ТЕМА 6. Regimul juridic al principalelor dispoziţii testamentare

PLAN:1. Noţiunea de legat;2. Obiectul legatului;3. Termenul de solicitare a executării legatului şi renunţarea la legat;4. încetarea legatului şi răspunderea legatarului;5. Legatul în scopuri general-utle;

-1-

Testatorul poate acorda prin testament unei persoane avantaje patrimoniale (legat) fără a desemna în calitate de moştinitor (art. 1486 CC al RM).

Legatul este o dispoziţie testamentara curpinsă în testament, prin care testatorul însărcinează unul sau mai mulţi moştenitori să transmita uneia sau mai multor persoane avantaje patrimoniale.

Persoana în favoarea cărei este făcut legatul se numeşte legatar şi nu are calitate de moştenitor.

Legatar poate fi orice persoană, precum şi cea concepută în timpul vieţii testatorului, dacă s-a năsut vie la data decesului succesorului.

Moştenitorii legali şi testamentari, deasemenea pot primi legate, dacă testatorul a dispus ca un anumit bun să fie exclus din masa succesorală şi transmis acestora sub formă de legat, sau a obligat pe ceilalţi moştenitori testamentari să execute un legat de altă natură în favoarea altui moştenitor,

Dacă moştenirea testamentară poate fi executată atît de către moştenitorii testamentari, cît şi de către un terţ, exector testamentar, desemnat în ordinea prevăzută de lege, apoi legatul poate fi executat doar de către moştenitorii testamentari.

Moştenitorii legali nu pot executa legate, deoarece ei primesc moştenirea fără careva condiţii.

Dacă moştenitorul testamentar este concomitent şi moştenitor legal, el poate renunţa la moştenirea testamentará şi să accepte numai moştenirea legală. în acest caz, el va fi eliberat de obligaţia de a executa legatul.

Moştenitorul însărcinat cu excutarea legatului devine debitor, iar legatarul - creditor, dispunînd de dreptul de a cere executarea legatului.

Între legatar şi moştenitorii testamentari există următoarele deosebiri:1. dreptul legatarului este limitat asupra unui sau mai multor bunuri 'concrete, pe cînd moştenitorului testamentar i se transmite universalitatea patrimoniului succesoral sau o cotă-parte din această universalitate;

2. legatarului i se transmite obiectul fără a fi desemnat moştenitor; ,3. legatarul este eliberat de răspundere faţă de creditorii testatorului; iar moştenitorul testamentar răspunde pentru datoriile testatorului şi este obligat să execute legatul cu care este însărcinat.

Testatorul trebuie să indice în testament dacă bunul se transmite ca moştenire sau în formă de legat.

Dacă testatorul nu a făcut aceasta, atunci ţinînd cont de intenţia testatorului, precum şi de valoarea bunului testat se va determina dacă bunul sau anumite bunuri concrete sînt transmise ca moştenire sau legat, avînd în vedere că valoarea obiectului legat nu poate depăşi valoarea masei succesorale ce revine moştenitorilor.

-2-

Obiect al legatului poate fi transmiterea către cel ce recepţionează legatul (legatar) în proprietate, folosinţă sau cu un alt drept real a bunurilor care fac parte din patrimoniul succesoral; obţinerea şi trasmiterea către acesta a bunurilor care nu fac parte din moştenire; îndeplinirea unei numite munci, prestarea de servicii şi altele.(1487. CC al RM).

1

Obiect al legatului pot fi:1. unul sau mai multe bunuri determinate sau determinabile, cu condiţia să nu constituie o masă succesorală, care poate fi transmisă moştenitorilor testamentari;2. unul sau mai multe obiecte, care nu fac parte din masa succesorală, pe care moştenitorul testamentar este obligat să le cumpere şi să le transmită legatarului în proprietate. In cazul în care testatorul a legat un bun de gen nedeterminat, moştenitorul va cumpăra şi transmite un bun de calitate mijlocie, dacă testatorului nu a determinat persoana în drept să aleagă;3. o creanţă pe care testatorul o are împotriva unui terţ şi alte drepturi patrimoniale, cum ar fi dreptul de proprietate intelectuală, dreptul asupra unor dividente, recolte viitoare, alte beneficii etc;

4. iertarea unor datorii a legatarului care se sting la data decesului testatorului;5. efectuarea în beneficiul legatarului a unor plăţi periodice;6. drepturile reale, cum ar fi: uzufructul, uzul, abitaţia etc;7. îndeplinirea unei munci, prestarea unor servicii etc. Spre exempu, obligarea

moştenitorului să prelucreze terenul legatarului, să repare un automobil, să plătească datoriaacestuia faţă de un terţ, etc.

Testatorul este în drept să pună în sarcina moştenitorului cărui a testat casa, apartamentul sau orice locuinţă obligaţia de a transmite unei sau mai multor persoane dreptul de folosinţă viageră sau pentru anumită perioadă asupra încăperii de locuit sau a unei anumite porţiuni din ea. La cesiunea ulterioară a dreptului de proprietate asupra încăperii de locuit, dreptul de folosinţă rămîne în vigoare. (Articolul 1488 CC RM).

Aceasta presupune dreptul testatorului de a obliga moştenitorul cărui i-a testat o casă de locuit sau alt imobil locativ să acorde altei pesoane dreptul de abitaţie viageră sau pe o anumită perioadă de timp în acest imobil. Astfel spvs, legislatorul permite transmiterea prin dispoziţie testamentară moştenitorului nuda proprietate, iar legatarului - uzufructul (dreptul de abitaţie).

!!!0 particularitate importantă este aceia că moştenitorul, nudul proprietar, la stingerea urufructului, beneficiază de el prin lege, dar nu prin voinţa testatorului.

Moştenitorul (nudul proprietar) este obligat să se abţină de la orice act juridic şi fapta care ar împiedica sau ar tulbura dreptul de abitaţie al legatarului.

Moştenitorul (nudul proprietar) dispune de dreptul de a înstrăina imobilul, însă la cesiuneaulterioară a dreptului de proprietate asupra imobilului, dreptul de abitaţie a legatarului nu sestinge.

Dreptul de folosinţă asupra încăperii de locuit nu se înstrăinează şi nu trece la moştenitoriilegatarului. \

Dreptul de folosinţă asupra încăperii de locuit nu este un temei pentru membrii familiei legatarului de a locui în ea dacă testamentul nu prevede altfel. (Art. 1489 CC RM).

Moştenitorul încărcinat cu executarea legatului îl execută in limitele valorii patrimoniului testat, cu excepţia acelei părţi din datoriile testamentului a cărei stingere a fost pusă în sarcina moştinitorului, dacă testamentul nu prevede altfel (Art. 1490. CC RM).

în cazul în care moştenitorul a fost delegat cu obligaţia de a stinge datoriile testatorului, în primul rînd va plăti datoriile.

In aşa mod, legatul se execută din acea parte de bunuri, care a rămas după achitarea tuturor datoriilor. Prin urmare, legatul poate fi executat parţial, după achitarea tuturor datoriilor şi a rezervei succesorale.

Dacă moştenitorul însărcinat cu executarea legatului a decedat pînă la deschiderea succesiunii sau a renunţat la moştenire, obligaţia executării legatului trece la comoştenitorii care au primit cota lui.

în cazul în care executarea legatului este pusă în sarcina rnai multor moştenitori, fiecare execută obligaţia proporţional cotei sale succesorale. (Art. 1491 CC RM).

2

Această regulă se aplică şi în cazul cîncl unul din moştenitorii testamentari a fost recunoscut nedemn.

în cazul în care, la data deschiderii moştenirii, din temeiurile enumărate, nu există nici un moştenitor testamentar, testamentul, inclusiv legatul în temeiul Art. 1468 devine caduc, rămînînd fără executare, iar moştenirea va trece la moştenitorii legali.

Dacă sînt obligaţi mai mulţi moştenitori să execute legatul, fără a fi determinat cine trebuie să execute legatul, atunci legatul este executat de către toţi moştenitorii testamentari proporţional cotei sale succesorale.

-3-

Legatul are dreptul de a cere, în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, executarea legatului dacă testamentul nu prevede aîtfel.

Astfel, creanţa legatarului se naşte de la data deschiderii moştenirii.Dacă legatul este făcut sub condiţie suspensivă sau subordonat unui termen şi dacă

termenul sau condiţia se îndeplineşte după deschiderea moştenirii, atunci devoluţiunea legatului are loc în momentul îndeplinirii condiţiei sau a termenului.

în cazul în care legatarul nu este născut la momentul deschiderii moştenirii sau identitatea se determină printr-un eveniment care intervine după deschiderea moştenirii, atunci devoluţiunea are loc la momentul naşterii, respectiv al intervenirii evenimentului.

Legatarul are dreptul să ceară transmiterea bunului sau executarea altui legat în termen de 6 luni de la data deschiderii moştenirii, iar în cazul legatului sub condiţie, reieşind din regulile dreptului comun în materia actelor juridice, de la data realizării condiţiei, survenirii termenului sau evenimentului prevăzut în testament.

Dreptul de a cere executarea legatului este un drept subiectiv care trebuie valorificat înăuntrul termenului de 6 luni sub sancţiunea stingerii lui (Art.1493 CC RM).

în cazul în care debitorul refuză executarea legatului, creditorul legatar are dreptul de a înainta o acţiune în instanţa de drept comun.

-4-

Legatul încetează dacă legatarul:1. nu a solicitat în termenul prevăzut la Art.1492 executarea;2. nu este în viaţă la data deschiderii moştenirii. (Art. 1493 CC RM).

Executarea legatului poate onceta şi în cazurile de caducitate sau nulitate a dispoziţiilortestamentare cu privire la legate.

Legatarul nu răspunde pentru datoriile testatorului.Legatarul, potrivit Art. 1486 CC RM, nu are calitatea de moştenitor, deaceea, el nu este

responsabil în faţa creditorilor testatorului. în cazul în care va fi desemnat atît în calitate de moştenitor, cît şi în calitate de legatar, el devine responsabil faţă de datoriile celui ce a lăsat moştenirea.

Persoana căreia i se cuvine legatul este în drept să renunţe la el. In acest caz, cota succesorală respectivă revine moştenitorului care va avea sarcina executării legatului.

Dacă persoana căreia i se cuvine legatul renunţă la el, moştenitorul însărcinat cu executarea legatului este degrevat de ea. (Art. 1496 CC RM).

Renunţarea la legat este un drept subiectiv al legatarului. Astfel, legatarul poate liber să renunţe la legat.

Legislatorul nu stabileşte în ce termen poate legatarul renunţa la legat, însă, reieşind din faptul că dreptul de solicitare a executării legatului este de 6 luni, acest termen este valabil şi pentru renunţare.

Renunţarea la legat poate fi tacită, precum şi prin înaintarea unei declaraţii (cereri)persoanelor împuternicite cu executarea legatului.

Legatarul nu poate renunţa la legat în beneficiul altor persoane.în cazul renunţării la legat, obiectul legatului trece în favoarea moştenitorilor obligaţi să

execute legatul, proporţional cotelor ce le revin.

3

Dacă moştenitorii testamentari decedează pînă la deschiderea moştenirii sau renunţă la moştenire, atunci legatul este cules de moştenitorii legali.

în cazul renunţării la legat, executarea legatului se stinge.Dacă persoana căreia i se cuvine legatul decedează după deschiderea succesiunii,

nereuşind să-şi exprime acordul, dreptul de a primi legatul trece la moştenitorii ei dacă legatul nu ţine de persoana legatarului.

-5-Testatorul, prin testament poate obliga moştenitorul să execute anumite acţiuni în scopuri

general-utile, adică anumite legate cu caracter patrimonial sau nepatrimonial. Spre exemplu, testatorul obligă moştenitorul testamentar să transfere o sumă de bani pentru construcţia unei şcoli sau să permită să acorde în folosinţa unor persoane biblioteca sa.

în cazul grevării moştenitorului testamentar cu săvîrşirea unor acţiuni în scopuri general-utile cu caracter patrimonial, potrivit acestei norme, sînt aplicabile regulile cu privire la legate.

Deoarece obiect al legatului pot constitui şi acţiunile cu caracter nepatrimonial şi pentru aceste acţiuni sînt aplicabile normele menţioante.

Ca şi în cazul executării altor legate, în caz de deces al moştenitorului grevat cu obligaţia de a săvîrşi acţiuni în scopuri general-utile, aceste acţiuni vor fi îndeplinite (executate) de către ceilalţi moştenitori testamentari care au acceptat moştenirea.

Cercul persoanelor care pot cere executarea legatului în scopuri general-utile sunt: executorul testamentar, oricare moştenitor, precum şi organizaţiile publice şi obşteşti în interesul cărora a fost făcut legatul.

TEMA 7. Moştenirea legală. Regulile generale ale moştenirii legale Plan:

1. Condiţiile dreptului de moştenire legală;2. Clasele de moştenitori;3. Ordinea ia succesiunea legală;

-1-Condiţiile dreptului de moştenire legală

Moştenirea legală, adică trecerea patrimoniului defunctului către persoanele menţionate în lege, se aplică în cazul în care:

a) cel ce a lăsat moştenirea nu a lăsat nici un testament;b) a fost declarată nulitatea testamentului;c) succesorul testamentar este codecedat sau comorient cu testatorul;d) succesorul testamentar este nedemn, (art. T499 CC RM)

Definire- Moştenirea este legală în cazul în care transmiterea moştenirii are loc în temeiul legii, la persoanele, în ordinea şi în cotele determinate de lege.

Moştenirea legală intervine în toate cazurile în care cel care lasă moştenirea nu a întocmit testament.

Dacă testatorul a întocmit testament, dar acesta a fost declarat nul, moştenirea va fi deferită potrivit legii.

Un testament poate fi declarat nul, prin hotărîrea instanţei judecătoreşti, dacă sînt prezente condiţiile de fond şi de formă a nulităţii actelor juridice.

La fel, un testament va fi nul în cazul în care dispoziţiile testamentare contravin legii sau intereselor publice sau conţine condiţii care nu sînt clare sau contravin una alteia.

în cazul în care cel ce a lăsat moştenirea a lăsat testament, însă acesta nu cuprinde legate, prevăzmd alte dispoziţii de ultimă voinţă se vor aplica normele referitoare la moştenirea legală.

Moştenirea va fi legală şi în acele cazuri în care testamentul cuprinde aezmoştenin (înlăturarea de la moştenire a unui sau a mai multor moştenitori legali), fără ca testamentul să cuprindă legate.

4

Moştenirea se va diferi potrivit legii şi în situaţia în care nu există moştenitori testamentari, fie că aceştia sînt comorienţi sau codecedaţi, fie aceştia au predecedat, fie sînt declaraţi nedemni prin hotărîrea instanţei de judecată.

Moştenirea legală poate coexista cu cea testamentară, dacă cel care a lăsat moştenirea a dispus prin testament numai de o parte din moştenire sau dispunînd de întreg, există moştenitori rezervatari, care dobîndesc rezerva întotdeauna în virtutea legii, deci ca moştenitori legali.

Clasele de moştenitori

in cazul succesiunii legale, moştenitorii cu drept de cotă egală sînt:a) de clasa I - descendenţii (fiii şi fiicele celui ce a lăsat moştenirea, la fel şi cei născuţi vii după decesul lui, precum şi cei înfiaţi), soţul supravieţuitor şi ascendenţii privilegiaţi (părinţii, înfietorii) celui ce a lăsat moştenirea;b) de clasa a II-a - colateralii privilegiaţi (fraţii şi surorile) şi ascendenţii ordinari (bunicii, atît din partea tatălui, cît şi din partea mamei) ai celui ce a lăsat moştenirea;c) de clasa a III-a - colateralii ordinari (unchii şi mătuşile) ai celui ce a lăsat moştenirea.

Ascendenţii ordinari culeg moştenirea în ordinea proximităţii (apropierii) gradului de rudenie cu cel ce a lăsat moştenirea, respectiv bunicii îi înlătură pe străbunici etc, idiferent de sex şi linie.

tîn cazul moştenirii descendenţilor şi colateralilor se aplică reprezentarea:a) descendenţilor - la infinit;b) colateralilor - pînă la gradul al IV-lea de rudenie inclusiv (colaterali privilegiaţi -

nepoţi de frate şi soră, strănepoţi de la frate şi soră; colaterali ordinari - veri primari).Părinţii naturali ai celui adoptat şi celelalte rude ale lui de sînge pe linie ascendentă,

precum şi surorile şi fraţii lui de sînge, nu moştenesc după moartea celui adoptat sau a descendenţilor lui.

Transmisiunea succesorală este edificată pe principiul tradiţional al legăturii de sînge, care există între membrii aceleiaşi familii. Adoptarea acestui sistem are ca raţiune prezumtiva afecţiune a celui care lasă moştenirea faţă de rudele sale cele mai apropiate.

Astfel, se determină cercul de persoane chemate să culeagă patrimoniul celui care lasă moştenirea. Acest procedeu se mai numeşte devoluţiune succesorală legală, elementul principal al căreia constituie determinarea sferei persoanelor chemate să culeagă moştenirea.

Devoluţiunea succesorală legală are ca temei legăturile de rudenie, relaţiile de căsătorie între eventualii moştenitori şi cel care lasă moştenirea.

Potrivit articolului 45 din Codul familiei, rudenia este legătura de sînge bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un autor comun.

I. Rudenia poate fi în linie dreaptă :ascendentă (suitoare) sau

- descendentă (coborîtoare).II. La fel rudenia poate fi în linie colaterală.Gradul de rudenie este distanţa dintre două rude, care se stabileşte astfel: în linie

dreaptă după numărul naşterilor, iar în linie colaterală după numărul naşterilor, urcînd de la una dintre rude pînă la ascendentul comun şi coborînd de la acesta pînă la cealaltă rudă.

Deşi legea stabileşte cercul persoanelor chemate să culeagă moştenirea, acestea nu vor putea să culeagă toate împreună patrimoniul succesoral. Este evident că, dacă s-ar fi procedat astfel, s-ar fi ajuns la o excesivă fracţionare a patrimoniului succesoral. De aceea, legiuitorul a instituit două criterii de bază şi anume: clasa de moştenitori şi gradul de rudenie.

Clasa de moştenitori reprezintă grupul de rude a celui care lasă moştenirea, determinat potrivit legii, chemate să moştenească într-o anumită ordine, faţă de alte grupe de rude dintr-o altă clasă.

5

Rudele de acelaşi grad vor culege moştenirea cu drept de cotă egală, acesta constituind principiul împărţii succesiunii dintre rudele de acelaşi grad în părţi egale (pe capete).

în conformitate cu acest principiu în cazul în care la moştenire sînt chemate rude dinaceeaşi clasă de moştenitori şi au acelaşi grad de rudenie cu cel care lasă moştenirea, fiecare dinsuccessibili va moşteni o parte egală cu a celorlalţi succesibili.

a) Din prima clasă de moştenitori fac parte: copiii, inclusiv cei înfiaţi, soţul şi părinţii(înfietorii) celui care lasă moştenirea.

Spre deosebire de moştenitorii din alte clase, moştenitorii care fac parte din clasa I, sunt moştenitori rezervatari (rezerva succesorală este de 1/2 din cota ce s-ar fi cuvenit fiecăruia din ei în caz de succesiune legală), dacă sunt incapabili de muncă.

Din categoria descendenţilor fac parte:- copiii din căsătorie a celui care lasă moştenirea. Constatarea nulităţii căsătoriei nu va produce efecte asupra copiilor, rezultaţi dintr-o astfel de căsătorie, aceştia păstrându-şi drepturile care revin copiilor din căsătorie, chiar dacă ambii soţi au fost de rea-credinţă la încheierea acesteia;- copiii celui care lasă moştenirea sau descendenţii lui din afara căsătoriei, cu singura condiţie ca paternitatea să fie stabilită potrivit legii.

Aşadar, principiul este, în această privinţă, asimilarea copilului din afara căsătoriei cu cel din căsătorie. Altfel spus, copilul din afara căsătoriei care şi-a stabilit paternitatea, are aceeaşi situaţie legală ca şi copilul din căsătorie, atât faţă de părinte, cât şi faţă de rudele acestuia;

- copiii înfiaţi.înfierea este actul juridic în temeiul căruia se stabilesc raporturi de rudenie, pe de o parte,

între înfiat şi descendenţii săi şi înfietor şi rudele acestuia, pe de altă parte, asemănătoare acelora care există în cazul rudeniei fireşti. Raporturile dintre înfietor şi înfiat sunt asemănătoare acelora existente între părinţi şi copii, adică înfiatul şi descendenţii săi, dobîndesc, prin efectul înfierii, aceleaşi drepturi pe care le are copilul din căsătorie faţă de părinţii săi. înfiatul şi descendenţii săi vor avea vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de defunct, deoarece ei devin rude nu numai cu înfietorul, dar şi cu rudele acestuia între care ascendentul înlîetorului care lasă moştenirea.

Descendenţii pot culege moştenirea, în nume propriu sau prin reprezentare.Ascendenţii privilegiaţi sînt părinţii celui care Iasă moştenirea, adică tatăl şi mama

din căsătorie, din afara căsătoriei şi din înfiere. Aceştia pot fi:-tatăl şi mama din căsătoria cărora s-a născut cel care lasă moştenirea;Părinţii vor avea vocaţie succesorală şi la moştenirea copilului născut dintr-o căsătorie

declarată nulă sau anulată, fiind ireîevant faptul dacă au fost de bună-credinţă sau de rea-credinţă la încheierea acesteia. Cît priveşte relaţiile dintre copii şi părinţi, nulitatea căsătoriei nu produce efecte retroactive, aşa fiind drepturile succesorale între părinţi şi copii rămîn neatinse.

-mama din afara căsătoriei;Vocaţia succesorală a mamei din afara căsătoriei nu poate fi pusă la îndoială. Proba

principală a maternităţii, o constituie faptul înregistrării mamei copilului, în certificatul denaştere.

-tatăl din afara căsătoriei în cazul în care şi-a stabilit paternitatea potrivit legii;Vocaţia succesorală a tatălui din afara căsătoriei la moştenirea lăsată de copilul său, nu se

pune la îndoială, fiind reclamată de raporturile de rudenie statornicite între copil şi tatăl său prin stabilirea paternităţii, de principiul egalităţii între sexe şi de principiul reciprocităţii vocaţiei succesorale legale.

-înfietorii;Ţinand cont de faptul că în cazul înfierii,. înfiatul devine rudă cu înfietorul (şi cu rudele

acestuia), ca şi un copil firesc, iar raporturile cu părinţii şi alte rude fireşti încetează, înfietorul va avea vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de înfiat. Totodată, în această situaţie, părinţii fireşti ai înfiatului, indiferent de faptul, că sunt din căsătorie sau din afara căsătoriei, pierd orice vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de cel înfiat. în ipoteza în care unul dintre soţi înfiază copilul firesc al celuilalt soţ, părintele firesc, care este soţul înfietorului, îşi păstrează vocaţia succesorală la moştenirea copilului.

6

Ascendenţii privilegiaţi pot veni la moştenire numai în nume propriu, nu şi pe calea reprezentării.

Soţul supravieţuitor face parte din prima clasă de moştenitori. \Pentru a avea vocaţie succesorală la moştenirea lăsată de soţul predecedat, soţul

supravieţuitor trebuie să îndeplinească, pe lângă condiţiile generale ale dreptului la moştenirea legală, o condiţie specială şi anume: să aibă calitatea de soţ la data deschiderii moştenirii. Aceasta înseamnă, că dreptul de moştenire, recunoscut soţului supravieţuitor se întemeiază pe o calitate care se poate pierde. Numai căsătoria încheiată la organele de stat de stare civilă dă naştere la drepturi şi obligaţii între soţi. De aceea numai persoana care a fost căsătorită legal (căsătorie înregistrată) cu cel care lasă moştenirea, are vocaţie succesorală la moştenirea acestuia.

Soţul supravieţuitor este chemat la succesiunea soţului său predecedat indiferent de sex, durată a căsătoriei cu defunctul, stare materială, dacă din căsătorie au rezultat sau nu copii, ori dacă soţii convieţuiau la data deschiderii moştenirii sau, dimpotrivă, erau despărţiţi în fapt (mai puţin de 3 ani - vezi articolul 1502 Cod civil). în schimb, concubinajul - convieţuirea a două persoane de sex diferit, nu conferă concubinului supravieţuitor vocaţie succesorală legală la moştenirea concubinului predecedat.

Calitatea de soţ se poate pierde prin divorţ şi odată cu divorţul dispare şi afecţiunea presupusă a defunctului, care legitimează dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor.

In caz de divorţ, căsătoria este desfăcuta din ziua cînd hotărîrea judecătorească prin care a fost pronunţat divorţul, a rămas definitivă sau din ziua înregistrării divorţului la oficiul de stare civilă în cazul desfacerii căsătoriei la oficiul de stare civilă (articolul 39 Codul familiei). Deoarece divorţul produce efecte numai pentru viitor, nu şi pentru trecut, calitatea de soţ se păstrează, pînă la data cînd hotărârea judecătorească prin care s-a pronunţat divorţul a rămas definitivă sau ziua înregistrării divorţului la oficiul de stare civilă, chiar dacă moartea a intervenit în cursul procesului sau chiar după pronunţarea divorţului, dar înainte ca hotărârea să fi devenit definitivă sau să fi fost înregistrat divorţul la oficiul de stare civilă. Aceasta înseamnă, că în situaţia în care unul din soţi decedează în cursul procesului sau după ce s-a pronunţat divorţul, dar înainte ca hotărârea să fi rămas definitivă sau să fi fost înregistrată, efectele divorţului nu se mai produc, căsătoria nedesfăcându-se prin divorţ, ci încetînd prin decesul unuia dintre soţi, soţul supravieţuitor urmînd să moştenească.Calitatea de soţ se mai poate pierde datorită desfiinţării căsătoriei prin hotărâre

judecătorească de constatare a nulităţii căsătoriei ori instanţa pronunţă anularea căsătoriei.în cazul nulităţii, căsătoria se desfiinţează cu efect retroactiv, astfel încât din punct de

vedere juridic, soţii sunt consideraţi că nu au fost niciodată căsătoriţi între ei şi, deci, problema unor drepturi succesorale nu se mai pune, calitatea de soţ pe care soţul supravieţuitor o avusese la data deschiderii succesiunii desfiinţându-se cu efect retroactiv.

Soţul supravieţuitor face parte din prima clasă de moştenitori şi, deci, va culege o cotă egală cu cea a copiilor şi a părinţilor. Masa succesorală a soţului predecedat este alcătuită din bunurile proprii ale celui care lasă moştenirea şi din bunurile rămase după scăderea părţii ce se cuvine soţului supravieţuitor din bunurile comune. Soţului supravieţuitor îi revine o parte din bunurile comune ce se cuvin acestuia în calitate de codevălmaş plus o cotă egală cu cea a copiilor şi părinţilor din masa succesorală.

Masa succesorală a soţului decedat, la care este chemat soţul supravieţuitor, este alcătuită astfel:- din bunurile personale ale celui care lasă moştenirea, care potrivit articolului 22 din Ccdul familiei sînt: bunurile dobmdite înainte de încheierea căsătoriei; bunurile primite în dar sau în baza altor convenţii gratuite; bunurile dobîndite prin moştenire; bunurile de uz personal, cu excepţia bijuteriilor de preţ şi a altor obiecte de lux, indiferent de timpul şi modul de dobîndire. în acelaşi timp, din categoria bunurilor personale, potrivit articolului 20 din Codul familiei mai fac parte şi premiile, indemnizaţiile şi alte plăţi, care au un caracter de compensare (ajutor material, despăgubire pentru vătămarea sănătăţii, etc.)- din bunurile rămase după scăderea părţii ce se cuvine soţului supravieţuitor din bunurile comune. Bunurile dobândite de soţi în timpul căsătoriei sunt, potrivit articolului 20 din Codul

7

familiei, bunuri comune. împărţirea acestora se face în caz de deces a unuia din soţi prin buna înţelegere între soţul supravieţuitor şi ceilalţi succesibili al celui care lasă moştenirea, iar în caz de neînţelegere, pe cale judecătorească.

Soţul supravieţuitor vine la moştenire în nume propriu nu şi prin reprezentare, estemoştenitor rezervatar, dacă este incapabil de muncă.

Din clasa a doua de moştenitori fac parte: fraţii şi surorile defunctului (colateralii privilegiaţi), bunicul şi bunica (ascendenţii ordinari) lui atît din partea tatălui cit şi din partea mamei.

Colateralii privilegiaţi sunt fraţii şi surorile celui care lasă moştenirea, precum şi descendenţii acestora până la gradul IV inclusiv (nepoţi şi strănepoţi de frate ori soră), care vin la moştenire prin intermediul reprezentării succesorale.

Fraţii şi surorile celui care lasă moştenirea pot fi:- din aceeaşi căsătorie a părinţilor: fraţi buni şi surori bune;- din căsătorii deosebite: în cazul în care copiii au tată comun firesc sau înfietor şi mame

diferite ei sunt numiţi-fraţi (surori) consîngeni;în cazul în care copiii au aceeaşi mamă firească sau înfietoare şi taţi diferiţi, copiii sunt

numiţi-fraţi (surori) uterini;-din afara căsătoriei; *-din înfiere.Cît priveşte întinderea drepturilor succesorale ale colateralilor privilegiaţi, fraţii şi

surorile celui care lasă moştenirea, făcând parte din clasa a Il-a de moştenitori vor culege o cotă egală cu cea a bunicilor.

Colateralii privilegiaţi ai celui care lasă moştenirea pot veni la succesiune numai în nume propriu, în schimb descendenţii lor, pot să culeagă moştenirea şi prin intermediul reprezentării succesorale.

Ascendenţii ordinari sunt rude în linie dreaptă ascendentă a celui care lasă moştenirea, alţii decît părinţii (bunicii, străbunicii, etc).Bunicii vor moşteni o parte egală cu cea a fraţilor şi surorilor celui care lasă moştenirea. Din clasa a treia de moştenitori fac parte: unchii şi mătuşile (colateralii ordinari) a celui care lasă moştenirea

în cazul în care nu există moştenitori din primele două clase sau dacă aceştia sunt nedemni sau renunţători, legea cheamă la moştenire clasa a treia de mostenitori-colat^ralii ordinari, adică rudele colaterale ale celui care lasă moştenirea, care nu sînt fraţi sau surori ori descendenţi ai acestora.

-3-Ordinea la succesiunea legală

Moştenitorii de clasa posterioară sînt chemaţi la succesiunea legală numai dacă lipsesc moştenitori din clasele precedente sau dacă aceştia nu acceptă ori refuză succesiunea. Ei sînt chemaţi ia succesiune şi în cazul în care toţi moştenitorii de clasele precedente au fost decăzuţi din dreptul la succesiune.

Astfel, clasele de moştenitori sînt chemate să culeagă patrimoniul succesoral în ordinea de preferinţă stabilită de Codul civil. Aşa fiind, prima clasă de moştenitori este chemată să culeagă patrimoniul succesoral cu excluderea totală a succesorilor din celelalte clase. Clasa a doua de moştenitori vine la moştenire în lipsa oricăror moştenitori din prima clasă (fie aceştia nu există sau dacă există nu pot sau nu vor să moştenească) şi cu excluderea succesibililor din clasa a treia. Clasa a treia de moştenitori va fi chemată la moştenire în lipsa totală de moştenitori din primele două clase.

Precizăm că există posibilitatea venirii concomitente la moştenire a rudelor din clasa I şi a II sau a III (deci, clase diferite) în situaţia în care cel care lasă moştenirea a dezmoştenit prin testament moştenitorii din clasa I, dacă aceştia sînt rezervatari. în acest caz, ei culeg, totuşi, ca moştenitori legali, rezerva prevăzută de lege (contrar voinţei defunctului), restul moştenirii fiind dobîndită (dacă defunctul n-a dispus altfel prin testament) de moştenitorii din clasa subsecventă.

Prin hotărîre judecătorească, un soţ poate fi privat de dreptul la succesiune legalădacă se confirmă că de facto căsătoria cu cel ce a lăsat moştenirea a încetat cu 3 ani înaintede deschiderea succesiunii şi soţii au locuit separat. ]

8

Pentru ca soţul supravieţuitor să fie chemat la succesiune, acesta trebuie să fi convieţuit cu cel care lasă moştenire. Dacă soţii au locuit ultimii 3 ani seprat, soţul supravieţuitor poate fi privat de dreptul la moştenire. O astfel de acţiune poate fi intentată de persoanele interesate.

Soţul supravieţuitor pierde dreptul la succesiune dacă au existat motive pentru declararea nulităţii căsătoriei şi testatorul a intentat în acest sens o acţiune în instanţa de judecată.

Dacă pînă la decesul defunctului, ultimul a intentat o acţiune în judecată cu scopul de a declara căsătoria nulă, soţul supravieţuitor nu va mai avea vocaţie succesorală legală la moştenirea lăsată de soţul predecedat.

Potrivit articolului 41 din Codul familiei, căsătoria poate fi declarată nulă în următoarelecazuri:

-nu au fost respectate condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei (articolele 11, 13, 14, 15 din Codul familiei);

-căsătoria a fost încheiată cînd soţii sau unul dintre ei nu au avut intenţia de a crea familie(căsătorie fictivă). *

9