n domeniul literaturii, Scoala Ardeleana nu a dat reprezentanti de valoare, cu exceptia lui Ion Budai-Deleanu care a scris poemul eroic "Trei viteji" si epopeea "Tiganiada", singura epopee romaneasca terminata. "Tiganiada" se compune dintr-un Prolog "Epistolie Inchinatoare" si douasprezece canturi. Asa cum insusi autorul afirma, epopeea are un caracter eroic, comic, satiric. Caracterul eroic este dat de prezentarea luptelor lui Vlad Tepes cu turcii. Caracterul comic este dat de intamplarile hazlii din tabara tiganilor. Caracterul satiric vizeaza o critica ascutita la adresa institutiilor feudale precum si la adresa unor vicii general um,ane, ca: ignoranta, orgoliul, intoleranta. I. B. Deleanu afirma ca prin epopeea lui a incercat sa realizeze o alegorie a intregii societati romanesti care inca se mai zbatea in vicii, in ingustimi de spirit feudal: "Prin tigani inteleg pe altii; cel intelept va intelege." El critica necrutator pe monarhi pe care ii considera oameni ca toti ceilalti, fara niciun atribut divin; ii critica pe reprezentantii clerului, pe boierii pe care ii considera vicleni si corupti. Din punct de vedere stilistic, "Tiganiada" valorifica intr-o umbra superioara valentele poetice ale limbii romane, iar I. Budai-Deleanu se afirma la fel de priceput in realizarea portretelor, a dialogurilor, ca si a descrierilor. Opera si activitatea lui Ion Budai-Deleanu- viata si opera Scrierile cele mai importante: Tiganiada sau Tabara tiganilor Trei viteji Scrieri inedite Scrieri lingvistice

Scoala Ardeleana - Iluminismul si Tiganiada comentariu, Ion Budai DeleanuIluminismul - este un curent literarar secolului al XVIII-lea supranumit "secolul luminilor". Aparitia acestui curent literar a fost favorizata de cateva conditii social-istorice:

revolutia burgheza din Anglia; semnarea "Declaratiei Drepturilor Omului".Trasaturile iluminismului:

promovarea ratiunii; sustinerea tolerantei interetnice; 18885hfi51ism3c combaterea docmelor si a bisericii (anticlericalismul); asezarea in centrul preoparilor a valorilor umane.

Iluminismul romanesc - poarta numele de "Scoala Ardeleana". Reprezentanti ai iluminismului romanesc: fs885h8151issm

Samuil Micu Klein;

Gheorghe Sincai; Petru Maior; Ion Budai-Deleanu.

Epopeea - este o specie a genului epic in versuri de mari dimensiuni cu un fir epic intins si cu personaje cu puteri supranaturale, aceste sunt de obicei personaje legendare. Epopeea apare in Grecia Antica si e preluata de cultura latina. Cele mai celebre epopei sunt: "Eliada si Odiseea" de Homer si "Eneida" scrisa de Vergiliu. Introducere "Tiganiada" este capodopera literara a iluminismului romanesc si reprezinta cea mai celebra epopee din literatura romana. Desi redactata in doua variante ea nu ajunge sa fie publicata decat in 1925. Din aceasta cauza literatura romana va avea foarte mult de pierdut. Si alti autori pasoptisti (ex: Ion Heliade Radulescu) incep sa scrie o epopee a neamului insa aceste proiecte nusunt finalizate. Geneza operei Ion Budai-Deleanu, om de o vasta cultura gaseste punctul de plecare al "Tiganiadei" in lucrarea "Batra homiamahia" ("Lupta broastelor cu soarecii") de Tasso, in "Don Quijote de la Mancha" a lui Cervantes si in "Orlando furioso" de Aristo. Tema operei "Tiganiada" are ca tema calatoria alegorica pe care o face neamul tiganesc in cautarea unei forme statale. Semnificatia titlului Titlul este unul alegoric creat dupa modelul marilor epopei ("Iliada", "Odiseea", "Eneida"). Acesta ne trimite la personajul central al operei si anume la etnia tiganilor . Titlul este unul alegoric deoarece sub intruchiparea tiganilor, Ion Budai-Deleanu ascunde ascunde aspiratiile iluministe ale romanilor din Ardeal. Compozitia Din punct de vedere compozitional "Tiganiada" sau "Tabara tiganilor"este alcatuita din 12 cantece compuse de cantaretul Leonachi Ghianeu si imbogatita "cu multe insemnari si luari aminte, critice istorice, filosofice, filologice si gramatice de catre Mitru Perea si alti mai multi in anul 1800". O astfel de structura isi dovedeste modernitatea datorita

multitudinii de voci naratoriale. Personajele care comenteaza evenimentele in subsolul paginii devin voci naratoriale de sine statatoare. Ele nu explica ceva ci au rolul de a crea o opera in opera. Firul epic Actiunea se desfasoara in Muntenia lui Vlad Tepes. Domnitorul se hotaraste sa-i inaremeze pe tigani pentu a lupta impotriva turcilor deoarece dorea sa evite folosirea acestora ca iscoade. Pentru a-i convinge Vlad voda le promite o localitate numita Spateni unde acestia sa se organizeze intr-o formatiune statala. Tiganii se lasa greu convinsi, mai intai avand loc un sfat care are rolul de-ai evidentia caracterul eterogen si instabil. Mai intai tiganii sunt supusi unor probe de curaj. Vlad Tepes si armata lui se deghizeaza in turci fara a fi recunoscuti de tigani iar apoi pune in calea acestora carele cu bucate. La cele doua probe tiganii esueaza dovedind lipsa curajului si o pofta de mancare nemasurata. In schimbul intrarii in lupta Vlad Tepes le ofera ca recompensa localitatea Spateni plasata strategic intre Barbatesti si Inimoasa.Denumirea localitatilor este una evident parodica ea desemnand lipsa curajului si a tragerii de inima din partea tiganilor. Odata intrati in lupta tabara tiganilor este tulburata de interventia Satanei care o rapeste pe Romica, logodnica viteazului Parpangel. Pentru a-si regasi iubita acesta porneste intr-o cala torie initiatica la capatul careia trebuie sa dovedeasca faptul ca este apt de a se insura, de a-si intemeia o familie si de a conduce etnia tiganilor. Bineinteles ca aceasta calatorie este tot parodica. Parpangel este supus unor probe astfel trece printr-o padure vrajita si poposeste la un han care in mod miraculos se transforma dimineata intr-o balta cu broaste. Satana reuseste de fiecare data sa-l amageasca pe Parpangel. Dezamagit, eroul se hotaraste sa se intoarca in tabara tiganilor. Pe drum se intalneste cu viteazul Argineanu imbracat in armura vrajita si jac schimb de haine. Astfel Parpangel intra in lupta impotriva turcilor. Infricosati de vederea armurii si crezant ca este Argineanu turcii bat in retragere si toata aceasta aventura eroica se termina cu o banala cadere de pe cal a lui Parpangel. Lesinat mai mult de frica eroul cala toreste in iad si in rai. Cand isi revine o regaseste pe Romica si fac nunta. La ospatul de nunta Parpangel povesteste tuturor tiganilor cele vazute in iad si in rai. Dupa acestea tiganii pornesc un sfat in vederea stabilirii formei de organizare statala. Nu reusesc din cauza naravurilor innascute ale acestora. Totul se incheie cu o dezbinare a tiganilor fiecare apucand pe o alta cale. Povestirea spusa de Parpangel tiganilor despre calatoria sa in rai este impanzita de elemente specifice neamului tiganesc cel mai important fiind mancarea.

Aspectele relevante pentru descrierea taramului infatisat de Parpangel sunt: situarea geografica "intre cer si pamant", clima zile senine, ceriul limpede, fara nouri", "vantucele dragalase, line", "nu e vara zadufoasa, nici iarna cu ger, nici toamna rece, ci tot primavara mangaioasa", relieful "campuri cu flori osebite", "dealuri si coaste de cas, de branmza, de slanina" , "muntii si stancele gurguiate tot de zahar, stafide, smochine", "rauri de lapte dulce pe vale", flora si fauna "rodii in loc de arburi si copace", "in loc de nisip si tarana/ Tot graunta de aur iei in mana", "struguri, vin". In descrierea acestui rai Parpangel porneste de la formele de relief, clima si vegetatia intalnite in lumea reala si le transforma idealizandu-le intr-un rai tiganesc. In acest rai al tiganilor totul trimite le o abundenta de bucate semn ca tiganilor nu le este data munca ci lenea si ospatul. Naratorul este cel care povesteste niste intamplari reale sau imaginare. Vocea naratoriala a acestua se identifica cu persoana a III-a singular. Naratorul care stie tot despre personaje si intamplarile prin care acestea vor trece se numeste narator omniscient si omniprezent (sau narator creditabil). Naratorul necreditabil este acel narator care din diverse mative deformeaza lumea prezenta astfel incat el nu mai poate fi crezut de catre cititor. Parpangel este un astfel de narator necreditabil. Acest erou este actor al intamplarii povestite si totodata si narator. Vocea naratoriala se identifica cu cea a personajului si prezentarea se face la persoana I. Incheiere Intitulata "poemation eroi-comico-satiric", "Tiganiada" se dovededeste a fi o alegorie ce intrupeaza nazuintele de veacuri ale romanilor ardeleni. Esenta acesteia o reprezinta democratia fara fond. In incercarea lor de a-si gasi o forma dre organizare statala, tiganii dovedesc lipsa adecvarii la fondul lor originar acela de populatie omada fara posibilitatea de a se aseza intr-un loc. Prezenta vocilor naratoriale aflate in subsolul paginii nu are rolul de a explica un eveniment ci de a imbogati textul. Numele din subsolsunt caracterizante, ceea ce spun personajele se regaseste in semnificatia numelor acestora creand astfel o opera in opera. Ion Budai-Deleanu se dovedeste a fi un creator modern care trece de limitele timpului sau.

Partea IIluminismulDefinitie Reprezentanti

Iluminismul romanesc

DefinitieReprezentanti

Partea a II-aTiganiada (Comentariu) Epopeea (Definitie) Introducere Geneza operei Tema operei Semnificatia titlului Compozitia Firul epic Gradina desfatarilor (Comentariu) IncheiereTiganiada de ion budai-deleanu - poem eroicomic -

Ion Budai-Deleanu (1760-l820) a fost istoric, filolog, poet si unul dintre corifeii Scolii Ardelene, socotit de unii exegeti drept primul mare scriitor roman. El detine un loc insemnat in literatura romana si prin faptul ca este autorul singurei epopei finalizate pana la aparitia operei \"Levantul\" (1990), scrisa de Mircea Cartarescu. \"Pus-am temeiul culturii\" - afirma Budai-Deleanu in \"Prefatia\" la \"Lexiconul romanesc-nemtesc\", carturarul avand convingerea ca este un intemeietor de cultura atat ca autor al poemului neterminat \"Trei viteji\", cat mai ales al \"Tiganiadei\", pe care o numeste \"product nou si original\". De altfel, epopeea constituie nu numai un punct de pornire inliteratura romana moderna, ci si prima ei capodopera, abila cu marile creatii de valoare universala. Subintitulata \"Poemation eroi-comico-satiric\", epopeea \"Tiganiada\" a avut doua variante, la distanta de 12 ani: prima, scrisa in 1800 si publicata in 1875-l877, iar a doua versiune creata in 1812 a fost tiparita abia in 1925. Episodul narativ in care Becicherec Istoc (aidoma lui Don Quijote al lui Cervantes), insotit de un scutier, a plecat in cautarea iubitei sale, Anghelina, a fost scos de scriitor din varianta a doua. Opera astfel revizuita a constituit un poem eroicomic de sine statator, intitulat \"Trei viteji\", din care s-au pastrat doar patru canturi.In spirit iluminist, tema o constituie lupta pentru apararea libertatii si fiintei nationale, printr-o critica necrutatoare a randuielilor feudale, a tarelor aristocratiei si ale clerului, a despotismului si nedreptatilor sociale. Compozitional, opera (semnata cu anagrama autorului, Leonachi Dianeu) este alcatuita dintr-un Prolog, o Epistola catre Mitru Perea si douasprezece canturi, actiunea fiind organizata pe patru uri \"polifonice\": - ul istoric al luptei lui Vlad Tepes cu turcii; - ul comico-social privind peregrinarile tiganilor pe care domnitorul ii organizeaza in oaste; - ul mitic al infruntarii dintre fortele angelice cu cele demonice (ingerii il ajuta pe Vlad Tepes si pe romani, iar diavolii ii ispitesc pe tigani);

- ul comentariilor din subsolul operei, atribuite unor personaje fictive, de diverse profesii si competente, care ar fi studiat textul si1 interpreteaza voit eronat si comic. Ideile iluministe sunt conforil asezate in constiinta lirica evoluata a autorului, care se simte \"rapit\" de nelinistea creatiei poetice, asa cum, de \"altfel, marturiseste in \"Prolog\": \"Cu toate aceste, rapit fiind cu nespusa pofta de a canta ceva, am izvodit aceasta poeticeasca alcatuire, sau mai bine zicand jucareaua, vrand a forma s-a introduce un gust nou de poesie romaneasca []\". Eposul comic este o parodie a epopeii eroice, o raportare voit ironica a unui univers antieroic, o \"comedie filologica\"in care sunt parodiate si citate din creatiile lui Boileau sau Homer.In epistola de dedicatie, \"Epistolie inchinatoare catra Mitru Perea, vestit cantaret!\", scriitorul explica semnatura Leon Dianeu, care \"cuprinde in sine intreg numele mieuprin stramutarea slovelor sau anagrama. [] Leon Dianeu sau Leonachi Dianeu (precum stii tu bine ca la noi in Tara Munteneasca, ba si la Moldova, toti s-adauga numele cu achi sau cachi, dupa grecie, fiind ca suna mai cilibiu\". Autorul marturiseste, de asemenea, ca a amestecat \"intru adins lucruri de saga, ca mai lesne sa se inteleaga si sa placa\", dar avertizeaza cititorul: \"insa tu baga sama bine! caci toata povestea mi se pare ca-i numai o alegorie, in multe locuri undeprin tigani sa intaleg si altii carii tocma asa au facut si fac, ca si tiganii de-atunce. Cel intalept va intalege^..\". Relatiile temporale si spatiale sunt reale, derularea actiunii fiind plasata in Tara Romaneasca, secolul al XV-lea, in timpul domniei lui Vlad Tepes. Voievodul uieste miscarea de rezistenta impotriva Imperiului Otoman in cadrul careia se inscrie si prevenirea tradarii. Ca sa nu poata fi folositi ca iscoade de catre turci, tiganiisunt adunati de Voda intr-o ara, cu intentia de a-i organiza intr-o oaste care sa lupte de partea romanilor, impotriva inamicilor otomani. Cetele de tigani care defileazaprin fata domnitorului sunt prezentate in nota comica, satira autorului tintind si moravurile feudale. Fiecare gloata tiganeasca are cate un steag propriu si se manifesta galagios: argintarii (zlatarii), condusi de Parpangel, au ca steag o cioara de argint cu aripile intinse si canta la drambe si clopotei; caldararii, carmuiti de Balaban, arboreaza o tipsie de arama si-si fac simtita trecerea batand strident in caldari; in fruntea fierarilor este Draghici si poarta cu mandrie o tigaie de placinte, fac larmamare cu clopote si chimvale (talgere -n.n); aurarii sunt condusi de Tandaler si ridica spre cer o sulita de aur sunand din alaute si dible, iar laiefii,in frunte cu Corcodet, au ca steag o carpa si fanfara proprie: \"Marsul suna in cornuri mugatoare,/ Toti lolaindu-se in guramare\". Tiganii fac popas intre Alba si Flamanda si, dupa ce defileaza zgomotos prin fata domnitorului, isi continua drumul pana la locul in care-si asaza ara la Spateni, intre Barbatesti si Inimoasa. Metafora \"drumului\", in jurul careia se organizeaza epopeea, sugereaza aspiratia spre ideal a tiganilor, care incearca sa-si depaseasca propria conditie, dar esueaza \"din cauza propensiunii (dispozitie naturala spre ceva, tendinta - n.n.) instinctuale, a neputintei de a se lasa calauziti de ratiune\" (Paul Cornea). Calatoria tiganilor este anevoioasa, plina de dificultati si neintelegeri, dar la sfarsitul ei toti ii jura credinta luiVlad Tepes. Li se dau tiganilor provizii de hrana din belsug si arme cu care sa lupte si tocmai cand domnitorul este convins ca nu se vor da batuti, unul dintre bulibasi ii cere si \"vreo paza de osteni, ce n-au frica de moarte\" ca sa-i pazeasca de dusmani.In alt narati Satana o fura pe Romica, logodnica lui Parpangel, care pleaca in cautarea ei. O gaseste, in cele din urma, in padurea fermecata, inchisa intr-un palat. La un semn al Sfantului Spiridon, protectorul fecioarelor, Romica dispare odata cu palatul vrajit.

innebunit de durere, Parpangel ratacesteprin padure si ajunge la doua izvoare: unul cu apa vie si altul cu apa moarta. Voinicul roman Argineanu bea din apa moarta si isi pierde mintile, iar Parpangel bea din izvorul cu apa vie, capata puteri neobisnuite si imbraca armura romanului. Ca sa incerce loialitatea tiganilor, Vlad Tepes, impreuna cu o ceata de osteni imbracati turceste, ataca ara.Tiganii se predau imediat turcului si sunt gata sa-i vanda pe romani, se roaga sa fie iertati, implora mila otomanilor sustinand ca ei nu sunt vinovati cu nimic. Cand isi dau seama ca este Tepes deghizat, tiganii isi, cer din nou iertare si fagaduiesc sa se bata cu turcii. Parpangel se intoarce in ara tocmai cand turcii ii atacau pe tigani, dar acestia, crezand ca sunt tot romanii imbracati in haine turcesti, se lupta cu darzenie, iar Parpangel, facand minuni de vitejie, baga groaza in oastea turceasca, insa cade de pe cal si-si frange oasele. Este ingrijit de mama lui, Brandusa si de Romica. La batalie iau parte sfintii, caresunt de partea romanilor si dracii, care-i sprijina pe turci. in cele din urma, oastea lui Vlad Tepes ii alunga pe turci. Actiunea continua cu tot felul de peripetii si evenimente in jurul personajelor Parpangel, Tandaler, Corcodel. Tiganii hotarasc sa lupte si ei contra turcilor, dar pentru ca le este frica, Tandaler ii sfatuieste sa se bata \"cu ochii inchisi\", ca sa nu se inspaimante la vederea turcilor si s-o ia la fuga. in calea lor iese o turma de boi si tiganii, vaicarindu-se si urland, incep sa loveasca orbeste in stanga si-n dreapta \"cireada de boi indracita\",pana cand \"vitele inspaimantate fugira, iar faraonii incepura a clipi cate-o tara\". Parpangel se insoara cu iubita lui, Romica, si le povesteste nuntasilor despre calatoria pe care o facuse in iad si in rai. Zvonindu-se ca Vlad Tepes ar fi fost biruit de turci si Tara Romaneasca ramasese fara domnitor, tiganii se hotarasc sa-si faca o tara a lor si discuta despre formele de guvernamant. Dezbaterile au loc in chip organizat, opiniile tiganilorsunt exprimate prin delegati ai cetelor si se formeaza chiar o comisie alcatuita din invatati care \"cetisa si pe Platon cel mare \". Parerile divergente isca certuri-inversunate, nu reusesc sa cada de acord daca statul lor sa fie republica sau monarhie. Nici asupra conducatorului nu se inteleg, asa ca, dupa ce se incaiera ingrozitor si mor mai multi tigani si capetenii, se imprastie care incotro si pornesc din nou in pribegie. Astfel, ei rateaza sansa de a-si dobandi constiinta fiintei nationale. Vlad Tepes, desi iese invingator in lupta cu turcii, este alungat de la tron de catre boierii tradatori si este nevoit sa ia calea exilului. Oastea romanilor, condusa de Romandor, continua lupta antiotomana, desi boierii se opun bataliilor deoarece se tem de razbunarea ulterioara a turcilor. Strabatuta de spiritul luminilor, \"Tiganiada\" transmite mesajul ideatic printr-o multitudine de situatii/episoade complicate si prin personajele numeroase si complexe. Ideile privind lupta pentru drepturile omului si egalitatea oamenilor data de legea firii sunt transmise prin discursul lui Janalau: \"Deaca vom lua la socoteala/ Cum ca toti oamenii de la fire/ Sa nasc intr-un chip, prin o tocmeala,/ Nice s-afla-intre dansii osabire/ Vom afla ca-asemene dreptate/ Trebuie s-aiba toti in cetate\". Necesitatea respectarii legilor si pretuirea valorilor morale constituie un alt principiuIluminist sustinut si in notele din subsolul operei: \"Drept aceasta nime sa nu stapaneasca, fara numai legea; sa hotaram dar legi bune, dupa care sa

fim carmuiti prin alese dintre noi persoane cinstite\".Indemnul la uhire este exprimat de Draghici, iar respingerea dreptului divin feudal este argumentata in alocutiunea lui Goleman. Institutiile si moravurile feudale sunt caricaturizate in episodul defilarii tiganilor prin fata domnitorului Vlad Tepes, imaginea constituind \"o expozitie pitoreasca de louri realiste in tonuri grotesti\" (Al.Piru). Dezbaterea formei de guvernamant cea mai potrivita pentru un stat tanar, osciland in spirit iluminist intre \"republica si monarhie, este ilustrata mai ales irt discursul lui Slobozat si prin dialogul tiganilor. Personalitatea lui Vlad Tepes se inscrie in rigorile iluminismului privind conducatorul rational, inzestrat cu forta interioara si dragoste de neam si tara, ale carui virtuti sunt elogiate de poet. Maretia legendara demnitatea si intransigenta domnitorului reies din raspunsul pe care il da solilor trimisi de Poarta cu mesajul de a se mchina turcilor: \"Spune ca-atunci cand iepurii-in goana ii/ Vor lua pe ogari, lupilor moarte/ Mieii vor da, poate ca atunci doara/ M-oi inchina; iar nu de-asta oara!\". intelepciunea voievodului se manifesta si in atitudinea detasata pe care o afiseaza in relatia cu \"dalba tiganie\", care pentru el constituie, pur si simplu, un spectacol. Comentariile din subsolul operei, puse in seama unor personaje fictive, presupusi exegeti care ar fi citit textul epopeii, corifera, prin firea sau preocuparile fiecaruia, o dimensiune comico-satirica interpretarii critice, construita si prin numele personajelor: Criticos, Idiotiseanul, Mandrila, Eruditioanu, Filologos etc. Consideratiile lor sunt docte sau tampe, dezvaluind trasaturi dintre cele mai interesante, definindu-i in relatie cu lectura epopeii. De pilda, Mitru Perea face consideratii lingvistice, explicand sensurile si etimologia unor cuvinte: \"Musa: acest cuvant este elinesc, obisnuit acum mai la toate limbile, mai vartos la poesie sau cand scriu cu stihuri. Precum s-arata la Mitologhia Elinilor, musa va sa zica stiinta sau mai vartos zana aflatoare de stiinta. Elinii cinstea noao muse []\"; \"Trosc este onoma-poeticon, prefacut cuvant din sunetul care face fulgerul cazand; sau, dupa asamanarea sunetului de tunet, care sa zice pe unele locuri si treznet, precum a fulgera sau a tuna zic alti a trezni\". Onochefalos este de-a dreptul dobitoc, asa cum sugereaza si numele \"cap de magar\", caci in limba greaca \"onos\" inseamna magar si \"kephale\" inseamna cap. Personajele epopeii sunt pline de vivacitate si dinamism, inzestrate cu elocinta si pricepere in dezbaterea unor principii fundamentale promovate de iluminismul epocii. Ironia.si viziunea caricaturala sunt evidente si prin onomastica personajelor. Pe de o parte, numele eroilor au rezonanta tiganeasca si efect comic: Parpangel, Ciuciu, Cacacea, Corcodel, Slobozan; pe de alta parte, numele lui Romandor sugereaza patriotismul si dorinta pentru libertate sociala si nationala a romanilor. Adevarata izbanda a primului poet roman de talie europeana, Ion Budai-Deleanu, reiese din limbajul artistic infaptuit prin imbinarea stilului colocvial-popular cu termeni savantneologici. Astfel\', neologismele de origine franceza \"antisambra\", \"melancolie\", \"intrigant\" stau alaturi de regionalismele \"nataraie\", \"bala\", \"cioarsa\" ori de zicale populare: \"Toate aceste nu platesc o ceapa!\". Rima surprinzatoare prevesteste prozodia modernista a lui Todor Arghezi prin asezarea in finalul versurilor categorii gramaticale diferite. Astfel, rimeaza omonimele: substantivul \"poarta\" cu verbul \"poarta\", sau adjectiv si, respecti pronume cu nume proprii: \"misel/Corcodel\", \"el/Aristotel\".

\"Tiganiada este intaia mare opera de creatie romaneasca in care toate relele regimului de exploatare feudala sunt demascate cu persistenta si satirizate cu necrutatoare ironie, egalata in literatura de mai tarziu numai de un Creanga in proza si de Caragiale in teatru.\" (Al.Piru) \"Opera de temelie pentru cultura noastra este Tiganiada, nu numai datorita noii atitudini fata de arta pe care o incorporeaza, ci si pentru ca ea reprezinta prima mare sinteza eu finalitate estetica a spiritualitatii romanesti si a spiritualitatii europene.\" (Ioana Em.Petrescu) Autorul i-a declarat el nsui modelul, cel al literaturii neserioase, nceput nc din antichitate de Homer prin Btlia oarecilor cu broatele. n Epistola nchintoare ctre Mitru Perea i alctuiete, ca Cervantes, o biografie fantezist de igan supus austriac, care a participat la campania din Egipt a lui Napoleon i a rmas acolo. n finalul scrisorii parodiaz proiectele colii Ardelene de a evoca veridic trecutul naional. iganiada a fost redactat n dou versiuni: prima, din 1800, este mai stufoas i cu o aciune mai complicat, a doua, din 1812, mai echilibrat i mai artistic. Din pcate, ea nu a fost cunoscut dect trziu, publicat mai nti ntr-o revist obscur, Buciumul romn n 1875 n prima variant, iar n cea de-a doua abia n 1925. Eminescu nu a cunoscut-o. Opera aparine genului epic n versuri, fiind o epopee eroi-comic. Este singura epopee romneasc terminat, care are ca tem lumea pe dos, parodierea ordinii universale. Subiectul. Cele dousprezece cnturi urmresc dou fire epice: pe de o parte se nareaz aventurile iganilor nrolai n armata lui Vlad epe, iar pe de alt parte aventurile lui Parpangel, n cutarea iubitei sale Romica, furat de diavoli. Ca n orice epopee care se respect, eroii pmnteni au dumani i protectori supranaturali. Autorul are simul artei ca joc, subiectul i personajele fiind pretexte pentru o comedie a literaturii (N. Manolescu). De aceea, universului naraiunii i corespunde un metaunivers, prezent n subsolul paginilor i alctuit dintr-o armat de critici care supun adevrul istoric prezent n epopee unui tir de contestaii umoristice. Dac textul este o parodie, metatextul este de asemenea parodic, ficiunea amestecndu-se cu critica ficiunii, pentru c autorul are simul artei ca joc, intuiia gratuitii i a absurditii (N. Manolescu). Exist, deci, dou niveluri ale operei: a) povestirea propriu-zis, care este epopeea fricii cronice i a preocuprii pentru stomac (N. Manolescu), care parodiaz motive literare consacrate, ca ubi sunt (eroii vestii de altdat), muza inspiratoare, devenit aici o femeie crtitoare cu gur mare i minte puin, sau lumea pe dos, cci epopeea ncepe cu defilarea ordonat iganilor i sfrete cu ncierarea acestora (nti ordinea, apoi haosul);

b) critica povestirii, ale crei personaje sunt ntruchipri ale modalitilor de receptare a textului: Onochefalos, care se mir c Romica s-a putut transforma n tuf vorbitoare, reprezint lectura literal; Idiotiseanu, care afirm c nu toate cele ce se scriu sunt adevrate, reprezint lectura naiv; Erudiian, care recunoate mprumuturile de la ali scriitori, este lectura savant. Stilul. G. Clinescu a remarcat geniul verbal al autorului, care atenueaz lipsa talentului descriptiv. Invenia verbal ncepe de la numele iganilor, un grotesc de sonuri (Aordel, Corcodel, Cucavel, Parpangel, Gvan, Giolban, Goleman, Ciormoi, Drboi etc.), trece prin invenii onomatopeice unele att de fireti nct trebuie un studiu deosebit pentru a vedea dac ele nu circul i ajunge la modelarea lor n scopuri prozodice, schimbndu-le genul i terminaia pentru a le face s rimeze (drac, palat, copace etc).

n Istoria critic a literaturii romne, Nicolae Manolescu evideniaz valoarea iganiadei printr-o comparaie: iganiada este un Don Quijote al nostru, glum i satir, fantasmActivitatea literarAutorul primei epopei n limba romn, "poemationul eroi-comic" iganiada sau Tabra iganilor, ediie definitiv de Jacques Byck, 1800-1812. Opera sa reprezentativ (poemul eroi-comic "iganiada") trateaz un subiect alegoric cu tendine satirice antifeudale i anticlericale. Un alt poem satiric (Trei viteji), rmas neterminat, valorific motive din "Don Quijote" de Cervantes.

[modific] Lucrri[modific] Literare

iganiada sau Tabra iganilor, Iai, n revista "Buciumul Romn" I, 1875; II, 1877 Trei Viteji, poem satiric, Bucureti, Ed. Ancora, 1928

[modific] Filologice

Temeiurile gramaticii romneti, manuscris, 1812 Dasclul romnesc pentru temeiurile gramaticii romneti, lucrare neterminat, manuscris (tiprit parial de Gh. Bulgr, Bucureti, 1957) Teoria ortografiei romneti cu litere latineti, manuscris, ciorna unei scrisori ample Fundamenta grammatices linguae romanicae seu ita dictae valachicae, 1812 Lexicon romnesc-nemesc i nemesc-romnesc, Liov, 1818 Scrieri lingvistice, Bucureti, 1970

[modific] Istorice

De originibus populorum Transylvaniae De unione trium nationum Transylvaniae Kurzgefasste Bemerkungen ber Bukovina (publicat, n traducere romneasc, cu titlul "Scurte observaii asupra Bucovinei" n "Gazeta Bucovinei" IV, 1894) Hungaros ita describerem Hungari vi armorum Transylvaniam non occuparunt

[modific] Juridice

Rndueala judectoreasc de obte, Viena, 1787, traducere Pravila de obte asupra faptelor rele i pedepsirea (a pedepsirii) lor, Viena, 1788, traducere Carte de pravil ce cuprinde legile asupra faptelor rele, Cernui, 1807, traducere Codul penal, Liov, 1807 Codul civil, Liov, 1812

[modific] Pedagogice

Carte trebuincioas pentru dasclii coalelor de jos, Viena(?), 178

agorie i scriere nalt simbolic, ficiune i critic a ei.

FamiliaA fost primul dintre cei zece copii ai preotului greco-catolic Solomon Budai din Cigmu.

[modific] StudiiStudii elementare la Cigmu. A urmat seminarul greco-catolic din Blaj (din 1772) i apoi Facultatea de Filosofie din Viena (1777-1779). Trece la Facultatea de Teologie (17801783) ca bursier al Colegiului Sf. Barbara. Obine titlul de doctor n filosofie. Ctig o solid cultur umanist i adncete studiul limbii latine i nva limbile german, francez i italian. n timpul studiilor de la Viena, proiecteaz ntocmirea unui lexicon, n 10 volume, pentru care culege material. Este unul din reprezentanii de frunte ai colii Ardelene. n timpul studiilor de la Viena i-a cunoscut pe Samuil Micu, Petru Maior i pe Gheorghe incai. A mprtit convingerile iluministe ale acestora.

[modific] Activitatea pedagogic, administrativ i tiinificLa Viena a ndeplinit pentru un timp slujba de psalt la Biserica Sf. Barbara. Apoi a devenit profesor i prefect de studii, pentru scurt timp, la seminarul de la Blaj (1787). A intrat n conflict cu episcopul Ioan Bob i a renunat la intenia de a fi hirotonisit ca preot. S-a stabilit la Liov, unde a obinut, prin concurs, postul de secretar juridic al tribunalului

provincial. n 1796 este avansat consilier (judector) la Curtea de Apel, funcie pe care o deine tot restul vieii. Elaboreaz numeroase lucrri, cele mai multe rmase ns n manuscris, i publicate doar n parte mult dup moartea sa. l preocup domenii variate: drept, pedagogie, istorie, etnografie, lingvistic i literatur. La scrierile originale se adaug traduceri de opere legislative i literare.

[modific] Activitatea literarAutorul primei epopei n limba romn, "poemationul eroi-comic" iganiada sau Tabra iganilor, ediie definitiv de Jacques Byck, 1800-1812. Opera sa reprezentativ (poemul eroi-comic "iganiada") trateaz un subiect alegoric cu tendine satirice antifeudale i anticlericale. Un alt poem satiric (Trei viteji), rmas neterminat, valorific motive din "Don Quijote" de Cervantes.

[modific] Lucrriiganiada sau Tabra iganilor (ediie definitiv de Jacques Byck, 1800-1812) este singura epopee n limba romn, fiind scris de Ion Budai-Deleanu, un reprezentat al colii Ardelene. Poemationul eroi-comic iganiada trateaz un subiect alegoric cu tendine satirice antifeudale i anticlericale, fiind o scriere complex i neateptat de modern care conine numeroase idei iluministe. Budai-Deleanu este un om cu desvrire occidental, fr a pierde nimic din spiritul ardelean. Autorul trateaz cuvintele ca pe nite fpturi moi, dndu-le pe loc la rima genul i terminaia necesar. Astfel, femela dracului devinde draca, palataeste femininul pentru palat i ntmplarea este jeloasa. Autorul are SIMUL ARTEI CA JOC, intuiia gratuitii i a absurditii(N. Manolescu), iar personajele devin pretexte pentru o comedie a literaturii (N Manolescu). Opera reprezint 'epopeea fricii cronice i a procuprii pentru stomac, ce parodiaz motive literare consacrate ubi sunt i lumea pe dos. Personajele sunt ntruchipri ale modalitilor de receptare a textului: Onochefalos, Idiotiseanu afirm c nu toate ce se scriu sunt adevrate (lectura naiv), Eruditian recunoate mprumuturile de la ali scriitori (lectura savant). George Clinescu remarc geniul verbal al autorului (inveniile verbale amintite anterior) i alegerile numelor personajelor (Aordel, Cocordel, Gavan, Ciormoi). iganiada este documentul cel mai expresiv pentru stadiul limbii romne literare la sfritul sec XVIII. Opera este considerat de Manolescu drept ultima noastr oper baroc n adevratul sens al cuvntului, barocul manifestnd interes pentru artificial, extravagant, limbaj somptuos, ornat, bizar.

[modific] Bibliografie

coala ArdeleanDe la Wikipedia, enciclopedia liber

Salt la: Navigare, cutare

Grupul statuar coala Ardelean din Cluj coala Ardelean a fost o important micare cultural generat de unirea mitropoliei romnilor ardeleni cu Biserica Romano-Catolic, act n urma cruia a luat natere Biserica Romn Unit cu Roma. Reprezentanii colii Ardelene au adus argumente istorice i filologice n sprijinul tezei c romnii transilvneni sunt descendenii direci ai colonitilor romani din Dacia. Aceasta tez este cunoscut i sub numele de latinism. coala Ardelean s-a nscris n contextul iluminismului german (Aufklrung), susinut n plan politic de iozefinism. Diferena fa de iluminismul francez este dat de faptul c coala Ardelean nu a constituit un curent anticlerical, micarea cultural transilvnean pornind tocmai din snul Bisericii Catolice. coala Ardelean a contribuit nu numai la emanciparea spiritual i politic a romnilor transilvneni, ci i la a celor de peste muni. Unul din documentele cele mai importante elaborate l constituie petiia Supplex Libellus Valachorum (1791, 1792), o cerere adresat mpratului Leopold al II-lea, n vederea recunoaterii naiunii romne ca parte constitutiv a Marelui Principat Transilvania. O alt realizare a colii Ardelene a fost introducerea grafiei latine n limba romn, n locul scrierii chirilice, i tiprirea primului dicionar cvadrilingv al limbii romne, Lexiconul de la Buda. Principalele centre au fost: Blaj, Oradea, Lugoj, Beiu. Reprezentanii cei mai notabili au fost: Petru Maior, Samuil Micu, Gheorghe incai, Ion Budai Deleanu.

Originile micriiAprut la sfritul secolului al XVIII-lea, micarea iluminist transilvnean i are rdcinile i explicaia cu trei secole n urm. n 1437, dup Rscoala de la Boblna, cele trei naiuni, ungurii, saii i secuii semneaz pactul Unio trium nationum, prin care romnii, exclui de la drepturile sociale, politice i religioase, deveneau o naiune tolerat

n Transilvania. n 1784, Rscoala lui Horea, Cloca i Crian zguduie din temelii Imperiul Habsburgic, pretinznd schimbarea imediat i radical a ornduirii existente. Suspectai de a fi pactizat cu rsculaii, corifeii colii Ardelene vor fi prigonii de autoriti. coala Ardelean fost o micare cultural complex i neomogen, reflectnd o perioad istoric: procesul de formare a burgheziei i a naiunii romne la sfritul secolului al XVIII-lea i nceputul secolului al XIX-lea.

[modific] Etapele colii Ardelene

Etapa pregtitoare, prin lupta pentru revendicri politice i naionale dus de Inoceniu Micu-Klein, episcopul romnilor unii, care cere drepturi i liberti pentru romnii din Transilvania, n schimbul unirii cu biserica roman (Sinodul de la Blaj); Etapa de elaborare i afirmare a ideologiei naionale: formularea crezului latinist extremist att pe plan filologic ct i istoric, dezvoltarea nvmntului romnesc; Etapa pronunat iluminist n care crturarii se opun aciunii de deznationalizare a romnilor ntreprins de intelectualitatea maghiara.

[modific] Trsturile micrii

Caracterul politic: n 1791, burghezia romn n formare trimite la Viena noului mprat Leopold al II-lea, memoriul intitulat Supplex Libellus Valachorum, n care cer, pe un ton moderat, drepturi egale cu ale celor trei naiuni. n ciuda tonului panic al revendicrilor, Dieta transilvan, creia i este trimis memoriul de la Viena, l respinge categoric; Caracterul iluminist: izolat prin refuzul rezolvrii memorandumului, prea slab economic i politic pentru a iniia o micare revoluionar, burghezia romn se concentreaz ntr-o micare de emancipare naional pe plan cultural. Se nfiineaz numeroase coli cu predare n limba romn (Gheorghe incai nfiineaz 300 de coli), se tipresc calendare, catehisme, manuale, cri de popularizare a tiinei, cri populare pentru ptrunderea informaiei n masele populare largi; Caracterul erudit: crturarii iluminiti au depus eforturi pentru trezirea contiinei naionale n urmtoarele domenii: o

Istoria: au ncercat s impun ideea originii pur latine a poporului romn, vehiculnd teoria exterminrii dacilor:

-Samuil Micu, Istoria i lucrurile i ntmplrile romnilor cuprinde idei moderne, iluministe, dar relateaz sec evenimentele sau copiaz pasaje ntregi din cronici;

-Gheorghe incai, Hronica romnilor i a mai multor neamuri dovedete mai mult spirit critic i o informaie mai bogat, opera fiind plin de rvn n susinerea adevrului; -Petru Maior, Istoria pentru nceputul romnilor n Dachia caracter polemic, fiind mai degrab un pamflet de idei dect o cronic, dar fr talent literar[necesit citare]. o

Lingvistica: au susinut ideea originii pur latine a limbii romne, cernd scrierea cu alfabet latin i scrierea etimologic:

-Samuil Micu i Gheorghe incai, Elementa linguae daco-romanae sive valachicae face o paralel ntre latin i romn. Ei propun eliminarea cuvintelor de alt origine i nlocuirea lor cu neologisme latineti; -Lexiconul de la Buda este un dicionar colectiv cvadrilingv (Lexicon romnesculatinescu-ungurescu-nemescu), aprut n 1825 la Buda, care mbogete limba romn cu numeroase neologisme romanice, nlocuindu-le pe cele de alte origini; -Petru Maior, la sfritul Istoriei pentru nceputul romnilor n Dachia, include o Disertaie pentru nceputul limbii romne, n care afirm c limba romn provine din latina popular. o

Literatura: Ion Budai Deleanu, iganiada.

[modific] Cartea Floarea Adevruluin anul 1750 a aprut la Blaj prima carte romneasc ntocmit i tiprit de coala Ardelean. Este vorba de opusculul [1] intitulat Floarea adevrului, carte din care se cunosc doar dou exemplare: unul la Biblioteca Naional a Romniei i unul la Orszgos Szcsnyi Knyvtr (Biblioteca Naional Szcsnyi) din Budapesta. Ea este opera colectiv a cuvioilor ieromonai de la Blaj, respectiv a tuturor clugrilor grecocatolici, n frunte cu clugrul-episcop Petru Pavel Aron. Cartea este o explicare foarte doct a celor patru puncte dogmatice sub care s-au unit romnii cu Roma la 1700, implicnd justificarea raional a evenimentului. Ca mod de exprimare, cartea este un mesager timpuriu al ecumenismului panromnesc, postulat de cele mai luminate mini ale acelei epoci. Este totodat prima carte din cultura noastr care altur o bibliografie bogat, coninnd titluri de lucrri ce stau la baza tuturor aseriunilor, i la care se fac trimiteri punctuale, autorii sugernd astfel c o scriere temeinic are nevoie de un aparat critic pe msur. Contrar tuturor disputelor care afectau lumea romneasc n legtur cu Unirea cu Roma de la 1700, cartea este strbtut de un ton calm i tolerant, care vrea s conving, nu s nving. Aparent modesta tipritur, reeditat de episcopul Ioan Bob la 1813, a fixat pentru totdeauna tonul moderat, erudit i civilizat n care romnii unii cu Roma i-au aprat i i apr confesiunea n faa nu puinilor detractori. Floarea Adevrului (1750) a aprut i n versiune latin: Flosculus Veritatis (1753) i Doctrina Christiana (1757).

[modific] Bibliografie

George Clinescu, Istoria literaturii romne de la origini i pn n prezent, Bucureti, Editura Minerva, 1982. Nicolae Manolescu, Istoria critic a literaturii romne, I, Bucureti, Editura Minerva, 1990. Ioan Chindri, Coresponden inedit a corifeilor colii Ardelene, n "Manuscriptum", XIX, 1988, p.81-96; nr.3, p.9-21. Ioan Chindri, Protopopiat i sinodul diecezan n concepia colii Ardelene (originile problemei) n Anuarul Institutului de Istorie din Cluj, XXXIII, 1993, p.359-363. Ioan Chindri, Unirea cu Roma i coala Ardelean, n *** coala Ardelean, II, volum coordonat de Ioan Chindri, Oradea, 2007, p. 9-60. Ioan Chindri, Cultur i societate n contextul colii Ardelene,Cluj-Napoca, 2001, 352 p. Ioan Chindri, Vocaia cretin a colii Ardelene, n vol. Naionalismul modern, Cluj-Napoca, 1996, p. 72-97. Ioan Chindri, The setting up of the national Bible for Romanians, n Rolul bisericii i al vieii eligioase n istoria Romniei i Slovaciei n contextul Europei centrale. The role of church and religious life in the history of Romania and Sloavakia in the context of Central and Soud Eastern Europe, Cluj-Napoca, 2008, p. 25-47. Niculina Iacob i Ioan Chindri, Bibliile Blajului sub zodii mai bune , n "Acas. Periodic cultural trimestrial", Alba Iulia, I, 2008, nr. 1-2 (inuarie-iunie), p. 65-68. Eugen Simion, coala Ardelean, n Viaa cretin, serie nou, XVIII, nr. 7-8 (341-342), iulie-august 2007, p. 11 (Articol preluat din ziarul Ziua, XIV, nr. 3957, 16-17 iunie 2007, ediia naional).

[modific] Legturi externe

Eugen Simion, coala Ardelean Florica-Elisabeta Nuiu, Contribuia colii Ardelene la dezvoltarea limbii romne liter