Nache Oana Alexandra, Grupa 22, An 4, MD

Andrei Sabina, Grupa 22, An 4, MD

Tema referatului:

“Factori determinativi in structurarea comportamentului dificil la copii cu implicatii in practica pedodontica (tipologii si greseli parentale in determinarea si instalarea anxietatii)”

Fobia este o frica intensa, irationala. Oamenii se pot teme de o anumita activitate, obiect sau situatie. Persoanele cu fobie fata de stomatolog se tem atat de mult de dentist incat amana consultatiile periodice timp indelungat. Pentru a evita cabinetul stomatologic, o astfel de persoana infrunta singura durerea, afectiunile gingivale si chiar dintii sparti sau cariati. 

Fobia si anxietatea stomatologia sunt foarte des intalnite si fac parte dintre motivele principale pentru care vizitele la stomatolog sunt evitate. Intr-unul dintre studiile efectuate pe aceasta tema, 36% dintre cei chestionati care nu merg la consult in mod regulat au declarat ca frica este motivul principal.

Experientele dureroase sau neplacute traite in copilarie la stomatolog pot avea influente negative asupra psihicului,ajungand pana la dezvoltarea fobiilor,a acceselor de anxietate si chiar a atacurilor de panica.

Pentru medicul stomatolog, frica reprezintă cea mai mare problemă de management. Frica și anxietatea pot face din copil un pacient mai greu de tratat. Un copil mai puțin fricos și anxios reprezintă un avantaj, în sensul că va parcurge cognitiv și emoțional perioada până la tratamentul stomatologic. Un copil nepregătit, neavertizat, abordat nefamiliar, este adesea supus intr-un grad mai mare și permanent la o stare de frică și anxietate. Frecvent, copiii iși stăpânesc mai bine emoțiile decât adulții, deși sunt și excepții, iar modurile de exprimare ale fricii și anxietății sunt multiple.

Experienta “dentara” ,constituie pentru copil o problema pe care o depaseste mai greu sau mai usor, in functie de personalitatea lui,de dezvoltarea psihica,de mediul socio-cultural din care provine.Motivele pentru care se poate instaa anxietatea dentara la copii:

1.Imaginea pe care parintele i-o implenteaza copilului sau despre medicul stomatolog. Se intampla sa auzim de multe ori parinti care isi ameninta copiii cu celebra expresie: „te duc la nenea doctorul sa-ti faca injectie”. Este una dintre cele mai mari greseli pe care le fac parintii atunci cand vor sa-si sperie copiii in ideea obtinerii unui raspuns ascultator din partea lor.

Este o teama care in acest mod ii va fi implementata copilului de mic. Doctorul va deveni un personaj care vrea sa-i faca rau, nicidecum o persoana care ii va face bine sau va avea grija de sanatatea lui. Mai mult, sunt sanse ca acest sentiment sa fie perpetuat chiar si la maturitate.

Pentru a-i permite “micului-pacient” sa se familiarizeze cu halatul alb,cu mirosul cabinetului sau cu instrumentele medicului dentist,e recomandabil ca prima vizita sa se faca de la o varsta cat mai frageda,inainte de aparitia primelor probleme dentare si implicit a durerii . Orice vizita a copilului in cabinetul medicului dentist care in final va fi sortita esecului poate sa devina un motiv in plus de teama fata de stomatolog. E foarte important ca de la cele mai fragede varste copiii sa aiba o perceptie si o atitudine pozitive fata de medicul dentist si sa acorde un interes ridicat atat in ceea ce priveste grija fata de igiena orala, cat si vizitelor regulate la medicul stomatolog.

O educatie potrivita din partea parintilor in ceea ce priveste igiena orala este de mare ajutor mai ales daca incepe cu varsta de 5 ani, cand sunt inlocuiti dintii de lapte cu cei permanenti si copiii incep sa devina constienti ca periajul zilnic si ata dentara indeparteaza placa bacteriana care favorizeaza aparitia cariilor si a bolilor parodontale, dar si ca ii tine departe de medicul dentist.

2.Igiena orala precara cu care parintele isi invata copilul si rusinea pe care acesta o poate simti in fata medicului stomatolog. Acest lucru este influentat in mod direct si de nivelul de educatie , intrucat pacientul cu o educatie deosebita in ceea ce priveste importanta sanatatii orale de la cea mai frageda varsta nu va avea de suportat

manevre dureroase si va intelege ca medicul stomatolog este essential in viata lui si va fi considerat ca un prieten

3.Varsta initiala la care parintele isi duce copilul la stomatolog si frecventa controalelor stomatologice. Cu cat vasrta este mai mica, iar controalele mai dese, cu atat sansele de a dezvolta anxietate dentara sunt mult mai mici.

4.Siguranta oferita atat de parinte, cat si de medic. Parintele trebuie sa ii explice copilului pe intelesul lui ce urmeaza sa se intample,folosind termenii ce-i sunt familiari (intepatura ,piscatura ) .Este de evitat sa i se spuna copilului ca nu va simti nimic,cand de fapt va simti foarte multe ( dar nu neaparat durere )     Este datoria celor mari sa incerce sa-si “mascheze” emotiile,pentru ca un copil resimte toate formele de anxietate pe care le manifesta parintii.

Nu de putine ori copii care au manifestat o teama excesiva la sedintele unde au fost insotiti de parintii sau bunici,s-au dovedit mult mai cooperanti si mai intelegatori in cadrul vizitelor organizate in cadrul scolii sau gradinitei.

In acelasi timp, medicul trebuie sa-si de-a seama daca interesul parintilor e ocazional ,ca urmare a unor fenomene dureroase si /sau infectioase,sau daca  manifesta un interes real pentru sanatatea orala a copilului lor .

Este indicat la prima vizita macar unul din parinti sa fie alaturi de copil. Acest lucru il va face sa se simta in siguranta si mult mai confortabil. Parintelui ii revine in acest caz rolul de observator si va lasa copilul sa raspunda la intrebarile medicului. Aceasta si pentru ca majoritatea copiilor ( mai ales cei cu varste mici ) nu pot fi atenti la doua persoane in acelasi timp .Totusi,la urmatoarele sedinte,este preferabil ca micul pacient sa stea in cabinet fara apartinatori.

Pentru copii paleta de comportamente nedorite manifestata in astfel de situatii este mult mai complexa datorita vulnerabilitatii lor in conditii de stres.

Medicul trebuie sa depisteze toate “temerile” pe care le-a dezvoltat micul pacient si are misiunea de a-i schimba perceptia asupra

tratamentului dentar,de a-i furniza informatii care sa-l ajute pe copil sa-si formeze o imagine corecta asupra a ceea ce urmeaza sa se intample. Fara o alianta medic-pacient nu se poate obtine un tratament reusit.

Deci, succesul terapiei depinde atat de relatia medic-apartinatori,cat si de abordarea micului pacient

Tematori sau nu ,pacientii isi doresc dentistul “ideal” atat din punct de vedere profesional cat si psiho-pedagogic,un medic care sa poata obtine un control al durerii si o gestionare a anxietatii. Competenta medicului inglobeaza  toate metodele de interventie psihologica si farmacologica pe care acesta le utilizeaza cu empatie  pentru a ajuta “micul pacient” sa acceada la un tratament stomatologic corespunzator in bune conditii.

5.Sunetul turbinei si experientele anterioare dureroase. Oricine a experimentat durere sau disconfort in timpul unor proceduri stomatologice, poate deveni anxios si se poate teme de urmatoarea programare.

6.Teama parintilor, care se pare ca in anumite situatii se transmite, de asemenea, la copil.

In concluzie, controlul anxietatii in Medicina Dentara Pediatrica se face prin acomodarea treptata a pacientului copil cu sfera cabinetului si a domeniului Medicinii Dentare, acomodare ce ar trebui inceputa inca din mediul familial, actul terapeutic este recomandat a se desfasura in absenta parintilor, sala de asteptare trebuie sa creeze un preambul favorabil actului terapeutic, intre medic si pacient trebuie sa se stabileasca atat o comunicare verbala adaptata nivelului de intelegere al copilului cat si una non-verbala (aspect fizic, mimica, limbaj corporal). Este recomandata « modelarea » prin invitarea pacientilor noi sa asiste la o sedinta de tratament a unui copil adaptat la actul terapeutic dentar. Cea mai populara metoda de scadere a anxietatii este metoda « tell-show-do » prin care micutului pacient i se explica, i se arata si apoi i se face tratamentul dentar. In ultima instanta se recurge la medicatie anxiolitica de tipul benzodiazepinelor sau histaminelor, utilizate simple sau in combinatii cu sedative-hipnotice.