) între loturile V şi I privind

conţinutul de masă musculară la disecţia pieptului.

În același timp, trebuie menționat faptul că procentul de ţesut muscular prezent în ea se

datorează în special dezvoltării morfologice a acestor porţiuni. În urma disecţiei pieptului, s-a

stabilit o cantitate de masă musculară mai ridicată în carcasele hibrizilor obţinuţi prin utilizarea

vierilor terminali de formă paternă Pietrain, Landrace X Pietrain şi Hampshire. Rezultatele

obţinute confirmă o calitate superioară a părţii anterioare a carcaselor tineretului suin din loturile

III, IV şi V experimentale.

Studierea raportului de ţesut muscular/grăsime a prezentat o importanţă majoră, deoarece

acestea sunt principalele ţesuturi care reprezintă producţia de carne, rezultatele obţinute fiind

prezentate în tabelul 4.12

Tabelul 4.12 Raportul dintre ţesuturile muscular, adipos, şi osos din pieptul suinelor, n=24

Raportul

Loturile

I II III IV V

Ţesut muscular/

grăsime+piele 1,89 2,08 2,43 2,50 2,89

Ţesut muscular/

osos 5,91 6,31 6,79 6,77 7,71

Grăsime+piele/

osos 3,12 3,02 2,79 2,70 2,67

Raportul dintre ţesuturile muscular, adipos şi osos demonstrează o pondere superioară a

masei de muşchi în regiunea pieptului. Astfel, a fost înregistrat un raport major a ţesutului

muscular/grăsime+piele din pieptul hibrizilor birasiali Yorkshire X Pietrain din lotul V egal cu

2,89, urmat de 2,50 la hibrizii trirasiali Yorkshire X Landrace X Pietrain din lotul IV experimental

(figura 4.6.).

82

Fig. 4.6. Raportul dintre cantitatea de muşchi, grăsime şi oase din pieptul tineretului suin

Un raport inferior s-a depistat la tineretul porcin de rasă pură Yorkshire de 1,89, datorită

conţinutului sporit de ţesut adipos influenţat de stratul mai gros de slănină din această regiune.

Astfel, prin disecţia celor patru regiuni corporale şi anume a pulpei, cotletului, spetei şi

pieptului s-a determinat şi procentul de ţesut muscular din carcasă pentru fiecare regiune, iar

rezultatele sunt prezentate în figura 4.7.

Fig. 4.7. Conținutul de carne macră în cele patru regiuni anatomice disecționate

0%

20%

40%

60%

80%

100%

I II III IV V

Loturile

adipos/osos

muscular/osos

muscular/adipos

40

45

50

55

60

65 %

Pulpă Cotlet Spată Piept

Lotul

I

II

III

IV

V

83

Gradarea carcaselor de porcine prin clasificarea după metodele UE are ca scop stimularea

producatorilor de a produce carne de calitate superioară. Regulamentul Consiliului EC Nr.

3220/84 stipulează următorul fapt: clasificarea trebuie să fie legată de procentul de ţesut muscular

obţinut prin disecţia celor patru porţiuni principale, care reprezintă 75% din totalul de muşchi

striaţi.

Una dintre deficienţele majore, ce au existat în programele de ameliorare a porcinelor din

Republica Moldova, a constituit-o subestimarea calităţii carcasei şi a conţinutului ei în ţesut

muscular. Ca rezultat, carcasele produse în ţara noastră nu întotdeauna sunt suficient de

competitive cu cele produse în Uniunea Europeană.

La etapa actuală, rasele, liniile şi hibrizii de porcine au devenit mai productivi din punct de

vedere al vitezei de creştere, al consumului specific şi al conţinutului de carne în carcasă [167,

154].

Aşadar, pentru aprecierea producţiei de carne la suine, se acordă o importanţă deosebită

structurii morfologice a părţilor anatomice sus menţionate, fiind evidentă aprecierea după

conţinutul de ţesut muscular.

În studiul efectuat de noi am utilizat şi o a doua metodă destul de precisă şi utilizată în

abatoarele de mici dimensiuni din UE numită metoda ZP (Zwei Puncte) ce constă în efectuarea a

două măsurători liniare pe carcasă, cum ar fi grosimea stratului de slănină deasupra muşchiului

Gluteus medius cu includerea grosimii pielii (S1) şi grosimii cărnii în linie dreaptă dintre canalul

medular al coloanei vertebrale şi vârful anterior al muşchiului Gluteus medius (S2) şi întroducerea

rezultatelor obţinute în formula de calcul prezentată în capitolul metode de cercetare.

Rezultatele evaluării ţesutului muscular în carcasele tineretului de rasă pură şi hibrizi sunt

prezentate în tabelul 4.13.

Tabelul 4.13. Evaluarea ţesutului muscular în carcasa tineretului suin, n=24

Lotul

Indicele

S1, mm

Indicele

S2, mm

Metoda ZP,

%

Metoda

de

referinţă

U.E., %

Clasa

I (martor) 22,2 62,2 49,37 49,08 R

II 14,5 45,0 50,85 51,32 U

III 14,4 51,0 52,08 51,87 U

IV 13,2 63,4 55,12 54,29 E

V 12,1 58,1 54,78 54,08 U

84

Au fost obţinute carcase cu un conţinut mai ridicat de masă musculară de la porcii hibrizi

obţinuţi prin utilizarea atât a vierilor de rasa pură, cât şi birasiali Pietrain şi Landrace x Pietrain din

lotul V (54,78%) şi IV (55,12%). După grila de clasificare a UE, doar carcasele supuse

experimentului din lotul IV s-au clasat în grupa E, pe când carcasele lotului I-i au avut cel mai mic

procent de ţesut muscular şi, astfel, s-au clasat în grupa R cu 49,08% (metoda UE) şi 49,37%

(metoda ZP). Diferenţe semnificative s-au înregistrat privitor la procentul de ţesut muscular în

carcasele tineretului suin experimental dintre loturile IV şi I de 5,75%.

Procentul de ţesut muscular a fost influenţat direct de ponderea ţesutului adipos din carcasele

porcilor experimentali, dar şi de apartenenţa genetică a lor. Astfel rezultatele obţinute de noi se

confirmă şi în lucrările altor cercetători [64], unde a fost constatat, că un conţinut mai sporit de

masă musculară se obţine de la combinarea raselor materne cu cele paterne prin introducerea în

programul de hibridare a vierilor de rasa Pietrain.

Datele prezentate în tabelul 4.14. confirmă existenţa unei corelaţii negative între lungimea

carcasei şi grosimea stratului de slănină, cu un grad intermediar de corelare, ce a variat de la -0,43

la -0,52, iar corelaţia dintre grosimea stratului de slănină şi procentul de ţesut mucular din carcasă

are o strânsă legătură între caracterele ce au depăşit coeficientul de -0,79, putem constata, că odată

cu mărirea grosimii stratului de slănină, procentul de ţesut muscular se va micşora.

Tabelul 4.14. Coeficientul de corelare între indicii de calitate a carcaselor

Lotul

Legături corelative între caractere

Lungimea carcasei -

Grosimea stratului

de slănină

Lungimea carcasei -

Masa jambonului

Grosimea stratului de

slănină -

% de ţesut mucular din

carcasă

I (martor) -0,52 -0,45 -0,78

II -0,62 -0,51 -0,69

III -0,43 -0,43 -0,71

IV -0,58 -0,61 -0,79

V -0,46 -0,55 -0,81

În rezultatul analizei gravimetrice şi liniare a muşchiului longissimus dorsi s-a constatat că

forma geometrică a muşchiului diferă între genotipuri şi anume la porcii de rasă maternă, care au o

85

formă ovală puţin aplatizată, iar cei de rasă paternă tind spre o formă cilindrică datorită dezvoltării

superioare a masei musculare. Rezultatele investigaţiilor sunt prezentate în tabelul 4.15.

S-a înregistrat o greutate mai ridicată a muşchiului LD la tineretul hibrid din lotul IV cu 5,02

kg, având o diferenţă semnificativă faţă de lotul I (martor) de 1,08 kg (B≥0,999). O bună

dezvoltare a muşchiului lungul dorsal s-a înregistrat şi la tineretul hibrid din lotul al V unde

greutatea medie a constituit 4,94 kg cu o diferenţă semnificativă de 1 kg faţă de lotul martor.

Tabelul 4.15. Dezvoltarea muşchiului lungul dorsal în funcţie de genotipul suinelor

Lotul Masa,

kg

Lăţimea,

cm

Înălţimea,

cm

Suprafaţa ochiului

de muşchi, cm²

I (martor) 3,94±0,21 12,3±0,81 6,6±0,52 37,8±2,12

II 4,35±0,25 12,0±0,55 6,9±0,46 38,0±1,85

III 4,31±0,17 12,6±0,46 7,3±0,41 40,1±1,74

IV 5,02±0,22*** 13,0±0,57 8,0±0,35 42,2±1,60**

V 4,94±0,36*** 13,0±0,92 8,7±0,49 43,4±2,05**

**B≥0,99, ***B≥0,999

Suprafaţa “ochiului de muşchi” a avut valori sporite la hibrizii din lotul V, unde a constituit

43,4 cm² şi IV cu 42,2 cm². Astfel, au fost stabilite diferenţe autentice între loturile V şi I de 5,6

cm² (B≥0,99), şi între IV şi I cu 4,4 cm² (B≥0,99).

Fig. 4.7. Suprafaţa “ochiului de muşchi” în funcţie de genotipul animalelor.

34

36

38

40

42

44

cm

I II III IV V

lotul

86

Rezultate similare au fost obţinute şi în lucrările altor cercetători [152, 153], în special

privind dezvoltarea muşchiului lungul dorsal la hibrizii comerciali rezultaţi din participarea raselor

paterne, cum ar fi rasa Pietrain. Ea contribuie substanţial la dezvoltarea musculaturii

descendenţilor, printr-o creşetre intensivă a masei musculare pe întreaga carcasă, mai ales în

regiunea cotletului, particularitate caracteristică acestei rase.

Astfel, pentru determinarea legăturii reciproce dintre aceste caractere, a fost calculaţi

coeficienţii de corelaţie, iar rezultatele sunt prezentate în tabelul 4.16.

Tabelul 4.16. Legăturile corelative dintre masa muşchiului lungul dorsal şi indicii de calitate

a carcaselor

Lotul

Caractere corelative

Masa jambonului Procentul de ţesut muscular

din carcasă

“Suprafaţa ochiului

de muşchi”

I (martor) +0,55 +0,62 +0,75

II +0,61 +0,66 +0,77

III +0,59 +0,66 +0,76

IV +0,64 +0,72 +0,79

V +0,66 +0,73 +0,81

S-a demonstrat existenţa unei corelaţii pozitive între masa muşchiului lungul dorsal şi masa

jambonului ce a variat de la +0,55 la +0,66. A fost semnalată o corelaţie puternică între masa

muşchiului LD şi suprafaţa “ochiului de muşchi”, coeficientul de corelare egalându-se cu +0,81,

fapt ce demonstrează că odată cu creşterea masei muşchiului LD, al doilea caracter, şi anume

suprafaţa “ochiului de muşchi”, va creşte în aceeaşi direcţie.

4.2. Cercetări morfologice, particularităţi fizico-chimice şi tehnologice ale ţesutului

muscular

În prezent, consumatorul preferă carnea de calitate superioară cu un conţinut sporit de

proteină, vitamine, minerale şi scăzut de grăsime. Prin urmare, cea mai deziderată regiune

anatomică este cotletul constituit din muşchiul lungul dorsal. Astfel, în sporirea productivităţii de

carne la suine, un rol major îl are aprecierea creşterii şi dezvoltării muşchiului longissimus dorsi.

Evaluarea aspectului cărnii a fost efectuată prin determinarea culorii muşchiul lungul dorsal.

Nuanţa culorii muşchiului lungul dorsal, după etalonul Canadian de apreciere a aspectului cărnii, a

fost acceptabilă şi a variat în funţie de genotipul animalelor. Carnea tineretului porcin din lotul I, II

şi IV, luate în experiment, a avut o culoare normală roz-roşietică, iar a celor din lotul III şi V, o

87

nuanţă palidă. Intensitatea culorii cărnii animalelor din primele trei loturi a fost dată de conţinutul

mai mare de mioglobină şi hemoglobină în fibrele musculare datorită genotipului.

Lotul I Lotul II

Yorkshire Yorkshire X Landrace

Lotul III Lotul IV

Yorkshire X Hampshire Yorkshire X Landrace X Pietrain

Lotul V

Yorkshire X Pietrain

Fig. 4.8. Culoarea muşchiului longissimus dorsi în funcţie de genotipul animalelor

S-a observat o nuanţă palidă a culorii la hibrizii birasiali şi cei trirasiali din loturile III şi V

influenţată de rasele Hampshire şi Pietrain, caracteristice prin acest fenomen dar şi de vârsta

88

fragedă a tineretului experimental la sacrificare. Un alt factor decisiv în aspectul cărnii îl constituie

pH-ul ultim al cărnii. În cărnurile cu pH ridicat, activitatea citocromoxidazei este mare,

mitocondriile consumă oxigenul disponibil şi face ca mioglobina din stratul situat sub cel

superficial să rămână în stare redusă (roşu purpur), stratul superficial având culoarea roşie aprinsă

datorită oxigenării mioglobinei sub influenţa oxigenului atmosferic.

Astfel, aspectul cărnii a fost influenţat de starea chimică a pigmenţilor de bază (mioglobina

şi hemoglobina) şi de diferite lungimi de undă în radiaţia luminii pe suprafaţa cărnii. Nuanţa

culorii a fost redată în dependenţă de raportul de fibre roşii/fibre albe. Modificarea acesteia este

consecinţa modului de reacţie a pigmenţilor, în contact cu diferite substanţe şi în special,

de particularităţile combinării fracţiunii hem a mioglobinei, cu ioni de fier, în procesele de oxidare

şi reducere ale nuanţei, care au loc în diferite condiţii de păstrare a cărnii.

Valoarea gustativă şi nutritivă a cărnii depinde, în mare măsură, de conţinutul de grăsime şi

proteine, valoarea energetică a cărora este destul de înaltă, având o influenţă pozitivă asupra

frăgezimii şi calităţii gustative a cărnii, iar rezultatele cercetărilor în acest sens sunt redate în

tabelul 4.17.

Tabelul 4.17. Influenţa genotipului asupra compoziţiei chimice a cărnii, %

Lotul Conţinutul în substanţe nutritive, %

Umiditate Proteină Grăsime Cenuşă

I (martor) 72,49±0,04 20,87±0,36 5,29±0,08 0,97±0,03

II 71,89±0,28 21,88±0,26 5,16±0,04 0,98±0,03

III 70,71±0,12 22,94±0,13 5,16±0,06 1,07±0,05

IV 71,16±0,13 22,52±0,14 5,11±0,03 1,11±0,08

V 70,81±0,38 22,91±0,27 5,03±0,11 1,15±0,09

În acest context, s-a înregistrat că o cantitate mai mare de proteină se conţine în muşchii

hibrizilor de carne din lotul III şi V, în valoare de 22,94%, şi respectiv 22,91%, urmat cu 22,42%

de tineretul suin din lotul IV. În muşchiul lungul dorsal conţinutul intramuscular de grăsime a

variat între 5,03% şi 5,29%, valoarea superioară fiind la produşii din rasa Yorkshire şi inferioară la

hibrizii Y x P cu o diferenţă nesemnificativă de 0,26%. O cantitate mai sporită de apă s-a depistat

89

în ţesutul muscular al tineretului suin din lotul I-i egală cu 72,49% şi una mai mică de 70,71% în

lotul al III-lea pe când conţinutul de cenuşă a variat de la 0,97 (lotul I) la 1,15% (lotul V).

Constatăm faptul, că se observă o calitate mai bună a ţesutului muscular din muşchiul

longissimus dorsi format la tineretul hibrid din loturile III, IV şi V, datorită unui conţinut mai

bogat în proteine şi unul mai scăzut de grăsimi.

Pentru evaluarea calităţii ţesutului muscular a fost studiat raportul între indicii nutriţionali,

iar rezultatele sunt prezentate în tabelul 4.18., unde s-a stabilit un raport mai ridicat de

proteină/grăsime egal cu 4,55 în ţesutul muşchiului longissimus dorsi al hibrizilor din lotul V

(YxP), oferind o valoare nutritivă mai ridicată cărnii din această regiune.

Tabelul 4.18. Raportul dintre indicii compoziţiei chimice a cărnii de suine

Raportul

Loturile

I

II

III

IV

V

proteină/grăsime 3,94 4,24 4,44 4,4 4,55

apă/grăsime 13,71 13,93 13,7 13,92 14,07

apă/proteină 3,47 3,28 3,08 3,16 3,09

Un raport proteină/grăsime scăzut, de 3,94, a fost înregistrat în ţesutul muscular al produşilor

din lotul I-i, format din tineret suin de rasă pură Yorkshire, pentru care este caracateristic ponderea

mai ridicată de depunere a grăsimii intramusculare.

Rezultate similare au fost obţinute în cercetările efectuate de unii autori [191], care au

depistat un conţinut mai mare de proteină în carnea prelevată din carcasele tineretului suin hibrid

comparativ cu cea a porcilor de rasă pură.

O însuşire fizică importantă a cărnii de porcine o are aciditatea apreciată după nivelul pH-

ului, valoarea căruia depinde de cantitatea de glicogen din musculatură în momentul sacrificării, şi

condiţionează randamentul tehnologic al produselor finite. Un pH ridicat nu este corespunzător

pentru conservarea cărnii crude sau pentru transformarea acesteia în produse uscate, deoarece

determină atât o absorbţie dificilă a sării în carne, cât şi proliferarea microbiană, pe când un pH

scăzut determină o culoare mai deschisă a cărnii şi o pierdere mai mică la fierbere [4].

Pentru aprecierea proprietăţilor tehnologice ale cărnii au fost studiate şi apreciate aciditatea

la sacrificare (pH 1 h) şi la 24 ore după sacrificare (pH 24 h), capacitatea higroscopică şi grosimea

fibrelor musculare.

90

Analiza rezultatelor obţinute şi prezentate în tabelul 4.19. denotă faptul, că carnea supusă

probelor a avut o calitate bună în toate loturile experimentale, întrucât proprietăţile fizice şi

tehnologice s-au încadrat în limitele admisibile, iar abateri de la normele în vigoare nu au fost

înregistrate.

Tabelul 4.19. Caracteristicile fizice ale cărnii hibrizilor de suine, xSX

Lotul

Genotip

Capacitatea

higroscopică, %

pH

la 1h

pH

la 24 h

Grosimea

fibrelor

musculare, mk

I (martor) YxY 47,51±0,71 5,84±0,02 5,64±0,02 71,3±0,76

II YxL 47,38±0,47 5,81±0,02 5,62±0,02 68,9±0,51

III YxH 51,07±1,15 5,71±0,03 5,52±0,04 66,3±0,68

IV YxLxP 49,31±0,36 5,81±0,02 5,59±0,02 69,2±0,81

V YxP 50,25±0,46 5,76±0,02 5,58±0,03 70,1±0,83

Concentraţia ionilor de hidrogen în carne depinde de conţinutul glicogenului şi acidului

lactic în muşchi la momentul sacrificării. Aceasta reflectă starea fiziologică înainte de sacrificare

şi demararea proceselor în carcase după sacrificarea animalelor. Culoarea, capacitatea de reţinere a

apei, frăgezimea şi altele sunt influenţate, în mare măsură, de pH-ul cărnii, indicator care are un

suport genetic de până la patruzeci la sută [167].

Valorile medii ale pH-ului determinate în carne la cald s-au încadrat între 5,71 (lotul III) şi

5,84 (lotul I) fără diferenţe semnificative, iar după 24 ore s-a stabilit o scădere a pH-ului în

muşchiul LD din carcasele suinelor din lotul III până la valoarea de 5,52 cu tendinţe spre o carne

“acidă” din cauza procentului ridicat de glicogen din muşchi, un caracter specific rasei Hampshire.

La o viteză mare de scădere a pH-ului (cazul cărnurilor PSE), culoarea

devine pală datorită denaturării proteinelor sarcoplasmatice care maschează mioglobina şi datorită

Interacţiunii pH-ului scăzut/ temperatură ridicată care favorizează oxidarea mioglobinei în

metmioglobină, ceea ce explică aspectul pal al cărnurilor exsudative.

Astfel, ţinem să menţionăm, că rezultatele determinării pH-ului la 24 ore după sacrificare din

muşchiul longissimus dorsi a demonstrat o calitate bună a cărnii apreciată ca “normală” cu valori

ale pH-ului cuprinse între 5,52-5,64.

91

Capacitatea higroscopică a fost direct influenţată de pH-ul cărnii şi s-a încadrat între valorile

47,38-51,07%. Astfel, la tineretul porcin din lotul al III-lea experimental, datorită pH-ului scăzut

s-a format o capacitate de reţinere a apei mai mare de 51,07%, urmat de lotul al V-lea cu 50,25%

şi lotul al IV-lea cu 49,31%.

Capacitatea de reţinere a apei influenţează randamentul produselor cărnoase obţinute în

rezultatul procesării cărnii şi este strâns legată de frăgezime şi alte însuşiri culinare. Actualmente,

este demonstrat faptul, că o parte din apă este strâns legată de substanţa proteică (apa de legătură),

iar altă parte se menţine mecanic pe contul forţelor capilare în canale (apa liberă). Apa „liberă” din

carne are o influenţă destul de mare asupra calităţii preparatelor din carne, de aceea capacitatea de

reţinere a apei constituie unul din principalii indici de apreciere a calităţilor tehnologice a cărnii

[182].

Astfel, în rezultatul cercetărilor s-a înregistrat o cantitate mai mare de apă pierdută din

ţesutul muscular al hibrizilor de carne ce a variat între 49,31% (YxLxP) şi 51,07% (Yorkshire X

Hampshire). O capacitate înaltă de reţinere a apei a fost depistată la produşii de rasă pură şi

birasiali din loturile I-i şi al II-lea obţinuţi prin utilizarea raselor de formă maternă Yorkshire şi

Landrace, cunoscute şi printr-un conţinut mai sporit de grăsime intra şi intermusculare, ceea ce

duce şi la alipirea globulelor de apă de lipide, iar, în rezultat, la reţinerea apei în muşchi.

A fost evidenţiată o legătură semnificativă între diametrul fibrelor musculare şi frăgezime [180,

181], stabilindu-se că un diametru mai mic al fibrelor are o acţiune benefică asupra frăgezimii cărnii.

În cercetările efectuate de noi, s-a observat, că odată cu scăderea grosimii fibrelor musculare

la diferite genotipuri de suine, creşte capacitatea de reţinere a apei, indice ce favorizează

frăgezimea şi suculenţa cărnii.

Astfel, studierea preparatelor histologice şi a diametrului fibrelor musculare a permis

constatarea unor particularităţi caracteristice ţesutului muscular la tineretul suin de diferite

genotipuri şi anume o grosime mai mică la hibrizii obţinuţi prin participarea vierului terminal

Hampshire de 66,3 mk, urmaţi de hibrizii din lotul al II-lea (Yorkshire x Landrace) cu 68,9 mk şi o

grosime mai mare la porcinele de rasă pură Yorkshire (71,3 mk) şi la tineretul birasial Yorkshire X

Pietrain (70,1 mk) (figura 4.10.).

92

Yorkshire x Yorkshire Yorkshire x Landrace

Yorkshire x Hampshire Yorkshire x Landrace x Pietrain

Yorkshire x Pietrain

Fig. 4.9. Grosimea fibrelor musculare a muşchiul LD din loturile experimentale

93

62 64 66 68 70 72

I

II

III

IV

V

Grosimea fibrelor musculare,

mk

Fig. 4.10. Grosimea fibrelor musculare la suine de diferite genotipuri, mk

Aşadar, a fost stabilită o diferenţă de 5 mk între loturile I şi III de tineret experimental şi de

2,4 mk între loturile I şi II, însă, valoarea lor a fost una nesemnificativă. Valoarea biologică a

cărnii de porcine este reprezentată de componenţa proteică şi raportul dintre aminoacizii esenţiali,

precum şi de nivelul de digestibilitate şi de asimilare a proteinelor în organism, [100, 111, 184].

Proteinele sunt constituite dintr-o multitudine de molecule mici, numite aminoacizi, iar

asupra raportului carne/grăsime în carcasa porcilor influenţează nu numai nivelul de proteină, dar

şi conţinutul de aminoacizi. Un rol important în aprecierea calităţii cărnii îi revine conţinutului de

aminoacizi. Aminoacizii sunt substanţe organice pe baza cărora, în urma reacţiilor metabolice, de

obicei, se construiesc şi se degradează proteinele, fiind, practic, constituenţii acestora. Toate

proteinele conţin aceiaşi 20 de aminoacizi, dintre care 8 trebuie furnizaţi prin alimentaţie,

următorii 12 fiind produşi de organism chiar daca ei nu au fost prezenţi în nutreţurile distribuite

animalelor.

Cei 8 aminoacizi care nu pot fi sintetizaţi se numesc esenţiali sau „indispensabili". Termenul

de "esenţial" se aplică în nutriţie pentru orice componenţă nutriţională care nu poate fi produsă în

organism, şi, în consecinţă, nu trebuie să lipsească din alimentaţie. Aminoacizii esenţiali sunt

necesari pentru sinteza unor substanţe biologice importante în organism de aceea studierea lor a

fost una preponderent importantă pentru noi, iar rezultatele cercetărilor sunt redate în tabelul 4.20.

94

Tabelul 4.20. Conţinutul de aminoacizi în muşchiul Lungul dorsal, mkM/100g

Aminoacizii Loturile

I (martor) II III IV V

Esenţiali

Valină 7,06 8,82 8,79 8,69 8,28

Treonină 3,35 3,52 3,97 4,27 4,69

Izoleucină 5,54 5,98 7,31 7,5 6,92

Metionină 4,7 4,7 5,61 6,07 5,7

Triptofan 1,77 1,87 2,03 2,2 2,23

Lizină 9,82 10,42 10,72 12,16 12,1

Fenilalanină 5,03 5,6 6,32 7,19 6,51

Neesenţiali

Cistină 3,07 0 3,36 3,04 2,37

Glicină 11,57 13,45 12,03 14,50 13,01

Alanină 11,59 13,28 14,19 14,15 14,27

Leucină 12,59 12,66 15,36 16,98 14,85

Tirozină 3,71 3,93 4,75 5,49 4,79

Histidină 5,11 6,07 5,59 6,45 6,52

Arginină 8,57 5,29 4,78 6,85 6,17

Asparagină 13,4 12,65 15,62 17,13 16,02

Serină 5,58 5,71 8,34 7,59 7,41

Glutamină 27,94 28,88 34,86 35,79 35,56

Prolină 9,62 10,13 9,8 12,3 9,83

Totodată, s-a notat o variaţie a conţinutului de aminoacizi dintre loturi, însă valori

semnificative şi abateri de la normele existente nu s-au stabilit. Au fost înregistrate tendinţe de

creştere a conţinutului de aminoacizi în carnea tineretului obţinut prin utilizarea vierilor de rasă

pură Pietrain şi birasiali Landrace X Pietrain, recunoscută printr-o valorificare superioară a

proteinelor din furaje şi a depunerii lor în masa musculară.

De menţionat, că s-a înregistrat un conţinut mai mic de valină în muşchiul LD al tineretului

porcin din lotul I de 7,06 mkM/100g, fapt ce explică creşterea şi dezvoltarea mai tardivă a acestor

animale, deoarece rolul valinei este cel de a provoca creşterea sau scăderea consumului de hrană în

95

dependenţă de conţinutul ei în organism. Astfel de particularităţi s-au identificat şi în cazul

conţinutului de treonină din muşchii tineretului din lotul I şi anume o valoare mai scăzută (3,35

mkM/100 g) comparativ de loturile IV (4,27 mkM/100 g) şi V (4,29 mkM/100 g) fapt ce relevă un

spor de creştere mai mic, deoarece conţinutul mai mic de treonină micşorează masa corpului şi

încetineşte creşterea animalelor.

După cum menţionează unii autori [168], creşterea şi dezvoltarea mai rapidă a hibrizilor se

datorează, în mare parte, fenomenului de heterozis, cât şi a conţinutului ridicat de aminoacizi

esenţiali din ţesuturile organismului. Astfel, s-a depistat o valoare superioară a izoleucinei, care

intră în componenţa proteinelor organismului şi provoacă un echilibru azotat la hibrizii din lotul

III, IV şi V, cu un echivalent cuprins între 6,9-7,5 mkM/100 g, la fel şi cantitatea de metionină

(5,61-6,07 mkM/100 g) şi triptofan (2,03-2,23 mkM/100 g) cu un conţinut mai sporit în muşchii

hibrizilor de carne, ce denotă o dezvoltare mai superioară a lor, comparativ cu tineretul porcin din

loturile I-i şi al II-lea.

O importanţă deosebită a constituit determinarea nivelului de lizină şi fenilalanina, deoarece

aceşti doi aminoacizi esenţiali posedă rolul de dezvoltare a ţesuturilor, precum şi de sinteză a unor

substanţe cu importanţă vitală, ca: anticorpi, hormoni şi enzime. Astfel, s-a observat un conţinut

mai sporit de lizină (12,10-12,16 mkM/100 g) şi fenilalanină (6,51-7,19 mkM/100 g) în muşchii

hibrizilor din lotul al IV-lea şi al V-lea, obţinuţi prin utilizarea vierului de rasa Pietrain.

Astfel conţinutul total de aminoacii esenţiali a variat între 37,27 – 48,08 mkM/100 g, fără a fi

semnalate diferente semnificative însă cu unele tendinţe de mărire a acestei valori la tineretul

hibrid de suine (figura 4.11.).

Fig. 4.11. Conţinutul de aminoacizi esenţiali din muşchiul longissimus dorsi, mkM/100 g

96

Un rol important în stimularea sistemului imunitar, a scăderii riscului formării litiazei renale,

dar şi a reglării metabolismului glucidelor îi revine aminoacidului alanina, care, în urma

cercetărilor efectuate, reflectă, că conţinutul în muşchiul lungul dorsal a variat între 11,59 (lotul I)

şi 14,27 mkM/100 g (lotul V), cu limite admisibile.

La fel, a fost notată o variaţie a conţinutului de arginină cu o valoare mai ridicată în muşchii

porcilor de rasă pură Yorkshire din lotul I-I, fapt ce se explică printr-un conţinutul mai ridicat de

grăsime în carcasele lor, datorită rolului argininei şi anume cel de metabolizare a ţesutului adipos

depozitat, fenomen menţionat şi în lucrările altor cercetători [168]. O valoare superioară a

asparaginei cu rol de creştere a rezistenţei organismului prin eliminarea amoniacului din ţesuturi a

fost notificată la hibrizii din lotul al IV-lea, cu 17,13 mkM/100 g, urmat de cei din lotul al V-lea cu

16,02 mkM/100 g şi lotul al III-lea cu 15,62 mkM/100 g.

De asemenea, a fost identificată absenţa aminoacidului cistina în ţesutul muscular al

tineretului suin experimental din lotul al II-lea, creat din hibrizi birasiali Yorkshire x Landrace,

care se poate transforma în alt aminoacid neesenţial, numit cisteină, care nu a fost luat în

experiment şi probabil se găseşte într-o cantitate mai ridicată la porcinele din aceast lot [99]. Un

rol semnificativ în metabolismul organismului şi anume cel de asigurare şi menţinere a nivelului

constant de glucoză în sânge îl reprezintă glicina, care a constituit un nivel mai ridicat de 14,50

mkM/100 g în muşchiul LD al tineretului din lotul al IV-lea şi unul mai scăzut de 11,57 mkM/100

g la cei din lotul I-I, cu o diferenţă nesemnificativă de 2,93 mkM/100 g.

Conţinutul total de aminoacizi neesenţiali din ţesutul muscular al muşchiului longissimus

dorsi a variat de la 112,1 mkM/100 g (lotul II) la 140,3 mkM/100 g (lotul IV), cu o diferenţă de

28,2 mkM/100 g, valoarea fiind una nesemnificativă (figura 4.12.).

Fig. 4.12. Conţinutul de aminoacizi neesenţiali din muşchiul longissimus dorsi, mkM/100 g

97

Dezvoltarea organelor interne la tineretul suin experimental

O importanţă deosebită în evaluarea caracteristicilor biologice ale suinelor este studierea

creşterii şi dezvoltării organelor interne, care reprezintă starea fiziologică şi nivelul de dezvoltare a

organismului animal. Este esenţială o abordare specială în studierea anatomică şi morfologică a

organelor care reprezintă ciclul vital al organismului şi anume reprezintă circulaţia sanguină,

respiraţia, excreţia, funţionarea tractului gastro-intestinal, iar schimbarea unei funcţii duce la

dereglări în sistemul organismului suinelor [160].

Pentru porcii hibrizi, obţinuţi prin încrucişarea interliniară, sunt caracteristice o precocitate

şi o producţie de carne superioară, dar şi o dezvoltare bună a intestinului subţire, a organelor

cardiovasculare şi de respiraţie. Dezvoltarea unor organe cu viteze diferite în diferite etape este

legată de schimbarea intensităţii funcţiilor lor şi a gradului de specializare. Unii autori [160] au

constatat că intensitatea de creştere a ţesuturilor din organismul porcinelor corelează cu

intensitatea de creştere a organelor interne, aspecte observate şi în experienţele efectuate de către

noi.

Astfel, după sacrificarea tineretului suin experimental, din carcase au fost extrase şi studiate

următoarele organe parenchimatice: ficatul, rinichii, pulmonii, splina şi inima, iar rezultatele

evaluării sunt prezentate în tabelul 4.21.

Tabelul 4.21. Evaluarea masei organelor parenchime la suine de diferite genotipuri, g

Organele

interne

Lotul

I (martor) II III IV V

Ficat 2276±23 2326±14 2303±17 2195±24 2105±15

Pulmoni 784±12 806±15 822±17 782±11 758±18

Rinichi 353±3 356±8 351±11 348±9 337±6

Inimă 351±6 368±10 370±15 373±12 362±18

Splină 203±6 214±5 212±7 220±8 210±11

Este de menţionat faptul că greutatea organelor interne a avut valori normale fără a fi

înregistrate valori negative sau abateri de la normele în vigoare. Astfel, s-a observat o tendinţă de

descreştere a greutăţii pulmonilor la tineretul suin hibrid obţinut prin utilizarea vierilor de rasa

Pietrain şi a celor birasiali Landrace x Pietrain, până la indicile de 758 g, pentru care este

caracteristică o dezvoltare inferioară a sistemului respirator. S-a înregistrat o greutate mai mare a

inimii la tineretul hibrid bi şi trirasial din loturile III şi IV demonstrând faptul că aceşti hibrizi au

98

avut un sistem circulator bine dezvoltat, care în rezultat a generat o intensitate de creştere

superioară.

Fig. 4.13. Evaluarea masei totale a organelor parenchimatice, g

Astfel, a fost înregistrată o greutate mai mare a organelor interne la hibrizii birasiali YxL şi

YxH din loturile II şi III, egală cu 4070 g şi, respectiv 4058 g, fapt ce confirmă o creştere şi

dezvoltare armonioasă a organismului tineretului suin datorită metabolismului echilibrat (figura

4.13.)

4.3. Aprobarea în producere şi eficienţa economică a rezultatelor cercetărilor

În scopul aprecierii eficienţei utilizării a hibrizilor de carne, a fost efectuată aprobarea

rezultatelor cercetărilor în complexul de reproducere, creştere şi îngrăşare a porcinelor SRL

„Vergecom”, r. Hînceşti, R.Moldova.

Studiul aprobării prezentate în tabelul 4.22. ne confirmă un spor mediu zilnic pe întreaga

perioadă de creştere de 615 g în cazul hibrizilor trirasiali YxLxP şi 632 g la cei birasiali YxP. Lotul

de tineret crescut în rasă pură s-a caracterizat printr-o creştere mai lentă, datorită genotipului ce

infuenţează direct asupra precocităţii tineretului porcin, cât şi prin lipsa fenomenului de heterozis.

Consumul specific a fost direct influenţat atât de energia de creştere cât şi de aparteneţa de

rasă. Astfel, hibrizii bi şi trirasiali au avut un consum mai mic cu valori cuprinse între 3,52-3,56

U.N. faţă de 3,76 U.N. la cei de rasa Yorkshire.

99

Tabelul 4.22. Rezultatele aprobării în producere

Indici de

studiu

n

Genotip

YxY YxLxP YxP

Sporul mediu zilnic,

pe întreaga perioadă

de creştere, g

150 541±13,78

615±22,4

632±25,2

Consumul specific, U.N. 150 3,76 ± 0,17 3,56 ± 0,26 3,52 ± 0,35

Masa carcaselor,

kg 75 73,43±0,26 77,5±2,5 76,7±3,8

Lungimea mare a carcaselor,

cm 75 99,1±2,16 105,4±3,7 101,8±4,2

Perimetrul jamboanelor,

cm 75 65,11±0,8 76,8±2,8 81,6±3,7

Grosimea stratului de slănină,

în regiunea a 6-7-ei

vertebre toracale, mm

75 32,7±0,7 21,3±0,7 20,8±1,4

Conţinutul de ţesut muscular,

%

75 49,37±4,5

56,1±1,6

55,8±2,2

Ph 1 (1h) 75 5,84±0,02 5,83±0,05 5,78±0,05

Ph 2 (24) 75 5,64±0,02 5,65±0,08 5,54±0,11

În baza condiţiilor analogice de alimentaţie şi întreţinere, capacitatea de creştere şi dezvoltare a

tineretului suin experimental s-a manifestat în mod diferenţiat, cu o influenţă directă asupra calităţii

carcaselor.

Greutatea carcaselor hibirizilor experimentali au avut valori apropiate de 76,7-77,5 kg pe când

lungimea carcaselor a variat de la 101,8 cm la 105,4 cm datorită utilizării vierilor birasiali Landrace

x Pietrain caracteristici printr-o lungime corporală mai pronunţată comparativ cu a celor de rasă pură

Pietrain şi Yorkshire. Au fost înregistrate jamboane bine dezvoltate, îmbrăcate ambundent cu masă

musculară cu un perimetru ce a variat între 76,8-81,6 cm la hibrizi cu o diferenţă de 16 cm faţă de

lotul de tineret de rasa Yorkshire. Rezultatele au fost obţinute datorită creşterii şi dezvoltării

ţesutului muscular, în detrimentul celui adipos, prin utilizarea raselor specializate în producţia de

carne.

Proporţia de carne şi grăsime în carcasă a fost influenţată direct de genotipul animalelor, astfel

tineretul suin experimental hibrid, a produs carcase cu un strat de slănină relativ subţire, cu indici ce

100

au variat între 20,8-21,3 mm în regiunea a 6-7-ei vertebre toracice, cu o uniformitate pronunţată pe

suprafaţa carcaselor comparativ cu cei de rasă pură.

Procentul de ţesut muscular a fost influenţat direct de ponderea ţesutului adipos din carcasele

porcilor experimentali, dar şi de apartenenţa genetică a lor, fiind înregistrat un conţinut superior de

ţesut muscular cu valori cuprinse între 55,8-56,1 % carne macră în carcasă, clasând carcasele în

grupa E al grilei de clasificare SEUROP la hibrizii experimentali.

Pentru aprecierea proprietăţilor tehnologice ale cărnii au fost studiate şi apreciate aciditatea la

sacrificare şi după 24 ore, iar în rezultat pH 1 înregistrat a avut valori a unei cărni normale cu indici

apropiaţi de 5,78-5,83, care după 24 h a avut o tendinţă spre o carne PSE datorită conţinutului ridicat

de colagen din ţesutul muscular al hibrizilor birasiali Yorkshire X Pietrain.

Prin urmare este de menţionat faptul că rezultatele aprobării în producere au confirmat

veridicitatea datelor obţinute în urma studiului experimental, aceste combinări de rase fiind

productive şi economic eficiente.

Eficienţa economică a rezultatelor cercetărilor

Creşterea porcinelor este o ocupaţie pe cât de veche, pe atât de rentabilă, influenţată într-o

mare măsură de concurenţa internaţională din acest domeniu. Caracteristicile biologice şi

economice ale porcinelor, dar şi calitatea deosebită a cărnii de porc au impus răspândirea acestei

specii în toate ţările lumii, acţionând cu presiune asupra crescătorilor de a evolua şi a se adapta la

condiţiile şi tehnologiile de producţie pentru a menţine nivelul de competitivitate al crescătoriilor

lor [3].

În procesul de producere a cărnii de porc apare necesitatea utilizării metodelor moderne de

creştere a suinelor, care necesită acumularea unor capacităţi ereditare superioare prin utilizarea

eficientă a genotipurilor de animale care contribuie substanţial la sporirea producţiei şi, în final, a

eficienţei economice. Astfel, în condiţiile actuale, creşterea suinelor reprezintă o importanţă

strategică, constituind un element de bază al politicilor economice ce influenţează nivelul de

dezvoltare a zotehniei. Eficienţa economică a rezultatelor îngrăşării tineretului porcin

experimental a fost calculată în baza consumurilor acumulate în perioada de alăptare, creştere şi

îngrăşare, iar rezultatele sunt prezentate în tabelul 4.23.

Prin urmare, costul produsului finit a rezultat din suma consumurilor şi preţului de realizare

care a variat în funcţie de calitatea carcaselor.

101

Tabelul 4.23. Eficienţa economică a rezultatelor cercetărilor

* Valoarea nutreţului consumat, cheltuieli de salariu, transport, energie electrică, apă, servicii veterinare.

** Costul 1kg carcasă, lei (Clasa E 48,Clasa U 45, Clasa R 43) +300 lei mediu pentru organele interne, cap şi picioare

Specificare Loturile

I II III IV V

Vârsta atingerii masei corporale de 115kg,

zile 227 217 201 212 208

Consumul de nutreţ U.N./kg spor 3,76 3,63 3,34 3,58 3,50

Total cheltueli *, lei 3055 2944 2737 2906 2862

Masa carcaselor, kg 73,43 74,47 75,90 76,30 78,94

% ţesut muscular /clasa 49,08/R 50,85/U 52,08/U 55,12/E 54,78/U

Costul unei carcase,** lei 3457 3651 3715 3962 3852

Profitul calculat la un animal, lei 402 707 978 1056 990

102

Utilizarea hibrizilor, obţinuţi prin diferite combinări interasiale, au evidenţiat o eficacitate

sporită, datorită precocităţii ridicate şi a consumului specific mai redus comparativ cu animalele de

rasă pură. Astfel, tineretul hibrid birasial Yorkshire X Hampshire a atins masa corporală de 115 kg

la vârsta de 201 zile, graţie sporului mediu zilnic pe întreaga perioadă de creştere superior altor

genotipuri de animale. Acest caracter a corelat pozitiv cu consumul specific de nutreţ care a atins

cea mai joasă cotă de 3,34 U.N./kg spor. S-a înregistrat o diferenţă de 0,42 U.N./kg spor faţă de

tineretul de rasă pură Yorkshire, care, în rezultat, a atribuit şi cele mai mari cheltuieli de

producere. Preţul unui kg de nutreţ, combinat la creştere, a constituit 3,3 lei, iar sinecostul a variat

în funcţie de consumul de nutreţ şi calitatea carcaselor.

Costul nutreţului pentru tineret în faza de îngrăşare a variat între 837 lei şi 1055 lei în

dependenţă de consumul specific al animalelor, astfel a fost obţinută o eficienţă economică

superioară prin utilizarea hibrizilor în detrimentul animalelor de rasă pură.

Costul mai ridicat al nutreţului la animalele din lotul I-i, format din tineret suin de rasă pură

Yorkshire s-a datorat consumului specific superior şi anume că organismul asimilează substanţele

nutritive şi tinde a le transforma în grăsimi, fenomen specific acestei rase. Astfel, conversia nutreţ-

grăsime este ridicată şi gradul de îngrăşare este superior, în rezultat fiind obţinute carcase cu un

conţinut sporit de ţesut adipos.

Calitatea carcaselor a variat în funcţie de genotipul animalelor, fiind înregistrate carcase cu

un conţinut superior de ţesut muscular la tineretul porcin experimental din lotul al IV-lea format

din hibrizi trirasiali YxLxP, în care masa musculară a constituit 55,12%. Un indice apropiat s-a

înregistrat în carcasele provenite de la hibrizii birasiali YxP de 54,78%, clasând carcasele în grupa

U al grilei de clasificare a UE.

Valoarea (costul) carcaselor depinde de gradul de dezvoltare a masei musculare, fiind

echitabile cele cu un nivel ridicat de ţesut muscular. Astfel pentru carcasele din grupa E se achită

48 lei/kg, U 45 lei/kg şi R 43 lei/kg. În rezultat s-au realizat carcase cu un preţ superior de la

tineretul hibrid trirasial din lotul al IV-lea datorită gradului sporit de dezvoltare a masei musculare

şi a preţului mai ridicat pentru aceste carcase, în ciuda faptului, că în perioada de creştere,

consumul specific a fost mai mare comparativ cu alte loturi.

Rezultatele obţinute au confirmat eficienţa utilizării hibrizilor obţinuţi prin combinări între

rase specializate în sporirea producţiei de carne şi anume cu preponderenţă a rasei Pietrain, care a

influenţat calitatea carcaselor şi le-a cotat la un preţ superior. Valoarea carcaselor la hibrizii de

103

carne a variat între 3715 şi 3962 lei, comparativ cu 3457 lei la animalele de rasă pură Yorkshire,

cu o diferenţă majoră de 505 lei.

Fig. 4.14. Profitul calculat pe cap de animal, lei

Analiza economică demonstrează că profitul calculat s-a situat între 402 şi 1056 lei, cu o

valoare superioară la tineretul suin hibrid, datorită cheltuielilor şi costurilor de producţie mai

scăzute comparativ cu creşterea animalelor în rasă pură. Astfel, rentabilitate şi eficienţă economică

superioară este prevăzută numai prin utilizarea hibridării, şi anume a combinărilor strict controlate,

fiind vizate animalele cu un spor mediu ridicat, consum specific scăzut şi o calitate superioară a

carcaselor.

4.4. Concluzii la capitolul 4

1. A fost obţinut un randament superior la sacrificarea tineretului birasial (Yorkshire X

Pietrain) din lotul al V-lea, egal cu 77,69% şi trirasial (Yorkshire X Landrace X Pietrain) din lotul

al IV-lea cu 77,59%. Un randament mai redus s-a înregistrat la tineretul suin de rasă pură

Yorkshire, cu o valoare de 75,14%. Au fost stabilite diferenţe semnificative între loturile al V-lea

şi I-i de 2,55% (B≥0,99) şi între al IV-lea şi I de 2,45% (B≥0,99).

104

2. S-a înregistrat un procent superior de ţesut muscular în carcasele tineretului porcin trirasial

Yorkshire x Landrace x Pietrain, care s-a egalat cu 55,12%, clasând carcasele în grupa E a grilei

de clasificare europene SEUROP.

3. Tineretul suin birasial Y x P din lotul al V-lea experimental a produs jamboane bine

dezvoltate, globuloase, descinse până la jaret cu o greutate medie de 11,72 kg şi un perimetru de

81,05 cm. Au fost înregistrate diferenţe semnificative în ceea ce priveşte perimetrul jamboanelor

între loturile V şi I de 16,6 cm (B≥0,99).

4. Hibrizii obţinuţi prin utilizarea vierilor de rasa Pietrain şi birasiali Landrace x Pietrain au

rezultat carcase cu un strat de slănină subţire şi uniform cu o valoare de 15,5 mm (lotul V) şi 16,8

mm (lotul IV) în regiunea crupei. O depunere mai masivă de grăsime a fost înregistrată în

carcasele porcilor de rasa Yorkshire cu un strat de 18,3 mm grosime în regiunea pieptului şi 32,7

mm în regiunea vertebrelor a 6-7-ea toracice. Diferenţe semnificative au fost înregistrate între

loturile V şi I în ceea ce priveşte grosimea stratului de slănină în regiunea spinării şi a şalelor de

10,9 mm şi, respectiv, de 10,1 mm (B≥0,99).

5. Calitatea cărnii tineretului suin hibrid s-a încadrat în normele în vigoare, fiind apreciată

după pH cu valoari cuprinse între 5,52-5,64 cu unele tendinţe spre o carne acidă la lotul al III-lea

de tineret birasial Y x H. Un conţinutul major de proteină s-a înregistrat în carnea tineretului hibrid

din loturile III şi V, cu o valoare medie cuprinsă între 22,91-22,94%.

105

CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI

Concluzii:

1. Utilizarea genotipurilor de performanţă a contribuit la sporirea capacităţii de reproducţie a

suinelor şi astfel masa corporală la naştere în loturile V şi III formate din produşi birasiali YxP şi

YxH, a constituit 12,60 kg şi 12,18 kg, fiind comparativ mai mare cu 2,52 şi 2,10 kg faţă de lotul

martor.

2. Tineretul suin obţinut prin combinarea diferitor rase parentale a demonstrat o intensitate

de creştere şi dezvoltare sporită comparativ cu produşii din rasa pură Yorkshire. Hibrizii Yorkshire

X Hampshire din lotul III au manifestat o precocitate bună, şi, în rezultat, la vîrsta de 6 luni,

greutatea lor a depăşit 106 kg, fapt ce se explică prin influenţa genotipului şi capacităţii de

combinare a raselor de suine.

3. Viteza de creştere a evoluat în dependenţă de genotipul suinelor, având superioritate

tineretul hibrid din lotul III experimental, obţinut prin utilizarea vierului de rasa Hampshire, care a

atins valoarea de 882 g în ultima luna de creştere cu o diferenţă semnificativă de 161 g (B≥0,999),

comparativ cu tineretul de rasă pură Yorkshire.

4. Indicii hematologici s-au încadrat în normele existente, manifestându-se o tendinţă de

creştere a conţinutului de γ-globuline în lotul IV, până la 24,21%, urmat de lotul V cu 23,21%, cu

o diferenţă nesemnificativă faţă de lotul II de 2,94%. Valoarea globulinelor α₁ s-a egalat cu 0,97%

(lotul III) şi 1,17% (lotul II), iar a β globulinelor a variat de la 17,15% (lotul I) la 19,34% (lotul

IV).

5. Un randament superior la sacrificare a realizat tineretul birasial (Yorkshire X Pietrain) din

lotul V, egal cu 77,69% şi trirasial (Yorkshire X Landrace X Pietrain) din lotul IV cu 77,59%. Un

randament mai redus s-a înregistrat la tineretul suin de rasă pură Yorkshire cu o valoare de

75,14%. Au fost stabilite diferenţe semnificative între loturile V şi I de 2,55% (B≥0,99) şi IV şi I

de 2,45% (B≥0,99).

6. Tineretul suin birasial Y x P din lotul V experimental a produs jamboane bine dezvoltate,

globuloase, descinse până la jaret cu o greutate medie de 11,72 kg şi un perimetru de 81,05 cm. Au

fost înregistrate diferenţe semnificative privind perimetrul jamboanelor între loturile V şi I de

16,6 cm (B≥0,99).

7. La tineretul hibrid din lotul IV greutatea muşchiului LD a fost mai mare cu 5,02 kg, având

o diferenţă semnificativă faţă de lotul I (martor) de 1,08 kg (B≥0,999). Suprafaţa “ochiului de

106

muşchi” la hibrizii din loturile V, s-a egalat cu 43,4 cm², şi IV, cu 42,2 cm². Astfel, au fost stabilite

diferenţe autentice între loturile V şi I de 5,6 cm² (B≥0,99) şi între loturile IV şi I cu 4,4 cm²

(B≥0,99).

8. Aciditatea cărnii tineretului hibrid s-a încadrat în normele în vigoare, în limitele pH-ului

de 5,52-5,64, cu unele tendinţe spre o carne acidă la tineretul birasial Y x H. Un conţinutul mai

mare de proteină s-a înregistrat în carnea tineretului hibrid din loturile III şi V valoarea medie a

cărora a fost cuprinsă între 22,91-22,94%.

9. O variantă mai eficientă de hibridare a fost cea trirasială YxLxP care a realizat un conţinut

superior de ţesut muscular de 55,12%, astfel carcasele suinelor s-au încadrat în grupa E al grilei de

clasificare Europene SEUROP. Profitul calculat pe un animal în lotul IV a fost mai mare cu 654

lei comparativ cu lotul martor datorită faptului că carcasele conţin o cantitate mai mare de ţesut

muscular.

Recomandări:

1. Pentru obţinerea hibrizilor cu un conţinut redus de grăsime în carcase şi carne cu

proprietăţi fizico-chimice şi tehnologice avansate, este raţional de a utiliza combinările

trirasiale unde forma maternă constitue rasa Yorkshire, iar paternă – vierii birasiali

Landrace x Pietrain.

2. În scopul obţinerii jamboanelor globuloase cu greutate şi conţinut sporit de masă

musculară, în condiţiile fermelor mici şi mijlocii este eficient folosirea combinărilor

birasiale Yorkshire x Pietrain.

3. În condiţii intensive de îngrăşare, pentru producerea hibrizilor cu capacităţi bune de

creştere este raţional a utiliza rasele distanţate genetic Yorkshire formă maternă şi

Hampshire formă paternă.

107

BIBLIOGRAFIE

Publicaţii în limba română

1.Bucătaru N. Genetică, Chişinău: Universitas, 1993. 301 p.

2.Cornoiu I. Calitatea carcaselor de porc. Revista Ferma 2006, articolul 28. 24 p.

3.Cuc A. Calitatea cărnii la porcine şi factorii de influenţă ai acesteia. Bucureşti: Buletin

Informativ 1998. Patologie porcină, Vol. 3, Nr. 2, 30 p.

4.Cuc A., Rotaru I. Calitatea cărnii de porc. Indici de apreciere şi factori de influenţă. Bucureşti:

Zootehnie şi Medicină Veterinară, Nr.5-6, 2005, 23 p.

5.Dinu I. ş.a. Cercetări privind influenţa densităţii din boxă asupra parametrilor de creştere

înregistraţi la porcii exploataţi pentru producţia de bacon http://www.univagro-

iasi.ro/revista_zoo/index.php?lang=ro&pagina=pagini/Vol-57/C_Radu.html (vizitat 15.05.2013)

6.Dinu I. Înfiinţarea şi exploatarea unei ferme pentru îngrăşarea porcinelor. Bucureşti: Grand,

1998. 202 p.

7.Dinu I. Probleme speciale de ameliorare şi exploatare a suinelor. Bucureşti: Editura Didactică şi

Pedagogică, 1986. 48 p.

8.Dinu I. Tendinţe şi perspective în zootehnia mondială. Bucureşti: Cereş, 1989. 43 p.

9.Domocos G. Creşterea porcinelor în fermele mici şi mijlocii. Bucureşti: Cereş 1999, 45 p.

10. Dron F. Creşterea porcinelor. Bucureşti: Cereş, 1999. 76 p.

11. Hefco. V. Fiziologia animalelor. Bucureşti: Cereş, 2000. 202 p.

12. Iliev F. Metode avansate de creştere a animalelor. Chişinău, 1995, 21 p.

13. Ladoşi I. Despre sensibilitatea porcilor performanţi, revista Ferma 2006,

http://www.revista-ferma.ro/articole-zootehnie/despre-sensibilitatea-porcilor-performanti.html.

(vizitat 16.03.2009).

14. Motoc D. Biochimia cărnii şi subproduselor. Bucuresti: Tehnica, 1996. 83 p.

15. Nedelniuc V. Factorii care influenţează calitatea carcasei şi a cărnii de porcine. Bucureşti:

Ceres, 1982. 152 p.

16. Păsărin B. Tehnologia creşterii suinelor. Iaşi: Ion Ionescu de la Brad, 2007. 134 p.

17. Potecea V., Rusu I., Cuc A. Creşterea porcinelor de la A la Z. Bucureşti: Agrotehnica,

2006. 128 p.

18. Reşetnic V., Guci F. Producerea şi îmbunătăţirea cărnii de porc. Chişinău: Cartea

Moldovenească, 1991, 31 p.

108

19. Rotaru I., Harea V., Secrieru S. Recomandări privind sporirea producţiei de carne prin

utilizarea raţională a metodelor de hibridare în suinicultură. Chişinău, 2014, Ed.: Print-Caro, p. 46,

2,82 c.a. ISBN 978-9975-56-141-9.

20. Rotaru I., Harea V. Cercetări comparative privind calitatea carcaselor şi a cărnii la hibrizii

comerciali de suine. In: Lucrări ştiinţifice Zootehnie şi Biotehnologii, vol. 40, Chişinău, 2007.

467 p.

21. Rotaru I. Visions and perspectives of producing qualitative meat in ecological conditions

of swine explotation; In: Lucrări Ştiinţifice, seria D, Vol. LII, Bucureşti, 2009. 285 p.

22. Rotaru I. Creşterea şi producţia de carne la suine. Chişinău: Print-Caro, 2013. 127 p.

23. Sârbulescu V., Stăncioiu N., Beris L. Calitatea cărnii de porc sub aspect fizic și tehnologic

la linia sintetică "S" în curs de consolidare. In: Lucrări științifice Seria D XXIX, București, 1986.

46 p.

24. Secrieru S., Rotaru I. Evaluarea biologică a calităţii ţesutului muscular la porcine. In:

Materialele congresului VII al fiziologilor din Republica Moldova, Chişinău, 2012. p. 343-346,

0,37 c.a. ISBN 978-9975-62-323-0.

25. Voiculescu M., Paraschivescu M. Criteriul de selecţie a scroafelor ca forme materne.

Bucureşti: In Lucrări Ştiinţifice, seria D, Vol. LII, 2009. 162 p.

26. Zăhan M. ş.a. Meat quality determination of mangalita breed. Bucureşti: In Lucrări

Ştiinţifice, seria D, Vol. LII, 2009. 366 p.

Publicaţii în limba engleză

27. Aarestrup F. Changes in the use of antimicrobials and the effects on productivity of swine

farms in Denmark. American Journal of Veterinary Research, vol.71, Nr. 7, 2010. 726 p.

28. Ahlschwede W.T., Robison O.W., Allen P. Crossbreeding Systems for Commercial Pork

Production, In: Pork industry handbook CD-ROM Edition 2005.

29. Andersen H. J., Rosenvold K. Factors of significance for pork quality, Meat science vol.

64, Danish Institute of Agricultural Sciences, 2003. 5 p.

30. Arganosa V. G., Gatmaitan O. M., Volleta M. O. The performance of purebred and

crossbred sows, AJAS Vol. 4, Nr. 2, 1991. 143 p.

31. Baas T.J., Christian L. L., Rothschild M. F. Heterosis and recombination effects in

Hampshire and Landrace swine II. Performance and carcass traits, Journal of animal science,

70:99-105, 1992. 105 p.

109

32. Barlow R. Experimental evidence for interaction between heterosis and enviromment in

animals, Animal Breeving Abstract, 1981. 49 p.

33. Bates Ronald All about pigs; MSU Pork Quartlery, 2007. 15 p.

34. Bates Ronald Hybridization of swine, Article 30, Los Angeles Times, 2009. 17 p.

35. Bejerholm C. Effect of intramuscular fat level on eating quality of pig meat. Proc. 32th

Europ. Meet Res. Workers, 1986. 392 p.

36. Bendall J.R. Structure and function of muscle. Vol. III, Academic Press, 1960. 227 p.

37. Bozac R., Konjacic M., Kos I., Effect of Pietrain as terminal sire on raw ham quality,

Faculty of Agriculture, University of Zagreb, Svetošimunska 25, Zagreb, Croatia, 2008.

http://www.eaap.org/Previous_Annual_Meetings/2008Vilnius/Papers/published/23_Kos.pdf

(vizitat 18.09.2011).

38. Bozena Grzes, Edward Pospiech, Maria Kocwin-Podsiadla, Comparison of culinary and

technological properties of meat from selected genetic groups of pigs, Polish Journal of Food and

Nutrition Sciences, Vol. 14/55, 2005. 58 p.

39. Brening B. Molecular cloning and analysis of the porcine "halothane" gene. Art. Tierz.35,

1992. 129 p.

40. Bucheman S., Stewart T., Don D. Breedind & Genetics, Pork industry handbook CD-ROM

Edition 2005.

41. Cambell R. The moden pork industry. Australian pork newspaper vol. 14, 2010. 6 p.

42. Cambell R. Interchange of ideas from benchmarking. Australian pork newspaper vol. 16,

2012. 4 p.

43. Cannon I.E., Morgan J.B., Heavner J., Pork quality audit: a review of the factors

influencing pore quality, 1995. 369 p.

44. Carpenter Z. The use of crossbreeding and selection practices in t swine industry. Journal

for Hawaiian and Pacific Agriculture Nr. 2, 1989. 31 p.

45. Cleveland E. An analysis of breeding and selection practic among U. S. Pork Producers.

Journal for Hawaiian and Pacific Agriculture Nr. 12, 2002. 7 p.

46. Cleveland E., Donn D. A survey of breeding and selection practices among U.S. pork

producers. Journal for Hawaiian and Pacific Agriculture Nr. 13, 2006. 43 p.

47. Clatter Archie C. Characterizing linkage disequilibrium in pig populations, Bio attendees

Nr. 4, 2009. 45 p.

110

48. Cromwel J.L., T.S. Stahly, H.J. Monegue Effects of source and level of copper on

performance and liver copper stores in weaning pigs. Lexington 40546, University of Kentucky,

1978. 202 p.

49. Dalgaard, R., Halberg, N., Kristensen, P. Representative and coherent Danish farm types

based on farm accountancy data for use in environmental assessments. Agriculture, Ecosystems

and Environment Nr. 117, 2006. 237 p.

50. Edwards T. Nothing average about feed and production costs, Australian Pork Newspaper,

Vol. 16 Nr. 4, 2012. 5 p.

51. Eikelenboom G. Isometric contractile properties of skeletal muscle from stress susceptible

and sress resistant pigs. Journal of animal science, Nr. 39. 1996. 68 p.

52. Enser M. Effect of a high-linolenic acid diet on lipogenic enzyme activities, fatty acid

composition, and meat quality in the growing pig. Journal of Animal Science, Nr. 81, 1996. 67 p.

53. Fabbri R., Bergozini E.T. Hibrids and stock of the Large-White breed for the production of

heavy pig for industry. Experimental Institute of Zootechny, Moderna, Italia, 1974. 31 p.

54. Fahey T., Schaefer D., Kauffman R. A comparision of practical methods to estimate pork

carcass composition. Journal of Animal Science, Nr. 44, 1977. 8 p.

55. Gade P.A. Meat and fat quality in boars, castrates and gilts. Livest.Prod.Sci. Vol. 16, 1987.

187 p.

56. Gade P.A. The effect of breed on meat quality characteristics in pigs. Proc. 34th Int.

Congress Meat Sci.Technol. Brisbane, 1988. 568 p.

57. Hedemann, M.S., Mikkelsen, L.L., Naughton, P.J. Effect of feed particle size and feed

processing on morphological characteristics in the small and large intestine of pigs and on

adhesion of Salmonella enterica serovar Typhimurium DT12 in the ileum in vitro, Journal of

Animal Science vol. 83, 2005. 12p.

58. Hodson G. Growth of the pigs. Factors affecting the quality of pork. Nr.2, 1991. 3l p.

59. Honikel K.O. Influence of chiling on meat quality attributes of fost glycolzing pork

muscle.Top Vet. Med. Animal Science, Art.38, 1987. 273 p.

60. Holden P. Swine Science, Prentice Hall, Vol. 7, 2005. 58 p.

61. Holden P. Feeder Pig Marketing Techniques, Pork industry handbook CD-ROM Edition

2005.

111

62. Johnson K., Steven J., Donald L. Effects of nutrition during gilt development and genetic

line on furrowing rates through parity. Scientific commons, Art.21, 2005. 3 p.

63. Kosovac O., Radovic C., Smiljakovic T. Quality indicators: Carcas side and meat quality

of pigs of diferent genotype, Biotechnology in Animal Husbandry vol.25, 2009. 188 p.

64. Lammers J., Stender R., Honeyman S. Crossbreeding and Hybrid Vigor, Niche pork

production, Reproduction and Genetics, Iowa Pork Industry Center, 2007. 3 p.

65. Luce G., Rodibangh D., Safrenski T. Hog production alternatives, National sustainable

agriculture information service. Art. 3, 2005,14 p.

66. Maburutse Z., Tawonezvi H. Crossbreeding for weaner production in pigs, Marondera

1993,

http://ilri.org/InfoServ/Webpub/fulldocs/AnGenResCD/docs/ProceedAnimalBreedAndGenetics/C

ROSSBREEDING.htm#P4_190. (vizitat 21.06.2013).

67. McPhee C. Pig genetics - an overview, Breeding and Feeding Pigs in Australia and

Vietnam, ACIAR 9423, 2005 http://era.deedi.qld.gov.au/255/1/PIG_GENETICS-

AN_OVERVIEW_sec.pdf. (vizitat 21.06.2013).

68. Medvedev V., Tong A. Evoluation of new pig crosses. Kharkov, Ukraine. Ukrainskaya

Akademia Nauk, Nauchno, 2007. 31 p.

69. Merks J.M. Genotype environment interactions in pig breeding programes. Livestock

Production science. Art. 16, 1987. 215 p.

70. Mourot J., Genard C, Davidts V. Ananti-adipocyte monoclonal antibody is cytotoxic to

porcine preadipocytes in vitro and depresses the development of pig adipose tissue: Journal of

animal science. Art. 33, 1992. 6 p.

71. Murray C., Jones M., Sather P. The effect of preslaughter

feed restriction and genotype for stress susceptibility on pork lean

quality and composition. Can. J. Animal Science, Art. 69, 1986. 83 p.

72. Murugan M., Mathew J. Growth carcass traits of Duroc x (Large White Yorkshire x

Landrace) pigs under different feeding regims. Indian Journal Animal Res. Vol. 43, 2009. 27 p.

73. Nguyen V. T., Dang V. B. Use of Piétrain boars to improve yield and quality of pig meat

in some provinces of the North in Vietnam, Animal Science and Aquaculture Faculty - Hanoi

University of Agriculture, 2008, http://www.hua.edu.vn/khoa/cnts/index2.php?option=

com_docman&task=doc_view&gid=251&Itemid=146. (vizitat 21.06.2013).

112

74. Nowachowiscz J., Michalska G., Przemyslaw D. The impact of growht rate on the results

of growth and slaughter traits of Young crossbred boars in Poland in Bydgoszcz Breeding Region,

Journal of Central European Agriculture, Vol. 4, 2011. 687 p.

75. Lawson G., Jensen J., Christiansen P. Cost-effectiveness of Salmonella reduction in

Danish abattoirs, International Journal of Food Microbiology vol. 134, 2009. 132 p.

76. Remignon H. Simulation of giant fibre development in biopsy samples from pig

longissimus. Science Direct. Art. 112, 1996. 5 p.

77. Rotaru I., Secrieru S. Muscle content in pig carcasses of different genotypes. In: Scientific

Papers, Bucureşti, 2012, vol. IV, Series D, (Animal Science), ISSN 2285-5769. p. 30-33

78. Russo C., Pistoia A., Preziuso G. Performance of Large White x Duroc pigs reared indoors

and outdoors: meat and fat quality, Italian Journal Animal Sciences Vol. 6, 2007. 711 p.

79. Schneider J. F., Christian L. L., Kuhlers D. L. Crossbreeding in Swine: Genetic Effects on

Pig Growth and Carcass Merit, Journal of animal science vol.54, 1982. 7 p.

80. See T. Selection Guidelines for Commercial Pork Producers, Pork industry handbook CD-

ROM 2005.

81. Sellier P. Meat quality in pig breeds and in crossbreeding. Science D. Art. 23, 1986. 5 p.

82. Stanislaw C. Genetic Principles and Their Applications, Pork industry handbook CD-

ROM. 2005

83. Stewart T., Damos D. Selection Guidelines for the Seedstock Producer. Pork industry

handbook CD-ROM 2005.

84. Swatland H. Electrical activity in the cerebral hemispher electrically stunned pigs. Journal

of Animal Science, Art. 8, 1992. 70 p.

85. Szulc K., Lisiak D., Grzeskowiak E. The influence of cross-breeding Zlotnicka Spotted

native breed with boars of Duroc and Polish Large White breeds on meat quality, African Journal

of Biotechnology Vol. 11, 2012. 447 p.

86. Tantasuparuk W., Kunavongrit A. Age at Puberty in Landrace, Yorkshire, Duroc and

Crossbred Landrace x Yorkshire Gilts Kept in Evaporative Cooling System in a Commercial Herd

in Thailand, FAVA - OIE Joint Symposium on Emerging Diseases, Bangkok, 2008. 186 p.

87. Trish H. National bacon awards for excellence. Australian pork newspaper. Vol. 15,

2011. 3 p.

113

88. Wood J.D., Nute G.R., Richardson R.I. Effects of breed, diet and muscle on fat deposition

and eating quality in pigs carcass quality. http://www.uco.es/zootecniaygestion/

img/pictorex/01_10_24_grasa_3.pdf (vizitat 27.06.2012)

89. Wood J.D. - Purinergic inhibition in the small intestinal myenteric plexus of the pigs. The

Journal of Physiology. Art. 76, 1986. 5 p.

Publicaţii în limba franceză

90. Aumaitre L.A., Mourot J., Maîtrise de la qualité au niveau de l'amont agricole: Exemple

des filières viands de porc, IFN, 2001. 131 p.

91. Bonneau M., Desmoulin B., Défauts d'odeur dexuelle et posibilites d'emploi des viandes de

porc male entire. J.R.P. en France, 1982. 32 p.

92. Coutefongea R., Girard J.P. Caractéristiques de la viande de porc, de transformation.

Journées rech. Porcine en France, 1978. 235 p.

93. Fernandez X., Tornberg E. Effect du pH ultim sur la tendrete de la viande de porc, J.R.P.

en France, Nr. 24, 1992. 67 p.

94. Girard J.P., Bont J. Results preliminares d'une comparaison entre quatre races porcines

pour la composition chimique du tissu gras et le taux de gras intramusculare, J.R.P. en France. Art.

20. 1988. 255 p.

95. Kerisit R. Le porc label a-t-il un avenir? La situation en France et dans les outres pays de

la communatante. Art.21, 1988. l7 p.

96. Monin G. Influence des conditions de production et d'abatage sur les qualités

technologiques et organoleptiques des viandes de porc, J.R.P. en France, Art. 15, 1983. 151 p.

97. Monin G., Sellier P., Bonneau M. Trente Ans d'évolution de la

notion de qualité de la carcasse et de la viande de porc - J.R.P. en

France, Art. 30, 1985. 13 p.

98. Sellier P. Aspects génétiques des qualités technologiques et

organoleptiques de viande chez le porc, J.R.P. en France, art. 20, 2002. 227 p.

114

Publicaţii în limba rusă

99. Алексеев А., Бараников В., Барило О. Оценка биологической ценности мышечной

ткани свиней в зависимости от породной принадлежности, 2010, РусъАгроЮг отраслевой

агропромышленный портал, http://www.rusagroug.ru/articles/392 (vizitat 21.07.2013).

100. Антипова Л., Глотова И., Рогов И. Методы исследования мяса и мясных продуктов.

Москва: Колос, 2001. 376 c.

101. Аришин А., Грушков В., Волков В. Технология производство товарных гибридов,

Животновoдствo Рoсии Нр. 4, 2009, 29 c.

102. Бажов Г., Степанова О., Крыштоп Е. Bзаимосвязь продуктивных качеств свиней с

показателями функциональной активности важнейших систем организма, Научный журнал

КубГАУ, №77(03), 2012, http://ej.kubagro.ru/2012/03/pdf/61.pdf (vizitat 21.07.2013).

103. Баниковская И. Качество мяса свиней новых пород. Свинoводство, 1990, Нр.4 23.c

104. Бараников А., Михайлов Н. Актуальные проблемы производства свинины в

Российской Федерации. Материалы восемнадцатого заседания межвузовского

координационного совета по свиноводству и международной научно-производственной

конференции. Актуальные проблемы производства свинины в Российской Федерации.- п.

Персиановский, 2009. 3 c.

105. Бараников А., Талалаев Д. Откормочные качества молодняка свиней разных

генотипов, 2010, РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный портал,

http://www.rusagroug.ru/articles/87 (vizitat 21.07.2013).

106. Бараников А., Талалаев Д. Показатели мясной продуктивности свиней, 2010,

РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный портал, http://www.rusagroug.ru/articles/88

(vizitat 21.07.2013).

107. Бараников В., Любимов В. Органолептическая оценка мяса свиней разных

генотипов, 2010, РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный портал,

http://www.rusagroug.ru/articles/396 (vizitat 21.07.2013).

108. Бараников В., Любимов В. Гистологическое строение мышечной ткани свиней, 2010,

РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный портал, http://www.rusagroug.ru/articles/393

(vizitat 21.07.2013).

109. Бараникова А., Крыштоп Е., Бараников В. Состояние белкового обмена и

фкрментативной активности сыворотки крови поросят разных генотипов при различной

115

живой массе , 2012, РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный портал,

http://www.rusagroug.ru/articles/1406 (vizitat 21.07.2013).

110. Барило О. Фракционный состав белков мяса свиней различных пород и типов, 2010,

РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный портал, http://www.rusagroug.ru/articles/267

(vizitat 21.07.2013).

111. Барило О., Алексеев А. Мясные качества свиней различных пород и типов и

оптимизация методов их оценки, 2010, РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный

портал, http://www.rusagroug.ru/articles/268 (vizitat 21.07.2013).

112. Белик А., Атаманенко Н. Воспроизводительные качества свиноматок при

межлинейной и породно-линейной гибридизации, РусъАгроЮг отраслевой

агропромышленный портал, 2013, http://www.rusagroug.ru/articles/1905 (vizitat 21.07.2013).

113. Белкина Н., Федюк В. Способ интегрированной оценки естественной резистентности

свиней, индекс резистентности. В сб.: Проблемы ветеринарии Северного Кавказа. -

Новочеркасск, 1997. 195 c.

114. Березовский Н. Мясо-салёное качества чистопородных и помесных свиней.

Свиноводство, № 6, 1999. 6 c.

115. Бик A. Проверка на сочитаемости различных парод свиней в услових селектионo-

гибридного центра "Западный". Мезвузoвский сборник научных трудов пo проблем

Свиней. 1991, 20 с.

116. Борцова Л., Чебуракова Ю. Пищевая ценность колбасных изделий, полученных от

свиней разных генотипов и разных сроков откорма, 2010,

http://www.rusagroug.ru/articles/269 (vizitat 21.07.2013).

117. Боярский Л. Проблемы дальнейшего развития и интенсификации свиноводства. Ж.

Свиноводство. № 6, 2004. 24 c.

118. Будагян А., Алексеев А. Химический состав и потребительские свойства мяса

свиней различных пород и типов, 2010, РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный

портал, http://www.rusagroug.ru/articles/633 (vizitat 21.07.2013).

119. Бутенков А.И. Динамика биохимических показателей крови у поросят при синдроме

послеотьемного мультисистемного истощения, 2011, РусъАгроЮг отраслевой

агропромышленный портал, http://www.rusagroug.ru/articles/1174 (vizitat 21.07.2013).

116

120. Величко В.А Продуктивные качества свиней интенсивного роста,

Aгропромышленный портал Югa, 2011 http://www.agroyug.ru/page/item/_id-2170/ (vizitat

21.07.2013).

121. Виктор К., Иван Т. Йоркшир, ландрас, дюрок или гибриды?, Животноводство

Pоссии, 2011, 37 с.

122. Виктор Р. Потребность растущих свиней в переваримых аминокислотах,

Животноводство России, 2007. 21 c.

123. Владимир С., Ангелина Р. На что влияет толщина шпика?, Животноводство России,

2008. 33 c.

124. Ганзенко Е., Любимов В. Убойные и мясные качества чистопородных и поместных

свиней, 2010, РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный портал,

http://www.rusagroug.ru/articles/92 (vizitat 21.07.2013).

125. Герберт Ш. Безликие стада уходят в прошлое, Животноводство России, 2012. 31 c.

126. Горлов И., Пилипенко Д., Водянников И. Повышение продуктивных качеств свиней

и потребительских качеств свинины. Свиноводство, № 1, 2007. 16 c.

127. Грицын А., Дробин Ю. Воспроизводительные качества свиноматок и хряков -

производителей мясных генотипов, 2011. РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный

портал, http://www.rusagroug.ru/articles/1148 (vizitat 21.07.2013).

128. Гумений M., Паскарь Г. Эффективности гибридизации в Свиноводстве,

Животноводство, №.2, 1991. 21 с.

129. Гучи Ф. предпосылки создания новых генотипов свиней в иследования

интенсификаций отраслей. Новое в рауведений селекций, кормлений технологий

содержания свиней. Международный сборник научных трудов по проблемы Свинина.

Кинель, 1991. 65 c.

130. Дементьева Т., Жучаев К. показатели обмена белков в крови свиней.

Фундаментальные исследования, № 10, 2008. 36 c.

131. Животова Т. Влияние генотипа и предубойной массы на биологическую ценность

мяса, 2013 http://www.rusagroug.ru/articles/2045 (vizitat 21.07.2013).

132. Животова Т. Откормочные качества чистопородных и поместных свиней, 2013,

http://www.rusagroug.ru/articles/2041. (vizitat 21.07.2013).

117

133. Животова Т. Химический состав длинейшей мышцы спины свиней различных

генотипов в зависимости от предубойной массы, 2013. http://www.rusagroug.ru/articles/2043

(vizitat 21.07.2013).

134. Иванова Н. Продуктивные качества молодняка свиней полученного при межвидовой

гибридизации, 2010. РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный портал,

http://www.rusagroug.ru/articles/415 (vizitat 21.07.2013).

135. Иванова Н., Бараников В. Сравнительная оценка мясной продуктивности

чистопородных и поместных свиней, 2013. http://www.rusagroug.ru/articles/2053 (vizitat

21.07.2013).

136. Иванова Т. Откормочные качества поместного молодняка при использовании хряков

специализированных пород, 2011. РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный портал

http://www.rusagroug.ru/articles/1386 (vizitat 21.07.2013).

137. Иванова Т., Тупикин В. Мясные качества поместного молодняка при использовании

хряков специализированных пород, 2010. РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный

портал http://www.rusagroug.ru/articles/1387 (vizitat 21.07.2013).

138. Кабанов В. Повышение продуктивности свиней, Москва: Колос, 1983. 36 с.

139. Калашников A., Фомичев И. Снижения патерий и - производство и повышение

качество мясо. Животноводство, Нр. 3, 1983. 7 с.

140. Капелист И., Ганзенко Е. Откормочные качества свиней разных генотипов, 2010.

РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный портал, http://www.rusagroug.ru/articles/98

(vizitat 21.07.2013).

141. Капелист Л., Капелист А. Воспроизводительная продуктивность свиноматок при

скрещивании, 2012. РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный портал,

http://www.rusagroug.ru/articles/1426 (vizitat 21.07.2013).

142. Коваленко А. Морфологические показатели крови поросят-сосунов под действием

кормового стресс-фактора, 2011. РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный портал,

http://www.rusagroug.ru/articles/1152 (vizitat 21.07.2013).

143. Коваленко Н., Клименко В. Морфологические показатели крови молодняка свиней

крупной белой породы австрийской селекции в условиях Северного Кавказа, 2013,

http://www.rusagroug.ru/articles/2063 (vizitat 21.07.2013).

118

144. Козликин А., Лодянов В. Оценка качества свинины, 2010,

http://www.rusagroug.ru/articles/272 (vizitat 21.07.2013).

145. Комлацкий Григорий – Уроки, Животноводство России 2008, 33-34 с.

146. Костюнина О., Зиновьева Н., Левитченков А.Н. Селекция на основе ДНК-

технологий. Животноводство России, Нр. 4, 2008. 39-42 c.

147. Кошляк В., Ткаченко О., Тазаян А. Сравнительная характеристика уровня

естественной резистентности у свиней разных пород, 2013, РусъАгроЮг отраслевой

агропромышленный портал, http://www.rusagroug.ru/articles/1873 (vizitat 21.07.2013).

148. Крыштоп Е., Федюк В., Житник И. Воспроизводительные качества свиней при

чистопородном разведении и скрещивании, 2010. РусъАгроЮг отраслевой

агропромышленный портал, http://www.rusagroug.ru/articles/444 (vizitat 21.07.2013)

149. Лобан Н. Йоркширы в селекции и производстве. Животноводство Pоссии, Нр.3,

2010. 26-28 с.

150. Максимов Г., Гетманцева Л. Генетическое детерминирование продуктивных качеств

свиней, 2012. РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный портал,

http://www.rusagroug.ru/articles/1445 (vizitat 21.07.2013).

151. Максимов Г., Гулько Е., Максимов А. Продуктивность крупных белых свиноматок

при скрещивании с хряками зарубежных пород. Развитие инновационного потенциала

агропромышленного производства, науки и аграрного образования. Материалы

международной научно-практической конференции, 2009. 6 c.

152. Максимов Г., Гулько Е., Максимов А. Продуктивность свиней крупной белой

породы при сочетании с хряками мясных пород, 2012. РусъАгроЮг отраслевой

агропромышленный портал, http://www.rusagroug.ru/articles/1446 (vizitat 21.07.2013).

153. Максимов Г., Крыштоп Е., Гончарова Л. Развитие и продуктивность свиноматок ДМ

-1 и ДМ - 1 пьетрен, 2010. РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный портал,

http://www.rusagroug.ru/articles/452 (vizitat 21.07.2013).

154. Максимов Г., Максимов А., Гулько Е. Сочетаемость свиноматок крупной белой

породы при промышленном скрещивании с хряками-производителями мясных пород, 2013.

РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный портал, http://www.rusagroug.ru/articles/1862

(vizitat 21.07.2013).

119

155. Максимов Г., Тупикина Е. Влияние скрещивания на воспроизводительные качества

свиноматок, 2010. РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный портал,

http://www.rusagroug.ru/articles/842 (vizitat 21.07.2013).

156. Мамонтов Н., Михайлов Н. Западносибирский селекцион-ный центр «лозовое»ЗАО

«плем-завод юбилейный» Тюменской области, перспективное свиноводство 2011,

http://piginfo.ru/images/article_list/379135_702.pdf. (vizitat 21.07.2013).

157. Мироненко А Продуктивность откармливаемого молодняка свиней различных

генотипов. Свиноводство № 6, 2004. 16-18 c.

158. Михайлов Н., Свинарев И., Гончаров А. Мясные качества трехпородных гибридов,

животноводство Pоссии, 2011. 25-26 c.

159. Осепчук Д., Чиков А. Новый источник жиров в рационах для свиней, 2010,

РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный портал, http://www.rusagroug.ru/articles/463

(vizitat 21.07.2013).

160. Погодаев В., Пешков А. Особенности развития внутренних органов свиней

различных генотипов. Перспективное свиноводство: теория и практика, 2011. 13 c.

161. Погодаева И., Погодаев В., Кондратов Р. Влияние генотипа и продолжительности

откорма на экономическую эффективность производства свинины, 2011. РусъАгроЮг

отраслевой агропромышленный портал http://www.rusagroug.ru/articles/1225 (vizitat

21.07.2013)

162. Походня Г. Оптимизация сроков кастрации хрячков. Зоотехник. № 6, 2005. 43-47 c.

163. Пронин Б. Быки-пробники и профилактика бесплодия. Ветеринария. 1986. № 11.

46-47 c.

164. Прохоренко П. Изменчивость, наследуемость и взаимосвязь селекционируемых

признаков у свиней брейтовской породы. Генетика свиней и теория племенного отбора в

свиноводстве: Научные труды. Москва: Колос, 1972. 86-87 c.

165. Рослый И. Сравнительные подходы в оценке состояния человека и животных.

Вестник ветеринарии, №43, 2007. 63 c.

166. Рубан Ю. Перспективы развития селекционной науки в животноводстве. Зоотехния,

№1, 2003. 9-10 c.

167. Рыбалко В., Яловега Н. Продуктивности свиней специализированной мясной линии.

Зоотехния, Нр.3, 1994. 12 c.

120

168. Рядчиков В. Кормление свиноматок мясных пород и кроссов. Животноводство

России, № 12, 2007. 23-26 c.

169. Саруханов В. Бактерицидные свойства крови различных видов

сельскохозяйственных животных под влияние голодания и облучения. С.-х. биология, №2,

2001. 80-83 c.

170. Свечин Ю. Методы оценки скороспелости свиней в раннем возрасте по некоторым

морфологическим показателям. Генетика свиней и теория племенного отбора в

свиноводстве. Москва: Колос, 1972. 119-120 c.

171. Свинарев И., Гончаров А. Aнализ воспроизводительных качеств чистопородных

свиноматок породы ландрас и гибридов Ф1 (йоркшир × ландрас), Научный журнал

КубГАУ, №70, 2011. 7 c.

172. Семенов В., Кононова Л., Плужникова О. Новые формы трехпородных гибридов

свиней на Ставрополье, 2010. http://www.rusagroug.ru/articles/474 (vizitat 21.07.2013)

173. Сердюк Г. О взаимосвязи между естественной резистентностью и группами крови у

свиней. С.-х. биология. № 5, 1986. 112-114 c.

174. Слинько В. Рост и продуктивность свинок разной интенсивности выращивания.

Зоотехния, №10, 1999. 10 c.

175. Слюта, Н. Эффективность массового отбора свиней по скороспелости роста. Бюл.

научных работ ВНИИ животноводства, Дубровицы, 1984. 20-22 c.

176. Смирнов B. Реализация воспроизводительного и адаптивного потенциала

свиноматок при ухудшении среды на комплексе, Зоотехния. №6, 2001. 22-25 c.

177. Суслина Е. О создании специализированного типа свиней породы ландрас

в племзаводе «Красный Октябрь», Зоотехния, №9, 2007. 5-7 c.

178. Суслина, Е. Методические аспекты повышения эффективности гибридизации в

свиноводстве. Свиноводство, №5, 2011. 12-15 с.

179. Талалаев Д., Любимов В. Гистологическое строение мышечной ткани опытных

свиней, 2010. РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный портал,

http://www.rusagroug.ru/articles/108 (vizitat 21.07.2013).

180. Тариченко А., Борцова Л. Гистологическое строение мышечной ткани подопытных

свиней, 2010. РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный портал,

http://www.rusagroug.ru/articles/279 (vizitat 21.07.2013).

121

181. Тариченко А., Лодянов В., Козликин А. Особенности гистологического строения

мышечной ткани опытных свиней, 2010, РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный

портал, http://www.rusagroug.ru/articles/280 (vizitat 21.07.2013).

182. Тариченко А., Любимов В. Органолептическая оценка мяса свиней разных

генотипов, 2012. РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный портал,

http://www.rusagroug.ru/articles/1463 (vizitat 21.07.2013).

183. Терентьева А. Повышение эффективности выращивания поросят до отъема Москва:

Колос, 1984. 55 с.

184. Титов Е., Митасенова Л., Машенцева Н. Изменение аминокислотного состава

мясного сырья. Пищевая промышленность, № 11, 2004. 82 – 83 c.

185. Тихонов В., Бобович В., Жучаев К. К вопросу о генетике породообразования

свиней, Свиноводство, N 5, 2008. 2-5 c.

186. Толоконцев А. Качество чистопородных и помесных свиней, Животноводство

Pоссии N4, 2010, 31 с.

187. Федоренкова Л., Батковская Т., Янович Е. Репродуктивные качества свиноматок

Белорусской селекции при скрещивании с хряками мясных пород. Cвиноводство, 2010

http://www.rusagroug.ru/articles/478 (vizitat 21.07.2013).

188. Фёдоров В., Фёдорова В., Малолетов А. Биологическая ценность жира мясных

свиней, 2010. РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный портал,

http://www.rusagroug.ru/articles/480 (vizitat 21.07.2013).

189. Фёдоров В., Фёдорова В., Малолетов А. Гистологическое строение мышц, как

показатель мясности свиней, 2010. РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный портал,

http://www.rusagroug.ru/articles/485 (vizitat 21.07.2013).

190. Фёдоров В., Фёдорова В., Малолетов А. Некоторые показатели интерьера

чистопородных и поместных свиней, 2010. РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный

портал, http://www.rusagroug.ru/articles/486 (vizitat 21.07.2013).

191. Фёдоров В., Фёдорова В., Малолетов А. Пищевая ценность мяса опытных свиней,

2010. РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный портал,

http://www.rusagroug.ru/articles/481 (vizitat 21.07.2013).

122

192. Фёдоров В., Фёдорова В., Малолетов Xимические свойства мышечной ткани

опытных свиней, 2010, РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный портал,

http://www.rusagroug.ru/articles/482 (vizitat 21.07.2013).

193. Фёдорова В., Грибцова Т., Фёдоров А. Морфологический состав крови,

биохимический статус и продуктивность свиноматок в связи с применением витамина Е,

2012. РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный портал,

http://www.rusagroug.ru/articles/1472 (vizitat 21.07.2013).

194. Фёдорова В., Фёдоров А. Продуктивность чистопородного и поместного ремонтного

молодняка, 2010. РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный портал,

http://www.rusagroug.ru/articles/484 (vizitat 21.07.2013).

195. Федюк В. Методы исследования естественной резистентности сельско-

хозяйственных животных. Научно - практические рекомендации. - п. Персиановский, 2000.

- 18 с.

196. Федюк В., Головко В., Хохлов А. Резистентность чистопородных и помесных свиней

в условиях промышленной технологии, 2011. РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный

портал http://www.rusagroug.ru/articles/1467 (vizitat 21.07.2013)

197. Федюк В., Федюк Е., Бараников В. Продуктивность товарных гибридов свиней в

зависимости от их отъемной массы, 2013, РусъАгроЮг отраслевой агропромышленный

портал, http://www.rusagroug.ru/articles/1882 (vizitat 21.07.2013)

198. Шарнин В. Проблемы развития свиноводства в России. Мясная индустрия. № 3,

2007. 13 – 15 c.

199. Шейко Р. О стратегических вопросах ведения отрасли свиноводства в республике

Беларусь, 2011 , http://elc.baa.by/sb14p2/%D0%A0%D0%B0%D0%B7%D0%B4%D0%B5

%D0%BB%201.pdf (vizitat 29.07.2013)

200. Яхин Алфир, Мавлитов Самат, Валиев Марс, Исмагилов Рифат - «НуПро»: высокая

пожизненная продуктивность свиней, Животноводство России, 2012. p. 32-33.

123

Anexa 1. Schema obţinerii materialului biologic experimental

Lotul I Lotul II

Yorkshire Yorkshire Yorkshire Landrace

Yorkshire x Yorkshire Yorkshire x Landrace

Lotul III Lotul IV Yorkshire Hampshire Yorkshire Landrace x Pietrain

Yorkshire x Hampshire Yorkshire x Landrace x Pietrain

Lotul V Yorkshire Pietrain

Yorkshire x Landrace x Pietrain

124

125

Subsemnatul, Secrieru Serghei Mihail, declar pe proprie răspundere că materialele prezentate

în teza de doctorat sunt rezultatul propriilor cercetări şi realizări ştiinţifice. Conştientizez că, în caz

contrar, urmează să suport consecinţele în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Numele de familie, prenumele

Semnătura

Data

126