N A T U R A

În creația emineșciană,

dragostea și natura sunt teme permanente.

Natura este întâlnită în majoritatea operelor lui Eminescu, de când era încă copil și până când și-a scris testamentul (“Mai am un singur dor”).

Eminescu și natura

Această întrepătrundere între dragoste și natură, în care sentimentul se armonizează permanent cu elementele de cadru natural, apare în creațiile emineșciene: Lacul, Crăiasa din povești, Floare-albastră, Călin –file din poveste.

Natura și dragostea sunt teme romantice prin excelență, ele dominând în poezia emineșciană.

Codrul și lacul constituie acompaniamentul natural al iubirii

luna plutind deasupra vastelor întinderi de apă formează

cadrul adecvat ideilor.

Pădurea apare în viziunea poetică drept loc de refugiu, un complice. Este un spațiu care nu este determinat de timp, plin de mister, de vrajă și semnifică tot0dată nostalgia copilăriei dar și a iubirii pierdute, a sentimentelor de melancolie.

Ca pictor al luminii, Eminescu surprinde peisajele în devenirea lor, în jocurile luminii sau ale apei.

Lacul, izvorul, luna și vântul sunt specifice creațiilor lui.

Codrul

Lacul

Sara pe deal Publicată la 1 iunie

1885 în revista „Convorbiri literare”, poezia „Sara pe deal”, este o idilă cu puternice note de pastel, ce reprezintă o redactare din perioada tinereţii, în care tema dragostei se împleteşte cu cea a naturii, într-o viziune plină de viață.

Compoziția se realizează prin

alternarea a două planuri: spațiul

natural și cel sufletesc. Spațiul

natural este larg dimensionat, un spațiu în care plutește

melancolic cu jale cintul buciumului ca un ecou a

stării sufletești a poetului

îndrăgostit.

“Nourii curg, raze-a lor șiruri despică,Streșine vechi casele-n lună ridică,Scârțâie-n vânt cumpăna de la fântână,Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână.”

Lacul

Poezia a fost publicată în revista “Convorbiri literare “, revista societăţii “Junimea” din Iaşi, la 1 septembrie 1876.

Titlul exprimat printr-un substantiv, numește locul de întâlnire pentru cei doi.

Tema reprezintă dorinţa îndrăgostitului de împlinire a iubirii.

.

Pentru a proiecta imaginea iubitei, îndrăgostitul își închipuie șcenariul întâlnirii în registrul nocturn, misterios, în lumina argintie a lunii.

“Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă; Tresărind în cercuri albe El cutremură o barcă.”

Realizat de: Bercea Verona

clasa a VIII-a