„„UUnn ccaaiinnee ii--aa mmuussccaatt MMaaiinniilleeSSii aa mmuurriitt ttuurrbbaattCCaaiinneellee..““

((GGIIOORRDDAANNOO))

Anul 1 Numarul 515 iunie -15 iulie2011

22,,44 LLEEII

www.nastratin.ro

VVIIAATTAA BBAATTEE CCAAMMPPIIII......

Nebunii au talentDupa cum bine stim, în zilele noastre exista din ce în ce mai putini oameni

zdraveni la cap. Mai jos va dam si dovada. Daca raspundeti la cele trei întrebari,cat se poate de logice, va numarati printre exceptii. Daca nu raspundeti, nu va spe-riati... Va numarati printre toti ceilalti! tinem sa precizam ca testul este propus deun medic psihiatru si se aplica înainte de internarea în ospiciu.

1. Doctorii îsi arata o cada plina cu apa, o cana si o galeata. Tu ce alegi, ca sagolesti cada?

2. Sunt 3 camere. Esti obligat saintri într-una dintre ele, dar trebuie sasupravietuiesti:

- camera 1 – plina cu criminali înar-mati pana-n dinti, care te-ar face fran-juri imediat;

- camera 2 – plina cu lei nemancatide 5 ani;

- camera 3 – plina cu gaz toxic.3. Ce este o data într-un minut, de

doua ori într-un moment si niciodataîntr-o suta de ani?

Raspunsuri (le stiati, nu-i asa?):1. Scoti dopul de la cada.2. Camera 2. Un leu nemancat de 5

ani este mort.3. Litera M.

VVIIAATTAA BBAATTEE CCAAMMPPIIII......

nastratin se întoarce • 2

Inauguram o rubrica, asa dupa cum îi spu-ne si numele, cu povestiri hazlii din istorie, anoastra si din cea universal. Astazi se spunesau se insinueaza ca a cunoaste trecutul esteun fel de pierdere de vreme, o ocupatie de luxfara legatura cu „cestiunile arzatoare“ cu carene confruntam. Aici, însa, risc o parere, care,desigur nu este numai a mea si ma bucur ca easa... Parerea mea este asadar ca nu putemîntelege prezentul daca nu stim de undevenim... Chiar si humorul de altadata trebuiecunoscut!

Am ales pentru astazi un personajputin cunoscut publicului larg, dar foartepitoresc pentru scena social-politica, undea fost un actor important în vremea lui:generalul Cantacuzino-Granicerul. Cobo-rator din împaratii Constantinopolului sidescendent de domnitori romani, elapartinea primelor familii ale tarii si puti-nelor familii din aristocratia pamanteanacare au pastrat constiinta raspunderilor loristorice. Nu voi insista asupra biografiei, eaeste mai potrivita unei lucrari istorice si nuunei reviste de umor, dar întamplarilehazlii din viata generalului îsi gasesc loculprintre peripetiile lui Nastratin.

Prietenii îi spuneau „Zizi”, „generalulZizi Cantacuzino” si asa îi ramasese nume-le. Se tragea din spita domnitorului ªerbanCantacuzino si-si pastrase titulatura deprint. Asa a fost cunoscut si la Paris, unde-si petrecuse copilaria si si-a facut studiile.Venit în tara, a intrat în cadrele armatei si aajuns ofiter, facand parte din corpul de gardade la Palat. Cu obarsia si glumele lui s-a facutiubit în tot locul. Manierat si elegant, era bineprivit la Palat, mai cu seama de Regina Mariasi primit de lumea buna. Cu prietenii de ran-gul lui si cu Caragiale, în restaurantul acestu-ia, a facut într-o noapte chef mare, pana ceplacandu-i orchestra foarte mult, s-a dus de

cateva ori cu bacsis gras, spunandu-le sa maicante: ” Zii! Zii! pe acesta, mai zii, mai zii si pecelalalt, cu Marghioala” si tot asa cu „zii, zii”,pana i-a ramas numele „Zizi”, pe care l-aadoptat si mai tarziu, cand cu gradul decolonel a înfiintat Corpul Granicerilor, asa casi-a mai adaugat ceva la nume: „Colonelul”,iar mai tarziu „Generalul Zizi Cantacuzino-Granicerul”. De la chef s-a înapoiat, cumspunea el, „pe la ziua, ma… tu’i mama masi.M-a încurcat ala, Caragiale, cu glumele lui...

tu’i mama lui. Am luat cateva birje. În primaam pus chipiul si sabia, acestea nu se îmbat-asera. Le-am respectat si le-am dat întaietate.În a doua, mantaua cu gradele si cizmele, caele nu ma mai puteau tine pe picioare. În atreia m-au urcat prietenii si în a patra lau-tarii… «Cu lautarii dupa mine, iar mi-e bine,iar ma-mbat». Cand am sosit acasa, tu’lemama lor, hop si prietenii cu alte birje, încar-

cati cu sticle de sampanie, ca sa prelungimcheful toata ziua si înca o noapte, de am ajunsde pomina”.

„Eram într-o vara la Eforie“, povestea Ge-neralul, „ca ofiter în garda Palatului, eu l-amcunoscut pe printul Carol (viitorul rege Carol alII-lea n.m.) si pe ceilalti… tu’le mama lor. Majucam cu el pe plaja. Eu faceam pe calul, înpatru labe, cu chipiul întors cu cozorocul înspate, închipuind ca ar fi fraul. Carol calare pemine, tinea de cozoroc, de frau, iar eu neche-

zam si aruncam din picioare, el lovea cupintenii în soldurile mele si chiuia… Di-diarmasarule! Auzi, armasarule, si înca nuîncalecasem pe ma-sa [sic]. A aparut deoda-ta, pe plaja regale (Ferdinand n.m.) si amramas cu ochii la el. «Bine, Zizi, aceasta estepozitia pe care ar trebui sa o ai în fata regeluitau?» «Nu pot avea alta, Maiestate, pentruca s-ar rasturna dinastia». A ras si el, întin-zandu-mi mana cand m-am ridicat.”

Alta data „ma casatorisem cu fiica luiKalinderu. Femeie de o rara frumusete, pecare o adora toata lumea, si pe deasupra erasi cuminte. Am fost invitat cu sotia la oreceptie, în saloanele restaurantului Capsa.Multi ministri cu sotiile si membri ai corpu-lui diplomatic. Ospat mare, muzica si dans.Ministrul plenipotentiar al Frantei, placan-du-i mult sotia mea, o invita mereu la danssi începuse sa-i sopteasca la ureche, pana avenit sa-mi spuna ca nu mai poate suportaatmosfera de aici si sa mergem acasa. Am

scos o suta de lei (erau bani grei pe atunci) siîndreptandu-ma catre frantuz, i-am strigat laureche: Daca ti s-a facut de femei, poftim osuta de lei ca sa te duci la curve, mon cher. L-am facut de ras în mijlocul aristocratiei si amplecat. Credem ca are sa ma provoace la duel,dar nu a îndraznit. Cu cati m-am batut, pe totii-am însemnat cu crestaturi”.

Horatiu ªerb

R E G E L E F E R D I N A N D :

„Aceasta este pozitia pe care ar trebui sa o ai în fata regelui tau?“G E N E R A L U L C A N T A C U Z I N O , Î N P A T R U L A B E :

„Nu pot avea alta, Maiestate, pentru ca s-ar rasturna dinastia!“

cand sonorul îl inventam noi... • 3

magarul nesatul • 4

M-am sculat la ora opt sijumatate. Ce greu e sa te dai jos dinpat cand cantaresti 150 de kilo-grame… Se simte neaparat necesi-tatea de a se inventa un aparat cuscripete pentru ridicarea omului dinasternut. Ar trebui, zau asa! Altfelne prapadim, mai ales în lunile devara. M-am îndreptat gemand spreusa si am deschis-o. Razele de soarecalduroase care navalira în odaiamea ma ametira pentru un moment.M-am retras.

M-am dus la birou ceva mai tar-ziu. ªeful de divizie se uita cam chio-ras la mine. L-am auzit soptind catrealt coleg:

– O sa-l punem pe roate.Are dreptate sa raza, cand e asa

slab si de uscativ! Ce n-as da sa fiu sieu ca dansul! ªezand jos, un picior alscaunului s-a îndoit într-o parte. Erasa caz. Mai mare beleaua! Dar m-amtinut bine de masa. Toata cancelariaa pufnit de ras si toti ceilalti functio-nari acuzau pe tapiter ca nu facusescaunele destul de solide. Aveaudreptate. Dupa ce am suflat greuaproape un ceas, am început sa lu-crez – dar sa lucrez, nu gluma!

Usierul mi-a adus cafeaua cu laptecu cinci cornuri, pe care am man-cat-o. O sa ma las de obiceiul acestade-a lua cafea cu lapte dimineata,din pricina ca-mi deschide o foamenebuna. Peste doua ore era sa morde foame. M-am repezit pana la bir-tul din fata si am cerut lista de buca-te. Am sorbit repede o supa, am man-cat vreo trei feluri de bucate puse înniste farfurioare ca cele de dulceata.Am mai cerut un biftec, o portie desvaiter, o placinta cu mere si alteprajituri, o jumatate de oca de stru-guri, vreo trei-patru mere, o singurapara, cinzeci de dramuri de migdalefara coji si o cafea nemteasca cudoua coniacuri. As mai fi luat ceva,dar nu mai avea birtasul nimic pelista. Trebuia sa încep lista iar „dacapo”. M-am sculat de la masa maimult flamand, dar am facut foartebine! Doctorul zice: „Nu-ti încarcastomacul! Scoala-te întotdeauna dela masa înca cu putina pofta demancare!”. Ma închin acestor pre-cepte. As fi mancat cu multa pofta o

înghetata. Dar de unde era s-o iau?De la birtul meu si pana la Capsa e oposta, tocmai o posta.

M-am întors la birou. Aici, foc siparjol! Directorul striga, seful dedivizie striga, colegii mei murmu-rau. Din toata galagia asta, am înte-les numai atat: ca eu sunt vina cacele mai multe lucrari întarziasera!Directorul, trecand în cabinetul luisi trantind usa, a bombanit mai mul-te cuvinte din care am auzit deslusitpe acestea:

– Ori sa-si vaza de slujba, ori saramaie la birt toata ziua! Nu ne tre-buie asa tembeli!

L-am mai auzit si alta data penumitul director, numindu-ma farapic de remuscare „morun“ si zicandcatre alti functionari ca eu toata ziuaabia ma întorc pe-o parte si pe alta caun morun! Nu vreau sa-l blestem, deteama sa nu-l ajunga grasimea mea.

Ah! Ce bine era cand eram copist!Eram slab si rapciugos. Aveam oredingota foarte stramta, care-miarata talia foarte subtire. Atunci sa

ma fi însurat! Atunci sa fi murit! ªtiuca m-ar fi plans cineva. Voi blestemavesnic ora în care am primit functiade casier! Functia asta m-a îngrasatasa de tare. În zadar am schimbat-oeu acum, caci e prea tarziu!

Întorcandu-ma acasa de la birou,toata lumea de pe trotuare, ca de obi-cei, se dete la o parte ca sa-mi facaloc. Eram asa de flamand, încat îmilasa gura apa cand treceam pe langabirturi sau bacanii. Desi voiam sa maabtin de-a lua ceva în gura înainteamesei, cu toate astea nu m-am pututopri de-a nu intra în cofetariafranceza. Aici am mancat trei indi-ene si o baclava turceasca, care sa totfi cantarit o litra si ceva. Am bautvreo cinci coniacuri si am luat si pen-tru acasa prajituri de trei franci.N-aveam maruntis mai mult la mine,ca as fi luat mai multe prajituri.

Seara apoi m-am razbunat petoate necazurile din timpul zilei. Ammancat zdravan: înainte de-a seaduce supa, am ciugulit cateva me-zelicuri, adica vreo cinzeci de dra-

muri de icre negre, vreo sapte-optfelii de salam de Verona, vreo treifelii de svaiter, ceva masline mari deVolo, nitica sunca afumata.

Apoi a adus supa. Am umplut far-furia de doua ori. Era o supa mi-nunata! Din rasol am luat putin. Ammancat însa mai mult si cu marepofta mazare cu pui, varza cu carnede porc. Fasole verde cu pui, bamecu pui, muschi cu sos, patlagelevinete împanate, un fel de peste gatitcu vin si cu nuci si niste felii de carnede vitel cu sos de patlagele rosii.Friptura de curcan a fost o minune aartei culinare. Am mancat si strudelcu mere, cum si toate prajiturile cecumparasem la cofetarie.

„Pranzul“ asta destul de frugalmi-a adus mare dispozitie. Amînceput sa cant. Vinul care l-am bautdupa-masa mi-a marit si mai multdispozitia. Îmi venea sa sar, dar nuputeam nici sa ma misc. Peste douaore m-am dus la teatru, unde amstat în picioare, deoarece socotisem,dintr-o aruncatura de ochi, ca n-o saîncap în fotoliul destul de îngust dinstatul întai!...

Dimitrie Teleor

DDIINN MMEEMMOORRIIIILLEE UUNNUUII OOMM GGRRAASSDDIINN MMEEMMOORRIIIILLEE UUNNUUII OOMM GGRRAASS

ai nostri ca brazii • 5

IILLFF SSII PPEETTRROOVVLLAA HHOOLLLLYYWWOOOODD

„America fara etaje“, lucrareacelebrilor scriitori sovietici IliaIlf si Evgheni Petrov (autoriiromanelor „Douasprezece scau-ne“ si „Vitelul de aur“) a aparut,recent, si în traducere romaneas-ca, la Editura Polirom. Jurnalulromantat al calatoriei lui Ilf siPetrov contine si o critica acerba(evident - fondata ideologic!) laadresa industriei americane de

film: „Reporterul din America îti ofera cele maiproaspete stiri, desenele animate ale lui Disney suntadmirabile, uneori adevarate capodopere. (…) Însafilmele asa-zis artistice sunt de-a dreptul înspaimanta-toare. Ele se afla sub nivelul demnitatii umane. Noi cre-dem ca a vedea asemenea filme este o îndeletnicire înjo-sitoare, caci mizeaza pe creierul de pasare, pe gandireaînceata a cornutelor sau pe lipsa de pretentii a camilei.Asa cum camila poate sa se descurce o saptamana faraapa, o anumita categorie de spectatori americani e înstare sa priveasca filme stupide douazeci de ani în sir.(...) Exista patru tipuri standard de filme: comedia mu-zicala, drama istorica, filmul cu gangsteri si filmul cuparticiparea unui celebru cantaret de opera. Fiecare din-tre cele patru categorii exploateaza obsesiv si obositor osingura tema, cu o groaza de variatiuni. Practic, specta-torul american se uita, an de an, la unul si acelasi lucru.S-a deprins în asa hal cu treaba asta, încat, daca îi oferiun film cu alt subiect, începe sa planga, ca un copil caruiai s-a luat jucaria preferata, oricat ar fi ea de veche si stri-cata. (...) Orice rol ar juca o actrita de la Hollywood –iubita unui cruciat, logodnica unui hughenot ori o ame-ricanca moderna – ea are întotdeauna coafura cea mai lamoda. Permanentul orizontal împodobeste, în egalamasura, si un cap medieval si unul din vremeahughenotilor. (...) Asa îi place publicului. (...) Americanulcultivat nu-i recunoaste cinematografiei nationale drep-tul de-a se numi artistica. Mai mult, îti va spune ca filmulamerican este o epidemie morala, la fel de periculoasa cascarlatina sau ciuma. Toate realizarile culturii americane– scolile, universitatile, literatura, teatrul – sunt asurzite,lovite mortal de cinematografie. Un baiat dragut sidestept, care învata bine la scoala si termina stralucit ouniversitate, se poate transforma într-un idiot, dupa cativa ani de frecventare temeinica a cinematografelor.Toate acestea le-am intuit chiar pe drumul spre Holly-wood. (…) Cinematografia aceasta seamana cu arta au-tentica la fel cum maternitatea la maimute seamana cucea a omului. Au multe în comun, dar prima e insuporta-bil de respingatoare“...

Vlad Hogea

În perioada 23 mai – 5 iunie 2011, prietenul si colaboratorul revistei „NASTRATIN“, arhitectul Marin Cretu, a vernisat, la Galeria„Octav Doicescu“, o interesanta EXPOZITIE DE CARICATURI, dinpropriul portofoliu (la care s-au adaugat o sumedenie de fotografiiartistice, realizate de Teodora-Gabriela Sandu). Cunoscutul caricaturistne-a încredintat spre publicare o parte din creatiile sale…

Marin Cretu

nastratin s-a nascut epigramist • 6

NNIICCOOLLAAEE--PPAAUULL MMIIHHAAIILLNNIICCOOLLAAEE--PPAAUULL MMIIHHAAIILL

MMIIRRCCEEAA TTRRIIFFUUMMIIRRCCEEAA TTRRIIFFUU

CONFESIUNE DE 1 APRILIE

Iubita mea se dovedesteDe-o consecventa colosala:O zi pe an ma pacalesteªi-n restul zilelor ma-nseala.

UNUI POET EPIGRAMIST

Mi-a spus un tip, o gura veninoasa,Ca plimbareti ca dansul sunt putini:În epigrama nu prea e pe-acasaªi-n poezie umbla prin vecini.

UNUIA CARE MI-A TRIMIS UN MANUSCRIS

În speranta ca-ti convine,Îsi ofer avizul meu:ªanse ai sa scrii mai bine,Ca mai prost e foarte greu!

PUTEREA OBIªNUINTEI

Asezandu-se în pat,Langa draga-i nevestica,Din rutina a-ntrebat:Singurica?... Singurica?...

MISS LITORAL ÎN BIKINI

ªi-a pierdut snurul, frumoasa, / Ce-l avea pe piept si vintre;Sa-l catam prin toata casa – / Unde-o fi putut sa intre?

CENTURA DE CASTITATE

Nevrand sa intre-orice intrus / În delicatul hebitaclu,Centura de otel i-a pus! / Dar ea a inventat speraclul…

LA O ACTRITA

Actrita de la „Nottara“ / Are-o multime de contracteªi nu prea poti vorbi cu ea / Decat doar… între doua acte!

EFECTELE VACANTEI

Au fost la mare separat, / Într-o vacanta minunata:Ea s-a întors... îmbarbatata, / Iar dumnealui... afemeiat!

UNUI DIRECTOR

Are remuscari – si basta! / Ca nu e pentru prima oaraCand îsi înseala, cu nevasta, / Pe prea-iubita-i secretara.

regina si presedintele • 7

EELLIISS RRAAPPEEAANNUUEELLIISS RRAAPPEEAANNUU GGEEOORRGGEE CCOORRBBUUGGEEOORRGGEE CCOORRBBUU

PREAVIZ

O logodna, efectiv,E arestul preventivCe premerge, ca prefata,Condamnarea lor pe viata.

CORPULUI MEDICAL

Geaba speri în vindecareCand pe „corp“ se-ntinde plaga,Ca-n spital si-n disperareSanatoasa-i numai spaga.

TRUPELE DE MUZICa

Muzica de azi intriga,Trupa-ntreaga se framanta,Se danseaza si se striga,Însa nimeni nu mai canta.

SE MAI ÎNTAMPLA…

Cate-un bade plutonierBate pasul în cadentaPrin traficul rutierªi prin cel de influenta!

INECHITATE

Fa un compromis, de vrei,Altfel pace-n lume nu-i:Da-i femeii ce-i al ei, Însa da-i si ce-i al lui!

EPITAF UNUI PROCESOMAN

Aici zace, de mai an,X, un fost procesoman.Asa vru, al vietii val,Sa nu moara-n tribunal.

TRUP ªI SUFLET

Entitati neînteleseCe, fatal, se juxtapun,Disputand un corp comunPrin conflict de interese.

BLESTEM

Doamne, cum sa nu fim tristi,Cand Tu mila nu ne-arati?Ne iei oportunitatiªi ne dai oportunisti!

INSTANTANEU LA UN BANCHET

Duduita de asearaMa facea sa par stingher,Tot cerandu-mi sa nu-i cerCe si altii-au vrut sa-i ceara...

UNUI ADVERSAR ÎN DUEL

Sper sa-ntelegi, ca nu esti turc:Exista-o scara de valori,Pe care eu, din greu, o urc,Iar tu, mult prea usor, cobori.

capodopere în alb-negru • 8

GGAALLEERRIIAA AATTEELLIIEERRGGAALLEERRIIAA AATTEELLIIEERR„„HHOORRAATTIIUU““„„HHOORRAATTIIUU““

SSttrr.. SSmmaarrddaann nnrr.. 3377 ((îînn CCeennttrruull IIssttoorriicc aallCCaappiittaalleeii)).. SSee lluuccrreeaazzaa llaa ffaattaa llooccuulluuii ssii llaa llooccuull

ffeetteeii.. OO ppeerrmmaanneennttaa eexxppoozziittiiee ccuu cceeii mmaaiiîînnzzeessttrraattii ccaarriiccaattuurriissttii aaii ttiimmppuulluuii,, ddee--aa lluunngguu’’

ssii ddee--aa llaattuu’’,, ddee--aa aaddaannccuu'' ssii ddee--aa îînnaallttuu''..

alte capodopere în alb-negru • 9

GGHHEEOORRGGHHEE DDIINN MMOOLLDDOOVVAAROMANE

Pentru ce roman sa fie Decorata doamna Stea?Cate face – nu le scrie;Cate scrie – nu-s de ea!

MALAGUENA

Dragostea si portocalaAu o mare-asemanare;Orisicat de dulci sa fie,

Tot sunt si putin amare.

UNDE-S DOI

ªi-apoi dac-a ta sotie ªi cu altul mai traieste?...

- Bravo lui si bravo tie:„Unde-s doi, puterea creste!“

POLEMICA

Da, cu Byron semeni tare,Diferenta doar un pic:

Un picior avea mai mic…ªi-un talent ceva mai mare!

RECENZIE

Vazui în geam la librariiExpus un nou poet roman.Legat volumu-i în vitel…

Dar… autoru-i mai batran!

UNUI PLAGIATOR

Fiu al operelor talePoate-i fi de-acu ’nainte;Pan’ acum, deocamdata, L-ale altor esti parinte.

SA NE-MPACAM

Ti-am furat o sarutareªi de-atunci te-ai suparat…

Ei, sa ne-mpacam! Hai, iata,Vin’ de ia ce ti-am furat!

.

sarea si piperul • 10

nastratin priveste lumea • 11

Cu zeci de ani în urma, un tandem redutabilsi pitoresc (format din doi cronicari sportivi,Fanus Neagu si Ion Baiesu) se pregatea sanavaleasca în Europa, ba chiar maideparte, în tara marelui Will. Cei doi colegide condei mai fusesera plecati peste hotarelepatriei. Baiesu – o zi la Ruse, prin ONT, trans-port cu autocarul, mancare la pachet si dictionarbilingv pentru conversatii uzuale, iar FanusNeagu – doua zile la Varna, trimis deziarul „Agricultura socialista“, cuprilejul zilelor viei si vinului. Deci nu se poatespune ca nu posedau oarecare experienta turisti-ca… De data asta, însa, itinerarul divers, distantaapreciabila, varietatea limbilor ce trebuiau, catde cat, cunoscute îi facura sa ia în serios nouacalatorie, trecand de urgenta la meditatii particu-lare, napustindu-se cu elan si nesat asupra limbiiengleze, franceze, germane si italiene (toatedialectele). Dupa doua saptamani de nesomn sitruda, stiau sa spuna „Buna dimineata!“ si „Bunaziua!“, sa întrebe cat e ceasul si cat costa o bere,posedau bruma de cuvinte care sa nu-i lase izo-lati în furnicarul marilor capitale pe care urmausa le strabata. De fapt, obtinusera aprobarea saparticipe la Campionatul Mondial de Fotbal, careporteri sportivi, urmand ca, dupa terminareafinalei din Anglia, sa faca o mica excursie docu-mentara în Europa. Pentru a elucida misterulacestei calatorii atat de mult controversate, vomrelata desfasurarea peripetiilor prin intermediuldeclaratiilor, absolut independente una de alta,oferite benevol de cei doi protagonisti.

FaNUS NEAGU: „aia de la Federatie ne-audat pasaportul în doua zile. A venit un tip acasa,scortos, bine îmbracat, politicos, cu mustati defoca împaiata. Ne-a dat biletele de avion, ne-aspus la ce hotel vom fi cazati, vorbarie mare, stil,bre, ma lua ameteala la ce lux ne astepta. ªi asa afost. Am dormit la cel mai trainic hotel dinLondra. Lift placat cu fildes, garsoniere duble cubai îngropate, micul dejun la pat, dat în gura deun lacheu stilat, cu manusi albe, care spunea„Buna dimineata!“ în limba natala. Bere siwhisky la discretie, trai barosan, ca niste printi…“

ION BaIESU: „Trei luni am asteptat pa-sapoartele, ca nu prea erau locuri, si noimergeam fiindca baietii din echipa au acceptat sadormim în camera cu ei. Ni le-au dat cu o ziînainte de plecare si am alergat sa cumparamconserve si salam de Sibiu, sa avem papica acolo.Am dormit ca vai de lume, pe niste saltele, iardimineata trebuia sa ne sculam o data cu echipa,sa ascundem saltele în dulap, ca veneau sa facacuratenie. Apoi mergeam în parc, desfaceamconservele si taiam salamul de Sibiu, felii catunghia, si ne umflam burtile cu apa londoneza

d i nfantanile tas-

nitoare. Mai beam sicate-o bere, pe care-o platea Tache Macri, carevenise cu un permis international de ceferist silocuia într-o suburbie, la o englezoaica batrana,careia îi taia lemne si-i facea mici treburi gospo-daresti contra cazare…“

FaNUS NEAGU: „Ne-am saturat, domnule,de atata ghiftuiala, de baruri, de cursele de caini,de englejii aia înalti si uscati, politicosi ca nistepopi. Ne-au dat de toate, noi am cumparat doarniste pixuri mai cu mot, fel de fel si colorate, pepreturi de nimic, sa facem cadou în tara sau sascriem cu ele. Vreo 5 kilograme de pixuri aveam.Ne-am plictisit ca pestele de apa. Ce ata si proto-col, masini care merg invers decat la noi, asa caam luat drumul Europei si ne-am oprit în Frantao saptamana, sa ne închinam la mormantul luiNapoleon si sa bem la crasma lui Villon. Altaviata! Ah! Ce oras scaldat în flori de busuioc eParisul! Ce lumini, ca o zapada sfartecata desoare, ce femei îmbracate sic am vazut în marilerestaurante! Am stat la un prieten milionar, careavea casa cu piscina si hipodrom în curte. Nespalam cu sampanie dimineata si mancam icrenegre cu lingura de lemn…“

ION BaIESU: „Am mai fi stat noi înEngliteria, dar nu aveam unde dormi. Asa ca amoprit la Paris, halta de încercare. Ce-o fi, o fi! Mai aveam zece conserve de fasole cu costita si unsalam de Sibiu, basca trei kile de biscuiti spritati.La Paris am cautat un amarat de prieten, pe carenu l-am gasit, asa ca am dormit o noapte în garasi dimineata, cu geamantanele în mana, am dat oraita pe marile bulevarde, sa cascam gura. Ampranzit într-un parc, fasole cu biscuiti, si-am trasun pui de somn pe malul Senei, dupa ce ne-amdescaltat si ne-am varat picioarele în apa, ca nedureau ca pe infanteristi. Noaptea am plecat spreItalia, ca aveam doua bilete de recomandare.“

FaNUS NEAGU: „Gata si cu Parisul! Luvrulîl vazusem de zece ori, cei de la Moulin Rougeerau satui de noi si noi de ei, asa ca am mai facuto baie în piscina cu ape de smarald, ne-a dat mil-ionarul un teanc de bani si am plecat spre Italiacu vagon de-a-ntaia, bilete de lux, ca

niste nababi ce eram.Tot drumul nu ne-a

clintit nimeni dinvagonul-restaurant, cu aer conditionat si bere

daneza, rece de-ti spargea smaltul dintilor.Treizeci de sticle de caciula am baut, de se miraumacaronarii si-si faceau cruce.“

ION BaIESU: „Spre Italia am mers cu clasaa treia, destul de civilizat. Peisaj frumos înambele parti, dar stateam prea aproape devagonul-restaurant, de unde venea un miros demancare, de ne sfarteca narile. Am desfacut sipachetul cu salam si l-am mistuit fara mila.Venea din cinci în cinci minute un chelner,numai zambete si bucle, si neîntreba daca nu vrem bererece sau vin de Chianti, pro-ductie 1930. Fanus l-a înjuratpe romaneste atat de fioros,încat chelnerul s-a retras spe-riat, crezand ca are de-a facecu niste antialcoolici con-vinsi. Ne-am clatit gura cuapa de la toaleta, calaie si cumiros de teava. Dar nu conta.Eram în Milano, cu banii cesperam sa ne fie împrumutatipe baza scrisorii de recoman-dare. Am ajuns morti de setesi oboseala la Milano.“

FaNUS NEAGU: „Amajuns la Milano ghiftuiti debere. Am luat un taxi, am trasla hotel în camere separate,ne-am îmbaiat pe cinste si-am început sa vizitam orasul. Domul plin de cra-paturi si zorzoane, ca o stanca din Bucegi, mor-mantul lui Frederic Barbarossa, Santa Mariadelle Grazie, totul cu taxi la scara si sofer înlivrea. Am pranzit la cele mai mari restaurante siam mancat spaghete pe saturate. Ne-a dat baniacela cu scrisoarea de recomandare, ca nu stiamce sa facem cu ei. Asa ca am tras o raita pana laRoma, unde trebuia sa ducem o alta scrisoare derecomandare. Acolo, la tipul acela care ne-aprimit ca pe niste frati, am nimerit în mijloculunei nunti, cum numai în Italia se fac. Trei zile

am mancat si-am baut si-am jucat Conga si-amcantat cantonete, de plangeau macaro-

narii. Abia am scapat de ei, plini de cadouri siregrete scrise...“

ION BaIESU: „La Milano am gasit cu chiu,cu vai, un hotel mizerabil, langa gara,

ieftin, o camera cu un singur patîngust, la etajul patru. Dusul si toaleta erau laparter, asa ca nu ne-am putut refrisa dupa dru-mul destul de obositor. Am mancat ultimele cutiide conserve si am pornit în cautarea tipului catrecare aveam o scrisoare de recomandare. L-amgasit dupa trei ore de umblat pe jos, nu pe el, pesoacra lui, care ne-a dat de înteles, prin semne sistrambaturi, ca individul e plecat în concediu.Biletul nu l-a citit, ca era analfabeta. N-am apu-cat sa vedem muzeele decat pe dinafara, ca n-aveam bani de intrare. Seara am plecat spreRoma, cu ultima speranta si ultimul bilet. Numai spun cum am ajuns. Destul ca l-am gasit sipe al doilea protector. Am picat, însa, prost.Toata casa era în doliu, aveau o moarte în fami-lie. ªi nici în Italia înmormantarile nu sunt gra-tuite. Am mancat la pomana pe saturate si ne-am

dus la gara, decisi sa ne întoarcem acasa. N-aveam tren decat la trei noaptea.“

FaNUS NEAGU: „Am stat în gara cam o orasi Baiesu nu s-a astamparat pana n-a jucat totibanii la aparatele alea cu maneta, cum sunt si lanoi, la Sinaia. A tras pana a obosit si, pana laurma, a jucat si la o dracie care dadea ceasuri,ceasuri grozave, domle, si-a castigat doua antiac-vatice, pe care un tip vroia mortis sa le cumpere.Dar nu le-am dat!“

ION BaIESU: „Am încercat sa vand un ceaspe care-l cumparasem în Anglia, un ceas de con-

trabanda, cu care ne pacalise tot un italian, sicare dupa ore nu mai mergea. Am acostat undomn cu ochelari fumurii, îndrugand ceva peitaliana si aratandu-i ceasul. El m-a privit seversi-a întors reverul pe care stralucea insigna depolitist… În sfarsit, am varat ultimele lire într-unaparat automat care dadae în schimb... alune!Am castigat douasprezece alune! Deci sase decaciula!... Norocul nostru cu niste soldati italieniveniti din permisie, care s-au urcat în comparti-mentul nostru si-au început sa scoata pui fripti,placinte, cutii cu branza si sticle de vin. Ne uitamatat de semnificativ, încat, crezandu-ne doi calu-gari întorsi din penitenta postului de 40 de zile,ne-au ospatat cu de toate. Fanus a mancat doipui cu oase cu tot. Soldatii italieni îl credeauscamator!“

FaNUS NEAGU: „Am ajuns, fratele meu, înAustria, satui si ghiftuiti de toate bunatatile, plinide cadouri. De acolo am urcat într-un vagonromanesc si foiau ospatarii pe langa noi, morti decuriozitate sa le vorbim de ce si cum a fost înEngliteria. Pocneau sticlele de sampanie capustile în noaptea de Anul Nou, cand crapa de

ger ouale sub corb. Le-am facutcadou pixuri si alte nimicuri folosi-toare, aduse din decadenta apuse-ana. La Curtici, niste vamesidamblagii de fotbal, rapidisti toti,ne-au sechestrat doua zile în carci-umioara de pe granita si-am man-cat branza telemea cu rosii auto-htone, de nu ne mai oprea nimeni.“

ION BaIESU: „Dupa ce amplecat din Viena, cu cele sase aluneîn stomac, a venit un chelner de lavagonul-restaurant, care-l stia peFanus. Pupaturi, întrebari, salutaride la Rapid… I-am dat un kilogramde pixuri contra bere romaneascasi un morman de crenvursti. Ammancat ca apucatii… La Curtici,vamesii, politicosi si curiosi, ne-augazduit pe contul lor. S-a lasat cumasa mare si cu lautari. A zis Fa-

nus atunci: «Ma, ce Roma, ce Paris? Curticiul ecapitala lumii! Cine-o mai merge-n strainatate,conserva sa se faca!»“.

Cam astea sunt, în paralel, cele doua relatarioferite de prietenii mei. N-am aflat niciodata careeste varianta adevarata!

Mircea Micu

NOTA REDACTIEI: Ion Baiesu s-a prapadit

în 1992, Mircea Micu – în 2010, iar Fanus

Neagu – în 2011. Dumnezeu sa-i odihneasca în

pace pe cei trei mari scriitori romani...

Aventuri în EuropaAventuri în Europa

perpetuum comic • 12

fii cuminte, nastratin! • 13

la mare, la soare... • 14

nastratin se arata • 15

GGRRUUPPUULL DDEE PPRREESSAA MMEEDDIIAA BBLLOOCC

NastratinSSIINNGGUURRAA RREEVVIISSTTAA DDEE PPAAMMFFLLEETT ((IINNTTEERR))UURRBBAANN SSII CCAARRIICCAATTUURRAA DDEE BBRRAANNDD

1155 IIUUNNIIEE –– 1155 IIUULLIIEE 22001111

Tiparita în 10.000 de exemplareISSN: 2069 – 7104

Theodor Sperantia nr. 14, Sector 3, Bucurestiwww.nastratin.ro • office@nastratin.ro

Publicatie membra BRAT

FONDATOR:

IOAN SORIN ROªU

DIRECTOR

GENERAL:

VLAD HOGEA0742.303.623

hogea@mediabloc.eu

ART DIRECTOR:

MIHAI MATEImatei@mediabloc.eu

COLEGIUL

DE ONOARE:

HORATIU MaLaELE

MIRCEA COªEA cosea@b-a.ro

GEORGE IVAªCU

OLIMPIAN UNGHEREA ungherea@b-a.ro

NICOLAE-PAUL MIHAIL nicomah@mediabloc.eu

ELIS RaPEANU elis@mediabloc.eu

GEORGE CORBU corbu@mediabloc.eu

ADRIAN MaRaCINEANUmaracineanu@mediabloc.eu

SENIOR EDITORI:

MARIUS C. ROMAªCANUromascanu@mediabloc.eu

HORATIU ªERB serb@mediabloc.eu

DANIEL NEGUT negut@b-a.ro

CLAUDIA DANILIUCclaudia@b-a.ro

COLABORATORI SPECIALI:

MARIN CRETUªTEFAN SUCITU

SECRETARIAT DE REDACTIE:

RALUCA IOSIFIDISraluca@b-a.ro

LAYOUT & DTP:

OMNI PRESS & DESIGNwww.opd.ro

TIPAR:

UNITED PRINT021/345.52.12

office@unitedprint.ro

DISTRIBUTIE NATIONALA:

MEDIA GAMMA PUBLISHERS021/202.82.06

difuzare@medienholding.ro

în retelele de difuzare: TUTUN ªI ZIARE,MILLENIUM, SIC PRESS, NIMSOC,

CALLIOPE, PRESS COM, AMO PRESS