N. IORGA ŞI COMISIA MONUMENTELOR ISTORICE

N. Iorga a fost invocat la fiecare din început uri le de drum căt re ca re al­te reorganizări au si lit Comisia noas­tr ă să se întoarc ă. Victor Brăt ul es­cu, secretar-director în timpul inter ­regnului dintre I orga şi Al. Lapedatu, l-a sa lutat cu pietate şi cu curaj ex­cepţiona l atunci, în decembrie 1940, cînd prima zăpadă nu se topise înc ă pe mormîntul ce lui asasinat 1

• Preşe ­dintele nostru şi regretat ul Hori a Te­odoru l-au evocat la rîndul lor în 1970, la începutul seriei noi a · Buletinu­lui'2, fără a bănui că însăşi fiinţa Co­misiei restaurate avea să fie, peste nu­mai şapte ani, suprimată brutal. în is­toria instituţiilor româneşti, mitul în­temeietor al meşterului Manole se re­petă ca un bl es tem. Comisia noastră , ş i ea, ·a fost înfiinţată de mai multe ori: organismele create în 1860 şi 1874 nefiind decît încercă ri nereuşite de a o chema la viaţă;· trebuie să con-

N. Iorga în gara Botoşa nilor copi l ă ri e i .

1 „BCMI", XXXIIf, fasc. 106, oc!.-dec , 1910, p. 3 - 4.

2 Horia Teodoru, ln memoriam, „Buleti ­nul Monumentelor Istori ce", XXXIX, nr. I, 1970, p. 5. Vezi ş i Liviu Şte fănesc u, Nicolae Iorga şi monumentele istorice, _ i bi d„ nr. 2, p. 12 - 17.

side răm că ex i stenţa ei datează doar din 1892 ş i să ne pregă tim pentru acest centenar, cu nă dejdea că urmă­torn I sPco l de activi tatc va fi mai ferit de vicisitudini .

într-unul din vechile noastre pro­cese-verbale se poate citi: „ Dl. Preşe­dinte urează bun venit d-lui N . Iorga în mijlocul Comisiunii, care, zice d-sa, se felicită de-a putea lucra de acum înainte cu un co leg de valoarea d-lui Iorga la opera de studiu şi con­servare a monumentelor noastre isto­ri ce" 3

. Numit membru al Comisiei la 3 noi embrie 1914, prin decretul nr. 3475, semnat Ferdinand, N . Iorga a ocupat locu l rămas vacant prin moartea lui I. Kalinderu, preşedinte abso lut .nul al Academi ei Române. Ci­tă deosebire între autorul „Portului b ă rbii la Romani" şi succesoru l său! La data aceea, N. Iorga străbătu­se teritoriul aproape întreg al (ării,

3 „Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice", 1914, Buc ureşti , 19 15, p. 52. Cf. Ra­port General cu privire la lucrările C9misiunii Monumentelor Istorice în 1909, Bucureşti, 1910, p. 14 (se cons t a t ă „s ilin(ile neobosite ale unor sc riitori luminaţi ş i patrioţi ca d. N. Iorga, Al. Tzigara- Samurcaş, Al. Ştefu ­lescu etc„ a căror colaborare la lucrarea noas­tră avem deosebi ta bucurie a o an un.( a aic i") .

ANDREI PIPPIDI

apoi trecuse cu paşi de pelerin hotare­le, pentru a cunoaşte ş i restul p ă mîn ­tului românesc. Rez ultatul acestor ca­l ătorii din anii 1903 -- 1906 fusese nu numai acea închegare de in formaţfi ş i c redinţ ă pe care se va baza concepţia sa politi că, domin at ă de imperioasele exigenţe ale unit ăţ ii n aţ ional e ş i ale democraţi e i organice, ci ş i publica rea acelor· Drumuri şi oraşe, Sale şi mă­năstiri din .România, Ţara Românilor, mănunchiuri de impresii care începu­seră să apară din 1904 sub titl ul Dru­muri neobişnuite prin cea mai necu­noscută ţară . „Convorbirile literare" din 1905 şi 1906 cuprind al te pagi ni a.le sa le, intitulate Vechiul meşt eşug de clădire al românilor ş i Meşteşugul de pictură şi sculptură în trecutul ro­mânesc: sînt, l e-aţi recunoscut desi­gur, capito le din vo lumul al 111 - lea al I storiei românilor în chipuri şi icoa­ne 4. Cu acestea începe la noi act i vita-

4 Drumuri şi oraşe din România, Bucu­reşti, 1904; Sat e şi mănăstiri din România, Bu­cureşti , 1905; Ţara Românilor, I, Rom.â.nia, l. Judeţul Prq.hova , V ă l enii de Munte, 19 10; De la Bucureşti la Gherghi ţa , „Convorbiri literare", 39, 1905, p. 487 - 498; Târşorul , ibid„ p. 985 - 988 ; Vechiul meş teşug de clădire al românilor, ibid„ p. 396 ~ 424; Meşteşugul de pictură şi sculptură în trecutul românesc, ibid„ p. 26 - 42, 11 5 - · 134; Negoţul şi meş­teşugurile în trec utul românesc, Bucureş ti . 1906.

27

tea ştiinţif i că într-un dom niu abia at i ns pîn ă atunc i de arhitecţi i Gabrie­lescu, Traj ane cu au Cegă nea nu ş i că rui a un tov a r ăş de g nem ţ i ca Al. T zi ga ra- a murcaş îi aducea numai ca pacit atea a de o r ga ni zator. Conti­nuitatea el e pr oc up ă ri la N. I orga s poate obse rva prin comparaţi e cu co n­f e rinţ e l e sa l reuni te dup ă aproape 30 ele ani , în vo i umu I V echea artă re­ligioasă la români: icoa na, argintă ri a, miniaturile, cul pturile în lemn ş i ţe­să turi le 5.

Ca litatea ci „m mbru al Comi sii.i ­nii " era lucru mare pe vre.mea aceea; nu uitaţ i că erau numai opt. Pr şed in te a fost ales Onciul, clup ă chimi stu l l st 1«:1t1, cu l pc ţ1u11a1 · de ohivL' l' ai-ilcolu­g-1 CL' :;,1 111 'l llLI ·c ri :'l'. .\ . I o 1· ~a pre I u 111 u :-.ucct·::.iu11L:ă lu i 01 1c1u in 1923, a e­(l11u1 i:l(L'i:.IS ta u111.'(it· p111<:1 ln 1noartl' a Si:I tragica, i:ll'Lllll u Jlilllaial CI · veac.

Ca membru ş i apoi ca p reşedint e al Co mi siei, el s-a remarcat prin nenumă­rate i nt rven(ii , di ntre care me rit ă s·a amintim cîteva. La ce i·erea lui a fost emi dec retul rega l el e la 2 iuli e 1915 prin ca re toate bi se ri ci le dina inte de 1834 sî nl c lc:sa te monumente i tori­ce6. A contribuit la sa lva rea unor mo­numente ca Bi seri ca Domnească din Curt a el e Argeş ş i casa Hagi Prodan ele la P l o i eşti , ca re rau în primejdie de a fi dărîmat . Se ş ti e mai puţin că a fost nevo ie ş i în alte ca zuri de împo­trivi rea lui clîrză. De p i ldă, în îns m­nă ril e ale z i Ini ce, Gh. T. Ki ri leanu a înregi trat, la I mai 191 5: „ G ăse c pe Iorga l a otel, aş t eptîncl ·pe mini tr ul Duca spr a m rge la mi t ropol i t să- l li n i ş l ea scă asupi-a planuri lor arh i tec­tulu i Maimarol u de a se întinde cu palat ul Ca m rei Deputa ţilor asupra c l ă d i rilor M i tropoli ei. Îmi sp une ă P tre arp a avut ideea că M itropoli a trebui e rasă ele aco lo ca o vech i tur ă de pri so ! " 7 I ar într - un proce -verba l, d la 17 fbrua r i 1914, se notează „ cerer ea d- lui proi . ;\J. Iorga ele a s int rven i pentru rn nţ i n e rea bi se ri c ii Sf . Spiridon l/e"hi, ce s-a dec i a fi d ă rîmată în vc dc1 . î.. : " mirii pi e ţ e i Senatului . omi si a rva6 ;, pe d- nii Ghi ka ş i Ba l ş sa vad ă în ce mod -ar putea on erva ac astă b i se ri că înla ­untp!\ JJ iP1e1 proi c tate'· 8

. Din p~i ~ ca te, pe c in ci Pau- i ai-l1i a s înalţa în ă p dea lul ci, deş i vec in ăta t ea Parla­mentului a con tinu at să f ie o amenin ­ţa r e, Si. Spiridon a căz ut victim a vandal i mului de . ta l.

Ceea ce s-a publicat pîn ă a um din arh i va eq i i p ntru Transi l va ni a a omis iei clovecleşt că i nterv n ţ iil e lui \I. I or ga au r e u ş i t să sa lv ze la Med i aş, turnuril e ci - apă r a re al incin -

:; Veci/ea or tu re/1 .~wusă la ro111Li11i. \i<1le-11ii de Munte. 1934.

. u „ Anu arnl" pe 19 15, Bu c ureş ti , 1916. p. 14. 19, 25.

7 „ M agaz in isto ri c'', XV I , nr. 5. 1982. p. 48.

8 „ An11arul" r e 1914. p. 25 .

28

tei fortif îcate, la Movile alt turn, al bi ser ic ii evangh eli ce , la Dîr j iu bise­rica re format ă , la Bi str i ţa o casă din veacu l al X V I - lea, la Bucium cas t rul roman, la Orhei u Bi st riţe i ziduri le vechii ce t ă ţi , ele. 9 . Apelur i le ale la autorit ăţi l e loca le - pentru interz i ­ce rea trans f e r ă rii cruci lor de p i at r ă ş i a lroi telor , p ntru ex propri er a d terenuri , pentru sol ic it area unor sub­v nţii desti nate co nse rvării monumen­telor, pentru împ iedica r ea unor lu­c r ă ri nea utori za te 10 - vocă, prin insi te nţa ş i en rgi a lor, a pect con­crete ale unei ac tivit ă ţi neo bosite. In acela i timp , provoacă re fl ec ţii melan­co li ce, da ă n gîndim la fortul de a înv inge ine rţi a ră u vo i toare, da r dă­t ă t oa re to tu ş i d- înc redere, fiindc ă ne c u ce r eş t si nceritatea ve hement ă a omului.

Din co r espondenţ a lui N. Iorga cu pre f ecţ ii ş i cu st a re ţii s-a r putea aleg destul e izbucniri mînioase. O adr ă ofic i a l ă din aj unul în tal ă rii Muzeului Naţional de Anti c hit ă ţi în se diul să u ac tual are acest ton impe­rativ : „ D a ă pîn ă vin ri, lucrînd z iua ş i noaptea, nu se va aşeza Muz -ul ... voi f i liber a căuta a lţi funcţionari, a c ult ă tori d ordinel e m inistrului ş i cu tragere de inimă pentru datoria lor" 11

. Alteo ri însă, est e vre dni că de remarcat forma prevenitoare, de exemp lu într-o c rer de a se asigura protecţia ·unor preţioase ob iect de

" I oan O pri ~. !' rol ejarea mări urii lor cul­/ural -arlist i i:e din Transilvan.ia şi Banat dupa M area Unire, Bu c ureşti , 1988, p. 72 , 79 - 80. 83 - 86, 126. 208, 217, 222.

10 De exemp l u, Arh i ve le Statului [ aşi, fo nd Primă r i a l aşi, do ar 275/ 19! 9, f. I : sau fond Rez identa regalii a ţinutu l ui Prut, dosa r 246/ 1939, f. 19, 33, 60, 76, 84.

11 N. I Ol"ga, Corespondenţ ă, 11 , ed. Eca­teri na V aum, Bu c ureş ti, 19 6, p. 88.

patrimoniu, semnată de preşedin tele Consi l iu lui de Min i ştr i : „ V ă rog ă b i n evo i ţi a-mi comun ica măsur i le ce veţ i l ua . p ntru îndep l in i rea dorin\e­lor ce v-am ex primat mai sus ş i să primiţi asigurarea d osebitei mele stime" 12.

D evotamentul lui ~ . I~r ga pentru ca uza monumentelor 1 tor1 ce a mers pîn ă la a ţ in e co n fe rinţ e cu 2 lei in· trar a pentru a strîn ge fondurile 'ne­c sa re un i res t a ur ă ri, ca în cazul bi seri c ii de l a S ă ftica. Aseme nea co n· r e rinţ au îndeplinit un ro l în educa­rea publi cului , m ăca r p ntru o gene­raţi e sa u do u ă, de la ex plic aţiil e dale ce rce t aş il o r î n 19 14, Ce este un mo­n.umen.t istori c 13

• au î n că o dată în 1916, ci spre Monumentele noastre de i torie şi artă 14, pîn ă la c uvînt ă ril e la radio din ultimii ani ai vi etii. C hiar î n 1939, atrăgînd ate nţi a a upra si­t u aţie i de la Pîngăra( i, el vo rbea de „ încă o ruin ă d i sto ri e ş i artă sup! ochii n oşt ri n esimţitor i " 15. C u un ast­fel de prilej, el î ş i repeta rezer v le i · 1 ţa UL' 111ud alitatea de re taurare a leasa de Lecomt e du \;o uy, istemul de „clarîm ă ri. reiace ri ş i preîaceri, ·u 1·resce le de co ie t ă ri - pari siana pe

12 l bid., p. 346. i :i „Anuaru l " pe 1914, p. 129 - 140. 14 Cercetaşii şi monumentele noastre de

istori e şi artă. Cîieva învăţături şi sfaturi date 1n eara de 25 martie 19 16 în prezenţa

· A.S. R. Principelui Carol ta Fundaţia Universi­/ ară Caro l I , Bucureş ti , 1919.

15 Confe r i n( ă la radio (29 s ptembric 1939) în „Neamul Românesc" , XXX IV , nr . 217, 2 octombr ie 1939.

N"ico lae Iorga ş i gene r ;; lul Negru zz i rez identul 1·cga l, la in augurarea M uzeu lui Co lec \iilor Co· mi iei Monumentelor Istori ce din I aş i, 1938.

. . 'I '"'...i. ~.: '\„ „ „ ."r. \, ~

~~". ". ,.·. „1, . „j

Nico lae Iorga în vizită l a Popă u(i

ca re le-a a tern ul frate! înnoitoru ­lui "16. Ace l eaş i criti c i se găs sc .ş i într -o viaţă de om, nu numai f aţă de „od io ul interior , orbitor de aurit al bi ri c ii a rgeş ne, cu to ate cînteieri le ş i sclipiril e, tot st r assul ieft en cu ca re ahi tec lui francez I ua ochii necun oscă­tori lor ş i oamenilor l ip s iţi de gust ", ci ş i faţ ă de lilul pas ti şe l o r neaoş i -le, ceea ce el num,ea „imi t a ţi a falsului gen i to 1 ·, pentru c l ă dirii pub li c " 17. Pagi na întreagă ar fi de citat , în pri ­mul rînd pent ru mode ti a mă rluri irii că familiari za rea treptată cu un ma­re trecut arti ti c a fost de fapt ex p -ri enţa unui autod i dac l.

Con şti nt de funcpa so~ i a l ă a m?­numenlului , N. I orga s-a gîn di t, prin ­tre cei din tîi în ţa ra noa tră , la case le memo ri ale, d a că ror utilitate p ntru educa ţi a i sto ri că îl co n în e e exe IT\­plul de la W eimar. La Belgrad, în 1913, v ăz use cum s p ă trează amin ­tirea lui Milo Obrenovici : „ I ată asprii lui ciorapi de l în ă groasă, ămăş il e lui de pînz ă ori e nta l ă, patul lui simplu ca al unui să te an chi abur, i ată naivele icoan ce atîrnau pe p re(ii odăii în ca r i s-au închis 'o ·hii " 18. U n an mai lîrziu, el va da aceste îndrumă ri ca­rncler islic : „ Evident că e ~xage rat a face co l cţ i e de pl apome, d lavabour i, cu fii , izme, papuGi ai notori t ă ţilor

aces tei lumi , dar a face să dă inuiască pentru urma ş i , fără v reo schimbare, locu l în ca re a gîndit un erou, al i aptei au al gîndului , a- l preface într-un fel

d mi c templu al ace luia ca re i -a ă­l ăş lui t Ir căto rul trup· acolo, e ş i o da­tori e morală ş i un exce l nt mijloc d învă ţ ă tur ă i toric ă pentru tin erel " 19.

Dar N. I orga a fost şi un ctitor de mu ze , urmă rind pe aceas t ă ca le ace l aş i scop, de a crea un public căru i a înţe leg rea isto ri"ei, prin apropierea de v tigii le sa le materi ale, să- i form ze sp 1r11u1 ' 1\·ic :;ii sa- 1 cun-ol 1dc zc cultu ­ra. Lui i · 1: dawrie·aZd i111liuga( 11· ·a „co­lec(iun ilor Comi iunii ", inaugurate în ­că din 1910 ş i că rora le va da, în forma noului Muze u d Artă R li gioasă, un local cor sp u nzător în 193 1: palatul Kretzulesc u. Persona l, e te unul din ­lr donatori . Cata logul din 19 12 men­(ion ează cinci gravuri ş i un antimi s din Transilva ni a seco lul ui al XVI II - I a

16 Sfaturi pe întun eric, I , Bu cu-reşti, 1936, p. 209 - 2 10.

17 O v i aţă de om aşa cum a ios l, cd. V<1leriu Râpca11u ş i ancia Râpeanu. Bu ur şti, 1976, p. 337 _ . 338. . .

ia Pagini despre Serb i a de az i, Bu u reşt 1 , 1914, p. 57 - 58.

19 „Anuaru l" , pe 19 14 , p. 132 - 133.

Nico lae Iorga la deschiderea cqr uri lor de vară de la Vă l e ni în 1938.

oferite de l orga 20. V a .ajunge în

1938 ă înfiinţeze şi la l aş i un mu z u al Comi siei M onumente lor I lori ce. Mi cul muzeu de artă re li g i oasă de la Vă l nii de Munt era un aşezămî nt cu . ca re se mîndrea în 1930 cînd se s imţea co p l eş it ,de mil ă „pentru i oan le uitate prin poduri de bi eri i, bise ri ci ca re îşi cerea u ş i el un dram de mil ă, a să nu cadă ziduril"e cojite şi c r ă pat e, ca să nu piară ultimei r ă măşiţe ale fres­ce lor, spoite pe de-asupra, mîzgă lit e cu batjocura „picturilor" în ulei . Pen­tru manusc riptele de la 1600 ca re se topeau în praf , pentru zdrenţ le căr ­ţilor biser i ceş ti p ătate de ceară şi ă­mă nate cu muş te l e din vremea Fanari -

20 Vi rgi li u N. Drăgh iceanu , Catalogul Co­lecţiunilor Co mi siunii Monumentelor I s torice, I , Bucureş li, 19 12, p. 69 - 7 1.

oţ il or, odihnind între fii mµcede, pen­t ru to t ce o vrem la ă în urma ei , ca ă nu fi murit cu totul" 21

.

încurajînd întemeierea de muzee şco l are, găseş te timp , în cur ul un i viz ite of iciale prin (ar ă , ca prim-n .i ­nistru, să se oprească la Si li st ra, unde dir clorul liceului, P ri cle Papahagi, a l că tuise o co l ecţ i e de a nti c hit ă ţi lo­ca le, pentru a cop i a in sc ripţii le 22

. Cît despre spiritul în ca re N. I orga ar fi vrut să se dezvol t aceste muzee sta u mă rfuri e cuvintele sa le din 1923: în fa­ta zelului cu care noii a utorit ă ţ i , la

21 Aşezărninl ele mele (ex tras din „ Boabe -ele gri u", I , nr . 5), Buc ureş ti , 1930 , p. 4.

22 Deux in scriptions grecques i11.edil es de Sili"tra„ RH EE, V III , 193 1, p. 226 - 227; Memorii, VI , Bu c ureş ti, 1939 , p. 170; Biblioteca Academiei , co re ponden(a N. Iorga, vo i. 366, r. 243 - 244 ..

29

Arad şi la Tîrgu Mureş, înlăturau din expoziţii istorice amintirea dominaţiei ungureşti: „ Orice neam are dreptul să-şi venereze luptătorii şi mucenicii; cu ce drept - mă întreb fără şovăire - oprim noi pe acesta de a-şi face rugăciunile la altare pe care n-avem · îndreptăţirea, cum nici putinţa, să le dărîmăm?" 23 Guvernarea din 1931 a produs o lege a muzeelor şi a creat vre-

melnic un subsecretari at de stat pen­tru muzee, arhive ş i biblioteci.

Totodată, N. Iorga a fost colabora­torul ce l mai activ şi statorni c al „Bu­leti nului României" din 1908 pînă în 1940, articolele ş i comu nică rile sa le, peste o sut ă, au reve lat biserici uitate, pietre de rnorrnînt, icoane, evangheli ­are ş i inscripţii. La acestea trebuie să se adauge ş i mai numeroase le semn a­l ăr i de însemnări pe că rţi şi îdentifi­cări de obiecte din patrimoniul istori c şi artist ic, pe ca re le r ăspîndea în „ Revista i stor i că", „Buleti nul Comi ­siei Istorice a României" sau „Revue Historique du Sud-Est europeen", în acea inep uizabil ă „cronică" , îmbogă­ţită cîteodată ş i din informaţ iil e pri ­mite de la co respondenţi din toată ţara.

Atenţiei sa le nu i-au scăpa t ni ci alte obiecte de pat rimoniu, împrăştiate peste hot are. Descoperiri le lui Marcu Beza în Orientul ortodox i-au prilejuit o se ri e de comunică ri la Academie 24

La un moment dat ,,exc larna cu arnă­r ăci une: „Isloti a acestui neam cau t ă

23 T n A rdealul anului încoronării , Bucu­reşti, 1923, p. 50 - 51, 88 - 89.

24 Două evangheliare ale fii/or lui Petru Rareş descoperite de d.M. Beza, „BCMI " , XXVII, 1934, p. 87 - 90; Legături descoperite de d. Marcu Beza cu mănăstirile Meteorele din T esalia, „ARMSI ", XVI, 1934 - 1935, p. 71 - 92; Consideraţii istorice asupra do cu­mentelor descoperit e de d.M. Beza, ibid„ XVI I, 1935 - 1936, p. 135 - 139; Zece inscripţii de mormînl ale Mavrocordaţilo r, „ARMSI ", XX , 1938 - 1939, p. I - 9.

30

să se informeze astfel printr-un mate­rial risipit la toate vînturile pe supra­faţa a trei continente şi prin străinătă­ţile cele mai grele de ajuns" 25

•

Să . amintim şi publicaţiile Comisiunii, cărora N. Iorga le-a dat o orientare ştiinţifică deschizătoare de drum sau, alteori, popularizatoare, utilă în secto­rul, pe atunci nou , al propagandei culturale . Somptuoasele culegeri de portrete ale Domnilor şi Doamnelor sînt reprezentative pentru cercetări­le de iconografie istorică, în ·mare măsură datoare 1 ui Iorga însuşi 26

.

Cele două volume ale alburnului Les Arts mineurs en Roumanie, pe lîngă prestigiul pe care l-au cîştigat prin excepţionala lor realizare grafică, au şi meritul de a iniţia o direcţie de studii. Ele au apărut în 1934 şi inspi­raţia lor se poate bănui în lucrarea consacrată de Luis Brehier, dup ă doi ani, sculpturii şi artelor minore bizantine 27„ Pe de altă parte, Guide

25 Noi , ri sipitorii de cele s fint e, în Sfaturi pe întunerec, I, p. 209.

26 Domnii români după portrete şi fresce contemporane, Sibiu, 1930; P!retele doamne­lor române, Bucureş ti, 1937.

27 Les Arts mineurs . Roumani e, 1- 11 , Buca rest, 1934, 193 . Cf. Louis Brehi er, La seu/piure el Ies arts mineurs by­zantins, Par is, 1936 (în pre faţa la reeditarea . din 1973, Andre Grabar s usţine că iniţi a tiv a i-a apa rţinut lui Charl es Di eh I) .

Pe p ă mînturile boierilor Coţo fe ni , la începutu l veacului a l XX-iea .

Drumuril e unui is tori c prin cea mai necunoscu­t ă dintre ţ ă ri : România începutul secolul ui al XX -iea.

historique de la Roumanie, cu extra se le publicate separat de -Victor Bră tulescu şi, pentru Bucureşti , de Li li· ana Iorga, ar fi putut să a ibă o func· ţie educativă de ca re, pare- mi -se, nt

s-au bucurat cum se cuvenea 28. Nici

sugestia lui N. Iorga de a se pregăti la Comisie o ediţi e c ritic ă ş i co mple· tă a jurnalului vizitelor canonice al~ mitropolitului Neofit I n-a afl at ecou, deşi este îndeo b ş t e cunosc ut ă valoa· rea document a r ă a manuscri sului 2106 de la Academie în privinţa sHu· aţiei unor monumente din Ţara Româ· nească în anii 1746 - 1747 29

.

Pentru a aprecia exact locul ocu· pat de un om, poate fi interesant de văzut cum se integrează întH.:n grup; de aceea, nu e de pri sos a comenta aici şi relaţiil e lui N. Iorga cu co l e~i săi din Co misia Monumentelor lsto· rice . Lui Gr . Cerkez, ca „unuia din· tre oamenii cei mai di st in şi pe care i-a avut ţara", i-a închinat gînduri de recunoştinţ ă la moartea sa, în 1927, şi l-a l ă udat, cons tat ăm acum, pentru ideea s i s te matiz ă rii capita· lei 30

. Pentru colaboratori ca N. Ghika· Budeş ti ş i P. Antonescu a avut o pre· ţuire constantă 3 1

• Oi ntre membrii sec· ţi ei pentru T ransilvani a, cu ce l pu\in trei: protopopul Elie O ăianu , maiorul Iuliu Marţi an ş i istoricul Ioan Lu paj, avea l egăt uri din tinereţe 32 • Cînd co· legul lor, M. Roszka, arheolog, a fosl condamnat de ju sti ţia dictaturii re· gale pentru acţiuni iredenti ste în sen· sul revizio ni smului maghi ar, N. Iorga

28 Guide historique de la Roumanie, Bu­ca res t, 1936; Guide his torique de la Roumanie, extraits choisis pa r Victo r Br ă tu l esc u , Buca· res l, 1936; Conducător istoric la bisericile din 8Lfcureş ti ş i împrejurimile imediate, tr ad ucere de Liliana Iorga, Bucureş ti , 1935.

29 Vez i Co rne li a Pillat, Călă toriile mitro­politului Neofit , „SC IA ", III , 3 - 4, 1956, p. 277 - 285. Cf. „A nu ar ul " pe 1915, p. 42.

ll N. Iorga, Oameni cari au fost , li , ed. Ion Roman, Bu cureş ti , 1967, p. 233, 25 1 (al doil ea tex t, a fost de p ă r\it din greşea l ă de ce l dintîi, dala „ 1929" fiind o eroa re).

3 1 „D l. Ghik a - Budeş li a..e în am inti rea sa tot ceea ce Ţar a Românească mai păs trează în materie de a rt ă. Opera sc ri să a d-sal , ca re din amintire în sea mn ă ş i ce'le . mai mici deta lii ce se înlîln esc în cutare bise ric uţă pier· du t ă, este într-adevăr un monµm ent de cunoaş · !ere adîncă şi, în ace l aş i timp , de înţelege r e a devăra t ă " (N . Iorga, S crieri desp re artă, ed. Bar.bu Theodorescu , Bucureşt i , 1968, p. 250) .

32 Scrisori căire N. Iorga, II , ed. Ba rbu Theodorescu, Bu c ureşti, 1979, pass im .

s-a simţit dator să intervină, cerîn­du-i public lui Carol al II-iea să-l graţieze 33 . Dar, fără îndoială, nimeni nu i:a in·spirat mai mult respect decît George Balş, cel despre. care va scrie în 1934: „ Nu se poate cunoaşte un . om de mC1i ma re probit C1 te. unit ă cu o discreţie şi o de li c at e ţ ă de suflet excepţionale " , m ă rtu ri sind chiar: „ în Comisiunea Monumentelor Istorice el era de fapt conducătorul , prin cunoş­tinţele sale tehnice, prin necontenita prezenţă la datorie, prin devotamen­tul său nesfîrşit pentru urmele clă­dite ale trecutut'ui în care familia sa jucase o aşa de largă parte" 34.

Sumarele observaţii cu privire la contribuţia lui N. Iorga în cadrul activităţii Comisiei nu se pot opri înainte de a adăuga faptul că el a creat o şcoală şi în acest domeniu . A început prin a-şi apropia tineri ca Al. Zagoriţ, Ştefan Ciuceanu, Niculae M. Popescu şi Al. Lapedatu. Cariera acestuia din urmă, într-adevăr exem­plară, s-a bazat incontestabil pe mun­ca sa în serviciul Comisiei 35

. Nume­roase ·scr.i.sori ale lui Virgil Drăghi­ceanu către N. Iorga, dintre care une­le ar putea completa informaţia publi­cară în legătură cu săpături arheolo­gice de mare interes, arată ra;orturi fireşti de la ucenic la maestru 3

. Altul care trebuie menţionat pentru rîvna lui devotat ă este Victor Brătulescu, însoţitorul lui Ior~a în ultimele sale expediţii prin ţară . Alături de aceş­tia şi de Ion Ionaşcu, harnicul cerce­tător al monumentelor di·n Olt, cînd mai era încă profesor la Slatina, Toma G. Bulat, Al. Bărcăcilă, N. Velichi, fruntaşi ai înv ăţămîntului se­cundar, preoţii C. Bobulescu, D. Fur­tună şi C. Mătasă, cu toţii membri corespondenţi ai Comisiei, au alcă tuit · o admirabilă echipă de colaboratori.

Dacă str ă daniile lor i-au permis lui N. Iorga să facă faţă unui mare număr de probleme practice, rezulta­tele cele mai remarca bi le înregistrate de Comisie în perioada în care ea s-a identificat cu numele istoricului îi re­vin acestui a singur. Edi torul I nscrip­ţiilor din bisericile României. autorul,

33Contra unei condamnări, „Neamul ~o­mânesc" , 1938.

34 Oameni care au fost, II , p. 275. Sau. cu mult înainte, această caracterizare : „ un G. Balş , colegul nostru, fă cîndu-şi învăţătura în acest mediu care uneşte cu delicateţea simţirii şi precizia cugetării franceze un deosebit scru­pul pentru o viaţă morală plină de religiozi­tate ş i o iubire tradiţională pentru un civism conştient de toate datoriile sale" (Goleştii şi alţi elevi ai lui Topf/'er în Geneva, „ARMSI" , s. 111 , t. VI, 1925, p. I) . •

35 Vezi Alexandru Lapedatu, Scrieri alese, ed. Ioan Opriş, Cluj , 1985.

36 Biblioteca Academiei, corespondenţa N. Iorga, voi 284, f. 126 - 127; voi. 286, f. 33 -35; voi. 287, f. 8, I 02 - I 03; voi. 290, f. 42. E vorba de cercetările de la Curtea de Argeş din 1920.

37 N. Iorga, Corespondenţă, I. ed . Ecâteri ­na Vaum. Bucureşti, 1984. p. 225 - 238.

împreună cu G. Balş, al primei . istorii a artei vechi româneşti, urmată de istoria paralelă a manifestărilor artis­tice şi literare ale poporului nostru 38

,

preocupat de costume sau de covoa­re39 nu mai puţin decît de ornamen­tele de tipar sau de legătura cărţilor vechi 40 , el este omul care a lucrat cît o generaţie întreagă la un loc.

- Acestea fiind liniile mari între care se înscrie opera lui de apărare, ocrotire şi lectură a monumentelor, rămîne să reflectăm la o declaraţie a lui din 1939, dintr-o conferinţă tipă­rită postum: „Ceea ce s-a putut păs­tra împotriva răutăţii vremurilor şi a lipsei de înţelegere a oamenilor este de aşa mare preţ, încît rostul nostru în istoria civilizaţiei se fixează mai mult de jumătate prin aceasta. Restul - . vitejia, isteţimea .diplo.tna­tică, cultura, literatura - alcătuieşte cea'laltă jumătate" 41 . Este con~lyzia la care a ajuns învăţatul la capătul unei experienţe fără seamăn care i-a sporit o dată cu fiecare descoperi re încrederea în puteri le de creaţie ale poporului românesc.

Fie ca spiritul lui N. Iorga să ve­gheze tutelar asupra lucrărilor noas­tre!

RESUME

Membre de la Commission depuis 1914 et son president de 1923 ă 1940, l'h.istorien a entrepris pes efforts extremements actifs pour la sauvegarde du patrimoine. li s'est employe ă proteger efficacement edifices el objets d'art par des initiatives legislatives (surtout lorsqu'il etait President du Conseil des Minisfres, en 1931 - 1932) . II a personnellement contribue plus que tout auire ă l ' identification et au clas­sement des monuments. II est impossible de citer tous Ies articles qu ' il a publies ă ce su/'et dans le Bui letin de la Commission el .dans es autres revues fondees ou dirigees par lui. II a deploye une energie inlassable en crfant des musees destines ă faire connaître immeu­bles historiques et ouvrages d'art. II estimai! necessaire la conservation de la maison et du mobilier qui permettent d'evoquer le milieu ou a vecu une personnalite historique, sans por­ter atteinte ă son caractere origine!. II ful le maître de deux generations qui, historiens d'art, archeologues ou architectes, se sont con­sacrees aux memes tâches . L'ecole fondee par' lui est toujours active de nos jours. II convi­ent de rappeler le grand exemple de N. Iorga , conquante ans apres sa mort, ă l'heure ou la Commission qui lui doit tant est en train de regagner ses droits, de reprendr-e ses travaux et d'amplifier sa conception .

,

38 Ari el litterature des Roumains. Syn­theses paralleles, Paris, 1929, a avut o tradu ­cere italiană în 1931 şi una olandeză în 1932.

39 Ancien art el vieilles modes en Rouma­nie, „RHSEE", II, 4 - 6,1926; Coup d'oeil sur l'art roumain , Geneve, 1925.

«> L'ornementa/ion du vieux livre roumain (extras din Proces-iJerbaux el- Memei·r-es du Congres international des Bibliothecaires el des Bibliophiles), Paris, 1925; Tipografia la ro­mâni, în Almanahul graficei române, 1931, p. 32 - 55 ; Vechile legături româneşti în piele, în Artă şi tehnică grafică , 9, 1939, p. 6 - 10.

4 1 „BCMI" , XXXV, Conferinţă la Văleni la 13 august 1939.