folos.

O scriere fâră putere din

Jertfa lui Hristos, nu dă

nici o emotie.

O cântare fără căldura

Crucii lui Hristos nu con-

ţine nici un har.

O predică fără fiorul Cru-

cii şi al Jertfei lui Hristos

nu lasă nici un rod mân-

tuitor.

Toate capătă valoare şi

putere numai când le

susţine Hristos. El este

valoarea şi puterea ori-

căror cuvinte. Hristos este

,,Mulţi din iudei au citit

această însemnare, pentru că

locul unde fusese răstignit

Iisus era aproape de cetate;

era scrisă în evreieşte,

latineşte şi greceşte,,

Cuvântul Sfânt al lui

Dumnezeu stăruie neo-

bişnuit de mult asupra

amănuntului acestei în-

semnări.

Fiindcă lucrul descris are

o mare însemnătate pentru

fiecare din noi. Alegerea

noastră se vede din felul

cum privim la Crucea lui

Iisus. De felul cum ne

apropiem de ea. De felul

în care citim însemnarea

şi însemnătatea ei. Cuvân-

tul despre Iisus era una cu

Crucea Sa. Cuvântul de-

spre EI era sustinut şi

prins de Crucea lui Isus.

Mărturia despre Hristos se

reazimă pe puterea Crucii

şi Jertfei Sale. Fără te-

melia Crucii şi Jertfei

Sale, cuvântul despre El n

-ar avea nici o statornicie.

Dacă nu s-ar întemeia pe

Crucea şi Jertfa lui Iisus,

nici însemnările noastre,

nici scrisul nostru, nici

mărturisirea noastră, n-ar

avea nici o putere şi nici

un preţ. O cruce fără

Hristos nu este de nici un

I n a c e a s t ă

e d i ţ i e

Meditaţie 1

Programul 2

Cum postim? 3

Maica Pelaghia 4

Building the dom... 4

Sfaturi duhovnicesti 6

Nu există Dumnezeu? 7

Newsletter Date 02. 23 2009 Nr.1 Anul XXIV

BUNA VESTIRE

BULETIN PAROHIAL

SAINT MARY ·ROMANIAN ORTHODOX CHURCH

Ladies Auxiliary President Parish Priest Parish Council President

Renica Chilinţan Fr. Cornell Avramescu Virgil Macavei

IANUARIE-FEBRUARIE-MARTIE

”MULŢI AU CITIT” Meditaţie referitoare la tăbliţa de deasupra capului lui Iisus pe cruce

Pavecerniţa, iar vinerea

Sf . L i turghie a

Darurilor Mai Înainte

Sfinţite.Cei ce vor a se

împărtăşi, să nu mănânce

de la 10 dimineaţa. Toate

slujbele de seara sunt la

ora 7.

În fiecare duminecă după

Liturghie , Parastas

În acest post programul

este după cum urmează;

Î n p r i m a

săptămână,CANONUL

CEL MARE - de pocăinţă

în fiecare seară, începând

de duminecă 1 martie a.c.

Din săptămâna a doua în

fiecare miercuri seara

comun, până în dumineca

a 5-a.

MASLURI DE OBŞTE

în sâmbăta a doua la 6

seara. Şi în miercurea din

Sâptămâna Mare.

În săptămâna Mare denie

în fiecare seară începând

din Dumineca Floriilor.

P r o g r a m u l î n p o s t

P a g e 2

S p o v e d a n i i î n

fiecare seară, după

slujbă. Insistăm

chiar, ca toată

l u m e a s ă - ş i

p r o g r a m e z e

spovedaniile până în

S ă p t ă m â n a

Patimilor, sau Joia

Mare.

şi valoarea Scripturii.

Fâră Jertfa lui Hristos de pe Cruce, fără

credinţa în mântuirea ei, nici Scriptura,

nici citirea ei n-ar avea nici un preţ. Mulţi

au citit şi mulţi citesc însemnările despre

Hristos - dar puţini au pătruns înţelesul

lor. Şi încă şi mai puţini 1-au primit.

Mulţi au citit despre Hristos şi mulţi au

înteles sunetele cuvintelor, dar foarte

puţini sunt cei care s-au lăsat pătrunşi de

taina puterii din aceste cuvinte.

În cuvântul Crucii lui Hristos este o

putere. Într-adevăr, "propăvăduirea Cru-

cii este o nebunie pentru cei ce sunt pe

calea pierzării; dar pentru noi, care

suntem pe calea mântuirii, este puterea

1ui Dumnezeu" (1 Cor.1:18).

Cuvântul Crucii este puterea lui Dumne-

zeu care dă celui care îl ascultă cutremu-

rul pocăinţei şi zguduirea lacrimilor, dă

voinţa mântuirii, dă învierea din păcat şi

dă naşterea din nou, dă cuvântul pentru

credinţă. Şi dă căldura pentru iubirea de

semeni, dă izbânda pentru Evanghelia lui

Hristos şi dă răbdarea suferinţelor, dă bi-

ruirea morţii şi dă înălţarea învierii. Iată

ce dă cuvântul Crucii lui Hristos, fiecăruia

care il vede.

Suflete dragă, poate că şi tu ai citit de

multe ori şi citeşti încă însemnările

despre Hristos, din Cartea Crucii Lui şi

din cărţile crucii altora. Ce ai înţeles tu

până acum din toate aceste însemnări

pe care le-ai citit? Şi mai ales, ce ai

împlinit din ele?

Scump suflet care stai acum în faţa

Crucii lui Iisus şi citeşti aceste însem-

nări, nu pleca nepăsător din faţa Jertfei

lui Hristos făcute pe Crucea Golgotei

şi pentru tine. Nu trece mai departe

nepăsător şi după citirea acestor însem-

nări sau auzirea lor. Apropie-te de

Crucea lui Iisus.Priveşte-L mai de-

aproape pe Mântuitorul tău Care suferă

pentru răscumpărarea sufletului tău. Şi

se dă pe Sine Însuşi Jertfă ispăşitoare

pentru iertarea păcatelor tale.

Acest adevăr să-1 vezi. Acest preţ să-1

afli. Acest har să-l dobândeşti.

Că de la acest loc şi din acest moment

se desfac pentru tine două căi: - calea

vieţii veşnice, dacă Îl primeşti pe Iisus

în inimă,

sau calea pierzării veşnice,

dacă pleci nepăsător de la

Hristos.

De câte ori ai mai auzit

până acum aceste lucruri?

Şi totuşi ai rămas ca mai

înainte! Nu te supăra pentru

asta. Tu însuţi ştii ce greu

se ascultă aceste îndemnuri.

În toate limbile cunoscute

atunci - erau scrise cuvin-

tele însemnării despre Hris-

tos pe crucea Lui. În toate

limbile cunoscute astăzi

sunt scrise însemnările

Sfintelor Scripturi despre

El. În miile de limbi se

răspândesc astăzi, între

toate popoarele lumii, Cu-

vântul Crucii lui Hristos şi

însemnările Jertfei Sale.

Şi după cum atunci scrisele

Crucii au stârnit în unii ură,

iar în alţii nădejde, tot aşa şi

azi, pentru unii sunt spre

viaţă, pentru alţii sunt spre

moarte; însemnat lucru este

cum sunt ele pentru noi,

Cont. pag 3

ca să nu trecem mai departe, iară,

fără a ne împărtăşi mântuitor din

acest adevăr şi din acest sânge al

Crucii lui. Iisus, să nu trecem şi noi

tot aşa nepăsători sau batjocoritori

cum au trecut mulţi de atunci, sau de

astăzi.

Ci, prăbuşindu-ne fulgeraţi de

Adevăr, să ne legăm pe totdeauna

soarta noastră de a lui Hristos, spre

viaţa şi mântuirea veşnică.

Slavă veşnică Ţie; Iisuse Doamne,

Jertfa iubitoare şi strălucîtă a răs-

cumpărării sufletelor naastre. Slavă

veşnică Ţie pentru Cuvântul Crucii

Tale care ne-a grăit atât de puternic,

care ne-a zdrobit necredinţa şi

nepăsarea, care ne-a înviat şi ne-a însu-

fleţit pentru mântuire, şi care ne-a

făcut rodnici şi biruitori.Te rugăm,

zdrobeşte, prin puterea Ta, toate i-

nimile care trec încă nepăsătoare pe

lângă Tine, Şi trezeşte-le o nouă con-

ştiinţă a răspunderii faţă de Adevărul

Tău şi faţă de Jertfa Ta. Amin.

Ţine şapte săptămâni,

începând cu Duminica

lăsatului sec de brânză

(Duminica izgonirii lui

Adam din rai) şi se

încheie în noaptea

Paştelui, la Înviere. E cel

mai vechi, mai lung şi mai

de seamă dintre posturile

bisericeşti 606 (Pentru

vechimea lui, vezi Can. 69

Apostolic; Can. 50 Laodiceea,

Asezamintele Sf. Apostoli V, 13;

Can. 5 al Sinodului 1 ecumenic.

Nu se mănâncă nici peşte,

nici untdelemn si nu se

bea vin. Se dezleagă la vin

şi untdelemn numai

sâmbăta şi duminica

(pentru că în aceste zile se

face Liturghie deplină), iar

la peşte, numai în ziua de

Buna-Vestire şi de Florii

(pentru că sunt praznice

mari)607 (Tipicul cel Mare (al Sf.

Sava), cap. 34, p. 42. Comp. si

Scrisoarea sinodala a Patriarhului

ecumenic Paisie 1 catre Patriarhul

Nicon al Moscovei (1655), raspuns

la intrebarea 20 (la C. Delikanis, op.

c i t . , t . I I I , p . 6 5 ) ) .

Sunt scutiţi de ajunare

numai copiii, lăuzele,

bătrânii şi bolnavii sau cei

neputincioşi, precum şi cei

aflaţi in situaţii speciale.

Cu deosebită evlavie

trebuie să postim prima şi

ultima săptămână din

Postul Paresimilor.

. Ce este postul Paştelui?

Postul Paştelui, Postul

Mare sau Paresimile (de la

c u v a n t u l l a t i n e s c

q u a d r a g e s s i m a =

patruzeci) este postul

dinaintea Paştelui. E

aşezat în cinstea Patimilor

Domnului şi ne aminteşte

de postul de patruzeci de

zile al Mântuitorului în

pustie, înainte de a ieşi în

l u m e p e n t r u

p r o p o v ă d u i r e a

Evangheliei (Matei 4, 2 şi

Luca 4, 2)605 (Aşezamintele Sf.

Apostoli V, 13 si Sf. Simion al

Tesalonicului, Raspuns la intrebarea

52, p. 326). E totodată vreme

de pregătire, prin post,

rugăciune şi pocainţă,

pentru apropierea cu

vrednicie de Sfântul Trup

şi Sânge, întrucât, de

obicei, la Paşti se

î m p ă r t ă ş e s c t o ţ i

c r e d i n c i o ş i i .

C u m p o s t i m P o s t u l M a r e ?

P a g e 3 N r . 1 A n u l X X I V

pentru mine şi pentru tine.

Dragă suflet care citeşti aceste

însemnări, coboară-ţi ochii spre

Cel ce suferă dedesubtul 1or. Şi

coboară-ţi inima şi coboară-ţi

genunchii şi coboară-ţi lacrimile

la picioarele Crucii lui Iisus, sub

sângele care curge din rănile

Lui.

Însemnarea aceasta se poate

înţelege cu adevărat numai

privită din genunchi. Şi numai

citită printre lacrimi. Dumnezeu

să se îndure de tine şi de mine,

Nu minijupuri la

b i s e r i c ă . H a i n a

vorbeşte, transmite un

mesaj. Dar nu-i locul.

Închideţi televizorul în

post, degeaba mâncăm

de post dar privim de

frupt. Deschideţi mai

bine Biblia, sau alte

cărţi duhovniceşti.

Po meln icu l anua l

expiră la Paşte. Cei care

doresc pot să îl

înnoiască completând

n o u l f o r m u l a r .

Pomelnicile pe alt fel de

h â r t i e , n u s u n t

acceptate.

Pentru pomenicul la

PARASTASUL Comun,

va fi un formular tipizat

de maxim o jumate de

foaie normală. Fiecare

poate completa câte foi

vrea. Donaţia pentru

fiecare foaie este

aceiaşi.

ANUNŢURI

Donaţ i i l e pentru

pregătirea Sf. Paşti le

puteţi da D-nei Stan,

casiera Reuniunii

Doamnelor.

A t e n ţ i e l a

îmbrăcămintea din

post în special la femei.

În nici un caz roşu sau

c u l o r i v i i .

Din “Hristos jertfa noastră” - T D

Luna februarie in

26 de zile: pomeni-

rea Preacuviosului

Parintelui nostru

Porfirie, episcopul

Gazei (+420).

Sfântul Porfirie a fost din

Tesalonic, din Macedonia,

şi a fost crescut în dreapta

credinţă şi în viaţa cea după

Evanghelie. Pe când im-

plinea 25 de ani, şi-a lăsat

patria şi s-a dus în Egipt şi,

intrând în pustia Schitului,

s-a făcut monah şi a trăit

vreme de cinci ani în post şi

rugăciune, după rânduiala

monahilor. A mers apoi, la

Ierusalim, să se închine

Sfintelor locuri, unde a

întâlnit pe Marcu, un

călugar smerit din Asia

Mică, şi acesta, din prieten i

s-a făcut ucenic al sau.

Căzând bolnav şi aducându-

şi aminte că lăsase în Tesa-

lonic multă avere, pe care n

-o împarţise la săraci, Sfân-

tul Porfirie a trimis acolo pe

Marcu. Făcând cum i se

poruncise, acesta a împărţit

săracilor o mare parte din

avere şi, vânzând lucrurile

de preţ, a adus dascălului

său mulţi galbeni, pe care

acesta i-a împărţit cu mâna

sa la săraci, neoprind pentru

sine nimic. Iar pentru traiul

său, a învăţat meseria de a

face corturi, socotind, ca şi

Apostolul Pavel, că cine nu

lucrează să nu mănânce. Si

lumina pe mulţi cu cuvântul

său şi învăţăturile sale.

Deci, auzind Iraclie, epis-

copul Ierusalimului, de nu-

mele bun pe care-l avea

învăţătura şi viaţa Sfântului

Porfirie, l-a chemat şi l-a

sfinţit preot, încredinţându-i

paza Crucii Domnului,

pentru care Sfântul avea o

mare evlavie. Şi, prin

această ascultare, Sfântul s-

a şi tămăduit. Şi era pe vre-

mea împăratului Arcadie si

a împărătesei Eudoxia (395-

408), când a murit episcopul

din Gaza. Şi, atât Ieraclie,

episcopul Ierusalimului, cât

şi Ioan, mitropolitul din

Cezareea Palestinei, luând

în seamă cererea clerului şi

a poporului, au hotarat şi au

trimis acolo pe Sfântul Por-

firie, sfinţindu-l episcop de

Gaza. Şi era Gaza, pe vre-

mea aceea, o cetate plină de

păgâni şi de măreţie şi

bogate temple idoleşti, iar

creştinii erau săraci şi puţini

la număr. Şi păgânii necon-

tenit unelteau prigoniri îm-

potriva creştinilor şi a epis-

copului lor. Cu ajutor de la

Sfântul Ioan Gură de Aur şi

de la împăratul, Sfântul

episcop a izbutit să mai

liniştească pe păgânii din

Gaza şi, cu daruri bogate de

la împărăteasa Eudoxia, în

locul celui mai mare templu

păgân din cetate, a înălţat o

frumoasă biserică.

Şi, aşa, cu mângâierea de a

vedea crescând an de an

numărul dreptcredincioşilor

şi micşorându-se mulţimea

păgânilor, Sfântul episcop

din Gaza s-a mutat la Dom-

nul, la 26 februarie din anul

420 în vârstă de 67 de ani,

după 25 de ani de păstorire,

îar viaţa lui a scris-o uceni-

cul său, Marcu preotul.

Treimi, cine-I va putea

sta împotrivă?

Metaniile să le batem

corect: după însemnarea

cu Sf. Cruce, privind cu

evlavie la Sf. icoană sau

la Sf. Cruce facem

metanie şi îndată ne

îndreptăm. Este de

nepermis ca, stând în

genunchi, să culcăm

SĂ NE ÎNSEMNĂM cu

Sfânta Cruce cu multă

luare aminte şi cu

evlavie: pe frunte, pe

pântece, pe umărul drept

şi stâng (nu deasupra

umărului, ci din faţă).

Atunci când adunăm

corect degetele mâinii

drepte, noi chemăm

ajutorul Preasfintei

fruntea pe podele sau pe

m â i n i ş i s ă

„înmărmurim" pe mai

mult timp în această

poziţie (cu dosul în sus).

E un păcat foarte grav.

Aşa procedează dracii şi

vrăjitorii în zilele marilor

sărbători ale Sfintei

Treimi, ale Pogorârii

Duhului Sfânt. Harul îi

S f . P o r f i r i e a l G a z e i

M a i c a P e l a g h i a d i n R e a z a m

P a g e 4

Cont. Maica pelaghia..

ţintuieşte la pământ şi ei îşi

ascund capetele (dracii îşi

bagă râtul în mocirla

mlaştinii), însă, în semn de

nesupunere lui Dumnezeu,

îşi expun dosurile goale

spre cer. O vrăjitoare din

Reazan a fost surprinsă,

chiar la ea acasă, de ziua

Sfintei Treimi în această

poziţie ruşinoasă.

ÎN COLŢUL CAMEREI

unde se află sfintele icoane

ţineţi deschisă Psaltirea (de

exemplu, la psalmul 26),

chiar dacă încă nu citiţi

psalmii, dracii deja şi de la

aceasta se scutură.

Pelaghia din Reazan,

fecioară văzătoare cu

duhul , spunea că

rugăciunea de noapte

(metania) este înaintea

lui Dumnezeu preţuită de

40 de ori mai mult decât

tot aceeaşi rugăciune care

se citeşte ziua. Deoarece

în numele Domnului

nostru Iisus Hristos, întru

slava lui Dumnezeu,

omul se scoală la

rugăciune în timpul cel

mai potrivit pentru somn.

De rugăciunea în toiul

nopţii, însă, te poţi

apropia numai având

deprinderea întărită a

rugăciunii de zi. La

început să te rogi noaptea

foarte puţin, apoi, să

adaogi cu încetul câte o

„fărâmitură", desigur,

numaidecât aflându-te în

smerenie.

wish to have icons in each of the

bedrooms so each family member

will have a private place to pray.

3. Have daily family prayers at

your altar. These can be quite brief

if the children are small. Many

prayer books are available with vari-

ous rules of prayer to choose from.

Incense should be lit at prayer times.

It is also good to light incense and

cense the entire house each morning.

Children love to help with this.

When they are small you can give

them an empty censer to hold while

you hold the burning one. As they

get older they can learn to light the

charcoal and carry the burning cen-

ser. The smell of incense is one of

the strongest sensory cues that one is

in a holy place. This experience will

stay with the children throughout

their lives.

4. Read the Bible with your family

daily. When you have family

prayers, read the Scriptures ap-

pointed for the day (brochures are

available which list the readings for

every day of the year). While the

children are small, find good illus-

trated Bible story books to read to

them. Every child should be familiar

with the great stories of the patri-

archs, the events of the life of Christ,

and the parables. Then, as they grow

older, they will be able to understand

the interpretations of these Scrip-

tures given in the hymnography of

the Church.

5. Encourage your family to ob-

serve the fasts and feasts of the

Church. Many converts do not un-

derstand fasting or fully embrace it.

Even many cradle Orthodox have

not grown up observing the fasts in a

strict or consistent manner. If fasting

is new to you, you can ease into it

gradually. Each fasting season, try to fast a little

more strictly than you did the season before.

(Small children are not expected to fast as

strictly as adults, but they should give up some-

thing.) But by all means make an effort to enter

into this most important aspect of the life of the

Church. Help your children to understand why

we fast and to anticipate the coming feast. Then

when the feast comes, celebrate it by going to

church and by having a special meal, perhaps

with extended family or friends. If possible, take

the day off from normal activities.

6. Have your children “churched.” When a

baby is born, bring the baby to church to be

blessed and welcomed into God’s house. This

brief ceremony, often called “churching,” is

performed in some parishes on or near the forti-

eth day after birth; in other parishes it can be

performed the first time the new mother brings

her baby to church, whenever that might be.

This is a wonderful way to begin your child’s

life as a part of the Christian family.

7. Use your children’s baptismal candles.

When your child is baptized, you will receive a

baptismal candle that you will hold during the

service and bring back to church for the next

three Sundays. After that, the parents take the

candle home. On your child’s birthdays, you can

take this candle out and light it, to remind the

child of his spiritual birth as you celebrate his

natural birth.

8. Celebrate name days. In addition to cele-

brating birthdays, celebrate your family’s name-

days—the day dedicated to each person’s patron

saint. This day can be celebrated with a cake

and small gifts, like a birthday. In addition, it is

good to read the life of the saint being cele-

brated and if possible to go to church and re-

ceive Holy Communion on that day. It is also

traditional for the person celebrating his name-

day to give small gifts to his family and friends.

These are just a few basics. There are many

ethnically based traditions for celebrating the

Building the Domestic Church

P a g e 5 N r . 1 A n u l X X I V

by Presbytera Pearl Veronis

Lancaster, Pennsylvania

Ecclesiasticus II: Orthodox Icons,

Saints, Feasts and Prayer

AGAIN spoke with Presbytera Pearl

Veronis (Lancaster, Pennsylvania),

mother of five, grandmother of six,

and tireless teacher of younger

women, regarding some ways she

brings the traditions of the Orthodox

Faith to life in her home and with

her family. Following is a brief sum-

mary of some of her suggestions. For

more ideas, see A Guide for the Do-

mestic Church, published by the

Diocese of Newton and available

from Conciliar Press.

1. Have your home blessed by

your priest. Ask the priest to come

at a time when all family members

will be present. The priest will pray

and sprinkle holy water to bless each

member of the family, the family

altar, and each room of the house.

Traditionally, homes are blessed

annually at or near Theophany, or

any time a family moves into a new

home.

2. Set up a family altar. The one

essential item for an altar is an icon,

usually of Christ or the Theotokos.

From there you can add additional

icons, such as one of each family

member’s patron saint; a vigil lamp

or candle, which burns continuously;

an incense burner; a Bible and

prayer book; a bottle of holy water

and/or chrism (blessed oil); and

other items you may collect, such as

palms from church on Palm Sunday

or objects from holy places your

family has visited. In addition to the

family altar, which is usually in the

living room or dining room, you may

Cont. Page.7

P a g e 6

SFATURI DUHOVNICEŞTI

• Crede într-un singur Dumnezeu, Preamărit şi

închinat în Treime: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.

• Caută mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi

dreptatea Lui şi celelalte ţi se vor adăuga ţie.

• Fii credincios lui Dumnezeu şi Bisericii Sale

Ortodoxe şi ca fiu/fiica a/l ei, păzeşte-i poruncile.

Precum în timpul lui Noe au scăpat de potop numai

cei ce se aflau în corabie, aşa şi acum nu te poţi mân-

tui în afara Bisericii Ortodoxe.

• Scopul vieţii este mântuirea, căci ce-i foloseşte

omului să câştige lumea întreagă dacă-şi va pierde

sufletul?

• Scurta rugăciune de mai jos este cel mai pre-

ţios dar al lui Dumnezeu dat omului:

„Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, milui-

eşte-mă pe mine păcătosul/păcătoasa!”

„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-

mă pe mine, păcătosul/păcătoasa!”

Spune frate/soro cu buzele şi cu inima neîncetat

aceste cuvinte mântuitoare, deoarece luminează min-

tea, liniştesc inima, ard păcatele şi izgonesc pe necu-

raţi.

• Duminica şi sărbătorile lasă lucrul şi du-te la

biserică spre a înălţa lui Dumnezeu rugăciuni de

laudă, de cerere şi mulţumire, păzindu-te să nu

necinsteşti aceste zile prin fapte netrebnice.

• Acasă să nu leneveşti, ci în faţa icoanei, cu

candela aprinsă roagă-te lui Dumnezeu cu smerenie

şi credinţă, dimineaţa şi seara, înainte şi după masă,

la începutul şi sfârşitul lucrului.

• Sfintei Cruci a lui Hristos închină-te cu

smerenie şi sărut-o cu credinţă şi dragoste, pentru că

pe ea răstignindu-se Domnul a săvârşit mântuire a

toată lumea.

• Respectă nunta ca pe o legătură sfântă.

• Ţine cele patru posturi din an şi zilele de

miercuri şi vineri cu excepţia celor prevăzute cu

harţi în calendar.

• Dimineaţa, pe nemâncate, ia Sfânta Ana-

foră, aghiazmă şi unge-te cu ulei sfinţit prin

care primim binecuvântarea lui Dumnezeu şi

Harul Preasfântului Duh.

• Cel puţin o dată pe an să faci sfeştanie în

casă şi în fiecare lună stropeşte cu aghiazmă

casa şi gospodăria. Când eşti bolnav, cheamă

Preoţii bisericii pentru Sfântul Maslu.

• Străduieşte-te să ai un pomelnic perma-

nent cu vii şi morţi, la cel puţin o biserică sau

mănăstire.

• Fugi de lux, desfrânare, băutură, lene –

mama tuturor relelor! La lucru străin nu în-

tinde mâna.

• Fereşte-te de citirea cărţilor eretice şi de

a purta discuţii cu sectanţii. Vorbele rele strică

obiceiurile bune.

• Să te împotriveşti cu toată tăria marilor

păcate ce bântuie lumea: necredinţa, vrăjitoria,

desfrânarea, avortul, sinuciderea treptată prin

droguri, tutun, alcool, cafea şi să te străduieşti

să-ţi sfinţeşti viaţa.

• Nimănui nu-i dori răul, iar pe cel ce ţi-a

făcut bine nu-l uita. Fii cu toată lumea în pace.

• Zilnic împodobeşte-ţi sufletul cu fapte

bune, creştineşti: smerenie, bunătate, blândeţe,

milostenie, dragoste.

• Milostenia n-a sărăcit niciodată pe ni-

meni, dar beţia şi desfrânarea, da!

• Împlineşte canonul dat de duhovnic la

spovedanie.

Crede că Domnul nostru Iisus Hristos care

S-a înălţat la ceruri va veni să judece viii

P a g e 7 N r . 1 A n u l X X I V

şi morţii şi va răsplăti fiecăruia

după credinţa şi faptele sale.

Munceşte ca şi cum n-ai

muri niciodată, dar îngri-

jeşte-te de suflet ca şi cum

ai muri mâine!

From page 5

feasts of the Church and for other

aspects of Church life. In fact, the

variety can sometimes he rather

bewildering for a convert. Feel free to

pick and choose from what you see other

Orthodox people doing, or even to adapt

Western traditions for use in the

Orthodox calendar (for example, making

an Advent wreath with six candles

instead of four). The important thing is

to do something that your family will

find comfortable and meaningful, and

that will create a rich treasure-chest of

memories to enrich your children’s lives

in the years to come.

„Nu există Dumnezeu!“

Nu există Dumnezeu?

Fericitul părinte rus Gavriil (1844-1915),

egumen al Mânăstirii Celor Şapte

Lacuri, din apropiere de Kazan, după un

serios infarct al inimii, a rămas în pat

vreme de cinci ani.

Într-o după-amiază, pe la ceasul al

şaselea, pe când se afla în chilia sa, a

simţit o duhoare puternică. Respiraţia i-a

fost îngreunată. Şi, deodată, în faţa lui au

apărut câţiva demoni. Veniseră să-l

ispitească.

- Nu există Dumnezeu! strigau ei. Eşti al

nostru! Vei muri!

- Nu, nu sunt al vostru, a răspuns bătrânul.

Nu voi muri. Cred ca Hristos mă va lua

lânga El! Aceia au râs.

-Ha, ha, ha! Nu există nici Hristos, nici

Dumnezeu!

- Dacă nu există Dumnezeu, atunci care

este scopul vostru? Pe voi cine v-a zidit?

Dacă nu există Dumnezeu, atunci nici voi

nu existaţi. Sunteţi mincinoşi! Sunteţi

minciuna în persoană! Sunteţi diavoli!

Plecaţi departe de mine! Eu cred în

Dumnezeu şi acela mă va mântui!

- Ha, ha, ha!… Unde te vei duce! Vom

vedea. Eşti păcătos.

- Da, sunt păcătos. Voi mă îndemnaţi la

păcat. Însă m-am pocăit, m-am spovedit

la duhovnicul meu şi păcatele mi-au fost

iertate.

- E adevărat, dar pocăinţa ta n-a fost

curată. Îi spuneai duhovnicului tău când o

justificare, când alta.

- Chiar dacă a fost aşa, am facut-o de

ruşine. Îmi era ruşine, având simţământul

că păcatul meu este foarte mare. Însă atât

ruşinea, cât si frica proveneau de la voi,

demonii, care vă străduiaţi să mă ţineţi

lângă voi şi să mă nimiciţi. Acum iar aţi

venit să mă speriaţi. Dar nu veţi izbuti.

Cred în Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos,

care a venit în lume pentru a-i mântui pe

păcătoşi; şi cel mai păcătos dintre toţi sunt

eu. După ce a spus acestea, părintele a

început să se roage:

- Doamne, mântuieşte-mă!

Demonii însă voiau să-l aducă la

deznădejde:

- Ha! Tu auzi ce spui? Ce nădăjduieşti că

vei câştiga, păcătosule!

- Sfinţi ai lui Dumnezeu, ajutaţi-mă să

scap de cursele şi de atacurile demonilor!

se ruga părintele Gavriil. Iar de cealaltă

parte demonii strigau:

- Nu! Nu! Vei pieri!

- Nu voi pieri! le răspundea. Sunt încă în

trup. Pot să mă pocăiesc. Atunci aceia au

început să-i descopere păcatele lui, chiar şi

pe cele pe care el nu le socotea păcate. I le-

au arătat pe toate.

- Iată! Aici sunt. Le vezi? Nu sunt acestea

păcatele tale? ziceau cu răutate necuraţii.

Şi Sfinţii tăi au fost ca tine. Nişte păcătoşi

cu toţii…

- Ce? a strigat părintele, ridicându-şi capul

de pe pat. Sfinţii au fost păcătoşi ca mine?

Aceia s-au mântuit. Aşadar, de ce n-ar

exista mântuire şi pentru mine? Sunt încă

viu şi mă pot pocăi. Da, există şi pentru

mine mântuire! Îndată a alergat cu mintea

la Maica Domnului, „ajutătoarea“ celor

necăjiţi, şi a implorat-o:

- Maica Domnului meu, izbăveşte-mă de

puterile diavoleşti!…Atunci demonii au

fost biruiţi. Înfricoşaţi au strigat toţi într-un

glas:

- Să mergem! Şi au început să fugă spre

uşă. Pe masă se afla o farfurie chinezească.

Un demon a luat-o şi a trântit-o cu toată

puterea de pământ. Farfuria s-a făcut mii

de ţăndări. Peste puţin timp a intrat

monahul Iosif care-l slujea pe părinte. A

văzut cioburile şi l-a întrebat:

- Cine a spart farfuria? A fost cineva aici?

- Vesteşte-l îndată pe duhovnicul meu,

părintele Epifanie! l-a rugat părintele

Gavriil. Vreau să mă spovedesc. Când a

venit duhovnicul, părintele, având în minte

încă vii imaginile înfricoşătoare ale

păcatelor lui, cele care-i erau cunoscute şi

cele pe care i le vădiseră demonii, s-a

spovedit cu curăţie şi zdrobire a inimii.

Mai târziu spunea că, dacă credinţa lui în

Mântuitorul n-ar fi fost neclintită, sigur ar

fi murit de deznădejde şi de frica

demonilor. L-a salvat credinţa lui dar şi

ajutorul Maicii Domnului. Numai la auzul

numelui ei, demonii au dispărut

înspăimântaţi. (“Demonii si lucrarile lor”,

Editura Egumenita si Editura Cartea

Ortodoxa, 2007, pp. 173-175, dupa cartea

Parintele Gavriil anahoretul, de arhim.

Simeon Kolmogorov, Atena, 1998)

WWW.STMARYANAHEIM.COM

Luni 2 martie a.c. începe postul Sf. Paşti. Vei

posti? Spovedanii în fiecare seară după slujbă. În

săptămâna întâia, Canonul de pocăinţă, în fiecare

seară. Te vei spovedi corect şi împărtăşi în acest

post? Postul nu însemnează doar renunţarea la

mâncare, ci mai ales la păcate şi plăceri.

Pocăinţa însemnează îndreptare, fără de care ne

întoarcem din nou la mocirlă.