Munca la calculator

Birourile sunt cele mai comune locuri de muncă. Orice companie ia naştere într-un birou… Sunt considerate cele mai călduţe locuri de muncă, cele mai ferite de riscuri. Percepţia generală este că într-un birou, dacă nu eşti stresat, nu ţi se poate întâmpla nimic rău. Şi totuşi….Proiectarea neglijentă a sarcinii şi postului de lucru, înghesuiala şi mobilierul puţin adaptat pot conduce la oboseală disconfort şi durere. Sarcinile bine gândite şi posturile de lucru adecvate pot îmbunătăţii eficienţa şi confortul operatorilor la tastatură.Cel mai frecvent operatorii se plâng de durerile de încheieturi, gât, umeri şi partea de jos la spatelui. Aceste simptome pot fi evitate prin aranjamente şi lucru corespunzătoare.Scaunele şi mesele corespunzătoare au fost deja discutate în secţiunea anterioară. Alt echipament poate fi tastatura, ecranul, suportul pentru documente şi maus-ul.

0. Legislatie In ultima parte a anilor 80 Consiliul Comunitatii Europene a lansat programe privind securitatea, igiena si sanatatea in munca, concentrandu-se in special pe noile tehnologii. In consecinta, cerintele minime de securitate si sanatate pentru munca la echipamente cu ecran de vizualizare sunt cuprinse in Directiva Consiliului 90/270/CEE. Aceste cerinte minime sunt desemnate pentru a incuraja imbunatatirile in special in mediul de munca, de a asigura un nivel mai bun de protectie a securitatii si sanatatii pentru lucratorii care utilizeaza ecrane de vizualizare. Definitiile cheie ale directivei sunt: Echipament cu ecran de vizualizare – un ecran de vizualizare alfa-numeric sau grafic, indiferent de procesul folosit in vizualizare; Post de munca – un asamblu cuprinzand echipament cu ecran de vizualizare, care poate fi prevazut cu tastatura sau alt dispozitiv de introducere si/sau software care stabileste interfata operator/masina, accesorii optionale, periferice incluzand unitate de discheta, telefon, modem, imprimanta, suport de documente, scaun si pupitru de lucru sau suprafata de lucru si mediul de munca inconjurator; Lucrator – orice lucrator care utilizeaza in mod obisnuit echipament cu ecran de vizualizare, ca parte importanta a muncii lor curente.

Aceeasi directiva stabileste obligatiile angajatorilor referitoare la analiza posturilor de munca, furnizarea de informatii si instruirea lucratorilor, planificarea rutinei zilnice de lucru, consultarea si participarea lucratorilor, si protectia ochilor si a vederii lucratorilor. Alte obligatii formulate in Directiva se aplica componentelor echipamentului prezent in punctul de lucru, in mod specific ecranelor de vizualizare, tastaturii, pupitrului de lucru sau suprafetei de lucru si scaunelor de lucru. Directiva specifica ulterior cerintele referitoare la mediu de munca, privind spatiul, iluminatul, reflexiile si stralucirea, zgomotul, caldura, radiatiile si umiditatea. Directiva traseaza, de asemenea, principiile pentru interfata operator/computer, in special referitor la adecvarea software-ului la sarcini, usor de utilizat, feedback-ul lucratorilor asupra propriei performantei, adecvarea informatiei vizualizate ca forma si ritm si aplicarea ergonomiei software-ului, pentru a tine cont de procesarea datelor la nivelul individului uman.

1. ŢINUTE ŞI POZIŢII

Ţinutele bune plasează corpul în poziţiile care îi creează „cel mai mic stres” şi permit mai mult confort şi lucru eficient. Cele mai obişnuite poziţii în birou sunt poziţia aşezat şi poziţia ortostatic, dar lucrătorii pot, de asemenea, să aibă nevoie să se întindă, să îngenuncheze sau să se aplece cum ar fi atunci când scot hârtia prinsă în copiator.

Un principiu ergonomic bun este acela de a se ţine cât mai aproape posibil de „poziţia neutrală”. Pentru braţe, „neutral” este atunci când ele stau în jos pe lângă corp. Corpul adoptă în mod normal o poziţie neutră când se relaxează într-o poziţie confortabilă, susţinută (sprijinit).Posturile cu „stres scăzut” sunt şi ele recomandate. Acestea înseamnă:

- că nu e solicitată nici o parte a corpului (gât, spate etc.)- sunt confortabile;- oboseala e minimă.

Stresul copului creşte când:- Corpul trebuie să stea în aceeaşi poziţie mult timp;- Corpul sau capul este aplecat mult timp;- Încheieturile sunt solicitate până la limita lor;- Lucrul presupune poziţii ale încheieturilor departe de poziţia „neutră”, de exemplu

încheietura întoarsă pe spate;- Părţi ale corpului, ca de exemplu încheieturile sau spatele sunt răsucite rapid atunci cânt

se exercită o forţă sau se manipulează o greutate;- Greutăţile sunt ţinute într-o poziţie statică, cum ar fi ţinerea unei cutii grele în timp ce

aşteaptă să se elibereze un spaţiu pentru a o pune jos şi- Mişcările sunt repetitive (prea repezi, prea puternice, un timp prea îndelungat).

2-3 TASTATURA

Tastatura se poziţionează astfel încât şirul de taste care conţin tasta „Home” să fie la înălţimea încheieturii mâinii. Tastatura trebuie să fie la 60-70mm de la marginea suportului pentru tastatură. Aceasta permite mişcarea liberă a antebraţului/încheieturii în timpul tastării şi o suprafaţă pe care se odihnesc când nu se bate.

Utilizarea unor suporţi pentru încheieturi în timpul tastării nu este recomandată deoarece aceştia cresc mişcarea încheieturii din poziţia neutră. Dacă există, suporţii se vor folosi numai în timpul pauzelor de tastare.

Mai multe informaţii cu privire la poziţiile şi posturile corespunzătoare se găsesc la pag. .

POZIŢIA DOCUMENTULUI

Documentele aşezate într-o parte a mesei de lucru favorizează încordarea gâtului şi cauzează dureri de gât. Utilizarea unui suport pentru documente poziţionează mai bine documentele şi minimizează astfel probabilitatea apariţiei durerilor de gât.

Documentele pot fi aşezate atât în lateralul ecranului cât şi sub acesta. Dacă cea mai mare parte a timpului se priveşte la document şi nu la ecran (tastare în orb), documentul trebuie plasat direct în faţa operatorului. Dacă aproximativ jumătate din timp se petrece privind la ecran, documentul şi ecranul trebuie amplasate la distanţă egală de ochi. Dacă ceam mai mare parte a timpului se priveşte la ecran, acesta trebuie plasat direct în faţă operatorului.

Dacă documentul trebuie să fie manipulat frecvent, se plasează în poziţia dominantă.

3-4 MOUSE-ul şi TRACK-BALL-sul.

Mose-ul trebuie poziţionat astfel încât să permită lucrătorilor să-l utilizeze cu cotul ţinut aproape de corp şi cu umerii într-o poziţie confortabilă. Adesea tastatura trebuie repoziţionată pentru ca mause-ul să fie aşezat pe o poziţie corespunzătoare.

2

Dacă spaţiul de pe masă este prea mic pentru utilizarea mouse-ului, un trackball este o soluţie alternativă bună. Lucrătorii nu trebuie să folosească un mouse pe o masă mai înaltă decât înălţimea tastaturii.

5. SCAUNE

Un scaun trebuie să fie potrivit pentru persoana care îl ocupă şi cu sarcina de muncă a acesteia. Totuşi, statul prelungit chiar şi într-un scaun confortabil trebuie evitat. Asta înseamnă că oamenii ar trebui să-şi varieze activităţile şi poziţiile frecvent.

Scaunele (pentru posturile de lucru) proiectate cu respectarea principiilor ergonomice ar trebui să:a) aibă un spătar uşor ajustabil pe înălţime şi ca unghi;b) aibă un spătar ajustabil ca adâncime;c) aibă o husă pentru partea de şezut şi pentru spătar;d) aibă colţuri curbate;e) fie reglabil pe înălţime şif) aibă o bază cu cinci picioare pentru stabilitate.

Pentru locurile de muncă cu mai mulţi utilizatori sau acolo unde lucrătorii au sarcini diverse care necesită ajustarea înălţimii scaunului, sunt recomandate scaunele cu elevare pe bază de gaz. De exemplu, alternarea între tastarea la o masă mai înaltă (scaunul se înalţă şi se foloseşte suport pentru picioare) şi scrisul şi cititul la o masă obişnuită (înălţime normală).

Pentru ca ajustarea pe verticală să se facă mai repede şi mai uşor se folosesc cilindrii pneumatici.

CUM SE AJUSTEAZĂ UN SCAUN- Se ajustează înălţimea scaunului astfel încât picioarele să stea ferm pe podea iar greutatea

să fie preluată de picioare.- Se ajustează înălţimea scaunului sau se utilizează un suport pentru picioare dacă biroul

este prea înalt (a se vedea secţiunea referitoare la înălţimile de lucru).- Pulpele trebuie să fie susţinute în întregime cu excepţia a unei distanţe de două degete în

spatele genunchilor. Se ajustează spătarul (în cazul scaunelor care permit acest lucru) astfel încât spatele să se sprijine pe el. Este preferabil ca ajustarea să se facă stând pe scaun.

- Ajustarea unghiului spătarului astfel încât spatele să fie drept şi în faţa biroului. Se menţionează că la unele scaune adâncimea şi unghiul spătarului sunt combinate, astfel încât trebuie găsit cel mai bun compromis.

- Partea de jos a spatelui se sprijină în zona taliei. Se reglează înălţimea spătarului astfel încât să se ajungă în situaţia sus-menţionată.

Scaunele pentru vizitatori şi spaţii de uz general, cum ar fi sălile de conferinţe, pentru servitul ceaiului sau de aşteptare, pot să nu fie reglabile dar proiectate pentru confortul majorităţii utilizatorilor.

6. ECRANUL

Partea de sus a ecranului trebuie să fie la nivelul ochilor şi la 600-700 mm de ochi atunci când gâtul are o poziţie confortabilă iar capul este ridicat. Distanţa poate varia datorită preferinţelor individuale şi altor necesităţi vizuale cum ar fi miopia. Dacă majoritatea timpului se petrece privind la ecran, tastatura şi operatorul trebuie să fie poziţionaţi în faţa ecranului.

3

Utilizarea ecranelor nu dăunează ochilor. Cititul nu este o activitate care să dăuneze ochilor, totuşi utilizarea constantă poate provoca obosirea muşchiului ocular. Dacă angajaţii au peste 40 de ani sau acuză disconfortul ochilor sau dureri de cap, trebuie să se facă un examen medical. Mediul de muncă trebuie evaluat din alte puncte de vedere, cum ar fi strălucirea.

Solicitarea oculară poate fi redusă prin reglarea luminozităţii şi contrastului ecranului. Fundalul trebuie să fie închis şi luminozitatea scrisului moderată. Solicitarea ochilor poate încă să fie diminuată prin poziţionarea adecvată a ecranului faţă de alte surse de lumină.

Strălucirea cauzată de lumina de la fereastră sau alte surse strălucitoare poate cauza disconfort sau reduce vizibilitatea. Aceste probleme se evită prin poziţionarea ecranului astfel încât lumina să nu fie pe direcţia privirii sau să nu se reflecte în ochi. Strălucirea poate fi minimizată şi prin reducerea intensităţii sursei de lumină.

Reflecţiile pe ecran pot face dificilă privirea imaginilor şi pot forţa lucrătorii să adopte o postură greoaie pentru a vederea imaginile de pe ecran. Minimizarea reflexiilor de face prin utilizarea unui fundal puţin luminos, unui ecran plat sau poziţionarea sau camuflarea surselor de lumină (a se vedea secţiunea despre iluminat pag. ).

LAPTOP- uri / NOTEBOOK- uri

Trebuie acordată atenţie la utilizarea laptop-urilor şi notebooh-urilor. Când sunt folosite, indiferent de durată, este de preferat să se conecteze laptop-ul la un ecran şi o tastatură obişnuite. Ecranul laptop-ului este, de obicei, prea mic pentru o utilizare confortabilă timp îndelungat.

Înălţimea mesei pe care se plasează tastatura trebuie să fie un compromis între poziţia mâinilor şi nevoile vizuale.

7-8 SUPRAFAŢA DE LUCRU

Suprafaţa de lucru trebuie să fie fixată pentru fiecare sarcină nouă. Pentru a determina mărimea şi aranjarea potrivită a mesei, este de ajutor să se facă o listă a sarcinilor uzuale şi a echipamentelor şi materialelor necesare pentru îndeplinirea lor.

Suprafeţele birourilor trebuie să fie destul de largi pentru a asigura spaţiu suficient pentru manipularea uşoară a documentelor, hârtiilor şi echipamentului folosite frecvent şi poziţionarea acestora la îndemână.

Locul de muncă se organizează astfel încât să se ajungă uşor la obiectele folosite frecvent şi să se minimizeze răsucirile şi întinderile exagerate.

Trebuie să se aibă în vedere să se asigure confortul mâinii cu care se execută mişcări particulare. De exemplu, cele mai multe persoane dreptace vor ţine telefonul în mâna stângă în timp ce vor face însemnări sau vor forma numărul cu dreapta.

Dezordinea şi mişcările alternative în exces pot fi reduse prin mişcarea unor obiecte de pe masă. Faptul că un birou devine zonă de depozitare sugerează că zona de lucru nu are suficiente facilităţi de depozitare.

De asemenea, este important să fie spaţiu suficient în spatele biroului pentru a permite aşezarea şi ieşirea de la birou cu uşurinţă. Spaţiul pentru picioare de sub birou trebuie să fi adecvat pentru a permite lucrătorilor să-si încrucişeze sau să-şi întindă picioarele.

4

Dacă în timpul lucrului se simte un disconfort se sugerează să se evalueze înălţimea suprafeţei de lucru şi aşezarea echipamentului şi a altor obiecte. De exemplu, dacă începe să se simtă disconfortul în regiunea umerilor / gâtului se poate ca înălţimea suprafeţei de lucru sau poziţia ecranului este inadecvată. Disconfortul în partea de jos a spatelui poate însemna că scaunul nu este ajustat după nevoile lucrătorului.Pentru informaţii despre modul de aşezare a ecranelor şi tastaturii a se vedea pag.

UNGHIUL SUPRAFEŢEI DE LUCRU

Unghiul suprafeţelor de lucru cum ar fi tablele înclinate şi planşetele de proiectare pot fi folosite pentru citit şi scris. Unghiul suprafeţei de lucru facilitează citirea documentelor prin reducerea distanţei dintre document şi ochi.

Alt avantaj este că un document aşezat la un anumit unghi reduce nevoia de inclinare pentru citire. Aceasta poate ajuta la reducerea durerii gâtului.

Se preferă un unghi de aproximativ 45 de grade în cazul cititului continuu şi 25 de grade pentru scrisul continuu. Unghiul poate fi variat între cele două în funcţie de perioada de citit şi scris.

Dezavantajul utilizării suprafeţelor de lucru al căror unghi se poate modifica este că obiectele pot aluneca dacă nu există o margine foarte subţire sau suprafaţa nu este antiderapantă. Dacă masa înclinată are o margine, aceasta trebuie să fie foarte mică sau mai lată dar rotunjită pentru a nu presa braţele.

9. Iluminat

Rolul iluminatului în birouri este să asigure un mediu sigur, confortabil şi eficient. Iluminatul poate afecta confortul, sănătatea, siguranţa, eficienţa şi comportamentul.

Sarcinile de muncă ar trebui să fie uşor de văzut şi lumina trebuie să fie confortabilă pentru ochi. Finisările corespunzătoare (inclusiv culorile) tavanului, pereţilor şi accesoriile fixe ajută la controlul strălucirii şi reflexiei.

Iluminatul insuficient sau prost plasat poate cauza disconfort. Iluminatul inadecvat poate provoca iritarea ochilor, dureri de cap, oboseală sau stres. Lucrătorii pot adopta poziţii incomode şi riscă să se accidenteze pentru a evita sau reduce umbrele, reflexia sau strălucirea.

Cât de intensă este lumina potrivită depinde de tipul de muncă şi de preferinţele şi capacităţile vizuale ale lucrătorului. Cu cât nivelul de fineţe şi detaliu este mai mare cu atât este mai ridicat nivelul de iluminat necesar, de exemplu cititul continuu sau desenul mic, de detaliu. Pentru satisfacerea nevoilor personale se poate utiliza o lampă de birou.

Un sistem ideal de iluminat va combina lumina naturală şi artificială. Deşi lumina naturală nu este considerată necesară pentru sănătate, ea poate îmbunătăţii percepţia culorii şi da o senzaţie de stare de bine.

Ar trebui să fie o cantitate suficientă de lumină de calitate strategic amplasată. Luxmetrele pot fi folosite pentru măsurarea cantităţii de lumină care cade pe suprafaţă (unitatea de măsură pentru intensitatea luminii este lux-ul). Măsurătorile se pot compara apoi cu standardele….

Nivelurile de iluminat recomandate sunt:- 160 lux – depozite, cămări;

5

- 240 lux – săli de conferinţă, de consiliu, de multiplicare;- 400 lux – sarcini care presupun cititul, scrisul, arhivarea;- 600 lux – sarcini care implică atenţie vizuală sporită, de exemplu în proiectare.

Echipamentele cu ecran au lumină proprie şi pot fi folosite în siguranţă la niveluri scăzute de iluminat. Totuşi, dacă se lucrează după un document (dactilografiere, traducere etc.), acel document trebuie să fie luminat la un nivel în jur de 400 lux. O lampă de birou poate asigura acest nivel de iluminat. Dacă, în general, lumina din jurul echipamentului cu ecran este mai mare de 400 lux, pot apărea probleme cu reflexia şi strălucirea.

Trebui asigurată o verificare regulată a corpurilor de iluminat deoarece tuburile sau becurile deteriorate licăresc sau nu mai luminează. Chiar măsurile simple, cum ar fi curăţarea corpurilor de iluminat pot mări nivelurile de iluminat.Pentru a evita strălucirea sau reflexia în birou:

- se folosesc suprafeţe mate;- se controlează prin jaluzele lumina care pătrunde prin ferestre şi- se evită suprafeţele de sticlă sau se utilizează sticle nereflexive.

O perspectivă cum ar fi o fereastră, un poster, o plantă sau o pictură este utilă pentru odihna ochilor.Cel mai bine este să se controleze reflexia la sursă prin măsuri cum ar fi dotarea ferestrelor cu perdele sau repoziţionarea locului de muncă. Ecranele antireflexie se pot folosi pentru reducerea efectului de reflexie sau alte imagini strălucitoare de pe ecranului computerului. Totuşi, ecranele antireflexie reduc reflexia numai în mică măsură. Ecranele protectoare şi filtrele pot crea probleme prin reducerea contrastului informaţiilor dispuse pe ecran, reduc calitatea imaginii şi poate fi dificil să fie menţinute curate. Dacă se utilizează un ecran anti-reflexie, acesta trebuie curăţat regulat pentru a fi eficient.

ZgomotNivelul de zgomot se măsoară cu un sonometru. Unitatea de măsură uzuală este decibelul (dB). Scara uzuală utilizată pentru măsurarea zgomotului în locurile de muncă este scara A (dB(A)). Aceasta simulează modul în care urechile noastre percep sunetele.

Zgomotul într-un birou rareori atinge nivelul care poate deranja auzul (peste 85 dB(A). Totuşi, nivelul zgomotului de fond poate perturba concentrarea sau face conversaţia dificilă. Poate contribui şi la stres şi poate conduce la oboseală fizică şi mentală. Niveluri peste 55 dB(A) în birouri pot distrage şi enerva.

Multe clădiri de birouri sunt localizate în zone cu trafic intens şi/sau greu. Altele pot fi localizate în complexe mari sau fabrici. Locaţia unui birou şi cât de bine este protejat pot influenţa nivelul de zgomot la care sunt expuşi lucrătorii.

Echipamentul uzual din birou poate fi sursă de zgomot care poate afecta abilitatea de îndeplinire a sarcinii de muncă într-o manieră eficientă, sănătoasă şi sigură. Exemple de echipament generator de zgomot:

- telefoane- maşini de scris- copiatoare- maşinile de tocat hârtia- unităţi de aer condiţionat- imprimante- faxuri

6

Un aspect important care trebuie avut în vedere când se evaluează nivelurile de zgomot este acela că zgomotele cele mai greu de tolerat nu sunt neapărat cele mai intense. Luaţi în considerare numai frustrarea cauzată de picăturile de apă care cad într-o chiuvetă.

Zgomotele din surse imprevizibile sau ascuţite sunt cu mai mare probabilitate deranjante. Când se lucrează la o sarcină care necesită un grad mare de concentrare, chiar şi zgomotul de fundal provenit de la conversaţii poate fi foarte iritant.

Într-un birou mai spaţios este posibil să se minimizeze zgomotul prin:- utilizarea de materiale fonoabsorbante la acoperirea pavimentului, pereţilor sau

panourilor despărţitoare sau ecranelor separatoare. Trebuie avut în vedere totuşi că aceste bariere pot afecta ventilaţia şi pot crea un sentiment de izolare.

- Folosirea unui amplasament care plasează activităţile generatoare de zgomot departe de activităţile care solicită concentrare.

- Izolarea echipamentului zgomotos cum ar fi imprimantele prin plasarea acestora în camere separate şi/sau acoperirea cu carcase acustice.

- Reducerea zgomotului provenit de la conversaţie prin furnizarea de ecrane separatoare acustice sau prin încurajarea angajaţilor să poarte conversaţiile într-o zonă de întâlniri departe de zonele de lucru.

- Selectarea echipamentului achiziţionat după nivelul de zgomot pe care îl generează. - Minimizarea surselor externe de zgomot prin instalarea de ferestre duble sau ridicarea de

bariere de zgomot sun sunt pereţii solizi sau parapete.- Reducerea zgomotului telefonului prin setarea volumului soneriei.

Aer

LOCURI DE MUNCĂ CU CONDIŢIONATSistemele de aer condiţionat ar trebui să fie proiectate în conformitate cu prevederile standardului…. Acest standard stabileşte cerinţele minime pentru prevenirea unei acumulări excesive de contaminanţi în aer sau mirosuri deranjante.

Un sistem de aer condiţionat ar trebui:- să asigure un mediu general acceptabil din punct de vedere al temperaturii, umidităţii şi

mişcării aerului;- să prevină acumularea excesivă de mirosuri neplăcute;- să reducă compuşii rezultaţi din respiraţie, în special bioxidul de carbon la un nivel

acceptabil;- să reducă nivelurile de contaminanţi din aerul din încăpere care pot proveni din

activităţile curente, din materialele clădirii şi din surse externe la niveluri acceptabile şi- să furnizeze o cantitate de aer proaspăt în spaţiul în care funcţionează aerul condiţionat,

prin exhaustarea unei părţi din aerul stătut, ca şi filtrarea aerului din interior printr-un proces de recirculare.

Calitatea improprie a aerului din încăpere, variaţiile de temperatură şi tirajele pot afecta sănătatea lucrătorilor şi starea lor de bine şi poate conduce la pierderea eficienţei muncii acestora.Nivelurile de bioxid de carbon sunt, de obicei, un indicator bun al eficienţei sistemului de ventilare. Pe măsură ce nivelul de bioxid de carbon se apropie de 800ppm creşte numărul de plângeri. La 2000ppm cei mai mulţi dintre oameni remarcă faptul că biroul este „îmbâcsit”.

Calitatea aerului din interior este controlată prin asigurarea că sistemele de aer condiţionat sunt adecvate şi bine întreţinute prin inspecţii regulate şi întreţinere. Exemple de contaminanţi în

7

birouri includ aburii, fumul de ţigară, prafurile, gazele, agenţii biologici cum ar fi bacteriile şi fungile, vaporii din solvenţi etc.

Lucrătorii ar trebui să fie încurajaţi să raporteze semnele oricărei dereglări posibile a sistemului de aer condiţionat. Din cauza diferenţelor individuale, îmbrăcămintei şi nivelurilor de activitate, este dificil să se stabilească o temperatură confortabilă pentru toţi lucrătorii. Controlul local al aerului condiţionat poate îmbunătăţii confortul individual. Totuşi, o persoană care modifică setarea senzorului poate strica echilibrul întregului sistem de aer condiţionat. Cei mai mulţi se simt confortabil la temperaturi între 19 şi 23 de grade în timpul iernii şi între 22 şi 24 de grade în timpul verii. Umiditatea ar trebui să fie între 40 şi 60 %.

LOCURI DE MUNCĂ FĂRĂ AER CONDIŢIONAT

Numeroase birouri pot să nu fie dotate cu aer condiţionat sau poate fi nepractică dotarea. Motivele pentru aceasta sunt:

- procesul de muncă;- amplasarea biroului sau- mărimea biroului.

În astfel de birouri ventilate natural, adesea se poate asigura circulaţia corespunzătoare a aerului cu ventilatoare.

Un angajator ar trebui să ţină cont de necesarul de ventilaţie naturală pentru diferite tipuri de locuri de muncă şi zone specifice în locurile de muncă. Aceasta include dotări igienico-sanitare şi parcări de maşini. Este necesar ca astfel de locuri de muncă să aibă ventilaţie adecvată pentru asigurarea calităţii aerului, adică ventilaţia să sigure suficiente schimburi de aer pe oră şi o cantitate corespunzătoare de aer proaspăt.

Rezumat al efectelor asupra sănătăţii

Ochi – (jenă, înţepături, dureri, uscăciune etc.) – Lucrul îndelungat într-un loc slab iluminat, ventilat insuficient, necorectarea problemelor de vedere, netratarea infecţiilor, alergiilor.Dureri de cap – Pot fi cauzate de o varietate de factori cum ar fi durerea de ochi, poziţia incorectă a gâtului, aer închis, stres etc.Dureri de spate – Pot fi cauzate de statul prelungit aşezat sau în picioare, manipulări manuale incorecte, stres etc.Dureri de umeri – Lucrul prelungit cu braţele ridicate sau într-o poziţie incomodă, mişcări repetitive sau solicitante etc.Curgerea nasului şi alte afecţiuni respiratorii – Sunt de obicei rezultatul unei infecţii sau alergii, dar pot indica şi probleme legate de calitatea aerului din mediul de lucru.Simptome de stres – lucrătorii se simt deranjaţi de anumite lucruri (zgomot, spaţiu insuficient) sau pre solicitaţi (volumul, dificultatea, ritmul sarcinii de muncă)Pielea – chimicale, alergii, infecţiiOboseală – stilul de viaţă calitatea aerului, stresul etc.

8