lumea militarĂ - înarmează-te cu cărţi! · politico-economic pe care l-a inventat bãtrânul...

LUMEA MILITARÃ 2/20051

LUMEA MILITARĂsumar

azimut 21

mondo militare

maºina timpului

editura militarã

lumea militarã în dialog

biblioteca militarã naþionalã

steaua ºi stelele sportului

lumea militarã literarã

Europa care ne doare / 2Relaþiile UE-SUA. Impactul strategiilor privind apãrarea ºi tehnologiile de vârf / 3„Sfinxul american” ºi ordinea post-modernã / 7Obiectiv Marea Neagrã

Ucraina - încotro? Consideraþii asupra securitãþii regionale / 12Uzbekistan, de la „revoluþia portocalie” la „revoluþia islamicã”? / 15Mapamond politic ºi militar / 16Ayatollahii Iranului ºi „Marele Satan al democraþiei” / 18„Aliatul strategic” Pakistan, statul nobililor punjabi / 22

Kurzii – o „naþiune enigmaticã” / 25Dinamici globale ºi actori non-statali / 27Evoluþii ale sistemului de securitate / 29

Dansând cu lupii / 39Din fuga... maºinii timpului / 40Comunitatea de Informaþii a României ºi eliberarea jurnaliºtilor / 43Amurgul propagandei sau dialogul surzilor / 45Obiectiv Marea Neagrã

Gheorghe I. Brãtianu ºi Marea Neagrã / 50Armata revoluþionarã rusã ºi România. 1917 / 53Armata sârbã în fotografii. 1914-1918 / 54

Cronica unui an aniversar / 56

General dr. Eugen Bãdãlan – Dinamica armatei: o transformare continuã / 31

Biblioteca Militarã Naþionalã - 145 de ani / 58

Steaua, forever / 63

George Astaloº - Între utopie ºi „greva peniþei” / 59Revista revistelor / 60

nr. 2 (3) / 2005

magazin trimestrial editatde Societatea Scriitorilor Militari

ºi Direcþia Administrativã ºi Serviciidin Ministerul Apãrãrii Naþionale

ISSN 1584-7764

Consiliul directorPreºedinte:General de brigadã Cãtãlin ZISUNicolae BOGHIANIonel CROITORUAlexandru MIHALCEAVasile POPANicolae SCURTULorena SECELEANUValentin TÃNASE

Director: Adrian PANDEA

Redactor-ºef: Liviu VIªAN

Senior editor: Vladimir ZODIAN

Redactori:Cristian CÂRLANGeorge MIHALCEAGelaledin NEZIRRadu VOINESCU

Marketing, PR: Narcisa GRÃDINARU

Layout, DTP, coperta: AP 2005

Culegere: Oana-Crenguþa BARBUAngela CORNOC Anca-Ruxandra PANDEA Mihaela RÂMNICEANUMirela TOMA

Tiparul: Semne ‘94

Adresa redacþiei:Bulevardul Elisabeta nr. 24, sector 5,Bucureºti

Tel/Fax: (021) 314 78 01Tel.: 0721 767 813

0723 383 091

Responsabilitatea pentru informaþiile ºiopiniile exprimate în revistã revine înexclusivitate autorilor.

„Lumea militarã” poate fi procuratã de la sediul redacþiei, prin agenþiileRODIPET sau oficiile poºtale.

Abonamentele pentru cititorii din þarã sau din strãinãtate se fac prinintermediul RODIPET (Piaþa Presei Libere nr. 1, sector 1, Bucureºti - Romania,PO Box 33-57, fax 040-21-222.64.39; 222.64.07) sau direct, la sediul revistei.


LUMEA MILITARĂazimut 21

dr. Cornel Codiþã

Nu este clar dacã România vadeveni þarã membrã a Uniunii Europenela 1 ianuarie 2007, sau la 1 ianuarie 2008.Este sigur, însã, cã va fi membrã a celuimai ambiþios ºi mai neobiºnuit proiectpolitico-economic pe care l-a inventatbãtrânul continent. În locul focurilor deartificii ºi al „serbãrilor galante” ne aº-teaptã, mai degrabã, o lungã veghe lacãpãtâiul unui bolnav. Dupã o lungãperioadã de entuziasm ºi de bunã-dis-poziþie, specifice fazelor de dezvoltare,pacientul a suferit o „recãdere”. Reaparazi simptomele naþionalismelor ºi aleegoismelor naþionale. Nu cele cu izbalcanic, ori „sud-est european”, cineaoº europene, adicã franceze, ger-mane, britanice, olandeze ºi aºa maideparte.

Dupã eºecul aprobãrii ConstituþieiEuropene în Franþa ºi Olanda, dupãdecizia de a îngheþa procedurile deratificare pentru un timp nedefinit, aurmat eºecul reuniunii la vârf aConsiliului European din Luxemburg!Dacã buget nu e, nimic nu e! SfârºitulEuropei?

Nu puþini comentatori ºi chiaroameni politici de primã mãrime de pecontinent s-au grãbit sã dea sentinþa.Avem de a face nu cu o crizã de parcurs,ci cu sfârºitul proiectului european. Estenevoie de un alt început ºi, mai ales, desprijin politic masiv pentru el. Nu doar alelitelor, ci, mai ales, al alegãtoriloreuropeni. Cum nimeni nu întrevedeposibilitatea rapidã a unei asemeneaschimbãri de atitudine, iar clasa politicãse aflã în panã structuralã de iniþiativã ºiidei, concluzia cade ca o ghilotinã:Europa a murit!

Istoria construcþiei europene nueste nici pe departe una a triumfurilor, cimai degrabã una a crizelor succesive. Însine, lucrul nu este liniºtitor, darvorbeºte despre o anume capacitate derezistenþã a proiectului european, chiaraºa imperfect cum este el la ora actualã.

Vestea bunã pentru „pacient” estecã toatã lumea ºtie cu precizie de ceanume suferã. Maladia sa cronicã secheamã „deficit democratic”. El rezultã

nu din lipsa abilitãþilor ºi a eforturilorsistematice de comunicare publicã aleuriaºei birocraþii de la Bruxelles, ci dinlipsa unei soluþii strategice pentru oproblemã fundamentalã de construcþie.Uniunea Europeanã este singurainstituþie internaþionalã construitã pedouã surse de autoritate, fundamentaldiferite, ne-concurente ºi care nu se potsuplini una pe alta: autoritateaguvernelor ºi autoritatea cetãþenilor.Guvernele au negociat ºi semnattratatele care au creat actuala structurãa Uniunii; guvernele au o forþãhotãrâtoare de decizie la nivelulConsiliului European; guvernele sunt

þinute responsabile de aplicareadeciziilor Uniunii. Dar cetãþenii? Aici ebuba! Parlamentul European nu exprimãdecât foarte slab ºi indirect voinþastructuratã politic a „cetãþenilorEuropei”. Mai mult, Parlamentul nu aredecât puteri foarte limitate în raport custructurile executive ale Uniunii, chiardacã de douã decenii se aflã într-unvãdit proces de „recuperare”. ComisiaEuropeanã nu are vocaþie, nici juridic,nici politic, de a reprezenta autoritateacetãþenilor. Cel de-al doilea mare pilonpe care ar trebui sã se sprijineconstrucþia europeanã, în realitate, nuexistã! Oricâte figuri de stil s-ar face ºioricâte discursuri frumoase, „deficituldemocratic” rãmâne ºi este structural.

Vestea rea pentru Europa este lipsaoricãrei predispoziþii de a lua în serios

discuþia politicã asupra problemei.Modelul democratic nu cunoaºte decâtinstituþii bazate pe reprezentativitate.Autoritatea cetãþenilor este transferatãpe baza mandatului electoral Parla-mentului. Prin proceduri parlamentarede investiturã ºi legiferare devine posi-bilã exercitarea autoritãþii executive ºijudiciare. Dacã Uniunea Europeanãdoreºte sã elimine „deficitul demo-cratic” ea nu are prea multe opþiuni.Dacã structura executivã este Comisia,atunci ea ar trebui sã fie investitã pebaza unui vot în Parlamentul european ºicontrolatã de acesta pe cãile obiºnuite.Dacã Consiliul European este o încren-gãturã a ramurii executive, raporturilesale cu Comisia trebuie precizate exactca în cazul unei republici prezidenþiale,în care Preºedintele ºi Premierul îºiîmpart autoritatea ºi atribuþiile. Dacãmodelul este acela al unei Confederaþii,fie ºi una mai slabã, atunci voinþastatelor trebuie sã se exprime la nivelulParlamentului. Ar trebui sã avem unParlament European bicameral, dupãmodelul german sau american. Senatulreuneºte reprezentanþii statelor, iarCamera, pe cei ai electoratului, aicetãþenilor. Raporturile ºi autoritateacelor douã camere sunt fixate printr-untext de naturã constituþionalã. Con-strucþia democraticã nu lasã loc solu-þiilor de compromis.

Ce fel de Europã vom avea, deci? Vafi una „Imperialã”, pregãtitã pentrupolitica de putere la nivel global, sauuna „Republicanã”, preocupatã maidegrabã de promovarea valorilor internede la care se reclamã: democraþie, statde drept, subsidiaritate, libertatea per-soanei, asumarea diversitãþii, prospe-ritate ºi coeziune socialã, culturã? Maimult decât falia federalism-Europanaþiunilor, opþiunea între „imperiu” ºi„republicã” pare sã circumscrie viitorulEuropei extinse.

Dar „noile democraþii”? Este lãrgireaUniunii, în aceste condiþii de crizã, oproblemã suplimentarã, sau parte asoluþiei? Europa a rãmas cu o mare

Europa care ne doare



dr. Sorin Lungu*

nedumerire: ce cifrã o defineºte, cuadevãrat? Conservatorii spun pe la col-þuri, pentru cã sunt în minoritate: proba-bil 12 ar fi fost ideal, iar 15 suportabil. Cu25 am fãcut deja un salt în necunoscut,pândit de ameninþarea eºecului. Unnumãr, de altfel, instabil. El se va trans-forma peste doar doi ani în 27, cuRomânia ºi Bulgaria, sau 28, dacã pânãatunci Croaþia trece examenul nego-cierilor de aderare. Dupã care, desigur,ar putea urma alte 3-4 state din spaþiuliugoslav. Va veni ºi rândul Turciei, alRepublicii Moldova. În zona sensibilã aCaucazului, Georgiei nu i se poate refuzaapartenenþa la Europa ºi poate nicialtora. Dar Ucraina, dar Israelul? Opti-miºtii par convinºi: „Big is beautiful”. Cucât mai mare, cu atât mai bine. Darlimitele?

În tabãra euro-optimiºtilor, BarbaraSpinelli este de pãrere cã limiteleEuropei nu vor fi dictate de geografie, cimai degrabã de istorie ºi politicã. Deistorie, pentru cã orice pretendent la oviitoare integrare trebuie sã facã dovadaunei interacþiuni istorice în spaþiul euro-pean. Politic, pentru cã viitoareleextinderi vor depinde de capacitateanoii construcþii europene de a rezolvaproblema continuãrii transferului deautoritate de la statele suverane la insti-tuþiile comunitãþii, mai ales în domeniulpoliticii de apãrare ºi externe. ExtensiaEuropei pare sã depindã mai degrabã decapacitatea ei de a genera o soluþiestabilã pentru construcþia instituþionalã,decât de barierele spaþiului.

Aroganþa cu care sunt tratate noilestate membre ºi puterea lor economicãredusã nu ar trebui sã le inhibe aplombulpolitic. Cu atât mai mult cu cât, aici, înaceste state, majoritatea populaþieiconsiderã cã nu existã soluþie mai bunãdecât Uniunea Europeanã. Oricât s-arînverºuna politicienii francezi înreproºurile lor adresate Marii Britanii ºi„egoismului ei”, Tony Blair are dreptate:viitoarea Uniune Europeanã, nu maipoate fi organizatã în jurul prioritãþiloreconomice ºi politice ale anilor ’70!

Nu Europa este în crizã, ci un anumeconcept despre construcþia europeanã!Nu Europa este bolnavul, ci clasapoliticã europeanã, care de la idealurilelui Monet ºi Schumann a coborâtdezbaterea privind viitorul continentuluila obsesia „instalatorului polonez”.

Acest eseu prezintã câteva dindivergenþele care au apãrut de lasfârºitul Rãzboiului Rece în strategiileprivind tehnologiile de vârf ºi apãrareadin Statele Unite ºi Uniunea Europeanã.Apoi se analizeazã dacã asemeneaevoluþii au produs (îndeosebi de lamijlocul anilor 1990) efecte neplanificateºi neintenþionate asemãnãtoare descu-rajãrii asupra relaþiilor din cadrul rela-þiilor de alianþã. În final, avanseazã maimulte implicaþii posibile ale unor astfelde evoluþii pentru relaþiile transatlanticeactuale ºi viitoare. Comunicarea artrebui perceputã ca o încercare de aprovoca noi discuþii privind conceptelede descurajare ºi de competiþie întrealiaþi în contextul politic, economic ºimilitar transatlantic de dupã rãzboiulrece.

Strategii transatlantice divergente dupã sfârºitul Rãzboiului Rece

Relaþiile dintre Statele Unite ºiUniunea Europeanã s-au deteriorat înultimii ani ºi, în ciuda unor evoluþiipozitive la începutul anului 2005, elerãmân ºi astãzi la cel mai jos nivelînregistrat vreodatã din anii 1960 pânãacum. Totuºi, relaþiile transatlantice auînceput sã se schimbe la începutulanilor 1980. Ele au fost remodelate maitârziu de procese economice ºitehnologice ºi au fost determinate de

factori politici ºi militari. Meritã sãamintim cel puþin urmãtoarele evoluþiide încheierea rãzboiului rece:

Statutul îmbunãtãþit de lider al Statelor Unite

Liderii politici ºi industriali europeniau perceput cã, pe la mijlocul anilor1980, a apãrut o nouã strategie a SUA,care urmãrea o reînnoire a statutului lorde lider ºi cuprindea acordarea uneiautonomii politice crescânde UniuniiEuropene. În timp ce o asemeneastrategie includea o gamã largã deaspecte politice, militare ºi economice,un rol major în reorganizarea pe termenlung a relaþiilor dintre Statele Unite ºiUniunea Europeanã l-a jucat dezvol-tarea noilor tehnologii ºi aplicarea loratât în economie cât ºi în domeniulmilitar. Elitele politice ºi industrialeeuropene au apreciat cã un element-cheie al strategiei administraþiei SUA afost încercarea de modelare a direcþieide dezvoltare tehnologicã pe o calecare punea bazele competiþiei cuUniunea Europeanã ºi permitea SUA sã-ºi foloseascã poziþia politicã ºi militarãdominantã din cadrul Alianþei Atlantice.

Subordonarea europenilor

Pentru europeni, o asemeneastrategie a SUA însemna o amplã

Relaþiile UE-SUAImpactul strategiilor divergente

privind apãrarea ºi tehnologiile de vârf

* Sorin Lungu (n. 1967, Fãgãraº) a absolvit matematica la Universitatea din Bucureºti, apoi a fãcutcursuri postuniversitare la Academia Diplomaticã din Austria ºi un master în securitate naþionalã la USNaval Poststgraduate School din Monterrey; doctoratul în relaþii internaþionale obþinut la Fletcher Schoolof Law and Diplomacy, Universitatea Tufts (preºedintele comisiei de doctorat fiind dr. Robert Pfaltzgraff,Jr).

Actualmente, este Assistant Professor la US Air War College, Maxwell AFB, Alabama.Punctele de vedere din articol sunt personale ºi nu exprimã poziþia AFB, a Departamentului Apãrãrii

sau a guvernului SUA.



subordonare tehnologicã ºi politicã,favorizatã de legãturile strict militare ºipolitice deja existente între cele douãmaluri ale Atlanticului. Elitele europeneconsiderau cã politicile SUA ardetermina „Vechiul Continent” sãrenunþe la opþiunile unei mai marioriginalitãþi tehnologice, unei creºterieconomice ºi unei autonomii politice.Ele se temeau cã Europa va ajunge dinnou, exact ca în perioada imediaturmãtoare celui de-al doilea rãzboimondial, sã fie un partener politic minor,cu o economie rãmasã în urmã faþã decea a SUA ºi dependentã de aceasta înprivinþa tehnologiilor-cheie.

În acest context, „legãtura comerþ-apãrare” a fost identificatã pe lamijlocul anilor 1990 drept un domeniu demare interes în Europa (în special înFranþa ºi în Germania). Mai exact, s-aapreciat cã superioritatea tehnologicã aSUA (atât în sectorul militar, cât ºi în celcomercial) ar putea deveni principalulfactor extern care sã determineperspectivele economice europene ºiautonomia sa politicã la începutulsecolului XXI. Aceasta nu excludeaposibilitatea (mai ales dupã victoria înrãzboiul din Golful Persic din 1990-1991)cã SUA ar putea determina revenireainvestiþiilor comerciale în domeniulapãrãrii astfel încât sã-ºi mãreascãinfluenþa asupra capacitãþii europenede a-ºi promova propria agendã depoliticã externã ºi comercialã, în specialîn zona Golfului Persic, în ExtremulOrient ºi în America de Sud. Seobservase cã SUA schimbaserãmodelul competiþiei în politicainternaþionalã prin transpunereasuperioritãþii tehnologice din domeniulmilitar în acþiuni pe piaþa globalã. Peaceastã cale, se considera cã, prinlegãtura indirectã dintre comerþ ºisecuritate, se putea obþine acces pepieþele externe, competitorii puteau fidescurajaþi ºi se puteau extindeacþiunile pe piaþa globalã.

Pierderea acþiunilor pe piaþa exporturilor

Principalele þãri europene (Franþa,Germania, Italia ºi Marea Britanie) aupierdut acþiuni pe piaþa exporturilor faþãde SUA, mai ales în perioada de lasfârºitul anilor 1980 pânã la sfârºitulanilor 1990, nu numai în sectoarele

tehnologiei civile de vârf, ci ºi însectoarele industriei de apãrare.

Restrângerea pieþelor de export eraasociatã în Uniunea Europeanã nunumai cu mai puþinã influenþã înafacerile mondiale, ci ºi cu un declincompetitiv potenþial în industriiletehnologiilor de vârf. Ba mai mult,personalitãþi politice ºi industrialeimportante din Europa Occidentalã auînceput sã exprime preocuparea cã,dacã autonomia ºi competitivitateaindustrialã ºi tehnologicã a UniuniiEuropene era ameninþatã, ºisuveranitatea politicã europeanã (celmai important dintre interesele salefundamentale de la sfârºitul RãzboiuluiRece pânã astãzi) ar fi în pericol.

Evitarea competiþiei militare

Nivelele cheltuielilor militare aleSUA de dupã sfârºitul rãzboiului rece (înspecial cele pentru cercetare-dezvol-tare ºi înzestrare) ºi continuarea vigu-roasã a Revoluþiei în afacerile militare(RMA) ar fi putut sã-i descurajeze peeuropeni sã se angajeze într-o „cursã aînarmãrilor” cu SUA. Cu alte cuvinte,

europenii nu au îmbrãþiºat pe deplinopþiunea edificãrii acelor capacitãþi

militare ºi de apãrare cerute destructura de proiecþie a unei puterimilitare autonome ºi, în acelaºi timp, decapacitatea de a furniza securitate altorþãri din întreaga lume în competiþie cuSUA.

Cheltuieli totale de apãrare(vezi tabelul de mai jos)Mai mult, în ciuda numeroaselor

avertizãri primite din partea SUA pe lamijlocul ºi la sfârºitul anilor 1990, înlegãturã cu creºterea decalajului capa-citãþilor dintre partenerii transatlantici,comportamentul „free riding” (cãlãriede voie), moºtenit din anii RãzboiuluiRece, al majoritãþii aliaþilor europeni acontinuat. Rezultatul acestor evoluþii afost un grav ºi neliniºtitor decalaj al ca-pacitãþilor dintre statele membre NATOla sfârºitul anilor 1990. Prãpastia acontinuat sã se lãrgeascã în ultimii ani.

Aspiraþii tehnologice nemilitare

De la sfârºitul rãzboiului rece,Europa s-a strãduit sã rãspundã în mod

1998 1994schimbareîn % faþãde 1989

1999schimbareîn % faþãde 1989

2003schimbareîn % faþãde 1989

SUA $422,133 $334,539 -20.80% $290,480 -31.20% $417,363 -1.10%

EU-15 180,319 159,176 -11.70% 153,561 -14.80% 154,909 -14.10%

Franþa 38,807 37,438 -3.50% 34,209 -11.80% 35,030 -9.70%

Germania 38,128 30,214 -20.80% 28,744 -24.60% 37,137 -28.70%

Marea Britanie 46,746 40,268 -13.90% 35,171 -24.80% 37,137 -20.60%

Cheltuieli totaleale celor treiþãri importanteeuropene

123,681 107,920 -12.70% 98,124 -20.70% 99,336 -19.70%

Principalele þãri vest europeneSUA

50

40

30

20

10

019

80

1982

1984

1986

1988

1990

1992

1994

1996

1998

procente

Participare la piaþa mondialã a exporturilor de tehnologie de vârf: SUA ºi principalele þãri din Europa Occidentalã

(Franþa, Germania, Italia ºi Marea Britanie)



optim necesitãþii de a combina trans-formarea industriei tehnologiilor de vârfcu noile tehnologii militare într-un mediucompetitiv internaþional în continuãschimbare. Se pare cã elitele europene(ºi mai ales Comisia Europeanã) audecis sã acorde o mai mare prioritatetehnologiilor de vârf, însã proiectelornemilitare, care ar avea ºi capacitateade a produce „externalitãþi politicepozitive substanþiale” (de exemplu,Airbus ºi Galileo) sau de a asiguraîntâietatea europeanã pe pieþelemondiale în domenii cum ar ficomunicaþiile mobile din generaþia atreia (UMTS) ºi emisiei digitale audioterestre. Comisia Europeanã a cãutat deasemenea sã foloseascã, în general,programele ºi standardele de dezvoltareîn beneficiul capacitãþilor industrialeproprii în alte domenii decât apãrarea ºiactivitãþile spaþiale – sistemul detelefonie mobilã GSM este, de exemplu,un succes în acest sens.

Cãtre descurajare

În primãvara anului 1992, fragmentedintr-un document confidenþial alDepartamentului Apãrãrii al SUA,cunoscut sub denumirea de „Ghidulplanificãrii în domeniul apãrãrii”, au fostpublicate pe prima paginã a ziarelorNew York Times ºi Washington Post.Unul din argumentele centrale avansateera:

Primul nostru obiectiv este de apreveni re-apariþia unui nou rival.Acesta este considerentul dominant cestã la baza noii strategii regionale deapãrare ºi cere din partea noastrãeforturi pentru a împiedica orice putereostilã sã domine o regiune ale cãreiresurse, controlate pe deplin, ar fisuficiente sã genereze putere globalã…SUA trebuie sã manifeste capacitateade conducere necesarã pentru a instituiºi proteja o nouã ordine ce respectãpromisiunea de a convinge competitoriipotenþiali cã nu au nevoie sã aspire laun rol mai important ori sã adopte opoziþie mai agresivã pentru a-ºi apãrainteresele legitime. … În domenii carenu þin de apãrare, trebuie sã luãm încalcul interesele þãrilor avansate dinpunct de vedere industrial ºi sã ledescurajãm sã punã în discuþie rolulnostru conducãtor sau sã încercerãsturnarea ordinii politice ºi econo-mice stabilite. În sfârºit, noi trebuie sã

menþinem mecanismele de descurajarea competitorilor potenþiali chiar ºi de aaspira la obþinerea unui rol regional sauglobal mai important.

În acelaºi an, Andrew Krepinevicharãta intr-un raport elaborat pentruBiroul de evaluare a relaþiilor din Depar-tamentul Apãrãrii al SUA:

Dorim oare sã dezvoltãm urmã-toarea generaþie de capacitãþi militareîmpreunã cu aliaþii noºtri sau sperãm sãpãstrãm o marjã de avantaj faþã de toatecelelalte þãri ? Preconizãm un rãzboi decoaliþie în care prietenii noºtri sã fie lafel de capabili ca ºi noi ? Sau în care noisã furnizãm anumite servicii ori funcþiimilitare de care prietenii noºtri nudispun? Încercãm noi oare sã-i descu-rajãm pe competitorii de prim rang îndomeniul tehnicii militare împãrtãºindu-le capacitãþi ºi câºtigându-le încre-derea, „împrumutându-le” capacitãþi ºiedificând dependenþã, sau pãstrândcapacitãþi superioare ºi construindbariere de acces? Limitãrile „naturale”,economice, asupra a ceea ce pot facealiaþii noºtri, vor favoriza acesteprobleme (fãcând inaccesibile unelecapacitãþi de vârf) sau le vor complica(determinând o dependenþã mai clarã acapacitãþilor lor de voinþa noastrã de ale împãrtãºi) ?

Peste nouã ani, în 2001, U.S.Quadrennial Defense Review nota:

Prin strategia ºi acþiunile sale,Statele Unite influenþeazã natura viitoa-relor competiþii militare, canalizeazãameninþãrile în anumite direcþii ºi com-plicã planificarea militarã a adversarilorpotenþiali în viitor. O strategie ºi opoliticã bine orientate pot aºadar sãdescurajeze alte þãri în iniþiereaviitoarelor competiþii militare. StateleUnite pot exercita o asemenea influenþãprin modul de desfãºurare a progra-melor sale de cercetare, dezvoltare,testare ºi de demonstraþii. O pot faceprin menþinerea sau mãrirea avantajelorîn domenii-cheie ale capacitãþilormilitare. Þinând seama de accesibi-litatea adversarilor potenþiali la tehno-logii ºi sisteme avansate, descurajareava impune de asemenea Statelor Unitesã experimenteze concepte opera-þionale, capacitãþi ºi structuri organiza-þionale revoluþionare ºi sã încurajezedezvoltarea unei culturi care sã cuprin-dã spiritul inovator ºi asumarea riscului,în cadrul instituþiei militare. Pentru aavea un efect de descurajare, aceastãcombinaþie de activitate tehnicã,

experimentalã ºi operaþionalã trebuie sãaibã un obiectiv strategic clar.

Totuºi, nici administraþia Bush (1989-1993), nici administraþia Clinton (1993-2001) nu au articulat obiectivul pãstrãriisuperioritãþii militare a SUA cu odoctrinã a descurajãrii atât de explicitãprecum cea stabilitã de actualaadministraþie.

Întrebãri la care nu s-a rãspuns

Pe acest fundal, ar constitui unavantaj ca planificatorii politici, analiºtiiºi universitarii de pe ambele maluri aleAtlanticului sã iniþieze o amplãdezbatere în cadrul alianþei cu urmã-toarea temã:

Cum percep europenii politicileprivind tehnologia de vârf ºi apãrareapromovate în SUA dupã încheierearãzboiului rece (inclusiv Revoluþia înafacerile militare – RMA) ºi cât dedescurajator a fost efectul acelorpercepþii asupra achiziþiilor ºi dezvoltãriipropriilor capacitãþi militare de cãtreþãrile europene ?

Mai mult, ei ar trebui sã investighezedacã politicile promovate în SUA au fostpercepute ca fiind formulate conºtientºi urmãrite în mod deliberat pentru adescuraja Europa Occidentalã sau dacãacest efect descurajator aparent a fostpur ºi simplu un rezultat neintenþionat aldiferiþilor factori, inclusiv activitãþileSUA, prioritãþile europene ºiconstrângerile bugetare.

Astfel de întrebãri la care nu s-arãspuns aduc imediat în discuþie altedouã preocupãri:

În primul rând, în ce mãsurã ºi în cecondiþii, paritatea sau inegalitatea

Eurofighter Typhoon



capacitãþilor tehnologice ºi industrialeeste un factor semnificativ în asigurareasãnãtãþii pe termen lung a unuiparteneriat politic ?

În al doilea rând, începând de lasfârºitul rãzboiului rece, eliteleeuropene, în eforturile lor de echilibrareasimetricã a hegemoniei SUA, au decisoare în mod deliberat sã ajungã la uncompromis între capacitãþile militare ºicompetitivitatea economicã ?

Este evident artificialã izolareaacestor probleme de alþi factori, inclusivde politicile guvernelor interesate ºi demediul economic ºi de securitateinternaþional; dar problemele ar putea fipuse cu folos. Relaþiile transatlantice,vãzute în perspectivã istoricã (încã de lasfârºitul anilor 1940), au pornit de lainegalitatea capacitãþilor militare. Cutoate acestea, viitoarele discuþii arputea sã lãmureascã în ce mãsurãparitatea sau inegalitatea capacitãþilortehnologice ºi industriale (atât însectorul militar, cât ºi în cel civil) auajuns sã aibã o semnificaþie politicã înrelaþiile transatlantice, începând de lamijlocul anilor 1980.

Posibile implicaþii politice ale„percepþiilor descurajãrii” în contextaliat pentru mediul transatlantic din ceîn ce mai competitiv

Rolul tehnologiilor de vârf ºi astrategiilor de apãrare promovate înSUA ºi Europa vor continua sã joace unrol-cheie în schimbarea parametrilor defuncþionare a relaþiilor transatlantice.Totuºi, SUA vor trebui sã conceapãstrategii de adaptare potrivite rolului dince în ce mai puternic jucat de ComisiaEuropeanã în acest proces. Deasemenea, meritã menþionat faptul cãpoliticienii din Washington au puþinã

încredere în eforturile militare aleUniunii Europene ºi sunt reþinuþi înprivinþa eventualitãþii ca UniuneaEuropeanã sã devinã un competitor înprobleme de securitate.

Încã de la mijlocul anilor 1990,forþele industriale ºi politice europenecare sprijinã proiectul unei „superputerieuropene” devin mereu mai puternice,cu o configuraþie diferitã în fiecare þarãeuropeanã importantã. În strategiaeconomicã, tradiþiile mercantiliste ºimãsurile de control ºi de protecþie apieþelor naþionale merg în acelaºi senscu politica tehnologicã de selectare ºiprotejare a „campionilor naþionali” înfiecare sector industrial relevant.Sprijinul pentru o asemenea strategie arveni nu numai de la corporaþiileeuropene, ci ºi de la companiiletransnaþionale europene care opereazãîn domeniile tehnologiilor de vârf,inclusiv unele care au fost create deproiectele comune de cooperaremilitarã. Totuºi, un proiect europeancare ar opta sã intre în competiþie cuSUA în tehnologia ºi puterea militarã s-ar confrunta cu singurul aspect alpoliticii americane în care puterea, înloc sã scadã, a crescut de la sfârºitulanilor 1980: domeniul tehnologiei.

Apariþia Chinei ca mare putere – ºica potenþialã superputere – este deja unelement important în mutarea centruluide greutate la nivel internaþional cãtreAsia ºi aproape toþi marii actori de pescena internaþionalã îºi definesc noileroluri. În eforturile lor competitivepentru influenþã economicã ºi politicã înExtremul Orient ( ca ºi în Asia centralã ºiregiunea Golfului Persic) Statele Unite ºiUniunea Europeanã au folosit, de laînceputul anilor 1990, în mod deosebit,

diferite mijloace de „proiecþie a puterii”(militare ºi comerciale faþã de celecomerciale în primul rând). Dacã vacontinua, o asemenea stare de lucruricel mai probabil va duce spre o „caleconflictualã” transatlanticã. Astfel,problema-cheie, atât pentru Europa, câtºi pentru SUA, ar trebui sã fie dacã voraborda o abordare strategicã a Chineiîmpreunã sau vor concura pentruasigurarea influenþei.

În sfârºit, Uniunea Europeanã arputea fi tentatã sã dezvolte relaþiistrategice atât cu Rusia, cât ºi cu China,pentru a echilibra supremaþia SUA. Oasemenea strategie ar putea fi stimulatãde cel puþin doi factori implicaþi.

În primul rând, trebuie sã þinemseama de faptul cã importanþacomponentelor de putere „hard” ºi„soft” în statutul de mare putere al SUAeste în schimbare: în timp ce putereamilitarã „hard” a SUA creºte, putereaeconomicã „hard” scade. Dimpotrivã,puterea militarã „soft” a SUA (deexemplu, abilitatea de a convinge aleþãri fãrã acþiuni militare) este într-unrelativ declin împreunã cu putereaeconomicã „soft”. Mai mult, putereamilitarã a SUA este mult mai mare decâtputerea economicã. De asemenea,puterea economicã a SUA a scãzut multºi ar putea continua sã scadã, pregãtindapariþia unui sistem economic mondialmultipolar.

În al doilea rând, Uniunea Europeanãeste perceputã, de la sfârºitul rãzboiuluirece, drept cea mai revizionistã puteredin sistemul internaþional. În discursuloficial ºi neoficial, multe aspecte aleproiectului integrãrii europene –introducerea monedei unice euro,efortul adoptãrii noii constituþii, planurilede creare a unor agenþii de reglare lanivel UE, dezvoltarea CFSP/ESDP,programul de reformã economicã de laLisabona, sistemul de navigaþie prinsatelit Galileo, rãzboiul subvenþiilordintre Airbus ºi Boeing ºi altele – suntcel puþin parþial justificate în termeniiunei campanii de creºtere a roluluiEuropei pe scena mondialã, având caetalon implicit sau explicit al succesuluiStatele Unite.

(traducere: Mihai Popescu)



Trãsãtura distinctã a sistemuluiinternaþional contemporan este consi-deratã, pe drept cuvânt, predominanþaStatelor Unite ale Americii sauunipolaritatea, un fenomen rar întâlnit înlumea modernã. Epoca „Vasco daGama” (sec. XIV-XV - jumãtatea sec.XX) era caracterizatã prin primatul unuinumãr redus de puteri europene,aproximativ egale, ale cãror relaþii eraureglate pe baza mecanismelor balanþeide putere ºi a confruntãrilor hege-monice. De fiecare datã când unconcurent ameninþa cu obþinerea su-premaþiei, se forma o coaliþie, care, înnumele „apãrãrii libertãþilor”, reuºea sãlimiteze pretenþiile statului potenþialdominant.

Aceste reguli nu mai funcþioneazã înlumea actualã. Multipolarismul tipiceuropean a sucombat în urma celordouã rãzboaie mondiale, ce au revelatslãbiciunile sistemului. Dupã 1945, s-ainstaurat o ordine bipolarã, regle-mentatã de raporturile de competiþie ºicooperare între SUA ºi URSS,superputeri care depãºeau, calitativ ºicantitativ, resursele fostelor imperii,devenite puteri mijlocii. Decolonizareaºi formarea celor douã blocuri politico-militare au accentuat tendinþa. „Lumeaa Treia” nu s-a constituit într-o alter-nativã la „capitalism” ºi „socialism”, cia devenit o mizã a rivalitãþilor dintreWashington ºi Moscova. În cel mai buncaz, statele în curs de dezvoltareputeau urma o politicã de neutralitateactivã, dezvoltând relaþii cu cele douãblocuri.

Sfârºitul Rãzboiului Rece, destrã-marea URSS ºi slãbiciunile FederaþieiRuse au provocat o nouã tranziþie, paº-nicã, de la bipolaritate spre un sistemunipolar, cel puþin pentru moment.Considerate drept „superputerea sin-guraticã”, „naþiunea indispensabilã”,„hiperputere”, un nou „imperiu”,Statele Unite au reuºit sã îmbinecapacitãþile politice cu cele militare,economice ºi cu influenþa culturalã într-un mod ce le detaºeazã radical faþã dealte centre internaþionale. Comparativ,Uniunea Europeanã se confruntã cudificultãþile integrãrii, creºterea lentã ºiºomajul structural, Japonia a reuºitabia în ultimii ani sã depãºeascãrecesiunea începutã în anii ’90, China,India ºi Brazilia sunt încã þãri în curs dedezvoltare, iar Federaþia Rusã nu areuºit încã sã-ºi revinã din declin.

Economic, SUA au cel mai mareProdus Intern Brut din lume, calculat, în2004, la circa 11.700 miliarde, conformputerii de cumpãrare raportate la dolar(aproximativ 20% din PIB-ul mondial)(CIA World Factbook). Per capita, indi-catorul se ridicã la circa 40.000 dolari,potrivit aceleiaºi metode (locul 2 dinlume). Rata de creºtere s-a situat anultrecut la 4%, a patra din lumeaindustrializatã, dupã Lichtenstein,Irlanda ºi Coreea de Sud. Statele Unitesunt principalul beneficiar al „revoluþieiinformatice”, globalizãrii ºi a noii eco-nomii. Creºterea economicã a avut uncaracter continuu, începând din 1991,deºi ritmul a fost afectat de crizasectorului ITC din 2000, de atentatele

din 11 septembrie ºi scandalurile Enronsau Worldcom.

Cu o populaþie de aproximativ 300milioane de locuitori, Statele Unite sesitueazã în fruntea statelor indus-trializate. Mai important este cãmigraþia permite compensarea scãderiinatalitãþii, spre deosebire demajoritatea þãrilor UE, de FederaþiaRusã ºi de Japonia. Izolatã de Europa ºiAsia prin Oceanul Atlantic ºi Pacific, cuvecini inofensivi, Washingtonul esterelativ protejat faþã de o serie depericole clasice, deºi, dupã cum auarãtat ºi atentatele din 11 septembrie,poziþia geograficã nu asigurãsecuritatea absolutã. SUA deþin ºi vasteresurse care le permit sã-ºi dezvoltecapacitãþile pe o scarã vastã: populaþiemobilã ºi alfabetizatã, învãþãmânt supe-rior de prestigiu, petrol, aur, uraniu,minereu de fier, cãrbune, pãmânt arabil,reþea hidrograficã dezvoltatã etc. Piaþasa internã, investiþiile ºi tehnologiaamericanã au devenit ºi elemente deneînlocuit ale economiei mondiale.Exportul cãtre SUA este una dintrepietrele de temelie ale strategiilor dedezvoltare urmãrite de þãri ca Japoniaºi China.

Din punct de vedere militar, StateleUnite sunt de neegalat în actualelecondiþii. Doctrina, tehnologia avansatã,arsenalul nuclear asigurã primatulstrategic al Washingtonului. Bugetulmilitar american de peste 400 miliardede dolari îl depãºeºte pe cel combinatal urmãtoarelor 20 de state. SUA deþinsupremaþia aerianã, navalã ºi cosmicã

„Sfinxul american” ºi ordinea post-modernã

19 mai 2005, premiera celui de-al treilea film din noua trilogie Star Wars, „TheRevenge of the Sith”. Vizionatã în peste o sutã de þãri, în primele patru zile,încasãrile peliculei depãºesc 150 milioane dolari stabilind un nou record mondial.Publicaþia alter-mondialistã „Le Monde Diplomatique” îi dedicã aproape opaginã…29 mai 2005, referendum în Franþa pentru aprobarea Constituþiei Europene.Autoritãþile de la Paris susþin cã documentul va permite UE sã facã faþãcompetiþiei cu SUA ºi Asia. „Euroscepticii” considerã cã reformele vor impune oviziunea anglo-saxonã ºi neoliberalã, care va marca sfârºitul „modelului socialcontinental”…

Mihai Zodian



la nivel global, dominã emisfera vesticãºi joacã un rol esenþial prin prezenþamilitarã în Europa, Asia ºi OrientulMijlociu.

Cultural, America devine din ce înce mai familiarã lumii. Hollywoodul,companiile internaþionale, Internetulrãspândesc valorile americane la nivelglobal, uneori mai eficient decâtdiplomaþia Statelor Unite, în ciudacriticilor ºi demonstraþiilor recente.Globalizarea a fost adeseori perceputãca o preluare a normelor ºi comporta-mentelor originare din America. Univer-sitãþile sale atrag mii de studenþi strãinianual. Majoritatea deþinãtorilor depremii Nobel au de obicei cetãþenieamericanã. Cele mai importanteinvestiþii în cercetare se întâlnesc înSUA. Tehnicile de management, comu-nicare, de purtare a rãzboiului suntimitate peste tot, în limita posibilitãþilor.

Cumulate, capacitãþile „hard” ºi„soft” asigurã Washingtonului primatulîn distribuþia mondialã a puterii. Marileprobleme globale nu pot fi rezolvatefãrã contribuþia Statelor Unite. Eficienþaregimurilor ºi a majoritãþii organizaþiilorinternaþionale este direct dependentãde atitudinea, sprijinul ºi contribuþiaautoritãþilor americane. Nu este clar înce direcþie se îndreaptã lumea, dacã înviitorul apropiat vom avea de-a face cuo nouã lume multipolarã, dacã „momen-tul” unipolar se va transforma într-un„nou secol american” sau dacã vomasista la o transformare esenþialã arelaþiilor internaþionale.

Principii ale politicii externe americaneFactorii care influenþeazã acþiunile

statelor pot fi ºi ei împãrþiþi în externi(distribuþia internaþionalã a puterii,evoluþiile regionale, percepþia amenin-þãrilor) ºi interni (selecþia elitelor,afinitãþi ideologice, coerenþa politicã ºisocialã, economie, culturã), iar primilorli se va acorda prioritate.

Distribuþia unipolarã a puterii însistemul internaþional inhibã, de pildã,competiþia militarã între cele maiimportante state din lume, cel puþin petermen scurt. Alãturi de valorile ºipolitica incluzivã americane, factorulmai sus menþionat explicã de ce, dupã1990, nu am asistat la coagularea uneicoaliþii de contrabalansare a statuluidominant. Tot structura sistemuluitransformã terorismul ºi proliferareaarmamentului de nimicire în masã încele mai de seamã ameninþãri la adresasecuritãþii Statelor Unite ºi a Occi-dentului în general ºi explicã accentulpus pe pacificarea statelor afectate deconflicte civile. În acelaºi timp,unipolaritatea favorizeazã extindereabeneficiilor ordinii internaþionaleliberale ºi globalizarea.

Pentru înþelegerea politicii externeamericane, o explicaþie structuralã esteinsuficientã deoarece aceasta îºipropune sã determine felul în caresistemul internaþional stimuleazãanumite comportamente ºi inhibãaltele, dar nu stabileºte scopurile,mijloacele ºi atitudinile statelor.

Regimul politic al „checks andbalances” ºi elita politicã pluralistã

complicã adeseori înþelegerea meca-nismelor de decizie din Statele Unite.Prezidenþialismul asigurã Casei Albecompetenþe sporite în domeniu, faþã decele ale altor ºefi de stat. În acelaºitimp, Congresul îºi apãrã cu îndârjireatribuþiile sale, mai extinse în realitatedecât cele ale Camerei Comunelor dinMarea Britanie, deoarece partideleamericane sunt descentralizate compa-rativ cu cele continentale. Mii de gru-puri de lobby ºi zeci de „think-tank”-uricontribuie, la rândul lor, la formulareaprincipalelor opþiuni de politicã externã.

O lungã dezbatere i-a opus peadepþii „politicii puterii” partizanilorprincipiilor ºi eticii. Dacã observãmreuºitele cele mai importante aleStatelor Unite pe plan internaþional,câºtigarea celor douã rãzboaie mon-diale ºi destrãmarea URSS, observãmcã în practicã ideile ºi capacitãþile mergîmpreunã de cele mai multe ori.Tensiunea dintre moralã ºi politicã estegreu de depãºit, dar adeseori ideilesunt una dintre sursele remarcabile aleputerii unui stat, în timp ce „profeþiidezarmaþi” sunt, de obicei, înfrânþi.Fundamental pentru definirea identitãþiinaþionale a unei societãþi formate dinimigranþii, „crezul american” conþine oserie de valori ºi norme politice: drep-turi individuale, guvernare reprezen-tativã, descentralizare, stat limitat.

Una dintre trãsãturile remarcabileale vieþii publice americane esteintensitatea dezbaterii, la nivelul eliteicel puþin, în ceea ce priveºte politicaexternã. Anii ’90 au fost martorii lansãriia zeci de proiecte, fiecare insistândasupra unui aspect considerat vital alnoului mediu internaþional. Atentateledin 11 septembrie 2001 ºi noua politicã aadministraþiei republicane a preºedin-telui George W. Bush au temperatcontroversele, deºi acestea s-au reluatîn contextul conflictului din Irak. Nouastrategie de securitate din septembrie2002 conþinea ca elemente principale:preemþiunea ºi extinderea democraþieiîn special în Orientul Mijlociu, pentrucontracararea noilor ameninþãri ºi capremise: primatul Statelor Unite ºicooperarea cu marile puteri.

Cu toate acestea, au continuatschimburile de idei dintre principaliiexponenþi ai curentelor de opinie. Deºipunctul de plecare este identic, rolulcentral al Statelor Unite în politicamondialã, soluþiile diferã. Unilateraliºtiiconsiderã cã Statele Unite trebuie sãevite angajamentele care ar putea sã leafecteze libertatea de manevrã(Krauthammer 2002). Instituþii ca ONU

Secretarul de Stat Condoleezza Rice ºi ministrul rus al Apãrãrii, Serghei Ivanov, semnând Acordul cu privire la cooperareapentru îmbunãtãþirea controlului sistemelor antiaeriene portabile (Bratislava, 24 februarie 2005)

(US Department of State)



sunt privite defavorabil ºi pentru cãeficienþa lor este pusã sub semnulîntrebãrii. Multilateraliºtii susþin cãalianþele ºi organizaþiile internaþionaleservesc cel mai bine intereseleWashingtonului, deoarece cointeresea-zã alte state ºi previn acþiunileneprietenoase. Realiºtii pun accentulpe rolul central al politicii de putere peplan mondial ºi recomandã o politicãexternã prudentã, de cooperare custatele europene, China sau Japonia.Administraþia americanã a aplicat ocombinaþie între diversele puncte devedere, care nu poate fi redusã doar laneoconservatorism sau pragmatism.

Statele Unite ºi marile puteriUnipolaritatea, natura regimului ºi

interesele economice fundamenteazãrelaþiile dintre Washington ºi altecentre globale de putere. Structurasistemului ºi eficienþa militarã ame-ricanã fac improbabilã, dupã cum ammai arãtat, cel puþin pe termen mediu,reluarea formulelor clasice de rivalitatearmatã care au stat la originea rãz-boaielor mondiale. Liberalismul stimu-leazã coagularea unei „comunitãþi desecuritate pluraliste” a statelor in-dustrializate în jurul SUA, legãturiledintre acestea fiind puternic instituþio-nalizate, normate. Interesele econo-mice încurajeazã cooperarea cuEuropa ºi Japonia, principalele sursede investiþii ºi pieþe de export aleproduselor americane.

Principalul obiectiv este prevenireaapariþiei unei puteri dominante conti-nentale în Eurasia, care ar putea con-testa poziþia ºi valorile Washingtonului.Sunt practicate mai multe formule: o„strategie bismarckianã” de parte-neriat cu marile puteri, pentru apreîntâmpina ca acestea sã se aso-cieze pentru a afecta intereseleamericane; o strategie diplomaticã deechilibru al puterii, prin sprijinireastatelor mijlocii din regiunile consi-derate vitale, când cooperarea nufuncþioneazã, prezenþa avansatã a for-þelor armate ºi dezvoltarea potenþialuluimilitar pentru descurajarea unor even-tuale acþiuni ostile. Diversele politicisunt aplicate prin metode variate,alternând între formule instituþiona-lizate ºi „coaliþii ale celor doritori ºicapabili”.

SUA sunt situate în centrul uneireþele de alianþe ºi formule desecuritate ce cuprinde NATO ºiparteneriatele estice ºi mediteraneene,tratatele semnate cu Japonia,Taiwanul, Coreea de Sud, Singapore ºi

Tailanda, ANZUS, Pactul de la Rio,statele ce beneficiazã de statutul dealiat non-NATO, cooperarea cu ASEAN.Prin intermediul ONU ºi al G8 coope-reazã cu principalele mari puteri alelumii. OECD reuneºte cele mai impor-tante state industrializate, simbolizândo adevãratã „comunitate” democraticã.Washingtonul întreþine de asemenearelaþii de parteneriat speciale cuFederaþia Rusã, China ºi India. Nu înultimul rând, Statele Unite conduccoaliþiile formate pentru combatereaterorismului internaþional ºi a prolife-rãrii armamentului de nimicire în masã.Relaþiile oficiale sunt dublate de densereþele de legãturi economice ºiculturale, de mii de organizaþii non-guvernamentale.

Economia mondialã ºi globalizareaÎn mod tradiþional, agenda de

securitate este separatã de problemeleproducþiei, comerþului ºi finanþelor, darabordarea înregistreazã deficienþe înpracticã deoarece adeseori cele douãsubiecte nu pot fi separate. Se ignorãde multe ori cã ordinea economicãreprezintã o piesã esenþialã a orga-nizãrii internaþionale sau cã avuþiaconstituie un element fundamental alputerii ºi prestigiului unui stat sau gruppolitic. Dar ºi o economie stabilã arenevoie de un sprijin politic, cel puþinpentru definirea regulilor jocului,compensarea eºecului pieþelor ºiasigurarea stabilitãþii sistemului (Gilpin2000, Haass ºi Litan 1998).

Prãbuºirea URSS ºi revoluþiainformaticã au permis extinderea

economiei libere de schimb, un elementfundamental al procesului contem-poran de globalizare, în cadrul cãruiaStatele Unite joacã un rol central. 11 dinprimele 20 de companii multinaþionaledin clasamentul on-line al Forbes provindin SUA. Tehnologia, practicile demanagement, cultura antreprenorialãglobalã poartã amprenta americanã. Înacelaºi timp, Washingtonul rãmâneprincipalul garant al economiei liberaleinternaþionale, al libertãþii comerþului ºial accesului la resurse (Gilpin 1987).Crizele din anii ’90 au fãcut necesarãintervenþia americanã pentru a izola ºicombate consecinþele negative pe planinternaþional a acestora.

Terorismul ºi proliferarea armamentului de distrugere în masãAtentatele din 11 septembrie 2001 au

demonstrat cã previziunile referitoare la„sfârºitul istoriei” sunt pripite, cel puþinpe termen mediu. Globalizarea afavorizat dezvoltarea economicã astatelor dezvoltate ºi a crescutbunãstarea americanã. În acelaºi timp,reducerea costului transporturilor ºicomunicaþiilor au mãrit capacitatea demanevrã a agenþilor non-statali (Nye2002). Noile oportunitãþi au fost însoþitede noi ameninþãri, deºi relaþiile dintremarile puteri au rãmas în continuarepaºnice. Loviturile grupãrii Al-Qaeda auafectat profund America ºi audeterminat o regândire a conceptelor ºimetodelor uzuale.

Statele Unite au declanºat un„rãzboi împotriva terorismului”, în careîºi propuneau sã elimine organizaþia

Preºedintele George W. Bush ºi secretarul de Stat Condoleezza Rice (US Department of State)



condusã de Osama Ben Laden ºi sãprevinã repetarea atentatelor. Coaliþiaformatã în jurul Washingtonului grupacele mai importante state ale lumii,inclusiv Federaþia Rusã ºi China.Începute în octombrie 2001, operaþiiledin Afganistan au condus la rãsturnarearegimului taliban ºi nimicirea unuinumãr mare de teroriºti Al-Qaeda.

În acest context a fost adoptatãstrategia de securitate mai susmenþionatã. Liderii de la Washington auapreciat cã lupta împotriva terorismuluinu se poate limita strict la loviturileîndreptate împotriva lui Osama BenLaden ºi a asociaþilor sãi. S-a subliniatnecesitatea abordãrii cauzelor profundeale fenomenului, în special prinrestructurarea Orientului Mijlociu ºideclanºarea unui proces de reformã înaceastã regiune. Temporizarea puteaavea consecinþe negative în viziuneaoficialilor. Astfel, s-au intensificatpresiunile asupra statului irakian pentrua renunþa la linia politicã anti-occi-dentalã ºi la intenþiile de o obþinere aarmamentului de nimicire în masã.Considerând insuficiente mãsurileîntreprinse de regimul de la Bagdad,coaliþia condusã de SUA a depãºitblocajul Consiliului de Securitate al ONUºi a recurs la mijloace militare.Washingtonul se confruntã încontinuare cu ameninþãri asimetrice înIrak ºi parþial în Afganistan ºi în alte þãridin lumea musulmanã.

Politica europeanã a Washingtonului Europa continuã sã reprezinte una

dintre cele mai importante regiuni alelumii din perspectiva americanã, deºiultimul deceniu a atras atenþia asupraevoluþiilor din spaþiul est-asiatic sau dinOrientul Mijlociu. Unii dintre cei maiimportanþi parteneri comerciali, þãrileBãtrânului Continent sunt legate printr-oreþea de instituþii de securitate liberaleºi de structuri economice de StateleUnite ºi împãrtãºesc în general aceleaºivalori democratice. Alianþa Nord-Atlanticã rãmâne principala garanþie aimplicãrii americane în gestionareaprincipalelor probleme de securitate alecontinentului, iar cooperarea econo-micã, sub forma de investiþii strãinemixte contribuie la menþinerea viabili-tãþii relaþiilor transatlantice chiar ºidupã încheierea Rãzboiului Rece.

Obiectivele politicii externe faþã deEuropa constau în prevenirea reluãriitradiþionalei competiþii politico-militareregionale, dezvoltarea relaþiilor cu

Uniunea Europeanã ºi integrarea Fede-raþiei Ruse în sistemul internaþionalliberal. Statele Unite ºi aliaþii europenicontroleazã cele mai importanteresurse de putere, fie ele politico-militare sau economice de pe Planetã.Timp de 50 de ani, cooperarea întreactorii din acest spaþiu a asiguratsupravieþuirea „Lumii Libere”, în faþaameninþãrii comuniste ºi a contribuit înmod esenþial la destrãmarea UniuniiSovietice. În ultimii ani, s-au manifestatdiferenþe de opinii, fricþiuni ºi tensiuni,nu neapãrat noi, care au culminat cudivergenþele din timpul crizei irakiene.Organizaþia Tratatului Atlanticului deNord este influenþatã în bunã mãsurã dedeosebirile de interese, percepþii ºi deputere dintre SUA, Franþa, Germania ºipartenerii lor.

O anumitã convergenþã s-a înre-gistrat totuºi, ambele pãrþi recunoscândoficial valoarea NATO în gestionareasituaþiei de securitate din Europa ºi„Marele Orient Mijlociu”. Alianþainfluenþeazã în mod direct politicile desecuritate ale statelor membre,suprimând prin simpla sa existenþã,competiþia de securitate tradiþionalã depe Bãtrânul Continent, þine la respectFederaþia Rusã, este principalul factorde stabilizare în Peninsula Balcanicã ºiar putea îndeplini aceeaºi funcþie înOrientul Mijlociu, unde este de altfelimplicatã atât prin misiunile dinAfganistan ºi Irak, cât ºi prin formulelede parteneriat, cu majoritatea statelordin zonã.

Este probabil ca problematicaOrientului Mijlociu sã joace în conti-nuare un rol important în configurarearelaþiilor transatlantice. Washingtonulinsistã pentru implicarea aliaþilor

occidentali în gestionarea situaþiei desecuritate din Irak, în timp ce Parisul ºiBerlinul continuã sã ridice obiecþii,aºteptând probabil unele avantaje. Nutrebuie sã uitãm cã existã un numãrmare de probleme comune ale SUA ºialiaþilor europeni, chiar dacã ame-ninþarea sovieticã a dispãrut. Stabi-litatea Bãtrânului Continent, terorismul,proliferarea armamentului de nimicire înmasã, relaþiile oscilante cu FederaþiaRusã, Balcanii ºi uneori chiar OrientulMijlociu sunt tot atâtea subiecte pentrucare este necesarã cooperarea întrecele douã pãrþi. Structura de putere ºinoile ameninþãri ar impune oremodelare a legãturilor transatlantice,nu un „divorþ”. Dupã alegerile din 2004,administraþia Bush ºi-a manifestatsprijinul pentru procesul de integrareeuropeanã.

În ceea ce priveºte spaþiul CSI,Washingtonul promoveazã extindereaspaþiului de libertate ºi dezvoltarea spreEst ºi configurarea unei structuri destate democratice la Marea Neagrã.Federaþia Rusã este consideratã un im-portant partener în soluþionarea proble-melor globale ºi în menþinerea stabilitãþiiregionale. Statele Unite s-au pronunþatpentru consolidarea democraþiei ºi aeconomiei de piaþã, colaborarea pentrucombaterea proliferãrii nucleare, con-trolul armamentului, eliminarea teroris-mului internaþional, asigurarea securi-tãþii energetice etc. SUA sunt principaliiiniþiatori ai formulelor de colaborareadâncitã ale NATO cu foste statesovietice ca Ucraina ºi þãrile din Caucazºi Asia Centralã. Preºedintele GeorgeW. Bush a criticat, recent, politicapostbelicã de expansiune sovieticã înEuropa de Est ºi acordurile de la Yalta.

C-17 Globemaster III (US Department of Defense)



„Marele Orient Mijlociu”Politica americanã în acest zbu-

ciumat spaþiu urmãreºte anihilareaameninþãrii terorismului islamic, secu-ritatea livrãrilor de petrol ºi gazenaturale, reforma regimurilor politice ºimodernizarea economicã, stabilizareaIrakului, gestionarea conflictului israe-liano-palestinian. Atentatele din 11 sep-tembrie au atras puternica reacþie aStatelor Unite, care, în fruntea uneicoaliþii internaþionale, au declanºatoperaþiile din Irak îndreptate împotrivaAl-Qaeda ºi a aliaþilor talibani. Rãstur-narea rapidã a regimului de la Kabul adeterminat implicarea ONU ºi apoiinaugurarea primei misiuni de amploarea NATO în afara Europei. Dupã alegeriledin 2004, SUA acþioneazã pentruanihilarea ultimelor rezistenþe islamisteradicale din acest stat.

Irakul rãmâne un subiect de seamãpe agenda politico-militarã. Principalelescopuri constau în combatere insurgen-þilor islamiºti, baasiºti sau a naþiona-liºtilor extremiºti, întãrirea noului regimde la Bagdad ºi cooperarea internaþio-nalã pentru reconstrucþia statului. Cam-pania din 2003 a semnalat intenþia dereformare a întregului Orient Mijlociu,absenþa regimurilor democratice ºicondiþiile economice fiind consideratedrept unele dintre cauzele ascensiuniipopularitãþii radicalilor religioºi. Altechestiuni implicã relansarea procesuluipolitic din Palestina ºi soluþionareacrizei programului nuclear iranian, princolaborarea cu Marea Britanie, Franþaºi Germania.

Statele Unite ºi Asia de EstWashingtonul îºi pãstreazã rolul de

factor de stabilitate în Extremul Orient,prin prezenþa militarã, alianþele cuJaponia, Taiwanul, Coreea de Sud,Australia, Noua Zeelandã, Filipine ºicolaborarea cu R. P. Chinezã, India ºiFederaþia Rusã. Dincolo de problemelede securitate, factorii economici contri-buie la configurarea agendei ameri-cane. Regiunea Asia-Pacific tinde sã setransforme într-unul dintre cele mai im-portante centre ale producþiei, finan-þelor ºi comerþului american. Schim-burile SUA cu spaþiul respectiv le-audepãºit, din anii ’80, pe cele realizate cuEuropa, o premierã istoricã, deºi investi-þiile strãine nu s-au conformat acestorevoluþii.

Cea mai des invocatã schimbareeste ascensiunea economicã a R. P.Chinezã, despre care analiºtii apreciazãcã se va apropia de nivelul american în2020. Cum schimbãrile în structurile de

producþie ºi financiare internaþionale aufost urmate de modificãri politice ra-dicale, Beijingul trezeºte adeseori înalte capitale, îngrijorãri mai mult saumai puþin oficiale. În acelaºi timp, þinândcont de caracterul tehnologiei civile ºimilitare avute la dispoziþie, de dispari-tãþile interne, de viitorul Partidului Co-munist, China va dobândi probabil opreeminenþã regionalã, statut ce vaafecta, în primul rând, relaþiile cu cele-lalte trei mari puteri vecine ºi cu þãriledin Asia de Sud-Est.

Strategia americanã faþã de China aurmãrit douã þinte, garantarea secu-ritãþii aliaþilor ºi partenerilor din Asia ºi„angajarea” regimului, prin colaborareastrategicã, noi formule de cooperareregionalã, aderarea la OMC ºi deschi-derea unor sectoare de piaþã expor-turilor þãrii. Se sperã cã astfel va firealizatã o tranziþie paºnicã a puteriicare ar putea conduce, printre altele ºila o eventualã liberalizare a sistemuluipolitic. Concomitent, însã, SUA au întãritalianþele cu Japonia, Coreea de Sud ºiTaiwanul, au presat pentru abandona-rea programului nuclear nord-coreean,au dezvoltat relaþiile cu India ºi sunt încurs de reconciliere cu Vietnamulcomunist. Washingtonul a dat dovadãde fermitate când Beijingul a testatatitudinile americane faþã de proble-mele de securitate ale Taiwanului ºiAsiei de Sud-Est.

Structura unipolarã a sistemului in-ternaþional ºi caracterul democratic alregimului politic american determinãprincipalele linii de acþiune ºi metodeale politicii externe a Statelor Unite.„Superputere singuraticã” sau „imperiupostmodern”, SUA vor rãmâne încontinuare un element primordial al po-liticii mondiale. Marile probleme con-temporane nu pot fi soluþionate fãrãcooperarea ºi sprijinul activ al autori-tãþilor de la Washington. Atentatele din11 septembrie au determinat o puter-nicã reacþie a administraþiei americane,urmatã de un amplu proiect de refor-mare politicã ºi economicã a „MareluiOrient Mijlociu”. Europa ºi Asia de Estnecesitã perpetuarea prezenþei politiceºi de securitate a Statelor Unite pentrugarantarea stabilitãþii ºi dezvoltãrii petermen mediu ºi lung. Evoluþiile dinBalcani, bazinul Mãrii Negre ºi Ucrainaau creat ocazia continuãrii extinderiiordinii transatlantice spre Rãsãrit, pro-ces ce deschide noi oportunitãþi pentrudecidenþii de la Bucureºti.

Vã semnalãm apariþia, sub egidaprestigioasei Rand Corporation, a unei

deosebit de interesante lucrãriintitulate Mãsurarea puterii naþionale

(Measuring National Power).Cartea reuneºte concluziile unui

seminar organizat de Diviziunea decercetare a securitãþii naþionale de la

Rand, împreunã cu StrategicAssessments Group de la CIA ºi BarryHughes International Futures, pornind

de la premisa cã mãsurarea puteriinaþionale a SUA este fundamentalã

pentru definirea politicii sale externe.De mare interes este tendinþa de a

integra noului model de evaluarerelaþia dintre componenta hard ºi cea

soft a puterii naþionale. „Ar avea mai mult sens sã gândimputerea ca un întreg, pornind de la

coerciþie, la o extremã, pânã lapersuasiune sau atracþie, la celãlaltcapãt, ºi având poate la mijloc mita

sau stimulentele economice”.Participanþii la seminar au atras

atenþia asupra mai multor momenterecente în care SUA au pierdut la

capitolul soft (Irak, cazul Abu Ghraibetc.). În acest context, se subliniazã

cã „recâºtigarea soft power este maidificilã ca reînarmarea. Cea din urmãsolicitã numai voinþa politicã, în timp

ce prima este un lung marº pentrurestabilirea credibilitãþii ºi

recâºtigarea inimilor ºi a minþilor.Oricum, nu existã o ameninþare

globalã vizibilã la adresa puterii soft aAmericii. Reacþia musulmanã nu esteo ameninþare pentru hegemonie, aºa

cum nu este nici recursul Chinei,care, în plan economic, a luat loculJaponiei ca far cãlãuzitor al Asiei.

Tinerii coreeni nu mai învaþã engleza,ci chineza. ”

De asemenea, este analizatã tipologiaactorilor non-statali (clasificaþi în

ºapte categorii: corporaþii private,ONG-uri ºi societatea civilã,

organizaþii internaþionale, organizaþiieconomice regionale, carteluri

teroriste ºi ale crimei organizate,reþele virtuale) ºi capacitatea lor de a

genera soft power în folosul sau îndetrimentul actorilor statali.

S e m n a l

Cele 100 de zile care au trecut de laînscãunarea lui Victor Iuscenko în funcþiade preºedinte al þãrii vecine au fostmarcate de apariþii publice fãrã precedentale liderului de la Kiev. În douã ore live laposturile de televiziune ICTV, STB ºi NovyKanal (controlate de cumnatul fostuluipreºedinte Leonid Kucima!), conferinþe depresã sau ieºiri publice, Iuscenko aîncercat sã lãmureascã publicul despreintenþiile sale ºi ale guvernului Ucrainei. Înciuda optimismului ostentativ afiºat, nu odatã, lucrurile stau departe de ceea ce„revoluþia portocalie” promisese acum 100de zile. Contradicþiile mai vechi sau mai noicare macinã încã aceastã þarã tânãrã suntmai mult decât evidente.

Acest text va încerca sã releve treidintre ele ºi sã sugereze, precaut, câtevaconcluzii.

„Þarã fisuratã (despicatã)” ruptura Est / VestSamuel Huntington a utilizat în analizele

sale aceastã sintagmã pentru a developaconsistenþa internã a Ucrainei. Lucrurileerau perceptibile încã de la începutul anilor90, dar au devenit evidente în timp.Alegerile recente din 2004 nu au fãcutdecât sã confirme o realitate de fapt.

Iatã douã tabele care exprimã cel maielocvent titulatura de „cleft country”furnizatã de profesorul de la HarvardUniversity.



O b i e c t i v Marea Neagrã Ucraina – încotro?

consideraþii asupra securitãþii regionale

„Cel mai plauzibil scenariu pentruUcraina este cel dupã care þara varãmâne unitã, dar va rãmânefisuratã („cleft”); va rãmâneindependentã dar va cooperafoarte bine cu Rusia.”(Samuel Huntington, The Clash ofCivilizations, 1996)

„În 2002, Ucraina a anunþat pentruprima datã intenþia sa fermã de ase alãtura NATO... Pasul logicurmãtor este un proces deîncurajare clarã a Ucrainei pentrua se pregãti pentru acestobiectiv.”(Zbigniew Brzezinski, The Choice,2004)

„Revoluþia Oranj a avut loc numaidatoritã unei puternice miºcãrinaþionale în Ucraina.”(Dominique Arel, 2005)

“Orice proiect de soluþionare achestiunii transnistrene trebui sãfie acceptabilã pentru societateacivilã din R. Moldova. Aceasta dinurmã nu va accepta planul luiPoroshenko. În acest caz, toidemocraþii pro-europeni dinMoldova trebuie sã se opunã unuiplan care poartã formal numele luiIuscenko, spre nemeritata poziþiejenantã în care a fost plasatacesta”. (Vladimiri Socor, JamestownFoundation, mai 2005)

dr. Dan Dungaciu

Categorii socio-demograficeElectoratul lui

IuscenkoElectoratul lui

Ianukovici

Ucraineni 92,2 60,2

Ruºi 5,3 33,0

Alþii 2,5 6,8

TOTAL 100 100

Limba de comunicare

Ucraineana 76,4 8,8

Rusa 23,6 91,2

TOTAL 100 100

Ucraineni care vorbesc ucraineana 73,4 7,9

Ucraineni care vorbesc rusa 19,1 51,8

Ruºi care vorbesc rusa 3,2 32,8

Alþii 4,4 7,4

TOTAL 100 100

Compoziþia etno-lingvisticã a electoratului lui Iuscenko ºi Ianukovici (procente)

Ce rezultã din aceste tabel? În primul rând, importanþa factorului

regional ºi lingvistic în alegerile recentedin 2004 ºi în evoluþiile care vor urma. Înal doilea rând, riscul stabilizãrii unei faliipolitice, care ar putea fi perpetuatã laalegerile din 2006 – cu ce consecinþeeste greu de estimat astãzi. În al treilearând, ambiguitatea care trebuie asu-matã de câte ori vorbim despre Ucraina.În termenii prestaþiei sau opþiunii poli-tice, la ce „Ucraina” ne referim pânã laurmã? De aici, dificultatea de a vorbiglobal despre „orientarea cãtre Occi-dent a Ucrainei”.

În plus, existã ca o sabie a luiDamocles riscul de „fisurare” a þãrii încazul unei accelerãri spre Occidentnefructificatã prin câºtiguri evidente ºiimediate mai cu seamã în partea esticãa þãrii.

Contradicþiile elitelor ucraineneDincolo de aceastã constantã a

politicii þãrii vecinã cu România ºiMoldova, mai intervine încã ceva: lipsade consecvenþã a elitelor politice, care,prin atitudinile ambigue ºi derutante aureprodus la nivelul discursului politiccontradicþiile din teren.

Cazul fostului preºedinte Kucimaeste emblematic din acest punct devedere. În 1994 ajunge la putere cu oplatformã pro-ruseascã (învinsul a fostatunci primul preºedinte post sovietic alUcrainei, L. Kravchuk). Opþiunea nouluipreºedinte nu dureazã însã mult. Ceeace comentatorii internaþionali numeauatunci „Kuchma’s road to Damascus”se va concretiza într-o apropiere tot maivizibilã de spaþiul occidental. Între 1997-1999 semneazã un „Tratat de prietenie,colaborare ºi parteneriat” cu Rusia, darºi un „parteneriat special” cu NATO. În1999 câºtigã alegerile cu o platformãmai degrabã pro-occidentalã. Frauda-rea ºi manipularea mediaticã a

procesului electoral – chiar dacã nu aalegerilor – au fost masive, dar guvernulamerican a întâmpinat rezultatele cuentuziasm: „o importantã susþinere apoporului ucrainean pentru o direcþiecare continuã reformele politice ºieconomice pro-occidentale”. (cazul mairecent al R. Moldova vine aici în minte.)Occidentul tace ºi atunci când Kucimaîºi consolideazã primejdios puterea prinreferendumul din 2000. Dar nu mai tacedupã scandalul înregistrãrilor luiMelnychenko prin care deveneaevidentã implicarea guvernului înasasinarea jurnalistului G. Gongadzesau când Ucraina exportã ilegal patruradare pentru Irakul lui SaddamHussein. Occidentul îl izoleazã, iarKucima balanseazã acum spre Rusia.Dar tot ambiguu. În mai 2002 anunþãstrategia de aderare la NATO aUcrainei, dar fãrã succes. La summituldin noiembrie 2002, preºedintele Bushrefuzã sã vorbeascã cu preºedinteleKucima. Totuºi, acesta acceptã sãtrimitã 1600 de militari ucraineni în Irak,iar în vara lui 2004, George Bush (tatãl)se întâlneºte cu V. Pinchuk, cumnatul luiKucima ºi unul dintre cei mai bogaþioameni din Ucraina. Zarurile erau însãaruncate. Revoluþia Oranj iese învin-gãtoare.

Chiar dacã la altã scarã, con-tradicþiile la nivelul elitelor puterii ucrai-nene nu au dispãrut nici dupã RevoluþiaOranj. Pe de-o parte, paºii înapoi fãcuþiîn comparaþie cu platforma electoralãsunt evidenþi. Dacã atunci se vorbeadespre integrarea euro-atlanticã întermeni neechivoci, astãzi preºedinteleIuscenko vorbeºte despre „referen-dum” pre-aderare ºi care nu se va pe-trece prea curând. Discuþiile despreNATO vor fi lansate în 2008, se spune laKiev, iar preºedintele vorbeºte despre„problema numãrul unu astãzi esteintegrarea cu Rusia ºi cu UE”.

Asemenea „reevaluãri” nu sunt însãnefireºti, desigur. Altceva îngrijoreazãînsã, respectiv contradicþiile dintreelitele puterii în ceea ce priveºteobiective strategice majore aleUcrainei. ªi nu sunt puþine. Unul ar fiatitudinea faþã de privatizãri – prezenteºi trecute -, aspect care trezeºte disputegreu de evitat. Wall Street Journal scriala 4 mai despre guvernul din Ucraina:„Members of this government right noware going in very different directions”.Cele douã tabere – una ghidonatã tacitde preºedinte alta de premierul IuliaTimosenko - au concepþii diferite ºiproiecte uneori contradictorii. Lucrurileîngrijoreazã developate prin grilaalegerilor parlamentare in 2006....

Temerile pe care România sau R.Moldova trebuie sã le aibã în ceea cepriveºte vecinul comun trebuie însã sãfie la proiectul de politicã externã aacestuia. Întâlnirea GUUAM din 22aprilie de la Chiºinãu a relevat con-tradicþiile evidente la nivelul deci-denþilor politici de la Kiev. Aºa numitul„plan Iuscenko” confecþionat pentruîntâlnirea de la Chiºinãu – ºi cãruia i s-aopus cu elegantã fermitate doarpreºedintele român Traian Bãsescu – adezvãluit fisura. Pus pe masã desecretarul Consiliului de Apãrare ºiSecuritate Naþionalã a Ucrainei, PetroPoroshenko, ºi nu de Ministrul deExterne Borys Tarasyuk, cum ar fi pãrutfiresc, textul nu era altceva decât un„nou plan Kozak pentru RepublicaMoldova”. Gestul a trezit îngrijorãri laChiºinãu, dar nu numai. Ar pãrea cã, înciuda declaraþiilor de amiciþie lansatede la Kiev, apetitul pentru Transnistria aunei pãrþi a elitei politice ucrainene –încã influentã! – nu a dispãrut. Ce vaurma nu este clar, cãci rezultatul lupteifratricide a elitei politice de la Kiev nuare deocamdatã un final aºteptat.



Care este atitudinea la iniþiativalui Ianukovici de a... Vestul Ucrainei

CentrulUcrainei

Sudul Ucrainei Estul

Ucrainei

... respinge aderarea la NATO? 28,5 29,5 51,3 59,1

... conferi limbii ruse statut de adoua limbã de stat? 29 44,8 75,9 84,4

... permite dubla cetãþenie? 35,8 45,4 69,3 71,5

Reacþia populaþiei din diferite regiuniale Ucrainei la iniþiativele luiIanukovici(procentul celor care au rãspuns „deacord” sau „total de acord” laurmãtoarele iniþiative)



Disconcordanþe elitã politice / populaþieChiar dacã am trata actuala elitã

politicã a Ucraina ca un tot orientat maimult sau mai puþin ferm cãtre Occident(recunoscând diferenþieri la nivelulproiectelor sau strategiilor de aderare)tot ar mai rãmâne o contradicþie. Estevorba despre cea dintre atitudinea eliteipolitice ºi atitudinea populaþiei faþã de„spaþiul etnic ºi naþional” occidental.Altminteri spus, cum se raporteazãucraineni la populaþia / populaþiile Occi-dentului atunci când se întâlnesc sau sevor întâlni cu ele la ei acasã.

Cea mai completã analizã pe aceas-tã temã rãmâne o cercetare realizatã de

Kiev International Institute for Sociology(KIIS) – Ucraina. Cercetarea se bazeazãpe 12 analize sociologice (panel)realizate între 1994 – 2005 pe o populaþiereprezentativã de peste 18 ani. Temaprincipalã a cercetãrii diacronice a fost„indicele de toleranþã (indicele xeno-fobiei)” a populaþiei Ucrainei faþã dediferite grupuri etnice sau lingvistice. Aufost incluse în cercetare ºi grupurile„ucraineni care vorbesc ucraineanã” ºi„ucraineni care vorbesc rusa”, pentrucã, în conformitate cu cercetãrile res-pectivului institut, peste 90% din popu-laþia din Vestul Ucrainei vorbeºteucraineana, în timp ce peste 80% dintreucrainenii din Est folosesc rusa.

S-a folosit scara Bogardus care cal-culeazã indicele de toleranþã/accepta-bilitate în funcþie de urmãtoarea grilã:1. membru al familiei; 2. prieten apropiat;3. vecin; 4. coleg de muncã; 5. locuitor alUcrainei; 6. vizitator al Ucrainei; 7. nutrebuie sã fie admis în Ucraina. Deºiindicele construit pe o astfel de scarã nupoate fi folosit ca un indicator absolutpentru a arãta atitudinea ucrainienilorfaþã de o colectivitate datã, rezultatelecomparative indicã foarte bine dinamicaatitudinalã faþã de diverse grupãri etnice/ lingvistice. (Ex: un indice de peste 5indicã faptul cã membrul respectivuluigrup este acceptat doar ca vizitator alUcrainei etc.)

Grupul etnic 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Ucraineni ucrainofoni 1,7 1,72 2,03 2,27 1,84 1,77 2,07 2,01 2,06 1,95 2,20

Ucraineni Rusofoni 1,78 1,84 2,06 2,34 1,98 1,99 2,32 2,16 2,24 2,12 2,21

Ruºi 1,95 2,06 2,45 2,55 2,29 2,24 2,5 2,14 2,4 2,44 2,48

Bieloruºi 2,32 2,49 3,05 3,18 3,07 2,96 3,15 2,94 3,17 3,23 3,4

Evrei 3,63 3,74 3,89 3,97 4,01 3,88 4,1 3,95 4,13 4,34 4,29

Americani 3,68 3,76 4,04 4,03 4,24 4,17 4,35 4,09 4,64 4,79 5,02

Canadieni 3,69 3,73 4,13 4,06 4,31 4,25 4,46 4,27 4,37 4,58 4,92

Polonezi 3,85 3,84 4,16 4,23 4,45 4,45 4,45 4,05 4,66 4,37 4,50

Francezi 3,9 4,01 4,31 4,34 4,56 4,37 4,62 4,42 4,73 4,66 5,03

Germani 4,03 3,92 4,39 4,3 4,67 4,46 4,68 4,39 4,56 4,61 4,93

Români 4,27 4,4 4,38 4,51 4,72 4,51 5,2 4,77 4,94 4,91 4,98

Negri 4,92 5,04 4,96 4,94 5,22 5,17 5,42 5,22 5,43 5,54 5,47

Rromi (þigani) 5,15 5,14 5,15 5,35 5,45 5,48 5,61 5,43 5,72 5,89 5,70

Indicele xenofobic 3,45 3,51 3,77 3,83 3,91 3,82 4,06 3,83 4,08 4,11 4,24

Intoleranþa faþã de slavi 1,94 2,03 2,40 2,59 2,30 2,24 2,51 2,31 2,47 2,44 2,57

Intoleranþã faþã de non-slavi 4,12 4,18 4,38 4,41 4,63 4,53 4,75 4,51 4,80 4,85 4,98

Dinamica indicelui distanþei sociale ºi a xenofobiei între 1994-2004 pe totalul populaþiei Ucrainei

Grupuri de populaþie 2003 2004 Diferenþe

Toatã populaþia 4,11 4,24 - 0,13

Ucraineni 4,20 4,29 - 0,09

Ruºi 3,91 4,16 - 0,25

Ruºi care vorbesc ucraineana 4,11 4,33 - 0,22

Ucraineni care vorbesc ucraineana 4,31 4,25 - 0,06

Vest 4,34 4,31 - 0,03

Centru 4,11 4,18 - 0,07

Sud 3,95 4,16 - 0,21

Est 4,13 4,32 - 0,19

Indicele xenofobic pentru unele dintre grupurile etno-lingvistice sau teritoriale Ce rezultã din aceste tabele?În primul rând, un indice de

intoleranþã extrem de ridicat faþã depopulaþia româneascã la niveluluiîntregii Ucraine, depãºit doar de„rromi” ºi „populaþia de culoare”. În2004 este depãºit de indicele deintoleranþã faþã de francezi ºi ameri-cani, dar este o modificare conjun-cturalã, datoratã alegerilor ºicontextului electoral din Ucraina.

Graficul intoleranþei faþã de slaviatinge maximul în 1997, dupã carerãmâne la acelaºi nivel. Graficulintoleranþei faþã de non-slavi creºte încontinuare, iar în 2004 atinge maximum.Simultan, a existat o creºtere econo-micã în Ucraina, deci factorul economic



dr. Vladimir Zodian

nu a afectat procesul. Unul dintreelementele explicative este propa-ganda din timpul campaniei electorale alui Iuscenko, dupã cum indicã ºi ultimultabel. Oricum, faptul cã s-a putut ajungela o respingere atât de puternicã aoccidentalilor – de neimaginat înRomânia! – nu trece neobservat.

Nu este limpede unde se gãsescastãzi – la ce nivel - ºi cum vor evoluatendinþele populaþiei din Ucraina. Esteînsã clar cã dacã tendinþele vor con-tinua în acelaºi fel, ºansele Ucrainei dea se apropia de comunitatea euro-atlantic riscã sã rãmânã doar la nivelulretoricii politice. În plus, chiarintegritatea statului ucrainian poate fipusã la îndoialã.

ConcluziiDoar douã concluzii vom trage la

acest punct.Vãzutã de la Bucureºti, atitudinea

Kievului trezeºte ºi speranþe, dar ºiperplexitate. Episodul Bâstroe, de pildã,se deruleazã neperturbat, de parcãRevoluþia Oranj cu tot cortegiul dedeclaraþii pro-occidentale s-a petrecutundeva în... Asia. În plus, combustiaanti-româneascã nu pare în nici un cazevanescentã. Atitudinea constantnefavorabilã faþã de români pe carecercetarea citatã o relevã – interesantcã sondajul nu a utilizat sintagma „mol-doveni”, doar „români”, probând încã odatã ce cred cu adevãrat ucraineni de-spre cei dintâi - nu are explicaþii con-juncturale ºi poate deveni un elementextrem de important în stabilirea unorrelaþii normale între cele douã þãri. Îþivine sã întrebi, precum Iorga acum ju-mãtate de veac, „de unde atâta urã?”...

Chiºinãul nu poate nici el sã stearelaxat. GUUAM ºi toate ambiguitãþilelegate de aºa numitul „plan Iuscenko”,despre care nu e clar cine îl cunoºteasau cine l-a acceptat înainte de summit,a relevat cu certitudine un singur lucru:securitatea R. Moldova nu mai estegarantatã în nici un fel de actualul sãustatul (aºa zisa neutralitate). Estesingura lecþie clarã pe care summituldin 22 aprilie a predat-o Chiºinãului,alãturi de faptul cã singurul prieten con-secvent ºi sincer al Republicii Moldovase dovedeºte a fi, prin prestaþia pre-ºedintelui Bãsescu, România. Concluziapare una singurã: NATO devine pentruChiºinãu nu o alternativã, ci singuraformulã de securitate care poategaranta existenþa statului, iar Româniapartenerul principal într-o asemeneatraiectorie, pentru R. Moldova mairealistã decât integrarea europeanã.

Cel mai puternic stat din AsiaCentralã, din spaþiul CSI , Uzbekistanul aaspirat, dupã 1990-1991 – în paralel cudezvoltarea acceleratã – ºi la un fel dehegemonie regionalã. În favoarea ambi-þiilor conducerii de la Taºkent existãcâteva argumente reale: mãrimea(447.400 km2, 25 milioane de locuitori),resursele naturale (1000 miliarde m3

gaze naturale, petrol, aur), forþa eco-nomicã (industrie diversificatã, locul treimondial la producþia de bumbac), tradi-þia istoricã (baza pentru imperiul mon-gol ºi pentru hanatele de Hiva ºi Kokandcucerite de ruºi în secolul XIX). O vecheºi robustã civilizaþie islamicã are ca axãValea Fergana ºi drept strãlucite centreculturale, oraºele Buhara ºi Samarkand.Puternice minoritãþi uzbece trãiesc înKârgâzstan (9 milioane), Tadjikistan (1,5milioane), Afganistan (3 milioane),Turkmenistan (600.000). Kârgâzstanul ºiTadjikistanul au fãcut parte din Hanatulde Kokand, ca ºi Tadjikistanul. Uzbeciidin Hiva au dominat Turkmenistanul.Astãzi, mai multe enclave kârgâzebeneficiazã de autonomie în Uzbekistan,

în timp ce enclave uzbece se auto-administreazã în Kârgâzstan.

Independent din vara anului 1991,Uzbekistanul face parte din CSI,Consiliul Europei ºi din structura NATO –PfP. Liderul Islam Karimov a transformatPartidul Comunist în Partidul DemocratPopular, dominând autoritar condu-cerea de stat; din 1991. I. Karimov a„jucat” pe rând cãrþile „proturcã” ºi„prooccidentalã”, pentru a revenialãturi de Federaþia Rusã, în ultimii ani.Astãzi, clanul sãu politic se simteameninþat atât de liberali (adepþii „revo-luþiilor colorate”), cât ºi de islamiºti;aceºtia din urmã sunt reprezentaþi înspecial de Hizb ut – Tahrir ºi de Miº-carea Islamicã din Uzbekistan.

Marile puteri l-au protejat în moddeosebit pe I. Karimov. Occidentalii,deoarece s-a angajat sã susþinã SUA ºiNATO în Afganistan ºi sã deschidãeconomia spre Vest. F. Rusã l-a iertatpentru participarea la GUUAM (din cares-a retras recent). China are intereseeconomice ºi politice în regiune (ac-cesul la hidrocarburi ºi construcþia unei

Uzbekistande la „revoluþia portocalie”

la „revoluþia islamicã”?



MAPAMOND POLITIC ªI MILITAR conducte din Kazahstan în vestul Chinei,contracararea radicalilor islamiºti uigurietc.).

În ciuda factorilor externi ce pro-tejeazã regimul Karimov, situaþia internãnu a încetat sã se deterioreze. Opoziþialiberalã ºi islamicã a suferit repetatelovituri, ultima replicând, însã, prinatentate ºi revolte armate. Economiacondusã centralizat serveºte birocraþia.Din 2004, firmele strãine au început sãfie impozitate. Concomitent, Taºkentul afavorizat vizibil Lukoil în exploatareagazelor naturale. Autoritãþile centraleau încercat în „stilul Putin” sã loveascãºi în clanurile îmbogãþite, provocând tul-burãri în mai multe zone. O analizãsumarã aratã aºadar, cã regimulKarimov nu a pregetat sã-ºi „stimulezeadversarii” politici, religioºi ºi eco-nomici. Valul de „revoluþii colorate” dinCSI i-a impulsionat pe aceºtia sã treacãla acþiuni în forþã, totuºi improvizate….

Revolta din primãvara 2005 a izbuc-nit pe fundalul unor tensiuni acumulatecu precãdere în Valea Fergana. Aici, înlocalitatea Andijan, mai mulþi oameni deafaceri au fost trimiºi în judecatã cuacuzaþia cã ar colabora cu partidul ile-gal fundamentalist Hizb ut – Tahrir; maiexact, cu organizaþia economicã ºiculturalã Akramiya. Ziariºtiiindependenþi afirmã cãguvernanþii vizau confiscareaabuzivã a averilor acestoroameni de afaceri. Societateaumanitarã Akramiya a fostînfiinþatã de Akram Iuldoshev,membru al Hizb ut – Tahrir, în1986 – 1988 (legal în Kazahstan).Iuldoshev a primit o condamnarede 17 ani închisoare pentruacþiunile teroriste din 1999, de laTaºkent.

La 10 mai au început demon-straþiile din Andijan. La 12 mai,câteva grupuri de tineri auatacat – provocate de poliþie –posturi ale forþelor MI ºigarnizoana militarã, capturândimportante cantitãþi dearmament. Pe de altã parte,rebelii au eliberat din închisorideþinuþi politici sau de dreptcomun. Forþele din cazarmaServiciului de Securitate aurezistat. Revolta s-a extins înlocalitãþile Pakhtabad ºiKorasuv.

O masã de peste 20 000 oameni s-aadunat în piaþa centralã din Andijan, înziua de 13 mai. Revendicãrile protes-tatarilor se refereau la democratizareaþãrii, combaterea sãrãciei ºi ºomajului,eliberarea deþinuþilor politici (6 000 oa-meni). Preºedintele Karimov i-a acuzatînsã pe opozanþii sãi, de islamism radi-cal. Liderii organizaþiei Ozod Dehonlarau respins ideea cã s-ar fi urmãrit „în-fiinþarea unui Califat islamic în ValeaFergana”.

Intervenþia durã a armatei (14 – 19mai) - comandatã personal de preºedin-te - ºi a forþelor speciale s-a soldat cusute de morþi ºi rãniþi. Oraºul Andijan afost încercuit de unitãþi militare cudotate de rãzboi, care au executat tra-geri repetate în demonstranþi cu arma-mentul greu (anterior „rebelii” au apelatla medierea preºedintelui rus V. Putin).„Armata ºi serviciile secrete – nota unmartor ocular – i-au vânat pe ziariºtipentru a nu se afla de mãcelul dinAndijan”. Cadavrele au fost fieîngropate în locuri secrete, fie arse înnoaptea de 13 spre 14 mai.

Totuºi rãscoala s-a extins în locali-tatea Karasuv de la frontiera cu Kâr-gâzstanul (unde trãiesc mulþi uzbeci) înziua de 14 mai. Trupele guvernamentale

au atacat oraºul, recucerindu-lîn noaptea de 18 – 19 mai.Conducãtorul local, BakhtiorRakhimov a fost arestat. CentrulStratfor Intelligence este con-vins cã preºedintele I. Karimovse confruntã cu opoziþia clanu-rilor din zonele montane, opuseelitelor din Samarkand ºiTaºkent. M. Salikh, conducãtoral partidului Erk, aflat în exil,atrage atenþia cã regimul dinTaºkent se bazeazã pe poliþiasecretã, armatã ºi pe „ajutorulmarilor puteri”. Partidul Fermie-rilor Independenþi a reclamatdemisia preºedintelui (16 mai).

La rândul ei, publicaþia rusãKommersant evidenþia: „ceeace Askar Akaev nu a îndrãznitsã facã în Kârgâzstan, a exe-cutat fãrã nici o reþinere IslamKarimov. Preºedintele uzbek –care a reprimat întotdeauna ceamai micã opoziþie – este primullider decis sã zãdãrniceascãprin sânge marºul «revoluþiilorcolorate» în regiune”. Izvestia

(mai - iunie 2005)

• Continuã campania atentatelorteroriste din Irak. Forþele aliate ºi celede securitate localã desfãºoarãoperaþii de anihilare a nucleelorteroriste de la frontiera cu Siria, de lavest ºi sud de capitalã, din Bagdad,Mosul etc. Are loc formarea guvernuluiJaafari, alcãtuit din kurzi, ºiiþi ºi sunniþi.Consiliul Suprem al Revoluþiei Islamiceîi acuzã pe liderii sunniþi cã desfãºoarãun „rãzboi anti-ºiit”.

• Tensiune sporitã în relaþiile dintreSiria ºi SUA; Washingtonul evidenþiazãcã Damascul persistã în susþinereaextremiºtilor din Irak. Oficialitãþilesiriene afirmã cã au reþinut sute de„jihadiºti”.

• În Iran, Hashemi Rafsanjani, înaltresponsabil politic ºi religios vaparticipa la „alegerile prezidenþiale” careprezentant al „conservatorilorpragmatici”.

• Bolivia. Agitaþii politice ºi sociale,declanºate la începutul lunii mai; sesolicitã instaurarea unui regim„bolivarian” (asemãnãtor cu acel dinVenezuela), naþionalizarea industrieienergetice, o largã autonomie localã.La 6 iunie, preºedintele C. Mesademisioneazã sub presiunea stângii ºia amerindienilor.

• Intensificarea acþiunilor de gherilã ºiteroriste ale neotalibanilor la Kabul, însudul ºi estul Afganistanului. Peste 1,8milioane afgani se aflã încã în taberelede refugiaþi din Pakistan. Mulþi dintre eiaderã la „proiectul statului naþionalpaºtun” (ce ar include centrul ºi sudulAfganistanului ºi nordul Pakistanului)sau la obiectivele luptei neotalibanilorºi reþelei Al - Qaeda. Conferinþa NATOdin 9 iunie a confirmat un angajamentmai serios în regiune, acceptat ºi deMoscova.

• Victoria lui Tony Blair ºi a laburiºtilorîn alegerile din Marea Britanie (5 mai);economia britanicã este foartedinamicã, spre deosebire de situaþiiledin Franþa ºi Germania. Taºkent, turn de

telecomunicaþii



MAPAMOND POLITIC ªI MILITAR

considera cã preºedintele laic ºidictatorial reprezintã totuºi „rãul cel maimic” pentru statele vecine ºi SUA. Kom-mersant denunþa cruzimea forþelorarmate. I. Karimov pretinde cã le-a oferit„rebelilor” trecerea liberã peste fron-tierã, dacã predau armele. Islamiºtii (atreia forþã) vor profita de confruntãriledintre liberali ºi autoritãþi. Dupã auto-ritãþi, „rebelii” ar fi primit susþinere de laislamiºtii din Tadjikistan ºi Afganistan.

Administraþia de la Washington acondamnat cu „o tonalitate reþinutã”aceste represiuni; s-a luat în calculfaptul cã regimul actual a permis insta-larea unor baze americane în timpulacþiunii din Afganistan din 2001 – 2002 ºicã a jucat o vreme o „carte prooc-cidentalã”. În schimb, Federaþia Rusã ºiR. P. Chinezã l-au asigurat pe pre-ºedintele I. Karimov de întregul lor spri-jin în „lupta împotriva terorismuluiislamic”. UE ºi SUA au reclamat totuºianchetã internaþionalã. Marea Britaniea blamat duritatea tratamentului aplicat„contestatarilor”. Tadjikistanul ºi Kâr-gâzstanul ºi-au manifestat voinþa de anu se implica în þara vecinã ºi de aacorda ajutoare refugiaþilor uzbeci.Vicepremierul F. Kulov (fost ofiþer FSB) aasigurat oficialitãþile ruse cã înKârgâzstan se va bloca orice tentativã agrupãrilor uzbece radicale de a alimentarevolta împotriva administraþiei dinTaºkent (18 mai). El aprecia cã forþeleruse de la baza din Kant – Kârgâzstan artrebui concentrate în zona Osh,dominatã de grupãri uzbece islamiste,adversare ale partidului lui Kulov

(obligat de adversarii sãi sã renunþe laintenþia de a candida la preºedinþiaKârgâzstanului). În aceste împrejurãri,Murat Sutalinov, demnitar al regimuluifostului preºedinte Akaev, a preluatimediat conducerea Ministerului deInterne.

Observatorii avizaþi considerã cãintensificarea acþiunilor coordonateale autoritãþilor din Kârgâzstan,Tadjikistan ºi Federaþia Rusã trãdeazãatât intenþia de a contribui la stabi-lizarea Uzbekistanului, cât ºi ampli-ficarea considerabilã a pericoluluireprezentat de islamiºti. Interesant ni separe cã ºi Kârgâzstanul, Tadjikistanul ºichiar Kazahstanul permit manifestareaunor curente islamice moderate.I. Karimov se apropie prin autoritarismulsãu doar de S. Niazov din Turkmenistan.Pe de altã parte, islamismul dominã încomunitãþile uzbece din Afganistan ºidin statele vecine, acolo unde s-auînfiinþat baze pentru radicalii din MIU.Analistul S. Belkovski apreciazã cã I.Karimov a reuºit doar sã amâne prãbu-ºirea regimului dictatorial, confruntat cunumeroase contestãri politice, sociale,etnice. În ansamblul sãu, „spaþiul CSI”va traversa o perioadã de „revoluþii”dacã regimurile actuale nu suntcapabile de refor mare. Liderii post –comuniºti din regiune s-ar putea con-frunta în viitor cu „revoluþii necolorate”ºi nedemocratice. În condiþiile unorreforme neaplicate la timp, acþiuneaviolentã a unui islamism armat ar puneîntr-o situaþie fãrã ieºire regimulKarimov ºi întreaga Asia Centralã.

• Confruntãri între Fatah ºi Hamaspentru controlul politic în TeritoriilePalestiniene. Hamas ar trebui sã-ºidizolve miliþiile înainte de a participa lacampania electoralã ºi la conducereaviitorului stat palestinian. JihadulIslamic atacã sporadic forþeleisraeliene.

• Summitul Europa - Asia (6 - 7 mai).Japonia solicitã europenilor sã nuridice embargoul armamentului înrelaþiile cu R. P. Chinezã.

• Turneul preºedintelui George Bush înEuropa (statele baltice, Olanda,Federaþia Rusã, Georgia). Pledoariepentru reformarea ºi democratizareaacceleratã a Estului. Liderul nord-american considerã cã ocupareaEuropei Est - Centrale de cãtre ArmataRoºie, în anii 1944-1945, a fost „ilegalã”.Preºedintele Vladimir Putin se pronunþãpentru dezvoltarea relaþiilor cuOccidentul ºi pentru „dreptul” Rusieide a-ºi edifica propriul traseu dedemocratizare. Preºedintele M.Saakaºvili propune o reuniuneinternaþionalã pentru democratizareaEstului. În acelaºi timp, autoritãþile dinTbilisi insistã pentru retragereaimediatã a bazelor militare ruseºti dinþarã. Adunarea Parlamentarã aConsiliului Europei pledeazã pentrudemocratizarea mai largã a FederaþieiRuse, Armeniei ºi Azerbaidjanului (22 –23 iunie).

• Moscova. Semnarea ParteneriatuluiUE - Federaþia Rusã („foaia deparcurs” pentru crearea a „patru spaþiide cooperare”).

• Summitul America Latinã - LumeaArabã, fãrã Egipt ºi Arabia Sauditã (10 -11 mai, Brasilia). Tensiuni economiceîntre Argentina ºi Brazilia; sprijin pentrustatul palestinian independent;condamnarea terorismuluiinternaþional.

• Uzbekistan. La 9 mai se amplificãprotestele antiguvernamentale laAndijan, în estul þãrii (Valea Fergana).Între 12 - 13 mai, „rebelii” preiau

Preºedintele Islam Karimov primit la Pentagon de Donald Rumsfeld (martie 2002)




Capitalã a celei mai vechi ºiredutabile puteri regionale din OrientulApropiat ºi Mijlociu, Teheranul atragedin nou atenþia opiniei publice interna-þionale: în primul rând, datoritã prelungi-tului conflict cu Washingtonul, declan-ºat încã din 1979 ºi amplificat la maxi-mum în ultimele luni, în contextulintenþiei ayatollahilor de a-ºi dezvolta unprogram nuclear militar propriu; în aldoilea rând, deoarece victoria ºiiþilor înalegerile din Irak din 30 ianuarie 2005 ºiformarea guvernului Al Jaafari par arevigora influenþa regionalã a singureiputeri ºiite din lume.

Iranul fundamentalist. Iranul, stat persan ºi musulman - ºiit

a avut în mod tradiþional aspiraþiihegemonice în zona Golfului, precum ºiîn Orientul Apropiat. Se cunoaºte, întrealtele, cã secole de-a rândul, ºahii ºisultanii ºi-au disputat Irakul ºi Caucazulde Sud. Dupã 1919, Iranul a fost prins înjocul de putere dintre sovietici, care

doreau sã ajungã la Oceanul Indian, ºibritanici, interesaþi de imensele salerezervele petroliere.

În a doua jumãtate a secolului XX,dinastia Pahlavi a încercat, cu ajutoramerican, sã construiascã o puteremodernã ºi laicã. Practic, islamiºtii careau rãsturnat monarhia în 1979 aucontinuat politica ºahilor, adversarii lorde moarte. Astãzi, analiºtii evidenþiazãargumentele de forþã ale acestei puteriºi anume: locul 4 mondial la rezervepetroliere ºi locul 2 mondial la rezervede gaze naturale (13 miliarde t ºi 21000miliarde m3), 50 milioane t capacitateinstalatã de rafinare, PIB de 108 miliardedolari, populaþie de aproape 70 milioaneoameni, suprafaþã de 1,6 milioane km2,forþe armate de 540 000 oameni, 1 900tancuri, 270 avioane de luptã, 3 fregate,3 submarine, rachete cu razã de acþiunede peste 1 000 km etc.

La nivel regional, Iranul cultivã relaþiide alianþã cu Siria, Armenia ºi cu ºiiþiidin Liban. Pe un plan mai larg, el

controlul în Andijan. Confruntãrile s-auextins ºi în Karasu. PreºedinteleI. Karimov a acuzat grupãrile islamiste(Hizb ut - Tahrir) de complot; deasemenea, se scoate în evidenþãcomplicitatea cu islamiºtii ºiminoritatea uzbekã din Kârgâzstan ºi cuneotalibanii. La 19 mai, trupele reprimãcu violenþã ultimele rezistenþe locale.SUA ºi UE propun o anchetãinternaþionalã. Federaþia Rusã, China ºichiar SUA recunosc însã capacitateapreºedintelui Karimov de a se opuneislamismului.

• Beijing. Reuniune UE - China (11 mai).Se discutã: natura schimburilorcomerciale; drepturile omului;embargoul armamentelor.

• Lupte intense în sudul ºi sud-estulTurciei împotriva gherilelor kurde(prima jumãtate a lunii mai).

• Marele ayatollah Al Sistani atrageatenþia cã trebuie evitatã izbucnirearãzboiului civil în Irak, între ºiiþi ºisunniþi (16 mai). Ministrul de Externeiranian, Kamal Kharrrazi viziteazãBagdadul. Iranul continuã „negocierilenucleare” cu Franþa, Germania ºiMarea Britanie ºi realizeazã un acordde neagresiune cu Azerbaidjanul.Concomitent, Iranul aprofundeazãrelaþiile cu Siria ºi cu ºiiþii din Liban.Mai mulþi observatori atrag atenþiaasupra activizãrii grupãrilor ºiite dinYemen, Arabia Sauditã ºi Pakistan subinfluenþa Teheranului.

• Administraþia G. Bush îºi varedimensiona politica în Balcanii deVest; integrarea euro-atlanticã astatelor din aceastã zonã ar reprezentao soluþie indicatã pentru stabilizarea lorºi a întregii regiuni (17 mai). • Liderii rebelilor ceceni au anunþat cãvor extinde lupta armatã la ansamblulCaucazului de Nord (18 mai). Forþele desecuritate au anihilat în ianuarie -martie 2005, peste 70 atentate ºi peste350 militanþi teroriºti.

• Tensiuni între F. Rusã ºi statelebaltice. Ele s-au manifestat deschis în

Ayatolahii Iranului ºi „Marele Satanal democraþiei”

dr. Vladimir Zodian




beneficiazã de sprijinul F. Ruse, Chinei ºichiar al Indiei; relaþii economice îndezvoltare se înregistreazã cu acestestate ºi cu UE. Teheranul are un cuvântgreu de spus în aranjamenteleenergetice de la Marea Caspicã ºi sebucurã de prestigiu în comunitãþilemusulmane de „origine iranianã” dinAfganistan (paºtunii) ºi Tadjikistan. ªiiþiidin întreaga lume musulmanã – opuºi demulte ori sunniþilor extremiºti – privescIranul ca pe „protectorul lor firesc”.

De la „Marele Satan” la „Axa Rãului”În aprilie 1979, marele ayatolah

Khomeiny a preluat conducereaIranului, proclamând republica islamicã,în luna decembrie a aceluiaºi an. Noulregim politic ºi-a manifestat din capullocului ostilitatea violentã faþã de SUA,declarate „Marele Satan”, expresie acelui mai periculos „imperialismeconomic, politic ºi militar” al epociicontemporane. În þarã, islamiºtii auepurat instituþiile statului, au interzispartidele laice ºi au obligat milioane deiranieni sã aleagã exilul. Pe scheletulierarhiei ºiite (singurul cult musulmanbine organizat din punct de vedere alclerului) s-a edificat aparatul de stat,toate instituþiile fiind supravegheate depoliþia secretã „religioasã” ºi de„aparatul politic” al clerului. Experþiisunt de acord cã baza politicã ºi socialãa islamiºtilor este reprezentatã deburghezia micã ºi mijlocie, naþionalistãºi „antioligarhicã” ºi de aparatul de stat,într-o economie puternic etatizatã.

Socialiºtii, comuniºtii, imperialiºtii,„Occidentul expansionist” sunt duºmanideclaraþi.

Din 1980 pânã în 1988 s-a purtat unistovitor rãzboi cu Irakul dictatoruluiSaddam Hussein, ultimul fiind susþinutde Occident ºi de URSS. La rândul lor,fundamentaliºtii de la Teheran ausprijinit rezistenþa antisovieticã dinAfganistan (1979 - 1988), având oinfluenþã marcantã în zona Herat;victoria efemerã a talibanilor (sunniþiradicali, favorizaþi la acea vreme de SUAºi Pakistan) din 1996 nu a fost agreatã deayatollahul iranian (Khamenei, urmaºullui Khomeiny). De aceea, CoaliþiaInternaþionalã care a pacificatAfganistanul în 2001 – 2002 s-a bucuratde asistenþa tacitã a Teheranului.

În egalã mãsurã, primul Rãzboi dinGolf, din 1991, purtat de Coaliþia condusãde SUA împotriva regimului SaddamHussein, nu a provocat ostilitatea fãþiºãa ayatollahilor. Abia intervenþia din 2003a Coaliþiei Internaþionale mobilizate deSUA în Irak a trezit temeri cã americaniiar pregãti încercuirea, izolarea ºirãsturnarea regimului RevoluþieiIslamice. Pentru a contracara aceastãgravã ameninþare, Iranul fundamentalista adoptat mãsuri militare, politice ºieconomice: în interior, direcþiamoderatã ºi reformatoare Khatami (ºefal guvernului, denumit preºedinte) din1997 – 2004 a fost înlocuitã printr-orevenire a majoritãþii conservatoare înparlament; s-au aplicat programe de

jurul datei de 9 mai, „Ziua Victoriei”asupra celui de-al treilea Reich. Balticiireproºeazã Moscovei un anumitcomportament imperial, menþinereaunor teritorii sub „ocupaþie” sauexploatarea în folos propriu a prezenþeiminoritãþilor rusofone. Vladimir Putin aevitat, astfel, sã participe la lucrãrileConsiliului Europei din 16 - 17 mai.Liderul comunist Ghenadi Ziuganov, înschimb, justificã ocuparea þãrilorbaltice în 1939 de cãtre Armata Roºie ºilaudã Pactul Ribbentrop-Molotov.Occidentul, inclusiv SUA a denunþat înmai multe rânduri acest pact, chiar ºiînþelegerile secrete de la Ialta.Preºedintele rus a reamintit cã PactulRibbentrop-Molotov a fost repudiat deMoscova în 1989.

• Preºedintele George W. Bush reiatema „luptei pentru democraþie înîntreaga lume” (18 mai); propunecrearea unor structuri internaþionalecare sã ofere sprijin ºi consultanþãguvernelor care se confruntã cudiverse crize. În privinþa reformei ONU,C. Rice apreciazã cu „prudenþã”aspiraþia Germaniei de a ocupa un locde membru permanent în Consiliul deSecuritate. În schimb, SUA vor lansa oIniþiativã Antiteroristã Transaharianã(20 mai). Iranul rãmâne - pentru oficialiiamericani - o ameninþare directã ºi un„susþinãtor al terorismuluiinternaþional”: se implicã în Liban, Irak,Yemen, Arabia Sauditã, Afganistan; nurenunþã la programul nuclear; dezvoltãarmamentul rachetã cu razã medie.Administraþia americanã îºi propune sãasiste guvernele ameninþate deterorismul internaþional, cu accent peMaroc, Algeria, Tunisia, Senegal,Nigeria (400 milioane dolari pentru cinciani). Din 2001, Iniþiativa Pan Sahel asprijinit forþele antiteroriste din Mali,Mauritania, Ciad, Niger.

• Washington. SemnareaParteneriatului Strategic SUA -Afganistan cu prilejul turneuluipreºedintelui Hamid Kharzai dincolo deAtlantic (23 mai). Americanii vor sporiajutoarele acordate Afganistanului ºivor dispune în continuare baze militare

Vedere panoramicã a Teheranului



MAPAMOND POLITIC ªI MILITAR întãrire a forþelor armate, dezvoltareasistemelor ofensive de rachete ºi decreare a noi capacitãþi militare. În ace-laºi timp, Iranul a depus eforturi con-siderabile pentru a evita izolareapoliticã, aliindu-se cu Federaþia Rusã,Siria, Armenia ºi reglementându-ºiraporturile cu Turcia, Egiptul, ArabiaSauditã, Pakistanul etc. Legãturieconomice speciale s-au stabilit cuFederaþia Rusã (armament ºi echipa-ment nuclear), Uniunea Europeanã, R. P.Chinezã, India, Japonia, Asia de Sud-Est, în pofida embargoului economicimpus de SUA. Astãzi, marile puterieconomice par cointeresate, prin „armapetrolului”, sã descurajeze oriceintervenþie militarã directã a ameri-canilor în Iran.

Administraþiile de la Washington dedupã 1979 au apreciat RevoluþiaIslamicã drept o loviturã „nimicitoare”aplicatã intereselor americane înOrientul Apropiat ºi Mijlociu. Aºa seexplicã suportul oferit lui SaddamHussein în 1980 - 1988. Pe parcurs însã,s-au cristalizat în SUA mai multestrategii de „recâºtigare a Iranului”. Untimp s-a optat pentru folosirea indirectãa forþei (prin încurajarea rãzboiuluideclanºat de Saddam Hussein în 1980),combinatã cu exploatarea nemulþu-mirilor interne. La începutul secoluluiXXI, Iranul a fost identificat drept unmembru proeminent al „Axei Rãului”(alãturi de Libia ºi Coreea de Nord), cear grupa state care promoveazã tero-rismul, ºantajul nuclear, dictatura ºidestabilizarea internaþionalã. Dupãintervenþia în Irak din 2003 ºi de-clanºarea Rãzboiului împotriva tero-rismului, Washingtonul pare sã fi optatpentru o „strategie perseverentã deuzare a adversarului” ºi de transformareinternã a regimului de la Teheran. Întreargumentele luate în calcul în aplicareaacestei strategii se numãrã: popu-laritatea destul de robustã a regimuluide la Teheran (are unele elemente dedemocraþie, constituþie, asigurã funcþio-narea mai multor partide islamice,valorificã sentimentele naþionaliste ºiantiamericane etc.); rolul marcant alenergeticii Iranului pe pieþele regionale,UE ºi asiatice; apelurile insistente aleIranului la solidaritate musulmanã ºi

internaþionalã; existenþa unei puterniceminoritãþi ºiite în Irak solidarã – pânã laun punct - cu ayatollahii de la Teheran.În replicã, Iranul evitã oficial sã seimplice negativ în TeritoriilePalestiniene ºi Irak, dar oferã asistenþãstatelor ºi miºcãrilor ce se opun„hegemonismului american” în regiune.Aceeaºi diplomaþie speculeazã ºicompetiþia economicã ºi politicã dintremarile puteri în Orientul Apropiat ºitensiunile dintre SUA, UE, FederaþiaRusã ºi China. Jocul respectiv rãmânetotuºi foarte periculos, depinzând înprincipal de evoluþia raporturilor regio-nale SUA – Federaþia Rusã.

Testul alegerilor din iunie 2005Problemele unei schimbãri de

direcþie la nivel oficial în Iran ºi aleprogramului nuclear sunt de maximinteres local ºi regional. Sunt analiºticare apreciazã cã modelul fundamen-talist islamic ar aparþine RãzboiuluiRece, prin comparaþie cu democraþiile încurs de instalare din Marele Orientmusulman. Chiar ºi parte din ayatollahisunt de acord cu aceastã estimare.

Alegerile din iunie 2005 pentru func-þia de ºef al executivului ar putea decisã tranºeze disputele dintre conserva-tori ºi reformatori. În momentul de faþãexistã un echilibru relativ de forþe ºi seînregistreazã o anumitã contestare aregimului. Pretenþiile exagerate aleclerului conservator ºi radicalilor isla-mici sunt sfidate de burghezia naþionalã,minoritãþi (49% din populaþie) reformiºtiºi chiar de înalþi ofiþeri din armatã, poliþieºi servicii secrete. Elitele îmbogãþitedupã 1979 doresc o liberalizare aeconomiei, implicit a regimului politic.Ayatollahii pragmatici ar urmãri menþi-nerea liniei religioase ºi deschidereaspre liberalism a economiei. Populaþiacriticã corupþia ºi favoritismul politic,minoritãþile suportã cu dificultate „dic-tatura persanilor”. În plus, „curentele dedemocratizare” din lumea musulmanãîºi fac simþitã prezenþa ºi în Iran.Recenta alegere a lui Ahmadinejad capreºedinte antiliberal deschide operspectivã tensionatã pentru þarã.

Totuºi, nu se profilezã cel puþin pemoment, o soluþie militarã internaþio-nalã. La Washington se apreciazã cã

în aceastã þarã. În Pakistanul de Nord,trupele guvernamentale atacã nucleeleteroriste ºi bazele de unde sunt loviteforþele de ordine din Afganistan.

• New Delhi. Atentate cu bombe îndouã cinematografe (60 rãniþi). Seavanseazã ipoteza cã iniþiativa aparþinemilitanþilor sikh.

• Spania. Reluarea negocierilor dintreguvernul spaniol ºi separatiºtii din ÞaraBascilor a coincis cu o campanie de„atentate curate” ale ETA. Între 16 - 22mai, au explodat mai multe bombe înlocalitãþile din nordul PeninsuleiIberice. Guvernul condiþioneazãaprofundarea tratativelor dedezarmarea organizaþiei ETA (dupãscenariul aplicat pentru IRA, în Irlandade Nord).

• Criza politicã din UE. Cancelarulgerman Gerhard Schroeder ºi social-democraþii au pierdut, dupã decenii deîntâietate politicã, alegerile dinRenania de Nord - Westphalia (22 mai);imediat, Schroeder a anunþatorganizarea alegerilor anticipate. ÎnFranþa, referendumul din 29 mai s-asoldat cu victoria „euroscepticilor”,electoratul respingând ConstituþiaEuropeanã. Olanda a respins la rândulei Constituþia Europeanã, tot prinreferendum, la 1 iunie. Analiºtiiestimeazã cã aceste atitudini popularereflectã nemulþumirile referitoare laºomaj ºi stagnare economicã, precumºi temerile provocate de extindereaprea rapidã a Uniunii ºi derestrângerea puterii statelor naþionale.În paralel, se pare cã evoluþiile recentesemnaleazã ºi o anumitã discreditare a„cuplului germano-francez”,responsabil pentru proiectul „StatelorUnite ale Europei” ºi extinderea„galopantã” spre Est, campanie cecomprimã dramatic „sfera deinfluenþã” a Federaþiei Ruse ºi parþial„sfideazã” SUA.

• Varºovia. Reuniunea UE - ConsiliulEuropei (16 - 17 mai). Participanþii s-aupronunþat pentru continuareademocratizãrii Europei. Regimul




Lukaºenko din Belarus este incriminatpentru caracteristicile sale dictatoriale.La fel, se incrimineazã poziþiileobstrucþioniste ale separatiºtilor dinTransnistria. Cele douã organizaþii îºivor coordona eforturile pentrusoluþionarea crizelor ºi conflictelor dinregiune ºi pentru democratizarearegimurilor politice din Europa de Est,Caucaz, Asia Centralã etc.

• Persistã tensiunile sino - nipone.Vicepreºedintele chinez Wu Yi adeclarat cã relaþiile dintre cele douãstate au atins cel mai scãzut nivel dinultimele decenii (Tokyo, 23 mai).Malayezia a intervenit oficial pentruaplanarea imediatã a neînþelegerilordintre China ºi Japonia. Noi negocieridiscrete pentru aplanarea diferendelordintre pãrþi (iunie).

• Preºedintele Hugo Chavezintenþioneazã sã lanseze un programnuclear dupã modelul Iranului ºi Coreiide Nord; Brazilia, Chile ºi Columbiaresping orice fel de asociere cuiniþiativa liderului din Venezuela.

• Reuniunea miniºtrilor Apãrãrii dinFranþa, Germania ºi Spania a stabilitmãsuri pentru accelerarea pregãtiriigrupurilor operative ale Forþei deReacþie Rapidã a UE (24 mai); parteagermanã va încadra subunitãþi dinPolonia, Slovacia, Lituania ºi Letonia.Pânã în 2007, vor fi pregãtite 30subunitãþi cu un efectiv de 1500oameni. Pe de altã parte, UE ºi NATOvor susþine misiunile Uniunii Africane înDarfur (conferinþa Uniunii Africane dinEtiopia, 26 mai).

• Conducta petrolierã Baku – Tbilisi -Ceyhan a intrat în funcþiune (25 mai). Seestimeazã cã prin intermediul acesteias-a „spart” monopolul rusesc asupratransportului de gaze din Asia Centralã.Kazahstanul încã ezitã sã se asociezecomplet la traseul noii conducte. Sespeculeazã cã recenta întãrire adispozitivului american ºi NATO dinGeorgia ºi Azerbaidjan ar vizasecurizarea traseului petrolier Baku –Tbilisi - Ceyhan. Bazele militare ruseºti

blocarea prin eforturi ale UE, SUA ºi aleFederaþiei Ruse a programului militarnuclear ar stimula tendinþele reforma-toare de la Teheran. În egalã mãsurã,evoluþiile stabilizatoare din Irak sauTeritoriile Palestiniene ar avea efectesimilare. O schimbare politicã democra-ticã în Siria ar fisura „frontul anti-american” din regiune.

ªi preluarea puterii de cãtrereformatorii prooccidentali în Azer-baidjan ar izola ºi mai evident puterea„islamistã” din Iran. Deja grupãrinaþionaliste azere îndeamnã comuni-tatea de 17 milioane de oameni dinAzerbaidjanul de Sud (doar 8 milioanetrãiesc în statul independent din nord) lanesupunere civicã. Nici cele 5 milioanede kurzi, ca ºi cele 2 milioane de arabidin vest ºi sud-vest nu sunt mulþumiþi deadministraþia centralã de tradiþie„imperial persanã”. Oricum, „cerculdemocratic ºi al revoluþiilor colorate” sestrânge în jurul conservatorilor de laTeheran, în Irak, Azerbaidjan, Afga-nistan ºi chiar Armenia. Este ºi

explicaþia pentru ofertele directe ºiindirecte adresate americanilor depreºedintele Khatami ºi de candidatulconservator H. Rafsandjani pentru„rezolvarea pe cale paºnicã a dife-rendelor”, în condiþiile în care secre-tarul de Stat, Condoleezza Rice excludeo intervenþie militarã directã. Pe undeva,americanii le sugereazã liderilor iranienisã urmeze exemplul marelui ayatollah AlSistani, din Irak, care se limiteazã larolul de lider spiritual, în afara politiciicurente. De altfel, Casa Albã apreciazãcã în condiþiile promovãrii Iniþiativeipentru Democratizarea Marelui Orient,o acþiune în forþã ar compromite întregprocesul de remodelare a regiunii ºi deintegrare a ei în economia mondialã.Rãmâne însã de vãzut dacã anumiteevoluþii în Iran ºi Irak, în direcþii desta-bilizatoare, nu vor impune modificãri înProiectul Marelui Orient (parþial accep-tat, parþial contestat de musulmani ºioccidentali).

Reactorul nuclear de la Natanz, una din facilitãþile iraniene aflate sub supravegherea forþelor americane

din Georgia s-ar putea redisloca însãîn Armenia, sporind presiunile asupraguvernanþilor din Baku ºi complicândevoluþiile din Nagorno-Karabah. Existãºi varianta stabilirii lor în Caucazul deNord.

• Summit-urile CSI din iunie trãdeazãintenþia statelor membre de a combatecoordonat atât „revoluþiile colorate”,cât ºi terorismul.

• Vizita liderului palestinian MahmoudAbbas la Washington (26 mai).Preºedintele George Bush va susþinecrearea statului palestinian, iaramericanii vor media retragereamilitarã israelianã din Fâºia Gaza ºiCisiordania. ªi preºedintele VladimirPutin - cu prilejul turneului sãu înOrientul Apropiat de la sfârºitul luniiaprilie - ºi-a manifestat sprijinul pentruprocesul de pace în curs ºi în favoarealui Mahmoud Abbas; V. Putin aprecia,de asemenea, cã forþele americane ºialiate trebuie sã rãmânã în Irak pânãcând autoritãþile din Bagdad vor ficapabile sã securizeze întregulteritoriu.

• Concomitent, ONU a decis ca forþeleinternaþionale de pace sã opereze„mai agresiv”. În R. D. Congo, înprovincia Ituri, trupele ONU acþionândenergic au dezarmat 14 000 din cei15 000 rebeli. Cu toate acestea, seestimeazã cã rãmân sub arme încã60 000 oameni.

• Preºedintele George Bush va semnao directivã referitoare la armamentulcosmic. Generalul Lance Lord, ºefulcomandamentului de resort, a insistatasupra necesitãþii asigurãrii„superioritãþii spaþiale”. Arsenalulcosmic ar putea suplini sistemulantirachetã cu baze terestre. Forþeleaeriene vor avea în curândposibilitatea sã loveascã oricecomandament ºi bazã terestrã dinlume.

• Atentat sângeros anticreºtin laTeutena, Sulawesi, în Indonezia (28mai).




Ampla repoziþionare globalã ºiregionalã de dupã sfârºitul RãzboiuluiRece ºi atacurile teroriste din septem-brie 2001 readuc în discuþie locul ºi rolulinternaþional al unor state din AsiaCentralã ºi de Sud. Între ele, Pakistanulse detaºeazã ca „piesã de rezistenþã” însistemul regional de securitate.

Câte populaþii, atâtea „Pakistanuri”La o suprafaþã de 796.100 km2,

populaþia este de 143.500.000 milioanelocuitori. PIB-ul atinge 60 miliarde dolari.Nordul þãrii se distinge printr-un terenînalt ºi accidentat (Munþii Hindu Kush,cu vârful Tirich Mir, 7690 m ºi Kara-korum, maximum 8611 m). În vest, se aflãBalucistanul, o prelungire a PlatouluiIranian, zonã înconjuratã de munþi (ma-ximum 3441 m). La est, se întinde CâmpiaIndusului, cu afluentul sãu Sutlej (2900km lungime). Populaþia de origine indo-europeanã se împarte în: 52,6% punjabi(pakistanezi), în centru ºi est, cu iradieriîn India, 13,2% paºtuni (afgani), în lungulfrontierei cu Afganistanul, 11,7%, sindhi,în sud-est ºi balucii (în vestul Pakista-nului ºi sud-estul Iranului). Urdu este„limba franca”. Kashmirezii (câteva mi-lioane locuitori) vorbesc o limbã indico-dardicã ºi sunt în majoritate musulmani.Populaþia Pakistanului este în proporþiede 80% musulmanã sunnitã ºi de 20%musulmanã ºiitã. Situate la frontiera cuAfganistanul, Waziristanul ºi zonaQuetta (unde se aflã hazari ºiiþi, ca ºi înAfganistan) au fost transformate depaºtuni în centre ale fundamenta-lismului islamic. Waziristanul aparþine

triburilor paºtune Data Khail ºi MadaKhail, care îºi au centrele locale apãratede un „labirint muntos”. Paºtunii for-meazã însã populaþia cea mai nume-roasã din Afganistan. Mai nou, prindecontur o miºcare de creare a unui singurstat paºtun în Afganistan ºi pãrþi dinPakistan.

Zonele muntoase din nord ºi nord ests-au transformat la rândul lor în baze alefundamentaliºtilor islamici, îndeosebidin Kashmir. De aici ºi din alte zone suntsprijiniþi uigurii musulmani din China ºirebelii din Kashmirul Indian. Balucii dinvest se remarcã prin aspiraþiile deseparare de Pakistan ºi Iran; ei au oproprie Armatã de Eliberare ºi susþinformaþiunea politicã Jamhori WatanParty. ªiiþii se confruntã cu o agre-sivitate în creºtere a extremiºtilorsunniþi, aliaþi ai talibanilor. Astfel, orga-nizaþia Sipah-e-Sahaba din sudulPunjabului s-a remarcat prin violenþeanti-ºiite. În martie 2004, zeci de ºiiþi aufost uciºi în zona Quetta. OrganizaþiaLashkar-e-Jhangvi are cele mai dureacþiuni anti-ºiite. Noi atentate sânge-roase au avut loc în luna mai 2005; separe cã islamiºtii wahhabiþi, aliaþi cusunniþii deobanadis, îi vizeazã ºi pesunniþii barelvi (sufiþi). Alte grupãrifundamentaliste acþioneazã terorist înKashmir (uneori cu asentimentul tacit alguvernului). Problema Kashmirului ten-sioneazã constant relaþiile cu India. Înaceastã disputã, China a susþinutPakistanul, în timp ce SUA ºi FederaþiaRusã au ajutat India. În momentul defaþã, Pakistanul este un „aliat strategic”

„Aliatul strategic”Pakistan, statul nobililorpunjabi

Ruxandra M. Vidraºcu




• Victoria opoziþiei conduse de SaadHariri în alegerile legislative din zonaBeirut (29 mai); Saad Hariri a beneficiatde suportul unei alianþe electorale întresunniþi, ºiiþi, druzi ºi (parþial) maroniþi.În schimb, principalii lideri musulmanidin Liban resping presiunileinternaþionale în vederea dezarmãriimiliþiilor Hezbollah. Prosirienii ºiHezbollah ºi-au consolidat controlulelectoral în sud (5 iunie). GeneralulAoun a triumfat în zona Beirut (12iunie). Pânã la 26 iunie, opoziþia a ajunssã controleze parlamentul, cerânddemisia preºedintelui E. Lahoud.

Ofensiva diplomaticã a R. P. Chineze• În Asia Centralã, Beijingul seintereseazã cu precãdere de resurselepetroliere ale regiunii. O conductã artrebui sã uneascã Kazahstanul cunord-vestul Chinei. Regimul IslamKarimov din Uzbekistan este clarsusþinut de Beijing; la cerereaKârgâzstanului, trupele chineze s-arputea instala în sudul þãrii, în zoneleminoritãþilor uigurã, tadjicã ºi uzbekã(spre care s-ar dirija ºi trupele ruseºti).Moscova ºi Beijingul ar contracaraastfel, atât islamismul radical, cât ºi„revoluþiile colorate” democratice.

• Un Tratat de Asistenþã uneºte Chinacu „Pakistanul proamerican” ºi recents-a încheiat un parteneriat China ºiIndia. Pe de altã parte, Beijinguldezvoltã relaþii economice ºi politicecu Teheranul fundamentalist ºi anti-american. Extremul Orient a devenitmartor al unei relansãri a cooperãriienergetice dintre China, FederaþiaRusã ºi India. În Europa Occidentalã,China favorizeazã relaþiile speciale cuFranþa ºi mai ales cu Germania.Experþii susþin cã se descifreazãrenaºterea unor orientãri mai vechi decreare a unei „alianþeantihegemonice” între China, FederaþiaRusã ºi India, la care s-ar puteaalãtura ºi UE. Pentru viitorul apropiat oconfruntare cu SUA, Japonia ºi lumea„anglo-saxonã” nu poate fi luatã înmod serios în calcul. UE trece printr-operioadã dificilã, F. Rusã se simtedirect contestatã de foºtii sateliþi chiar

al SUA ºi NATO. Concomitent, SUA auîncheiat ºi un parteneriat strategic cuIndia. Controlul asupra tensiunilor indo –pakistaneze este cu atât mai importantcu cât ambele state deþin armenucleare.

Armata, nobilimea ºi islamiºtii radicaliÎn ultimii ani, generalul Pervez

Musharraf a exercitat o putere auto-ritarã. Armata are o poziþie încã islamistmoderatã, dar serviciile secrete pakista-neze au pregãtit ºi susþinut odinioarãorganizaþia talibanilor; se speculeazãfaptul cã ºi în prezent, aceleaºi serviciisecrete îi ajutã de la caz la caz, pefundamentaliºtii islamici talibani, AlQaeda sau din Kashmir. Parlamentul seaflã sub controlul grupãrii MuttahidMajlis-e-Amal (MMA), islamic mode-ratã de opoziþie – care controleazãguvernele din douã provincii, dintr-untotal de patru – ºi al organizaþieiPakistan Muslim League – Quaid (PML -Q). MMA acordã de multe ori acoperireextremiºtilor din Jamaat-e-Islami. MMAîl acuzã pe noul premier, tehnocratulfinanciar Shaukat Aziz, de proamerica-nism. Benazir Bhutto, liderul PartiduluiPoporului, odinioarã ºef al guvernului ºifostul prim-ministru Nawaz Sharif seaflã încã în exil. Pânã în iunie 2004,funcþia de prim-ministru a fost deþinutãde Zafarullah.

Tot anul 2004 (ºi în primele luni din2005) au avut loc lupte dure înWaziristan. Trupe pakistaneze ºi ameri-cane (venite din Afganistan) s-auînfruntat cu talibanii, grupuri Al Qaeda ºicu clanuri paºtune rebele. Americanii au

alocat „ajutoare” importante armateipakistaneze ºi ºefilor de clanuri loiali.Totuºi în þarã ºcolile religioase(madrasas) cultivã atitudini de into-leranþã împotriva creºtinismului, iudais-mului ºi hinduismului.

Dacã talibanii ºi Al Qaeda folosescbaze din Pakistan, rebelii baluci organi-zeazã atacuri din Afganistan, probabil ºicu asistenþa serviciilor secrete indiene(fixate în Kandahar ºi Jalalabad).Balucistanul (347.600km2) este locuit de6% din populaþia Pakistanului, fiindbogat în gaze naturale. Gherila localã aînceput din 1973, inclusiv în capitalaQuetta. ªeful partidului Jamhori Watan,Akber Khan Bugti, afirma recent cãlupta armatã s-a cristalizat ca reacþie laautoritarismul militarilor de la putere.Guvernul local este format din islamiºtimoderaþi; cu toate acestea, grupuri derebeli baluci ºi Al Qaeda s-au refugiat înmunþi, în zonele Surab ºi Quetta.Numeroase ºcoli religioase fundamen-taliste s-au înfiinþat între Quetta ºiChaman.

În Pakistan, militarii, preponderentpunjabi, constituie practic elita politicã,iar tehnocraþii primesc responsabilitãþieconomice. Punjabii menþin tradiþiilearmatei britanice a Indiei, forþa fosteistãpâniri coloniale. Nobilii tradiþionalideþin mari domenii (de cele mai multeori, militari), au o influenþã considerabilãºi cultivã relaþii de clientelã pe plan localîn calitate ºi de ºefi tradiþionali de triburiºi clanuri. Relaþiile de sânge ºi dedependenþã personalã caracterizeazã o„societate încã feudalizatã”, spre deo-sebire de India, parþial mai demo-cratizatã ºi evident mai industrializatã.

Preºedintele Musharraf în timpul unei conferinþe de presã la Pentagon, alaãturi de Donald Rumsfeld,secretarul de stat american pentru Apãrare (Fotografie: US Department of Defence)



în CSI, iar economia chinezã nu arecapacitatea de a funcþiona în afaraschimburilor cu SUA ºi Japonia. Chiarºi la nivelul politicii globale China nuare interesul de a sfida SUA înproblemele cele mai importante. Decurând, Beijingul – ca ºi Washingtonul- a declarat cã se opune modificãriicomponenþei Consiliului de Securitatecu toate cã ºi-a iritat la maximum mainoii „aliaþi” (Germania, Brazilia, India).

• India, R. P. Chinezã ºi F. Rusã auhotãrât (Vladivostok, 1 - 2 iunie) sã-ºicoordoneze demersurile internaþionale.Fonduri importante din India ºi Chinavor alimenta economia rusã, Moscovaangajându-se sã asigure necesarul depetrol ºi gaze al acestor „puteriemergente”. Se speculeazã cã lideriide la Kremlin ar intenþiona sã revinã lastrategia „blocului asiaticantihegemonist”, dezamãgiþi deipotetica alianþã dintre Federaþia Rusãºi UE ºi de extinderea „revoluþiilorcolorate” în spaþiul CSI.

• Londra. Miniºtrii Finanþelor din G8 auacceptat reducerea datoriei celor maisãrace þãri din lume cu minimum 40miliarde dolari.

• Republica Moldova. Vizitapreºedintelui Voronin în Occident (7 - 9iunie). Întâlniri cu liderii UE ºi NATO. Asolicitat asistenþã pentru R. Moldova,în special pentru soluþionarea Crizeidin Transnistria; la 10 iunie,parlamentul de la Chiºinãu a adoptatPlanul Iuºcenko de rezolvare a crizei,cu asistenþa Occidentului.

Balcani• Amplificarea acþiunii majoritãþiialbaneze pentru un „Kosovoindependent” trezeºte reacþia durã aSerbiei. ONU evalueazã îndeplinireastandardelor internaþionale de cãtreautoritãþile de la Pristina; secontureazã o modificare importantã astatutului provinciei. Muntenegruinsistã în tendinþa de separare deSerbia. Socialiºtii au câºtigat o victorieincompletã în alegerile din Bulgaria (25iunie). Croaþia rãmâne ferm pe agendaextinderii UE.

Armata se comportã ca o castã relativmodernizatã tehnic, dotatã cu proprie-tãþi importante (Fundaþia Fauji) ºi prevã-zutã cu o ierarhie foarte solidã. Poziþiainferioarã în care au fost împinse parti-dele laice a permis dezvoltarea islamis-mului politic ºi fundamentalist. Dinoctombrie 2004, generalul Musharrafºi-a asigurat funcþiile de preºedinte ºide comandant al armatei. Oamenii sãiau preluat toate funcþiile militareimportante. Acþiunile antifundamenta-liste s-au intensificat, deºi opoziþiaislamicã nu înceteazã sã se dezvolte.Partidele laice ezitã între alianþa cuarmata ºi cea cu islamiºtii moderaþi.Preºedintele ºi-a intensificat demer-surile de consolidare a alianþei cu SUA(forþe americane au folosit þara ca bazãa campaniei antitalibane din Afga-nistan), cu UE, Asia Centralã, China etc.;un tratat de prietenie s-a încheiat decurând cu China. Raporturile cu Indiaau înregistrat o anumitã normalizare,prin medierea Washingtonului. De altfel„ameninþarea indianã” dominã opiniapublicã, fapt ce explicã atât alianþa cuR. P. Chinezã ºi „tolerarea” prezenþeimilitare americane în þarã.

În ultimul timp s-au diversificat ra-porturile Pakistanului cu Iranul(ameninþat la rândul lui de rebelii baluci)ºi cu Arabia Sauditã (pe baza opoziþieiambelor puteri sunnite faþã de un posibilbloc ºiit, Iran - Irak). Guvernul pa-kistanez depune eforturi ºi în direcþiaconstruirii conductelor ce ar putea asi-gura exportul de petrol din Asia Cen-tralã spre litoralul Oceanului Indian saudin Iran în India. Pentru Washington,„menþinerea Pakistanului în forma saactualã depãºeºte orice alte interese înþarã – nota A. Lieven, de la Fundaþia

Carnegie – prãbuºirea Pakistanului înanarhie internã sau revoluþie islamicãar aplica o loviturã teribilã campanieiîmpotriva terorismului islamic”.

O situaþie specialã s-a creat în nord-estul Pakistanului, în aºa-numitaProvincie de Frontierã de Nord-Vest.Aici se aflã triburi de religie ºiitã. Elereclamã înfiinþarea Statului AutonomKarakorum (între Afganistan ºi R. P.Chinezã). În 1988, miliþiile talibane auatacat cu violenþã triburile ºiite, laincitarea generalului Zia ul Haq. Acestadin urmã, ca ºi generalul în rezervãFazle Haq (1991) au fost asasinaþi deºiiþi. Organizaþiile Al Qaeda ºi Sipah-e-Sahaba, aripa Lashkar-e-Jhangvi s-auremarcat prin excese împotriva ºiiþilor,între 1994 – 2001. Mai nou, ºiiþii auînceput sã-i „vâneze” pe Ben Laden,molahul Omar ºi pe Ayman – al –Zawahiri.

O modernizare târzie, o modernizare riscantãModernizarea Pakistanului traver-

seazã o perioadã criticã. Vechilestructuri nobiliare de clan îºi pierdtreptat consistenþa, în vreme ce noilestructuri democratice ºi capitaliste suntîncã fragile. Pe acest fundal – stimulatde sãrãcie, corupþie, intoleranþã – ex-tremismul islamic ameninþã sã câºtigenoi aderenþi. Efectele economico-sociale ale mondializãrii pot fi, aºadar,deosebit de periculoase, mai ales dacãradicalii ar prelua controlul asupra uneiarmate dotate cu rachete nucleare. Deaceea s-a ajuns în situaþia în caremarile puteri (SUA, Federaþia Rusã,China ºi India) favorizeazã încã o elitãnobiliarã în uniformele secolului XXI.

MAPAMOND POLITIC ªI MILITAR Trupele specialepakistanezedefilând laKaraci


LUMEA MILITARĂmondo militare

Orientul Apropiat ºi Mijlociu• Vizita Secretarului de Stat american,Condoleezza Rice, în regiune (a douajumãtate a lunii iunie). Eforturi pentruaplicarea programului de pace înTeritoriile Palestiniene ºidemocratizarea Marelui Orient. Seremarcã „schimbãrile pozitive” dinLiban, Iordania, Teritoriile Palestiniene,Irak, Egipt, Arabia Sauditã, statele dinGolf. În contrast, C. Rice evidenþiazãimpactul regional negativ alcomportamentului Siriei în Liban ºi Irakºi, mai ales, urmãrile „periculoase” alevictoriei ultraconservatoruluiAhmadinejad în prezidenþialele din Irak(24 iunie).

• Consfãtuirea donatorilor pentru Irak.Vizita premierului irakian IbrahimJaafari la Washington. În þarã s-auintensificat atât atentatele sinucigaºe,cât ºi operaþiile americano – irakieneîn zonele sunnite.

Uniunea Europeanã „la rãscruce”• Summitul UE nu s-a finalizat cuobþinerea unui compromis bugetarîntre Marea Britanie, Franþa ºiGermania. Se adoptã o strategie desuspendare temporarã a votãriiConstituþiei europene (16 - 17 iunie).SUA îºi exprimã sprijinul pentrucontinuarea procesului de construcþiecomunitarã ºi extindere. PreºedinteleGeorge Bush îºi dã acordul pentrupromovarea Germaniei între membriipermanenþi ai Consiliului de Securitate(27 iunie). Federaþia Rusã relanseazãproiectul „Marii Europe”, având dreptbazã Uniunea Europeanã ºiComunitatea Statelor Independente.Conform angajamentelor asumate,extinderea UE va continua în paralel cuconsolidarea sa; Marea Britanie preiapreºedinþia UE la 1 iulie.

Kurzii o „naþiune enigmaticã”

V. R. Michaela

Popor rãspândit în Orientul Apropiatºi Mijlociu (Turcia, Siria, Irak, Iran,Azerbaidjan, Afganistan, Pakistan).Publicaþia Atlas des Atlas, 2005, esti-meazã numãrul kurzilor între 25 ºi 40 mi-lioane oameni ºi îi declarã o „naþiuneenigmaticã”. Limba kurdã aparþineramurii estice a limbilor iraniene; existãmai multe dialecte. Nucleul teritorial alpoporului kurd se aflã în aºa-numitulKurdistan, zonã muntoasã din estulAsiei Mici ºi vestul Podiºului Iranian.Kurdistanul „controleazã” intersecþiastrategicã de la frontierele Turciei,Irakului ºi Iranului. În interiorul zoneis-au descoperit importante resurse dehidrocarburi.

Structurile tradiþionale sunt încãfoarte puternice în societatea kurdã.Conducãtorii de triburi ºi clanuri ocupãpoziþii proeminente, întreþin miliþii para-militare ºi clientele „vasalizate” marilorfamilii. Chiar ºi în mediul urban ºi înemigraþia din Occident solidaritãþile declan rãmân solide. Deºi sunt în majo-ritate musulmani sunniþi, kurzii acordãun rol important femeii; parte din popu-laþie a îmbrãþiºat cultul ºiit, precum ºialte culte de felul celor practicate desecta ali-allahilor sau ezizilor (din nord-vestul Iranului, cu supravieþuiri de zoro-astrism).

În antichitate, kurzii populau legen-darii Munþi Zagros, fiind amintiþi înizvoarele biblice sub denumirile de kurtisau gurti. Mai multe principate kurde aufost consemnate sub parþi ºi sasanizi.Disputele interne, invaziile arabe ºirivalitãþile dintre imperiile Otoman ºiPersan au împiedicat totuºi constituireaunui puternic stat kurd.

În secolul XX, interesele marilorputeri ce ºi-au disputat „moºtenireaotomanã”, dupã 1918, au ignorataspiraþiile la independenþã ale kurzilor(în 1920 s-a acceptat un stat autonomkurd, la care s-a renunþat prin Tratatulde la Lausanne, 1923). Tacit recu-

noscutã, dar arareori abordatã deschisîn negocierile internaþionale, „problemakurdã” a tulburat regiunea pe întreagaduratã a secolului trecut.

Între anii 1946 – 1947, kurzii din Iranau constituit Republica Mashabad, subprotecþie sovieticã; tot atunci s-a pro-clamat ºi o Republicã a Azerbaidjanuluide Sud; 17 milioane din cele 25 milioaneazeri trãiesc în Iran.

Kurzii din Irak ºi-au înfiinþat o re-giune autonomã în nord-estul þãrii, încontextul Rãzboiului din Golf (1991). LaArbil (Erbil) s-a ales un parlament localindependent condus de liderul M.Barzani (Partidul Democratic). Anteriorei au purtat un îndelungat rãzboi degherilã cu regimul baasist (1961 -1970,1974 – 1977, 1988). În 2003, kurzii ausprijinit masiv forþele Coaliþiei Interna-þionale împotriva lui Saddam Hussein.Astãzi, liderul J. Talabani (Uniunea De-mocraticã) deþine funcþia de preºedinteal Irakului.

Zona din sud-estul Turciei poartãdenumirea neoficialã de Kurdistan.Rãscoale kurde mai importante au avutloc în 1937 – 1938, iar dupã 1979 s-auintensificat acþiunile de gherilã. În acestspaþiu s-au desfãºurat repetate ºi dureconfruntãri între armata turcã ºi ghe-rilele stângiste PKK (susþinute odinioarãde URSS, Siria ºi Irak). Zona reprezintãun obiectiv strategic pentru autoritãþilede la Ankara, fie ºi pentru faptul cãasigurã controlul cursurilor superioareale Eufratului ºi Tigrului. În ultimii ani, pefundalul apropierii de UE, Ankara le-arecunoscut kurzilor mai multe drepturiculturale.

O puternicã emigraþie kurdã acþio-neazã în UE ºi SUA, dispunând de cadreinstruite, fonduri, reþele de sprijin, massmedia. În cadrul ei se disting atât cu-rente radicale naþionaliste – ce lucreazãpentru „Marele Kurdistan” – cât ºiorientãri moderate; acestea din urmãconsiderã cã obiectivele naþiunii kurdepot fi mai corect definite ca fiind: asigu-


rarea individualitãþii etno-culturale, an-trenarea în procesele de democratizareºi modernizare din þãrile de origine dinîntreg Orientul Apropiat ºi Mijlociu.Soluþionarea în cadru larg internaþionala „problemei kurde” (ca ºi a celei „pa-lestiniene”) este absolut obligatoriepentru un „Mare Orient” stabilizat ºidemocratic.



GLOBALIZARE ªI DEMOCRATIZARE

Mediul de securitate al secolului XXIeste caracterizat de transformãrisubstanþiale, care necesitã adaptareacriteriilor clasice de analizã a securitãþiiinternaþionale. Noile provocãri la adresasecuritãþii, generate de suprapunereaunor fenomene precum globalizarea ºifragmentarea, se adaugã unor formeclasice de riscuri ºi vulnerabilitãþiregionale. Se menþin focare de tensiunetradiþionale, dar modul lor de dezvoltareeste influenþat în mod intrinsec deapariþia unor riscuri neconvenþionale ºitransfrontaliere, precum terorismul,crima organizatã ºi proliferarea armelorde distrugere în masã.

Unele grupuri de state au intrat într-oetapã post-industrialã de dezvoltare, învreme ce altele se aflã într-o perioadãde tranziþie politicã ºi economicã spremodernitate. În anumite regiuni acrescut numãrul „societãþilor fragile” ºi,împlicit, inabilitatea acestora de acontrola evoluþiile de pe teritoriilenaþionale proprii.

Abordarea riscurilor neconvenþio-nale dupã încheierea antagonismuluibipolar impune necesitatea unor noitipuri de solidaritate internaþionalã.Transformãrile profunde ale începutuluide secol se aflã într-o relaþie de propor-þionalitate directã atât cu creºterearolului comunitãþii internaþionale înprevenirea conflictelor, managementulºi soluþionarea crizelor cât ºi cu extin-derea geograficã a procesului dedemocratizare.

Evoluþiile post-11 septembrie 2001 auaccentuat faptul cã abordarea secu-ritãþii prin prisma strictã a factoruluimilitar nu este suficientã. Condiþia sinequa non pentru un management coope-rativ al securitãþii nu este reprezentatãdoar de reformele instituþionale, ci ºi deprincipiile indivizibilitãþii securitãþii,

transparenþei ºi angajamentului global ºiregional al comunitãþii internaþionale.

Principalele procese generatoare desecuritate în plan continental suntlãrgirea NATO ºi a Uniunii Europene. Laacestea se adaugã dezvoltarea formelorde cooperare subregionalã, precum ºitendinþele de dezvoltare a unor sistemede management al crizelor, prin coor-donarea organizaþiilor cu responsabi-litãþi în domeniu (ONU; NATO; UE; OSCE).De asemenea, în noul context de secu-ritate, adaptarea ºi transformarea NATOva conduce la configurarea unor noiparteneriate ºi forme de cooperare,precum ºi la crearea unor instrumentespecifice de contracarare a riscurilorneconvenþionale.

Anul trecut a cunoscut douã proceseistorice de extindere a celor maiimportante organizaþii internaþionale desecuritate ºi economice, respectivNATO ºi UE. Opþiunile politice majore aleguvernelor (indiferent de componenþapartidelor politice a acestora) statelordeja membre sau doar candidate,demonstreazã cã globalizarea, tradusãºi prin integrare transnaþionalã, este unproces în continuã dezvoltare.

Se observã o serie de tendinþe deglobalizare a securitãþii prin meca-nismele de implicare militarã a SUA, acoaliþiilor, precum ºi a NATO în diferiteregiuni ale lumii. Aceste evoluþii alemãsurilor de securitate se dezvoltã pedouã dimensiuni principale, respectivuna reactivã (prin declanºarea/an-gajarea în intervenþii militare împotrivaunor state generatoare de riscuri -Afganistan, Irak) ºi pe o dimensiunerelativ nouã, anticipativã ºi preventivã,legatã de abordarea într-o manierãextinsã a surselor de risc, prin lansareaunor formule de parteneriat în flanculsudic al NATO, în Orientul Mijlociu,Caucaz ºi Asia Centralã. Pe aceste douãdimensiuni, globalizarea a permis

inclusiv apariþia dupã rãzboiul rece aunor strategii globale ºi modificãrifundamentale ale politicilor tradiþionaleale unor state din America Latinã (Ar-gentina) ºi Asia (Japonia), prin partici-parea la coaliþia direcþionatã de SUA.

Astfel, dincolo de funcþionareacomunitãþii economice descrise de piaþacomunã europeanã, care rãmâne bas-tionul integrãrii economice, este pro-babil ca analiºtii mediului internaþional,sã se concentreze pe analizarea feno-menului de globalizare a securitãþii, maiprecis a principiilor ºi normelor NATO desecuritate, prin diverse formule decooperare, adaptate zonelor partenere.

Pierderea din relevanþã a statuluinaþional ca actor pe scena relaþiilorinternaþionale este însoþitã de promo-varea acestuia ca ideal ºi scop în sinede cãtre entitãþi ce luptã în continuarepentru afirmarea autonomiei naþionale ºirecunoaºtere statalã. Kosovo ºi Munte-negru în Balcani, Abhazia, Osetia de Sudºi Ajaria în Georgia, Transnistria înRepublica Moldova, sunt doar o partedin zonele care au rãmas în afara globa-lizãrii politice, economice ºi culturale ces-a conturat ca fenomen dupã 1990.

În acelaºi timp, state precum Bosniaºi Herþegovina, Afganistan ºi Irak suntîncã dependente de asistenþã interna-þionalã majorã pentru stabilizare, pentrurealizarea unui mediu intern propicederulãrii reformelor economice nece-sare unei dezvoltãri capabile sã susþinãindependenþa politicã.

Regiuni întregi din Africa se aflã încontinuare în afara civilizaþiei occiden-tale, fiind caracterizate de sãrãcie ex-tremã, confruntându-se cu cea mai ridi-catã ratã a cazurilor de HIV/SIDA ºimalarie. Datoritã condiþiilor improprii deviaþã (mai mult de jumãtate din populaþiacontinentului nu are acces la surse deapã potabilã) cauzate de sãrãcia gene-ralizatã, Africa sub-saharianã gãzdu-

dr. Teodor Frunzeti

Dinamici globale ºi actori non-statali



ieºte numai 10% din populaþia globalã ºi90% din cazurile de malarie soldate cudecese ºi mai mult de 70% din cazurilede HIV/SIDA. O serie de state africanecum ar fi Nigeria, Kenia, Zimbabwe, seaflã în prezent în conjuncturi politicecare necesitã angajare ºi susþinere dinpartea comunitãþii internaþionale. Oastfel de asistenþã trebuie sã depã-ºeascã simplul sprijin pentru proceseleelectorale, sã încurajeze participareacrescutã la viaþa politicã ºi activismcivic, sã reitereze mãsuri suplimentarenu numai pentru drepturile politice, ci ºipentru cele economice ºi sociale. Oparte din aceste regiuni, situate încontinuare ºi pentru o perioadã cel puþinmedie de timp în afara controluluicomunitãþii internaþionale constituiedeja safe heavens pentru grupãrileteroriste.

Fenomenul globalizãrii va fi carac-terizat totuºi în urmãtorii ani deincapacitatea eliminãrii inegalitãþilorsociale ºi de dezvoltare economicãdintre nord ºi sud ºi în acelaºi timp de oextindere a proiectelor de asistenþãinternaþionalã în zonele aflate îndificultate. Subdezvoltarea economicã aregiunilor defavorizate ºi potenþialul lorridicat de a alimenta terorismul inter-

naþional constituie argumentul principalce va coaliza comunitatea interna-þionalã (inclusiv statele neimplicate înIrak) în vederea susþinerii financiare aproiectelor de transformare socialã ºiextindere a globalizãrii în aceste regiuni.

ACTORII NON-STATALI

Organizaþii neguvernamentaleÎncepând cu ultima decadã a seco-

lului XX, pe scena relaþiilor interna-þionale s-a conturat o nouã categorie deactori transnaþionali, anume organiza-þiile neguvernamentale (ex.: FreedomHouse - SUA, Médecins sans Frontieres- Franþa) ºi organizaþiile neguverna-mentale internaþionale (ex.: AmnestyInternational, Greenpeace, HumanRights Watch). Factorii care au condusºi continuã sã contribuie la dezvoltareaacestei tendinþe sunt de ordin politico-diplomatic (reprezentarea ONG-urilor încadrul ONU), academic (dezbateriprivind conceptul de societate civilãglobalã, ai cãrei agenþi principali suntONG-urile) ºi tehnic (Internet, sistemelede comunicaþii ce favorizeazã rãspân-direa rapidã a informaþiei).

Dacã numãrul ONG-urilor intrasta-tale (se constituie ºi opereazã într-un

singur stat) este de ordinul milioanelor,o parte a optat ºi pentru varianta trans-naþionalã, datoritã scopurilor mai largipe care le urmãresc (ex.: drepturileomului, drepturile minoritãþilor, asis-tenþã medicalã, refugiaþi, protecþiamediului). Aceastã evoluþie a condus lacreºterea numãrului organizaþiilor negu-vernamentale internaþionale (aproxi-mativ 44000, conform raportului UNDPpe 2000, sau 47000 în 2001, dupã sta-tisticile Uniunii Asociaþiilor Interna-þionale), dar ºi a unora hibrid, în careeste admisã integrarea unor agenþiiguvernamentale (ex.: Crucea RoºieInternaþionalã).

Atât la nivel naþional, cât ºi inter-naþional, ONG-urile militeazã pentruscopuri bine determinate, urmãrind sãinfluenþeze indirect deciziile actorilorstatali sau ale organizaþiilor interna-þionale, prin manifestaþii, mass-media,cooptarea unor lideri politici, formatoride opinie sau factori decizionali lapropria cauzã. Mai mult, sunt implicateîntr-o serie de procese ºi politici care sederuleazã pe scena internaþionalã, in-teracþionând cu state sau diverse orga-nizaþii internaþionale: culeg informaþiiprivind violarea drepturilor omului, oferãexpertizã ºi date în procesele de nego-

Portavianul american USS Harry S. Truman (Fotografie: US Department of Defence)



ciere a tratatelor privind mediul încon-jurãtor, susþin diverse proiecte uma-nitare în cazul conflictelor/dezastrelornaturale sau participã la procesele depromovare ºi consolidare a principiilorºi valorilor democratice.

Existã ºi o categorie de false ONG-uri, finanþate de state cu regimuritotalitare sau de cãtre grupãri avândinterese minoritare, dezvoltã diverseactivitãþi, fiind constituite ca elementede sprijin logistic, recrutare de membri,strângere de fonduri, pentru crimaorganizatã sau organizaþii teroriste.

Minoritãþi etnice (religioase)Pe fondul unui mediu economic

nefavorabil ºi a proliferãrii criminalitãþiiinternaþionale ºi transfrontaliere, celmai adesea, printre factorii determinanþiai conflictelor se regãsesc: existenþaunor pretenþii teritoriale reciproce, atâtdin partea statelor, cât ºi a unor actorinon-statali; clivajele etnice/religioase;balanþele locale specifice de forþe ºiposibilitatea exercitãrii de presiuni dinexterior asupra pãrþilor; scopurile ºiambiþiile liderilor; accesul actorilor -statali ºi non-statali la echipamentemilitare.

Consolidarea puterii statale devinetot mai problematicã, atât datoritãeroziunii conceptului de suveranitate ºiprovocãrilor din partea forþelor naþiona-liste cât ºi pierderii monopoluluiviolenþei si capacitãþii diferitelor forþetransnaþionale de a-ºi procura arma-ment. O problemã semnificativã o con-stituie în continuare dreptul popoarelorla autodeterminare, prevãzut în CartaONU ºi invocat de cãtre grupurile etnicecompacte care sunt angajate în luptapentru autonomie. În aceste cazuri,privatizarea violenþei este legatã deproliferarea economiei subterane ºi atraficului ilegal, ca sursã de venit caresã permitã înarmarea grupurilor mino-ritare.

Un rol din ce în ce mai important îndeterminarea cursurilor de acþiune agrupurilor minoritare îl are ºi implicareasau neimplicarea factorilor externi (or-ganizaþiile de securitate). Spre exemplu,la Kosovska Mitrovica (17 martie 2004),grupuri de albanezi au atacat forþele demenþinere a pãcii ºi au trecut în forþãpodul care desparte cele douãcomunitãþi din oraº. Cauzele ce au ge-nerat violenþele nu au fost numai fric-

þiunile repetate cu Belgradul ºi suspi-ciunea între cele douã comunitãþi, ci ºifrustrarea populaþiei albaneze ºi lipsade încredere în intenþiile comunitãþiiinternaþionale privind stabilireastatutului provinciei.

O situaþie similarã poate fiidentificatã ºi la nivelul minoritãþiloretnice ºi religioase din Caucaz ºi AsiaCentralã, prin menþinerea unui potenþialde conflict crescut în zonele de crizã, pefondul incapacitãþii comunitãþiiinternaþionale de soluþionare adisputelor etnice sau teritoriale.

Mai mult, în lupta pentru auto-determinare a minoritãþilor etnice ºireligioase, existã situaþii în care acesteaaplicã în continuare un dublu standard,care permite minoritãþilor devenitemajoritãþi sã nege altor grupuridrepturile similare cu cele care le-aulegitimat cererile. Kosovo constituie înprezent scena unor astfel de dezbateri,în care sunt antrenate autoritãþile de laBelgrad, reprezentanþii instituþiilorinterimare de la Pristina ºi întreagacomunitate internaþionalã. Comunitateaetnicilor albanezi, devenitã majoritarã,respinge categoric demersurile comu-nitãþilor sârbe minoritare de obþinere aautonomiei administrative.

Problema kurdã este de asemeneauna dintre temele pentru care comu-nitatea internaþionalã va trebui sã iden-tifice o modalitate de integrare ºi solu-þionare care sã permitã menþinereastabilitãþii într-o regiune deosebit desensibilã ºi de importanþã strategicãpentru Alianþa Nord-Atlanticã. Conflictulisraeliano-palestinian dovedeºte dificul-tatea implementãrii cu succes a uneisoluþii de constituire a unei statalitãþidisputabile în zonã. În majoritateastatelor foste iugoslave, caracterizatede o diversitate etnicã ºi religioasãneomogenã geografic, lupta minoritã-þilor pentru autodeterminare va conti-nua, cu implicaþii negative privind res-pectarea drepturilor omului ºi aleminoritãþilor.

În zonele Caucazului de sud ºi denord, existã un sistem complex destratificare etnicã, fapt care a generat în2004 o serie de stãri conflictuale înAbhazia, Osetia de Sud ºi la graniþa cuInguºeþia. Intersectarea mai multorinterese contradictorii (ale Rusiei demenþinere a influenþei politice ºi adependenþei economice ºi ale SUA de

contracarare a politicilor ruseºti ºi destabilizare regionalã) pe fondul luptei deindependenþã politicã ºi economicã astatelor, va genera în continare tensiuni.

Singurele demersuri cu o oarecareeficienþã, cel puþin pe termen scurt, îndomeniul tentativelor de soluþionare aunor dispute etnice, rãmân cele alestatelor implicate sau cu interesemajore într-o regiune anume, ºi maipuþin cele ale organizaþiilor cu mandat înacest sens (ONU, OSCE). Singuradisputã etnicã majorã aparent în curs derezolvare din cele fie premergãtoare, fiepost-rãzboi rece, rãmâne Cipru, încadrul unui context cu totul special, aladerãrii la UE ºi al creãrii unor zone deprosperitate economicã în plan intern.

Organizaþiile teroristeTacticile câmpului de luptã se aflã

într-un proces de diversificare, concre-tizat de creºterea numãrului organi-zaþiilor teroriste, a statelor vizate ºi deamplificarea violenþei tehnicilorutilizate.

Analiza atacurilor Al-Qaeda dintrecut (împotriva gãrii din Madrid,sinagogii din Istanbul, vasului de luptãamerican, ambasadelor americane dinAfrica), executate de activiºti de diferitenaþionalitãþi ºi din diferite organizaþiiteroriste, ilustreazã evoluþia organizaþieiconduse de Bin Laden cãtre un modelde organizare multicentric. Bin Ladeneste liderul Al-Qaeda dar, de asemenea,conduce ºi Frontul Islamic al Lumiipentru Jihad împotriva Evreilor ºiCruciaþilor, organizaþie politicã ceacþioneazã ca o umbrelã pentruobþinerea sprijinului mai multor grupuriislamice de teroriºti radicali (Abu Sayyafîn Filipine, Jaish-e-Muhammad înPakistan, Grupurile Jihad în Egipt, GIA înAlgeria ºi alte organizaþii mai puþincunoscute).

O altã transformare majorã o repre-zintã reorientarea grupãrilor teroriste dela þintele guvernamentale, diplomatice ºimilitare cãtre aºa numitele „þinteuºoare” (trenuri, sinagogi, hoteluri, sediide bãnci), importante în special pentrucã au o puternicã încãrcãturã simbolicãºi asigurã provocarea unui numãrsemnificativ de victime. Astfel de acþiuniau obiectivul de a determina presiuni dinpartea opiniei publice naþionale asuprafactorilor decizionali în sensul accep-tãrii cererilor rebelilor.



Teroriºtii ºi alte grupãri armate ºi-auperfecþionat o manierã sofisticatã deexploatare a aºa numitelor „zone gri”, încare guvernele dispun de o autoritatescãzutã, în care se gãsesc importantecantitãþi de armament, populaþie sãracã,preponderent musulmanã, corupþia esterãspânditã, iar principiile statului dedrept sunt ca ºi inexistente (Africa deVest, Afganistan, Sudan, Pakistan).Pentru Al-Qaeda ºi alte organizaþiiteroriste, „zonele gri" reprezintã adevã-rate „paradisuri” pentru finanþareaactivitãþilor lor, considerând cãserviciile de informaþii occidentale nudispun de capacitatea, resursele sauinteresul de a le urmãri acþiunile în astfelde regiuni.

Modalitãþile de organizare a acti-vitãþilor dovedesc o mare adaptabilitateºi flexibilitate de acþiune ºi organizare.Pentru a-ºi finanþa activitãþile, membriiAl-Qaeda s-au implicat în reþeaua detrafic de diamante din Africa, folositã deHezbollah încã de la apariþia sa, reuºindtotodatã sã înlãture divergenþele dintremusulmanii ºiiþi ºi sunniþi. Dupãatacurile SUA asupra Afganistanului ºiIrakului, ºi ca urmare a prezenþeitrupelor americane, s-a remarcat ocreºtere semnificativã a fluxurilor devoluntari ºi de bani cãtre aceste þãri dinpartea organizaþiilor teroriste afiliate laAl-Qaeda.

Un alt fenomen la care asistãm înprezent este acela al proliferãriimesajului global al terorismului. Evoluþiatehnologicã permite Al-Qaeda sã-ºitransmitã mesajele pe distanþe mari ºicãtre o audienþã lãrgitã. Dezvoltareadimensiunii publice a violenþei pare sã fidevenit o tacticã aleasã de cãtre Al-Qaeda ºi grupurile islamice teroristeafiliate. Rãpirile urmate de execuþiimediatizate sunt uºor de realizat ºiproduc un ºoc maxim la nivelul opinieipublice internaþionale.

Se manifestã o serie de tendinþe lanivel statal ºi a organizaþiilorinternaþionale de abordare a cauzelorproliferãrii terorismului ºi a elementelorsale de sprijin (trafic ilegal, crimãorganizatã, safe heavens). Pe aceastãdimensiune însã prevenirea unor acþiuniteroriste rãmâne un deziderat, fãrã camijloacele de acþiune statale sã poatã fiadaptate la fel de repede ca ºistrategiile teroriste.

Viaþa internaþionalã pare a fi intratîntr-o perioadã extrem de complexã ºicontradictorie ca urmare a mutaþiilorintervenite în lume dupã încheiereaRãzboiului Rece ºi mai ales dupãatacurile teroriste de la 11 septembrie2001, momente care au marcat declan-ºarea rãzboiului antiterorist la nivelglobal. Evenimentele care s-au suc-cedat, de cele mai multe ori cu repezi-ciune, n-au evoluat, întotdeauna, înconformitate cu prognozele elaboratede analiºtii militari ºi, de cele mai multeori, nici cu aºteptãrile opiniei publice. Înacest context al evoluþiilor internaþio-nale au început, desigur, sã se manifestecu mai multã atenþie preocupãrile pentru

depistarea unor modalitãþi optime degestionare a factorilor care pot provocaanumite crize în plan economic, politicsau religios.

Transformãrile amintite, care au de-terminat, implicit, schimbarea hãrþii geo-politice ºi geostrategice a continentelorau influenþat în mod categoric ºi feno-menul militar. ªi cum tendinþele deevoluþie denotã continuarea acestorprocese ºi apariþia altora noi, fenomenulmilitar va fi expus, în egalã mãsurã,aceleaºi rate a schimbãrilor.

Influenþa mutaþiilor internaþionaleasupra fenomenului militar este dublatãînsã de evoluþia proceselor proprii aces-tui domeniu, care determinã lãrgirea

Evoluþii ale sistemuluide securitate

Cãtãlin ZISU

Bagdad: trupele americane într-o operaþie de rutinã (Fotografie: US Department of Defence)



considerabilã a sferei sale de cuprindere, diversificareapreocupãrilor responsabililor militari pentru gãsirea unorsoluþii viabile la problemele nou apãrute. Acþiunile militareactuale exprimã o tendinþã clarã de reorganizare a statelorlumii în jurul organizaþiilor politice regionale, capabile sã apereinteresele comune ale statelor membre.

Tendinþa de regrupare ce se afirmã în prezent, ºi care se vaintensifica, dupã unele estimãri, în viitorul apropiat, vaconduce probabil ºi la apariþia altor coaliþii multistataleregionale, care vor influenþa, într-o mãsurã mai mare sau maimicã, modul de planificare, organizare ºi desfãºurare aacþiunilor militare în anii ce vor urma.

Evenimentele care au avut loc în lume, la cumpãnamileniilor, au determinat modificãri profunde nu doar în planpolitico-militar, ci ºi în toate celelalte domenii ale societãþii, însocietatea civilã, ceea ce a determinat o serie de modificãriale mediului de securitate, generând schimbarea arhitecturiide securitate la nivel global ºi regional. Acest fapt a impusnecesitatea proiectãrii unor noi structuri în sistemulraporturilor internaþionale, prin evaluarea atentã a nouluicontext geopolitic ºi geostrategic. Au sporit astfel, preocu-pãrile factorilor responsabili pentru descifrarea esenþei,conþinutului ºi mai ales a implicaþiilor noilor evoluþii ºi mutaþii,pentru a oferi soluþii ºi mãsuri corespunzãtoare.

În mediul de securitate global au avut loc o serie deschimbãri importante, care s-au manifestat pe mai multecoordonate.

În primul rând complexitatea proceselor din domeniu ºicursul lor previzibil ne conduc la concluzia cã este posibil caviitoarea arhitecturã mondialã de securitate sã fie o structurãunitarã, un sistem cu mai mulþi piloni, care, la rândul lor, în planregional vor putea sã fie multipolari. Apoi posibilitãþile de rezol-vare a conflictelor prin dialog au crescut simþitor, organismele,procedeele ºi capacitãþile de aceastã naturã fiind multiple,diversificate ºi extinse, înfiinþate uneori ad-hoc, special pentruun eveniment anume. Gama de evenimente interne ºiinternaþionale soluþionate pe calea amiabilã cunoaºte o altãdimensiune. Creºterea importanþei rolului jucat de actorii non-statali la nivel planetar a adus, de asemenea, în sfera deinteres a securitãþii forþe, mijloace ºi procedee neconven-þionale, având ca rezultat riscuri ºi ameninþãri asimetrice.

Modificarea hãrþii lumii, prin apariþia unor stateindependente, mici ºi fãrã forþã economicã - neimportante din

punct de vedere al capabilitãþilor de securitate pe care sã lepoatã oferi, dar consumatoare de resurse în acest domeniuatât de sensibil - a generat o serie de evenimente în careaceste state au fost nevoite sã apeleze la actorii importanþi ºila diferitele sisteme de alianþe.

În alt plan, amplificarea fenomenului de globalizare în toatedomeniile existenþei umane a produs o serie de mutaþii cuefecte ºi consecinþe care nu au fost încã identificate complet,pozitive ºi negative în aceeaºi mãsurã, ceea ce a impus la nivelmondial o serie de interdependenþe între anumite state, maiales în plan economic, realitãþi care au generat ºi genereazãîncã un anume grad de interdependenþã în planul securitãþii.

Aplicabilitatea tehnologiilor avansate, în domeniul militareste, de asemenea, pe cale sã schimbe esenþial fizionomiaacþiunilor militare.

Trebuie subliniat ºi faptul cã s-au diversificat cauzelepotenþialelor conflicte, îndeosebi modul de manifestare,direcþiile ºi parametrii lor de evoluþie.

În raport cu toate aceste aspecte ºi evoluþii geopolitice,legãtura directã dintre Europa ºi Statele Unite ale Americii seaflã în momentul de faþã într-o nouã perioadã de reevaluare.Iar dorinþa Uniunii Europene de creare a unui organism militarputernic, care sã îi ofere credibilitate ºi capabilitãþi sporite deintervenþie pentru managementul crizelor regionale ºiinternaþionale (odatã cu parafarea tratatelor de la Maastricht,Amsterdam ºi Nisa) exprimã o tendinþã tot mai evidentã demultiplicare a polilor de putere la nivel mondial, pe termenmediu ºi lung, ceea ce va avea, cu siguranþã, consecinþeimportante asupra evoluþiilor în materie de securitate. Esteclar cã în aceste momente, impunerea de hotãrâri de cãtre unstat sau altul, la nivel planetar sau în interiorul sferelor deinfluenþã a acestora, începe sã devinã de domeniul trecutului,datoritã manifestãrii tot mai accentuate a dorinþei deprezervare a intereselor naþionale ale statelor, în condiþiilediversificãrii interdependenþelor stabilite la nivel global.

Din aceastã perspectivã, cel puþin în plan teoretic, sedeschid mai multe ºanse pentru realizarea de relaþii maistabile în interiorul sistemului internaþional de securitate, înmãsura în care fiecare þarã are posibilitãþi mãrite sã-ºigãseascã un echilibru relaþional, bazat pe compromis ºicooperare în raporturile cu ceilalþi actori care activeazã pescena politicã a lumii.

Recent, a vãzut luminatiparului lucrarea Securitateprin cooperare, soluþiastabilitãþii regionalã, elabo-ratã de generalul de brigadãIoan Grecu. Prefaþat degeneralul prof. univ. dr. EugenBãdãlan, ºeful Statului MajorGeneral, volumul întreprindeo riguroasã analizã a concep-tului de securitate prin coo-perare, insistându-se asupraoperaþionalizãrii acestuia.Dupã cum apreciazã autorullucrãrii, semnificaþia concep-tului – în variantele prezen-

tate în volum, împreunã cuelementele lor comune –oferã un punct de pornire utilpentru dezvoltãri ulterioare,pe direcþii teoretico-metodo-logice inedite. Este ºi motivulpentru care autorul aprofun-deazã studiul sãu asuprasecuritãþii prin cooperare,apelând la cercetarea criticã,abordarea conjuncturalã,analiza strategicã ºi la exami-narea limitãrii sau controluluiarmamentelor.

Ultima secþiune a lucrãriiprezintã contribuþiile româ-

neºti la realizarea securitãþiiprin cooperare, cât ºi ofertaactualã a þãrii noastre îndomeniu.

Prin argumentarea con-vingãtoare ºi realistã a ideilorabordate, prin construireaunor modele teoretice perti-nente, lucrarea constituie ovaloroasã contribuþie ºtiinþi-ficã, cu numeroase elementede originalitate, la cadrulgeneral al dezbaterilorreferitoare la securitatea princooperare. (Colonel (r) dr.ing. Alexandru Mihalcea)

Dinamica armatei:o transformare continuã


LUMEA MILITARĂlumea militarã în dialog

Generalul dr.

EUGEN BÃDÃLAN

Nãscut la 30 decembrie 1951,localitatea Traian, judeþul Brãila.

Studii:• ªcoala Militarã de Ofiþeri Activi deInfanterie "Nicolae Bãlcescu", 1973;• Academia de Înalte Studii Militare,sectia arme întrunite, 1980;• Colegiul Naþional de Apãrare, 2000;• Master Administraþie Publicã, 2003.

Funcþii îndeplinite:• 1973-1983 - comandant de pluton ºilocþiitor comandant de companie,locþiitor comandant de batalion,comandant de batalion ºi ofiþer 2 laRegimentul 301 Mecanizat;• 1983-1989 - ºef de stat major ºicomandant al Regimentului 282Mecanizat;• 1989-1990 - ºef de stat major laDivizia 11 Mecanizatã;• 1990-1994 - ºef de stat major ºicomandant al Diviziei 67 Mecanizatã;• 1994-1995 - comandant al Corpului 8Armatã;• 1995-1997 - comandant al Armatei a2-a;• 1997-1998 - prim-locþiitor al ºefuluiStatului Major al Trupelor de Uscat;• 1998-1999 - ºef al Direcþiei Protecþiesi Siguranþã Militarã;• 1999-2000 - locþiitor ºi adjunct alºefului Statului Major General;• 2000-2004 - ºef al Statului Major alForþelor Terestre;• Din 2004 - ºef al Statului MajorGeneral.

Doctor în ºtiinþã militarã (1998), estemembru al Academiei Oamenilor deªtiinþã din România ºi al FundaþieiColegiului Naþional de Apãrare.

Starea civilã:cãsãtorit, trei copii.



- A trecut mai mult de un an de laaderarea României la Coaliþia Nord-Atlanticã, moment care, pentru armatanoastrã, a însemnat încununarea unuiamplu proces de reformã ºi restruc-turare început imediat dupã 1990 ºiîndeplinit cu o tenacitate unanimapreciatã. La o privire superficialã, s-arputea crede cã urmeazã o perioadã derelaxare, de consolidare a câºtigurilordobândite pânã acum. Domnule gene-ral, cum aþi defini starea ArmateiRomâniei astãzi ºi obiectivele ei înperspectivã imediatã?

- Întrebarea este foarte amplã, aºacã încerc sã rezum. Cred cã nu putemvorbi acum de o stare a armatei, trebuiemai degrabã sã vorbim de o dinamicã aarmatei, pentru cã procesul pe care l-aparcurs ºi îl va mai parcurge încãarmata noastrã este de continuã trans-formare.

Aceastã dinamicã s-a derulat încâteva etape succesive. O primã etapãam strbãtut-o singuri, dupã o concepþieabsolut proprie, pornind de la niºtesemnale ºi realitãþi percepute de StatulMajor General la acel moment, de launele surse de risc, de insecuritate careau determinat o evoluþie în creºtere aarmatei. Aºa au apãrut comandamen-tele de corp de armatã, s-au multiplicatcomandamentele de armatã, s-a realizatun dispozitiv strategic de apãrareomnidirecþional, cu dispunerea din timpde pace în dispozitivul respectiv.

Aºadar, a fost o creºtere care,ulterior, în etapa a doua, pe care amdenumit-o restructurarea armatei, ne-aîncurcat un pic pentru cã a trebuit sãîncepem sã gândim pe o relaþie acapabilitãþilor de susþinere a forþelor.Ne-am trezit cã forþele erau dispro-porþionate faþã de resurse ºi din acestmotiv a început regândirea organismului

militar. Dupã semnarea tratatului departeneriat ºi dupã semnarea tratatuluicu Statele Unite de parteneriat strategic,am început acest proces de regândireºi, împreunã cu consilierii de la NATO,din Statele Unite, ulterior cu consilieridin Germania, Franþa, Italia - toþi cei lacare am apelat la momentul respectiv aurãspuns cu promptitudine -, am traversataceastã perioadã de restructurare carea dus armata de la aproape 400 000oameni, câþi erau în perioada de la caream început restructurarea, în faze inter-mediare, la 240 000, 140 000, 120 000 ºi, înfinal, la proiectul care opereazã ºi înmomentul acesta, de 90 000 de oameni,75 000 de militari ºi 15 000 de civili. Astaa determinat în acea etapã, cu unelecontinuãri ºi astãzi, o restructurare atâta forþelor, cât ºi a comandamentelor, asistemului de comandã: au dispãrutcomandamentele de armatã, din nouã

comandamente de corp de armatã câteerau ºapte au dispãrut ori s-au trans-format, astãzi mai avem douã etc. S-aajuns astfel la ceea ce se numeºteproiectul armata 2007, aflat în derulare.

În momentul acesta de evoluþiecontinuã, se lucreazã la nivelul StatuluiMajor General la o strategie de trans-formare a Armatei României care sãvizeze obiective pentru 2015 ºi se for-muleazã o viziune pentru 2025. De fapt,intrãm în acel proces menit sã rãspundãnevoilor derulãrii în normalitate a pro-cesului de integrare. Acesta va dura, dinmomentul aderãri, 10 ani ºi mai mult,utilizez acum sintagma folositã la NATO

„10 ani ºi mai mult”, deci putem sãfacem afirmaþia cã integrarea definitivãa Armatei României în structurile NATOse va produce în 2014-2015. Este ºi moti-vul pentru care lucrãm acum aceastãstrategie a transformãrii pânã în 2015, cuobiective bine stabilite, clar determi-nate, cu o separaþie exactã între forþeledestinate NATO ºi forþele de generare ºide regenerare care sã sprijineparticiparea la apãrarea României sau laapãrarea colectivã a alianþei. Este unproces foarte dinamic, un proces pecare îl trãiesc astãzi toate armatelelumii, nu numai armatele þãrilor membreNATO. Acest proces de transformareeste mai accentuat cumva în rândulþãrilor membre NATO pentru cãorganizaþia însãºi traverseazã un procesde transformare. Tocmai de aceea, lanivelul NATO s-a creat un Comandamental transformãrii, lucru pe care ºi noi îl

facem acum; în noua viziune, vom aveala Statul Major General o structurã carese va ocupa numai de acest proces altransformãrii Armatei României. Ne-amgândit sã-i spunem Centrul de trans-formare. Procesul transformãrii, înopinia mea, de acum încolo va fi pentruo perioadã foarte lungã de timp unproces continuu, pentru cã ceea ce seîntâmplã astãzi în lume determinãschimbarea culturii militare.

Este o schimbare profundã. De faptintrãm, construim o nouã culturãmilitarã, care va pãstra, cred, puþineelemente din cultura militarã practicã,tradiþionalã, pentru cã fenomenul rãzboi

Mãrturisim cã l-am aºteptat un timp pe domnul general, intervenise ceva neprevãzut ºi a fost obligat sã întârzie la

întrevederea pe care i-o solicitasem. Am fost impresionaþi de faptul cã ºi-a cerut scuze pentru întârziere. Desigur, este o

chestiune de normalitate, dar, sã fim sinceri, într-o astfel de relaþie „asimetricã”, se întâmplã destul de rar.

Discuþia s-a înfiripat rapid, fãrã sincope, domnul general fiind o fire comunicativã, un militar care are multe de spus, se

exprimã clar, concis ºi are un foarte dezvoltat simþ al umorului. Calmul ºi buna dispoziþie potenþeazã siguranþa pe care o

afiºeazã în tot ceea ce face. Pe parcursul întâlnirii telefonul a sunat de mai multe ori pentru chestiuni care impuneau o decizie

rapidã. Generalul Bãdãlan a rãspuns calm, atent, în mod evident stãpân pe situaþie. „Deie-vã Dumnezeu sãnãtate” este, din

ceea ce am auzit, formula de adresare preferatã, deloc militãroasã, dar sigur un stimulator pentru comunicare.

La dialog au participat, din partea revistei „Lumea militarã”, Liviu Viºan, Alexandru Mihalcea ºi Adrian Pandea.

””

......ttrreebbuuiiee mmaaii ddeeggrraabbãã ssãã vvoorrbbiimm ddee oo ddiinnaammiiccãã aa aarrmmaatteeii,, ppeennttrruu ccããpprroocceessuull ppee ccaarree ll--aa ppaarrccuurrss ººii îîll vvaa mmaaii ppaarrccuurrggee îînnccãã aarrmmaattaa nnooaassttrrãã eessttee ddeeccoonnttiinnuuãã ttrraannssffoorrmmaarree..



capãtã astãzi cu totul ºi cu totul altedimensiuni ºi alte caracteristici, în carecultura militarã de tip clausewitzian nuîºi mai gãseºte locul. Noile afacerimilitare, aºa cum le numesc americanii,se vor desfãºura altfel, de aceea rãmânla aceastã convingere cã procesul detransformare a armatei române în con-textul general al transformãrii va fi pen-tru viitorul previzibil un proces perma-nent. Nu putem spune cã vom terminatransformarea în 2010 sau în 2015, sau2025. Pentru viitorul previzibil procesulde transformare va fi un proces con-tinuu ºi permanent.

- Istoria rãzboaielor de coaliþiepurtate de armata românã în secolul XXne aratã cã, în toate cazurile, fãrãexcepþie, deficitele de dotare, in-strucþie etc. au fost compensate prinnumãr, ceea ce a condus la pierderifoarte mari. Situaþia de acum sediferenþiazã radical de cea din secolultrecut: armata de masã nu mai existã,„rãzboaiele clasice” sunt pe cale dedispariþie, prognozele ºi scenariileanticipeazã o cu totul altã tipologie aconflictelor armate ºi, drept urmare, un„soldat al viitorului” mai aproape de SFdecât de imaginea tradiþionalã pãstratãde comunitate. Este armata noastrãpregãtitã pentru aceastã provocare aviitorului ºi, mai ales, putem anticipacum va arãta armata noastrã la fineledeceniului urmãtor, cât din decalajeleactuale faþã de armatele unora dintrepartenerii de coaliþie vor fi depãºite?

- Rãzboiul nu-l gãseºte pregãtitdecât pe agresor. Cel agresat va fi întot-deauna surprins ºi nepregãtit. Poate cãuitându-ne în istoria militarã a românilorputem trage aceastã concluzie, cã în-totdeauna am fost surprinºi ºi n-am fostpregãtiþi pentru rãzboi. Cred cã acestaeste ºi mit. De ce spun cã este un mit?Pentru cã tot noi operãm ºi cu un alt tipde judecatã: cã n-am pierdut nici unrãzboi, cã întotdeauna am fost în tabãravictorioasã. Cred cã operãm cu ocontradicþie în termeni: când intrinepregãtit într-o confruntare, dar ocâºtigi, este o contradicþie în termeni.Poate cã nu am fost pregãtiþi întot-deauna conform pragului nostru deaºteptãri sau poate cã în firea noastrãexistã acel sâmbure al cârcotaºuluicare, de fiecare datã când se rapor-teazã la un lucru pe care l-a fãcut,spune cã l-a fãcut prost.

Totuºi, afirmaþia cã am intrat înrãzboaie oarecum nepregãtiþi are ºiadevãrurile ei. Dar aceste adevãruri sereferã la douã lucruri total diferite: laoameni ºi la echipamentul militar. Ar-mata românã a avut întotdeauna oamenipregãtiþi sã facã faþã oricãrei stãri;putem discuta în legãturã cu echipa-mentele. Aici trebuie sã ne punem oîntrebare. De ce întotdeauna armataromânã a fost oarecum decalatã nefa-vorabil în legãturã cu echipamentul?Rãspunsul este simplu. Pentru cã ar-mata românã, din punct de vederetehnic ºi tehnologic, întotdeauna a avut,a trãit aceastã nefericire sã fie în urmaaltora dintre subiecþii rãzboiului. Estevalabil ºi astãzi: din punct de vederetehnic ºi tehnologic, România nu poateavea pretenþia semnului de egalitate cumarile puteri tehnice ºi tehnologice alemomentului. Discutãm foarte des decâteva concepte: interoperabilitate,compatibilitate, dar foarte rar se spunecare este esenþa: interschimbabilitateaechipamentelor. Ca sã ajungem sã fimunul din aliaþi care probeazã în teatrelede operaþii interschimbabilitatea echi-pamentelor înseamnã cã nivelul nostrude dotare, nivelul tehnic ºi tehnologictrebuie sã fie egal cu al aliaþilor, lucru pecare astãzi, cel puþin sub aspectulconstrângerilor financiare, al limitãrilorfinanciare, nu-l putem prevedea într-untermen foarte scurt.

Vã spuneam mai înainte cã lucrãmacum la acea viziune 2025. Vedeþi, vine

2025 care are în vedere tocmai acestlucru: diminuarea decalajelor, nu înlãtu-rarea, ci diminuarea decalajelor laechipament ºi nu numai la echipament.

În urmã cu aproape patru ani amavut o discuþie cu generalul EricShinseki, care era ºeful Statului Major alForþelor Terestre Americane la aceavreme, ºi i-am explicat un fenomenpentru cã noi, în acel moment, încercamsã ne dezvoltãm dupã modelul ame-rican. I-am zis atunci generalului ameri-can: vreþi ca peste 15 ani decalajuldintre noi sã fie cel de astãzi? Sau vreþica peste 15 ani sã fim niºte partenericapabili sã facem acelaºi lucru, dupãaceleaºi proceduri, dupã aceleaºidoctrine, dupã aceleaºi reguli? Dacãvreþi acest lucru înseamnã cã procesulde transformare trebuie sã-l petrecemîmpreunã, spre obiective comune, pecare sã le atingem în acelaºi timp,împreunã. Pentru cã dacã eu mã dezvoltacum dupã modelul tãu actual ºi tu eºtiîn transformare, peste 10 ani, cândtermin eu transformarea, eu voi fi cumeºti tu azi, iar tu vei fi altceva.

- Achile ºi broasca…- ªi atunci noi încercãm sã facem

aceastã transformare a ArmateiRomâniei pe obiective comune, pemodele comune, pe strategii detransformare comune. În felul acestavom elimina cu certitudine diferenþeleconceptuale, diferenþele doctrinare,diferenþele procedurale, diferenþeleprivind capabilitãþile umane, dar nu cred

Împreunã cu generalul James L. Jones, comandantul Forþelor Aliate din Europa ºi ºeful Comandamentului SUA în Europa.



cã în 15 ani vom elimina diferenþeleprivind echipamentul. Le vom diminua,dar nu le vom elimina.

Mai apare aici ºi o altã chestiune,pentru cã tot am rãmas dator la o primãformulare a rãzboiului de masã. Subaspectul manifestãrii militare, fãrã a serecunoaºte decât foarte târziu, lumeamilitarã s-a manifestat întotdeauna asi-metric, dar aici cred cã sunt douã formedistincte diferite ale asimetriei. Oaºa-zisã asimetrie pozitivã: cel care areuºit prin numãr, prin strategie, princonceptul de manevrã sau prin echipa-ment sã-ºi surclaseze adversarul, sãdevinã asimetric pozitiv faþã de ad-versarul lui... Dar niciodatã acelei formede rãzboi nu i-am spus cã esteasimetricã. În acelaºi timp, toþi cei care

n-au gãsit formule de a-ºi asigurasuperioritatea, de a deþine primatultehnologic, de a deþine primatul doctri-nar ºi alte forme ale întâietãþii carecreeazã aceastã asimetrie pozitivã, aucãutat ºi de cele mai multe ori au gãsitmodalitatea de contracarare. Una dinmodalitãþile de contracarare era ºi„rãzboiul întregului popor”, intrat înliteratura de specialitate sub denumireade rãzboi de gherilã care, în momentul încare începe sã ridice foarte multeprobleme devine acea asimetrie nega-tivã care nu este convenabilã celui careare primatul tehnologic.

Rãzboiul de masã, ca fenomenmilitar, a apãrut o datã cu eraindustrialã. În epoca post-industrialã,

post-modernã, el nu mai are relevanþã.Se pot obþine victorii prin forme subtile,cu mult mai repede, mai uºor ºi mai binedecât prin forme energetice de mani-festare a rãzboiului. Dacã spuneam maiînainte cã noua culturã militarã aproapeimpune renunþarea la Clausewitz, neîntoarcem cumva la Sun Tzî. Avem de-aface cu o altã formã de manifestare aunui rãzboi total. Din alt punct de ve-dere, se manifestã sub formã de: rãzboieconomic, rãzboi financiar, rãzboi teh-nologic, rãzboi psihologic, rãzboi ima-gologic, sub toate formele ºi doar aºa,ca o ultimã instanþã, ºi câteodatã totalnesemnificativã în întreaga gestiune arãzboiului, sub forma confruntãrii mili-tare. Acum chiar cã avem de-a face cu omodificare profundã, în sensul cã, dupã

modelul clasic, armatele lumii fãceaurãzboiul, câºtigau sau pierdeau, lasfârºit veneau diplomaþii ºi încheiaupacea, unde fiecare þarã, la masa verde,câºtiga sau pierdea, aproape cã nuconta ce se întâmplase în rãzboi, maiales în ultima vreme. Dacã în perioadacu adevãrat romanticã a feudalismuluipânã cãtre feudalismul târziu, victoria setranºa pe câmpul de luptã, unde sedesemnau câºtigãtorul ºi învinsul, ulte-rior nu prea a mai fost aºa: într-un fel setranºa bãtãlia ºi altfel se încheia pacea.

- Cazul participãrii României la celde-al doilea rãzboi mondial ilustreazãperfect afirmaþia dumneavoastrã.

- Astãzi asistãm la un fenomencurios: rãzboaiele sunt declanºate din

foarte multe puncte, de foarte multãlume. Declanºeazã rãzboaie grupãrileetnice, grupãrile religioase, grupãrilecrimei organizate. Vedem cã armatelesunt chemate sã facã pace, s-o impunã,s-o menþinã, sã desfãºoare acþiuni uma-nitare.

De fapt, în afara rãzboiului împotrivaterorismului, care este în derulare, toatecelelalte acþiuni militare, în toatã lumea,sunt acþiuni umanitare, de menþinere apãcii. Deci, armata îºi schimbã rolulSoldatul, în loc sã fie pregãtit doarpentru acþiuni de luptã, trebuie sã aibãastãzi calitãþi de peace-keeper, sã ne-gocieze între pãrþi, sã le dea de mân-care… chiar sã aducã copii din Irak casã facã expoziþii de picturã la Bucureºti.Cu asta se ocupã armatele astãzi...

- Dle general, ne simþim datori sã vãspunem câteva lucruri legate deSocietatea Scriitorilor Militari, derevistã…

- Îmi pare rãu cã vã întrerup… Ieriam avut o întâlnire, tot aºa, cu uncolectiv editorial, care nu prea este deacord cu existenþa în peisajul publicis-ticii militare a revistei „Lumea militarã”,dar ãsta este e doar punctul lor devedere. Printre altele, una dintre între-bãrile capcanã pe care mi le-au adresata fost: ce este aceastã asociaþie ascriitorilor militari, cine ºi cui poateconferi statutul de scriitor militar ºi niºtechestii din astea.

- Domnule general, e un punct devedere pe care îl cunoaºtem încã dinmomentul în care a luat fiinþã Socie-tatea Scriitorilor Militari, în urmã cutrei ani. Spre deosebire de cei care auvãzut în aceastã asociaþie fel de fel deameninþãri, noi ne-am vãzut de treabã ºilucrul acesta este uºor de demonstrat,fie ºi numai prin cele peste 30 de titluride carte editate, prin revista „incri-minatã”, prin Salonul ScriitorilorMilitari etc. Aºa cã, mãrturisim, nusuntem nici surprinºi, nici îngrijoraþi deasemenea puncte de vedere.

- Ieri, spunea cineva acolo cãinstituþia militarã face parte dininstituþiile care se bucurã de cea maimare apreciere în sondajele de opinie.Eu fac un comentariu în legãturã cuasta: de fapt, este un semnal cãsocietatea româneascã nu este în starede normalitate. În starea de normalitate,primele în sondajele de opinie ar trebuisã fie instituþiile care dau substanþa



democraþiei, adicã: legislativul, execu-tivul ºi judecãtorescul. Acestea suntcele trei instituþii care dau esenþademocraþiei. Acestea trei ar trebui sã fiepe primele locuri în preferinþa popu-laþiei, dar asta într-o societate normalã,într-o societate aºezatã. Armata, înacest tip de societãþi, este undeva încoada listei ca preferinþe.

Pentru mine, ca aparþinãtor alarmatei, este o chestie de orgoliu: noisuntem primii în top, deasupra noastrãeste numai biserica ºi câteodatã trecemchiar pe primul loc.

Deci, ca satisfacere a unui orgoliu,este un semnal, un mesaj din parteasocietãþii româneºti; ca stare denormalitate însã, este alt mesaj.

Când a început procesul acesta cares-a chemat la început reforma armatei,apoi restructurarea, acum transforma-rea armatei - care este de fapt acelaºifenomen denumit diferit, cãci fiecaredintre cei care au pus etichete au gãsitîn interiorul acelei etichete o anumesubstanþã, prin care i-a spus aºa ºi nualtfel -, una dintre primele porniri a fostsã se elimine din structurile militareBiblioteca, Muzeul, Editura, AnsamblulArtistic, Studioul de Arte Plastice,Studioul Cinematografic º.a.m.d. Fãrã sãmã laud, întâmplarea fericitã a fãcut, cala un moment dat, sã fiu implicat directîn acest proces. Când eram adjunct laStatul Major General, în sarcina meacãdea de fapt sã organizez armata, sãgãsesc soluþii. Mi-a trebuit foarte mult lamomentul acela sã conving niºteoameni cã prin elementele de culturã,prin elementele de spiritualitate oarmatã se poate afirma cu mult mairepede, mai bine ºi mai puternic decâtprin batalioane luptãtoare. Neexclu-zând, sau fãrã sã minimalizãm impor-tanþa structurilor de luptã, dar ceea cepoate realiza pentru imaginea armatei orevistã bine fãcutã nu pot face 20 decolonei sau 100 de soldaþi.

- Exagerând un pic…- Desigur, dar întotdeauna când vrem

sã scoatem în evidenþã un lucru,exagerãm un pic adevãrul.

- Într-adevãr, ºi cultura este o„armã”...

- Este o foarte puternicã armã, pen-tru cã în acest moment unul dintremarile rãzboaie ale lumii se plaseazã înzona imaginii. Rãzboiul de imagine esteun rãzboi care poate fi pierdut sau câº-

tigat pe cuvântul scris, pe imagine, princuvântul rostit în faþa microfonului. Iarefectele confruntãrii generale câteoda-tã pot fi influenþate major de câºtigãtorulsau perdantul rãzboiului de imagine. Nue o noutate: Napoleon spunea cã patruziare pot face în ecuaþia rãzboiului maimult decât 1000 de baionete.

E un adevãr, un mare adevãr. E dreptcã nu sunt efecte directe, imediate, iarnoi, oamenii, în general, vrem efectedirecte ºi imediate. O picturã, spreexemplu, poate produce efecte în timpca mesaj, ca schimbare de mentalitate.

Fiindcã pânã la urmã ceea ce seîntâmplã în lume nu depinde de pãrereaindivizilor. Indivizii au ºi ei valoarea lor înacest context general. Conteazã foartemult comportamentele ºi pãrerile degrup. Pãrerile de grup se pot forma prinaceste instrumente, care înseamnãcarte, picturã, muzicã, sculpturã; ele seformeazã în timp, se formeazã încet,niciodatã nu vor putea produce efecteimediate.

În opinia mea, instituþiile de culturãdin interiorul armatelor sunt pârghiipentru a câºtiga sau a pierde bãtãlii deacest gen.

De aceea eu spun cã ele producefecte. Poate nu acum, poate nu suntvizibile de luni, când a apãrut volumul,pânã vineri. Dar mai devreme sau maitârziu vor produce efecte.

Dar, vã rog, v-am întrerupt, am fãcutparanteze largi...

- Nu vã faceþi probleme, tocmaine-aþi rãspuns la câteva întrebãri pecare, deºi nu le-am formulat, doream sãvi le adresãm. Simþim însã nevoia sãfacem câtva precizãri în legãturã cuSocietatea Scriitorilor Militari. Deciziade a o înfiinþa am luat-o tocmai într-unmoment în care raþiuni organizatorice

pãreau cã vor duce la dispariþia unoradintre instituþiile de culturã – ºi þinemsã vã mulþumim încã o datã pentrusprijinul pe care l-aþi acordat acestora.Dar mai rãu, din punctul nostru devedere, era faptul cã noi ºtiam cã existãun potenþial neutilizat ºi o dorinþã realãde a face imagine armatei. Cum organi-zarea armatei nu o puteam influenþa înnici un fel, am gãsit aceastã soluþiealternativã, proprie societãþii civile, osoluþie care avea în primul rândavantajul cã nu afecta bugetul armatei.Cãrþile pe care le-am scos sunt editate,cele mai multe pe banii autorilor; altele,prin sponsorizãri…

- ªi eu scriu, e adevãrat cã scriu înexclusivitate lucrãri de specialitate, ºide fiecare datã ca sã pot edita o cartetrebuie sã bag mâna în buzunar, sã scotbani. Sunt cheltuieli pe care este proble-matic dacã autorul le va mai recuperavreodatã.

- Societatea Scriitorilor Militari aredrept scop principal sã sprijine afir-marea culturii în ºi despre armatã. Nune-am propus ºi nici nu vrem sã dãmcertificate de scriitor militar; un ase-menea statut þi-l câºtigi prin valoare, nuprin decizii administrative

- Haideþi sã vã spun ce rãspunsle-am dat celor care mi-au pus între-barea. Ca sã fii scriitor trebuie sã înde-plineºti niºte condiþii. Prima: sã înveþi sãscrii; a doua: sã vrei sã scrii; a treia:chiar s-o faci; a patra: sã gãseºti unulcare vrea sã facã public ceea ce tu aiscris, sã editeze ºi, în final, sã gãseºticel puþin unul care sã o citeascã. Dacãai îndeplinit aceste minime cerinþe, poþisã zici cã eºti scriitor. Cine te certificã?Sunt douã modalitãþi: o certificare non-formalã – numãrul de cititori, numãrulcelor care cumpãrã cartea; o certificareformalã, de spirit – eºti primit într-ungrup de scriitori care au deja un statutrecunoscut ºi ei, la rândul lor, te re-cunosc pe tine.

Ca sã fii scriitor militar trebuie sã maiîndeplineºti câteva condiþii: ori sã scriipe teme militare, ori sã scrii pe oricetemã, dar sã fii purtãtor de uniformã.Îndeplineºti aceste condiþii cumulate, aidevenit scriitor militar; vrei sã teasociezi, nu vrei, e treaba ta.

- Domnule general, parcã dumnea-voastrã aþi scris statutul SocietãþiiScriitorilor Militari!

”

”

II--aamm aaccuuzzaatt ppee uunniiii ccãã aappaarrþþiinnccaatteeggoorriieeii ccaarree mmaaii mmuulltt aa ssccrriiss ddeeccââttaa cciittiitt.. BBaa uunnuuiiaa,, ooddaattãã,, ii--aamm ssppuussuurrmmããttoorruull lluuccrruu::

-- ªªttiiii ccaarree eessttee ddiiffeerreennþþaa ddiinnttrreennooii ddooii?? SSpprree ddeeoosseebbiirree ddee ttiinnee,, eeuuaamm cciittiitt ccee aaii ssccrriiss ttuu.. CCãã ssuunntt uunniiiiccaarree nn--aauu cciittiitt nniiccii cceeeeaa ccee aauu ssccrriiss eeii..ddaarrããmmiittee ssãã cciitteeaassccãã ccee aauu ssccrriiss aallþþiiii!!



- Supãrarea de unde vine. Este unasã te miºti într-un mediu de monopol, ºialta este sã te miºti într-un mediuconcurenþial. Culmea care este, cei carear trebui sã se sesizeze cã le apareconcurenþã în zona de monopol, res-pectiv „Gândirea militarã româneascã”,n-au fãcut-o; în schimb, o fac alþii, caren-au nimic comun cu spaþiul pe care-lacoperiþi dumneavoastrã. Pentru cãdumneavoastrã puteþi acoperi un spaþiucare s-ar putea, într-un fel, suprapune„Gândirii militare româneºti”

- Noi nu am privit niciodatã lucrurileaºa, pentru cã toate aceste publicaþiisunt, de fapt, complementare. Este locpentru toatã lumea ºi suntem convinºicã atitudinea unora este pur ºi simpluconjuncturalã… Noi am pornit doar dela ideea cã datorãm ceva armatei.

- Descopãr la dumneavoastrã senti-mente pe cale de dispariþie, din pãcate.Într-o zi, Costinel Petrache, de la „Gân-direa militarã româneascã”, mi-a zis ur-mãtorul lucru: domnule general, constatcã aveþi ºansa sã fiþi ultimul lider militarromantic. Eu constat cã dumneavoastrãaparþineþi ultimei generaþii de scriitoriromantici.

- Ne onoreazã aprecierea dumnea-voastrã, dar trebuie sã adãugãm cãsuntem, sã n-o luaþi drept lipsã demodestie, ºi prolifici: suntem poatesingurii care am proiectat o revistã ºiau apãrut douã!…

- Eu am fãcut constatãrile mele. Înlume, se poartã astãzi douã tipuri de

publicaþii care se adreseazã aproape ladouã lumi diferite: un tip se adreseazãurmaºilor galaxiei Gutenberg, alt tip seadreseazã educaþiei prin ideograme.

Noi aparþinem, cred, primului grup.La noi mesajele se transmit prin cuvintescrise. Acestea sunt percepute mult maibine, mai explicit. În acest moment, înarealul militar este un curent de a setrece cãtre transmiterea de mesaje prinideograme.

Sã observãm cã majoritatearevistelor armatelor lumii sunt alcãtuitedin imagini, grafice, statistici, puþinecuvinte scrise. La noi, dezbaterea defond se face prin cuvinte, arareorifãcând apel la imagini. Cum tendinþanoastrã din totdeauna este de a sãridintr-o barcã în alta, de a ºterge cuburetele tot ce a existat pânã atunci ºide a împrumuta, cu mici corecturi, ceeace credem cã e bine, cã e la modã, cã sepoartã, mulþi din zona culturii afalte peacest segment, carte ºi presã, au spushai sã facem ºi noi o revistã cum amvãzut la armata americanã sau cum amvãzut la armata germanã. Depinde cui teadresezi, depinde care este grupul þintã.Dacã determini grupul þintã ca fiind dincategoria celor care au nevoie de dez-batere profundã, care nu poate fi redatãîn cultura noastrã decât prin cuvinte, ºile vei transmite doar imagini, nu vei aveasucces, vei rata obiectivele pe care þi le-ai propus. Dacã vrei sã te adresezi unuigrup þintã care percepe foarte uºormesajul prin imagine ºi mai greu mesajul

prin cuvinte ºi vei face o revistã, care,de la cap pânã la coadã, jongleazã cunuanþele, cu ideile mascate în spatelecuvintelor, oricât ar citi reprezentanþiiunui asemenea grup nu îºi vor da seamace scrie de fapt acolo.

Deci trebuie plecat întotdeauna de lascop, de la îndeplinirea obiectivului,pentru cã nici un act uman nu estegratuit. Cine scrie o revistã o face cu unscop. Sã transmitã niºte convingericãtre un grup þintã pentru a modifica, aaccentua convingerile existente. Sauface o revistã pentru cã simte ca areceva de spus. Afirmam în urmã cucâteva zile cã un scriitor, unul care faceliteraturã, se aºeazã la masa de scrisfãrã motivaþie, motivaþia vine din inte-riorul lui, are ceva de spus, ia hârtie albãºi scrie sau se aºeazã la calculator ºitasteazã.

Aºa se creeazã literatura. O revistãliterarã va avea în paginile ei numaiasemenea lucruri, fãrã motive explicite.O revistã care are un obiectiv deter-minat, are scrieri determinate, cumesaje din start stabilite ºi cautã numaiformele de transmitere a mesajului. Orevistã cum este „Viaþa militarã” nupoate fi decât o revistã de mesajdeterminat, pentru cã este revista uneiinstituþii care pentru asta foloseºte orevistã, ca sã inducã mesaje. Este unvector de mesaje, dacã vreþi.

O revistã a unei societãþi a scriito-rilor militari, în opinia mea, este o revistãcare adunã mesaje interioare, careadunã mesaje din pornirea individului dea spune ceva. Este o altã parte aimaginii.

- Dacã militarii vor sã aplice în noileafaceri militare reþete comerciale desucces, reprezentanþii mediilor deafaceri vor sã preia ºi sã generalizezemodelul liderului militar, considerat celmai performant. Domnule general, dinperspectiva unei cariere exemplare,începute la 15 ani, o datã cu intrarea înLiceul Militar din Câmpulung Moldo-venesc, ºi continuate la toate nivelurilede comandã, ce învãþãturi aþi transmiteunui tânãr ofiþer? Cum ar putea el sporistrãlucirea bastonului de mareºal pecare îl poartã orice ostaº în raniþa sa?

- E un tip de carierã, dar nu exem-plarã, fiindcã n-aº sfãtui pe nimeni sãmã ia de exemplu.



- Cu atât mai mult, din perspectivaunei experienþe nelipsite de momentedificile, de cumpãnã, care ar fi celecâteva sfaturi, puþine la numãr, daresenþiale pe care le-aþi oferi unui tânãraflat, ca ºi dumneavoastrã odinioarã, înfaþa alegerii meseriei armelor?

- În opinia mea cariera militarã esteo vocaþie. Cine nu simte în el aceastãvocaþie nu va putea sã facã o carierã,nu va putea s-o practice în folosul orga-nizaþiei militare ºi în folosul propriu. Decicred cã se pune aceastã condiþie avocaþiei, a acelei decizii emoþionale, aacelei decizii afective ºi nu raþionale.

- Scuzaþi-mã, cum s-ar putea deter-mina aceastã vocaþie, cu ce senzor…

- Nu cred cã se poate determina.- Atunci avem de-a face cu un

învãþãmânt vocaþional.- Învãþãmântul militar chiar cred cã

este vocaþional. În privinþa sfaturilor, nupot sã nu-mi aduc aminte ceea ce îmispunea bunicul meu: poveþe nu-þi dau,cã poþi greºi ºi singur. Vorbind serios,cred cã tânãrul care se îndreaptã spre ocarierã militarã trebuie sã ºtie cã intrãîntr-o competiþie mai largã, în carepoate ieºi învingãtor doar dacã respectãcâteva condiþii. Mai întâi, trebuie sãdevinã posesorul unei culturi profunde,militare, dar ºi cetãþeneºti, economice,sociale. Fãrã aceasta nu poate deveniun lider autentic, un lider de grup ca ºiun lider de lideri. Pe tot parcursul ca-rierei, este obligatoriu sã-ºi analizeze ºisã-ºi construiascã cu atenþie motivaþia,atât cea instituþionalã, cât ºi ceaproprie, umanã. „Fericirea este sau nueste în tine”, spunea Vlahuþã.

- V-aþi nãscut în zona Brãilei, nu-iaºa? Cum aþi ajuns la Liceul militar„ªtefan cel Mare”, la CâmpulungMoldovenesc?

- E o poveste lungã, la vârsta aiadeciziile nu se iau raþional… Nu, la aceavârstã, este opinia mea de astãzi,deciziile se iau exclusiv emoþional. Deciºi decizia mea de a mã duce la liceulmilitar a fost o chestiune absolut emo-þionalã…

- Romanticã…- Da. În condiþiile în care, în familie,

nimeni în acel moment nu avea nici olegãturã cu armata.

- Sunteþi primul militar…

- Da. În condiþiile în care, în acel mo-ment, pãrinþii mei aveau o anume dis-tanþare faþã de armatã, ca de altfel faþãde întregul sistem din acel moment.Povestea familiei mele este mai lungã,mai complicatã, cu multe suiºuri ºicoborâºuri. Cu ocazia naþionalizãrilor,mai ales cei din ramura maternã afamiliei care erau mai înstãriþi au pierduttotul într-o noapte... ºi, firesc, reacþiafamiliei nu a fost foarte pozitivã ca eu sãmerg la una din instituþiile statului. Dar

opþiunea mi-a aparþinut. Eram elev laliceu, în Brãila, a fost o decizie demoment când, de la comisariat, a venit ocomisie de selecþie ºi am fost selectat.Pe vremea aceea, exista obligaþiasemnãrii de cãtre pãrinþi a unuicontract, ceva de genul ãsta, documentcare tata nu l-a semnat nici în ziua deazi, nefiind de acord cu actele mele. Înaceste condiþii, la comisariat m-am dusînsoþit de un unchi - a murit, Dumnezeusã-l ierte -, pe care a trebuit sã-lconving sã meargã cu mine. Pânã peultima sutã de metri, tata a trãit cusperanþa cã eu nu voi face faþã în liceulmilitar, pentru cã la începutul clasei a9-a, în urma unei rãceli, am fãcut o du-blã pleurezie, ºi el a avut speranþa cã osã fiu respins la vizita medicalã – lucrulacesta mi l-a spus mult mai târziu, cânderam deja elev la liceul militar. Intrareala liceul militar a fost o decizie absolutpersonalã ºi absolut emoþionalã, nuraþionalã.

- Dar, în cele din urmã, s-a dovedit oalegere norocoasã

- Astãzi, dacã ar fi s-o iau de la înce-put, poate aº face tot asta. Nu vãascund cã am avut trei momente în caremi-am prezentat demisia…

- Niºte momente de cumpãnã încarierã…

- Mi-am prezentat demisia, primadatã, cam la ºase sau ºapte luni dupã

ce, tânãr locotenent fiind, am luat con-tact cu viaþa de unitate, care era cu totulºi cu totul altceva decât proiecþia pecare eu o aveam. ªi negãsind acoloceea ce eu gândeam, ceea ce eu spe-ram, ceea ce învãþasem, imaginea pecare mi-o creasem – mai târziu mi-amdat seama, se gãsea în mintea mea, nuîn realitate –, am vrut sã demisionez.

ªi atunci, la intervenþia unuia dinºefii momentului, care mi-a explicat cã,de fapt, în armata românã nu funcþio-neazã instituþia demisiei, cã eu nu pot sãplec când vreau, am renunþat, mi-amvãzut de ale mele.

A doua oarã s-a întâmplat exact lapatru luni dupã ce am terminat Aca-demia Militarã, tot aºa pe un ºoc alrealitãþilor, pe un conflict cu comandan-tul unitãþii din acel moment.

A treia oarã s-a întâmplat când eramcomandant de corp de armatã. Deaceastã datã, n-a mai fost datoratã unorneconcordanþe dintre viziunea mea ºirealitatea militarã, ci pentru cã am avuto disputã pe o temã cu comandantul ar-matei, eu susþinând o realitate, pe caremi-o raportaserã subordonaþii, ºi el spu-nându-mi cã acea realitate nu existã.Atunci eu i-am spus: domnule, mã docu-mentez în noaptea asta ºi, dacã nu e aºacum susþin eu, mâine aveþi demisia.M-am documentat, el avea dreptate, celdezinformat eram eu, nu el. A doua zi amtrimis raportul de demisie, procedeulera acum în funcþiune. Din fericire, dinnefericire, e greu de stabilit în chestiaasta, el mi-a respins-o.

- La liceu, la Câmpulung, au fost omulþime de poeþi extrem de talentaþi,chiar dacã unii din promoþiile ante-rioare dumneavoastrã: George FlorinCozma, Doru Davidovici, NicolaeBoghian… I-aþi cunoscut? De fapt, aþiscris vreodatã poezie, aþi publicat, aþifost atras de literaturã?

- Nu numai cã am fost atras. LaCâmpulung, dupã cum ºtiþi probabil,sigur ºtiþi, la vremea aia funcþiona uncenaclu literar foarte activ. Am fostmembru al acelui cenaclu…

- Sunteþi de-ai noºtri, domnulegeneral…

- Am fost unul din membrii activi aiacelui cenaclu. Pe vremea aceea

””

CCaarriieerraa mmiilliittaarrãã eessttee oo vvooccaaþþiiee..CCiinnee nnuu ssiimmttee îînn eell aacceeaassttãã vvooccaaþþiieennuu vvaa ppuutteeaa ssãã ffaaccãã oo ccaarriieerrãã,, nnuuvvaa ppuutteeaa ss--oo pprraaccttiiccee îînn ffoolloossuulloorrggaanniizzaaþþiieeii mmiilliittaarree ººii îînn ffoolloossuullpprroopprriiuu..



scriam poezie ºi prozã scurtã. De faptera la modã în acel moment prozascurtã, era un gen care se purtaputernic, asta se întâmpla în ani 68-70.Am înregistrat din punct de vederesentimental o mare pierdere. Din tot ceam scris la vremea respectivã - ºi amscris poezie, toatã o aveam adunatã îndouã caiete, care între timp s-au pierdut- se mai pãstreazã astãzi din ce am scriseu atunci o singurã poezie. Este lanevasta mea, cãreia de fapt îi eradedicatã, e singura care s-a salvat dinvremea aia. ªi cred cã mai sunt salvateuna sau douã poezii ºi o bucatã de prozãscurtã, care au apãrut în revistacenaclului la vremea respectivã.

Dar mi-aduc aminte de ce spunfrancezii vizavi de poziþia socialã: dacãpânã la 30 de ani nu eºti socialist în-seamnã cã n-ai inimã. Dacã dupã 40 deani mai eºti socialist înseamnã cã n-aiminte… Aºa cã dupã 20 de ani mi-avenit mintea la cap... Glumeam, desigur!

A fost o pornire sentimentalã, speci-ficã adolescenþei, de fapt începuse maidemult, în liceul civil. Eu am publicat înrevista liceului douã sau trei poezii,câteva poezii traduse din latinã, eraceva, liceul brãilean la care am urmatcursurile avea o revistã proprie ºi maiscotea diverse publicaþii. Era în mine, lamomentul ãla adolescentin, o îngemã-nare foarte interesantã: eu am fost olim-pic la fizicã ºi aveam aceste porniri lite-rare. Cu timpul, mi-a trecut pornirealiterarã, am mai rãmas pe fizicã o bucatãde vreme, mi-a trecut ºi asta ºi m-amþinut de armatã.

- Domnule general, câteva întrebãri-fulger. Mai aveþi timp sã mergeþi laspectacole?

- La spectacole mã duc din când încând, ca obligaþie profesionalã, viaþaprotocolarã are ºi manifestãrile eimondene, dar timp pentru a merge cusoþia, la un spectacol pe care dorim sã-lvedem împreunã, cu familia, mai mult deo datã pe an nu ni se întâmplã, n-avemtimp pentru aºa ceva..

Din când în când eu spun: m-amsãturat ca ºi cina sã fie o obligaþieprofesionalã. Am foarte multe perioadecând toate cinele dintr-o sãptãmânãsunt obligaþii profesionale.

- Ce hobby-uri aveþi, domnule gene-ral?

- Multe. Pe unele dintre ele le potsatisface, pe altele nu.

Primul hobby pe care l-am avut ºi pecare încã reuºesc sã mi-l satisfac a fostºi rãmâne cititul. E adevãrat cã într-operioadã eram, aºa cum mã defineºtenevasta mea, cititor de o noapte: oricecarte nouã pe care puneam mâna nu olãsam pânã când nu o terminam. Darasta a fost demult… De când au începutobligaþiile profesionale, eu am o medie acititului documentelor profesionale camde 180 pânã la 250 de pagini zilnic, ceeace nu are nimic de-a face cu hobby-ulcititului. Dar acest hobby l-am avut ºi-lam încã, ºi probabil cã-l voi avea pânãdispar.

Am mare plãcere sã ºofez… - Tot conducãtor…- …dar chestia asta în ultima vreme

nu mi-o mai permit decât, poate, o datãpe lunã, cã mai mult de un week-end pelunã nu prea am la dispoziþie.

Mai am un hobby, cel al vânãtorii,dar ultima datã am fost la vânãtoare înfebruarie 2004. De atunci ºi pânã acumn-am mai avut când sã particip la opartidã de vânãtoare. De fapt, mai întâiam fost pescar, dar, dupã ce mi-am luatprima puºcã de vânãtoare, am renunþatla pescuit, m-am þinut de vânãtoare.Când aveam o singurã puºcã, luatã la

mâna a doua, la care se miºca patul, înfiecare sfârºit de sãptãmânã eram lavânãtoare, nu se întâmpla vreodatã sãmã întorc cu mâna goalã. Acum am cincipuºti, care mai de care mai performantã,mã duc la vânãtoare o datã la doi ani, ºidin trei vânãtori mi se întâmplã ºi mie sãîmpuºc o datã.

- Ce gen de muzicã vã place sãascultaþi?

- În general, muzica clasicã, dar gustcu mare plãcere muzicã popularã,muzicã uºoarã, detest însã aceastãultimã formã – manelele. În legãturã cumuzica, eu am avut perioade diferite, deexemplu când copii mei încã nusimþiserã gustul muzicii adevãrate,profunde, erau ascultãtori de heavymetal, ascultam ºi eu.

- Tot copiii fac educaþie pãrinþilor…Vã uitaþi sau, altfel spus, uitaþi sã vãuitaþi la televizor?

- Televizorul a devenit un detaliucare existã ºi în acelaºi timp nu existã;de exemplu când intru dimineaþa înbirou gãsesc televizorul pornit, cândplec seara din birou televizorul rãmânepornit, dar pe parcursul unei zile delucru, chiar dacã nu ies de loc din birou,nici nu-l vãd, nici nu-l aud. A devenit unfel de zgomot de fond fãrã de care nu semai poate trãi. Acasã, în general, evitbutonatul la televizor, dar recunosc cãdin când în când mã muºcã aceastãtentaþie sã iau telecomanda ºi sã începsã butonez. Probabil un imbold sublimi-nal...

Dacã este sã stabilesc eu programulde televiziune…

- Dar cine deþine telecomanda,acasã…

- A, la telecomandã este de obiceifiul meu cel mic, încã locuieºte cu noi...Aºadar, când telecomanda intrã înmâna mea, prefer emisiunile de ºtiri,prefer emisiunile de ºtiinþã ºi filmele deacþiune.

- Rambo…- Nu neapãrat Rambo, cã sunt ºi

filme de acþiune fãrã foarte multã vio-lenþã; orice film de acþiune presupune ºioarece secvenþe de violenþã, dar pot fi ºifilme de acþiune fãrã foarte multãviolenþã, aºa cum sunt ºi filme numai deviolenþã, fãrã sã aibã o logicã a acþiunii.

- Domnule general, vã mulþumimpentru amabilitatea de a ne acordaacest interviu.


LUMEA MILITARĂmaºina timpului

Dovedind cã Maºina timpului mergeînainte chiar ºi când dã cu spatele, ampublicat în numãrul trecut declaraþia luiRonald Reagan la împlinirea a 40 de anide la Conferinþa de la Ialta. Anticipamastfel, într-un fel, furtuna stârnitã înrândul politicienilor ºi al istoricilor, îndeclaraþiile ºi luãrile de poziþie cu privirela aniversarea a 60 de ani de laîncheierea celui de-al doilea rãzboimondial.

Mi-a aduc aminte cu câtã satisfacþiespunea cineva, pe la începutul anilor 90,cã abia în acel moment lua sfârºit ceade-a doua conflagraþie mondialã, cã,vezi Doamne, Rãzboiul Rece nu fusesedecât un fel de fazã finalã a conflictului.Au fost mulþi cei pe care i-a ros invidiacã rataserã o astfel de gãselniþã, menitãsã-þi aducã o glorie efemerã ºi localã.Era totuºi uºor de prevãzut cã afirmaþiarespectivã era falsã, fie ºi numai pentrucã era livratã la pachet cu credinþafermã în persistenþa unui sistem mondialbipolar sau multipolar, celãlalt „pol”fiind, încã de atunci, iremediabil veºted.Nu toþi învingãtorii din 1945 se regãseauacum în tabãra câºtigãtoare…

ªi ca lucrurile sã fie clare pentrutoatã lumea, anul acesta, în aprilie-mai,s-au rostit, în public ºi la cel mai înaltnivel, lucruri care, cu puþin timp în urmã,þi-ar fi atras cel puþin eticheta de „inco-rect politic”. Debutul l-au fãcut balticii,într-un stil nordic, rece, tãios ºi tranºant.La comemorarea Auschwitzului, preºe-dinta Letoniei, Vaira Vike-Freiberga, i-aînmânat lui Vladimir Putin o istorie a þãriisale în care se scria, negru pe alb, cãsfârºitul conflagraþiei mondiale a adusalungarea germanilor, dar, mai ales,ocupaþia sovieticã. Putin, cu buzelestrânse, i-ar fi spus, textual: „Dankeschön!”

Dansând cu lupii este sintagma caremi se pare cã defineºte ceea ce a urmat,în fond exhibarea ºi, în final, stãpânireaa peste o jumãtate de secol de teamã ºide umilinþã ce nu poate fi reparatã,peste noapte, de scuzele nimãnui. LaMoscova, atitudinea balticilor, urmatãde polonezi ºi de cehi, a stârnit mai întâireacþii nostalgice, Viaceslav Nikonov(savant, dar ºi nepot al lui Molotov)reamintind tuturor cã Rusia este o þarãputernicã. Un exemplu clasic de

subtilitate imperialã. Serghei Lavrov,ministrul rus de externe, scria, cam totatunci, cã Ialta nu reprezintã decâtdorinþa de a conferi polonezilor libertate,independenþã ºi democraþie. Problemaera însã cã, pânã la Ialta, preºedinteleKwasniewski considera cã relaþiile po-lono-ruse sunt marcate negativ de pozi-þia faþã de pactul Molotov-Ribbentrop,evaluat de Putin ca un act legitim alURSS de apãrare a frontierei de vest.

A venit apoi discursul preºedinteluiBush þinut la Riga în faþa celor treipreºedinþi baltici. În tentativa de adelimita clar poziþia SUA, Bush aafirmat, poate neaºteptat de tranºant,cã Ziua Victoriei în Europa nu a însem-nat sfârºitul opresiunii pe continent, cãIalta a urmat tradiþia injustiþiilor produsela München (1938) ºi prin PactulMolotov-Ribbentrop ºi cã, în fine, capti-vitatea a milioane de oameni în EuropaCentralã ºi de Est va rãmâne în memorieca una din cele mai mari rele ale istoriei(one of the greatest wrongs of history).

Interesant este cã reacþia cea maidurã a venit din partea istoriciloramericani (e drept, aparþinând stângii

Dansând cu lupiiAdrian Pandea



democrate). Ceea ce la Riga, Vilnius,Varºovia sau Bucureºti a pãrut recu-noaºterea unor fapte de domeniulevidenþei, în Statele Unite a stârnit criticivirulente, preºedintele fiind acuzat de„ignoranþã istoricã”, de „acuzaþiifrivole” preluate din arsenalul propa-gandei maccarthyiste, cã se bagã camusca-n lapte în probleme de carehabar n-are, cã vrea de fapt sã-i atacepe democraþi, ºi câte ºi mai câte.Singurul argument furnizat de apãrãtoriiIaltei este faptul cã, la acea datã, soartaEuropei era hotãrâtã (de parcã fusesevreun referendum sau era vorba de altepãrþi amestecate în decizie) ºi cãRoosevelt ºi Churchill au salvat ce maiera de salvat.

Diferenþa este clarã: dacã laWashington, pentru unii, târgul politicgen Ialta, prin care stabilitatea a fostcumpãratã cu sacrificarea libertãþii unorþãri, este încã acceptabil, în statele careau trãi „binefacerile” acestui gen de

acorduri, aderenþa la afirmaþiile lui Busheste totalã.

Bucureºtii au pãrut prea puþinconectaþi la aceastã disputã istorico-politicã, de parcã ar fi fost cumva neutri,ceea ce nu este cazul. Abia la 28 iunie,la 65 de ani de la ultimatumul sovietic,preºedintele Bãsescu a condamnatferm Pactul Ribbentrop-Molotov ºi con-secinþele sale pentru România: anexa-rea Basarabiei ºi a nordului Bucovineide cãtre URSS.

Totuºi, sã remarcãm cã la 10 mai2005 a apãrut în „New York Times”articolul semnat de M. Saakashvili,preºedintele Georgiei, ºi intitulat Timpulîntoarcerii la Ialta. Este vorba de oiniþiativã susþinutã ºi de preºedinþiiUcrainei ºi României, privind „asociereavoluntarã a noilor democraþii europene”cu trei obiective principale: 1. conso-lidarea democraþiei; 2. extinderea ei în

regiunea Mãrii Negre ºi a Europeilãrgite (Moldova, Belarus) ºi 3. mutareafrontierei libertãþii mult dincolo deMarea Neagrã.

Þeluri justificate, aspiraþii normalede emancipare ale unor þãri care vor opoliticã regionalã pro-activã.

Punctul sensibil al acestui proiect, înopinia mea, este dorinþa iniþiatorilor de atransforma Ialta dintr-un simbol al „trã-dãrii ºi abandonului” într-unul „al spe-ranþei”. Pare însã o naivitate sã crezi cãpoþi înlocui Ialta-1945, Ialta marilorputeri, a cãrei semnificaþie, aºa cum amvãzut, este încã disputatã de politicieniºi de istorici, cu o Ialtã a „lupilor tineri”,a „noilor democraþii”. Este oare posibilsã alungi stigmatul „uneia din cele maimari rele din istorie”? Este o mizã în plusla un pariu ºi aºa considerat de mulþicomentatori foarte îndrãzneþ.

Dar, cine ºtie, poate cei treipreºedinþi chiar asta ºi-au dorit: sãridice miza la maxim.

• Mult zgomot în legãtura cudeconspirarea lui Deep Throat,enigmaticul – timp de peste 30 de ani –personaj care a fãcut posibilãdezvãluirea în presã, în Washington Postmai precis, a Afacerii Watergate, ceacare, în final, a condus la demisiapreºedintelui Richard Nixon. Cei doiziariºti care au realizat ancheta, , BobWoodward ºi Carl Bernstein, au devenitcelebri, exploatându-ºi ulterior succesulîntr-o carte ºi un film de succes. DeepThroat a rãmas mister, deºi analiºtiipolitici ºi istoricii au avansat o gamãincredibilã de ipoteze, mai toatedovedindu-se, în cele din urmã, false.Fiindcã, am aflat de curând, cã în spateleacestei denumiri hazlii (reamintim cãDeep Throat este numele unui film XXXcelebru, un fel de Naºterea unei naþiunipentru genul porno) se gãsea Mark Felt,astãzi în vârstã de 91 de ani, pe atuncidirector asociat adjunct al FBI. Reacþiileau fost diverse: Casa Albã ºi FBI au vrutsã-l punã sub acuzare pentru încãlcareajurãmântului, unii sunt prea puþini dispuºi

sã accepte o asemenea rezolvare pecare o considerã simplistã, alþii cred cãeste o simplã poveste menitã sã acopereadevãrul… Woodward a fãcut publiceamãnunte ale relaþiei cu Felt, începuteînainte de Watergate, în noua sa carteThe Secret Man, în care descrie primasa întâlnire cu Felt, în 1969, pe vremeacând viitorul ziarist servea sub drapel, calocotenent în Marina americanã…• Secretarul general al PC Chinez, HuJintao ºi liderul naþionalist din Taiwan,Lien Chan au dat mâna în cadrul uneiceremonii care a marcat încheiereaformalã a unui conflict celebru. Aºa cumse ºtie, în 1949, Cian Kai-shek ºi fidelii sãis-au retras în insula Formosa, dupãrãzboiul civil purtat cu fostul tovarãº dedrum, Mao Zedong. Analiºtii subliniazãcã reconcilierea are parfum politic,pãrþile convenind cã existã un duºmancomun: actualul preºedinte alTaiwanului.• Împãratul Japoniei, Akihito, a vizitatinsula Saipan, locul unei teribileconfruntãri în al doilea rãzboi mondial, ºi

Din fuga maºinii timpuluitimpului

Bob Woodward

Afiºul filmului „Deep Throat”



s-a recules în faþa monumentelorînchinate combatanþilor japonezi ºiamericani, dar ºi victimelor din rândullocalnicilor ºi coreenilor aduºi la muncãforþatã.• Semnalam în numãrul trecut cartea luiReiner Karlsch, Hitlers Bombe. Ei bine, lapuþin timp dupã apariþia ei a fostdescoperit un nou document în sprijinulexistenþei „armei secrete”: un raportnesemnat, întocmit dupã rãzboi, careatestã nivelul de cunoºtinþe al savanþilorgermani ºi care are, în anexã, singuraschiþã cât de cât detaliatã a „bombeiatomice germane” (vezi foto). Ideea estecã, pe lângã echipa de savanþi condusãde Werner von Heisenberg, germanii aumai avut una, mai puþin cunoscutã, înfruntea cãreia se afla Kurt Diebner, unfizician al armatei ºi care a dezvoltatproiectul unei bombe cu plutoniu.• În 1943, Oswald Mosley, liderulfasciºtilor britanici se afla în detenþie,când starea sãnãtãþii sale s-a deterioratbrusc. Winston Churchill se gãsea laTeheran ºi, cum era convins cãrecluziunea lui Mosley era o mãsurãimpopularã, a telegrafiat la Londrapentru începerea demersurilor necesareeliberãrii. O eroare, ºi din punctul devedere al reacþiei populare, ºi dinpunctul de vedere al negocierilor culaburiºtii pentru formarea unui cabinetde uniune naþionalã. Salvarea sa a fostClementine, credincioasa soþie, care atelegrafiat la timp ºi l-a convins sãrevoce dispoziþiile iniþiale.• La 60 de ani de la încheierea celui de-al doilea rãzboi mondial, istoricul GregorSchöllgen scrie: „Aºadar, în zorilesecolului XXI, Germania îºi asumã în modnatural rolul care îi revine ca urmare areunificãrii din 1990 ºi a schimbãrilorgeopolitice radicale care au avut locdupã prãbuºirea Uniunii Sovietice în1991. A face faþã în acest rol solicitã ungrad de încredere în forþele propriicorespunzãtor cu dimensiunile þãrii, fãrãa cãdea în vechile modele decomportament (…) Nu existã nici oîndoialã: germanii ºi-au învãþat lecþia. Aufructificat oportunitatea care le-a fostoferitã dupã momentul Hitler.” • Sunt germanii obsedaþi de Hitler? Nu,sunt pur ºi simplu interesaþi, spune GuidoKnopp, regizor de filme documentare.„Secolul XX – susþine Knopp - ar fi avut

o derulare complet diferitã în absenþa luiHitler. A fost ultimul asasin al istoriei (aicise cam înºealã dl Knopp – n.n.). A-lcunoaºte pe Hitler este cel mai bunantidot. Hitler este cea mai bunã terapieanti-Hitler disponibilã”. Un punct devedere interesant, câteodatã contrazisde realitate: oare cum de a ajuns MeinKampf pe primele locuri la vânzarea decarte în Turcia, în aceastã iarnã?• Goetz Aly, istoric german, a scris ocarte (Statul popular al lui Hitler: jaf,rãzboi rasial ºi naþional-socialism) acãrei idee principalã este cã pentru aasigura bunãstarea ºi fericireagermanilor, dictatorul nazist a recurs lajefuirea teritoriilor ocupate, aadversarilor – evrei, comuniºti etc. – ºi,în cele din urmã, la lichidarea lor. Pentrua-ºi proteja bunãstarea astfel obþinutã,germanii de rând ar fi ales sã tacã înprivinþa surselor de „finanþare” (ceeace-l apropie pe Aly de Daniel Goldhagen,cel care a susþinut implicarea moralã atuturor germanilor în Holocaust).• Tot în aceste momente, germanii auînceput sã înþeleagã cã, în ecuaþia celuide-al doilea rãzboi mondial, nu suntnumai „fãptaºi”, ci ºi victime. O întreagãtragedie a început sã prindã contur.Romanul lui Günther Grass, În mers derac, a dat un semnal, nu numai despre opaginã de istorie uitatã, ci ºi despreprocesul de recuperare a memoriei. Amamintit, în numãrul trecut, despreOperaþia Keelhaul, predarea prizonierilorgermani în URSS, o primã contribuþie aistoriografiei. Iatã cã în Danemarca, ocercetãtoare, deopotrivã medic, KirstenLylloff, a dezvãluit într-o lucrare (Copiisau inamici?) faptul cã aproximativ 10 000de copii germani, sub 5 ani, au murit înlagãrele în care fuseserã internaþi deautoritãþile de la Copenhaga. Fãceauparte din cei peste 250 000 de germanicare trecuserã Baltica de spaima ruºilorºi care, ajunºi pe teritoriul danez, s-aucrezut la adãpost. Lylloff acuzãautoritãþile, Crucea Roºie ºi comunitateamedicilor danezi cã au decis ca refugiaþiisã nu primeascã ajutor medical!• Scandal imens în legãturã cu carteaistoricului britanic Martin Allen, Rãzboiulsecret al lui Himmler. Este susþinutãideea ciudatã cã în arhivele britanice aufost introduse fraudulos documentefalsificate care atestau faptul cã Himmler Berlin, Poarta Brandenburg

Günther Grass

Oswald Mosley a avut un adversar neaºteptat:Clementine Churchill

Planul bombei germane cu plutoniu



ar fi fost lichidat de serviciile secretebritanice. Tezã susþinutã de Martin Allen– absolvit astfel de orice vinã – ºi carecontrazicea versiunea cunoscutã ºirecunoscutã pânã acum, aceea asinuciderii în detenþie. Nebunia ar puteafi declanºatã de afirmaþia cã ar mai puteaexista astfel de documente contaminate”(citeºte contrafãcute), ceea ce ar puneorice cercetare, în arhivele britanice celpuþin, sub un semn de întrebare capabilsã pondereze orice descoperire. Ce nefacem însã cu documentele cât se poatede „sãnãtoase” care transmit oricealtceva decât adevãrul istoric? • Autoritãþile poloneze au cerut pentru adoua oarã Israelului extrãdarea luiSolomon Morel, acuzat cã a exterminatprin înfometare peste 1 500 de deþinuþigermani în lagãrul de la Swietochlowiceîn perioada imediat urmãtoare ocupãriiPoloniei de cãtre Armata Roºie.• Un incitant interviu cu generalulMusharraf a publicat „Der Spiegel”.Întrebat dacã este adevãrat cã armatapakistanezã a luptat cu jumãtate de inimãpentru prinderea lui Ben Laden, liderul dela Karachi a simþit nevoia sãreaminteascã cum au ajuns teroriºtii deastãzi în Afganistan ºi în Pakistan pentrua lupta împotriva URSS. În acest context,Musharraf afirmã cã o bucatã din ZidulBerlinului a fost oferitã unui fost ºef alserviciilor secrete din zonã. Pe plãcuþaaplicatã relicvei scria: Celui care a datprima loviturã. „Pentru ca Zidul Berlinuluisã fie doborât, prima loviturã a fost datãîn Afganistan”, aceasta este logicaistoriei relevatã de liderul pakistanez.• Un foarte interesant articol desprebãtãlia de la Kursk semneazã George M.Nipe Jr. în World War II Magazine.Pornind de la studiul pierderilor, înspecial în tancuri, suferite de germani înconfruntarea de la Prohorovka, Nipe Jr.susþine cã deznodãmântul cunoscut albãtãliei din iulie 1943 ar putea ficaracterizat cu cunoscuta sintagmãfolositã de feldmareºalul von Manstein: o„victorie pierdutã” a germanilor.• Dr. Lytle S. Adams, un chirurg dentar, varãmâne în istorie nu prin vreodescoperire de tehnicã bucalã, ciproiectul de a folosi liliecii ca vectoripentru bombe incendiare. Insolitapropunere a ajuns la faimosul colonelWilliam Donovan în 1942 ºi a fost datã în

studiu specialiºtilor. S-au fãcutexperimente cât se poate de serioase,lipsite de succes ca ºi cele cu…porumbei.• În Statele Unite, s-a deschis pentrupublic National Personnel RecordsCenter (Centrul Naþional al DosarelorPersonale) în Overland. Documenteimportante ale liderilor militari americanivor fi accesibile cercetãrii datoritãpreluãrii acestora de cãtre ArhiveleNaþionale americane, în urma unui acordîncheiat cu Pentagonul. De menþionat cãdosarele pot fi consultate numai dupã celpuþin 62 de ani de la încetarea serviciuluiactiv.• Istoricul Charles Williams susþine cã înarhivele britanice existã documente careatestã cã, în 1943, mareºalul Petain apropus Londrei sã se predea prinintermediul unui mesager misterios.Propunerea nu a ajuns la WinstonChurchill, fiind stopatã de HaroldMacMillan, viitor prim-ministru, pe atuncila cartierul aliat din Mediterana.• Medici elveþieni afirmã cã, dupã toateprobabilitãþile, moartea lui Napoleon s-adatorat cancerului. Concluzia a fosttrasã dupã studierea a 12 perechi depantaloni ce au aparþinut împãratului,care atestã o severã scãdere în greutatepusã pe seama bolii. Cât priveºteprezenþa arsenicului în pãrul lui Napoleon– principalul argument pentru otrãvireasa –, aceasta este pusã pe seamaentuziasmului sãu pentru vin, ºtiut fiindcã la vremea aceea butoaiele erauuscate cu aceastã substanþã.• Un impresionant ºi emoþionant articolscrie John Persico în MHQ: The QuarterlyJournal of Military History despre vieþileirosite în ziua armistiþiului, 11 noiembrie1918. Relatarea lui Persico ne-a schimbatradical pãrerea despre generalul John J.Pershing, cel care a ordonat atac la ora 5în dimineaþa de 11 noiembrie, atunci cândse ºtia cã la ora 11 va fi declaratarmistiþiul. În mod asemãnãtor a procedatºi mareºalul Foch (ordinul de atac ºi celprivind încetarea ostilitãþilor au sosit launele unitãþi în acelaºi timp). Rezultatul?Peste 10 000 de victime, americani (careau avut peste 260 de morþi), francezi,englezi ºi germani, pentru o deciziemotivatã de „raþiuni militare”.

Reichsführerul Heinrich Himmler

Napoleon ºi misterul dezlegat alpantalonilor sãi

Generalul John J. Pershing iese cublazonul ºifonat din confruntarea cu

maºina timpului



Nu trebuie sã oprimaþi, nici sã ac-ceptaþi opresiunea se spune în Coran ºiAl Jazeera anunþa cã rãpitorii i-ar fieliberat pe cei trei români ºi pe însoþitorconvinºi de un ªeic saudit ºi de apelurilecomunitãþii arabe de la ei ºi de la noi.

Jurnaliºtii sunt þinte privilegiate dindouã motive: notorietatea evenimentuluieste asiguratã numaidecât de colegi, iarjurnaliºtii sunt accesibili – ei riscãmergând în zone neprotejate. În Irak, dela începutul conflictului au fost rãpiþi maimult de 150 de cetãþeni strãini, dintrecare, în 2004, 22 de jurnaliºti, iar în 2005- alþi cinci. Doi din cei 27 de ziariºti rãpiþiau fost executaþi, ceilalþi fiind eliberaþi,cu excepþia unei jurnalistei. Existã oadevãratã piaþã a strãinilor în Irak, atâttimp cât plãtirea rãscumpãrãrii va fi oalternativã preferabilã faþã deintervenþia în forþã împotriva rãpitorilor,care presupune riscuri pentru ostatici.Poate cã recuperarea jurnaliºtilorromâni a descurajat viitoare iniþiativesimilare, iar eliberarea franþuzoaiceiAubenas confirmã cã operaþiunea nu arãmas fãrã efecte pozitive „colaterale”.

Este dificil sã înþelegem sinuoasaevoluþie a celor 55 de zile de captivitatea românilor: sms-uri, casete, fotografii,scenarii, o mixturã de servicii de infor-maþii, politicieni ºi tranzacþii financiarefabuloase... Revendicãrile privind retra-gerea trupelor au marcat momentulcritic al trecerii în custodia unei grupãriprofesioniste. Regula de aur a fost res-pectatã – preºedintele Traian Bãsescua declarat cã statul român nu ºi-a nego-ciat politica prezentã ºi viitoare ºi nici nua plãtit rãpitorilor. Instituþiile româneºtide securitate naþionalã fie ar fi probatslãbiciunea angajamentelor externe, fiear fi stabilit un preþ al propriilor cetãþeni– alternative la fel de inacceptabile. Dinperspectiva legitimitãþii politice aPreºedintelui, ar fi fost un dezastru.

Contrar aparentei ineficienþe pecare societatea româneascã o perce-pea din prelungirea perioadei dereþinere, câtã vreme existau garanþii cãjurnaliºtii sunt „in good health”,câºtigarea timpului era esenþialã ºi eraun semn de eficienþã. Serviciile româ-neºti implicate în recuperare reuºeau sãculeagã informaþiile necesare succe-sului operaþiunii. Nu credem cã s-anegociat propriu-zis cu rãpitorii, ci cã seurmãrea retragerea suportului proprieicomunitãþi. Strategia era de a-i scoatedin logica vreunui profit mai mult saumai puþin direct ori materializabil. Deîndatã ce miza comunitãþii arabe dinRomânia a întrecut „câºtigul” rãpito-rilor, negocierea ºi-a schimbat funda-mental actorii ºi coordonatele.

Mulþumirile Preºedintelui român aufost adresate familiilor celor trei, careau suferit cu decenþã, societãþiiromâneºti care a probat o solidaritatefireascã, fãrã agitaþie inutilã ºi contra-productivã. (Cu unele excepþii notabiledin partea mass-media, cãzutã în mirajulpropriilor deformãri – din dorinþa de a ficât mai „la cald”).

Dar mulþumirile s-au îndreptat maicu seamã cãtre SRI, SIE ºi DIA –segmentele cele mai importante aleunei comunitãþi de intelligence neinsti-tuþionalizatã (încã!), dar care s-adovedit funcþionalã în cele mai nedoriteºi mai crâncene circumstanþe. La aero-port, la sosirea în þarã a românilor rãpiþi,am asistat la defilarea „armelorîntrunite” ale intelligence-ului românesc– SPP, DIA, SIE etc. Un rol important l-aavut însã gl. bg. Bureºin, ªeful departa-mentului de intervenþie antiteroristã alSRI, care, de altfel, i-a luat în custodiepentru pe cei trei jurnaliºti, protejându-ide curiozitãþile devoratoare ale noastre,ale tuturor...

O simulare realã. De la tâlhari, la teroriºti. Negociere de cinci stele. Oprirea interceptãrilor nu a avut loc

niciodatã – doar cã, din luna octombrie,nu SRI a analizat convorbirile luiHayssam, ci structuri specializate aleParchetului General care se afla în plinproces de documentare a unui dosar deexcepþie. Prezumþia de eficienþã încolaborarea dintre diferitele instituþii alestatului trebuie sã funcþioneze, la fel caºi cea de nevinovãþie în instanþã.

Negocierea cu rãpitorii îi furniza luiOmar Hayssam motivaþia pentru o fugãoficialã. Drept urmare, el a solicitatîntrevederi la Cotroceni ºi, la aeroport, afãcut declaraþii privind cele 4 mil. $rãscumpãrare, cu prilejul plecãrii luiYassim Mohamad (29.03). Celula dinpartea cãreia Hayssam a solicitatasistenþa de specialitate pentru rãpirearomânilor s-a dovedit a fi profesionistã.A continuat derularea operaþiunii ºi, înabsenþa angajatorului (între timp reþinutde autoritãþile române), dacã tot aveaceva ostatici, i-a vândut (pe un preþcomparabil) unei grupãri eficace, care adat mult de furcã serviciilor române deinformaþii, dar nu numai.

Într-un teritoriu caracterizat prininsurgenþã, rãzboi de guerillã ºi fãrãautoritãþi care sã reuºeascã sã instituieordinea, este posibil ca oricine, oricândºi oriunde sã poatã fi rãpit. Ar fi utopicsã considerãm cã un serviciu deinformaþii ar putea acoperi ºi apãra pe“oricine, oricând, oriunde”, pe cât deinacceptabil ar fi sã ne raportãm laastfel de evenimente cu ironie ºimaliþiozitate. Faptul cã Marie-Jeane Ionsau tatãl sãu îl cunoºteau pe Hayssamnu schimbã coºmarescul celor 55 dezile, iar ceea ce iniþial era o simulare,prin consecinþe, a fost foarte real pentrucei trei români.

Comunitatea de Informaþiia României

ºi eliberarea jurnaliºtilordr. Mireille Rãdoi



Pentru succesul recuperãrii s-ainstituit un cadru complex de lucru,integrator din perspectiva metodelor ºia (re)surselor combinate. Nivelulinstituþional (principal) a presupussporirea capacitãþii de culegere deinformaþii din Irak; analiza operativã adatelor rezultate din toate sursele,cooperarea internaþionalã în cadrulNATO, dar ºi cu servicii din þãri arabeinfluente în zonã, un „negociator” versatcare sã reprezinte autoritãþile române,precum ºi procesul propriu-zis decomunicare ºi operare. La nivel religios,s-a creat o atmosferã în comunitateaarabã de la noi care de-legitima rãpireaîn ochii islamiºtilor, iar într-un momentcritic a intrat în scenã ConsiliulÎnþelepþilor Musulmani (27.04), corelatcu „Proba de bunãvoinþã” solicitatã denegociatorul român o zi mai târziu(forþându-se simbolistica legatã deMaria în Islam ºi numele româncei).Filierele private (familiale) au fost celemai puþin vizibile, dar asta nu are de-aface cu eficienþa.

Sã fi fost, totuºi, vorba despre aºa-numitul efect de sanctuar, o formã decooperare frecventatã în lumea intel-ligence-ului? Aceasta sã fie una dintrecheile care descifreazã secretul uneieliberãri fãrã „plãþi compensatorii”?Dincolo de orice, admirabilã estecoerenþa eforturilor României în a-ºirespecta angajamentele derivate dinnoul sãu statut ºi sprijinul pe careParlamentul îl acordã iniþiativelor româ-neºti în materie de politicã desecuritate. Marþi, 24 mai, deputatul PDRomeo Raicu, Preºedintele Comisiei decontrol al activitãþii SIE, arãta cãnecesitatea ºi legitimitatea prezenþeitrupelor noastre în cadrul forþei multi-naþionale din Irak provine dintr-o

Rezoluþie a Consiliului de Securitate alONU, într-un context în care începeausã se audã voci care susþin cã „merce-nariatul” este mai potrivit decât lupta înnumele unui interes naþional proiectatatât de departe.

Dupã perioada de silenzio stampa aurmat furnizarea explicaþiilor – lãmuri-toare, pe cât posibil, asupra a ceea ces-a întâmplat. Se revine acum la agendapoliticã de dinaintea furtunoaselor eve-nimente. Alegerile anticipate, restructu-rarea componenþei ºi responsabilitãþilorCSAT (cu lecþiile învãþate de la Celula decrizã), constituirea comunitãþii deinformaþii (a cãrui subordonare va fi, celmai probabil, la Cotroceni, punctul focalal recuperãrii ostaticilor), schimbareadesuetei legi 51/ 1991 a siguranþeinaþionale ºi promovarea unui cadrulegal adecvat, care va avea în centru olege a securitãþii naþionale. Toateacestea fac parte dintr-un proiect degestionare post-crizã, de regândire apremiselor sistemului naþional desecuritate.

Cât priveºte Comunitatea de Infor-maþii a României, ca finalizare institu-þionalã a acestui succes operaþional,considerãm cã grupul de analizã SIE,SRI, DIA reprezintã sãmânþa viitoareistructuri unitare de analizã-sintezã atuturor produselor de informare dinRomânia, centru menit sã ofere oimagine coerentã asupra problemelorrelevante pentru securitatea naþionalãºi sã direcþioneze la timp informaþiilecãtre beneficiarul adecvat. De ase-menea, prin aceastã structurã, s-arputea asigura atât o sistematizare acererilor de date, precum ºi un feed-back în timp real, privind calitatea ºiutilitatea produselor de informare îndecizia curentã a beneficiarului.

Oricum, cu acest nefericit prilej,Preºedintele Bãsescu a devenit expertîn materie de culegere ºi utilizarea ainformaþiilor de securitate naþionalã,precum ºi în conducerea de operaþiunispeciale... Domnia sa a demonstrat cãdistinge între date, informaþii,cunoºtinþe, acte de constatare ºimijloace de probã, dar ºi între diferiteleatribuþii ºi limite operaþionale aleserviciilor de la noi sau din alianþã. Câtdespre Grupul Antitero de la SIE - esteun fel de a spune, o extrapolare care astârnit confuzie, pentru cã de faptreferinþa era la personalul menit sãprotejeze demnitarii români aflaþi înmisiune diplomaticã ºi care, în þãrile cuameninþãri de naturã teroristã, îºiadapteazã misiunea la cerinþeleconjuncturale. Probabil, tot dintreaceºtia (sau mai degrabã de la DIA?!)erau cei patru care au stat într-o casãdin Bagdad, gata sã intervinã în 03.05, laprima încercare de eliberare. Refuzulautoritãþilor române de a-i pune pe ceitrei români mai întâi la dispoziþiaWorking Hostage Group poate fimotivatã de faptul cã ar fi preferat sãobþinã informaþii preþioase, pe care apoisã le „schimbe” avantajos, sau chiar dedorinþa de a menaja echilibrul ºirãbdarea celor trei ºi a celor de acasã –deloc de neglijat.

O parte dintre “analiºtii evenimen-telor” îºi fac o temã predilectã din aîntreba ce au dat românii în schimb,dacã a fost „o operaþiune scumpã”. Afost un târg – dar nu cu politica externãa þãrii, nu cu bani, nu cu militari ºi nici cucivili! Atunci nu ne mai priveºte:problemele de securitate naþionalã nuse rezolvã prin referendum, ci eficient ºicu respectarea legilor în vigoare într-unstat democratic.

2004. La ºase zile dupã ce afost rãpit la Najaf, jurnalistulitalian Enzo Baldoni a fostexecutat. A urmat cazul extremde mediatizat al jurnaliþtilorfrancezi Christian Chesnot, de laRadio France International ºiGeorges Malbrunot, de la LeFigaro, eliberaþi dupã patru luni,în urma unor negocieriprelungite.

2005. Pe 5 ianuarie 2005începea lungul calvar aljurnalistei franceze Florence

Aubenas, în vârstã de 43 de ani,de la Liberation, ºi al interpretulei Hussein Hanoun al-Saadi.

Unul dintre cele maidramatice cazuri a fost cel aljurnalistei irakiene RaedaWazzan, rãpitã pe 20 februarie ºigãsitã împuºcatã în cap de maimulte ori, cinci zile mai târziu, peo stradã din Mosul.

Eliberararea din captivitatea ziaristei italiane GiulianaSgrena (de la Il Manifesto), la 4martie, a fost marcatã de un

incident tragic: ºeful rezidenþeiSISMI, Nicola Calipari, a fostucis, din eroare, de trupeleamericane.

Pe 28 martie, trei jurnaliºtiromâni, Marie-Jeanne Ion, SorinMiºcoci de la Prima TV ºi OvidiuOhanesian (România Liberã), aufost daþi dispãruþi. La 21 mai a.c.au fost recuperaþi.

Pe 11 iunie au fost eliberaþiFlorence Aubenas ºi al-Saadi,deþinuþi o perioadã împreunã cuziariºtii români, potrivitdeclaraþiilor celor din urmã.



La mijlocul secolului trecut, Stalin ºiHitler au exploatat la maximum ºi fãrãnici o umbrã de rezervã moralã resur-sele multisecularei propagande. Maiîntâi au oficializat propaganda, i-aucreat o baza ideologicã corespunzã-toare intereselor lor, de naturã sã-ijustifice ºi sã-i facã credibilã existenþa.Apoi au dezvoltat o întreaga industrie depropagandã, extrem de profitabilã dinmoment ce produsele erau realizate întiraje de masã, iar publicul consumatorgerman, italian sau rus, chinez, polonez,român, ceh, ungur etc. era obligat sã leînghitã ca preþ al supravieþuirii zilnice.În Coreea de Nord ºi în Cuba acestsistem de propagandã oficialã, acþio-nând în masã, se aflã încã în funcþiune,cu o notabilã eficienþã, din moment cerespectivele regimuri dictatoriale co-muniste au reuºit sã supravieþuiascã. Înconsecinþã, pe seama irezistibiluluitãvãlug propagandistic nazist sau co-munist - neignorând desigur forþaenormului aparat represiv ºi coercitiv alacestora - a fost explicatã atât re-zistenþa furibundã a germanilor în fatamult mai puternicelor armate aliate încel de-al doilea rãzboi mondial, cât ºisupunerea pânã la îndoctrinare totalã a“maselor populare” din fosta URSS.Sutele de milioane de chinezi au fost siele þinute sub un aprig ºi minuþioscontrol tot printr-un diabolic mecanismpropagandistic, pigmentat cu ingre-diente culturale asiatice. Desigur toateaceste situaþii in care ubicuitateapresiunii propagandistice a putut avea oeficienþã maximã au fost posibile doar încadrul unor regimuri violent represiv-totalitare, care dispuneau de un vastaparat poliþienesc ºi permiteau apli-carea unei cenzuri aproape perfectefaþã de restul lumii. Atât în cel de-altreilea Reich, cât ºi în URSS, dictatura sipropaganda au mers mânã în mânã,susþinându-se una pe alta pânã lacolapsul, prin implozie militarã saueconomicã, al respectivelor sistemetotalitare.

Disoluþia celor douã sistemetotalitare, nazist ºi comunist, nu aînsemnat însã ºi dispariþia propagandei.Multiseculara propagandã, aceastãredutabilã „armã care nu ucide”, ciconvinge, a fost rafinatã dupã cel de-aldoilea rãzboi mondial potrivit noilorrealitãþi psiho-sociale ale unei societãþidin ce în ce mai emancipate. Astfel auapãrut operaþiile psihologice – PSYOPS-ul - pentru situaþiile de rãzboi sau înteatrele de operaþii militare, relaþiilepublice pentru comunicarea oficialã cumass-media, diplomaþia publicã pentrucampaniile politice interstatale ºidialogul la nivel înalt, operaþiileinformaþionale – INFO-OPS-ul militarsau civil, ca instrument integrator ºicoordonator al precedentelor ºi multealtele. Începând cu anii 90, nici un stat,entitate militarã sau civilã, nici un lidersau persoanã publicã cu pretenþii derespectabilitate ºi credibilitate nu maiadmite cã face propagandã (termendamnat ºi perceput ca fiind purtãtor deconotaþii malefice), ci doar cã luptãcontra propagandei adverse.

Dincolo de situaþiile de conflict,amurgul propagandei de stat în formasa clasicã a devenit evident ºi în arenainternaþionalã. Dupã ce modelul sovieticde propagandã a cãzut definitiv în 1989,iar cel american a început sã apunã ºi elodatã cu cel de-al doilea rãzboi dinGolful Persic din 2003, rãmân înfuncþiune – doar pe arii geograficelimitate de frontierele naþionale –modelele coercitiv-propagandisticenord-coreean, chinez ºi cubanez, toatecu final previzibil legat de sfârºitulbiologic al unor lideri sau oligarhiiconducãtoare. Rãmâne în sarcinageneraþiilor viitoare de istorici ce voravea acces la dosarele cu termen aleactualelor arhive sã afle la cât s-aridicat investiþia regimurilor comunistede tip sovietic în propaganda oficialã departid ºi de stat ºi sã facã decontul,adicã sã evalueze eficienþa acestorcheltuieli.

În ceea ce priveºte democraþiileliberale occidentale, acestea, prinînsãºi natura lor, nu puteau permitepentru timpurile de pace normale,instrumente ºi structuri care sã ducã,aºa cum spunea Ceahotin, la „violulmulþimilor prin propaganda politicã”.Natura umanã este însã aceeaºi,indiferent de sistemul politic sau rasa incare aceasta se dezvolta. În loculodioasei propagande politice, cetãþea-nului liber al lumii occidentale i-a fostoferitã, spre consum zilnic, la fel deomniprezenta, persuasiva ºi adeseaînºelãtoarea reclamã comercialã,publicitatea, cãreia i se alãtura laintervale prestabilite de timp ºi reclamaelectoralã. Aºa cum propagandapoliticã a regimurilor totalitare dictaimperturbabil omului de rând ce ºi cumsã aduleze, sã urascã, sã combatã, sãgândeascã, la fel, democraticapropagandã comercialã ºi electoralã aajuns sã-i inducã cetãþeanului reflexecondiþionate spre consumul unui anumeprodus alimentar, vestimentar, dedivertisment sau spre un anumit votpolitic. Esenþa mecanismului a rãmasaceeaºi: un anumit centru de interes ºiputere (politicã sau comercialã)lanseazã mesaje folosind vectori decomunicare si diseminare adecvaþi,pentru ca þinta – adicã masa electoralã,masa consumatoare sau masa votantã– sa fie convinsa ºi sã se supunã, înfinal, sus-numitelor îndemnuri. Perfectlegale, reclamele comerciale ºi celeelectorale au invadat mijloacele mass-media moderne, aºa încât nici clientul-

Amurgul propagandei sau dialogul surzilor

Cãlin Hentea



consumator ºi nici cetãþeanul elector nuau nici o ºansã de a scãpa de presiunealor, pe care au ajuns sã o considere cape o parte componentã fireascã adecorului cotidian.

Ceea ce a devenit o caracteristicã aînceputului mileniului III, o consecinþãdirectã a exploziei tehnologice avectorilor mass-media, ºi unul dinfactorii determinanþi ai jocului politiceste faptul cã fiecare centru culturalnaþional sau chiar regional a ajuns sã-ºipermitã nu numai propriul sãu sistem depercepþie mediaticã, dar ºi propriaantenã emiþãtoare, prin care acesta seconecteazã ºi percepe viaþa cotidianã aplanetei. Radiourile, presa scrisã ºichiar televiziunile cu acoperireregionalã ºi-au cucerit pare-se o foartesolidã cotã de credibilitate tocmaidatoritã faptului cã sunt perfectacordate la specificul registrului culturalºi mental al audienþei. Încã din anii 90,timpurile de monopol sau chiar dedominaþie mediaticã, în care oameniierau obligaþi sã consume doar ºtirile,imaginile ºi comentariile difuzate de la„centru”, din „capitalã” au apus.

Simplificând situaþia, mulþi magnaþiindustriali sau lideri politici au ajuns sãcreadã cã indiferent de calitatea sauutilitatea unui produs, fie acesta undetergent, un om politic sau chiar unrãzboi, el poate fi vândut cu succes întiraj de masã dacã este „prezentat” ºi„ambalat” corespunzãtor printr-o„campanie” bine gânditã ºi mai alessuficient finanþatã. Cu alte cuvinte, albular putea fi oricând înfãþiºat drept negruºi acceptat ca atare de cãtre societate,cu condiþia unui efort promoþionalubicuu, suficient de abil conceput ºi deputernic susþinut financiar. Aceastãpreconcepþie este mai departe caoricând de realitate, deoarece oricât de

mult s-ar fi perfecþionat ºi rafinatmijloacele ºi tehnicile de influenþare ºipersuasiune în masã, într-o ºi mai maremãsurã audienþa þintã s-a emancipatcultural ºi intelectual. Uºor manipulabilede altãdatã doar prin ceea ce „scria lafoaie” sau „a zis la radio” sau „a arãtatla televizor”, masele au devenit critice,avizate, conºtiente, implicate, orgo-lioase ºi pragmatice. Altfel spus, suntastãzi mult mai puþin permeabile ºivulnerabile la vorba goalã sau joculpropagandistic. Ceea ce conteazã cuadevãrat pentru omul de rând alsecolului XXI nu mai este nici vorbadulce ºi nici imaginea ºoc, ci faptaconcretã, realã, verificabilã. Funcþie deacestea el îºi construieºte propriile-ijudecãþi de valoare, raþionamente ºi iadecizii în consecinþã, fie cã este vorbade una electoralã sau de unacomercialã.

Pe fondul exploziei mijloacelor decomunicare în masã ºi în timp real,evenimentele ºi evoluþiile ce ausuccedat sfârºitului Rãzboiului Recefurnizeazã suficiente argumente ce potdovedi trendul descendent din punct devedere al eficienþei privind mitulatotputernicei ºi multiseculareipropagande. În locul acesteia asistãmmomentan la un ºi mai periculos „dialogal surzilor”. Ultimele „succese”rãsunãtoare ale propagandei (prinproliferarea tehnicilor moderne derivateale acesteia) – invocate ºi astãzi înlucrãrile de specialitate – au fost celedin timpul primului rãzboi din GolfulPersic din 1991 ºi imediat apoi înpreajma ºi în cursul sângerosului rãzboicivil doin fosta Iugoslavie (mai ales celdin Bosnia din perioada 1992-1995).Acolo, în mijlocul deºertului irakian,PSYOPS-ul fie el alb sau negru, INFOOPS-ul ºi înºelarea militarã americanã

au repurtat succese notabile împotrivamai rudimentarei maºini de rãzboi a luiSaddam Hussein, tot aºa cumcampaniile de relaþii publice ºidiplomaþie publicã, susþinute demusulmanii ºi croaþii bosniaci în formalor cea mai agresivã, au avut efectepolitice ºi militare dintre cele maidistructive asupra sârbilor bosniaci înanii 1992-1995. S-ar putea spune cãaceste douã secvenþe conflictualeinformaþionale au marcat cântecul delebãdã al propagandei, cel puþin înformele cunoscute ºi aplicate astãzi:operaþii psihologice, INFO-OPS, relaþiipublice, diplomaþie publicã, înºelaremilitarã, etc. În timpul celor douãconflicte menþionate anterior cuvântul aavut într-adevãr putere în faþa forþeibrute ºi a influenþat sensibil desfã-ºurarea ºi deznodãmântul luptelor:militarii irakieni au dezertat în numãrmare, iar moralul lor combativ a fostzdruncinat ca urmare a operaþiilorpsihologice albe ºi negre desfãºurate detrupele americane, tot aºa cum sârbiibosniaci au suferit o gravã înfrângereimagologicã cu extrem de dureconsecinþe pe plan militar ºi politic, caurmare a campaniilor informaþionalecomandate ºi plãtite de musulmanii ºicroaþii bosniaci.

Ceea ce a urmat în istoria conflic-telor de la cumpãna dintre milenii au fosttot atâtea exemple de supremaþie aforþei brute în faþa a ceea ce am numitarme care nu ucid. Astfel, înaintea ºi întimpul rãzboiului dintre NATO ºiIugoslavia din primãvara anului 1999 caurmare a crizei din Kosovo, conflict ce lavremea respectivã pãrea sã arunceEuropa ºi lumea întreagã în flãcãrilecelui de-al treilea rãzboi mondial, niciuna dintre pãrþi nu a reuºit sã obþinãdominaþia/superioritatea informaþionalã



asupra celeilalte, scorul final alconfruntãrii fiind stabilit în favoareaNATO doar pe calea forþei ºi asupremaþiei militare aeriene. Cu toateeforturile, mijloacele ºi resursele puseîn joc, NATO nu a reuºit sã-ºi adjudeceo victorie informaþionalã (propagandisti-cã) clarã asupra regimului Milosevici,deoarece nu a obþinut efectele scontateasupra trupelor ºi populaþiei sârbe (cidimpotrivã) ºi nici nu a reuºit sãneutralizeze sau mãcar sã domineputernica maºinã de propagandã aBelgradului, atât pe plan internaþional ºicu atât mai puþin pe plan intern. Larândul lor, sârbii nu au fost înfrânþipropagandistic în 1999 pentru simplulmotiv cã nu au mai fost amuþiþi ºianihilaþi imagologic aºa cum pãþiserã în1992-1995, Belgradul reuºind sã-ºitransmitã mesajele ºi, mai ales, sãamplifice pânã la paroxism instinctulgregar al unitãþii populaþiei împotrivaatacului extern. Chiar dacã în timpulRãzboiului rece au fost poate cei maideschiºi dintre popoarele est-europenecãtre Occident, sârbii s-au doveditextrem de impermeabili ºi chiarrefractari la mesajele NATO, atuncicând le-au fost atacate interesele,simbolurile ºi mândria naþionalã. Niciacum NATO pare sã nu fi înþeles de cesofisticata ºi costisitoarea sa maºinãrieinformaþionalã (au fost aruncate atunciîn luptã nu numai resursele aliate derelaþii publice, dar ºi cele de PSYOPS,diplomaþie publicã, rãzboi electronic,intelligence etc.) nu a dat rezultatelescontate în rãzboiul din 1999, punândtotul pe seama absenþei canalelor ºivectorilor de comunicare occidentali înterenul iugoslav, acolo unde putea fiauzitã doar vocea regimului Miloºevici.Iatã însã cã deºi trupele KFOR deþin deºase ani controlul total al provincieiKosovo, iar numerosul personal UNMIKadministreazã întreaga infrastructurã,campaniile PSYOPS, care beneficiazãde toate condiþiile ºi resurselenecesare, par a se consuma în gol:majoritatea albanezã nu a avut reþineriîn a se deda la violente ºi ample epurãrietnice anti-sârbe ºi distrugeri în martie2004, iar minoritatea sârbã a boicotat,resemnatã într-o rezistenþã pasivã,alegerile kosovare din octombrie 2004.Cu alte cuvinte, în Kosovo dialogulsurzilor continuã nestingherit: NATO îºidisemineazã imperturbabil mesajele ºiîºi cheltuie campaniile sale INFO-OPS ºiPSYOPS într-o ignorare aproape deplinãa adevãratelor sensibilitãþi ºivulnerabilitãþi a majoritãþii audienþelorþintã, care continuã sã-ºi urmãreascã

imperturbabile interesele, prioritãþile ºimai ales propriile lor tradiþii culturale ºimentalitãþi. Eterna explicaþie, ajunsãchiar ºi slogan, cum cã efectelePSYOPS sunt vizibile doar pe termenlung, atunci când cuvântul se dovedeºtea fi mai puternic decât sabia, riscãridicolul ºi desuetudinea, deoarecelumea trãieºte astãzi într-un ritm atât dealert, încât nu mai sunt posibilerãgazurile expectative de altãdatã.

Nici în Bosnia Herþegovina, consi-deratã în 2004 drept una din misiunile„mature” ale NATO (ea debutând îndecembrie 1995, imediat dupã Acordulde la Dayton) nu se poate vorbi despre oeficienþã mult mai mare a utilizãrii pescarã largã a armelor care nu ucid(informaþionale, psihologice, de relaþiipublice, de CIMIC). Desigur, dupãaproape nouã ani de prezenþã masivã atrupelor NATO în cadrul misiunii IFOR ºiSFOR ºi miliarde de Euro vãrsate oficialºi neoficial, (pe canale mai puþin publicespre segmente corespunzãtoare a unorinterese specifice) tensiunile interetnices-au atenuat considerabil, dar nu audispãrut, tot aºa cum nici rivalitãþiledintre cele trei comunitãþi sârbe, croateºi musulmane, nu s-au estompat, ci autrecut într-o fazã mai …pragmaticã.Astfel, deºi în ultimul an al misiuniiSFOR, centrul de greutate al acesteia afost stabilit în capturarea sau predareacãtre Tribunalul Penal Internaþionalpentru Fosta Iugoslavie de la Haga acelor doi lideri bosniaci sârbiemblematici Radovan Karazdici ºigeneralul Radko Mladici, obiectivul nu afost atins pânã în momentul predãriimisiunii cãtre Uniunea Europeanã –EUFOR. Elementul de sprijin PSYOPS dinSFOR nu a precupeþit nici un efort ºi nici

un Euro (dintr-un buget de milioane deEuro) pentru a susþine acest obiectiv,dar singurul rezultat a fost declaraþiasoþiei lui Karazdici cum cã soþul ei –care tocmai îºi lansase un volum literar– nu se va preda niciodatã Tribunaluluide la Haga. Bosniacii nu s-au doveditdeloc sensibili la costisitoarele cam-panii de operaþii psihologice ce încer-cau sã stimuleze cumva capturareacelor doi acuzaþi de crime de rãzboi; pede altã parte, cei ce au parcurs în ultimiiani aceastã þarã au putut sesiza mareareceptivitatea ºi permeabilitatea lavalorile occidentului ºi banii orientuluiale cetãþenilor bosniaci.

Deºi mult mai rafinate ºi masivsusþinute atât doctrinar, cât ºi tehnic,operaþiile psihologice (PSYOPS-ul) ºicele informaþionale (INFO-OPS-ul)americane se dovedesc a avea, faþã denivelul investiþiilor, o eficienþã mai multdecât modestã în noul rãzboi din Irak.Nici înainte de începerea ofensivei dinprimãvara lui 2003, nici în timpul celorpatruzeci de zile de rãzboi efectiv ºi niciîn perioada urmãtoare, irakienii fie eimilitari sau civili, suniþi sau ºiiþi, membrisau nu ai fostului partid de guver-nãmânt, fanatici sau laici, nu au pãrut afi dispuºi sã plece prea mult urechea lacampaniile de PSYOPS, INFO-OPS, derelaþii publice sau de diplomaþie publicãa militarilor sau politicienilor americani.În Irakul post-Saddam totul pare a serezolva doar pe calea forþei, fie aceastasub forma atacurilor teroriste, rãpirilorºi decapitãrilor, fie sub cea a demon-straþiilor de forþã, bombardamentelor ºicelorlalte operaþiuni militare sau prinnegocieri secrete derulate de serviciilesecrete. În timpul sângeroaselor luptedintre infanteriºtii marini americanisprijiniþi de aviaþie ºi artilerie împotrivainsurgenþilor irakieni din Falluja de lasfârºitul lui aprilie 2004 au fost trimise înlinia întâi numeroase echipe tacticePSYOPS, diseminând avertismente, darºi mesaje pacificatoare adresate atâtpopulaþiei, cât ºi luptãtorilor, dar scorulfinal al bãtãliei a fost stabilit tot deploaia de obuze de artilerie ºi de bombede aviaþie.

Aceeaºi insensibilitate la INFO-OPS-ul ºi diplomaþia publicã americanã poatefi remarcatã ºi la majoritatea membrilorcomunitãþii internaþionale, care respingsau se delimiteazã într-o formã mai multsau mai puþin voalat-diplomaticã depoliticile americane în lume ºi în specialîn Irak. În mod special se distinge lumeamusulmanã, unde permeabilitatea lamesajele de sorginte americanã ºi occi-dentalã este mai micã decât oricând,



putându-se vorbi chiar de o înverºunareîn respingerea oricãrui punct de vedere,altul decât cel provenit din surse locale.Ca urmare „dialogul surzilor” întrelumea occidentalã ºi cea musulmanãeste mai mult decât „asurzitor”, fiecareparte încrâncenându-se în a-ºi predicapropria liturghie, fãcând parcã ab-stracþie de specificul ºi opinia celeilaltepãrþi. Aºa cum americanii cred doar înceea ce spune ºi aratã CNN-ul ºi FOX-ullor, tot aºa ºi arabii nu au ochi ºi urechidecât pentru Al Arabyia ºi Al Jazeeralor, la fel cum ºi francezii preferã – ºiasta nu doar din considerentelingvistice – TF1, M6 ºi Le Monde. Lasfârºitul anului 2004 generalul PervezMusharaff, preºedintele Pakistanului –þarã musulmanã din prima line pe frontulantiterorist – avertiza asupra pericoluluiunei noi „cortine de fier” dintre lumeacreºtinã ºi cea musulmanã. În ciudarafinãrii ºi supersofisticãrii tehnologicea mijloacelor de comunicare, creºtinii ºimusulmanii par a fi antrenaþi într-unimuabil ºi pãgubos „dialog al surzilor”,fiecare parte susþinând ºi impunând

propriile-i valori, ignorându-le pe aleceluilalt. Faptul cã americanii trimit ºidistribuie incredibil de sãracei populaþiiafgane mii de saci cu orez pe care esteimprimat „United States” ºi steagul custele ºi dungi, aceasta nu rezolvãproblema apropierii ºi încrederii întreamericani ºi afgani, a percepþiilor ºiconvingerilor unora despre ceilalþi. Aºacum în timpul Rãzboiului Rece fiecareparte îºi recita singurã propria partiturã,pãstrându-se surdã la intonaþiile ºirefrenul celeilalte, tot aºa astãzi fiecarevorbeºte singur doar pe limba lui,occidentalul ºi asiaticul, creºtinul ºimusulmanul, sãracul ºi bogatul.

Un exemplu de evidentã ineficienþã ainstrumentarului utilizat de operaþiileinformaþionale contemporane estefurnizat chiar de Statele Unite. Atât întimpul Rãzboiului Rece, cât ºi mai alesdupã crucialul moment 9/11, UnchiulSam nu a fãcut economii în promovareapropagandisticã a mesajelor, intere-selor ºi a valorilor sale. Dacã pentrudeceniile postbelice investiþiileCongresului SUA în posturile de radio

Voice of America sau Radio Free Europe(acestea fiind doar douã dintre cele maicunoscute exemple) s-au dovedit a fiextrem de eficiente pe termen lung, nuacelaºi lucru se poate spune desprestarea actualã a imaginii Americii. Unsondaj de opinie efectuat în zece þãri(Canada, Franþa, Marea Britanie,Spania, Japonia, Coreea de Sud,Australia, Mexic, Israel ºi Rusia) ºi datpublicitãþii în octombrie 2004 dovedeºteo evidentã înrãutãþire a imaginii StatelorUnite în exterior, dar mai ales în rândulaliaþilor tradiþionali. Astfel 74% dintrejaponezi, 70% dintre francezi, 67% dintresud-coreeni, 64 % dintre canadieni ºi60 % dintre spanioli mãrturiseau oopinie înrãutãþitã referitoare la StateleUnite decât în urmã cu doi, trei ani. Doarîn Israel majoritatea celor chestionaþiafirmau o îmbunãtãþire a percepþiilorreferitoare la Statele Unite, faþã deacum doi, trei ani. Pe de altã parte,Shibley Telhami, membru al grupului deconsilieri ai Casei Albe în domeniuldiplomaþiei publice nu se sfia ca înpreajma începerii campaniei electoraleprezidenþiale din Statele Unite (saupoate tocmai de aceea) sã afirmereferitor la imaginea Statelor Unite înstrãinãtate: Este mai rãu decât un eºec.Un eºec înseamnã cã ai încercat, dar nuai reuºit mai mult. Dar în acest moment,la trei ani dupã 11 Septembrie nu sepoate spune cã fost nici mãcar oîncercare, iar atitudinea arabilor ºimusulmanilor referitoare la StateleUnite, precum ºi nivelul de neîncredereîn Statele Unite sunt de departe mai reledecât acum trei ani. Ben Laden câºtigãprin neprezentare. Evaluarea specia-listului american confirmã dialogulsurzilor dintre lumea americanã ºi ceamusulmanã. Ceea ce mi se pare maigrav este faptul cã acelaºi articol punetoatã aceastã stare de lucruri negativãpentru Statele Unite doar pe seamanivelului considerat precar ºi insuficiental investiþiilor americane în diplomaþiepublicã ºi în propagandã în lumeamusulmanã. Bugetul Departamentuluide Stat pentru diplomaþie publicã în 2004a fost de doar 685 de milioane de dolari,din care doar 79 de milioane au fostalocate educaþiei ºi schimburilor cultu-rale cu þãrile din Orientul Mijlociu ºi sudasiatice, sume ce par infime faþã de cele30 de miliarde de dolari de care a dispusDepartamentului Securitãþii Interne(Homeland Security Department). Ceeace nu se spune ºi nici nu se recunoaºteînsã, este cã oricâte miliarde de dolaris-ar investi în diplomaþie publicã saupropagandã, acestea nu pot acoperi sau



înlocui lipsa unor acþiuni ºi politiciconcrete sau dimpotrivã nu pot anihilaacþiuni ºi strategii politice greºite sau cuefecte colaterale negative.

Diplomaþia publicã – ultima ºi ceamai rafinatã formã a propagandei – paresã fi devenit vârful de lance a politiciiexterne americane. Fundamentul strate-giei noastre de diplomaþie publicãconstã în antrenarea, informarea ºiinfluenþarea publicului strãin în scopulcreºterii înþelegerii valorilor, politicilor ºiiniþiativelor americane, explica PatriciaHarrison, asistentul secretarului de statpentru educaþie ºi probleme culturale înfaþa Comitetului pentru Relaþii Interna-þionale al Congresului Statelor Unite.Mai categoricã, Margaret Tutwiller, fostsubsecretar de stat pentru diplomaþiepublicã ºi relaþii publice, privea instru-mentele diplomaþiei publice ca pe niºtearme inteligente cãrora trebuie sã li sedea prioritate la acelaºi nivel cu unportavion. Amândouã sunt la fel deimportante. Aºadar americanii par sã sefi repliat în spatele noii „gãselniþe” -diplomaþia publicã, apreciatã ca o nouãvedetã în panoplia „armelor care nuucid”. Poate cã acest nou derivat nu vaavea aceeaºi eficienþã cu duratãlimitatã, precum cele de PublicRelations, PSYOPS, sau INFO-OPS, toatedistilate din strãvechea propagandã.

Indiferent de nivelul de performanþãal softului ºi al hardului propagandisticaruncat în arena internaþionalã eficienþautilizãrii oricãreia dintre armele care nuucid depinde în mod direct ºi nemijlocitde faptele, acþiunile, deciziile concreteºi imediate aparþinând emitentului,oricine ar fi acesta. Spre exemplu,celebrul Plan Marshall din anii 50 aplicatîn Europa occidentalã de cãtre StateleUnite poate fi considerat drept cea maimare operaþiune de CIMIC din istorie ºiîn acelaºi timp centrul de greutate alunei vaste operaþii informaþionalestrategice cu obiective anticomunistepe termen lung. În perioada imediatpostbelicã, foarte modernele conceptede CIMIC, PSYOPS sau INFO OPS nuexistau, dar esenþa lor funcþiona.Propaganda pro-americanã ºi anti-sovieticã în Europa de vest s-a doveditatât de eficientã, în ciuda unui puterniccurent ºi a ofensivei partidelor destânga finanþate de Moscova, tocmaidatoritã masivei ºi foarte vizibileisusþineri economice revãrsate prinPlanul Marshall. Vest-europenii rãvãºiþide rãzboi, lihniþi de foame ºi lipsuri de totfelul au crezut în mitul americanpropovãduit de propaganda UnchiuluiSam, pentru cã aceasta a fostargumentatã prin sacul de banistrãlucind de stele ºi dungi al acestuia.

Astãzi, chiar dacã pot fi în continuareamãgiþi pentru o scurtã perioadã detimp, emancipaþii cetãþeni ai planeteiinformaþionalizate au devenit din ce înce mai susceptibili, mai critici ºi maiexigenþi în faþa avantajelor de mesaje ºiimpulsuri informaþionale revãrsateasupra lor ºi nu mai pot fi amãgiþi cuvorbe goale, oricât de frumoase ºi decredibile ar fi ele. Homo sapiens XXI arenevoie de confirmãri reale, palpabile ºiimediate pentru a crede cele doar spunepentru a reacþiona în consecinþã. Cu altecuvinte, propaganda secolului XXI oridevine esenþialmente acþionalã, fapticã,ori va cãdea iremediabil în desuetudine.

Una din soluþiile la aceastã dilemãpoate cã este extinderea conceptului de„operaþii bazate pe efect” sau EBO de la„Effect Based Operations”. Acesteaurmãresc în esentã aceleaºi schimbãricomportamentale sau decizionale aleþintelor (asemãnãtoare obiectivelorINFO OPS), dar nu prin discursuri saucampanii informaþionale bazate pemesaje transcrise verbal sau vizual, ciprin acþiuni militare concrete care suntplanificate ºi desfãºurate pornind de laatingerea unui anumit efect punctual,bine definit. Cu alte cuvinte, în cadruloperaþiilor bazate pe efect nu se maipune problema unei influenþãri exclusivneletale a þintelor, ci ºi prin efectulpsihologic al distrugerii fizice sau aldemonstraþiei de forþã. Altfel spusatunci când „vorba dulce” nu mai aducenimic, se poate folosi ºi acþiuneamilitarã directã, þintitã precis careconduce inevitabil spre un anumit efect,chiar dacã acesta este mai limitat caîntindere sau persistenþã în timp decâtcel avut în vedere de campaniilepropagandistice sau de operaþiiinformaþionale.

Intrat în filozofia militarã a NATO ºinu numai, fiind aplicat chiar de câþivaani, conceptul de operaþii bazate peefect se dovedeºte a fi ºi purtãtorul unor„efecte colaterale” previzibil adverse.Pot fi luate în considerare operaþiuneaNATO „Allied Force” îndreptatã înperioada martie-iunie 1999 împotrivaIugoslaviei ºi atacul Al Queda asupraStatelor Unite din 11 septembrie 2001.Ambele acþiuni au fost, mãrturisit saunu, gândite, planificate pe principiuloperaþiilor bazate pe efect ºi aucunoscut într-o mãsurã mai mare saumai micã, efecte colaterale previzibilopuse efectului principal avut în vedere.În primul caz efectul principal avut învedere de NATO a fost acela de a-ldetermina pe Milosevici, prin forþacopleºitoare a bombardamentelorasupra Iugoslaviei, combinate cu acþiunidiplomatice, sã accepte imperativele

occidentale în Kosovo. În specialbombardamentele au avut efectecolaterale adverse prin solidarizareapopulaþiei sârbe în jurul rezistenþei anti-occidentale ºi anti-americane a luiMiloºevici (pe care mulþi îl antipatizauiniþial), simultan cu sensibila fisurare asolidaritãþii rãzboinice anti-sârbe aopiniei publice aliate. Desigur efectulprincipal urmãrit a fost în cele din urmãatins, antipatia sârbilor faþã deoccidentali a început sã se risipeascã(resentimentele însã rãmân) iar fisurasolidaritãþii aliate nu a condus în acelmoment la o rupturã, dar fenomenul s-arepetat în primãvara lui 2003 în contextulcrizei ºi rãzboiului din Irak. Era însã deaºteptat reacþia emoþionalã, cu pro-funde rãdãcini istorice, a sârbilor, la felca ºi dispersia opiniei publice aliate, ces-a comportat potrivit conform unortrenduri tradiþionale (vezi cazul Greciei,Italiei ºi Franþei). În al doilea caz deoperaþie bazatã pe efect – respectivmega-atacul terorist de la 11 septembrie– din nou se poate constata îndeplinireaefectului urmãrit de Al Qaeda, acela deîngrozire, umilire ºi pedepsire a StatelorUnite (dacã doar acestea au fostefectele urmãrite de Ben Laden) Efectulcolateral perfect previzibil al acestuiatac terorist (vezi precedenta Zi ainfamiei – atacul japonez asupra PearlHarbor la 7 decembrie 1941) a fostdeclanºarea rãzboiului mondial anti-terorist în care Statele Unite ºi-auangajat teribila lor forþã militarã ºieconomicã: Afganistanul a fost ocupat,suporterii talibani eliminaþi ºi bazele AlQaeda distruse, apoi Irakul a fost ºi elinvadat ºi ocupat în timp ce lideriiteroriºti sunt vânaþi nu numai deserviciile secrete din toatã lumea, darsunt lichidaþi chiar ºi cu rachetele. Maimult ca niciodatã Occidentul ºi-adezvoltat structuri de apãrare ºi luptãantiteroristã, iar lumea musulmanã ºicea arabã este din ce în ce mai reticentperceputã.



La începutul veacului trecut,savantul polihistoric Nicolae Iorga(1871-1940) dezvolta cele dintâi cursuriuniversitare de geopoliticã dinRomânia, fãrã a le numi astfel, în faþaofiþerilor elevi (studenþi) de la ªcoalaSuperioarã de Rãzboi din Bucureºti,astfel: Chestiunea Rinului(1912),Chestiunea Dunãrii(1913), ChestiuneaMãrii Mediterane (1914), ChestiaOceanelor (1919). Erau aceste cursuriun demers istoric amplu asupra a ceeace astãzi se denumeºte ca fiind zonegeostrategice (zona Rinului, zonaDunãrii, zona Mediteranei, zonaOceanelor) cu un permanent factor derisc de-a lungul istoriei.

Spre exemplu, în viziunea lui NicolaeIorga chestiunea Rinului era „problemastãpânirii cursului Rinului din timpurifoarte îndepãrtate (…) anterioare ereicreºtine”. Nicolae Iorga preciza:„Popoarele se schimbã, aºezãmintelede stat capãtã altã înfãþiºare, ideile caredominã lumea nu mai sunt aceleaºi; cutoate acestea, necesitãþile geograficeimpun totdeauna o problemã a Rinului”.Pe parcursul celor 24 de prelegeri alecursului Chestiunea Rinului – spre arãmâne în cadrul aceluiaºi exemplu – N.Iorga realiza o radiografie impresionantde exactã a zonei renane ca zonãgeostrategicã vitalã a vestului Europei,adicã o zonã în care conflictul armat ajucat de-a lungul istoriei un rol activ; ozonã cu risc permanent, am spune întermenii utilizaþi astãzi.

A revenit savantului istoricGheorghe I. Brãtianu(1898-1953), disci-polul ºi continuatorul lui N. Iorga, sãîntreprindã analiza zonei Mãrii Negre,sub raport istoric ºi geopolitic. Mai întâiun curs, Chestiunea Mãrii Negre, predatîn anii 1941-1942 la UniversitateaBucureºti, apoi monografia ºi capodo-pera sa ºtiinþificã Marea Neagrã. De laorigini pânã la cucerirea otomanã,apãrutã postum la München, în 1969. Sãnotãm, în context, cã tânãrul Gheorghe

I. Brãtianu, în 1922 (avea 24 de ani), lasugestia ºi îndemnul lui Nicolae Iorga, aîntreprins ample cercetãri în Arhiveledin Genova ºi Neapole, copiind ºipregãtind pentru tipar, în limbafrancezã, Actele Notarilor genovezi dinPera ºi Caffa de la sfârºitul secolului alXIII-lea(1281-1290), în vederea docto-ratului la Sorbona cu Ferdinand Lot(1866-1952). În mai 1929 va susþinepublic teza sa de doctorat Recherchessur commerce génois dans la Mer Noirau XIII-e siècle, tipãritã în acelaºi an laParis ºi comentatã elogios în presa despecialitate.

Aºadar, chestiunea Mãrii Negre,rezolvatã sub raport ºtiinþific deGheorghe I. Brãtianu, încununa unproiect amplu, deschis de Nicolae Iorgala începutul veacului trecut. CumNicolae Iorga a fost ucis miºeleºte la27/28 noiembrie 1940, iar Gheorghe I.Brãtianu i-a urmat la Universitate, caprofesor ºi apoi ca decan al Facultãþii deLitere, acesta a sãvârºit, prin cursulChestiunea Mãrii Negre din anii 1941-1942, un act de continuitate în sferacercetãrilor istorice în domeniu. Dar nuunul liniar, simplu, ci deosebit decomplex, unde problema originii ºiformãrii unitãþii româneºti o dezvoltalegatã de ieºirea la Marea Neagrã,precum ºi de stãpânirea de cãtre românia Gurilor Dunãrii.

În acest sens, Gheorghe I. Brãtianu,în februarie 1942, concomitent cu cursulChestiunea Mãrii Negre de la Univer-sitate, a dezvoltat la ªcoala Superioarãde Rãzboi din Bucureºti cursul Originileºi formarea unitãþii româneºti, care astat la baza lucrãrii cu circulaþieinternaþionalã Origines et formation del`unité roumaine, tipãritã la Bucureºti în1943.

În cursul de la Universitate, dar ºi încursul de la ªcoala Superioarã deRãzboi, Gheorghe I. Brãtianu a dezvoltatconcepþia sa geopoliticã ºi geoistoricãprivitoare la zona Mãrii Negre ºi

importanþa cardinalã a acesteia pentrudestinul Neamului Românesc. Încontext, a operat cu noþiuni precumspaþiul etnic, spaþiul vital, spaþiul desecuritate, care erau esenþialmentenoþiuni geopolitice, dar al cãror conþinutºi semnificaþie – dupã cum se va arãta –nu-ºi propuneau sã promoveze / expliceo politicã expansionistã (a se avea învedere cã în anii 1941-1942 cândGheorghe I. Brãtianu dezvolta laUniversitate cursul sãu ChestiuneaMãrii Negre, iar la ªcoala Superioarã deRãzboi cursul Originile ºi formareaunitãþii româneºti, România se afla de la22 iunie 1941 în plin rãzboi, alãturi deGermania, contra Uniunii Sovietice), cidimpotrivã, una defensivã ºi pentrudrepturi legitime – politice, morale, isto-rice: recuperarea teritoriilor româneºti –Basarabia ºi nordul Bucovinei, rãpitesamavolnic de U.R.S.S. prin ultimatum-urile din 26 ºi 28 iunie 1940.

De remarcat, în acelaºi context, cãîn anii 1941-1944 a apãrut la Bucureºti ,sub îndrumarea unui comitet de direcþiece îl avea în fruntea sa pe Gheorghe I.Brãtianu, publicaþia academicã – primade acest gen în România – intitulatãsemnificativ „Geopolitica ºi Geoistoria.Revistã românã pentru sud-estuleuropean”, a cãrei scop esenþial era, înfapt, pledoaria pentru aceleaºi drepturipolitice, morale ºi istorice ale românilor:„Prezentul geopolitic, într-un cuvânt,numai în legãturã cu trecutul geoistoricse poate bine ºi complet înþelege”.

Mai mult, a fost o preocupareconstantã pentru Gheorghe I. Brãtianude a cunoaºte „pe viu” arealul pontic,fie privit din avion, fie cu varia prilejuri,inclusiv în vara anului 1942, când, caofiþer de rezervã mobilizat, a vizitatCrimeea, pe traseul localitãþilor (de laest la vest) Starâi Krim (vechiul Solhat),

Gheorghe I. Brãtianuºi Marea Neagrã

dr. Aurel Pentelescu

O b i e c t i v Marea Neagrã



Feodosia (vechea Caffa), Sudak (vecheaSoldaia), Yalta, Sevastopol, Mangup º.a.

Aceasta sunt, pe scurt, împrejurãrileîn care Gheorghe I. Brãtianu a dezvoltatconcepþia sa geopoliticã ºi geoistoricãasupra bazinului Mãrii Negre – zonãgeostrategicã cu factor de risc ridicat,în care, la acea datã, România eraimplicatã prin conflict armat nemijlocit.Mãreþia lui Gheorghe I. Brãtianu, dacãse poate vorbi în astfel de termeni - ºicred cã se poate, fãrã a exagera sau aaluneca pe toboganul hagiografiei –, aconstat în detaºarea cu care el aanalizat, cu argumente istorice indu-bitabile, rolul Mãrii Negre ºi al GurilorDunãrii în destinul românilor ºi nunumai. „Politicul – afirma Gheorghe I.Brãtianu în faþa ofiþerilor elevi (studenþi)de la ªcoala Superioarã de Rãzboi, înfebruarie 1942 – poate fi adus deîmprejurãri (…) sã tacã ºi sã tolerezemulte. Istoricul are însã altã menire. Eltrebuie sã se considere pãstrãtorul unuipatrimoniu sacru al trecutului, din carese împletesc conºtiinþa ºi demnitateaunei Naþiuni. De aceea, mai mult caoricine, el nu poate rãmâne indiferentnici faþã de adversari, nici faþã deprieteni”.

Odatã premisa fixatã, Gheorghe I.Brãtianu a dezvoltat gradual viziunea sa:„Este coroana munþilor (Carpaþi – n.n.),mai trainicã decât oricare alta, trimisãde la Roma (aluzie la coroana trimisã depapa pentru ªtefan I, întemeietorulstatului ungar – n.n.) sau de aiurea, pecare Dumnezeu a aºezat-o pe frunteaNeamului Românesc. Este cetateaaceasta naturalã, ale cãrei ziduri suntmunþii de jur împrejur, ale cãrei ape serevarsã la sud, la est, la vest, cãtrecâmpia Dunãrii, vãile Nistrului ºi aleTisei (…) Prin Dunãre, se face legãturaspaþiului carpatic cu acela al EuropeiCentrale, cu a doua cetate de munþicare dominã aceastã parte a Europei,masivul Boemiei; spre sud cu PeninsulaBalcanicã care atinge cele trei mãri:Neagrã, Egee ºi Adriaticã. În acestspaþiu e însã o poartã deschisã asuprastepei. De altfel numele însuºi al cetãþiide margine o aratã; vechea noastrãTighinã a purtat numele turcesc deBender. Bender înseamnã poartã. Estepoarta pe care s-au revãrsat nestã-vilirile din stepã, pânã la imperialismulrusesc”.

ªi încã: „Suntem deci aºezaþi înaceastã regiune într-un spaþiu triplu

complex, în care se încruciºeazãinfluenþe venite din Europa Centralã; dinsud, din Balcani; din est, din stepeleruseºti ºi asiatice. Din aceste treidirecþiuni au venit pe rând toate forþelecare ºi-au exercitat aici influenþa (…)Cucerirea de la sud a început totdeaunaprin stãpânirea bazinului Mãrii Negre.Acela care a stãpânit Marea Neagrã, înmod necesar a trebuit sã-ºi întindãstãpânirea ºi asupra teritoriului carpaticºi dunãrean (subl.n.). Aºa au fãcutromanii în zilele lui Traian, aºa au fãcutturcii lui Mahomed ºi Soliman înveacurile XV ºi XVI”.

Ca urmare, Gheorghe I Brãtianuconchidea: „Unitatea românilor, dinpunct de vedere al spaþiului, e o pro-blemã care se desfãºoarã între doifactori constanþi, între munte ºi mare. Ease menþine, ca existenþã de stat ºi neam,pornind din munþi (…) Ea se dezvoltã înfuncþie de mare”. ªirul exemplelor datede Gheorghe I. Brãtianu pe firul istorieiNeamului Românesc, la aceastã temã,este destul de bogat, adus pânã la zi,adicã în anii 1941-1942. Câteva exemplesemnificative:

„În împrejurimile vitregi de la 1918(prin pacea de la Bucureºti din 24aprilie/7 mai 1918 România era silitã sãcedeze Dobrogea, sã accepterectificarea de frontierã pe Carpaþi înfavoarea Austro-Ungariei, plus obligaþiieconomice împovãrãtoare – n.n.), cânda trebuit sã se limiteze expansiuneaunitãþii noastre, unde s-a încercataceastã mãrginire? În munþi ºi la mare.Ce a câºtigat mai târziu România Mare?Munþii ºi marea”. Pentru ca apoi analizasã continue astfel:

„Acum doi ani (în 1940 – n.n.),printr-o tragicã potrivire de împrejurãri

(…) unde s-a deschis acest procespolitic ºi militar? Tot între cei doi factoriai istoriei ºi unitãþii noastre: la munte ºila mare”.

ªi încã, în continuare: „Pe ce laturãa hotarelor a început sã creascã dinnou nãdejdea acestui Neam în destinulsãu? Deocamdatã pe latura mãrii, undes-a ajuns sã recâºtigãm o parte din ceeace am pierdut”. Basarabia a fosteliberatã la 26 iulie 1941, cu sprijingerman. Administraþia maghiarã se maiafla în partea de nord-est a Tran-silvaniei, pe Carpaþi, în urma dictatuluide la Viena din 30 august 1940 º.a.m.d.

Pe drept cuvânt Gheorghe I.Brãtianu conchidea: „Între aceºti doifactori (muntele ºi marea – n.n.), sepoate defini ceea ce vom denumi (…)spaþiul unitãþii româneºti”. Aceastãconcluzie se aflã în cursul de la ªcoalaSuperioarã de Rãzboi, din februarie1942. În cursul de la Universitate,Chestiunea Mãrii Negre, Gheorghe I.Brãtianu etala aceeaºi concluzie, dar înurmãtorii termeni academici:

„Noi nu suntem izolaþi pe continent.Noi nu suntem în situaþia unei Irlandeinsulare, care intrã la intervale desecole în lumina actualitãþii istorice, saua unei Suedii, pentru care a trebuitenergia unui Gustav Adolf sau a unuiCarol al XII-lea, ca s-o aºeze în mijloculunor împrejurãri de istorie universalã.Noi trãim aici la o rãspântie de drumuri,la o rãspântie de nãvãliri ºi imperia-lisme. Noi nu putem fi desfãcuþi dinîntregul complex geografic, care nemãrgineºte ºi hotãrãºte în acelaºi timpdestinul între cele douã dominante:muntele ºi marea (subl.n)”.

Actualitatea acestor consideraþiiimpresioneazã ºi astãzi! „Noi nu putem



fi desfãcuþi din întregul complexgeografic, care ne mãrgineºte ºihotãrãºte în acelaºi timp destinul întrecele douã dominante: muntele ºimarea”… De fapt, geopolitica aratã pecriterii riguroase cum destinul istoric alunui stat, al unei naþiuni este hotãrât ºimãrginit (constrâns!) de spaþiulgeografic în care se aflã din vremuriîndepãrtate.

Cât priveºte noþiunile geopolitice despaþiu – etnic, vital, de securitate –,savantul Gheorghe I. Brãtianu a dez-voltat în acei ani, 1941-1942, o concepþieoriginalã, care meritã a fi etalatã ºiastãzi, ca bun câºtigat în cercetareaistoricã ºi geopoliticã româneascã. „Înistoria noastrã – afirma Gheorghe I.Brãtianu –, munþii ocupaþi ºi mareaînchisã (în sensul de fãrã ieºire la mare– n.n.) ne sugrumã libertatea ºi viaþanaþionalã (…) Marea liberã ºi munþii înmâinile noastre sunt pentru noi nunumai spaþiul vital, dar condiþiuni vitale,sau mai bine zis, însãºi elementeleexistenþei noastre (subl. n.)”.

În acest context, este lesne desesizat cã spaþiul etnic „e spaþiul în caretrãieºte acelaºi neam, acelaºi popor, cuaceeaºi limbã, cu aceeaºi conºtiinþã deorigine, cu tot ce defineºte, în termenimoderni ai cuvântului, o naþiune”. ªiîncã: „Spaþiul etnic, pentru aceastachiar, este o stare de fapt; stare de faptcare desigur nu este inamovibilã, pentrucã ea trebuie sã þinã seamã de foartemulte elemente, care se pot transformaîn timp, de potenþialul demografic alunui popor, de forþa de expansiune aconºtiinþei ºi culturii sale, care poatecreºte sau scãdea; la un moment dat alistoriei, spaþiul etnic este însã o stare defapt”.

Potrivit concepþiei lui Gheorghe I.Brãtianu, noþiunea spaþiu vital în raportcu cea de spaþiu etnic „este desiguraltceva; este spaþiul pe care se întinde,indiferent de conþinutul etnic, forþa deexpansiune a unei mari naþiuni, forþa deexpansiune întemeiatã fie pe potenþialulei demografic, care nu mai încape înlimite prea strâmte, fie pe o puternicãdezvoltare economicã, industrialã, carenu-ºi aflã dezvoltarea în marginile(limitele – n.n.) acelui stat ºi trebuie înmod fatal sã cuprindã ºi regiuni maiîndepãrtate”. ªi încã: „Spaþiul vitalaparþine deci marilor puteri, cu forþa depãtrundere ºi expansiune mondialã (…)

îmi apare ca o noþiune în primul rândofensivã”.

În concepþia lui Gheorghe I. Brãtianuspaþiul de securitate „este o chestiunede existenþã”, fiind „o noþiune cucaracter defensiv, pentru cã condiþiilesale sunt împrejurãrile necesare însãºipãstrãrii vieþii unui neam”. ªi încã:„Spaþiul de securitate ar fi cel definit decondiþiile vitale elementare aleexistenþei naþionale (…) Desigur cãacolo unde coincide cu spaþiul etnic,poziþia este cea mai tare, cea mainediscutabilã”. Adaugã imediat: „Dinfericire, dacã este vorba de problemelenoastre(ale românilor – n.n.), în foartemulte laturi ºi chiar în cele mai multe,coincidenþa este absolutã între spaþiuletnic ºi spaþiul de securitate”.

Realist, cu o mare putere de pã-trundere a adevãrului istoric, GheorgheI. Brãtianu precizeazã cã „sunt spaþiietnice româneºti care nu intrã înalcãtuirea acestui spaþiu de securitate”.Exemplificã cu românii din Timoc ºi ceide-a lungul Dunãrii sau aromânii dinMacedonia, Epir sau Albania; la fel,românii de dincolo de Nistru ºi Bug,chiar ºi la Marea de Azov º.a.m.d.Gheorghe I. Brãtianu conchide înaceste cazuri, astfel: „Sunt desigurspaþii etnice, dar prea îndepãrtate demiezul în jurul cãruia se constituieunitatea neamului nostru, pentru a leputea cuprinde în noþiunea de spaþiu desecuritate”.

În acelaºi context al dezbaterii,Gheorghe I. Brãtianu afirmã: „Într-ocetate naturalã (precum cea a MunþilorCarpaþi – n.n.), un spaþiu de securitatenu poate admite doi stãpâni”. Apoiadaugã: „Dar sunt alte teritorii maidepãrtate care sunt ºi ele legate desecuritatea spaþiului românesc, chiar înînþelesul mai restrâns în care îl privim.Dacã pe latura munþilor problema seînfãþiºeazã atât de simplu, pe laturamãrii, ea este mai complexã”.Exemplifica cu scrisoarea lui ªtefan celMare din 1478: „De se vor pãstra acestedouã cetãþi (Chilia ºi Cetatea Albã) turciivor putea pierde ºi Cafa ºi Crâmul”, ar fiporuncit marele voievod. ªi Gheorghe I.Brãtianu adaugã imediat: „Nu putemtãgãdui cã în mare parte cele douãpoziþii cheie ale Mãrii Negre –Strâmtorile ºi Crimeea –, sunt ºi douãpoziþii cheie ale securitãþii româneºti”.Pentru a comenta în continuare:„Înseamnã sã întindem pânã la ele

spaþiul de securitate, înseamnã sãrevendicãm, ca alte popoare balcanice,stãpânirea Constantinopolului ºi aStrâmtorilor, sau crearea de bazepermanente în Crimeea? Nu cred cã ar fibine sã ajungem la asemenea con-secinþe”.

ªi nici nu s-a ajuns, nici în 1941-1944ºi nici ulterior! Dar adevãrul a rãmas: nune poate fi indiferent ce se petrecedincolo de frontiera de stat a României.În epocã, Gheorghe I. Brãtianu conclu-ziona astfel: „În spaþiul nostru de secu-ritate intrã (…) problema Strâmtorilor,prelungirea Gurilor Dunãrii ºi a Porþilorde Fier, care îi reguleazã cursul, dupãcum intrã ºi aceea a bazelor aeriene ºinavale (sovietice – n.n.) ale Crimeii. Nune poate fi indiferent, chiar dincolo dehotarul nostru, cine le stãpâneºte”.Preciza în acest context: „Înseamnãaceasta cã vom revendica Constanti-nopolul sau cã vom transforma Crimeeaîntr-o permanentã garnizoanã româ-neascã? Desigur, nu. Nu putem com-plica aceastã problemã în acest fel (…)Un lucru însã rãmâne sigur, cã noþiuneaspaþiului de securitate presupune cã noinu putem rãmâne indiferenþi de ce sepetrece în aceste douã poziþii-cheie(Strâmtorile ºi Crimeea – n.n.) ale uneimãri atât de strâns legate de existenþanoastrã”.

Iatã, aºadar, o chestiune geopoliticãºi geoistoricã licitatã de savantul istoricGheorghe I. Brãtianu în condiþiile con-cret istorice ale celui de-al doilea rãzboimondial ºi care, prin problematicaridicatã, dar mai ales prin prelungireaanalizei ºi a concluziilor rezultate soli-citã statut de actualitate, întrucâtvizeazã existenþa ºi unitatea NeamuluiRomânesc ce se întemeiazã, practic, pecei doi factori geografici vitali: munteleºi marea.

Subliniem, în final, cã dacã din punctde vedere politic / geopolitic ºi geo-istoric problemele Mãrii Negre – aºacum le-a vãzut istoricul Gheorghe I.Brãtianu – îºi pãstreazã în linii generaleactualitatea, altele sunt azi aspectelestrict concrete, îndeosebi cele de ordineconomic. Oricum, spaþiul Mãrii Negrerãmâne în continuare o zonã geostra-tegicã de primã importanþã pentruRomânia, cu încã multipli factori de risc.Doar înþelepciunea ºi voinþa realã aguvernanþilor o poate menþine în afarasituaþiilor de conflict.



Ne-am fi aºteptat ca revoluþia din februarie ºi indisciplinacare a urmat în rândurile armatei ruse sã-i contamineze ºi pemilitarii români. Înfrângerea din anul 1916 ºi iarna asprã a lui1917 i-au adus la limita suportabilitãþii fizice ºi emoþionale. Înrapoartele inamicului cu privire la prizonierii români ºi dezer-torii de la începutul anului 1917 se vorbeºte despre o uzurã derãzboi generalizatã, despre soldele neplãtite, lipsa alimen-telor, pâinea insuficientã, îmbrãcãmintea sãrãcãcioasã,numãrul tot mai mare de soldaþi fãrã încãlþãminte ºi, „la ordi-nea zilei“, boala. Deºi sursele datelor de mai sus ar putea fisusceptibile de subiectivism – în special dezertorii –, ele suntconfirmate de altele. Membri ai Misiunii Militare Franceze auraportat despre ofiþeri care-ºi neglijau oamenii – „îi lãsaunemâncaþi timp de douã zile“, unii dintre ei murind de inaniþie–, despre „o mizerie cumplitã ºi o înfometare cruntã“. Într-unraport din luna martie, semnat de ofiþeri ai statului major rus alfrontului, se vorbea despre „creºterea nemulþumirii în rândulmilitarilor români... posibilitatea ca revoluþia sã fie îndreptatãîmpotriva boierilor.“

Militarii ruºi profitau de aceastã stare de lucruri pentru aîncuraja o reacþie revoluþionarã din partea românilor. În pofidabarierelor lingvistice ºi a separãrii în teren (care împiedicatrupele române de pe front sã înþeleagã detaliile), discuþiiledespre revoluþie aveau loc în împrejurãri dintre cele maivariate. Un prizonier român le-a declarat austriecilor, lainterogatoriu, cã soldaþii ruºi au venit la ei, pe front, ca sã-idetermine sã depunã armele. Din declaraþia unui ofiþer român,reþinem cã un militar rus i-a vizitat pe români pe câmpul deinstrucþie, însã, în loc sã le vândã þigãri, a început sã discutecu ei probleme politice, [spunând] cã [ruºii] nu mai vor rãzboi,fiindcã nu mai erau motivaþi sã lupte. La întrebarea noastrã„dar unde o sã ajungem?“, el a rãspuns „acþionaþi ºi procedaþica noi: pace ºi republicã. Nu vedeþi cã luptaþi pentru boieri?“

Cele mai multe tentative de a rãspândi idei revoluþionare înrândul soldaþilor români erau neoficiale: întâlniri în timpul liberîn oraº ºi în tren. Conform unui raport al Siguranþei române,ruºii care vorbeau româneºte îi îndemnau pe soldaþii româniîntâlniþi pe stradã sau la piaþã sã nu mai lupte ºi sã nu-ºi maiasculte ofiþerii. Le spuneau sã le urmeze exemplul ºi sãrenunþe la luptã, altminteri þara va fi a boierilor ºi nu a lor.

În ciuda eforturilor susþinute ale istoricilor marxiºti, lipsescdovezile unor reacþii semnificative la asemenea încercãri.Organele de securitate au raportat existenþa unor manifestecu conþinut revoluþionar în unele unitãþi militare, de unde„circulau de la un regiment la altul“, precum ºi un caz de„soldaþi români ºi ruºi care distribuiau literaturã cu conþinutrevoluþionar pe ruta de cale feratã Buhuºi-Piatra Neamþ.“ Pede altã parte, conform serviciilor secrete inamice, majoritateasoldaþilor români din linia frontului nu prea auziserã desprerevoluþie. Lipsa încrederii, atunci când era sesizatã, era pusãpe seama altor cauze. Referirile la revoluþie, atâtea câte aufost, din partea prizonierilor români, erau, aproape invariabil,ostile. Unul dintre puþinele comentarii favorabile l-a avut unsoldat, care credea cã revoluþia i-ar putea determina pe ruºisã se întoarcã în þara lor.

Cât priveºte dezertãrile, se pare cã revoluþionarii ruºi auavut ceva mai mult succes la soldaþii români, deºi numãrulacestora era destul de mic. Totuºi, în anul 1917, atât înainte,cât ºi dupã luptele sângeroase din varã, numãrul soldaþilorromâni dezertori a crescut. Scriitorii români marxiºti afirmã cãmajoritatea dezertãrilor nu erau motivate politic. Multe, dacãnu cele mai multe, se datorau condiþiilor mizerabile din armatãºi, în al doilea rând, se bazau pe promisiunea austro-germanãcã astfel se vor putea întoarce mai curând acasã, în Moldova.Unii dintre dezertori nu recurgeau la aceastã soluþie, darpreferau sã se refugieze în direcþia opusã, adicã în DeltaDunãrii sau, dincolo de Prut, pe teritoriul rusesc. Erau ajutaþide trupele ruse, de unde primeau uneori uniforme ruseºti. LaIaºi ºi în alte oraºe mari, grupuri de soldaþi ruºi, sprijiniþi desimpatizanþi români, au realizat o „cale feratã secretã“ pentrutrecerea dezertorilor în Rusia. Sovietele garnizoanelor ruseºtide pe malurile Prutului împiedicau arestarea lor, cu ajutorulautoritãþilor de frontierã. Au existat ºi câþiva marinari românicare au ales acelaºi traseu, sãrind de pe vapor sau din garã înDunãre ºi ajungând înot pânã în imensitatea Deltei sau peteritoriul rusesc; acolo, împreunã cu revoluþionari ruºi, o partedin dezertori au pus bazele unui „comitet revoluþionar.“ Totuºi,nelãsându-ne amãgiþi de atenþia acordatã de aceºti autorimarxiºti unor astfel de incidente, nu putem sã nu constatãmabsenþa reacþiei armatei române la dezertãri ºi alte probleme,

Glenn E. Torrey

Armata revoluþionarãrusã ºi România. 1917

Glenn E. Torrey, profesor de istorie la Emporia State University, doctor al Universitãþii din Oregon, a studiat în România cuburse Fullbright ºi IREX (1961-62, 1966-67, 1972, 1976, 1983 ºi 1990). A publicat mai multe cãrþi ºi articole despre participareaRomâniei la primul rãzboi mondial, dintre care amintim: Generalul Berthelot ºi România. Memorii ºi corespondenþã (1987); HenriMathias Berthelot: Soldat al Franþei, apãrãtor al României (2001); Când trãdarea era o crimã: Cazul colonelului AlexandruSturdza din România (1992). Acum lucreazã la o carte la cãrei titlu provizoriu este Frontul român. 1916-1918.

Fragmentul pe care îl redãm în continuare face parte din cartea Armata revoluþionarã rusã ºi România. 1917, apãrutã în1995, la Pittsburg, ºi a cãrei versiune în limba românã va vedea lumina tiparului la Editura Militarã.

Traducerea îi aparþine Danei Constantin.



pe care le provoca armata rusã. Asupra acestui punct aucãzut de acord observatorii atât din partea aliaþilor, cât ºi ainamicului. Iatã concluzia fãrã echivoc a ataºatului militar alItaliei: „Armata ºi populaþia rãmân indiferente la... apelurilerevoluþionarilor ruºi.“

Aceastã relativã imunitate la revoluþie poate fi explicatãprintr-o serie de factori, precum istoria plinã de o antipatiereciprocã, exacerbatã de experienþele nefericite ale campa-niei din 1916. A urmat o iarnã de suferinþe, alimentele,combustibilul ºi furajele insuficiente trebuind sã fie împãrþitecu ruºii, care, din punctul de vedere al românilor, îºi luaupartea leului. Nu era neapãrat o problemã de rea voinþã dinpartea ruºilor. Aprovizionarea tuturor fronturilor cu alimenteºi furaje a suferit o cãdere drasticã în primãvara anului 1917,în pofida eforturilor comandanþilor ruºi de a spori importuriledin propria lor þarã. Apoi, decât sã umple visteria guvernului,proprietarii de pãmânt români preferau sã le vândã ruºilor,pentru cã plãteau cu banii jos. Cu toate acestea, românii erauplini de antipatie. Berthelot a descris situaþia printr-ocomparaþie între militarii ruºi – „puternici, rumeni la faþã ºigraºi ca niºte porci“ – ºi „scheletele“ din armata românã.Aceste resentimente erau alimentate ºi de meteahna ruºilorde a-ºi însuºi din bunurile ºi avutul românilor. În mod frecventruºii erau învinuiþi de „furt ºi jaf“. Având la dosar faptereprobabile comise de ruºi, un prefect român a avertizat cã,„dacã lucrurile nu se opresc aici, va avea loc un mic rãzboicu militarii noºtri“.

Autoritãþile ruse ºi române, sesizând pericolul conflic-tului, au luat imediat mãsuri de prevenire. ªi ambasadorul rusMosolov i-a cerut regelui Ferdinand sã dispunã mãsuri, laIaºi, pentru evitarea contactului dintre militarii ruºi ºi români.El a afirmat cã, în situaþia în care ciocnirile ar avea loc,„moartea accidentalã sau provocatã a unui soldat rus argenera grave complicaþii. Trupele de pe front ar ataca Iaºii,pentru a-ºi rãzbuna tovarãºul“. Aproape imediat, trupeleromâne au dispãrut de pe strãzile capitalei. GeneralulAlexandru Averescu, comandantul singurei armate româneaflate pe front, a fost destul de alarmat, de vreme ce a emisun ordin general, prin care îi condamna pe români pentruunele incidente ºi avertiza cã nu trebuia sã se generalizezeconcluziile de pe urma cazurilor izolate de comportamentgreºit al unora dintre ruºi. […]

Cu toate acestea, ostilitatea dintre ruºi ºi români a con-tinuat sã creascã, pe mãsurã ce instigatori noi li se adãugaucelor vechi. A lupta în ºi pentru România a fost dintotdeaunao problemã pentru militarul rus ºi numai de absenþaentuziasmului în lupta cu moartea nu putea fi acuzat, avândîn vedere faptul cã provenea dintr-o regiune aflatã la mii dekilometri, în care nici nu se auzise despre bunãstare. În plus,atitudinea românilor faþã de ideile revoluþiei le-a dat ruºilornoi motive de ostilitate. Buletinele informative austro-germane despre prizonieri ºi dezertori aratã cã mulþi dintremilitarii ruºi vedeau în români niºte duºmani ai revoluþiei.„Românii sunt mai urâþi decât înainte“, deoarece, comentaun rus, susþineau vechiul regim. Se zvonea tot mai insistentcã s-ar fi folosit trupe româneºti pentru pedepsirea formaþiu-nilor de luptã ruseºti care nu se supuneau ordinelor. Uniiprizonieri îi învinuiau pe români pentru cã ar fi fost „împotrivarevoluþiei“, iar alþii chiar credeau cã trupe româneºti vor fitrimise la Petrograd, pentru a o înãbuºi. Pe mãsurã ce ideilerevoluþiei se rãspândeau, sporea ºi adversitatea reciprocã ºi,în special, antipatia românilor faþã de aliaþii lor.

Marþi, 14 iunie 2005, la Muzeul Militar Naþional, a avut locvernisajul expoziþiei “Armata sârbã în fotografii - 1914-1918”dedicatã aniversãrii Zilei Armatei Uniunii Serbia-Muntenegru.Aceastã expoziþie se înscrie în cadrul colaborãrii dintre douãinstituþii cu tradiþie, Muzeul Militar Naþional din Bucureºti ºiMuzeul Militar din Belgrad, iniþiatã în cursul anului trecut prinvernisarea unei expoziþii la Belgrad cu ocazia Zilei Naþionale aRomâniei. Expoziþia organizatã de Muzeul Militar din Belgrad, cu fotografiiselectate din colecþia de profil a acestei prestigioase instituþii,aduce în atenþia noastrã impactul major pe care l-a avut mass-media în timpul primului rãzboi mondial, prezentând faptele dearme, curajul ºi determinarea de care a dat dovadã armatasârbã în acea perioadã. Expoziþia este ambientatã cu uniformemilitare, armament, decoraþii, brevete ºi alte obiecte deprovenienþã sârbã, din colecþiile Muzeului Militar Naþional. Acest demers cultural se adreseazã specialiºtilor înmuzeografie, tuturor celor interesaþi în cunoaºterea unuisegment important al istoriei militare a poporului sârb. Pe lângãimaginile obiºnuite de rãzboi, expoziþia surprinde ºi uneleaspecte inedite, de viaþã cotidianã, ale ostaºilor ºi populaþieisârbe, constituind un exemplu de profesionalism ºi dãruire dinpartea corespondenþilor de rãzboi, autorii acestor documentede o deosebitã valoare.

Armata sârbãîn fotografii 1914-1918

Placa ºi însemnul ordinului sârbesc„Steaua Karagheorghe”, clasa I („MareCruce”) (Colecþia Muzeului MilitarNaþional).

Uniformã de soldat de infanterie sârb,Md. 1921 (Colecþia Muzeului MilitarNaþional).

Horia Vladimir ªerbãnescu



Un alt motiv pentru care revoluþia nu a avut un ecourãsunãtor în rândul românilor a fost acela cã, spre deosebirede Nicolae ºi Alexandra, monarhii români Ferdinand ºi Mariaerau cu adevãrat populari. Ferdinand a dat o proclamaþiecãtre armata românã, pe data de 5 aprilie, cu promisiuneafermã pe care o fãcuse în decembrie – de a realiza reformaelectoralã ºi pe cea agrarã, oferind unele dintre domeniileproprii, în cadrul celei din urmã. Regele ºi-a susþinutproclamaþia pentru reformã exprimându-ºi, în mod repetat,preþuirea faþã de sacrificiul poporului ºi militarilor lui.Carismatica Maria se afla permanent în mijlocul lor, vizitândspitale ºi unitãþi, pe front. Neobositã, îi însufleþea pe ceisãnãtoºi, îi încuraja pe bolnavi ºi rãniþi ºi suferea împreunãcu cei care se stingeau. Maria era în stare sã-i farmece pânãºi pe ruºi, motiv pentru care un grup de soldaþi certaþi cudisciplina au ajuns sã afirme cã era o adevãratã reginã ºi cãastfel ºi-ar dori sã fie ºi împãrãteasa Rusiei.

Ecoul revoluþiei a fost descurajat în rândul armateiromâne ºi datoritã contramãsurilor severe impuse de auto-ritãþile militare ale statului, care, fãrã a þine seama deprevederile limitatoare ale „democratizãrii“, impuneau odisciplinã riguroasã, inclusiv aplicarea curentã a pedepseicu moartea. Trupelor române le era interzisã pãrãsireacazãrmilor în perioadele turbulenþelor revoluþionare aleruºilor, literatura cu tematicã revoluþionarã era ºi eainterzisã, fiind consideratã „propagandã germanã“, iartrupele ruse nu aveau voie sã distribuie texte tipãrite în altãlimbã decât rusa. Cu timpul, pe mãsurã ce militarii ruºideveneau din ce în ce mai agresivi în prozelitismul lorrevoluþionar, contactele cu militarii români au început sã lefie foarte strict controlate. Existau ordine clare privindarestarea ºi trimiterea la statul major al regimentului aagitatorilor surprinºi prin unitãþile româneºti.

Controlul asupra armatei române a devenit mai uºor odatã cu reorganizarea ei. Cu excepþia micului contingent dintranºee, majoritatea soldaþilor români erau angrenaþi într-unproces de instrucþie intensivã, cu instructori francezi, pregã-tindu-se pentru planificata ofensivã din varã. Oportunitãþilepentru agitaþie erau neînsemnate, iar planul anterior, privitorla trimiterea de trupe româneºti în Rusia pentru completarecu personal ºi mijloace tehnico-materiale, fusese respins ºipentru evitarea contaminãrii cu idei revoluþionare. Aceastãreorganizare, care avea drept obiectiv recalificarea perso-nalului ºi achiziþionarea de echipament nou, a ridicat moralulmilitarilor ºi le-a trezit sentimentul identificãrii cu liderii lor.

Dar, cei mai importanþi factori de împiedicare arãspândirii ideilor revoluþiei au fost unitatea ºi putereanaþionalismului. Militarul român, spre deosebire de acela dinMoldova, lupta pentru obiective simple ºi clare: familia,patria ºi viitorul sãu. Lozincile revoluþiei ruse, care îndemnaula nesupunere faþã de „burghezie“, „contrarevoluþie“ sau„capitalism“, însemnau prea puþin pentru el. Nu prea credeacã revoluþia i-ar realiza obiectivele. De fapt, i se pãrea cã i le-ar periclita. Retorica revoluþionarã, în special pacifismulacesteia, pleda mai degrabã pentru ceea ce ar putea rãmânedin patria lui, dacã ar depinde de bunãvoinþa inamicului, alcãrui sistem de guvernare în Valahia sub ocupaþie îi erabinecunoscut. Florence Farmborough, infirmierã britanicã încadrul armatei ruse, relata despre un soldat român,ridiculizat de ruºi pentru afirmaþia cã el va continua sã lupte.Replica acestuia a fost: „Nu ºtiaþi cã datoria unui bãrbat estesã-ºi apãra þara?“

Coloanã a Regimentului 4 infanterie în marº, 1914 (autor Rista Marjanoviæ)

Garda drapeluluiRegimentului 11 infanterie

„Karagheorghe” la Kovilovo,în 1918

Regentul Alexandru, mareºalul d'Espèrey, voievodul Misic ºi generalul Bojovicvizitând poziþiile pe frontul de la Salonic, în 1918.


LUMEA MILITARĂeditura militarã

Cronica unui an aniversarContribuþia Editurii Militare la marcarea aniversãrii a 65 de ani de lavictoria aliaþilor în Europa a constituit-o realizarea CD-ROM-uluicuprinzând albumul bilingv Locuri de glorie. Eroi români cãzuþi înluptele pentru eliberarea Cehoslovaciei. Decembrie 1944-Mai 1945/ Battlefields of Glory. Romanian Heroes Fallen in The Battles forCzekoslovakia’s Liberation. December 1944-May 1945. Realizat decolonelul (r) Voicu Þugurel, fost ataºat militar ºi aero al României laPraga, albumul conþine date despre efortul militar ºi tributul desânge dat de ostaºii români pentru eliberarea teritoriilor Slovaciei ºiCehiei, precum ºi fotografii ale monumentelor celor cãzuþi înlocalitãþile din aceste þãri, însoþite de informaþii privind locul deamplasare ºi alte elemente de identificare. Albumul a fost prezentatîn cadrul „Zilelor porþilor deschise ale Muzeului Militar Naþional“,între 9-10 mai 2005, manifestare consacratã victoriei asuprafascismului ºi participãrii armatei noastre la aceasta.

EDITURA MILITARÃ PE INTERNET. Pe 19 mai 2005, în cadrul uneiprezentãri la care au luat parte oficiali ai Ministerului ApãrãriiNaþionale, oameni din mass-media, un public numeros format dinautori ºi cititori, a fost lansat oficial site-ul Editurii Militare. Realizatîn colaborare cu firma XcellenceIT, configurarea lui rãspundenevoilor de informare ale celor interesaþi cu privire la noutãþileeditoriale, fie cã locuiesc pe teritoriul României, fie oriunde în lume,dar ºi punerii la punct a unui sistem de comenzi on-line, menþineriiunei legãturi permanente cu pulsul pieþei de carte ºi fundamentãriiplanurilor editoriale în funcþie de tendinþele ºi evoluþiile privindtemele din domeniul care a consacrat editura. Nu în ultimul rând,interfaþa este conceputã în conformitate cu exigenþele cele maipretenþioase ale surfer-ilor pe Internet. Manifestarea s-a integratsuitei care marcheazã cei 55 de ani de existenþã a instituþiei.Cu aceeaºi ocazie a fost lansat numãrul al doilea al revistei „Lumeamilitarã“, numãr de revistã care a fost postat ºi pe site-ul editurii. Aºadar, de acum înainte, prin www.edituramilitara.ro, informaþii lazi cu privire la noile apariþii ale editurii.

Târgul Internaþional de Carte Bucureºti, desfãºurat între 1 ºi 5 iunie2005, a oferit ocazia Editurii Militare de a rãspunde aºteptãrilorcititorilor sãi fideli, specialiºtilor sau celor pasionaþi de aspecte maipuþin cunoscute in istoria modernã a României prin lansarea uneilucrãri de o valoare incontestabilã: Mareºalul Alexandru Averescu– militarul, omul politic, legenda. Scrisã de Petre Otu în urma unuiefort îndelungat de cercetare, care a scos la luminã date ºidocumente pânã acum necunoscute sau nevalorificate, cartearealizeazã un portret de mare fidelitate al celui care a fost eroul dela Mãrãºti, pe fundalul unei epoci extrem de dinamice din istoriaRomâniei, fiind, fãrã îndoialã, un moment care consolideazãreputaþia autorului printre istoricii români. Au luat parte la evenimentun public avizat, a cãrui reacþie imediatã a confirmat din plinvaloarea ºtiinþificã ºi publicisticã a acestei contribuþii.


LUMEA MILITARĂeditura militarã

Tot la Târgul Internaþional de Carte Bucureºti a fost lansatã, laEditura Militarã, ºi ediþia a doua a antologiei din povestirile scrisede Joseph Conrad, Dueliºtii. Conrad este unul dintre mariipovestitori ai literaturii universale, romanele ºi nuvelele sale fiindtraduse în multe limbi, temele ºi stilul sãu unic dând naºtere lastudii ºi comentarii care numai ele însumeazã rafturi lungi debibliotecã. Cu un text revizuit ºi adãugit, cartea beneficiazã detraducerea experimentatã a lui Alexandru Vlad, care a izbutitmagistral sã redea atmosfera, misterul ºi aventura din scrierilelui Conrad. La succesul cãrþii a contribuit fãrã discuþie ºi filmul luiRidley Scott, poate cel mai bun din cariera celebrului cineast,avându-i ca protagoniºti pe Keith Carradine ºi Harvey Keitel, filmpornind de la povestirea care dã titlul volumului, în carepsihologia militarilor din epoca rãzboaielor napoleoniene estesurprinsã cu o fineþe tensionatã ºi cu o inegalabilã artã a gradãriiefectelor.

Destinul tinereþii noastre este titlul unui emoþionant volum deamintiri aparþinând generalului de brigadã (r.) Ioan D. Stinghe. Ocarte remarcabilã datoratã unui autor care are ce sã transmitãcititorilor, dispunând ºi de un talent literar deosebit. Publicareasa de cãtre Editura Militarã a fost posibilã datoritã sprijinuluigeneros acordat de Fundaþia Aerospaþialã Românã, în special deinimosul ei preºedinte, ing. Gheorghe Coman. Lansarea a avut locla Romaero, acolo unde participanþii au avut ocazia sã vadãremake-ul avionului lui Vlaicu, pregãtit sã reia cursa frântã apionerului aviaþiei româneºti.

La finele lunii iunie 2005, în ambianþa Sãlii Bizantine a CerculuiMilitar Naþional a avut loc lansarea cãrþii Starea de asediu,starea de urgenþã. Regim juridic, doctrinã, legislaþie, dreptcomparat, de general de brigadã dr. Floarea ªerban. Elogiosprezentatã în faþa celor prezenþi – oameni politici, ofiþeri cufuncþii de rãspundere în Ministerul Apãrãrii Naþionale, specialiºtiîn drept ºi legislaþie, jurnaliºti – de profesorul universitar dr.Antonie Iorgovan, care este ºi semnatarul prefeþei, ca ºi degeneralul locotenent (r) dr. Ilie Marin, lucrarea constituie primacontribuþie de acest fel la studiul unor aspecte deosebit decomplexe ale funcþionãrii statului de drept: instituirea unormãsuri excepþionale în care anumite drepturi cetãþeneºti suntsuspendate sau reduse, iar rolul organelor însãrcinate cuasigurarea ordinii sociale ºi a existenþei instituþiilor fundamentaleeste augmentat considerabil. Bine fundamentatã în litera ºispiritul prevederilor Constituþiei României, beneficiind de origuroasã documentare pe linia tradiþiilor dreptului românesc ºifolosind argumente ºi evaluãri rezultate din aplicarea principiilordreptului comparat, lucrarea se înfãþiºeazã ca un reperdocumentar ºi bibliografic obligatoriu de acum înainte pentruoricine se apleacã asupra problematicii acesteia atât dedelicate, în care Floarea ªerban se exprimã cu siguranþã ºicompetenþã.

Last, but not least, Editura Militarã s-a deplasat în garnizoaneleSibiu, Braºov ºi Buzãu pentru a-ºi face cunoscutã ºi a-ºipromova cele mai recente apariþii. Gazdele noastre - MarcelJapie ºi Nicolae ªaramet, Bogdan Alexandrescu, generaliiTeodor Frunzeti ºi Nae Roman - au fãcut posibil ca întâlnirile cucititorii sã se transforme în adevãrate evenimente culturale.


LUMEA MILITARĂbiblioteca militarã naþionalã

Sala de Marmurã a Palatului Cercului Militar Naþional a gãzduit,pe 25 mai, o importantã sãrbãtoare a spiritualitãþii oºtirii române.Biblioteca Militarã Naþionalã ºi-a aniversat cei 145 de ani de exis-tenþã, eveniment ale cãrui semnificaþii au fost prezentate în numãrulprecedent al revistei. Domnul general dr. Constantin Degeratu, consi-lier de stat la Departamentul Securitãþii Naþionale din cadrulPreºedinþiei României, a prezentat mesajul preºedintelui TraianBãsescu, iar directorul Bibliotecii Naþionale a României, domnul DanErceanu, a adus salutul bibliotecarilor la aceastã sãrbãtoare. Au fostprezenþi ministrul apãrãrii naþionale, Teodor Atanasiu, ºeful StatuluiMajor General, general dr. Eugen Bãdãlan, fostul ministru al apãrãrii,prof. univ. dr. Ioan Mircea Paºcu, membru al Comisiei de Apãrare,Ordine Publicã ºi Siguranþã Naþionalã a Camerei Deputaþilor, general(r) dr. Mihail Popescu din cadrul comisiei similare ce funcþioneazã laSenat, general de brigadã Cãtãlin Zisu, ºeful Direcþiei Administrativeºi Servicii, doamna Mirela-Carmen Grecu, consilier de stat laDepartamentul pentru relaþii internaþionale de la Preºedinþie,personalitãþi marcante din lumea culturalã ºi ale vieþii publice,precum ºi din conducerea armatei, numeroºi iubitori ai cãrþii.

În finalul activitãþii, domnul Teodor Atanasiu a apreciat importanþaactivitãþii biblioteconomice din armatã, asigurând Biblioteca MilitarãNaþionalã de întregul sprijin al ministerului.

Biblioteca Militarã Naþionalã 145 de ani

Din mesajul preºedintelui României, Traian Bãsescu

Prin fondul sãu de carte ºi de publicaþii, prinaccesul la resurse electronice de documentareºi prin stilul pro-activ prin care îºi proomveazãactivitãþile, Biblioteca Militarã Naþionalãcontribuie substanþial la pregãtirea personaluluiArmatei, a tuturor celor interesaþi de proble-matica nouã a strategiilor de securitate ºi apã-rare. Ea vizeazã, astfel, o nouã înþelegere asensurilor libertãþii, cultivã sentimentele iubiriide patrie ºi respectul faþã de eroii neamului ºi seorienteazã preponderent spre trebuinþelespirituale în vederea obþinerii performanþeimilitare. Biblioteca are, totodatã, o însemnatãparte de contribuþie la creºterea nivelului deculturã din armatã, cu consecinþe pe mãsuravolumului investiþiilor acumulate în timp, laîmbunãtãþirea climatului de camaraderie, deordine ºi disciplinã, în stabilirea unor relaþiiinterumane, bazate pe respect, onoare ºi moralã.

Am convingerea cã, ºi în viitor, MinisterulApãrãrii Naþionale ºi Statul Major General vorsusþine activitatea acestei instituþii emblematice,vor încuraja profesionalismul ºi competenþaslujitorilor cãrþii ºi vor gãsi resursele necesaremodernizãrii Bibliotecii Militare Naþionale,pentru ca instituþia sã se manifeste, în conti-nuare, cu autoritate ºi eficienþã, în pas cucerinþele prezentului ºi viitorului, în serviciuloºtirii, al ºtiinþei ºi culturii.

Unul dintre cei mai mari importatoridirecþi ºi distribuitori de literaturãºtiinþificã din România, BooksUnlimited oferã la ora actualã oricetitlu apãrut în lume, abonamente lareviste, cãrþi pe CD-ROM, enciclopedii,baze de date în format online sau CD.

Fondatã in 1993, Books Unlimitedare în prezent relaþii directe cu mai multde 300 de grupuri editoriale ºi distri-buitori din întreaga lume, importã ºi

distribuie cãrþi ce acoperã o mare va-rietate de domenii: de la titluri de larginteres ºi accesibilitate - cãrþi pentrucopii, beletristicã, pânã la lucrãri spe-cializate, enciclopedii, cãrþi ºtiinþifice ºiacademice, lucrãri de referinþã ºi operecomplete.

Câteva dintre cele mai importanteedituri reprezentate de cãtre BooksUnlimited pe piaþa româneascã: Oxford

University Press, Elsevier Science,Pearson Education, John Wiley & Sons,Cambridge University Press, McGraw-Hill, Lonely Planet, InternationalThompson Publishers, BlackwellPublishers, Arnold, Springer Verlag,Dorling Kindersley, Thames & Hudson,CRC Press, Lippincott Williams &Wilkins, Blackwell Science, Routledge,Taylor & Francis.

Books Unlimited Web: www.books-unlimited.ro


LUMEA MILITARĂlumea militarã literarã

George AstaloºÎntre utopie

ºi „greva peniþei”– Casta militarã a dat literaturii

nume sonore, dar mãrturisesc sincer,fãrã sã-mi ascund admiraþia, cã amrãmas perplex vãzând, toamnatrecutã, la târgul de carte„Gaudeamus”, o editurã care pariazãexclusiv pe mâna unui singur autor,un fost cãpitan topograf. Ce „tacticã”,

ce „manevre”, ce „strategii” aþiaruncat în joc pentru a face o astfelde cucerire ? Cãci, sã le spunemcititorilor, Editura „Capitol”, desprecare e vorba, nu publicã decâtAstaloº !

– Lucrurile s-au petrecut în felulurmãtor: protagonistul investiþiilor

americane în Româia, Gabriel Chiriac,citeºte din întâmplare volumul meu deeseuri „Utopii”, tradus din francezã dedoamna Cantuniari, apoi gãseºte lalibrãria de la Dalles „Pe muchie deºuriu” ºi probabil i-au plãcut „cân-tecurile de ocnã”...

– Dragoste la prima lecturã!?

Interviu realizat de Liviu Viºan

– Cert e cã a doua zi trimite un„comando” prin librãrii sã-i cumpere totce e Astaloº. Evident, eu nu ºtiam nimicdin toatã aceastã poveste. Mi-am datseama, însã, cã ceva nu e în regulã cucãrþile mele. Voiam sã îi fac un semn derecunoºtinþã generalului DumitruConstantin, pentru cã îl îngrijise cu mareatenþie pe tatãl unei cunoºtinþeapropiate. ªi cum nu puteam sã strecorun milion în buzunarul vestonului degeneral, cum se practicã în civil, m-amgândit sã-i ofer o carte, el însuºi fiind nudoar un doctor celebru, profesor univer-sitar, ci filosof ºi un apreciat scriitor. Lalibrãrie, unde ºtiam cã existã mai multeexemplare din „Robespierre” – maicumpãr câte-o carte de-a mea, când amobligaþii asemãnãtoare – vânzãtoareami-a spus cã s-au vândut. Nu trebuie sãfii Shakespeare ca sã te uimeascãepuizarea cãrþilor tale din librãrii!

– Aºadar, nu ºtiaþi nimic despreadmiratorul dumneavoastrã dinumbrã…

– Nu numai cã nu-l cunoºteam, darnici mãcar nu auzisem despre investiþiileamericane din România. Era prieten,însã, cu Dragoº ªeuleanu, ºi cum eramconsilierul preºedintelui Radiodifuziunii

i-a mãrturisit acestuia cã ar dori sã mãcunoascã. Se întâmpla acum doi ani.ªeuleanu mi-a telefonat pe loc ºi, cuumorul sãu fin, mi-a spus povestea cuadmiratorul care ar vrea sã mãcunoascã. I-am dat un rendez-vouspentru a doua zi, chiar de la acel telefon.A venit, ne-am simpatizat reciproc ºiastfel ne-am avântat într-o complicitate

fãrã teme lucrative. Nu l-am întrebat ceface în viaþã, era trimis de un omapropiat sufletului meu ºi nici el nu mi-avorbit despre combinate siderurgice saumotive economice mondiale. Ne-amrevãzut de fiecare datã cu plãcere, îiaducea invariabil nevestei mele Hélènecâte un buchet mare de flori, mâncamîmpreunã ºi aºa am ajuns sã înotãmîntr-o prietenie bãieþeascã de maidan.De altfel, atunci locuiam într-un aparta-ment aflat chiar în cartierul unde m-amnãscut, la Hala Traian, un loc încãrcatde amintiri ºi legende. Faptul cã seocupa de investiþii era, pentru mine,doar un detaliu biografic, fãrã vreo altãsemnificaþie, mai ales cã nu am veleitãþieconomice.

– Cum s-a concretizat, pânã la urmã,iniþiativa lui în privinþa editãriiautorului preferat?

– Simplu. În august 2004 a fondatEditura Capitol, cu o casã de filme laremorcã, ºi în noiembrie, la „Gaudea-mus”, standul noii edituri prezenta zecevolume de-ale mele: opt trilogii deteatru, romanul „Herr Hauptmann” ºi unvolum de eseuri, „Utopiile”, pe careGabriel Chiriac le citise dorind sã mãcunoascã, toate aceste volume fiindeditate în limba francezã.

– Bine, dar cum ºi-a imaginat cãle-ar putea vinde, mai ales cã suntpublicate ºi într-o limbã strãinã, înediþii de lux; nu vi se pare o extra-vaganþã? Trãim într-o lume ºi într-ovreme în care cartea se vinde, totuºi,destul de greu…

– O sã vã surprindã, dar manageriiamericanizaþi vãd lucrurile la o scarã deneînþeles pentru noi ceilalþi. Editura acomandat unui mare specialist îninformaticã din SUA un site „Capitol” deo întindere hiperrealistã ºi a pãtruns cuo ofertã generoasã ºi tentantã în piaþanavigatorilor pe Internet.

– ªi „Casa de film” ce intenþii are?– Va realiza, într-o primã stagiune, 44

de episoade privind exilul meu parizian.– Cum s-a ajuns la aceastã cifrã,

care o depãºeºte ºi pe cea a SfinþilorMucenici din Sevasta?

– Nu la Mucenici ne-am gândit, ci lafaptul cã cele douã volume „Exil” cu-prind o suitã de 44 de secvenþe tratândmomente nodale ale dezrãdãcinãriimele.

– Într-o revistã a oamenilor de afa-ceri, vorbeaþi despre investiþia în



„Spargere” la Piatra NeamþAflat într-o permanentã ofensivã,

teatrul lui George Astaloº a cucerit, nucu multã vreme în urmã, ºi oraºul de subPietricica. Teatrul Tineretului a gãzduitpremiera piesei „Spargere fãrã profit”.

Montarea lui Octavian Greavu, unuldintre mulþii prieteni din emigraþie ai luiGeorge Astaloº, nu a fost ºi nici nu s-adorit una revoluþionarã. Mai degrabã–iar scenografia lui laurenþiu Dumitraºca servit scopului – intenþia a fost aceeade a se pune în scenã un spectacol îndulcele stil clasic, pigmentat, pe alocuri,de inflexiuni moderne, accentuate, amiales, de coloana sonorã ºi de miºcareaactorilor, aceasta din urmã deloc tradi-þionalã. A rezultat o premierã cu o anu-mitã cuminþenie, care respectã textulautorului ºi convine unui public caremerge la teatru mai puþin pentru avedea experimente riscante ºi mai multpentru destindere. De altfel, „Spargerefãrã profit” nici nu face parte dintrepiesele în care George Astaloº a abor-dat teme supreme (Domniºoara Helsinka,

Vin soldaþii etc. ), ci este una în carecomicul de limbaj, combinat cu cel desituaþie, „demascã” intenþia secretã aautorului de a se amuza ºi de a ne facesã uitãm, fie ºi numai pentru durata unuispectacol, de grijile zilnice. Un inspectorde poliþie descoperã în casã unspãrgãtor, cãruia îi joacã o farsã,pretinzând cã practicã aceeaºi meserie,dar la nivel de maestru. Cunoscãtorperfect al argoului – altã obsesie a luiAstaloº – el reuºeºte mistificarea fãrãnici o problemã, ajutat de soþia sa, careintrã în joc. În final, toatã lumea seîmpacã, nu se fac arestãri ºi, ca în bunatradiþie a teatrului de bulevard, se cântãºi se danseazã. Nu pot sã închei fãrã sãvorbesc de doi foarte tineri actori: NoraCovali, în Julieta, ºi Victor Giurescu, înrolul lui Bebert, tânãrul spãrgãtor.Amândoi sunt plini de talent ºi, în mareparte, reuºita spectacolului de la PiatraNeamþ li se datoreazã. (GeorgeMihalcea)

De vorbã cu Eugen Ionesco



• DOCUMENT, Buletinul ArhivelorMilitare Române, nr. 1/2005, vine cu otemã generoasã pentru istoria maiapropiatã de noi, „România ºi Tratatulde la Varºovia“. Citãm din editorialulsemnat de Florin Constantiniu, membrucorespondent al Academiei Române:„În cadrul Pactului de la Varºovia,România a ocupat din anii ’60 o poziþiesingularã, caracterizatã, în literaturaoccidentalã, prin termenul de maverick,în înþelesul de persoanã care nu seînregimenteazã politic sau nu se supunedisciplinei de partid. (…) Fronda Bucu-

reºtiului, refuzul de a se alinia disciplineide bloc, condamnarea unor acþiuni aleURSS sau ale partenerilor din Pact auprovocat vii tensiuni în interiorul alian-þei. Însemnãtatea acestor divergenþe ºichiar confruntãri a fost evidenþiatã degeneralul Anatoli Gribkov, fostul ºef deStat Major al Forþelor Unite ale statelorparticipante la Tratatul de la Varºovia:„Timpul a arãtat cã în unele problemeprincipiale partea românã a avut drep-tate în ceea ce a fost calificat de con-ducerea Uniunii Sovietice drept greºelica, de exemplu, în relaþiile Uniunii

Sovietice cu Albania, Iugoslavia ºiChina, intrarea trupelor sovietice în (…)Cehoslovacia ºi Afghanistan». (…) Îninteriorul alianþei – continuã reputatulistoric – nu a existat nici solidaritate,nici coeziune. Ea a ilustrat perfectformula lui Bismarck potrivit cãreia înorice alianþã existã un cal ºi un cãlãreþºi a existat atâta timp cât forþacãlãreþului a controlat calul. În ziua încare Uniunea Sovieticã a dat semne deslãbiciune, alianþa s-a prãbuºit. Dacã arfi fost supusã la proba unui rãzboi,sfârºitul ei ar fi fost mai timpuriu.“ Tot

creaþia literarã ºi artisticã. Mai existãîn lume vreun editor care sã inves-teascã într-un singur autor?

– Da. Mai existã în Europa, dupãºtiinþa mea, un singur editor din aceastãextrem de rarã familie a arhitecþilor decarte, ºi anume la Paris, unde a fondat oediturã care nu publicã decât scrierilelui Oscar Milosz, poet ºi dramaturgfrancez de origine lituanianã. E unchiulscriitorului Ceslaw Milosz, naturalizatamerican, laureat al Premiului Nobel in1980. Un detaliu interesant: CeslawMilosz, care ne-a pãrãsit anul trecut,era profesor la Universitatea Berkeleydin San Fransisco unde în corpulprofesoral existã nu mai puþin de 22 delaureaþi Nobel.

– Sã nu-mi spuneþi, dupã cumtrãdeazã zâmbetul dumneavoastrã, cãl-aþi cunoscut ºi pe Ceslaw Milosz!

– Am fost chiar într-o oarecarecomplicitate de idei. Ne-am cunoscut laFlorenþa, în urmã cu vreo 25 de ani, la unCongres mondial al poeþilor, organizaþiafiind prezidatã de Léopold SédarSenghor, de la Academia Francezã.Ne-am revãzut destul de des, fie laParis, la San Francisco sau aiurea.Ultima datã ne-am întâlnit la Lugano,unde fuseserãm invitaþi la CongresulPen Clubului Internaþional. Dar sã nu uit:pe lângã alte titluri ce urmeazã sã aparãla „Capitol” se aflã ºi „Amintiri rebele” –carte publicatã în serial în revistamilitarã, cu subtitlul „Din cartea de aur aunei arme de elitã”, la iniþiativacoloneilor Viorel Domenico ºi RaduVoinescu, doctor în litere.

– În interviul din „Euro-bussiness”,despre care am amintit, privitor laafacerile cu literatura, aþi adus înactualitate ingenioasa „grevã apeniþei” nãscocitã ºi dirijatã cuabilitate de Beaumarchais…

– Ne referim acum la scriitor, pentrucã înainte de a-ºi ascuþi peniþa pecelebrele lui piese, Beaumarchais a fostun traficant de arme pe scarã mare.Interminabilul rãzboi din America ºitoate înfruntãrile din Africa din aceavreme au fost stropite din belºug cuplumbii ºi pulberea livrate împreunã cupuºtile ºi tunurile de rigoare de cãtremai vârstnicul nostru coleg. Detaliulcade cum nu se poate mai bine într-unmagazin militar.

– ªi „greva peniþei”?

– Pe vremea aceea, dramaturgiiscriau piese pentru vedeta femininã ateatrului, în general amante ale regeluisau ale miniºtrilor de la Versailles, iaractriþa, dacã accepta rolul, îi aruncaautorului câþiva ludovici, drept unicãrãsplatã. Erau bani, ca sã înþelegeþi,pentru o cinã bogatã, cu câþiva prieteni,la un restaurant foarte bun. Atât „valo-rau” piesele ajunse astãzi celebre!Inspirat, probabil, din vasta experienþãde traficant, dar mai ales intrigat defaptul cã scriitorii nu erau rãsplãtiþi cumse cuvine, faimosul dramaturg i-a strânspe toþi autorii de teatru la hotelul sãuparticular ºi le-a oferit, pe lângã masã ºibãuturã din belºug, câteva zeci deludovici pe lunã; era o sumã imensã – unsoi de „fond literar”, dacã vreþi, dinvremea comunismului, la care împru-muturile erau tot un fel de platã pentru alãsa tocul jos! Îi plãtea cu o singurãcondiþie: sã nu mai scrie. Rezultatele?Marile actriþe au intrat imediat înpanicã! O vedetã a timpului s-a urcat încaleaºcã ºi s-a prezentat la domiciliulunuia dintre scriitorii mai cãutaþi, iardramaturgul i-a explicat, fireºte, cã numai e rentabil sã scrii. Iniþiativa luiBeaumarchais a dus, în final, la apariþia„Legii drepturilor de autor”. Despreacest act fundamental al emancipãriiliterei scrise veþi afla mai multe citind„Auteurs et Comédiens du XVIIIème

siècle” de Jacques Boncompain,apãrutã în 1974 ºi reeditatã recent.

– Vã mulþumim pentru interviu ºi,chiar dacã scriitorii nu sunt întot-deauna plãtiþi, rãmâne promisiunea cãnu vor înceta sã scrie!

R e v i s t a r e v i s t e l o r



aici un interviu luat generalului (r) IonGheorghe, ºef al Marelui Stat Major alarmatei române între 1965 ºi 1974. Fostulînalt demnitar militar îi declarã, printrealtele, maiorului Florin ªperlea: „(…)Am aflat, prin cercetare radio, cã lagraniþa cu URSS erau concentrate 10-12mari unitãþi, la graniþa cu Bulgaria 4-5mari unitãþi, iar la graniþa cu Ungaria 2-3 mari unitãþi. (…) S-a spus cã toatãagitaþia lui Ceauºescu de la balconulC.C. al P.C.R. a fost pentru a-ºi creºtepopularitatea, însã informaþiile de carenoi dispuneam atunci arãtau cã suntemîn mare pericol, iar convingerea cãputem fi atacaþi oricând era cât sepoate de realã.“ • SPIRIT MILITARMODERN nr. 4/2005 ne pune îndificultate cu întrebarea de pe copertã:„Cui serveºte examinarea psihologicã apersonalului?“ Ne îngãduim sã atragemrespectuos atenþia confraþilor de laprestigioasa publicaþie cã o astfel deîntrebare rimeazã semantic vechiului„Cui prodest?“ ºi se formuleazã numaidacã ziaristul doreºte sã sugereze încãdin titlu intenþii ascunse ale unorpersoane sau grupuri aflate la vederesau oculte, ori dacã acþiunile luate îndiscuþie sunt inutile, costisitoare,îngreuneazã nejustificat viaþa oamenilorºi aºa mai departe. Pe scurt, o astfel deretoricã publicisticã induce o ideenegativã asupra subiectului. Or, dupãcum ne dãm seama ºi fãrã sã citimarticolul cu acest titlu semnat desubinspectorul ºef dr. Radu Nicolae,publicat în interiorul revistei, intenþiaeste una de a pleda pentru astfel deevaluãri, extrem de necesare în for-marea personalului militar, ºi nicidecumpentru a le denunþa. Deh, se maiîntâmplã, dar învãþãm mereu! • Nr.1/2005 al revistei ROMÂNIA EROICÃ,editatã de Asociaþia Naþionalã „CultulEroilor“, este dedicat aniversãrii a ºasedecenii de la victoria forþelor aliate pefrontul din Europa. Un numãr pe care-lapreciem ca excepþional. Multe inter-venþii au caracterul unor recuperãriistoriografice cu necesara încãrcãturãcomemorativã menitã sã marchezeomagiul ºi recunoºtinþa pe care ledatorãm eroilor cãzuþi în luptele grelepentru eliberarea Transilvaniei înînceputul de toamnã a anului 1944. Celemai interesante ºi mai miºcãtoare dintretexte sunt cele semnate de veterani de

rãzboi, cei care au înfruntat glonþul ºiobuzele inamicului în locurile de-acumintrate în legendã aproape, evocãri alebãrbãþiei ºi neînfricãrii cu care ofiþerii,subofiþerii ºi ostaºii români – mulþi dintreei pomeniþi în aceste însemnãri – s-auangajat în acþiunile care au adus eli-berarea. Inima Cronicarului se înclinãcu respect ºi admiraþie în faþa bravurii ºia jertfei lor. • MAGAZIN ISTORIC, nr.6/2005 îºi rãsfaþã cititorii cu teme de oaproape unicã percutanþã în peisajulpublicistic de la noi. Dar aceasta este –nu-i aºa? – marca revistei încã de laînfiinþare, din 1967. Am ales din interviulluat de Florentina Dolghin lui SergheiMarkov, directorul Institutului de StudiiPolitice din Moscova, prezentat însumar cu titlul „Despre Marea Neagrã,de pe celãlalt þãrm“, urmãtoarea opiniea politologului rus: „Secolele XX ºi XXIsunt secolele rãzboaielor propagan-distice. Trebuie sã purtãm dialoguri maiintense, sã ne autoeducãm, astfel încâtsã ne putem crea propriile opinii. Înveacul XX dreptul la libertate a fostdreptul de a spune ce crezi. Acum acestlucru s-a schimbat. Azi este dreptul de afi ascultat ºi de a avea propria opinie.Dar tot azi imense maºinãrii propagan-distice acþioneazã ca noi sã nu avemnici mãcar opinii personale.“ • În„România literarã“, numerele 21 ºi22/2005, atrage atenþia eseul amplu al luiAndrei Oiºteanu „Duelul la români, de laDimitrie Cantemir la Lucian Blaga.“Într-un capitol din DescriptioMoldaviae, Cantemir spune despremoldoveni cã „vorba duel nu le estecunoscutã“. Deºi „toþi sunt mai cuseamã cutezãtori, semeþi ºi foarte uºi pegâlceavã“, ei „se liniºtesc lesne ºi seîmpacã iarãºi cu potrivnicul“. Câtdespre þãrani, aceºtia „trec rareori de lavorbe la arme, însã astupã gurasemeaþã a potrivnicului cu ciomagul,bâta sau cu pumnii. Asemenea fac ºioºtenii, foarte rar trec de la sfadã lasabie ºi dacã, totuºi, se întâmplãvreodatã, ei trebuie sã ispãºeascã cupedepsele cele mai straºnice.“ LucianBlaga a fost provocat la duel în 1941 decãtre Dan Botta, ca moment culminantal unei lungi polemici purtate încã din1935 în gazetele timpului între cei doi.Autorul „Poemelor luminii“ nu a dat cursinvitaþiei. Între aceste douã momente, opasionantã istorie, bine documentatã, a

felului în care românii s-au situat faþã deacest obicei preluat din lumea apu-seanã prin intermediul ofiþerilor ruºi. •ADEVÃRUL LITERAR ªI ARTISTIC din 14iunie 2005 publicã un articol semnat deCristian Bãdiliþã, în care este vorbadespre impactul gay parade de laBucureºti. „Zbânþuiala respectivã –scrie iniþiatorul editãrii Septuagintei înromâneºte –, pusã la cale pentru o aºa-zisã «sensibilizare» a opiniei publice, nupoate avea decât efectul contrar,anume dezgustarea opiniei publice. Înplus, ea vine în contradicþie flagrantã cudouã dintre principiile statului modern,care proclamã separarea sfere publicede sfera privatã ºi libertatea individualãîn limitele respectului faþã de libertateasemenului.“ Cristian Bãdiliþã are învedere agresivitatea enormã careconstituie caracteristica unor astfel demanifestãri peste tot în lumea occi-dentalã. Articolul se intituleazã „Apã-rãm prost o cauzã justã“ ºi, deºi aparentcel care l-a scris e de acord cu cauza,rândurile lui dezmint flagrant acestedeclaraþii. Cu alte cuvinte, deºi atacãacea corectitudine politicã prin care setace în faþa unor manifestãri careîncalcã ºi principiile dreptului modern ºibunul simþ (la Paris, de pildã, rectorulCatedralei Notre Dame a fost lovit decãtre participanþii la imitarea uneicãsãtorii homosexuale în respectivullocaº), vorbele sale sunt cel maielocvent exemplu de… corectitudinepoliticã. A învãþat ceva tânãrul înOccident. • În revista SEMNE – EMIA,nr. 1/2002, care apare la Deva, PaulinaPopa atrage atenþia asupra faptului cãîn pofida statisticilor care aratã cã anultrecut a fost un an bun pentru prozaromâneascã în privinþa apariþiilor decarte, nu acelaºi lucru se poate spunedespre difuzarea acestora. Cum nu sepoate spune nici despre difuzarea lanivel naþional a revistelor de culturã.Dincolo de soluþiile propuse de poeta ºieditoarea Paulina Popa, soluþii petermen lung mai ales, nu ne rãmâne, petermen, scurt, mediu ºi lung, decât sãcitim, procurându-le cum putem, cãrþi ºireviste serioase. (CRONICAR)


LUMEA MILITARĂsteaua ºi stelele sportului

„I-ajunge jumãtate de secol desupremaþie sportivã! - va fi fost unuldintre argumentele conspiraþiei post-decembriste împotriva celui mai galonatclub al fotbalului românesc. Steaua sefãcea vinovatã nu numai de glorie, darºi de o boalã închipuitã, „departamen-tita” (de ce o fi fost un club depar-tamental anacronic în raport cu sutelede asociaþii încropite dupã moda SRL-urilor?) ºi de recrutarea abuzivã peperioada stagiului militar (parcã recru-tarea de astãzi pe baza legilor pieþei,sub tentaþiile pecuniare, n-ar fi aceeaºiMãrie cu altã pãlãrie?) Ba cã ar fi fostjucãria clanului defunct, ba cã ecla-tantul succes al Stelei, care a prins pepicior greºit mercantilul trust europeande fotbal, de fapt n-ar fi al ei, fiindcãjucãtorii proveneau din diferite localitãþiale þãrii. De ordinele de sus ca ad-versarii sã cedeze fãrã luptã (când toþifãceau evenimentul anului din a seconfrunta cu reputatul club) nu maivorbesc. Bazaconii, care cãdeau pre-cum castelele de nisip, în momentul încare succesele internaþionale, des-prinse din mrejele invidiei ºi fabulaþiilor,constituiau proba veritãþii. Paradoxal,dupã lovitura datã ultimului mareconducãtor de club, Cornel Oþelea (înmulte aspecte, similarã cu detronareade la conducerea atletismului a mareidoamne Iolanda Balaº, care a fãcutminuni ºi în domeniul performanþelor, ºiîn materie investiþionalã), urmãtorii treipreºedinþi au mimat managementulsportiv. Sub pretextul prioritãþii absolutea intrãrii armatei în NATO ºi alreorganizãrilor, „uzina de performanþã”fusese datã la fier vechi, devenind un„atelier meºteºugãresc” al supra-vieþuirii, graþie doar „patriotismuluistelist” (dacã se mai poate concepe aºaceva pe vremea globalizãrii).

La ruleta destinului s-a pierdut„bijuteria coroanei”, echipa de fotbal,iar multe secþii s-au desfiinþat sau au

cunoscut umilinþa de a lua drumulB–ului. Cohorte de steliºti au sãrit, lanaufragiu, în bãrci strãine, dar mai alesîn ambarcaþiunile dinamoviste. Culmea,Dinamo, cu un regim de funcþiunesimilar, mãrºãluia în forþã, deci vinaposibilei dezintegrãri a Clubului Sportival Armatei se localiza la nivelul mana-gementului ºi al definirii confuze a prio-ritãþilor. Inflaþia, ºomajul, cursul valutar,proliferarea ºpãgii ºi improvizaþiileadministrative, crima organizatã ºi ceaspontanã, din afara sportului, erau onimica toatã faþã de suferinþa atroce asuporterului stelist, învãþat a cãlãtori

doar pe armãsari focoºi, nu pe Rosi-nante cocoºate. „Mai departe de aici nuputeþi trece”, a pus piciorul în praggeneralul Cãtãlin Zisu: un regiment deelitã, oricât ar fi de nefavorabile circum-stanþele, n-are voie sã depunã armele.Împreunã cu un atlet de faimã, GeorgeBoroi (colonel, pr eºedintele actual alStelei) s-au gãsit sursele de finanþare ºis-a declanºat campania de atragere asponsorilor, pentru care Steaua n-a fostniciodatã un nume comun sau o relicvãa totalitarismului (cum bat câmpii niºtegazetari cu localizare inversã aplatfusului).

Steaua, forever!Constantin Ardeleanu

Campioana europeanã, Alina Dumitru

Echipa de polo, campioanã naþionalã


LUMEA MILITARĂsteaua ºi stelele sportului

Steaua redivivus! ªi nu oricum, cuorgoliu ºi în forþã, surprinzându-ºi pepicior greºit eternul rival, ce visa la unmonopol sportiv, comparabil cu cel almilitarilor dinainte de 1989. Numai înultima ediþie de campionat 2004/2005,Steaua a triumfat la hochei (chiar dacãbanii... gheaþã ai harghitenilor auabundat; nu le-a rãmas nici consolareaCupei); polo (câºtigarea la fotografie, deun rar dramatism, dupã ce steliºtii trans-feraþi din Ghencea fãcuserã în trecuteleediþii alte cluburi campioane); rugby(n-avea cum se repeta bafta elevilor luiParaschiv din sezonul 2003/2004, cândmeciul din play-off a aneantizat douãvictorii la pas asupra lor din campionat);echipele feminine de spadã ºi floretã (ºicu rãsunãtoare evoluþii europene). Amtrecut în revistã doar sporturile deechipã, cãrora li se prevedea un viitorsumbru la nivel naþional, din cauza lipseibanilor. Chiar reîntoarcerea orgolioasãla concursurile hipice, pe un hipodromcochet (improvizat, raportat la marilearene din capitalele europene; oricummai mult decât nimic), demonstreazã cãArmatei Române, pe umerii cãreea uniivãd doar tresele cazonismului, nu îi estestrãin spiritul... cavalerismului.

Dar cum sportul-rege are prioritateabsolutã mai peste tot în lume, fanii ste-liºti au înfiinþat ceremonialul triumfuluiintern în Piaþa Universitãþii (cumaltãdatã, cel extern, la Otopeni), cuocazia cuceririi celui de-al 22-lea titlunaþional la fotbal. „Ce-aveþi cu fotbalul,voi o revistã militarã, când echipa cam-

pioanã e a lui Gigi Becali ?” se insi-nueazã o întrebare dinspre Pipera.Chelsea a fost cumpãratã de jure deAbramovici, Manchester de un miliardaraustralian, ºi nu s-a auzit ca marcateamurilor engleze sã aparþinã de factoaltcuiva decât suflãrilor din cartierelece-au dat viaþã acestor echipe. Un mecipe un stadion gol, ori cât de spectaculosar fi el, e un nonsens. Asta o ºtie ºi GigiBecali, care în alte condiþii, putea lesnesã-ºi investeascã banii într-un FCVoluntari (ba chiar CF Volountiers), ceºi-ar fi disputat meciurile pe baza„Granitul”. Galeria Armatei Ultra ºiGhencea sacrã (templul atâtor triumfuride rezonanþã) rãmân mãrturii istorice cãechipa Oºtirii îºi continuã parcursulacolo unde îi este locul.

Învãþaþi cu cadenþa din deceniul 9 (5titluri consecutive) sau 10 (6 titluriconsecutive; ce greu pot fi contestatecifrele, pe cât de neproductivã evorbãria!), cele 2 titluri obþinute înmileniul 3 par sã nu satisfacã orgoliulunei mari campioane. Schimbareastatului juridic al echipei, conform uneilegi din 1923 (rãscolim un secol dedragul unei malversaþiuni!), susþinutfrenetic de presã, de dragul „mãririi ºidecãderii marilor imperii”, a zdruncinatdin temelii o structurã, care, calatã petiparul Sevilla, avea sã domine autoritarfotbalul autohton ºi, de ce nu, pe celinternaþional (capacitatea de organizarea armatei de la linia întâi la „spatelesportiv al frontului” s-a dovedit mereuimbatabilã). Revenirea familieidinamoviste Lucescu la Rapid fãurea un

al treilea pol al puterii, iar tunurile sefixaserã înspre Ghencea. Reflexelevechi (uneori par necondiþionate!) aleprefabricãrii titlurilor ºi „Ghetelor deaur” au supravieþuit veacurilor, victi-mizatã fiind mai ales Steaua, care aridicat onoarea militarã la rang devirtute sportivã nenegociabilã. Tare mi-e teamã cã spiritul Stelei e foartedeparte de a fi înþeles de patronul ei ºide ai sãi locotenenþi. Tocmai acest spiritera sã-i fie fatal în ultima ediþie: un fostjucãtor ºi un fost antrenor din curteaStelei, Artimon, respectiv Stoichiþã, i-ausuflat 5 puncte, punând o presiuneputernicã spre finiº, fiind la origineacazurilor Zenga ºi Þiþi Dumitriu. Aceiaºi,în meciurile cu Dinamo, s-au adaptat l-aspiritul „Gropii” (anacronic ºi chiar...morbid), mimând o replicã demnã decompasiune. Replicile la vârf ale troiciiDinamo-Rapid-Steaua au confirmatdouã sintagme rãspândite: „O, þarãtristã, plinã de humor!” (Bacovia) ºi„Râsu’-plânsu’”(Nichita Stãnescu).

Steaua pentru totdeauna! Aþi ob-servat probabil cã e singura formaþiecare include în denumirea ei simbolulaurului(n-are nici o vinã cã peluzelestadionelor, mistuite de o secetãculturalã pustiitoare, pronunþã cuvântul„aureolaþi”, aurolaci). Sacrificiul ºinobleþea sunt douã posibile descifrãriale culorilor roºu ºi albastru, subflamura cãrora sportivii Stelei au cuceritOlimpul, lumea ºi Europa. Sau cumcântã în momentele euforice galeria:„România-Steaua, Europa-Steaua, cam-pionii din Ghencea!”

Echipa de rugby, cupa ºi campionatul!

L U M E A M I L I T A R Ă

L A Z I

Atac terorist la Londra

La 7 iulie, capitala Marii Britanii a fost tinþa unor atacuriteroriste concertate care au vizat, în special, metroul. Modul deacþiune al teroriºtilor - ora ºi locul, mai ales - a amintit deatentatele comise cu un an înainte la Madrid. În pofida numãruluimare de victime - 55 de morþi (pânã la închiderea ediþiei),numeroºi rãniþi -, autoritãþile au reuºit sã stãpâneascã situaþia,viaþa revenind rapid la normal.

Într-un interviu acordat FrontPageMagazine.com, la 8 iulie, dr.Michael Radu, co-preºedinte al Centrului pentru Terorism ºiContraterorism de la Institutul pentru Cercetarea Politicii Externedin Philadelphia, arãta: „De ce Londra? Fiindcã Londra este, demai mulþi ani, centrul islamic principal de recrutare, îndoctrinareºi finanþare din Occident. Mai nou, prin cetãþenii nãscuþi în MareaBritanie angajaþi în atacuri sinucigaºe în Israel ºi Irak, a începutsã exporte terorism [...]. ªi, astãzi, ca ultimã etapã, a devenit tinþaterorismului. Sunt suficiente motive pentru ca francezii sãvorbeascã despre Londonistan.

Data aleasã este clar legatã de întâlnirea G8 din Scoþia, ceeace înseamnã cã atentatele au fost pregãtite cu luni în urmã. Ataculasupra metroului ºi a unui omnibuz la o orã de vârf au avut dreptscop producerea unui numãr cât mai mare de victime, la fel ca laMadrid, la 11 martie 2004.”

Tot Michael Radu sublinia cã sunt primele atacuri sinucigaºepe teritoriul Europei.

Între timp, au fost identificaþi patru presupuºi autori aiatentatelor, precum ºi un egiptean, bãnuit cã ar fi realizatexplozivul folosit în atentate, produs cunoscut sub numele de„Mama lui Satan”.

Summit G8

La Gleneagles, Perthshire, în Scoþia, între 6 ºi 8 iulie aavut loc întâlnirea G8. Pe agenda ei s-au aflat: schimbareaclimei, dezvoltarea Africii, economia globalã ºi energia,situaþia focarelor regionale de conflict.

Summit-ul a fost marcat de atentatele teroriste de laLondra, prilej pentru liderii G8 ºi invitaþii lor de a-ºi afirmasolidaritatea cu guvernul britanic ºi voinþa de a continualupta împotriva terorismului internaþional.

Urmãtoarea întâlnire va fi în 2006, la Sankt Petersburg,în Federaþia Rusã.

Inundaþii

Inundaþii de proporþii au afectat sudul ºi estul þãrii în luna iunie, celmai greu lovite fiind judeþele Vrancea, Galaþi ºi Brãila.

Armata a intervenit cu importante mijloace umane ºi materialepentru salvarea ºi evacuarea sinistraþilor, pentru furnizarea alimen-telor ºi distribuþia apei potabile, pentru transportul de persoane ºibunuri materiale.

Potrivit declaraþiei ministrului Apãrãrii Naþionale, TeodorAtanasiu, din 14 iulie 2005, în acele momente de maximã tensiune,„principala misiune a armatei române” a fost de „a interveni lacalamitãþi”.

lumea militarĂ - înarmează-te cu cărţi! · politico-economic pe care l-a inventat bãtrânul...

Documents