„În principiu, ca să reuşeşti în viaţă,

trebuie să ştii ce vrei, să vrei să ştii cât

mai multe (...)şi să ştii să te comporţi”

‒ interviu cu Prof. Univ. Dr. Lucia DRAGHIA ‒

Elena PATROLEA: De cât timp sunteți ca-

dru didactic?

Prof. Univ. Dr.

Lucia DRAGHIA: Am

absolvit Facultatea de

Horticultură în 1985 şi m

-am întors în universitate

în 1988, după ce am ter-

minat cei trei ani de

stagiatură, aşa cum era

regula la vremea aceea.

Am fost cadru didactic

suplinitor din 1989, par-

curgând după aceea toate

etapele profesionale:

asistent universitar, şef

de lucrări, conferențiar, iar din anul 2005, profesor

universitar.

E.P.: Dacă nu ați fi ales această carieră, ce

altceva v-ar fi plăcut să profesați?

L.D.: Horticultura nici nu a fost prima aleasă.

Aşa cum se întâmplă adesea în adolescență, variantele

care vizează viitoarea profesie sunt diverse. În liceu,

fiind la o clasă de chimie-biologie, am cochetat multă

vreme cu chimia cosmetică, o specializare care

funcţiona împreună cu chimia industrială şi de care se

separa din anul II sau III. În clasa a XII-a, am renunțat

la chimia cosmetică, conştientizând faptul că numărul

mic de locuri ar limita mult şansele de a ajunge la

această specializare.

Aşa a apărut ideea cu horticultură, mai bine

zis cu floricultură. La un moment dat, am luat în

calcul și silvicultura, tatăl meu fiind silvicultor,

dar am considerat că este o profesie mai dură, mai

“masculină”, și nici nu prea am fost încurajată să o

urmez. O altă variantă, dar de foarte scurtă durată,

a fost și farmacia.

E.P.: Cum v-ați descoperit pasiunea

pentru plantele horticole?

L.D.: Mai întâi a fost dragostea pentru flori

și probabil mulți dintre cei care se înscriu la

Facultatea de Horticultură, mai ales fetele, visează

la floricultură. Cred că la asta m-am gândit și eu la

început, apoi lucrurile s-au așezat altfel. Am

descoperit ulterior că horticultura este un domeniu

foarte vast, care îți oferă foarte multe satisfacții.

Prin urmare, marile pasiuni le poţi descoperi şi

mai târziu! În ce mă priveşte, am avut marea şansa

să practic ceea ce mi-am dorit în mod deosebit,

floricultura.

E.P.: Sunteți cadru didactic de 27 de ani

și ați modelat zeci de promoții. Ce părere aveți

despre generațiile și despre preocupările

variate ale acestora ? Care credeți că este

motivul care explică acest fapt ?

L.D.: De-a lungul timpului, generațiile sunt

diferite și este normal să fie așa, deoarece fiecare

poartă amprenta vremurilor pe care le reprezintă,

din punct de vedere al contextului socio-cultural,

tehnologic, politic etc. Indiferent de epocă, tinerii

oricărei generaţii au priorităţi şi viziuni diferite,

gusturi şi preocupări diverse, încearcă să iasă în

evidenţă abordând un comportament specific sau

manifestând un spirit critic accentuat, tocmai din

dorinţa de a fi mai mult ascultaţi şi înţeleşi.

Dar noutățile cu care vine fiecare

generație sunt extrem de interesante, iar

rolul pe care îl are cadrul didactic este

tocmai acela de a şti să valorifice

spiritul dornic de cunoaştere, simţul

creativ şi curiozitatea tinerilor. În

condițiile în care începem să facem

diferențe între generații, să considerăm

că unele sunt mai bune sau nu decât

altele, riscăm să judecăm greşit şi

ineficient studenții. Cred că nici o

generație nu poate fi perfectă, având

părți pozitive sau negative date de

personalităţile extrem de diferite care o

alcătuiesc şi care sunt marcate de

familia din care vin, de şcolile în care s-

au format, de nivelul educaţiei primite

etc. Astfel, unii se remarcă prin curaj,

imaginaţie, creativitate, dorinţa de

progres, atitudine pozitivă, iar alţii,

dimpotrivă, se mulțumesc cu puțin şi

sunt copleşiţi de dezinteres şi blazare.

Indiferent de vârstă, noi dascălii, ca

formatori de caractere, trebuie să avem

talentul şi flexibilitate de a dezvolta

trăsăturile pozitive ale studenţilor,

insuflându-le curaj şi încredere,

ajutându-i să-și descopere pasiunea

pentru profesia aleasă şi să le dovedim

că alegerea a fost cea bună. Pentru a

reuşi însă, cred că una din condiții este

să știm noi, în primul rând, să ne

adaptăm generațiilor.

(continuare în pagina a doua)

2

LIMBA NOASTRĂ-I

ÎNCURCATĂ

În cadrul acestei rubrici, ne

propunem să semnalăm cele mai

frecvente greșeli care se

înregistrează în limbajul nostru.

De multe ori se pune

accent pe esenţa mesajului, nu pe

acurateţea lui, iar graba de-a

plasa o informaţie constituie

motivul frecvent al neglijenţei în

exprimare. Ne propunem să

răsfoim mai des și atent

dicţionarele, în contextul în care

mass-media nu oferă suficiente

modele de urmat. Discursul de la

televizor sau din ziar se află

adeseori la nivelul vorbitului de

pe stradă.

Iar în capul listei stă

confuzia între cuvinte,

brambureala semantică. Trăim cu

o viteză atât de mare, încât

proprietatea termenilor a ajuns o

pedanterie vinovată.

Două cuvinte între care

se face adesea confuzie sunt

„fortuit” și „forțat”. Fortuit

înseamnă venit pe neașteptate;

neprevăzut, inopinat;

întâmplător, pe când forțat

înseamnă impus prin

constrângere, silit, obligat,

nevoit.

Greșit: Era crispat și zâmbea

fortuit.

Corect: Multe din marile

descoperiri au fost făcute fortuit.

Prof. Univ. Dr. Teodor ROBU

„În principiu, ca să reuşeşti în viaţă, trebuie să ştii ce vrei, să vrei să

ştii cât mai multe (...) şi să ştii să te comporţi”

‒ interviu cu Prof. Univ. Dr. Lucia DRAGHIA ‒

Elena PATROLEA: Mulți premianți au avut eșecuri în viață, și mulți dintre cei “codași” au reușit. Cum vă explicați acest paradox ?

Prof. Univ. Dr. Lucia DRAGHIA:

Există astfel de paradoxuri, dar nu aș merge pe extreme. În principiu, ca să reuşeşti în viaţă nu este suficient doar să ai note mari. Trebuie să ştii ce vrei, să vrei să ştii cât mai multe, să te încăpăţânezi să vrei şi, nu în ultimul rând, să ştii să te comporţi. Nici nu aș vrea să discut problema “codașilor”, considerând că studentul care de-abia a trecut anul şi nu a fost preocupat aproape deloc să-şi facă un minim bagaj de cunoştinţe, irosindu-şi inutil timpul şi viaţa, pierde un start ce nu mai poate fi recuperat şi nu știu în ce măsură se poate realiza profesional, în adevăratul sens al cuvântului. Reuşita acestora, bazată pe specularea unor conjucturi favorabile sau pe susţineri lipsite de fundament, este, eventual, de natură materială şi nu reflectă profesionalismul. Îngrijorătoare sunt însă eşecurile “la vârf”. Astfel de situaţii sunt puţine dar, din nefericire, există în rândul celor care au format elita şi nu au reușit să aibă o evoluție așa cum ne-am fi aşteptat de la un șef de promoție sau de la un student foarte bun. Dacă aş încerca să găsesc motive ale eşecului, m-aş gândi la o incapacitate de adaptare determinată de nivelul scăzut de a comunica eficient şi de a stabili relaţii interpersonale adecvate, izolarea de colectivitate şi timiditatea excesivă; toate acestea creează probleme majore de integrare şi afectează încrederea în forţele proprii. Fără implicare, dăruire şi atitudine pozitivă, şansele de reuşită sunt minime. Alteori, poate fi vorba de studenți foarte ambiţioşi, care depun eforturi mari să se autodepăşească, dar acumularea informaţiilor o fac mai mult mecanic şi nu au capacitatea să coreleze tot ce au învățat pentru a le transpune apoi în practică. De aceea, la un moment dat, nu contează ce note ai luat, ci cât de multe cunoştinţe ai acumulat. Un alt motiv la care mă

gândesc ar fi şi neşansa unora de a ajunge în locul nepotrivit şi de a întâlni oameni nepotriviţi. N-aş vrea să iau în discuţie şi varianta notelor mari, nemeritate.

E.P.: Aș dori dacă îmi permiteți să vorbim despre doamna Draghia Lucia din afara catedrei. Cum v-ați caracteriza în 3 cuvinte ?

L.D.: O întrebare la care mai greu se poate răspunde, din teama de a nu exagera. Fiecare dintre noi încearcă să-şi schiţeze o reprezentare a propriei persoane, dar doza de obiectivitate este discutabilă. Dacă aș alege trei cuvinte care să mă caracterizeze, s-ar putea să-i dezamăgesc fie pe criticii mei foarte exigenţi, fie pe cei care manifestă o mare înţelegere faţă de defectele mele. Aş prefera să mă văd prin ochii celor din jur, cu părțile bune dar și cu defectele și punctele slabe. Bănuiesc că ar fi varianta unei analize mai corecte şi mai legitime, deoarece părerea proprie, de foarte multe ori, poate crea imagini denaturate. Asta nu înseamnă însă că nu ştiu cine sunt, cum sunt sau ce-mi doresc. Oricum, sunt un om obişnuit, cu calităţi şi defecte, dar care crede cu tărie că în horticultură şi în educaţie nu există zădărnicie. Pe mine, cel puţin, m-au ajutat să fiu mai puţin vulnerabilă în faţa unor încercări.

E.P.: Vă mulțumim pentru că ne-ați acordat acest interviu. Ce sfat aveți pentru studenții din ziua de azi?

L.D.: Să iubească viaţa, să se înconjoare doar de oameni interesanţi, de la care să înveţe multe lucruri bune, să fie optimiști şi energici, să aibă idealuri în viață și să le vizeze tot timpul, să aibă dorința de a ști, să aibă puncte de vedere realiste și viabile, să iubească meseria pe care au ales-o și să fie convinși că nu te poți realiza în nici o meserie dacă nu o faci cu dragoste; cu atât mai mult în horticultură, pentru că plantele te simt, iar dacă nu le acorzi dragostea cuvenită nu îți răspund aşa cum ţi-ai dori. Horticultura este nu numai știință, ci și artă. Şi cum arta este însoțită întotdeauna de frumos, frumosul nu vine decât dacă pui multă dragoste și iubire. În plus, studenţilor horticultori le reamintesc ceea ce le spun de fiecare dată, că sunt cei mai buni, cei mai frumoși, cei mai deștepți şi sunt norocoşi că şi-au ales o meserie atât de frumoasă!

SEMNALE EDITORIALE

Teodor IACOB, Vasile VÎNTU, Costel SAMUIL, Nicolae Dumitrescu

Pajiştea. Caracterizare, îmbunătăţire, folosire, Editura „Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi 2015

Cartea, realizată sub coordonarea domnului Prof. univ. Dr. Teodor

IACOB, în anul 2015, descrie ecosistemele praticole din România, sub aspectul importanţei, clasificării şi răspândirii acestora. De asemenea, pentru tinerii pratologi în formare sunt prezentate principiile de bază şi metodele folosite în tipologia pajiştilor permanente. Informaţiile sintetizate în această carte vin şi în sprijinul fermierilor sau persoanelor ce deţin şi exploatează suprafeţele ocupate de pajişti permanente. Astfel, sunt prezentate metodele de îmbunătăţire a productivităţii şi calităţii acestora, elementele folosirii raţionale dar şi condiţiile în care pajiştile permanente trebuie desfiinţate și cultivate altele noi. În finalul cărţii, sunt prezentate sub formă de planşe color un număr de 110 specii de plante, reprezentative, din pajiştile permanente.

Asist. Dr. Ing. Mihai Stavarache

Nr. 15

3

Sărbătoriții perioadei

21 decembrie – 24 ianuarie:

Zile de naștere: 21 decembrie - adm.fin.I S ZAHARIE BULIGA, Audit intern 23 decembrie – Conf. univ. Dr. CARMEN BUJOREANU 24 decembrie - Asistent universitar ROXANA NEGREA, Facultatea de Horticultura 30 decembrie - Șef lucrări (lector universitar) MARIUS CALIN, Facultatea de Horticultura 30 decembrie - adm.fin.I M COSTICA BADRAGAN, Achizitii 01 ianuarie - Șef lucrări dr. IRINA-OANA TANASE, Facultatea de Medicina Veterinara 02 ianuarie - lector ADRIANA-ELENA ANITA, Facultatea de Medicina Veterinara 04 ianuarie - Șef lucrări (lector universitar) RADU-ADRIAN MORARU, Facultatea de Agricultura 04 ianuarie - Profesor universitar IOAN-MIRCEA POP, Facultatea de Zootehnie 05 ianuarie - Laborant ELENA ILIUTA, Facultatea de Horticultura 06 ianuarie - Inginer IOAN MORARU, Facultatea de Horticultura 07 ianuarie - Tehnician IA IOAN ROMANESCU, Facultatea de Agricultura 07 ianuarie - Secretar VIORICA CAZACU, Secretariate 11 ianuarie - Inginer a ELENA-MIRELA CRETU, Facultatea de Horticultura 11 ianuarie - Inginer IONELA BURCA, Facultatea de Medicina Veterinara 11 ianuarie - Secretar II S ELENA-ROXANA COSUTA, Secretariate 12 ianuarie - Tehnician VIOREL GRAMA, Facultatea de Horticultura 13 ianuarie - Sef lucrari dr. LUCIAN-EMIL CRETU, Facultatea de Agricultura 16 ianuarie - Profesor universitar CONSTANTIN LEONTE, Facultatea de Agricultura 17 ianuarie – Prof. Univ. Dr. AUREL CHIRAN, Facultatea de Agricultura 24 ianuarie - Asistent universitar EDUARD BOGHITA, Facultatea de Agricultura 24 ianuarie - Șef lucrări (lector universitar) CARMEN-MARIANA MIHALACHE, Facultatea de Agricultura 24 ianuarie - Asistent universitar RALUCA-ELENA DONOSA, Facultatea de Zootehnie 24 ianuarie - Șef lucrari (lector universitar) RAZVAN-MIHAIL RADU-RUSU, Facultatea de Zootehnie 24 ianuarie - Asistent universitar ALEXANDRU-DRAGOS ROBU, Facultatea de Zootehnie 24 ianuarie - Asistent universitar MARIA LARISA IVANESCU, Facultatea de Medicina Veterinara 24 ianuarie - Șef lucrări (lector universitar) VASILE BOGHIAN, Facultatea de Medicina Veterinara

Tuturor sărbătoriților acestei perioade, vă adresăm sincere felicitări, cele mai frumoase gânduri și urări, dorindu-vă

să aveți sănătate, multe bucurii și împliniri pe toate planurile.

La mulți ani ! Cine oare-i Moș Crăciun?

Dacă în numărul anterior am vorbit despre Moș Nicolae, iată că veni și rândul lui Moș Nicolae să vorbim un pic despre el. Nu, nu ați citit greșit! Chiar Moș Nicolae am scris, și tot despre el vom vorbi, pentru că Moș Craciun nu este decât o versiune mai nouă a celui cu care debutează luna Decembrie.

Pe data de 23 septembrie 1823, Pastorul american Clement Clarke Moore, publică în revista Sentinel din New York un poem, în versurile căruia îl descrie pe Sfântul Nicolae ca pe un personaj dolofan, simpatic și zâmbitor care venind cu sania trasă de reni împarte cadouri copilor ascultători. Această poezie a devenit virală în anii următori, fiind preluată de multe alte publicații și tradusă în multe limbi ale pământului.

După nici 40 de ani, în 1960, caricaturistul Thomas Nast publică în cotidianul Harper's Illustrated Weekly un portret al lui Moș Crăciun pe baza poemului lui Clement Moore. In următorii 30 de ani, acesta a păstrat tradiția, publicând în fiecare an o altă înfățișare a Moșului. Tot Thomas Nast este cel care în anul 1885 lansează ideea că Moș Crăciun trăiește la Polul Nord, idee preluată și dezvoltată ,în următorul an, de scriitorul George Webster.

Imaginea lui Moș Crăciun, așa cum o cunoaștem noi astăzi, este rezultatul unei puternice campanii de publicitate făcută de prestigioasa companie Coca-Cola în anul 1831. În cadrul acestei campanii, desenatorul Haddon Sundblom i-a creionat Moșului un costum rosu, ce-i îmbraca corpul durduliu cu burta proeminentă. Această imagine este folosită în reclamele publicitare de atunci și până în prezent.

Numele american Santa Claus își are originea în denumirea de Sinterklaas, de origine olandeză, care nu este nimeni alcineva decât Sfântul Nicolae (Saint Nicholas).

Moș Crăciun, fiind un bun prieten al copiilor, respectă tradițiile acestora în orice țară ar merge. Astfel că în America primește de la copii câte un pahar de lapte și câțiva biscuiți, la cei din Rusia se pare că este însoțit de Albă ca Zăpada pe când doar în Olanda se duce însoțit de calul său alb să pună cadourile în niște saboți de lemn special pregătiți. Când ajunge în Suedia, Moș Crăciun se transformă într-un pitic și pune cadourile copiilor într-un sac îngropat în zăpadă, asta numai după ce mănâncă un bol de orez cu lapte. În Elveția, duce personal bradul de Crăciun, iar în Islanda există 13 Moși, câte unul pentru fiecare zi din perioada sărbătorilor (24 decembrie - 6 ianuarie). Aceștia oferă cadouri copiilor cuminți, iar celor obraznici le lasă câte un cartof.

În România, se pare, că cei mici sunt un pic favorizați. Cu puțin noroc, aceștia îl pot vedea în persoană pe Moș Craciun cum vine și le dă cadoul, iar răsplata cea mai de preț din partea copiilor este vreo poezie sau vreun cântecel învățat de aceștia. Dacă Moșul ajunge mai târziu, aceștia vor găsi dimineața, sub brad, cadourile.

Începând cu anul 1985, Moș Crăciun, și-a stabilit și adresa exactă pentru a putea primi mai ușor scrisorile copiilor din întreaga lume. Astfel că acesta și-a construit o casă și un întreg atelier de jucării chiar în Laponia, Finlanda. Astfel, aici, din 1985 până acum, a primit peste 13 milioane de scrisori din întreaga lume. Evidențele Moșului spun că din acestea peste 35 000 au sosit din România.

Pentru că acum, Moșul își pregătește sania pentru a veni spre noi, vă dorim ca

pe lângă tradiționalele cadouri să vă așeze sub brad multă sănătate, iar în suflete

multă pace. Sărbători fericite!

Bogdan Palcău, Masterand al

Facultății de Teologie Ortodoxă, Iași

„PENTRU NOI S-A NĂSCUT PRUNC TÂNĂR, DUMNEZEU CEL MAI ÎNAINTE DE VECI”

Fragment din Scrisoarea pastorală

la sărbătoarea Naşterii Domnului a

Înaltpresfințitului Părinte TEOFAN

Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

Iată-ne ajunşi, cu mila lui

Dumnezeu, la sărbătoarea cea mare şi

sfântă a Naşterii Domnului. Ne aflăm la

capătul unui an care, deşi a trecut atât de

repede, a cunoscut destule întâmplări

nefericite, care ne-au marcat, mai mult

sau mai puţin, pe fiecare dintre noi.

Au sosit şi ultimele zile ale acestui

an şi, parcă, agitaţia s-a mai diminuat

puţin. Este tocmai potrivit pentru o clipă

de linişte, pentru un moment de colind,

pentru un răgaz tihnit în sânul familiei.

Cu ce va veni anul 2016, Dumnezeu

singur ştie. Omeneşte vorbind, semne

bune nu prea sunt, ba chiar dimpotrivă.

Nu ne pierdem însă nădejdea: mare este

Dumnezeul nostru! Nu ne părăseşte, căci

suntem făptura Lui. Ne este necesară

conştiinţa apartenenţei noastre la Biserica

lui Hristos. Ne este de trebuinţă o oprire,

pentru o clipă, din ritmul infernal al

mişcării continue, al agitaţiei

permanente, al frământării din fiecare zi.

„Opriți-vă și cunoaşteţi că Eu sunt

Dumnezeu” (Psalmi 45, 10) zice Domnul

în Psaltire. Este glasul dumnezeiesc al

Cerului adresat nouă, pământenilor

cuprinşi în iureşul ambiţiilor de tot felul,

al orgoliilor nenumărate şi al unei

dorinţe nestăvilite de superioritate în

raport cu ceilalţi.

„Omul de azi – spunea un gânditor

creştin român – trăiește totul în fugă, el nu

prinde frumusețea, nici lumina adevărului.

Cele mai alese rosturi și semne îi scapă; îi

scapă nu pentru că el ar fi în păcat, ar fi

sortit de la început să nu vadă, ci pentru că

felul în care își trăiește viața aici îi închide

porțile înțelesului. Cu fiecare zi ce trece,

omul se îndepărtează de plaiurile bucuriei și

ale înțelepciunii. Trufia și îndemnul numai

către ordinea materială a lucrurilor îl fac să

coboare cele mai de jos trepte ale condiției

umane.” (Ernest Bernea, Îndemn la

simplitate).

„Opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt

Dumnezeu!” Unde să ne oprim? La

Peştera din Betleem. Acolo „pentru noi S-a

născut Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai

înainte de veci”. „Acesta este Părinte și

Domn al veacului ce va să fie (...) Acesta este

Dumnezeu tare, Care ține cârmuirea

făpturii”(Cântarea a şasea a Canonului

Utreniei din 25 decembrie, în Mineiul

lunii decembrie), rostesc slujbele Bisericii.

MESAJ DE FELICITARE din partea Colectivului redacţional al Revistei “Agricultura şi Viaţa” şi al Facultaţii de Agricultură, Decan, Prof. Univ. Dr. Teodor ROBU Domnule Rector,

La împlinirea frumoasei vârste de 58 ani, cu deosebit respect şi aleasă prețuire, Vă adresăm urări de sănătate, bucurie, pace și viață îndelungată. Rugăm pe Bunul Dumnezeu să Vă dăruiască bucurii și împliniri frumoase în plan profesional și familial.

Rugăciunile Sfântului Vasile al cărui nume îl purtați, să vă ocrotească în toată lucrarea cea bună.

La mulţi, buni şi frumoşi ani!

http://www.uaiasi.ro/agricultura/

EVENIMENTE — cronică în imagini

În perioada 11-12 decembrie a.c., s-au organizat două vizite tematice, cu 50 de studenți participanți, la potențialii angajatori şi la parteneri de practică. Scopul acestei acțiuni a fost acela de a permite studenților să vadă utilajele despre care au învățat la cursurile teoretice cuprinse în programa universitară, să observe diferitele roluri pe care specialiștii le au în activitatea zilnică în unități din domeniul relevant pentru pregatirea lor. Din programul proiectului, menționăm: Vizita la Ferma de lângă Pașcani

(plantație de cătină), Vizită la societatea SC Cerbul Carpatin Forest SRL (fermă agricolă vegetala cu peste 1200 ha), Vizită la ferma Vicșani (fermă cu peste 1400 ha, din care 250 ha cultivate ecologic). 160 ani de învățământ pedagogic la Iași Liceul Pedagogic „Vasile Lupu” din Iași a marcat marți, 15 decembrie a.c., 160 de ani de învățământ. Evenimentul a avut loc în Aula Magna „Haralamb Vasiliu” de la Universitatea noastră. La întâlnirea aniversară au luat parte invitați de seamă, printre care Camelia Gavrilă, inspector şcolar general în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean, Ecaterina Andronescu, fost ministru al Educaţiei, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Părintele Petru Gherghel, Episcop de Iaşi, Constantin Arvinte, compozitor şi fost elev, Mihai Chirica, primar interimar, Cristina Truţescu, preşedintele Curţii de Apel Iaşi, fostă elevă a Liceului Pedagogic şi alţii.

Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, prezent la reuniune, a rememorat chipul drag și sever al învățătorului din satul natal.

A consemnat Vasilica Onofrei

Sponsor

principal:

Facultatea de Agricultură USAMV Iași Aleea Mihail Sadoveanu nr.3, Iaşi, 700490 tel./fax: 0232 407 347 Director general: Prof. Dr. Teodor ROBU Director editorial: Prof. Dr. Mihai AXINTE Redactor-șef: Vasilica ONOFREI, drd. Fitotehnie tel. mobil: 0741 706 602, 0761 621 994 e-mail: redactor_sef@yahoo.com Colectiv redacțional: Roxana-Alexandrina CLINCIU-RADU, drd. Fitotehnie, Elena PATROLEA, Costinela PATROLEA, Ramona-Petronela TOMA studente, TPPA, III

Pentru susţinerea acestei publicaţii, vă rugăm să ne

contactați la datele de mai sus în vederea inițierii unei

frumoase colaborări.

Cu inimi cernite, ne manifestăm întreaga

compasiune și suntem alături de familia îndoliată.

Rugăm pe Bunul Dumnezeu să îi întărească su-

fletește pentru a putea depăși aceste momente de

grea suferință după ce au condus pe utimul drum

pe Mădălina Cosmina Damian, care la doar 22 de

ani, a plecat dintre noi fulgerător și prematur,

lăsând în urma ei atâta durere și zbucium sufletesc.

Dumnezeu să o ierte!

Publicație bilunară a Facultății de

Agricultură - USAMV Iași