modul cadrul sistemului de administrare a munciiold.mmpsf.gov.md/file/ilo/module 1_ro.pdf · pentru...

53
Curricula CIF OIM “Instituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei muncii” Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii 1 MODUL

Upload: others

Post on 13-Sep-2019

17 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Curricula CIF OIM

ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii 1

MODUL

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

1

Subiectul Modulului

Acest modul descrie conceptul rolurile şi funcţiile Sistemului de Administrare a Muncii aşa cum ele sunt definite icircn Convenţia OIM No150 şi Recomandarea No158

Obiective

La finele acestui modul participanţii vor putea

Să descrie rolul şi funcţiile de bază ale Administraţiei Muncii făcacircnd referinţă la Convenţia OIM No150 şi Recomandarea No 158

Să situeze Sistemul Inspecţiei Muncii icircntr-un cadru vast al Sistemului de Administrare a Muncii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

2

Cuprins

1 Introducere 3

2 Trecere icircn revistă istorică 3

3 Conceptul Sistemului de Administrare a Muncii 5

4 Rolurile cheie şi funcţiile Administraţiei Muncii 6

41 Standardele Muncii 7

42 Relaţii Industriale 8

43 Angajare 10

44 Cercetări 12

5 Noile provocări pentru Administrarea Muncii 14

51 Economia Informală 14

52 Muncitori Migranţi 15

53 Raporturi de muncă şu muncă nedeclarată 17

54 HIVSIDA 17

6 Abordarea gender icircn Administrarea Muncii 18

7 Organizarea sistemului naţional de Administrare a Muncii 19

71 Organul central 20

72 Coordonarea icircntre ministere 21

73 Coordonarea cu agenţii 21

74 Funcţiile delegate partenerilor sociali 22

75 Coordonare teritorială 22

8 Importanţa resurselor umane calificate 23

81 Formare 23

Sumar 25

Exerciţii 27

Exerciţiu 1 29

Exerciţiu 2 31

Bibliografia şi surse suplimentare 33

Anexe 35

Anexa 1 Convenţia OIM No150 37

Anexa 2 Recomandarea OIM No 158 43

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

3

1 INTRODUCRE

Inspecţia Muncii este un sub-sistem din cadrul unui sistem mai larg de Administrare a Muncii

Pentru a putea analiza rolul Inspecţiei Muncii şi reflecta asupra felului de consolidare şi modernizare a ei este important de a avea o viziune mai largă asupra Sistemului de Administrare a Muncii rolurile lui şi funcţiile

Acest modul oferă o viziune generală asupra Administraţiei Muncii referindu-se la cele două instrumente cheie ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) Convenţia No 150 şi Recomandarea No 158

Modulul va icircnzestra Inspectorii Muncii cu cunoştinţe generale pentru a determina mai bine rolurile lor specifice şi funcţiile icircntr-un cadru mai larg al sistemului de Administrare a Muncii pentru a icircnţelege legătura şi sinergia cu alte funcţii şi servicii şi pentru a ajuta icircn formarea v iziunii privind importanţa unei administraţii muncii şi inspecţii muncii puternice şi efective pentru a promova justiţia socială munca decentă şi buna guvernanţă

2 TRECERE IcircN REVISTĂ ISTORICĂ

Conceptul ldquosistemului de administrare a munciirdquo nu poate fi perceput fără a arunca puţină lumină asupra evoluţiei istorice care a condus la elaborarea şi adoptarea Convenţiei OIM Ndeg 150

Icircn 1919 cacircnd OIM a fost fondată atenţia a fost icircn primul racircnd acordată introducerii standardelor internaţionale ale munci pentru a icircmbunătăţi condiţiile de muncă şi bunăstarea socială a muncitorilor din toată lumea

Standardele Internaţionale ale Muncii au evoluat icircntr-un sistem comprehensiv de instrumente privind munca şi politica socială susţinut de un sistem de supraveghere instituit pentru rezolvarea tuturor problemelor icircn aplicarea lor la nivel naţional Ele fac parte din strategia OIM de guvernare a globalizării de promovare a dezvoltării durabile de eradicare a sărăciei şi asigurării ca muncitorii să poată munci icircn condiţii de demnitate şi securitate

Standardele Internaţionale ale Muncii includ Convenţiile Internaţionale ale Muncii şi Recomandările Unele standarde se referă la drepturile fundamentale ale muncii Libertatea Asocierii şi Protecţia Dreptului la Organizare (C87) Dreptul la Organizare şi Negociere Colectivă (C098) Abolirea Muncii Forţate (C029 şi C103) Egalitatea de Şanse şi de Tratament (C111 C100) Eliminarea Muncii Copiilor şi icircn special a celor

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

4

mai grave forme ale acesteia (C138 C182) şi alte standarde care reglementează condiţiile de muncă şi promovează o bună guvernanţă

Icircnainte ca o convenţie specifică despre Administrarea Muncii să fie elaborată un şir de standarde au fost deja adoptate care acopereau diferite aspecte legate de administrarea muncii inclusiv regulile aplicabile inspecţiei muncii şi serviciilor de ocupare a forţei de muncă Icircn special se face referinţă la convenţiile următoare

Convenţia (No 87) privind Libertatea Asocierii şi Protecţia Dreptului la Organizare 1948

Convenţia (No98) privind Dreptul la Organizare şi Negocieri Colective 1949

Convenţia (No 81) privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţia (No129) privind Inspecţia Muncii (Agricultură) 1969

Convenţia (No88) privind Serviciile de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţia (No122) privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Convenţia (No142) privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţia (No144) privind Consultările Tripartite (Standardele Internaţionale ale Muncii) 1976

Convenţia (No 102) privind Securitatea Socială 1952

Convenţia (No 97) privind Migraţia de Muncă 1949

Fondarea OIM icircn anul 1919 a condus la evoluţia sistemelor naţionale de administrare a muncii deoarece acest fapt a consolidat poziţia ministerelor competente icircn domeniul muncii Icircn afară de această Tratatul de la Versailles a stabilit obiective sociale destinate consolidării serviciilor de inspecţie a muncii icircn scopul garantării drepturilor muncitorilor Pe parcursul a două războaie mondiale un nou tip de minister a apărut care era compus din unităţi preocupate de problemele muncii şi problemele sociale

In anul 1928 Conferinţa Internaţională a Muncii a adoptat o rezoluţie care invita guvernele să instituie ldquoun departament adecvat şi specializat capabil să exercite pe deplin şi cu succes sarcina de pregătire amendare şi protejare a aplicării tuturor actelor şi reglementărilor referitoare la muncă şi icircn special celor referitoare la inspecţiile muncii la relaţiile cu organele de consultare şi de furnizare a informaţiei a Biroului Internaţional al Muncii la soluţionarea paşnică a relaţiilor de muncă compilarea şi publicarea datelor statistice rapoartelor şi tuturor documentelor referitoare la muncărdquo

Drept rezultat structurile guvernamentale au icircnceput să creeze departamentele muncii

Icircncepacircnd cu anul 1939 mişcarea sindicalistă a evoluat icircn Europa şi America de Nord devenind o putere importantă care de asemenea

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

5

icircncuraja rolul Ministerelor Muncii icircn problemele relaţiilor de muncă şi condiţiilor de muncă

Declaraţia din Philadelphia (adoptată icircn 1944) a contribuit la redefinirea mandatului OIM care statua că ldquomunca nu era o marfărdquo şi astfel a contribuit la reformularea rolului administraţiei muncii

Rolul ministerelor muncii a crescut pe parcursul perioadei postbelice ca urmare a necesităţii de a face faţă reprofilării muncitorilor de la producere militară la producere paşnică Ocuparea deplină a devenit o prioritate naţională Icircn ţările industrializate securitatea socială şi securitatea şi sănătatea muncii au fost recunoscute ca obiective adiţionale

Dezbaterile privind necesitatea redefinirii rolului sistemului general de administrare a muncii au avut loc icircn mod regulat icircncepacircnd cu anii 50 culminacircnd icircn 1978 cu adoptarea Convenţiei (C150) şi Recomandării (R158) privind Administrarea Muncii

Reuniunea Experţilor icircn materie de Administrare a Muncii din 1973 a formulat recomandările cheie referitor la necesitatea convenţiei privind administrarea muncii pentru a

Proteja sistemele relativ slab dezvoltate de administrare a muncii şi a evita marginalizarea lor de la luare de decizii referitor la politica economică şi socială la nivel naţional

Completa lacuna icircn sistemul de stabilire a standardelor care pacircnă atunci trata doar segmentele de administrare a muncii cum ar fi inspecţia muncii serviciile de ocupare a forţei de muncă salariile minime securitatea utilajului

Standardele internaţionale ale muncii sunt de obicei aplicate prin intermediul politicii şi legilor sociale astfel a devenit vital pentru OIM ca o convenţie privind administrarea muncii să fie adoptată pentru a menţine un sistem activ şi viabil de administrare a muncii responsabil pentru toate aspectele de elaborare şi implementare a politicii naţionale de muncă

3 CONCEPTUL SISTEMULUI DE ADMINISTRARE A MUNCII

Convenţia OIM No 150 şi Recomandarea No 158 (1978) sunt unicele instrumente internaţionale care prevăd stabilirea unui cadru instituţional icircn care va fi elaborată implementată coordonată monitorizată şi revizuită politica naţională a muncii

Convenţia No 150 defineşte conceptul administrării muncii şi caracteristicile sale adică o politică naţională a muncii coerentă un

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

6

sistem coordonat de organe competente o structură instituţională care include o participare activă a muncitorilor patronilor şi organizaţiilor lor respective şi resurse umane financiare şi materiale adecvate pentru prestarea unor servicii efective şi eficiente

Domeniul de aplicare şi diversitatea reglementărilor politicii sociale şi implementarea lor complexitatea şi varietatea subiectelor care trebuie luate icircn consideraţie şi numărul de servicii care trebuie prestate necesită o abordare sistemică a administraţiei muncii Crearea unui sistem integrat icircn care toţi partenerii tripartitismului (adică guvernul angajatorii şi angajaţii) pot juca rolurile lor icircn parteneriat şi icircn mod coordonat este cea mai bună cale de a institui mecanisme regulatorii suficient de dinamice pentru a garanta flexibilitatea funcţionării administraţiei muncii1

Convenţia No150 icircn Articolul 1 icircn afara definiţiei date ldquoAdministrării Munciirdquo a conceptualizat noţiunea ldquosistemului naţional de administrare a munciirdquo Termenul bdquoadministrarea munciirdquo se referă la activităţile administraţiei publice icircn sensul cel mai icircngust al termenului icircn domeniul politicilor naţionale a muncii Termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo se referă la toate organele administraţiei publice (inclusiv agenţiile parastatale regionale şi locale sau orice altă formă a administraţiei descentralizate) şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultare şi participare a angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi a organizaţiilor lor Acest concept sistemic amplifică rolul diferitor actori2

4 ROLURILE CHEIE ŞI FUNCŢIILE ADMINISTRAŢIEI MUNCII

Funcţiile organelor competente din sistemul de Administrare a Muncii trebuie să consiste din responsabilitatea pentru sau din pregătirea administrarea coordonarea verificarea şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii inclusiv pregătirea şi implementarea legilor şi reglementărilor care execută această politică (C150 articolul 6 paragraful 1)

Noţiunea ldquopolitica icircn domeniul munciirdquo nu a fost definită icircn Convenţie pentru a permite includerea diferitor domenii ale muncii Convenţia se referă numai la ldquopolitica icircn domeniul munciirdquo icircn general sau ldquopolitica de ocupare a forţei de muncărdquo ca la o politică sectorială exemplară3

1 OIM (2005) O scurtă introducere icircn Standardele Internaţionale ale Munci Regulile de Joc

OIM Geneva 2 LecuyerN CourdouanJ (2002) Actori icircn Dezvoltare Forme Noi de Administrare a Muncii

OIM Geneva 3 Icircn cadrul discuţiilor la Conferinţa Internaţională a Muncii icircn 1977 şi 1978 la adoptarea textului

Convenţiei a fost propus să fie integrată o enumerare a domeniilor muncii care trebuie incluse

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

7

Convenţia (Articolul 6 paragraful 2) enumără funcţiile principale pe care aceste organe ar trebui să le exercite luacircnd icircn consideraţie standardele internaţionale ale muncii relevante

Participarea la pregătirea administrarea coordonarea monitorizarea şi revizuirea politici naţionale de ocupare a forţei de muncă

Studierea şi urmărirea lumii muncii prin revizuirea situaţiei angajaţilor şomerilor şi angajaţilor parţial luacircnd icircn consideraţie legile regulamentele şi practica naţională privind condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare

De a face serviciile lor disponibile angajatorilor şi angajaţilor şi organizaţiilor lor icircn vederea promovării consultării şi cooperării efective dintre autorităţile publice şi organizaţiile patronale şi sindicale cacirct şi dintre asemenea organizaţii de a răspunde solicitărilor de consiliere tehnică din partea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lor

Cele patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii icircşi exercită funcţiile sale ndash icircn conformitate cu Recomandarea No158 ndash sunt următoarele

Standardele muncii

Raporturile de muncă

Ocuparea forţei de muncă

Cercetări icircn domeniul muncii

41 Standardele Muncii

Autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii icircn consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor ar trebui să ia parte activă la toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor muncii Acestea ar trebui să includă şi un sistem de inspecţie a muncii (aşa cum este prezentat icircn modulele următoare ale acestui curs de formare)

Articolul 6 paragraful 1 al convenţiei prevede că organele competente din sistemul de administrare a muncii vor pregăti şi vor implementa leg i Recomandarea OIM No158 privind Administrarea Muncii se referă la legislaţia muncii ca primul domeniu icircn care sistemul de administrare a muncii ar trebui să-şi exercite funcţiile Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile individuale de muncă cacirct şi raporturile colective de muncă protejează libertăţile şi drepturile de bază icircn muncă asigură standardele minime ale muncii (lăsacircnd restul să determine partenerii sociali icircn cadrul negocierilor colective) şi defineşte statutul contractual (individual sau colectiv) al patronilor şi muncitorilor inclusiv drepturile şi

totodată această abordare nu a fost implementată icircn mod expres luacircnd icircn consideraţie faptul că politica icircn domeniul muncii este icircn curs de evoluţie continuă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

8

responsabilităţile lor reciproce cacirct şi modalitatea de soluţionare a conflictelor Legislaţia muncii este vitală pentru economia oricărei ţări şi pentru obţinerea unei dezvoltări echilibrate care acordă multă atenţie atacirct eficienţei economice cacirct şi bunăstării populaţiei icircn icircntregime Acesta este un echilibru delicat care trebuie obţinut

Experienţa demonstrează că propunerile impuse sunt mai puţin efective luacircnd icircn consideraţie reţeaua complexă de interese şi necesităţi implicate decacirct soluţiile care au fost testate şi cizelate icircn procesul de dialog social şi care prin urmare se bucură de un suport larg din partea societăţii

42 Raporturile de muncă

Icircn ceea ce priveşte raporturile de muncă Recomandarea se referă icircn mod esenţial la necesitatea icircncurajării raporturilor de muncă şi instituirii unui cadru şi regulilor de reprezentare şi management Ea se referă la mijloacele variate prin care acest obiectiv poate fi obţinut şi anume prin exerciţiul liber al dreptului de asociere şi dreptului de a organiza şi desfăşura negocieri colective prin acordarea serviciilor de consiliere prin dezvoltarea şi utilizarea mecanismelor de negociere voluntară prin acordarea facilităţilor de conciliere şi mediere icircn cadrul sistemului de administrare a muncii şi prin promovarea dialogului social şi a tripartitismului

Departamentele pentru raporturile de muncăindustriale icircn cadrul sistemului de administrare a muncii joacă un rol important icircn promovarea şi menţinerea păcii şi stabilităţii industriale prin asigurarea unui cadru legal favorabil Icircn mod particular ele promovează legislaţia pentru a proteja dreptul de organizare şi negociere colectivă şi liberul exerciţiu al dreptului de asociere Icircn unele cazuri Administraţiile Muncii oferă training-uri privind legislaţia muncii pentru partenerii sociali aceste iniţiative au fost foarte efective pentru consolidarea capacităţii partenerilor sociali icircn legislaţia muncii ca o referinţă pentru raporturile de muncă şi pentru stimularea abordării participative icircn elaborarea şi respectarea legislaţiei muncii Icircn acelaşi timp trening-urile privind legislaţia muncii şi alfabetizarea privind drepturile de bază icircn domeniul muncii pot fi o măsură efectivă icircn prevenirea conflictelor de muncă

Odată ce negocierile colective sunt un proces voluntar dintre partenerii sociali rolul administraţiei muncii ndash icircn special al departamentelorunităţilor lor pentru raporturi de muncă ndash este vital pentru facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea acestui proces Recomandarea OIM No158 stabilind rolul jucat de către guvern icircn raporturile de muncă la diferite nivele şi icircn diferite sectoare subliniază rolul Negocierilor Colective ca unui pilon cheie icircn cadrul relaţiilor industriale Icircn unele ţări o funcţie importantă a acestui departament este icircnregistrarea şi susţinerea organizaţiilor angajaţilor Icircn cadrul acestor departamente registrul organizaţiilor sindicale acordă asistenţă icircn icircnregistrarea sindicatelor şi acordă servicii de consiliere liderilor sindicali şi membrilor referitor la subiectele legate de legislaţia privind organizaţiile sindicale

Icircn tot mai multe ţări crearea unui sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă este actualmente o piatră de temelie a politicii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

9

raporturilor de muncă icircn Administrarea Muncii 4 Aceasta ajută la menţinerea conflictelor de muncă icircn limitele 5 economice şi sociale acceptabile şi la promovarea atmosferei de pace profesională Această icircn schimb contribuie la menţinerea unui climat favorabil dezvoltării eficacităţii economice şi echităţii sociale Administraţia Muncii icircn unele ţări asistă de asemenea angajatorii şi angajaţii icircn sectoarele sindicalizate şi nesindicalizate să rezolve conflictele profesionale sau de angajarede salariu pe cale amiabilă prin conciliere icircn vederea promovării relaţiilor de muncămanageriale armonioase Unele Convenţii şi Recomandări ale OIM sunt consacrate prevenirii şi soluţionării conflictelor Statele membre sunt icircncurajate să elaboreze propriul lor sistem de soluţionare icircn conformitate cu principiile generale următoare instituirea unui mecanism voluntar de conciliere care trebuie să fie gratuit şi operativ pentru a ajuta icircn prevenirea şi soluţionarea conflictelor profesionale 6 icircn cadrul sistemului de soluţionare a conflictelor7 trebuie să fie promovate negocierile colective care trebuie să ajute părţile să găsească singuri8 o soluţie a conflictului părţile la conflict trebuie să fie icircncurajate să se abţină de la greve şi lockout pe durata procesului de conciliere sau arbitraj9 şi icircnţelegerile obţinute icircn rezultatul concilierii trebuie să fie fixate icircn scris şi să le fie atribuit acelaşi statut ca icircnţelegerilor icircncheiate icircn mod obişnuit10

Structurile şi procesele de dialog social reuşit au potenţialul de a soluţiona problemele economice şi sociale importante să icircncurajeze o bună guvernanţă să promoveze pacea şi stabilitatea profesională şi socială şi să susţină progresul economic Guvernul şi icircn special administraţia muncii poate juca roluri diferite icircn promovarea şi susţinerea durabilităţii dialogului social (a) crearea unui cadru operativ al dialogului social (b) promovarea dialogului social (c) să fie un partener activ icircn procesele de dialog social tripartit sau tripartit plus (d) acordarea suportului şi facilitarea dialogului social şi (e) angajarea dialogului social icircn sectorul public Icircn funcţie de diferite tipuri mandate funcţii şi componenţa mecanismelor de dialog social Guvernul poate fi direct implicat ca membru organelor tripartite sau tripartite plus ori să fie un bdquobeneficiarrdquo al sfaturilor formulate de către aceste organe Icircn mai multe ţări şi dialogul social informal şi dialogul social formal (prin intermediul organelor bipartite tripartite şisau tripartite plus) coexistă Pentru a discuta şi pentru a lua o decizie asupra problemelor de bază icircn domeniul muncii Ministerul Muncii icircnsuşi ia iniţiativa de a iniţia

4 Pentru mai multe detalii consultaţi Liniile Directorii privind legislaţia Muncii OIM Geneva

Capitolul 4 privind soluţionarea conflictelor şi Ghidul privind Soluţionarea Alternativă a Conflictelor de Muncă Felicity Steadman CIFOIM 2008 5 De exemplu o legătură stracircnsă icircntre concilieremediere şi grevă a fost făcută icircn mai multe ţări solicitacircnd de la părţi icircnştiinţarea prealabilă a autorităţii de conciliere referitor la grevă ori declaracircnd ilegală organizarea grevei fără o primă icircncercare de a soluţiona conflictul prin intermediul concilierii 6 Recomandarea N 92 privind concilierea şi arbitrajul voluntar 1951 paragrafele 1 şi 3

7 Convenţia N 154 privind promovarea negocierilor colective 1981 Articolul 5 paragraful 2e

8 Recomandarea N 163 privind promovarea negocierilor colective 1981 paragraful 8

9 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragrafele 4 şi 6

10 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragraful 5

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

10

consultări ad hoc cu partenerii sociali deseori icircn afara cadrului instituţional al dialogului social

Guvernul trebuie să susţină mecanismele de dialog social prin asigurarea cadrului instituţional şi acordarea suportului administrativ prin instituirea unui secretariat preocupat de pregătirea organizarea şi continuarea activităţilor organului de dialog social El de asemenea furnizează studiile de experţi şi alte documente informative necesare pentru executarea misiunilor sale Icircn termeni operaţionali secretariatul este de obicei ataşat unei unităţi administrative a ministerului relevante (direcţiei de cercetări şi planificare ori direcţiei muncii angajării sau raporturilor de muncă ori chiar direcţiei administrative) fără a lua icircn consideraţie că consultările acoperă administrarea muncii icircn general ori unul din domeniile specifice de activitate a sa 11 Resursele umane materiale informaţionale şi financiare ale secretariatului trebuie să fie corespunzătore pentru a permite executarea sarcinilor icircncredinţate Icircn cazul organelor bipartite patron-muncitor o direcţie din cadrul sistemului de administrare a muncii de asemenea ar putea acorda suport părţilor prin servicii de secretariat şi icircn unele cazuri să acţioneze ca un intermediar

43 Ocuparea forţei de muncă

Icircn domeniul ocupării forţei de muncă Recomandarea defineşte mijloacele prin care o politică eficientă de ocupare a forţei de muncă ar putea fi promovată Printre mijloacele majore figurează necesitatea coordonării activităţilor diferitor autorităţi şi organe interesate icircn diferite aspecte a politicii de ocupare a forţei de muncă instituirea unui serviciu public gratuit şi efectiv asumarea responsabilităţii comune pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn aceste scopuri cum ar fi ocupare parţială sau şomajul Acestea ar putea include printre alte funcţii sistemele de asigurare contra şomajului orientarea profesională plasarea şi acordarea asistenţei persoanelor icircn căutarea unui loc de muncă programele de formare de reprofilare profesională servicii de angajare promovarea antreprenoriatului

Guvernele au adoptat diferite tipologii de abordare a politicilor de ocupare a forţei de muncă unele ţări consideră că ministerul responsabil pentru problemele muncii este autoritatea care ar trebui să aibă o responsabilitate generală pentru politica de ocupare a forţei de muncă şi astfel icircncredinţează pregătirea şi dezvoltarea unei asemenea politici ministerului muncii alte ţări separă problemele muncii de la problemele ocupării forţei de muncă icircncredinţacircnd pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă unui alt minister şi anume celui responsabil pentru ocuparea forţei de muncă şi

11 Lecuyer N Ghidul Secretariatelor pentru Organele Naţionale de Consultări Tripartite icircn Ţările Africane Anglofone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

11

orientarea profesională12 icircn alte ţări această funcţie este icircmpărţită icircntre cacircteva ministere inclusiv ministerul muncii şi icircn unele ţări acest rol este divizat nu numai icircntre diferite ministere dar şi cu autorităţile publice descentralizate la nivel de unităţi federale sau provincii13

Unele ţări au organe sectoriale bi- sau tripartite expres responsabile pentru ocuparea forţei de muncă şi piaţa muncii care participă la pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă14

Deseori sistemul naţional de administrare a muncii include un serviciu public gratuit de ocupare a forţei de muncă (SPGOFM) Motivul de bază al rolului (SPGOFM) este că pe de o parte acesta icircmbunătăţeşte transparenta pieţei muncii şi pe de altă parte el oferă un ajutor special celor care ar putea fi astfel dezavantajate pe piaţa muncii Din punct de vedere instituţional (SPGOFM) poate chiar să fie parte a unui departament guvernamental ori să fie autonom şi icircn ultima instanţă cu implicarea partenerilor sociali (reprezentanţilor patronilor şi muncitorilor) icircn consiliul lor de supraveghere

Administraţia muncii poate juca un rol important pentru a ajuta icircn găsirea unei balanţe dintre oferta şi cererea muncii Plasarea icircn cacircmpul muncii sau funcţia de mediere a muncii a fost transformată icircn anii 70 cu introducerea diferitor modalităţi de echilibrare a cererii şi ofertei forţei de muncă Icircn unele ţări Administraţiile Muncii au fost capabile să facă faţă schimbărilor şi au reorganizat SPGOFM a lor pentru a oferi servicii eficiente şi persoanelor icircn căutarea locului de muncă şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluarea abilităţilor orientarea şi consilierea profesională informarea privind piaţa muncii baza de date

Noile tehnologii (bănci de date reţele World Wide Web (Internet) etc) ajută icircn facilitarea comunicării icircn icircmbunătăţirea serviciilor şi creşterii flexibilităţii pentru a satisface necesităţile cetăţenilor Ele oferă o cale puternică de livrare a informaţiei publicului un acces direct la serviciile variate de administrare a muncii la sisteme care icircntrunesc informaţia privind locurile vacante şi cele cu persoanele icircn căutarea unui loc de muncă

Eficacitatea sistemului de administrare a muncii depinde de asemenea de abilitatea sa de a genera o informaţie sigură privind piaţa muncii (IPM) O informaţie sigură şi actualizată privind piaţa muncii este un element vital icircn planificarea ocupării forţei de muncă Rolul administraţiei muncii icircn informarea privind piaţa muncii este şi cel al producătorului informaţiei privind piaţa muncii (deseori ca un product secundar al funcţiilor sale zilnice) şi cel al utilizatorului de informaţie privind piaţa muncii Piaţa muncii semnalează transmite avertizările despre schimbările relevante pe piaţa muncii sau confirmă tendinţele observate anterior asiguracircnd astfel un temei pentru persoanele cu putere de decizie Colectarea datelor statistice dezagregate pe sexe est vitală icircn acest sens pentru a putea decela schimbările structurale bazate pe gender şi pentru a formula politici de ocupare a forţei de muncă sensibile

12

de ex Australia Ghana Tunisia şi Regatul Unit al Britaniei 13

de ex Australia Belgia Germania şi Noua Zelanda 14

de ex Italia Algeria Columbia şi Danemarca

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

12

la noţiunea gender Cacircteva administraţii muncii pentru a mări capacităţile sale de a obţine informaţii comprehensive şi la timp despre schimbarea tendinţelor industriale şi natura forţei de muncă au instituit Unităţi de Analiză a Pieţei Muncii sau laquo Observatorii raquo pentru a avea o idee privind tendinţele pieţei muncii icircn dezvoltare şi pentru a disemina descoperirile sale printre actorii şi utilizatorii Toate acestea au permis multor ţări de a icircmbunătăţi imaginea Ministerelor Muncii

De a ajuta persoanele să devină apţi de muncă prin instruire prin dezvoltarea abilităţilor şi educaţie este de o importanţă crucială icircn sensul icircmbunătăţirii şi susţinerii productivităţii sale şi oportunităţilor de cacircştig din muncă Acest lucru contribuie la consolidarea mobilităţii sale pe piaţa muncii şi oferă un potenţial pentru o alegere mai mare icircn materie de carieră Recomandarea OIM no 158 privind Administrarea Muncii subliniază relaţia dintre ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane şi insistă asupra necesităţii politicilor şi programelor coordonate şi comprehensive de formare profesională stracircns legate de ocuparea forţei de muncă Participarea administraţiei muncii la formarea profesională poate fi realizată printr-o varietate de modalităţi care pot fi exprimate prin integrare directă a organelor permanente elaborarea coordonarea şisau executarea programelor şi cooperarea cu alte instituţii publice sau private inclusiv sindicatele şi entităţile antreprenoriale

Sistemul de Administrare a Muncii este de asemenea preocupat de politicile pasive ale muncii şi anume de Icircndemnizaţiile de Şomaj Termenul ldquoicircndemnizaţiile de şomajrdquo se referă la toate formele de venit de suport al şomerilor Aceste icircndemnizaţii sunt divizate icircn două categorii laquo asigurare-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile sunt finanţate preponderent din contribuţii şi laquo asistenţă-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile icircn mod normal sunt finanţate din impozite şi depinde de nevoile şi de testarea mijloacelor Managementul acestor programe poate fi făcut direct de către Administraţia Muncii (de obicei Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă SPOFM) de o altă instituţie de stat sau de partenerii sociali

44 Cercetări

Ultima funcţie majoră a Sistemului de Administrare a Muncii ţine de informare şi cercetări icircn domeniul muncii Această ar putea să se refere la colectarea informaţiei analiza pieţei muncii studii prognoze diseminarea informaţiei datele statistice şi relaţiile cu mass-media

Articolul 6 paragraful 2(b) al Convenţiei OIM privind Administrarea Muncii stipulează că ldquo autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii vor studia şi vor urmări situaţia angajaţilor şomerilor şi persoanelor angajaţi parţial luacircnd icircn consideraţie legile şi reglementările naţionale cacirct şi practica naţională referitor la condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare să atragă atenţia asupra neajunsurilor şi abuzului icircn asemenea condiţii şi să prezinte propuneri referitor la modalitatea depăşirii acestorardquo

Statutul rolul şi funcţiile organului de cercetări icircn domeniul sistemului de administrare a muncii sunt definite icircn mod diferit icircn fiecare ţară şi

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

13

depinde de premizele istorice ale pieţei muncii şi politicile guvernului Icircn mai multe ministere ale muncii şi alte ministere responsabile de muncă şi ocupare a forţei de muncă existe un departament sau structuri aferente care studiază condiţiile de muncă şi ocuparea forţei de muncă Informaţia obţinută de ei vine din diferite surse inclusiv inspecţiile muncii şi studiile efectuate de către secţiile statistice din minister cacirct şi departamentul de statistică Ministere mari ale muncii au departamentele lor proprii de statistică şi cercetări care deseori activează icircn cooperare icircn special cu universităţi sau cu institute de cercetări

Chiar dacă Convenţia 150 a OIM nu stipulează nimic specific referitor la datele statistice alte convenţii ale OIM fac o referinţă mai concretă asupra acestui rol cheie al Administraţiei Muncii Recomandarea No158 conţine o prevedere (sect 20 (2)) privind efectul informaţiei sau raporturilor pe care fiecare dintre servicii ale administraţiei muncii trebuie să le furnizeze ministerului care trebuie să conţină datele statistice corespunzătoare pentru a permite evaluarea tendinţelor actuale şi previzibile de dezvoltare icircn domeniile de interes major pentru sistemul de administrare a muncii Articolul 1 al Convenţiei 160 (1985) privind Statistica Muncii stipulează că fiecare Stat membru care o ratifică va colecta periodic şi va publica statistica muncii de bază care ar include populaţia activă ocuparea şomajul accidentele de muncă maladiile profesionale şi conflictele de muncă

Datele statistice colectate de către secţiile sau instituţiile de cercetări generează un product aferent administraţiei muncii sau sunt colectate direct prin studii estimative sau prin colectarea informaţiei Informaţia este utilizată preponderent pentru a structura politicile de muncă corespunzătoare şi anume pentru

A icircnţelege condiţiile de muncă şi de viaţă cum ar fi securitatea sănătatea securitatea socială ameliorarea condiţiilor de muncă etc

A formula politici pentru grupurile ţintă cum sunt femeile copiii şi muncitorii din sectorul informal

A monitoriza relaţiile de muncă şi conflictele de muncă a asigura respectarea legislaţiei muncii şi a face faţă dificultăţilor icircntacircmpinate de angajatori şi angajaţi

A aprecia natura ocupării forţei de muncă şi şomajului abilităţilor necesare pentru diferite locuri de muncă lacunele icircn programele de dezvoltare a abilităţilor etc

A elabora măsuri de protecţie a muncii icircn economie informală

O muncă obiectivă a instituţiilor de cercetări din cadrul sistemului de administrare a muncii nu poate efectuată icircn absenţa datelor statistice calitative

Statistica muncii disponibilă icircn zilele noastre icircn majoritatea ministerelor muncii se referă la domeniile următoare Forţa de Muncă Ocuparea Forţei de Muncă Angajarea parţială şi Şomajul Icircnregistrarea şi plasarea

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

14

de către serviciile de ocupare a forţei de muncă Clasificarea pe sectoare Clasificarea pe vacircrstă sex Educaţie Clasificarea pe profesii Clasificarea pe statut Informaţii privind salarii Structura salariului şi distribuirea salariilor Minime Salariul mediu şi Orele de lucru Remunerarea egală Costul muncii Relaţiile de Muncă Conflictele de Muncă şi zilele de lucru pierdute icircn greve şi lockout-uri etc Natura conflictelor Clasificarea pe Regiuni şi Sectoare Securitatea Socială Fondurile de economii şi fondurile de pensii Bonusuri compensaţii acordate muncitorilor alocaţii etc maladii profesionale Accidente de muncă productivitatea şi indicele productivităţii Muncitorii icircn Mediul Rural şi icircn Sectorul Informal Emigrarea MuncitorilorMigraţia muncitorilor Raportarea anuală privind implementarea diferitor legi ale muncii Condiţiile de Muncă şi de Viaţă ale Muncitorilor icircn sectoare şi domenii specifice ocuparea forţei de muncă a tinerilor

Majoritatea ministerelor efectuează cercetări icircn diferite domenii cum ar fi nivelul de ocupare raporturile de muncă abilităţi tehnice salarii etc Sunt de asemenea icircntreprinse studiile efectuate asupra unui grup specific de muncitori şi asupra muncitorilor din anumit sector De obicei un departament sau o direcţie de cercetări din cadrul Ministerului Muncii realizează această activitate Institutul naţional al muncii icircn mai multe ţări de asemenea efectuează cercetări destinate elaborării politicilor Icircn ţările mari guvernele statelor sau provinciilor de asemenea au institute de cercetări

Icircn multe ţări efectuarea studiilor şi cercetărilor in domeniul muncii este o funcţie cheie a organelor naţionale de dialog social cum ar fi consiliile naţionale ale muncii sau consiliile economice şi sociale Valoarea acestor studii este reprezentată prin utilizarea unei abordări integre care implică de la bun icircnceput partenerii sociali icircn producerea analiza şi interpretarea datelor

5 NOILE PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA MUNCII

Administraţia muncii se confruntă cu provocări noi şi cele mai vechi care icircn condiţii de globalizare şi de criză economică devin deosebit de urgente Referinţa se face icircn mod special la

Economia informală

Muncitorii migranţi

Raporturile de muncă şi munca nedeclarată

HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

15

51 Economia Informală

Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată

Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală

Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate

Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică

Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

16

52 Muncitorii Migranţi

Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului

Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor

Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie

Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie

Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală

53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată

Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

17

Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale

Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate

Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede

Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă

Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi

Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă

54 HIVSIDA

Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament

Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil

Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

18

icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament

Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii

Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA

Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii

Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri

Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă

Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea

Egalitatea gender

Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)

Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA

Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate

Confidenţialitatea

Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere

Prevenirea

Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA

6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII

O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii

La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

19

Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor

De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi

De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale

De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor

De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15

De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii

Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social

Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului

Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice

Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză

15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

20

serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii

Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile

De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)

7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII

Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo

Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo

Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii

16

De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

21

Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice

71 Organul central

La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate

Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne

Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare

Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale

Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe

Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate

Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

22

Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale

72 Coordonarea icircntre ministere

Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private

Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei

Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)

Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol

73 Coordonarea cu agenţii

Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii

Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice

Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

23

ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent

Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză

74 Funcţiile delegate partenerilor sociali

Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo

Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională

Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop

75 Coordonare teritorială

Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale

Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată

Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

24

Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate

Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate

8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE

Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat

Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)

Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire

81 Instruire

Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)

Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale

Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

25

naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

27

SUMAR

Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii

C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor

Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii

Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii

Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent

Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă

O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public

Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

28

Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive

Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

29

EXERCIŢII

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

31

Exercţiu 1

Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii

Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre

Discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

33

Exercţiu 2

Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează

ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii

ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)

SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen

O discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

1

Subiectul Modulului

Acest modul descrie conceptul rolurile şi funcţiile Sistemului de Administrare a Muncii aşa cum ele sunt definite icircn Convenţia OIM No150 şi Recomandarea No158

Obiective

La finele acestui modul participanţii vor putea

Să descrie rolul şi funcţiile de bază ale Administraţiei Muncii făcacircnd referinţă la Convenţia OIM No150 şi Recomandarea No 158

Să situeze Sistemul Inspecţiei Muncii icircntr-un cadru vast al Sistemului de Administrare a Muncii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

2

Cuprins

1 Introducere 3

2 Trecere icircn revistă istorică 3

3 Conceptul Sistemului de Administrare a Muncii 5

4 Rolurile cheie şi funcţiile Administraţiei Muncii 6

41 Standardele Muncii 7

42 Relaţii Industriale 8

43 Angajare 10

44 Cercetări 12

5 Noile provocări pentru Administrarea Muncii 14

51 Economia Informală 14

52 Muncitori Migranţi 15

53 Raporturi de muncă şu muncă nedeclarată 17

54 HIVSIDA 17

6 Abordarea gender icircn Administrarea Muncii 18

7 Organizarea sistemului naţional de Administrare a Muncii 19

71 Organul central 20

72 Coordonarea icircntre ministere 21

73 Coordonarea cu agenţii 21

74 Funcţiile delegate partenerilor sociali 22

75 Coordonare teritorială 22

8 Importanţa resurselor umane calificate 23

81 Formare 23

Sumar 25

Exerciţii 27

Exerciţiu 1 29

Exerciţiu 2 31

Bibliografia şi surse suplimentare 33

Anexe 35

Anexa 1 Convenţia OIM No150 37

Anexa 2 Recomandarea OIM No 158 43

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

3

1 INTRODUCRE

Inspecţia Muncii este un sub-sistem din cadrul unui sistem mai larg de Administrare a Muncii

Pentru a putea analiza rolul Inspecţiei Muncii şi reflecta asupra felului de consolidare şi modernizare a ei este important de a avea o viziune mai largă asupra Sistemului de Administrare a Muncii rolurile lui şi funcţiile

Acest modul oferă o viziune generală asupra Administraţiei Muncii referindu-se la cele două instrumente cheie ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) Convenţia No 150 şi Recomandarea No 158

Modulul va icircnzestra Inspectorii Muncii cu cunoştinţe generale pentru a determina mai bine rolurile lor specifice şi funcţiile icircntr-un cadru mai larg al sistemului de Administrare a Muncii pentru a icircnţelege legătura şi sinergia cu alte funcţii şi servicii şi pentru a ajuta icircn formarea v iziunii privind importanţa unei administraţii muncii şi inspecţii muncii puternice şi efective pentru a promova justiţia socială munca decentă şi buna guvernanţă

2 TRECERE IcircN REVISTĂ ISTORICĂ

Conceptul ldquosistemului de administrare a munciirdquo nu poate fi perceput fără a arunca puţină lumină asupra evoluţiei istorice care a condus la elaborarea şi adoptarea Convenţiei OIM Ndeg 150

Icircn 1919 cacircnd OIM a fost fondată atenţia a fost icircn primul racircnd acordată introducerii standardelor internaţionale ale munci pentru a icircmbunătăţi condiţiile de muncă şi bunăstarea socială a muncitorilor din toată lumea

Standardele Internaţionale ale Muncii au evoluat icircntr-un sistem comprehensiv de instrumente privind munca şi politica socială susţinut de un sistem de supraveghere instituit pentru rezolvarea tuturor problemelor icircn aplicarea lor la nivel naţional Ele fac parte din strategia OIM de guvernare a globalizării de promovare a dezvoltării durabile de eradicare a sărăciei şi asigurării ca muncitorii să poată munci icircn condiţii de demnitate şi securitate

Standardele Internaţionale ale Muncii includ Convenţiile Internaţionale ale Muncii şi Recomandările Unele standarde se referă la drepturile fundamentale ale muncii Libertatea Asocierii şi Protecţia Dreptului la Organizare (C87) Dreptul la Organizare şi Negociere Colectivă (C098) Abolirea Muncii Forţate (C029 şi C103) Egalitatea de Şanse şi de Tratament (C111 C100) Eliminarea Muncii Copiilor şi icircn special a celor

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

4

mai grave forme ale acesteia (C138 C182) şi alte standarde care reglementează condiţiile de muncă şi promovează o bună guvernanţă

Icircnainte ca o convenţie specifică despre Administrarea Muncii să fie elaborată un şir de standarde au fost deja adoptate care acopereau diferite aspecte legate de administrarea muncii inclusiv regulile aplicabile inspecţiei muncii şi serviciilor de ocupare a forţei de muncă Icircn special se face referinţă la convenţiile următoare

Convenţia (No 87) privind Libertatea Asocierii şi Protecţia Dreptului la Organizare 1948

Convenţia (No98) privind Dreptul la Organizare şi Negocieri Colective 1949

Convenţia (No 81) privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţia (No129) privind Inspecţia Muncii (Agricultură) 1969

Convenţia (No88) privind Serviciile de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţia (No122) privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Convenţia (No142) privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţia (No144) privind Consultările Tripartite (Standardele Internaţionale ale Muncii) 1976

Convenţia (No 102) privind Securitatea Socială 1952

Convenţia (No 97) privind Migraţia de Muncă 1949

Fondarea OIM icircn anul 1919 a condus la evoluţia sistemelor naţionale de administrare a muncii deoarece acest fapt a consolidat poziţia ministerelor competente icircn domeniul muncii Icircn afară de această Tratatul de la Versailles a stabilit obiective sociale destinate consolidării serviciilor de inspecţie a muncii icircn scopul garantării drepturilor muncitorilor Pe parcursul a două războaie mondiale un nou tip de minister a apărut care era compus din unităţi preocupate de problemele muncii şi problemele sociale

In anul 1928 Conferinţa Internaţională a Muncii a adoptat o rezoluţie care invita guvernele să instituie ldquoun departament adecvat şi specializat capabil să exercite pe deplin şi cu succes sarcina de pregătire amendare şi protejare a aplicării tuturor actelor şi reglementărilor referitoare la muncă şi icircn special celor referitoare la inspecţiile muncii la relaţiile cu organele de consultare şi de furnizare a informaţiei a Biroului Internaţional al Muncii la soluţionarea paşnică a relaţiilor de muncă compilarea şi publicarea datelor statistice rapoartelor şi tuturor documentelor referitoare la muncărdquo

Drept rezultat structurile guvernamentale au icircnceput să creeze departamentele muncii

Icircncepacircnd cu anul 1939 mişcarea sindicalistă a evoluat icircn Europa şi America de Nord devenind o putere importantă care de asemenea

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

5

icircncuraja rolul Ministerelor Muncii icircn problemele relaţiilor de muncă şi condiţiilor de muncă

Declaraţia din Philadelphia (adoptată icircn 1944) a contribuit la redefinirea mandatului OIM care statua că ldquomunca nu era o marfărdquo şi astfel a contribuit la reformularea rolului administraţiei muncii

Rolul ministerelor muncii a crescut pe parcursul perioadei postbelice ca urmare a necesităţii de a face faţă reprofilării muncitorilor de la producere militară la producere paşnică Ocuparea deplină a devenit o prioritate naţională Icircn ţările industrializate securitatea socială şi securitatea şi sănătatea muncii au fost recunoscute ca obiective adiţionale

Dezbaterile privind necesitatea redefinirii rolului sistemului general de administrare a muncii au avut loc icircn mod regulat icircncepacircnd cu anii 50 culminacircnd icircn 1978 cu adoptarea Convenţiei (C150) şi Recomandării (R158) privind Administrarea Muncii

Reuniunea Experţilor icircn materie de Administrare a Muncii din 1973 a formulat recomandările cheie referitor la necesitatea convenţiei privind administrarea muncii pentru a

Proteja sistemele relativ slab dezvoltate de administrare a muncii şi a evita marginalizarea lor de la luare de decizii referitor la politica economică şi socială la nivel naţional

Completa lacuna icircn sistemul de stabilire a standardelor care pacircnă atunci trata doar segmentele de administrare a muncii cum ar fi inspecţia muncii serviciile de ocupare a forţei de muncă salariile minime securitatea utilajului

Standardele internaţionale ale muncii sunt de obicei aplicate prin intermediul politicii şi legilor sociale astfel a devenit vital pentru OIM ca o convenţie privind administrarea muncii să fie adoptată pentru a menţine un sistem activ şi viabil de administrare a muncii responsabil pentru toate aspectele de elaborare şi implementare a politicii naţionale de muncă

3 CONCEPTUL SISTEMULUI DE ADMINISTRARE A MUNCII

Convenţia OIM No 150 şi Recomandarea No 158 (1978) sunt unicele instrumente internaţionale care prevăd stabilirea unui cadru instituţional icircn care va fi elaborată implementată coordonată monitorizată şi revizuită politica naţională a muncii

Convenţia No 150 defineşte conceptul administrării muncii şi caracteristicile sale adică o politică naţională a muncii coerentă un

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

6

sistem coordonat de organe competente o structură instituţională care include o participare activă a muncitorilor patronilor şi organizaţiilor lor respective şi resurse umane financiare şi materiale adecvate pentru prestarea unor servicii efective şi eficiente

Domeniul de aplicare şi diversitatea reglementărilor politicii sociale şi implementarea lor complexitatea şi varietatea subiectelor care trebuie luate icircn consideraţie şi numărul de servicii care trebuie prestate necesită o abordare sistemică a administraţiei muncii Crearea unui sistem integrat icircn care toţi partenerii tripartitismului (adică guvernul angajatorii şi angajaţii) pot juca rolurile lor icircn parteneriat şi icircn mod coordonat este cea mai bună cale de a institui mecanisme regulatorii suficient de dinamice pentru a garanta flexibilitatea funcţionării administraţiei muncii1

Convenţia No150 icircn Articolul 1 icircn afara definiţiei date ldquoAdministrării Munciirdquo a conceptualizat noţiunea ldquosistemului naţional de administrare a munciirdquo Termenul bdquoadministrarea munciirdquo se referă la activităţile administraţiei publice icircn sensul cel mai icircngust al termenului icircn domeniul politicilor naţionale a muncii Termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo se referă la toate organele administraţiei publice (inclusiv agenţiile parastatale regionale şi locale sau orice altă formă a administraţiei descentralizate) şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultare şi participare a angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi a organizaţiilor lor Acest concept sistemic amplifică rolul diferitor actori2

4 ROLURILE CHEIE ŞI FUNCŢIILE ADMINISTRAŢIEI MUNCII

Funcţiile organelor competente din sistemul de Administrare a Muncii trebuie să consiste din responsabilitatea pentru sau din pregătirea administrarea coordonarea verificarea şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii inclusiv pregătirea şi implementarea legilor şi reglementărilor care execută această politică (C150 articolul 6 paragraful 1)

Noţiunea ldquopolitica icircn domeniul munciirdquo nu a fost definită icircn Convenţie pentru a permite includerea diferitor domenii ale muncii Convenţia se referă numai la ldquopolitica icircn domeniul munciirdquo icircn general sau ldquopolitica de ocupare a forţei de muncărdquo ca la o politică sectorială exemplară3

1 OIM (2005) O scurtă introducere icircn Standardele Internaţionale ale Munci Regulile de Joc

OIM Geneva 2 LecuyerN CourdouanJ (2002) Actori icircn Dezvoltare Forme Noi de Administrare a Muncii

OIM Geneva 3 Icircn cadrul discuţiilor la Conferinţa Internaţională a Muncii icircn 1977 şi 1978 la adoptarea textului

Convenţiei a fost propus să fie integrată o enumerare a domeniilor muncii care trebuie incluse

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

7

Convenţia (Articolul 6 paragraful 2) enumără funcţiile principale pe care aceste organe ar trebui să le exercite luacircnd icircn consideraţie standardele internaţionale ale muncii relevante

Participarea la pregătirea administrarea coordonarea monitorizarea şi revizuirea politici naţionale de ocupare a forţei de muncă

Studierea şi urmărirea lumii muncii prin revizuirea situaţiei angajaţilor şomerilor şi angajaţilor parţial luacircnd icircn consideraţie legile regulamentele şi practica naţională privind condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare

De a face serviciile lor disponibile angajatorilor şi angajaţilor şi organizaţiilor lor icircn vederea promovării consultării şi cooperării efective dintre autorităţile publice şi organizaţiile patronale şi sindicale cacirct şi dintre asemenea organizaţii de a răspunde solicitărilor de consiliere tehnică din partea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lor

Cele patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii icircşi exercită funcţiile sale ndash icircn conformitate cu Recomandarea No158 ndash sunt următoarele

Standardele muncii

Raporturile de muncă

Ocuparea forţei de muncă

Cercetări icircn domeniul muncii

41 Standardele Muncii

Autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii icircn consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor ar trebui să ia parte activă la toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor muncii Acestea ar trebui să includă şi un sistem de inspecţie a muncii (aşa cum este prezentat icircn modulele următoare ale acestui curs de formare)

Articolul 6 paragraful 1 al convenţiei prevede că organele competente din sistemul de administrare a muncii vor pregăti şi vor implementa leg i Recomandarea OIM No158 privind Administrarea Muncii se referă la legislaţia muncii ca primul domeniu icircn care sistemul de administrare a muncii ar trebui să-şi exercite funcţiile Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile individuale de muncă cacirct şi raporturile colective de muncă protejează libertăţile şi drepturile de bază icircn muncă asigură standardele minime ale muncii (lăsacircnd restul să determine partenerii sociali icircn cadrul negocierilor colective) şi defineşte statutul contractual (individual sau colectiv) al patronilor şi muncitorilor inclusiv drepturile şi

totodată această abordare nu a fost implementată icircn mod expres luacircnd icircn consideraţie faptul că politica icircn domeniul muncii este icircn curs de evoluţie continuă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

8

responsabilităţile lor reciproce cacirct şi modalitatea de soluţionare a conflictelor Legislaţia muncii este vitală pentru economia oricărei ţări şi pentru obţinerea unei dezvoltări echilibrate care acordă multă atenţie atacirct eficienţei economice cacirct şi bunăstării populaţiei icircn icircntregime Acesta este un echilibru delicat care trebuie obţinut

Experienţa demonstrează că propunerile impuse sunt mai puţin efective luacircnd icircn consideraţie reţeaua complexă de interese şi necesităţi implicate decacirct soluţiile care au fost testate şi cizelate icircn procesul de dialog social şi care prin urmare se bucură de un suport larg din partea societăţii

42 Raporturile de muncă

Icircn ceea ce priveşte raporturile de muncă Recomandarea se referă icircn mod esenţial la necesitatea icircncurajării raporturilor de muncă şi instituirii unui cadru şi regulilor de reprezentare şi management Ea se referă la mijloacele variate prin care acest obiectiv poate fi obţinut şi anume prin exerciţiul liber al dreptului de asociere şi dreptului de a organiza şi desfăşura negocieri colective prin acordarea serviciilor de consiliere prin dezvoltarea şi utilizarea mecanismelor de negociere voluntară prin acordarea facilităţilor de conciliere şi mediere icircn cadrul sistemului de administrare a muncii şi prin promovarea dialogului social şi a tripartitismului

Departamentele pentru raporturile de muncăindustriale icircn cadrul sistemului de administrare a muncii joacă un rol important icircn promovarea şi menţinerea păcii şi stabilităţii industriale prin asigurarea unui cadru legal favorabil Icircn mod particular ele promovează legislaţia pentru a proteja dreptul de organizare şi negociere colectivă şi liberul exerciţiu al dreptului de asociere Icircn unele cazuri Administraţiile Muncii oferă training-uri privind legislaţia muncii pentru partenerii sociali aceste iniţiative au fost foarte efective pentru consolidarea capacităţii partenerilor sociali icircn legislaţia muncii ca o referinţă pentru raporturile de muncă şi pentru stimularea abordării participative icircn elaborarea şi respectarea legislaţiei muncii Icircn acelaşi timp trening-urile privind legislaţia muncii şi alfabetizarea privind drepturile de bază icircn domeniul muncii pot fi o măsură efectivă icircn prevenirea conflictelor de muncă

Odată ce negocierile colective sunt un proces voluntar dintre partenerii sociali rolul administraţiei muncii ndash icircn special al departamentelorunităţilor lor pentru raporturi de muncă ndash este vital pentru facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea acestui proces Recomandarea OIM No158 stabilind rolul jucat de către guvern icircn raporturile de muncă la diferite nivele şi icircn diferite sectoare subliniază rolul Negocierilor Colective ca unui pilon cheie icircn cadrul relaţiilor industriale Icircn unele ţări o funcţie importantă a acestui departament este icircnregistrarea şi susţinerea organizaţiilor angajaţilor Icircn cadrul acestor departamente registrul organizaţiilor sindicale acordă asistenţă icircn icircnregistrarea sindicatelor şi acordă servicii de consiliere liderilor sindicali şi membrilor referitor la subiectele legate de legislaţia privind organizaţiile sindicale

Icircn tot mai multe ţări crearea unui sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă este actualmente o piatră de temelie a politicii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

9

raporturilor de muncă icircn Administrarea Muncii 4 Aceasta ajută la menţinerea conflictelor de muncă icircn limitele 5 economice şi sociale acceptabile şi la promovarea atmosferei de pace profesională Această icircn schimb contribuie la menţinerea unui climat favorabil dezvoltării eficacităţii economice şi echităţii sociale Administraţia Muncii icircn unele ţări asistă de asemenea angajatorii şi angajaţii icircn sectoarele sindicalizate şi nesindicalizate să rezolve conflictele profesionale sau de angajarede salariu pe cale amiabilă prin conciliere icircn vederea promovării relaţiilor de muncămanageriale armonioase Unele Convenţii şi Recomandări ale OIM sunt consacrate prevenirii şi soluţionării conflictelor Statele membre sunt icircncurajate să elaboreze propriul lor sistem de soluţionare icircn conformitate cu principiile generale următoare instituirea unui mecanism voluntar de conciliere care trebuie să fie gratuit şi operativ pentru a ajuta icircn prevenirea şi soluţionarea conflictelor profesionale 6 icircn cadrul sistemului de soluţionare a conflictelor7 trebuie să fie promovate negocierile colective care trebuie să ajute părţile să găsească singuri8 o soluţie a conflictului părţile la conflict trebuie să fie icircncurajate să se abţină de la greve şi lockout pe durata procesului de conciliere sau arbitraj9 şi icircnţelegerile obţinute icircn rezultatul concilierii trebuie să fie fixate icircn scris şi să le fie atribuit acelaşi statut ca icircnţelegerilor icircncheiate icircn mod obişnuit10

Structurile şi procesele de dialog social reuşit au potenţialul de a soluţiona problemele economice şi sociale importante să icircncurajeze o bună guvernanţă să promoveze pacea şi stabilitatea profesională şi socială şi să susţină progresul economic Guvernul şi icircn special administraţia muncii poate juca roluri diferite icircn promovarea şi susţinerea durabilităţii dialogului social (a) crearea unui cadru operativ al dialogului social (b) promovarea dialogului social (c) să fie un partener activ icircn procesele de dialog social tripartit sau tripartit plus (d) acordarea suportului şi facilitarea dialogului social şi (e) angajarea dialogului social icircn sectorul public Icircn funcţie de diferite tipuri mandate funcţii şi componenţa mecanismelor de dialog social Guvernul poate fi direct implicat ca membru organelor tripartite sau tripartite plus ori să fie un bdquobeneficiarrdquo al sfaturilor formulate de către aceste organe Icircn mai multe ţări şi dialogul social informal şi dialogul social formal (prin intermediul organelor bipartite tripartite şisau tripartite plus) coexistă Pentru a discuta şi pentru a lua o decizie asupra problemelor de bază icircn domeniul muncii Ministerul Muncii icircnsuşi ia iniţiativa de a iniţia

4 Pentru mai multe detalii consultaţi Liniile Directorii privind legislaţia Muncii OIM Geneva

Capitolul 4 privind soluţionarea conflictelor şi Ghidul privind Soluţionarea Alternativă a Conflictelor de Muncă Felicity Steadman CIFOIM 2008 5 De exemplu o legătură stracircnsă icircntre concilieremediere şi grevă a fost făcută icircn mai multe ţări solicitacircnd de la părţi icircnştiinţarea prealabilă a autorităţii de conciliere referitor la grevă ori declaracircnd ilegală organizarea grevei fără o primă icircncercare de a soluţiona conflictul prin intermediul concilierii 6 Recomandarea N 92 privind concilierea şi arbitrajul voluntar 1951 paragrafele 1 şi 3

7 Convenţia N 154 privind promovarea negocierilor colective 1981 Articolul 5 paragraful 2e

8 Recomandarea N 163 privind promovarea negocierilor colective 1981 paragraful 8

9 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragrafele 4 şi 6

10 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragraful 5

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

10

consultări ad hoc cu partenerii sociali deseori icircn afara cadrului instituţional al dialogului social

Guvernul trebuie să susţină mecanismele de dialog social prin asigurarea cadrului instituţional şi acordarea suportului administrativ prin instituirea unui secretariat preocupat de pregătirea organizarea şi continuarea activităţilor organului de dialog social El de asemenea furnizează studiile de experţi şi alte documente informative necesare pentru executarea misiunilor sale Icircn termeni operaţionali secretariatul este de obicei ataşat unei unităţi administrative a ministerului relevante (direcţiei de cercetări şi planificare ori direcţiei muncii angajării sau raporturilor de muncă ori chiar direcţiei administrative) fără a lua icircn consideraţie că consultările acoperă administrarea muncii icircn general ori unul din domeniile specifice de activitate a sa 11 Resursele umane materiale informaţionale şi financiare ale secretariatului trebuie să fie corespunzătore pentru a permite executarea sarcinilor icircncredinţate Icircn cazul organelor bipartite patron-muncitor o direcţie din cadrul sistemului de administrare a muncii de asemenea ar putea acorda suport părţilor prin servicii de secretariat şi icircn unele cazuri să acţioneze ca un intermediar

43 Ocuparea forţei de muncă

Icircn domeniul ocupării forţei de muncă Recomandarea defineşte mijloacele prin care o politică eficientă de ocupare a forţei de muncă ar putea fi promovată Printre mijloacele majore figurează necesitatea coordonării activităţilor diferitor autorităţi şi organe interesate icircn diferite aspecte a politicii de ocupare a forţei de muncă instituirea unui serviciu public gratuit şi efectiv asumarea responsabilităţii comune pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn aceste scopuri cum ar fi ocupare parţială sau şomajul Acestea ar putea include printre alte funcţii sistemele de asigurare contra şomajului orientarea profesională plasarea şi acordarea asistenţei persoanelor icircn căutarea unui loc de muncă programele de formare de reprofilare profesională servicii de angajare promovarea antreprenoriatului

Guvernele au adoptat diferite tipologii de abordare a politicilor de ocupare a forţei de muncă unele ţări consideră că ministerul responsabil pentru problemele muncii este autoritatea care ar trebui să aibă o responsabilitate generală pentru politica de ocupare a forţei de muncă şi astfel icircncredinţează pregătirea şi dezvoltarea unei asemenea politici ministerului muncii alte ţări separă problemele muncii de la problemele ocupării forţei de muncă icircncredinţacircnd pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă unui alt minister şi anume celui responsabil pentru ocuparea forţei de muncă şi

11 Lecuyer N Ghidul Secretariatelor pentru Organele Naţionale de Consultări Tripartite icircn Ţările Africane Anglofone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

11

orientarea profesională12 icircn alte ţări această funcţie este icircmpărţită icircntre cacircteva ministere inclusiv ministerul muncii şi icircn unele ţări acest rol este divizat nu numai icircntre diferite ministere dar şi cu autorităţile publice descentralizate la nivel de unităţi federale sau provincii13

Unele ţări au organe sectoriale bi- sau tripartite expres responsabile pentru ocuparea forţei de muncă şi piaţa muncii care participă la pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă14

Deseori sistemul naţional de administrare a muncii include un serviciu public gratuit de ocupare a forţei de muncă (SPGOFM) Motivul de bază al rolului (SPGOFM) este că pe de o parte acesta icircmbunătăţeşte transparenta pieţei muncii şi pe de altă parte el oferă un ajutor special celor care ar putea fi astfel dezavantajate pe piaţa muncii Din punct de vedere instituţional (SPGOFM) poate chiar să fie parte a unui departament guvernamental ori să fie autonom şi icircn ultima instanţă cu implicarea partenerilor sociali (reprezentanţilor patronilor şi muncitorilor) icircn consiliul lor de supraveghere

Administraţia muncii poate juca un rol important pentru a ajuta icircn găsirea unei balanţe dintre oferta şi cererea muncii Plasarea icircn cacircmpul muncii sau funcţia de mediere a muncii a fost transformată icircn anii 70 cu introducerea diferitor modalităţi de echilibrare a cererii şi ofertei forţei de muncă Icircn unele ţări Administraţiile Muncii au fost capabile să facă faţă schimbărilor şi au reorganizat SPGOFM a lor pentru a oferi servicii eficiente şi persoanelor icircn căutarea locului de muncă şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluarea abilităţilor orientarea şi consilierea profesională informarea privind piaţa muncii baza de date

Noile tehnologii (bănci de date reţele World Wide Web (Internet) etc) ajută icircn facilitarea comunicării icircn icircmbunătăţirea serviciilor şi creşterii flexibilităţii pentru a satisface necesităţile cetăţenilor Ele oferă o cale puternică de livrare a informaţiei publicului un acces direct la serviciile variate de administrare a muncii la sisteme care icircntrunesc informaţia privind locurile vacante şi cele cu persoanele icircn căutarea unui loc de muncă

Eficacitatea sistemului de administrare a muncii depinde de asemenea de abilitatea sa de a genera o informaţie sigură privind piaţa muncii (IPM) O informaţie sigură şi actualizată privind piaţa muncii este un element vital icircn planificarea ocupării forţei de muncă Rolul administraţiei muncii icircn informarea privind piaţa muncii este şi cel al producătorului informaţiei privind piaţa muncii (deseori ca un product secundar al funcţiilor sale zilnice) şi cel al utilizatorului de informaţie privind piaţa muncii Piaţa muncii semnalează transmite avertizările despre schimbările relevante pe piaţa muncii sau confirmă tendinţele observate anterior asiguracircnd astfel un temei pentru persoanele cu putere de decizie Colectarea datelor statistice dezagregate pe sexe est vitală icircn acest sens pentru a putea decela schimbările structurale bazate pe gender şi pentru a formula politici de ocupare a forţei de muncă sensibile

12

de ex Australia Ghana Tunisia şi Regatul Unit al Britaniei 13

de ex Australia Belgia Germania şi Noua Zelanda 14

de ex Italia Algeria Columbia şi Danemarca

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

12

la noţiunea gender Cacircteva administraţii muncii pentru a mări capacităţile sale de a obţine informaţii comprehensive şi la timp despre schimbarea tendinţelor industriale şi natura forţei de muncă au instituit Unităţi de Analiză a Pieţei Muncii sau laquo Observatorii raquo pentru a avea o idee privind tendinţele pieţei muncii icircn dezvoltare şi pentru a disemina descoperirile sale printre actorii şi utilizatorii Toate acestea au permis multor ţări de a icircmbunătăţi imaginea Ministerelor Muncii

De a ajuta persoanele să devină apţi de muncă prin instruire prin dezvoltarea abilităţilor şi educaţie este de o importanţă crucială icircn sensul icircmbunătăţirii şi susţinerii productivităţii sale şi oportunităţilor de cacircştig din muncă Acest lucru contribuie la consolidarea mobilităţii sale pe piaţa muncii şi oferă un potenţial pentru o alegere mai mare icircn materie de carieră Recomandarea OIM no 158 privind Administrarea Muncii subliniază relaţia dintre ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane şi insistă asupra necesităţii politicilor şi programelor coordonate şi comprehensive de formare profesională stracircns legate de ocuparea forţei de muncă Participarea administraţiei muncii la formarea profesională poate fi realizată printr-o varietate de modalităţi care pot fi exprimate prin integrare directă a organelor permanente elaborarea coordonarea şisau executarea programelor şi cooperarea cu alte instituţii publice sau private inclusiv sindicatele şi entităţile antreprenoriale

Sistemul de Administrare a Muncii este de asemenea preocupat de politicile pasive ale muncii şi anume de Icircndemnizaţiile de Şomaj Termenul ldquoicircndemnizaţiile de şomajrdquo se referă la toate formele de venit de suport al şomerilor Aceste icircndemnizaţii sunt divizate icircn două categorii laquo asigurare-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile sunt finanţate preponderent din contribuţii şi laquo asistenţă-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile icircn mod normal sunt finanţate din impozite şi depinde de nevoile şi de testarea mijloacelor Managementul acestor programe poate fi făcut direct de către Administraţia Muncii (de obicei Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă SPOFM) de o altă instituţie de stat sau de partenerii sociali

44 Cercetări

Ultima funcţie majoră a Sistemului de Administrare a Muncii ţine de informare şi cercetări icircn domeniul muncii Această ar putea să se refere la colectarea informaţiei analiza pieţei muncii studii prognoze diseminarea informaţiei datele statistice şi relaţiile cu mass-media

Articolul 6 paragraful 2(b) al Convenţiei OIM privind Administrarea Muncii stipulează că ldquo autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii vor studia şi vor urmări situaţia angajaţilor şomerilor şi persoanelor angajaţi parţial luacircnd icircn consideraţie legile şi reglementările naţionale cacirct şi practica naţională referitor la condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare să atragă atenţia asupra neajunsurilor şi abuzului icircn asemenea condiţii şi să prezinte propuneri referitor la modalitatea depăşirii acestorardquo

Statutul rolul şi funcţiile organului de cercetări icircn domeniul sistemului de administrare a muncii sunt definite icircn mod diferit icircn fiecare ţară şi

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

13

depinde de premizele istorice ale pieţei muncii şi politicile guvernului Icircn mai multe ministere ale muncii şi alte ministere responsabile de muncă şi ocupare a forţei de muncă existe un departament sau structuri aferente care studiază condiţiile de muncă şi ocuparea forţei de muncă Informaţia obţinută de ei vine din diferite surse inclusiv inspecţiile muncii şi studiile efectuate de către secţiile statistice din minister cacirct şi departamentul de statistică Ministere mari ale muncii au departamentele lor proprii de statistică şi cercetări care deseori activează icircn cooperare icircn special cu universităţi sau cu institute de cercetări

Chiar dacă Convenţia 150 a OIM nu stipulează nimic specific referitor la datele statistice alte convenţii ale OIM fac o referinţă mai concretă asupra acestui rol cheie al Administraţiei Muncii Recomandarea No158 conţine o prevedere (sect 20 (2)) privind efectul informaţiei sau raporturilor pe care fiecare dintre servicii ale administraţiei muncii trebuie să le furnizeze ministerului care trebuie să conţină datele statistice corespunzătoare pentru a permite evaluarea tendinţelor actuale şi previzibile de dezvoltare icircn domeniile de interes major pentru sistemul de administrare a muncii Articolul 1 al Convenţiei 160 (1985) privind Statistica Muncii stipulează că fiecare Stat membru care o ratifică va colecta periodic şi va publica statistica muncii de bază care ar include populaţia activă ocuparea şomajul accidentele de muncă maladiile profesionale şi conflictele de muncă

Datele statistice colectate de către secţiile sau instituţiile de cercetări generează un product aferent administraţiei muncii sau sunt colectate direct prin studii estimative sau prin colectarea informaţiei Informaţia este utilizată preponderent pentru a structura politicile de muncă corespunzătoare şi anume pentru

A icircnţelege condiţiile de muncă şi de viaţă cum ar fi securitatea sănătatea securitatea socială ameliorarea condiţiilor de muncă etc

A formula politici pentru grupurile ţintă cum sunt femeile copiii şi muncitorii din sectorul informal

A monitoriza relaţiile de muncă şi conflictele de muncă a asigura respectarea legislaţiei muncii şi a face faţă dificultăţilor icircntacircmpinate de angajatori şi angajaţi

A aprecia natura ocupării forţei de muncă şi şomajului abilităţilor necesare pentru diferite locuri de muncă lacunele icircn programele de dezvoltare a abilităţilor etc

A elabora măsuri de protecţie a muncii icircn economie informală

O muncă obiectivă a instituţiilor de cercetări din cadrul sistemului de administrare a muncii nu poate efectuată icircn absenţa datelor statistice calitative

Statistica muncii disponibilă icircn zilele noastre icircn majoritatea ministerelor muncii se referă la domeniile următoare Forţa de Muncă Ocuparea Forţei de Muncă Angajarea parţială şi Şomajul Icircnregistrarea şi plasarea

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

14

de către serviciile de ocupare a forţei de muncă Clasificarea pe sectoare Clasificarea pe vacircrstă sex Educaţie Clasificarea pe profesii Clasificarea pe statut Informaţii privind salarii Structura salariului şi distribuirea salariilor Minime Salariul mediu şi Orele de lucru Remunerarea egală Costul muncii Relaţiile de Muncă Conflictele de Muncă şi zilele de lucru pierdute icircn greve şi lockout-uri etc Natura conflictelor Clasificarea pe Regiuni şi Sectoare Securitatea Socială Fondurile de economii şi fondurile de pensii Bonusuri compensaţii acordate muncitorilor alocaţii etc maladii profesionale Accidente de muncă productivitatea şi indicele productivităţii Muncitorii icircn Mediul Rural şi icircn Sectorul Informal Emigrarea MuncitorilorMigraţia muncitorilor Raportarea anuală privind implementarea diferitor legi ale muncii Condiţiile de Muncă şi de Viaţă ale Muncitorilor icircn sectoare şi domenii specifice ocuparea forţei de muncă a tinerilor

Majoritatea ministerelor efectuează cercetări icircn diferite domenii cum ar fi nivelul de ocupare raporturile de muncă abilităţi tehnice salarii etc Sunt de asemenea icircntreprinse studiile efectuate asupra unui grup specific de muncitori şi asupra muncitorilor din anumit sector De obicei un departament sau o direcţie de cercetări din cadrul Ministerului Muncii realizează această activitate Institutul naţional al muncii icircn mai multe ţări de asemenea efectuează cercetări destinate elaborării politicilor Icircn ţările mari guvernele statelor sau provinciilor de asemenea au institute de cercetări

Icircn multe ţări efectuarea studiilor şi cercetărilor in domeniul muncii este o funcţie cheie a organelor naţionale de dialog social cum ar fi consiliile naţionale ale muncii sau consiliile economice şi sociale Valoarea acestor studii este reprezentată prin utilizarea unei abordări integre care implică de la bun icircnceput partenerii sociali icircn producerea analiza şi interpretarea datelor

5 NOILE PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA MUNCII

Administraţia muncii se confruntă cu provocări noi şi cele mai vechi care icircn condiţii de globalizare şi de criză economică devin deosebit de urgente Referinţa se face icircn mod special la

Economia informală

Muncitorii migranţi

Raporturile de muncă şi munca nedeclarată

HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

15

51 Economia Informală

Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată

Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală

Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate

Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică

Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

16

52 Muncitorii Migranţi

Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului

Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor

Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie

Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie

Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală

53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată

Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

17

Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale

Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate

Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede

Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă

Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi

Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă

54 HIVSIDA

Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament

Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil

Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

18

icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament

Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii

Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA

Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii

Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri

Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă

Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea

Egalitatea gender

Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)

Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA

Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate

Confidenţialitatea

Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere

Prevenirea

Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA

6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII

O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii

La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

19

Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor

De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi

De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale

De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor

De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15

De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii

Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social

Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului

Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice

Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză

15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

20

serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii

Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile

De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)

7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII

Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo

Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo

Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii

16

De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

21

Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice

71 Organul central

La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate

Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne

Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare

Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale

Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe

Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate

Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

22

Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale

72 Coordonarea icircntre ministere

Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private

Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei

Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)

Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol

73 Coordonarea cu agenţii

Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii

Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice

Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

23

ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent

Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză

74 Funcţiile delegate partenerilor sociali

Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo

Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională

Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop

75 Coordonare teritorială

Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale

Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată

Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

24

Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate

Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate

8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE

Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat

Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)

Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire

81 Instruire

Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)

Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale

Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

25

naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

27

SUMAR

Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii

C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor

Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii

Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii

Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent

Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă

O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public

Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

28

Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive

Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

29

EXERCIŢII

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

31

Exercţiu 1

Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii

Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre

Discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

33

Exercţiu 2

Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează

ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii

ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)

SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen

O discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

2

Cuprins

1 Introducere 3

2 Trecere icircn revistă istorică 3

3 Conceptul Sistemului de Administrare a Muncii 5

4 Rolurile cheie şi funcţiile Administraţiei Muncii 6

41 Standardele Muncii 7

42 Relaţii Industriale 8

43 Angajare 10

44 Cercetări 12

5 Noile provocări pentru Administrarea Muncii 14

51 Economia Informală 14

52 Muncitori Migranţi 15

53 Raporturi de muncă şu muncă nedeclarată 17

54 HIVSIDA 17

6 Abordarea gender icircn Administrarea Muncii 18

7 Organizarea sistemului naţional de Administrare a Muncii 19

71 Organul central 20

72 Coordonarea icircntre ministere 21

73 Coordonarea cu agenţii 21

74 Funcţiile delegate partenerilor sociali 22

75 Coordonare teritorială 22

8 Importanţa resurselor umane calificate 23

81 Formare 23

Sumar 25

Exerciţii 27

Exerciţiu 1 29

Exerciţiu 2 31

Bibliografia şi surse suplimentare 33

Anexe 35

Anexa 1 Convenţia OIM No150 37

Anexa 2 Recomandarea OIM No 158 43

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

3

1 INTRODUCRE

Inspecţia Muncii este un sub-sistem din cadrul unui sistem mai larg de Administrare a Muncii

Pentru a putea analiza rolul Inspecţiei Muncii şi reflecta asupra felului de consolidare şi modernizare a ei este important de a avea o viziune mai largă asupra Sistemului de Administrare a Muncii rolurile lui şi funcţiile

Acest modul oferă o viziune generală asupra Administraţiei Muncii referindu-se la cele două instrumente cheie ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) Convenţia No 150 şi Recomandarea No 158

Modulul va icircnzestra Inspectorii Muncii cu cunoştinţe generale pentru a determina mai bine rolurile lor specifice şi funcţiile icircntr-un cadru mai larg al sistemului de Administrare a Muncii pentru a icircnţelege legătura şi sinergia cu alte funcţii şi servicii şi pentru a ajuta icircn formarea v iziunii privind importanţa unei administraţii muncii şi inspecţii muncii puternice şi efective pentru a promova justiţia socială munca decentă şi buna guvernanţă

2 TRECERE IcircN REVISTĂ ISTORICĂ

Conceptul ldquosistemului de administrare a munciirdquo nu poate fi perceput fără a arunca puţină lumină asupra evoluţiei istorice care a condus la elaborarea şi adoptarea Convenţiei OIM Ndeg 150

Icircn 1919 cacircnd OIM a fost fondată atenţia a fost icircn primul racircnd acordată introducerii standardelor internaţionale ale munci pentru a icircmbunătăţi condiţiile de muncă şi bunăstarea socială a muncitorilor din toată lumea

Standardele Internaţionale ale Muncii au evoluat icircntr-un sistem comprehensiv de instrumente privind munca şi politica socială susţinut de un sistem de supraveghere instituit pentru rezolvarea tuturor problemelor icircn aplicarea lor la nivel naţional Ele fac parte din strategia OIM de guvernare a globalizării de promovare a dezvoltării durabile de eradicare a sărăciei şi asigurării ca muncitorii să poată munci icircn condiţii de demnitate şi securitate

Standardele Internaţionale ale Muncii includ Convenţiile Internaţionale ale Muncii şi Recomandările Unele standarde se referă la drepturile fundamentale ale muncii Libertatea Asocierii şi Protecţia Dreptului la Organizare (C87) Dreptul la Organizare şi Negociere Colectivă (C098) Abolirea Muncii Forţate (C029 şi C103) Egalitatea de Şanse şi de Tratament (C111 C100) Eliminarea Muncii Copiilor şi icircn special a celor

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

4

mai grave forme ale acesteia (C138 C182) şi alte standarde care reglementează condiţiile de muncă şi promovează o bună guvernanţă

Icircnainte ca o convenţie specifică despre Administrarea Muncii să fie elaborată un şir de standarde au fost deja adoptate care acopereau diferite aspecte legate de administrarea muncii inclusiv regulile aplicabile inspecţiei muncii şi serviciilor de ocupare a forţei de muncă Icircn special se face referinţă la convenţiile următoare

Convenţia (No 87) privind Libertatea Asocierii şi Protecţia Dreptului la Organizare 1948

Convenţia (No98) privind Dreptul la Organizare şi Negocieri Colective 1949

Convenţia (No 81) privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţia (No129) privind Inspecţia Muncii (Agricultură) 1969

Convenţia (No88) privind Serviciile de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţia (No122) privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Convenţia (No142) privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţia (No144) privind Consultările Tripartite (Standardele Internaţionale ale Muncii) 1976

Convenţia (No 102) privind Securitatea Socială 1952

Convenţia (No 97) privind Migraţia de Muncă 1949

Fondarea OIM icircn anul 1919 a condus la evoluţia sistemelor naţionale de administrare a muncii deoarece acest fapt a consolidat poziţia ministerelor competente icircn domeniul muncii Icircn afară de această Tratatul de la Versailles a stabilit obiective sociale destinate consolidării serviciilor de inspecţie a muncii icircn scopul garantării drepturilor muncitorilor Pe parcursul a două războaie mondiale un nou tip de minister a apărut care era compus din unităţi preocupate de problemele muncii şi problemele sociale

In anul 1928 Conferinţa Internaţională a Muncii a adoptat o rezoluţie care invita guvernele să instituie ldquoun departament adecvat şi specializat capabil să exercite pe deplin şi cu succes sarcina de pregătire amendare şi protejare a aplicării tuturor actelor şi reglementărilor referitoare la muncă şi icircn special celor referitoare la inspecţiile muncii la relaţiile cu organele de consultare şi de furnizare a informaţiei a Biroului Internaţional al Muncii la soluţionarea paşnică a relaţiilor de muncă compilarea şi publicarea datelor statistice rapoartelor şi tuturor documentelor referitoare la muncărdquo

Drept rezultat structurile guvernamentale au icircnceput să creeze departamentele muncii

Icircncepacircnd cu anul 1939 mişcarea sindicalistă a evoluat icircn Europa şi America de Nord devenind o putere importantă care de asemenea

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

5

icircncuraja rolul Ministerelor Muncii icircn problemele relaţiilor de muncă şi condiţiilor de muncă

Declaraţia din Philadelphia (adoptată icircn 1944) a contribuit la redefinirea mandatului OIM care statua că ldquomunca nu era o marfărdquo şi astfel a contribuit la reformularea rolului administraţiei muncii

Rolul ministerelor muncii a crescut pe parcursul perioadei postbelice ca urmare a necesităţii de a face faţă reprofilării muncitorilor de la producere militară la producere paşnică Ocuparea deplină a devenit o prioritate naţională Icircn ţările industrializate securitatea socială şi securitatea şi sănătatea muncii au fost recunoscute ca obiective adiţionale

Dezbaterile privind necesitatea redefinirii rolului sistemului general de administrare a muncii au avut loc icircn mod regulat icircncepacircnd cu anii 50 culminacircnd icircn 1978 cu adoptarea Convenţiei (C150) şi Recomandării (R158) privind Administrarea Muncii

Reuniunea Experţilor icircn materie de Administrare a Muncii din 1973 a formulat recomandările cheie referitor la necesitatea convenţiei privind administrarea muncii pentru a

Proteja sistemele relativ slab dezvoltate de administrare a muncii şi a evita marginalizarea lor de la luare de decizii referitor la politica economică şi socială la nivel naţional

Completa lacuna icircn sistemul de stabilire a standardelor care pacircnă atunci trata doar segmentele de administrare a muncii cum ar fi inspecţia muncii serviciile de ocupare a forţei de muncă salariile minime securitatea utilajului

Standardele internaţionale ale muncii sunt de obicei aplicate prin intermediul politicii şi legilor sociale astfel a devenit vital pentru OIM ca o convenţie privind administrarea muncii să fie adoptată pentru a menţine un sistem activ şi viabil de administrare a muncii responsabil pentru toate aspectele de elaborare şi implementare a politicii naţionale de muncă

3 CONCEPTUL SISTEMULUI DE ADMINISTRARE A MUNCII

Convenţia OIM No 150 şi Recomandarea No 158 (1978) sunt unicele instrumente internaţionale care prevăd stabilirea unui cadru instituţional icircn care va fi elaborată implementată coordonată monitorizată şi revizuită politica naţională a muncii

Convenţia No 150 defineşte conceptul administrării muncii şi caracteristicile sale adică o politică naţională a muncii coerentă un

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

6

sistem coordonat de organe competente o structură instituţională care include o participare activă a muncitorilor patronilor şi organizaţiilor lor respective şi resurse umane financiare şi materiale adecvate pentru prestarea unor servicii efective şi eficiente

Domeniul de aplicare şi diversitatea reglementărilor politicii sociale şi implementarea lor complexitatea şi varietatea subiectelor care trebuie luate icircn consideraţie şi numărul de servicii care trebuie prestate necesită o abordare sistemică a administraţiei muncii Crearea unui sistem integrat icircn care toţi partenerii tripartitismului (adică guvernul angajatorii şi angajaţii) pot juca rolurile lor icircn parteneriat şi icircn mod coordonat este cea mai bună cale de a institui mecanisme regulatorii suficient de dinamice pentru a garanta flexibilitatea funcţionării administraţiei muncii1

Convenţia No150 icircn Articolul 1 icircn afara definiţiei date ldquoAdministrării Munciirdquo a conceptualizat noţiunea ldquosistemului naţional de administrare a munciirdquo Termenul bdquoadministrarea munciirdquo se referă la activităţile administraţiei publice icircn sensul cel mai icircngust al termenului icircn domeniul politicilor naţionale a muncii Termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo se referă la toate organele administraţiei publice (inclusiv agenţiile parastatale regionale şi locale sau orice altă formă a administraţiei descentralizate) şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultare şi participare a angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi a organizaţiilor lor Acest concept sistemic amplifică rolul diferitor actori2

4 ROLURILE CHEIE ŞI FUNCŢIILE ADMINISTRAŢIEI MUNCII

Funcţiile organelor competente din sistemul de Administrare a Muncii trebuie să consiste din responsabilitatea pentru sau din pregătirea administrarea coordonarea verificarea şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii inclusiv pregătirea şi implementarea legilor şi reglementărilor care execută această politică (C150 articolul 6 paragraful 1)

Noţiunea ldquopolitica icircn domeniul munciirdquo nu a fost definită icircn Convenţie pentru a permite includerea diferitor domenii ale muncii Convenţia se referă numai la ldquopolitica icircn domeniul munciirdquo icircn general sau ldquopolitica de ocupare a forţei de muncărdquo ca la o politică sectorială exemplară3

1 OIM (2005) O scurtă introducere icircn Standardele Internaţionale ale Munci Regulile de Joc

OIM Geneva 2 LecuyerN CourdouanJ (2002) Actori icircn Dezvoltare Forme Noi de Administrare a Muncii

OIM Geneva 3 Icircn cadrul discuţiilor la Conferinţa Internaţională a Muncii icircn 1977 şi 1978 la adoptarea textului

Convenţiei a fost propus să fie integrată o enumerare a domeniilor muncii care trebuie incluse

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

7

Convenţia (Articolul 6 paragraful 2) enumără funcţiile principale pe care aceste organe ar trebui să le exercite luacircnd icircn consideraţie standardele internaţionale ale muncii relevante

Participarea la pregătirea administrarea coordonarea monitorizarea şi revizuirea politici naţionale de ocupare a forţei de muncă

Studierea şi urmărirea lumii muncii prin revizuirea situaţiei angajaţilor şomerilor şi angajaţilor parţial luacircnd icircn consideraţie legile regulamentele şi practica naţională privind condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare

De a face serviciile lor disponibile angajatorilor şi angajaţilor şi organizaţiilor lor icircn vederea promovării consultării şi cooperării efective dintre autorităţile publice şi organizaţiile patronale şi sindicale cacirct şi dintre asemenea organizaţii de a răspunde solicitărilor de consiliere tehnică din partea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lor

Cele patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii icircşi exercită funcţiile sale ndash icircn conformitate cu Recomandarea No158 ndash sunt următoarele

Standardele muncii

Raporturile de muncă

Ocuparea forţei de muncă

Cercetări icircn domeniul muncii

41 Standardele Muncii

Autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii icircn consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor ar trebui să ia parte activă la toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor muncii Acestea ar trebui să includă şi un sistem de inspecţie a muncii (aşa cum este prezentat icircn modulele următoare ale acestui curs de formare)

Articolul 6 paragraful 1 al convenţiei prevede că organele competente din sistemul de administrare a muncii vor pregăti şi vor implementa leg i Recomandarea OIM No158 privind Administrarea Muncii se referă la legislaţia muncii ca primul domeniu icircn care sistemul de administrare a muncii ar trebui să-şi exercite funcţiile Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile individuale de muncă cacirct şi raporturile colective de muncă protejează libertăţile şi drepturile de bază icircn muncă asigură standardele minime ale muncii (lăsacircnd restul să determine partenerii sociali icircn cadrul negocierilor colective) şi defineşte statutul contractual (individual sau colectiv) al patronilor şi muncitorilor inclusiv drepturile şi

totodată această abordare nu a fost implementată icircn mod expres luacircnd icircn consideraţie faptul că politica icircn domeniul muncii este icircn curs de evoluţie continuă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

8

responsabilităţile lor reciproce cacirct şi modalitatea de soluţionare a conflictelor Legislaţia muncii este vitală pentru economia oricărei ţări şi pentru obţinerea unei dezvoltări echilibrate care acordă multă atenţie atacirct eficienţei economice cacirct şi bunăstării populaţiei icircn icircntregime Acesta este un echilibru delicat care trebuie obţinut

Experienţa demonstrează că propunerile impuse sunt mai puţin efective luacircnd icircn consideraţie reţeaua complexă de interese şi necesităţi implicate decacirct soluţiile care au fost testate şi cizelate icircn procesul de dialog social şi care prin urmare se bucură de un suport larg din partea societăţii

42 Raporturile de muncă

Icircn ceea ce priveşte raporturile de muncă Recomandarea se referă icircn mod esenţial la necesitatea icircncurajării raporturilor de muncă şi instituirii unui cadru şi regulilor de reprezentare şi management Ea se referă la mijloacele variate prin care acest obiectiv poate fi obţinut şi anume prin exerciţiul liber al dreptului de asociere şi dreptului de a organiza şi desfăşura negocieri colective prin acordarea serviciilor de consiliere prin dezvoltarea şi utilizarea mecanismelor de negociere voluntară prin acordarea facilităţilor de conciliere şi mediere icircn cadrul sistemului de administrare a muncii şi prin promovarea dialogului social şi a tripartitismului

Departamentele pentru raporturile de muncăindustriale icircn cadrul sistemului de administrare a muncii joacă un rol important icircn promovarea şi menţinerea păcii şi stabilităţii industriale prin asigurarea unui cadru legal favorabil Icircn mod particular ele promovează legislaţia pentru a proteja dreptul de organizare şi negociere colectivă şi liberul exerciţiu al dreptului de asociere Icircn unele cazuri Administraţiile Muncii oferă training-uri privind legislaţia muncii pentru partenerii sociali aceste iniţiative au fost foarte efective pentru consolidarea capacităţii partenerilor sociali icircn legislaţia muncii ca o referinţă pentru raporturile de muncă şi pentru stimularea abordării participative icircn elaborarea şi respectarea legislaţiei muncii Icircn acelaşi timp trening-urile privind legislaţia muncii şi alfabetizarea privind drepturile de bază icircn domeniul muncii pot fi o măsură efectivă icircn prevenirea conflictelor de muncă

Odată ce negocierile colective sunt un proces voluntar dintre partenerii sociali rolul administraţiei muncii ndash icircn special al departamentelorunităţilor lor pentru raporturi de muncă ndash este vital pentru facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea acestui proces Recomandarea OIM No158 stabilind rolul jucat de către guvern icircn raporturile de muncă la diferite nivele şi icircn diferite sectoare subliniază rolul Negocierilor Colective ca unui pilon cheie icircn cadrul relaţiilor industriale Icircn unele ţări o funcţie importantă a acestui departament este icircnregistrarea şi susţinerea organizaţiilor angajaţilor Icircn cadrul acestor departamente registrul organizaţiilor sindicale acordă asistenţă icircn icircnregistrarea sindicatelor şi acordă servicii de consiliere liderilor sindicali şi membrilor referitor la subiectele legate de legislaţia privind organizaţiile sindicale

Icircn tot mai multe ţări crearea unui sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă este actualmente o piatră de temelie a politicii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

9

raporturilor de muncă icircn Administrarea Muncii 4 Aceasta ajută la menţinerea conflictelor de muncă icircn limitele 5 economice şi sociale acceptabile şi la promovarea atmosferei de pace profesională Această icircn schimb contribuie la menţinerea unui climat favorabil dezvoltării eficacităţii economice şi echităţii sociale Administraţia Muncii icircn unele ţări asistă de asemenea angajatorii şi angajaţii icircn sectoarele sindicalizate şi nesindicalizate să rezolve conflictele profesionale sau de angajarede salariu pe cale amiabilă prin conciliere icircn vederea promovării relaţiilor de muncămanageriale armonioase Unele Convenţii şi Recomandări ale OIM sunt consacrate prevenirii şi soluţionării conflictelor Statele membre sunt icircncurajate să elaboreze propriul lor sistem de soluţionare icircn conformitate cu principiile generale următoare instituirea unui mecanism voluntar de conciliere care trebuie să fie gratuit şi operativ pentru a ajuta icircn prevenirea şi soluţionarea conflictelor profesionale 6 icircn cadrul sistemului de soluţionare a conflictelor7 trebuie să fie promovate negocierile colective care trebuie să ajute părţile să găsească singuri8 o soluţie a conflictului părţile la conflict trebuie să fie icircncurajate să se abţină de la greve şi lockout pe durata procesului de conciliere sau arbitraj9 şi icircnţelegerile obţinute icircn rezultatul concilierii trebuie să fie fixate icircn scris şi să le fie atribuit acelaşi statut ca icircnţelegerilor icircncheiate icircn mod obişnuit10

Structurile şi procesele de dialog social reuşit au potenţialul de a soluţiona problemele economice şi sociale importante să icircncurajeze o bună guvernanţă să promoveze pacea şi stabilitatea profesională şi socială şi să susţină progresul economic Guvernul şi icircn special administraţia muncii poate juca roluri diferite icircn promovarea şi susţinerea durabilităţii dialogului social (a) crearea unui cadru operativ al dialogului social (b) promovarea dialogului social (c) să fie un partener activ icircn procesele de dialog social tripartit sau tripartit plus (d) acordarea suportului şi facilitarea dialogului social şi (e) angajarea dialogului social icircn sectorul public Icircn funcţie de diferite tipuri mandate funcţii şi componenţa mecanismelor de dialog social Guvernul poate fi direct implicat ca membru organelor tripartite sau tripartite plus ori să fie un bdquobeneficiarrdquo al sfaturilor formulate de către aceste organe Icircn mai multe ţări şi dialogul social informal şi dialogul social formal (prin intermediul organelor bipartite tripartite şisau tripartite plus) coexistă Pentru a discuta şi pentru a lua o decizie asupra problemelor de bază icircn domeniul muncii Ministerul Muncii icircnsuşi ia iniţiativa de a iniţia

4 Pentru mai multe detalii consultaţi Liniile Directorii privind legislaţia Muncii OIM Geneva

Capitolul 4 privind soluţionarea conflictelor şi Ghidul privind Soluţionarea Alternativă a Conflictelor de Muncă Felicity Steadman CIFOIM 2008 5 De exemplu o legătură stracircnsă icircntre concilieremediere şi grevă a fost făcută icircn mai multe ţări solicitacircnd de la părţi icircnştiinţarea prealabilă a autorităţii de conciliere referitor la grevă ori declaracircnd ilegală organizarea grevei fără o primă icircncercare de a soluţiona conflictul prin intermediul concilierii 6 Recomandarea N 92 privind concilierea şi arbitrajul voluntar 1951 paragrafele 1 şi 3

7 Convenţia N 154 privind promovarea negocierilor colective 1981 Articolul 5 paragraful 2e

8 Recomandarea N 163 privind promovarea negocierilor colective 1981 paragraful 8

9 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragrafele 4 şi 6

10 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragraful 5

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

10

consultări ad hoc cu partenerii sociali deseori icircn afara cadrului instituţional al dialogului social

Guvernul trebuie să susţină mecanismele de dialog social prin asigurarea cadrului instituţional şi acordarea suportului administrativ prin instituirea unui secretariat preocupat de pregătirea organizarea şi continuarea activităţilor organului de dialog social El de asemenea furnizează studiile de experţi şi alte documente informative necesare pentru executarea misiunilor sale Icircn termeni operaţionali secretariatul este de obicei ataşat unei unităţi administrative a ministerului relevante (direcţiei de cercetări şi planificare ori direcţiei muncii angajării sau raporturilor de muncă ori chiar direcţiei administrative) fără a lua icircn consideraţie că consultările acoperă administrarea muncii icircn general ori unul din domeniile specifice de activitate a sa 11 Resursele umane materiale informaţionale şi financiare ale secretariatului trebuie să fie corespunzătore pentru a permite executarea sarcinilor icircncredinţate Icircn cazul organelor bipartite patron-muncitor o direcţie din cadrul sistemului de administrare a muncii de asemenea ar putea acorda suport părţilor prin servicii de secretariat şi icircn unele cazuri să acţioneze ca un intermediar

43 Ocuparea forţei de muncă

Icircn domeniul ocupării forţei de muncă Recomandarea defineşte mijloacele prin care o politică eficientă de ocupare a forţei de muncă ar putea fi promovată Printre mijloacele majore figurează necesitatea coordonării activităţilor diferitor autorităţi şi organe interesate icircn diferite aspecte a politicii de ocupare a forţei de muncă instituirea unui serviciu public gratuit şi efectiv asumarea responsabilităţii comune pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn aceste scopuri cum ar fi ocupare parţială sau şomajul Acestea ar putea include printre alte funcţii sistemele de asigurare contra şomajului orientarea profesională plasarea şi acordarea asistenţei persoanelor icircn căutarea unui loc de muncă programele de formare de reprofilare profesională servicii de angajare promovarea antreprenoriatului

Guvernele au adoptat diferite tipologii de abordare a politicilor de ocupare a forţei de muncă unele ţări consideră că ministerul responsabil pentru problemele muncii este autoritatea care ar trebui să aibă o responsabilitate generală pentru politica de ocupare a forţei de muncă şi astfel icircncredinţează pregătirea şi dezvoltarea unei asemenea politici ministerului muncii alte ţări separă problemele muncii de la problemele ocupării forţei de muncă icircncredinţacircnd pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă unui alt minister şi anume celui responsabil pentru ocuparea forţei de muncă şi

11 Lecuyer N Ghidul Secretariatelor pentru Organele Naţionale de Consultări Tripartite icircn Ţările Africane Anglofone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

11

orientarea profesională12 icircn alte ţări această funcţie este icircmpărţită icircntre cacircteva ministere inclusiv ministerul muncii şi icircn unele ţări acest rol este divizat nu numai icircntre diferite ministere dar şi cu autorităţile publice descentralizate la nivel de unităţi federale sau provincii13

Unele ţări au organe sectoriale bi- sau tripartite expres responsabile pentru ocuparea forţei de muncă şi piaţa muncii care participă la pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă14

Deseori sistemul naţional de administrare a muncii include un serviciu public gratuit de ocupare a forţei de muncă (SPGOFM) Motivul de bază al rolului (SPGOFM) este că pe de o parte acesta icircmbunătăţeşte transparenta pieţei muncii şi pe de altă parte el oferă un ajutor special celor care ar putea fi astfel dezavantajate pe piaţa muncii Din punct de vedere instituţional (SPGOFM) poate chiar să fie parte a unui departament guvernamental ori să fie autonom şi icircn ultima instanţă cu implicarea partenerilor sociali (reprezentanţilor patronilor şi muncitorilor) icircn consiliul lor de supraveghere

Administraţia muncii poate juca un rol important pentru a ajuta icircn găsirea unei balanţe dintre oferta şi cererea muncii Plasarea icircn cacircmpul muncii sau funcţia de mediere a muncii a fost transformată icircn anii 70 cu introducerea diferitor modalităţi de echilibrare a cererii şi ofertei forţei de muncă Icircn unele ţări Administraţiile Muncii au fost capabile să facă faţă schimbărilor şi au reorganizat SPGOFM a lor pentru a oferi servicii eficiente şi persoanelor icircn căutarea locului de muncă şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluarea abilităţilor orientarea şi consilierea profesională informarea privind piaţa muncii baza de date

Noile tehnologii (bănci de date reţele World Wide Web (Internet) etc) ajută icircn facilitarea comunicării icircn icircmbunătăţirea serviciilor şi creşterii flexibilităţii pentru a satisface necesităţile cetăţenilor Ele oferă o cale puternică de livrare a informaţiei publicului un acces direct la serviciile variate de administrare a muncii la sisteme care icircntrunesc informaţia privind locurile vacante şi cele cu persoanele icircn căutarea unui loc de muncă

Eficacitatea sistemului de administrare a muncii depinde de asemenea de abilitatea sa de a genera o informaţie sigură privind piaţa muncii (IPM) O informaţie sigură şi actualizată privind piaţa muncii este un element vital icircn planificarea ocupării forţei de muncă Rolul administraţiei muncii icircn informarea privind piaţa muncii este şi cel al producătorului informaţiei privind piaţa muncii (deseori ca un product secundar al funcţiilor sale zilnice) şi cel al utilizatorului de informaţie privind piaţa muncii Piaţa muncii semnalează transmite avertizările despre schimbările relevante pe piaţa muncii sau confirmă tendinţele observate anterior asiguracircnd astfel un temei pentru persoanele cu putere de decizie Colectarea datelor statistice dezagregate pe sexe est vitală icircn acest sens pentru a putea decela schimbările structurale bazate pe gender şi pentru a formula politici de ocupare a forţei de muncă sensibile

12

de ex Australia Ghana Tunisia şi Regatul Unit al Britaniei 13

de ex Australia Belgia Germania şi Noua Zelanda 14

de ex Italia Algeria Columbia şi Danemarca

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

12

la noţiunea gender Cacircteva administraţii muncii pentru a mări capacităţile sale de a obţine informaţii comprehensive şi la timp despre schimbarea tendinţelor industriale şi natura forţei de muncă au instituit Unităţi de Analiză a Pieţei Muncii sau laquo Observatorii raquo pentru a avea o idee privind tendinţele pieţei muncii icircn dezvoltare şi pentru a disemina descoperirile sale printre actorii şi utilizatorii Toate acestea au permis multor ţări de a icircmbunătăţi imaginea Ministerelor Muncii

De a ajuta persoanele să devină apţi de muncă prin instruire prin dezvoltarea abilităţilor şi educaţie este de o importanţă crucială icircn sensul icircmbunătăţirii şi susţinerii productivităţii sale şi oportunităţilor de cacircştig din muncă Acest lucru contribuie la consolidarea mobilităţii sale pe piaţa muncii şi oferă un potenţial pentru o alegere mai mare icircn materie de carieră Recomandarea OIM no 158 privind Administrarea Muncii subliniază relaţia dintre ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane şi insistă asupra necesităţii politicilor şi programelor coordonate şi comprehensive de formare profesională stracircns legate de ocuparea forţei de muncă Participarea administraţiei muncii la formarea profesională poate fi realizată printr-o varietate de modalităţi care pot fi exprimate prin integrare directă a organelor permanente elaborarea coordonarea şisau executarea programelor şi cooperarea cu alte instituţii publice sau private inclusiv sindicatele şi entităţile antreprenoriale

Sistemul de Administrare a Muncii este de asemenea preocupat de politicile pasive ale muncii şi anume de Icircndemnizaţiile de Şomaj Termenul ldquoicircndemnizaţiile de şomajrdquo se referă la toate formele de venit de suport al şomerilor Aceste icircndemnizaţii sunt divizate icircn două categorii laquo asigurare-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile sunt finanţate preponderent din contribuţii şi laquo asistenţă-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile icircn mod normal sunt finanţate din impozite şi depinde de nevoile şi de testarea mijloacelor Managementul acestor programe poate fi făcut direct de către Administraţia Muncii (de obicei Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă SPOFM) de o altă instituţie de stat sau de partenerii sociali

44 Cercetări

Ultima funcţie majoră a Sistemului de Administrare a Muncii ţine de informare şi cercetări icircn domeniul muncii Această ar putea să se refere la colectarea informaţiei analiza pieţei muncii studii prognoze diseminarea informaţiei datele statistice şi relaţiile cu mass-media

Articolul 6 paragraful 2(b) al Convenţiei OIM privind Administrarea Muncii stipulează că ldquo autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii vor studia şi vor urmări situaţia angajaţilor şomerilor şi persoanelor angajaţi parţial luacircnd icircn consideraţie legile şi reglementările naţionale cacirct şi practica naţională referitor la condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare să atragă atenţia asupra neajunsurilor şi abuzului icircn asemenea condiţii şi să prezinte propuneri referitor la modalitatea depăşirii acestorardquo

Statutul rolul şi funcţiile organului de cercetări icircn domeniul sistemului de administrare a muncii sunt definite icircn mod diferit icircn fiecare ţară şi

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

13

depinde de premizele istorice ale pieţei muncii şi politicile guvernului Icircn mai multe ministere ale muncii şi alte ministere responsabile de muncă şi ocupare a forţei de muncă existe un departament sau structuri aferente care studiază condiţiile de muncă şi ocuparea forţei de muncă Informaţia obţinută de ei vine din diferite surse inclusiv inspecţiile muncii şi studiile efectuate de către secţiile statistice din minister cacirct şi departamentul de statistică Ministere mari ale muncii au departamentele lor proprii de statistică şi cercetări care deseori activează icircn cooperare icircn special cu universităţi sau cu institute de cercetări

Chiar dacă Convenţia 150 a OIM nu stipulează nimic specific referitor la datele statistice alte convenţii ale OIM fac o referinţă mai concretă asupra acestui rol cheie al Administraţiei Muncii Recomandarea No158 conţine o prevedere (sect 20 (2)) privind efectul informaţiei sau raporturilor pe care fiecare dintre servicii ale administraţiei muncii trebuie să le furnizeze ministerului care trebuie să conţină datele statistice corespunzătoare pentru a permite evaluarea tendinţelor actuale şi previzibile de dezvoltare icircn domeniile de interes major pentru sistemul de administrare a muncii Articolul 1 al Convenţiei 160 (1985) privind Statistica Muncii stipulează că fiecare Stat membru care o ratifică va colecta periodic şi va publica statistica muncii de bază care ar include populaţia activă ocuparea şomajul accidentele de muncă maladiile profesionale şi conflictele de muncă

Datele statistice colectate de către secţiile sau instituţiile de cercetări generează un product aferent administraţiei muncii sau sunt colectate direct prin studii estimative sau prin colectarea informaţiei Informaţia este utilizată preponderent pentru a structura politicile de muncă corespunzătoare şi anume pentru

A icircnţelege condiţiile de muncă şi de viaţă cum ar fi securitatea sănătatea securitatea socială ameliorarea condiţiilor de muncă etc

A formula politici pentru grupurile ţintă cum sunt femeile copiii şi muncitorii din sectorul informal

A monitoriza relaţiile de muncă şi conflictele de muncă a asigura respectarea legislaţiei muncii şi a face faţă dificultăţilor icircntacircmpinate de angajatori şi angajaţi

A aprecia natura ocupării forţei de muncă şi şomajului abilităţilor necesare pentru diferite locuri de muncă lacunele icircn programele de dezvoltare a abilităţilor etc

A elabora măsuri de protecţie a muncii icircn economie informală

O muncă obiectivă a instituţiilor de cercetări din cadrul sistemului de administrare a muncii nu poate efectuată icircn absenţa datelor statistice calitative

Statistica muncii disponibilă icircn zilele noastre icircn majoritatea ministerelor muncii se referă la domeniile următoare Forţa de Muncă Ocuparea Forţei de Muncă Angajarea parţială şi Şomajul Icircnregistrarea şi plasarea

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

14

de către serviciile de ocupare a forţei de muncă Clasificarea pe sectoare Clasificarea pe vacircrstă sex Educaţie Clasificarea pe profesii Clasificarea pe statut Informaţii privind salarii Structura salariului şi distribuirea salariilor Minime Salariul mediu şi Orele de lucru Remunerarea egală Costul muncii Relaţiile de Muncă Conflictele de Muncă şi zilele de lucru pierdute icircn greve şi lockout-uri etc Natura conflictelor Clasificarea pe Regiuni şi Sectoare Securitatea Socială Fondurile de economii şi fondurile de pensii Bonusuri compensaţii acordate muncitorilor alocaţii etc maladii profesionale Accidente de muncă productivitatea şi indicele productivităţii Muncitorii icircn Mediul Rural şi icircn Sectorul Informal Emigrarea MuncitorilorMigraţia muncitorilor Raportarea anuală privind implementarea diferitor legi ale muncii Condiţiile de Muncă şi de Viaţă ale Muncitorilor icircn sectoare şi domenii specifice ocuparea forţei de muncă a tinerilor

Majoritatea ministerelor efectuează cercetări icircn diferite domenii cum ar fi nivelul de ocupare raporturile de muncă abilităţi tehnice salarii etc Sunt de asemenea icircntreprinse studiile efectuate asupra unui grup specific de muncitori şi asupra muncitorilor din anumit sector De obicei un departament sau o direcţie de cercetări din cadrul Ministerului Muncii realizează această activitate Institutul naţional al muncii icircn mai multe ţări de asemenea efectuează cercetări destinate elaborării politicilor Icircn ţările mari guvernele statelor sau provinciilor de asemenea au institute de cercetări

Icircn multe ţări efectuarea studiilor şi cercetărilor in domeniul muncii este o funcţie cheie a organelor naţionale de dialog social cum ar fi consiliile naţionale ale muncii sau consiliile economice şi sociale Valoarea acestor studii este reprezentată prin utilizarea unei abordări integre care implică de la bun icircnceput partenerii sociali icircn producerea analiza şi interpretarea datelor

5 NOILE PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA MUNCII

Administraţia muncii se confruntă cu provocări noi şi cele mai vechi care icircn condiţii de globalizare şi de criză economică devin deosebit de urgente Referinţa se face icircn mod special la

Economia informală

Muncitorii migranţi

Raporturile de muncă şi munca nedeclarată

HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

15

51 Economia Informală

Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată

Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală

Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate

Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică

Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

16

52 Muncitorii Migranţi

Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului

Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor

Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie

Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie

Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală

53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată

Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

17

Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale

Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate

Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede

Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă

Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi

Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă

54 HIVSIDA

Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament

Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil

Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

18

icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament

Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii

Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA

Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii

Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri

Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă

Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea

Egalitatea gender

Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)

Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA

Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate

Confidenţialitatea

Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere

Prevenirea

Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA

6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII

O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii

La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

19

Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor

De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi

De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale

De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor

De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15

De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii

Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social

Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului

Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice

Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză

15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

20

serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii

Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile

De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)

7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII

Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo

Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo

Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii

16

De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

21

Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice

71 Organul central

La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate

Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne

Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare

Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale

Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe

Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate

Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

22

Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale

72 Coordonarea icircntre ministere

Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private

Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei

Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)

Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol

73 Coordonarea cu agenţii

Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii

Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice

Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

23

ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent

Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză

74 Funcţiile delegate partenerilor sociali

Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo

Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională

Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop

75 Coordonare teritorială

Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale

Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată

Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

24

Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate

Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate

8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE

Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat

Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)

Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire

81 Instruire

Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)

Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale

Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

25

naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

27

SUMAR

Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii

C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor

Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii

Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii

Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent

Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă

O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public

Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

28

Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive

Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

29

EXERCIŢII

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

31

Exercţiu 1

Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii

Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre

Discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

33

Exercţiu 2

Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează

ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii

ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)

SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen

O discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

3

1 INTRODUCRE

Inspecţia Muncii este un sub-sistem din cadrul unui sistem mai larg de Administrare a Muncii

Pentru a putea analiza rolul Inspecţiei Muncii şi reflecta asupra felului de consolidare şi modernizare a ei este important de a avea o viziune mai largă asupra Sistemului de Administrare a Muncii rolurile lui şi funcţiile

Acest modul oferă o viziune generală asupra Administraţiei Muncii referindu-se la cele două instrumente cheie ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) Convenţia No 150 şi Recomandarea No 158

Modulul va icircnzestra Inspectorii Muncii cu cunoştinţe generale pentru a determina mai bine rolurile lor specifice şi funcţiile icircntr-un cadru mai larg al sistemului de Administrare a Muncii pentru a icircnţelege legătura şi sinergia cu alte funcţii şi servicii şi pentru a ajuta icircn formarea v iziunii privind importanţa unei administraţii muncii şi inspecţii muncii puternice şi efective pentru a promova justiţia socială munca decentă şi buna guvernanţă

2 TRECERE IcircN REVISTĂ ISTORICĂ

Conceptul ldquosistemului de administrare a munciirdquo nu poate fi perceput fără a arunca puţină lumină asupra evoluţiei istorice care a condus la elaborarea şi adoptarea Convenţiei OIM Ndeg 150

Icircn 1919 cacircnd OIM a fost fondată atenţia a fost icircn primul racircnd acordată introducerii standardelor internaţionale ale munci pentru a icircmbunătăţi condiţiile de muncă şi bunăstarea socială a muncitorilor din toată lumea

Standardele Internaţionale ale Muncii au evoluat icircntr-un sistem comprehensiv de instrumente privind munca şi politica socială susţinut de un sistem de supraveghere instituit pentru rezolvarea tuturor problemelor icircn aplicarea lor la nivel naţional Ele fac parte din strategia OIM de guvernare a globalizării de promovare a dezvoltării durabile de eradicare a sărăciei şi asigurării ca muncitorii să poată munci icircn condiţii de demnitate şi securitate

Standardele Internaţionale ale Muncii includ Convenţiile Internaţionale ale Muncii şi Recomandările Unele standarde se referă la drepturile fundamentale ale muncii Libertatea Asocierii şi Protecţia Dreptului la Organizare (C87) Dreptul la Organizare şi Negociere Colectivă (C098) Abolirea Muncii Forţate (C029 şi C103) Egalitatea de Şanse şi de Tratament (C111 C100) Eliminarea Muncii Copiilor şi icircn special a celor

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

4

mai grave forme ale acesteia (C138 C182) şi alte standarde care reglementează condiţiile de muncă şi promovează o bună guvernanţă

Icircnainte ca o convenţie specifică despre Administrarea Muncii să fie elaborată un şir de standarde au fost deja adoptate care acopereau diferite aspecte legate de administrarea muncii inclusiv regulile aplicabile inspecţiei muncii şi serviciilor de ocupare a forţei de muncă Icircn special se face referinţă la convenţiile următoare

Convenţia (No 87) privind Libertatea Asocierii şi Protecţia Dreptului la Organizare 1948

Convenţia (No98) privind Dreptul la Organizare şi Negocieri Colective 1949

Convenţia (No 81) privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţia (No129) privind Inspecţia Muncii (Agricultură) 1969

Convenţia (No88) privind Serviciile de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţia (No122) privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Convenţia (No142) privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţia (No144) privind Consultările Tripartite (Standardele Internaţionale ale Muncii) 1976

Convenţia (No 102) privind Securitatea Socială 1952

Convenţia (No 97) privind Migraţia de Muncă 1949

Fondarea OIM icircn anul 1919 a condus la evoluţia sistemelor naţionale de administrare a muncii deoarece acest fapt a consolidat poziţia ministerelor competente icircn domeniul muncii Icircn afară de această Tratatul de la Versailles a stabilit obiective sociale destinate consolidării serviciilor de inspecţie a muncii icircn scopul garantării drepturilor muncitorilor Pe parcursul a două războaie mondiale un nou tip de minister a apărut care era compus din unităţi preocupate de problemele muncii şi problemele sociale

In anul 1928 Conferinţa Internaţională a Muncii a adoptat o rezoluţie care invita guvernele să instituie ldquoun departament adecvat şi specializat capabil să exercite pe deplin şi cu succes sarcina de pregătire amendare şi protejare a aplicării tuturor actelor şi reglementărilor referitoare la muncă şi icircn special celor referitoare la inspecţiile muncii la relaţiile cu organele de consultare şi de furnizare a informaţiei a Biroului Internaţional al Muncii la soluţionarea paşnică a relaţiilor de muncă compilarea şi publicarea datelor statistice rapoartelor şi tuturor documentelor referitoare la muncărdquo

Drept rezultat structurile guvernamentale au icircnceput să creeze departamentele muncii

Icircncepacircnd cu anul 1939 mişcarea sindicalistă a evoluat icircn Europa şi America de Nord devenind o putere importantă care de asemenea

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

5

icircncuraja rolul Ministerelor Muncii icircn problemele relaţiilor de muncă şi condiţiilor de muncă

Declaraţia din Philadelphia (adoptată icircn 1944) a contribuit la redefinirea mandatului OIM care statua că ldquomunca nu era o marfărdquo şi astfel a contribuit la reformularea rolului administraţiei muncii

Rolul ministerelor muncii a crescut pe parcursul perioadei postbelice ca urmare a necesităţii de a face faţă reprofilării muncitorilor de la producere militară la producere paşnică Ocuparea deplină a devenit o prioritate naţională Icircn ţările industrializate securitatea socială şi securitatea şi sănătatea muncii au fost recunoscute ca obiective adiţionale

Dezbaterile privind necesitatea redefinirii rolului sistemului general de administrare a muncii au avut loc icircn mod regulat icircncepacircnd cu anii 50 culminacircnd icircn 1978 cu adoptarea Convenţiei (C150) şi Recomandării (R158) privind Administrarea Muncii

Reuniunea Experţilor icircn materie de Administrare a Muncii din 1973 a formulat recomandările cheie referitor la necesitatea convenţiei privind administrarea muncii pentru a

Proteja sistemele relativ slab dezvoltate de administrare a muncii şi a evita marginalizarea lor de la luare de decizii referitor la politica economică şi socială la nivel naţional

Completa lacuna icircn sistemul de stabilire a standardelor care pacircnă atunci trata doar segmentele de administrare a muncii cum ar fi inspecţia muncii serviciile de ocupare a forţei de muncă salariile minime securitatea utilajului

Standardele internaţionale ale muncii sunt de obicei aplicate prin intermediul politicii şi legilor sociale astfel a devenit vital pentru OIM ca o convenţie privind administrarea muncii să fie adoptată pentru a menţine un sistem activ şi viabil de administrare a muncii responsabil pentru toate aspectele de elaborare şi implementare a politicii naţionale de muncă

3 CONCEPTUL SISTEMULUI DE ADMINISTRARE A MUNCII

Convenţia OIM No 150 şi Recomandarea No 158 (1978) sunt unicele instrumente internaţionale care prevăd stabilirea unui cadru instituţional icircn care va fi elaborată implementată coordonată monitorizată şi revizuită politica naţională a muncii

Convenţia No 150 defineşte conceptul administrării muncii şi caracteristicile sale adică o politică naţională a muncii coerentă un

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

6

sistem coordonat de organe competente o structură instituţională care include o participare activă a muncitorilor patronilor şi organizaţiilor lor respective şi resurse umane financiare şi materiale adecvate pentru prestarea unor servicii efective şi eficiente

Domeniul de aplicare şi diversitatea reglementărilor politicii sociale şi implementarea lor complexitatea şi varietatea subiectelor care trebuie luate icircn consideraţie şi numărul de servicii care trebuie prestate necesită o abordare sistemică a administraţiei muncii Crearea unui sistem integrat icircn care toţi partenerii tripartitismului (adică guvernul angajatorii şi angajaţii) pot juca rolurile lor icircn parteneriat şi icircn mod coordonat este cea mai bună cale de a institui mecanisme regulatorii suficient de dinamice pentru a garanta flexibilitatea funcţionării administraţiei muncii1

Convenţia No150 icircn Articolul 1 icircn afara definiţiei date ldquoAdministrării Munciirdquo a conceptualizat noţiunea ldquosistemului naţional de administrare a munciirdquo Termenul bdquoadministrarea munciirdquo se referă la activităţile administraţiei publice icircn sensul cel mai icircngust al termenului icircn domeniul politicilor naţionale a muncii Termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo se referă la toate organele administraţiei publice (inclusiv agenţiile parastatale regionale şi locale sau orice altă formă a administraţiei descentralizate) şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultare şi participare a angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi a organizaţiilor lor Acest concept sistemic amplifică rolul diferitor actori2

4 ROLURILE CHEIE ŞI FUNCŢIILE ADMINISTRAŢIEI MUNCII

Funcţiile organelor competente din sistemul de Administrare a Muncii trebuie să consiste din responsabilitatea pentru sau din pregătirea administrarea coordonarea verificarea şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii inclusiv pregătirea şi implementarea legilor şi reglementărilor care execută această politică (C150 articolul 6 paragraful 1)

Noţiunea ldquopolitica icircn domeniul munciirdquo nu a fost definită icircn Convenţie pentru a permite includerea diferitor domenii ale muncii Convenţia se referă numai la ldquopolitica icircn domeniul munciirdquo icircn general sau ldquopolitica de ocupare a forţei de muncărdquo ca la o politică sectorială exemplară3

1 OIM (2005) O scurtă introducere icircn Standardele Internaţionale ale Munci Regulile de Joc

OIM Geneva 2 LecuyerN CourdouanJ (2002) Actori icircn Dezvoltare Forme Noi de Administrare a Muncii

OIM Geneva 3 Icircn cadrul discuţiilor la Conferinţa Internaţională a Muncii icircn 1977 şi 1978 la adoptarea textului

Convenţiei a fost propus să fie integrată o enumerare a domeniilor muncii care trebuie incluse

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

7

Convenţia (Articolul 6 paragraful 2) enumără funcţiile principale pe care aceste organe ar trebui să le exercite luacircnd icircn consideraţie standardele internaţionale ale muncii relevante

Participarea la pregătirea administrarea coordonarea monitorizarea şi revizuirea politici naţionale de ocupare a forţei de muncă

Studierea şi urmărirea lumii muncii prin revizuirea situaţiei angajaţilor şomerilor şi angajaţilor parţial luacircnd icircn consideraţie legile regulamentele şi practica naţională privind condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare

De a face serviciile lor disponibile angajatorilor şi angajaţilor şi organizaţiilor lor icircn vederea promovării consultării şi cooperării efective dintre autorităţile publice şi organizaţiile patronale şi sindicale cacirct şi dintre asemenea organizaţii de a răspunde solicitărilor de consiliere tehnică din partea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lor

Cele patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii icircşi exercită funcţiile sale ndash icircn conformitate cu Recomandarea No158 ndash sunt următoarele

Standardele muncii

Raporturile de muncă

Ocuparea forţei de muncă

Cercetări icircn domeniul muncii

41 Standardele Muncii

Autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii icircn consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor ar trebui să ia parte activă la toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor muncii Acestea ar trebui să includă şi un sistem de inspecţie a muncii (aşa cum este prezentat icircn modulele următoare ale acestui curs de formare)

Articolul 6 paragraful 1 al convenţiei prevede că organele competente din sistemul de administrare a muncii vor pregăti şi vor implementa leg i Recomandarea OIM No158 privind Administrarea Muncii se referă la legislaţia muncii ca primul domeniu icircn care sistemul de administrare a muncii ar trebui să-şi exercite funcţiile Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile individuale de muncă cacirct şi raporturile colective de muncă protejează libertăţile şi drepturile de bază icircn muncă asigură standardele minime ale muncii (lăsacircnd restul să determine partenerii sociali icircn cadrul negocierilor colective) şi defineşte statutul contractual (individual sau colectiv) al patronilor şi muncitorilor inclusiv drepturile şi

totodată această abordare nu a fost implementată icircn mod expres luacircnd icircn consideraţie faptul că politica icircn domeniul muncii este icircn curs de evoluţie continuă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

8

responsabilităţile lor reciproce cacirct şi modalitatea de soluţionare a conflictelor Legislaţia muncii este vitală pentru economia oricărei ţări şi pentru obţinerea unei dezvoltări echilibrate care acordă multă atenţie atacirct eficienţei economice cacirct şi bunăstării populaţiei icircn icircntregime Acesta este un echilibru delicat care trebuie obţinut

Experienţa demonstrează că propunerile impuse sunt mai puţin efective luacircnd icircn consideraţie reţeaua complexă de interese şi necesităţi implicate decacirct soluţiile care au fost testate şi cizelate icircn procesul de dialog social şi care prin urmare se bucură de un suport larg din partea societăţii

42 Raporturile de muncă

Icircn ceea ce priveşte raporturile de muncă Recomandarea se referă icircn mod esenţial la necesitatea icircncurajării raporturilor de muncă şi instituirii unui cadru şi regulilor de reprezentare şi management Ea se referă la mijloacele variate prin care acest obiectiv poate fi obţinut şi anume prin exerciţiul liber al dreptului de asociere şi dreptului de a organiza şi desfăşura negocieri colective prin acordarea serviciilor de consiliere prin dezvoltarea şi utilizarea mecanismelor de negociere voluntară prin acordarea facilităţilor de conciliere şi mediere icircn cadrul sistemului de administrare a muncii şi prin promovarea dialogului social şi a tripartitismului

Departamentele pentru raporturile de muncăindustriale icircn cadrul sistemului de administrare a muncii joacă un rol important icircn promovarea şi menţinerea păcii şi stabilităţii industriale prin asigurarea unui cadru legal favorabil Icircn mod particular ele promovează legislaţia pentru a proteja dreptul de organizare şi negociere colectivă şi liberul exerciţiu al dreptului de asociere Icircn unele cazuri Administraţiile Muncii oferă training-uri privind legislaţia muncii pentru partenerii sociali aceste iniţiative au fost foarte efective pentru consolidarea capacităţii partenerilor sociali icircn legislaţia muncii ca o referinţă pentru raporturile de muncă şi pentru stimularea abordării participative icircn elaborarea şi respectarea legislaţiei muncii Icircn acelaşi timp trening-urile privind legislaţia muncii şi alfabetizarea privind drepturile de bază icircn domeniul muncii pot fi o măsură efectivă icircn prevenirea conflictelor de muncă

Odată ce negocierile colective sunt un proces voluntar dintre partenerii sociali rolul administraţiei muncii ndash icircn special al departamentelorunităţilor lor pentru raporturi de muncă ndash este vital pentru facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea acestui proces Recomandarea OIM No158 stabilind rolul jucat de către guvern icircn raporturile de muncă la diferite nivele şi icircn diferite sectoare subliniază rolul Negocierilor Colective ca unui pilon cheie icircn cadrul relaţiilor industriale Icircn unele ţări o funcţie importantă a acestui departament este icircnregistrarea şi susţinerea organizaţiilor angajaţilor Icircn cadrul acestor departamente registrul organizaţiilor sindicale acordă asistenţă icircn icircnregistrarea sindicatelor şi acordă servicii de consiliere liderilor sindicali şi membrilor referitor la subiectele legate de legislaţia privind organizaţiile sindicale

Icircn tot mai multe ţări crearea unui sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă este actualmente o piatră de temelie a politicii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

9

raporturilor de muncă icircn Administrarea Muncii 4 Aceasta ajută la menţinerea conflictelor de muncă icircn limitele 5 economice şi sociale acceptabile şi la promovarea atmosferei de pace profesională Această icircn schimb contribuie la menţinerea unui climat favorabil dezvoltării eficacităţii economice şi echităţii sociale Administraţia Muncii icircn unele ţări asistă de asemenea angajatorii şi angajaţii icircn sectoarele sindicalizate şi nesindicalizate să rezolve conflictele profesionale sau de angajarede salariu pe cale amiabilă prin conciliere icircn vederea promovării relaţiilor de muncămanageriale armonioase Unele Convenţii şi Recomandări ale OIM sunt consacrate prevenirii şi soluţionării conflictelor Statele membre sunt icircncurajate să elaboreze propriul lor sistem de soluţionare icircn conformitate cu principiile generale următoare instituirea unui mecanism voluntar de conciliere care trebuie să fie gratuit şi operativ pentru a ajuta icircn prevenirea şi soluţionarea conflictelor profesionale 6 icircn cadrul sistemului de soluţionare a conflictelor7 trebuie să fie promovate negocierile colective care trebuie să ajute părţile să găsească singuri8 o soluţie a conflictului părţile la conflict trebuie să fie icircncurajate să se abţină de la greve şi lockout pe durata procesului de conciliere sau arbitraj9 şi icircnţelegerile obţinute icircn rezultatul concilierii trebuie să fie fixate icircn scris şi să le fie atribuit acelaşi statut ca icircnţelegerilor icircncheiate icircn mod obişnuit10

Structurile şi procesele de dialog social reuşit au potenţialul de a soluţiona problemele economice şi sociale importante să icircncurajeze o bună guvernanţă să promoveze pacea şi stabilitatea profesională şi socială şi să susţină progresul economic Guvernul şi icircn special administraţia muncii poate juca roluri diferite icircn promovarea şi susţinerea durabilităţii dialogului social (a) crearea unui cadru operativ al dialogului social (b) promovarea dialogului social (c) să fie un partener activ icircn procesele de dialog social tripartit sau tripartit plus (d) acordarea suportului şi facilitarea dialogului social şi (e) angajarea dialogului social icircn sectorul public Icircn funcţie de diferite tipuri mandate funcţii şi componenţa mecanismelor de dialog social Guvernul poate fi direct implicat ca membru organelor tripartite sau tripartite plus ori să fie un bdquobeneficiarrdquo al sfaturilor formulate de către aceste organe Icircn mai multe ţări şi dialogul social informal şi dialogul social formal (prin intermediul organelor bipartite tripartite şisau tripartite plus) coexistă Pentru a discuta şi pentru a lua o decizie asupra problemelor de bază icircn domeniul muncii Ministerul Muncii icircnsuşi ia iniţiativa de a iniţia

4 Pentru mai multe detalii consultaţi Liniile Directorii privind legislaţia Muncii OIM Geneva

Capitolul 4 privind soluţionarea conflictelor şi Ghidul privind Soluţionarea Alternativă a Conflictelor de Muncă Felicity Steadman CIFOIM 2008 5 De exemplu o legătură stracircnsă icircntre concilieremediere şi grevă a fost făcută icircn mai multe ţări solicitacircnd de la părţi icircnştiinţarea prealabilă a autorităţii de conciliere referitor la grevă ori declaracircnd ilegală organizarea grevei fără o primă icircncercare de a soluţiona conflictul prin intermediul concilierii 6 Recomandarea N 92 privind concilierea şi arbitrajul voluntar 1951 paragrafele 1 şi 3

7 Convenţia N 154 privind promovarea negocierilor colective 1981 Articolul 5 paragraful 2e

8 Recomandarea N 163 privind promovarea negocierilor colective 1981 paragraful 8

9 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragrafele 4 şi 6

10 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragraful 5

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

10

consultări ad hoc cu partenerii sociali deseori icircn afara cadrului instituţional al dialogului social

Guvernul trebuie să susţină mecanismele de dialog social prin asigurarea cadrului instituţional şi acordarea suportului administrativ prin instituirea unui secretariat preocupat de pregătirea organizarea şi continuarea activităţilor organului de dialog social El de asemenea furnizează studiile de experţi şi alte documente informative necesare pentru executarea misiunilor sale Icircn termeni operaţionali secretariatul este de obicei ataşat unei unităţi administrative a ministerului relevante (direcţiei de cercetări şi planificare ori direcţiei muncii angajării sau raporturilor de muncă ori chiar direcţiei administrative) fără a lua icircn consideraţie că consultările acoperă administrarea muncii icircn general ori unul din domeniile specifice de activitate a sa 11 Resursele umane materiale informaţionale şi financiare ale secretariatului trebuie să fie corespunzătore pentru a permite executarea sarcinilor icircncredinţate Icircn cazul organelor bipartite patron-muncitor o direcţie din cadrul sistemului de administrare a muncii de asemenea ar putea acorda suport părţilor prin servicii de secretariat şi icircn unele cazuri să acţioneze ca un intermediar

43 Ocuparea forţei de muncă

Icircn domeniul ocupării forţei de muncă Recomandarea defineşte mijloacele prin care o politică eficientă de ocupare a forţei de muncă ar putea fi promovată Printre mijloacele majore figurează necesitatea coordonării activităţilor diferitor autorităţi şi organe interesate icircn diferite aspecte a politicii de ocupare a forţei de muncă instituirea unui serviciu public gratuit şi efectiv asumarea responsabilităţii comune pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn aceste scopuri cum ar fi ocupare parţială sau şomajul Acestea ar putea include printre alte funcţii sistemele de asigurare contra şomajului orientarea profesională plasarea şi acordarea asistenţei persoanelor icircn căutarea unui loc de muncă programele de formare de reprofilare profesională servicii de angajare promovarea antreprenoriatului

Guvernele au adoptat diferite tipologii de abordare a politicilor de ocupare a forţei de muncă unele ţări consideră că ministerul responsabil pentru problemele muncii este autoritatea care ar trebui să aibă o responsabilitate generală pentru politica de ocupare a forţei de muncă şi astfel icircncredinţează pregătirea şi dezvoltarea unei asemenea politici ministerului muncii alte ţări separă problemele muncii de la problemele ocupării forţei de muncă icircncredinţacircnd pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă unui alt minister şi anume celui responsabil pentru ocuparea forţei de muncă şi

11 Lecuyer N Ghidul Secretariatelor pentru Organele Naţionale de Consultări Tripartite icircn Ţările Africane Anglofone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

11

orientarea profesională12 icircn alte ţări această funcţie este icircmpărţită icircntre cacircteva ministere inclusiv ministerul muncii şi icircn unele ţări acest rol este divizat nu numai icircntre diferite ministere dar şi cu autorităţile publice descentralizate la nivel de unităţi federale sau provincii13

Unele ţări au organe sectoriale bi- sau tripartite expres responsabile pentru ocuparea forţei de muncă şi piaţa muncii care participă la pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă14

Deseori sistemul naţional de administrare a muncii include un serviciu public gratuit de ocupare a forţei de muncă (SPGOFM) Motivul de bază al rolului (SPGOFM) este că pe de o parte acesta icircmbunătăţeşte transparenta pieţei muncii şi pe de altă parte el oferă un ajutor special celor care ar putea fi astfel dezavantajate pe piaţa muncii Din punct de vedere instituţional (SPGOFM) poate chiar să fie parte a unui departament guvernamental ori să fie autonom şi icircn ultima instanţă cu implicarea partenerilor sociali (reprezentanţilor patronilor şi muncitorilor) icircn consiliul lor de supraveghere

Administraţia muncii poate juca un rol important pentru a ajuta icircn găsirea unei balanţe dintre oferta şi cererea muncii Plasarea icircn cacircmpul muncii sau funcţia de mediere a muncii a fost transformată icircn anii 70 cu introducerea diferitor modalităţi de echilibrare a cererii şi ofertei forţei de muncă Icircn unele ţări Administraţiile Muncii au fost capabile să facă faţă schimbărilor şi au reorganizat SPGOFM a lor pentru a oferi servicii eficiente şi persoanelor icircn căutarea locului de muncă şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluarea abilităţilor orientarea şi consilierea profesională informarea privind piaţa muncii baza de date

Noile tehnologii (bănci de date reţele World Wide Web (Internet) etc) ajută icircn facilitarea comunicării icircn icircmbunătăţirea serviciilor şi creşterii flexibilităţii pentru a satisface necesităţile cetăţenilor Ele oferă o cale puternică de livrare a informaţiei publicului un acces direct la serviciile variate de administrare a muncii la sisteme care icircntrunesc informaţia privind locurile vacante şi cele cu persoanele icircn căutarea unui loc de muncă

Eficacitatea sistemului de administrare a muncii depinde de asemenea de abilitatea sa de a genera o informaţie sigură privind piaţa muncii (IPM) O informaţie sigură şi actualizată privind piaţa muncii este un element vital icircn planificarea ocupării forţei de muncă Rolul administraţiei muncii icircn informarea privind piaţa muncii este şi cel al producătorului informaţiei privind piaţa muncii (deseori ca un product secundar al funcţiilor sale zilnice) şi cel al utilizatorului de informaţie privind piaţa muncii Piaţa muncii semnalează transmite avertizările despre schimbările relevante pe piaţa muncii sau confirmă tendinţele observate anterior asiguracircnd astfel un temei pentru persoanele cu putere de decizie Colectarea datelor statistice dezagregate pe sexe est vitală icircn acest sens pentru a putea decela schimbările structurale bazate pe gender şi pentru a formula politici de ocupare a forţei de muncă sensibile

12

de ex Australia Ghana Tunisia şi Regatul Unit al Britaniei 13

de ex Australia Belgia Germania şi Noua Zelanda 14

de ex Italia Algeria Columbia şi Danemarca

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

12

la noţiunea gender Cacircteva administraţii muncii pentru a mări capacităţile sale de a obţine informaţii comprehensive şi la timp despre schimbarea tendinţelor industriale şi natura forţei de muncă au instituit Unităţi de Analiză a Pieţei Muncii sau laquo Observatorii raquo pentru a avea o idee privind tendinţele pieţei muncii icircn dezvoltare şi pentru a disemina descoperirile sale printre actorii şi utilizatorii Toate acestea au permis multor ţări de a icircmbunătăţi imaginea Ministerelor Muncii

De a ajuta persoanele să devină apţi de muncă prin instruire prin dezvoltarea abilităţilor şi educaţie este de o importanţă crucială icircn sensul icircmbunătăţirii şi susţinerii productivităţii sale şi oportunităţilor de cacircştig din muncă Acest lucru contribuie la consolidarea mobilităţii sale pe piaţa muncii şi oferă un potenţial pentru o alegere mai mare icircn materie de carieră Recomandarea OIM no 158 privind Administrarea Muncii subliniază relaţia dintre ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane şi insistă asupra necesităţii politicilor şi programelor coordonate şi comprehensive de formare profesională stracircns legate de ocuparea forţei de muncă Participarea administraţiei muncii la formarea profesională poate fi realizată printr-o varietate de modalităţi care pot fi exprimate prin integrare directă a organelor permanente elaborarea coordonarea şisau executarea programelor şi cooperarea cu alte instituţii publice sau private inclusiv sindicatele şi entităţile antreprenoriale

Sistemul de Administrare a Muncii este de asemenea preocupat de politicile pasive ale muncii şi anume de Icircndemnizaţiile de Şomaj Termenul ldquoicircndemnizaţiile de şomajrdquo se referă la toate formele de venit de suport al şomerilor Aceste icircndemnizaţii sunt divizate icircn două categorii laquo asigurare-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile sunt finanţate preponderent din contribuţii şi laquo asistenţă-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile icircn mod normal sunt finanţate din impozite şi depinde de nevoile şi de testarea mijloacelor Managementul acestor programe poate fi făcut direct de către Administraţia Muncii (de obicei Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă SPOFM) de o altă instituţie de stat sau de partenerii sociali

44 Cercetări

Ultima funcţie majoră a Sistemului de Administrare a Muncii ţine de informare şi cercetări icircn domeniul muncii Această ar putea să se refere la colectarea informaţiei analiza pieţei muncii studii prognoze diseminarea informaţiei datele statistice şi relaţiile cu mass-media

Articolul 6 paragraful 2(b) al Convenţiei OIM privind Administrarea Muncii stipulează că ldquo autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii vor studia şi vor urmări situaţia angajaţilor şomerilor şi persoanelor angajaţi parţial luacircnd icircn consideraţie legile şi reglementările naţionale cacirct şi practica naţională referitor la condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare să atragă atenţia asupra neajunsurilor şi abuzului icircn asemenea condiţii şi să prezinte propuneri referitor la modalitatea depăşirii acestorardquo

Statutul rolul şi funcţiile organului de cercetări icircn domeniul sistemului de administrare a muncii sunt definite icircn mod diferit icircn fiecare ţară şi

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

13

depinde de premizele istorice ale pieţei muncii şi politicile guvernului Icircn mai multe ministere ale muncii şi alte ministere responsabile de muncă şi ocupare a forţei de muncă existe un departament sau structuri aferente care studiază condiţiile de muncă şi ocuparea forţei de muncă Informaţia obţinută de ei vine din diferite surse inclusiv inspecţiile muncii şi studiile efectuate de către secţiile statistice din minister cacirct şi departamentul de statistică Ministere mari ale muncii au departamentele lor proprii de statistică şi cercetări care deseori activează icircn cooperare icircn special cu universităţi sau cu institute de cercetări

Chiar dacă Convenţia 150 a OIM nu stipulează nimic specific referitor la datele statistice alte convenţii ale OIM fac o referinţă mai concretă asupra acestui rol cheie al Administraţiei Muncii Recomandarea No158 conţine o prevedere (sect 20 (2)) privind efectul informaţiei sau raporturilor pe care fiecare dintre servicii ale administraţiei muncii trebuie să le furnizeze ministerului care trebuie să conţină datele statistice corespunzătoare pentru a permite evaluarea tendinţelor actuale şi previzibile de dezvoltare icircn domeniile de interes major pentru sistemul de administrare a muncii Articolul 1 al Convenţiei 160 (1985) privind Statistica Muncii stipulează că fiecare Stat membru care o ratifică va colecta periodic şi va publica statistica muncii de bază care ar include populaţia activă ocuparea şomajul accidentele de muncă maladiile profesionale şi conflictele de muncă

Datele statistice colectate de către secţiile sau instituţiile de cercetări generează un product aferent administraţiei muncii sau sunt colectate direct prin studii estimative sau prin colectarea informaţiei Informaţia este utilizată preponderent pentru a structura politicile de muncă corespunzătoare şi anume pentru

A icircnţelege condiţiile de muncă şi de viaţă cum ar fi securitatea sănătatea securitatea socială ameliorarea condiţiilor de muncă etc

A formula politici pentru grupurile ţintă cum sunt femeile copiii şi muncitorii din sectorul informal

A monitoriza relaţiile de muncă şi conflictele de muncă a asigura respectarea legislaţiei muncii şi a face faţă dificultăţilor icircntacircmpinate de angajatori şi angajaţi

A aprecia natura ocupării forţei de muncă şi şomajului abilităţilor necesare pentru diferite locuri de muncă lacunele icircn programele de dezvoltare a abilităţilor etc

A elabora măsuri de protecţie a muncii icircn economie informală

O muncă obiectivă a instituţiilor de cercetări din cadrul sistemului de administrare a muncii nu poate efectuată icircn absenţa datelor statistice calitative

Statistica muncii disponibilă icircn zilele noastre icircn majoritatea ministerelor muncii se referă la domeniile următoare Forţa de Muncă Ocuparea Forţei de Muncă Angajarea parţială şi Şomajul Icircnregistrarea şi plasarea

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

14

de către serviciile de ocupare a forţei de muncă Clasificarea pe sectoare Clasificarea pe vacircrstă sex Educaţie Clasificarea pe profesii Clasificarea pe statut Informaţii privind salarii Structura salariului şi distribuirea salariilor Minime Salariul mediu şi Orele de lucru Remunerarea egală Costul muncii Relaţiile de Muncă Conflictele de Muncă şi zilele de lucru pierdute icircn greve şi lockout-uri etc Natura conflictelor Clasificarea pe Regiuni şi Sectoare Securitatea Socială Fondurile de economii şi fondurile de pensii Bonusuri compensaţii acordate muncitorilor alocaţii etc maladii profesionale Accidente de muncă productivitatea şi indicele productivităţii Muncitorii icircn Mediul Rural şi icircn Sectorul Informal Emigrarea MuncitorilorMigraţia muncitorilor Raportarea anuală privind implementarea diferitor legi ale muncii Condiţiile de Muncă şi de Viaţă ale Muncitorilor icircn sectoare şi domenii specifice ocuparea forţei de muncă a tinerilor

Majoritatea ministerelor efectuează cercetări icircn diferite domenii cum ar fi nivelul de ocupare raporturile de muncă abilităţi tehnice salarii etc Sunt de asemenea icircntreprinse studiile efectuate asupra unui grup specific de muncitori şi asupra muncitorilor din anumit sector De obicei un departament sau o direcţie de cercetări din cadrul Ministerului Muncii realizează această activitate Institutul naţional al muncii icircn mai multe ţări de asemenea efectuează cercetări destinate elaborării politicilor Icircn ţările mari guvernele statelor sau provinciilor de asemenea au institute de cercetări

Icircn multe ţări efectuarea studiilor şi cercetărilor in domeniul muncii este o funcţie cheie a organelor naţionale de dialog social cum ar fi consiliile naţionale ale muncii sau consiliile economice şi sociale Valoarea acestor studii este reprezentată prin utilizarea unei abordări integre care implică de la bun icircnceput partenerii sociali icircn producerea analiza şi interpretarea datelor

5 NOILE PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA MUNCII

Administraţia muncii se confruntă cu provocări noi şi cele mai vechi care icircn condiţii de globalizare şi de criză economică devin deosebit de urgente Referinţa se face icircn mod special la

Economia informală

Muncitorii migranţi

Raporturile de muncă şi munca nedeclarată

HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

15

51 Economia Informală

Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată

Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală

Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate

Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică

Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

16

52 Muncitorii Migranţi

Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului

Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor

Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie

Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie

Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală

53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată

Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

17

Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale

Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate

Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede

Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă

Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi

Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă

54 HIVSIDA

Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament

Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil

Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

18

icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament

Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii

Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA

Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii

Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri

Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă

Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea

Egalitatea gender

Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)

Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA

Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate

Confidenţialitatea

Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere

Prevenirea

Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA

6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII

O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii

La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

19

Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor

De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi

De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale

De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor

De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15

De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii

Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social

Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului

Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice

Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză

15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

20

serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii

Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile

De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)

7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII

Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo

Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo

Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii

16

De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

21

Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice

71 Organul central

La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate

Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne

Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare

Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale

Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe

Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate

Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

22

Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale

72 Coordonarea icircntre ministere

Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private

Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei

Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)

Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol

73 Coordonarea cu agenţii

Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii

Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice

Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

23

ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent

Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză

74 Funcţiile delegate partenerilor sociali

Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo

Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională

Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop

75 Coordonare teritorială

Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale

Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată

Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

24

Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate

Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate

8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE

Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat

Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)

Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire

81 Instruire

Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)

Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale

Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

25

naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

27

SUMAR

Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii

C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor

Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii

Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii

Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent

Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă

O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public

Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

28

Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive

Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

29

EXERCIŢII

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

31

Exercţiu 1

Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii

Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre

Discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

33

Exercţiu 2

Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează

ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii

ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)

SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen

O discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

4

mai grave forme ale acesteia (C138 C182) şi alte standarde care reglementează condiţiile de muncă şi promovează o bună guvernanţă

Icircnainte ca o convenţie specifică despre Administrarea Muncii să fie elaborată un şir de standarde au fost deja adoptate care acopereau diferite aspecte legate de administrarea muncii inclusiv regulile aplicabile inspecţiei muncii şi serviciilor de ocupare a forţei de muncă Icircn special se face referinţă la convenţiile următoare

Convenţia (No 87) privind Libertatea Asocierii şi Protecţia Dreptului la Organizare 1948

Convenţia (No98) privind Dreptul la Organizare şi Negocieri Colective 1949

Convenţia (No 81) privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţia (No129) privind Inspecţia Muncii (Agricultură) 1969

Convenţia (No88) privind Serviciile de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţia (No122) privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Convenţia (No142) privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţia (No144) privind Consultările Tripartite (Standardele Internaţionale ale Muncii) 1976

Convenţia (No 102) privind Securitatea Socială 1952

Convenţia (No 97) privind Migraţia de Muncă 1949

Fondarea OIM icircn anul 1919 a condus la evoluţia sistemelor naţionale de administrare a muncii deoarece acest fapt a consolidat poziţia ministerelor competente icircn domeniul muncii Icircn afară de această Tratatul de la Versailles a stabilit obiective sociale destinate consolidării serviciilor de inspecţie a muncii icircn scopul garantării drepturilor muncitorilor Pe parcursul a două războaie mondiale un nou tip de minister a apărut care era compus din unităţi preocupate de problemele muncii şi problemele sociale

In anul 1928 Conferinţa Internaţională a Muncii a adoptat o rezoluţie care invita guvernele să instituie ldquoun departament adecvat şi specializat capabil să exercite pe deplin şi cu succes sarcina de pregătire amendare şi protejare a aplicării tuturor actelor şi reglementărilor referitoare la muncă şi icircn special celor referitoare la inspecţiile muncii la relaţiile cu organele de consultare şi de furnizare a informaţiei a Biroului Internaţional al Muncii la soluţionarea paşnică a relaţiilor de muncă compilarea şi publicarea datelor statistice rapoartelor şi tuturor documentelor referitoare la muncărdquo

Drept rezultat structurile guvernamentale au icircnceput să creeze departamentele muncii

Icircncepacircnd cu anul 1939 mişcarea sindicalistă a evoluat icircn Europa şi America de Nord devenind o putere importantă care de asemenea

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

5

icircncuraja rolul Ministerelor Muncii icircn problemele relaţiilor de muncă şi condiţiilor de muncă

Declaraţia din Philadelphia (adoptată icircn 1944) a contribuit la redefinirea mandatului OIM care statua că ldquomunca nu era o marfărdquo şi astfel a contribuit la reformularea rolului administraţiei muncii

Rolul ministerelor muncii a crescut pe parcursul perioadei postbelice ca urmare a necesităţii de a face faţă reprofilării muncitorilor de la producere militară la producere paşnică Ocuparea deplină a devenit o prioritate naţională Icircn ţările industrializate securitatea socială şi securitatea şi sănătatea muncii au fost recunoscute ca obiective adiţionale

Dezbaterile privind necesitatea redefinirii rolului sistemului general de administrare a muncii au avut loc icircn mod regulat icircncepacircnd cu anii 50 culminacircnd icircn 1978 cu adoptarea Convenţiei (C150) şi Recomandării (R158) privind Administrarea Muncii

Reuniunea Experţilor icircn materie de Administrare a Muncii din 1973 a formulat recomandările cheie referitor la necesitatea convenţiei privind administrarea muncii pentru a

Proteja sistemele relativ slab dezvoltate de administrare a muncii şi a evita marginalizarea lor de la luare de decizii referitor la politica economică şi socială la nivel naţional

Completa lacuna icircn sistemul de stabilire a standardelor care pacircnă atunci trata doar segmentele de administrare a muncii cum ar fi inspecţia muncii serviciile de ocupare a forţei de muncă salariile minime securitatea utilajului

Standardele internaţionale ale muncii sunt de obicei aplicate prin intermediul politicii şi legilor sociale astfel a devenit vital pentru OIM ca o convenţie privind administrarea muncii să fie adoptată pentru a menţine un sistem activ şi viabil de administrare a muncii responsabil pentru toate aspectele de elaborare şi implementare a politicii naţionale de muncă

3 CONCEPTUL SISTEMULUI DE ADMINISTRARE A MUNCII

Convenţia OIM No 150 şi Recomandarea No 158 (1978) sunt unicele instrumente internaţionale care prevăd stabilirea unui cadru instituţional icircn care va fi elaborată implementată coordonată monitorizată şi revizuită politica naţională a muncii

Convenţia No 150 defineşte conceptul administrării muncii şi caracteristicile sale adică o politică naţională a muncii coerentă un

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

6

sistem coordonat de organe competente o structură instituţională care include o participare activă a muncitorilor patronilor şi organizaţiilor lor respective şi resurse umane financiare şi materiale adecvate pentru prestarea unor servicii efective şi eficiente

Domeniul de aplicare şi diversitatea reglementărilor politicii sociale şi implementarea lor complexitatea şi varietatea subiectelor care trebuie luate icircn consideraţie şi numărul de servicii care trebuie prestate necesită o abordare sistemică a administraţiei muncii Crearea unui sistem integrat icircn care toţi partenerii tripartitismului (adică guvernul angajatorii şi angajaţii) pot juca rolurile lor icircn parteneriat şi icircn mod coordonat este cea mai bună cale de a institui mecanisme regulatorii suficient de dinamice pentru a garanta flexibilitatea funcţionării administraţiei muncii1

Convenţia No150 icircn Articolul 1 icircn afara definiţiei date ldquoAdministrării Munciirdquo a conceptualizat noţiunea ldquosistemului naţional de administrare a munciirdquo Termenul bdquoadministrarea munciirdquo se referă la activităţile administraţiei publice icircn sensul cel mai icircngust al termenului icircn domeniul politicilor naţionale a muncii Termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo se referă la toate organele administraţiei publice (inclusiv agenţiile parastatale regionale şi locale sau orice altă formă a administraţiei descentralizate) şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultare şi participare a angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi a organizaţiilor lor Acest concept sistemic amplifică rolul diferitor actori2

4 ROLURILE CHEIE ŞI FUNCŢIILE ADMINISTRAŢIEI MUNCII

Funcţiile organelor competente din sistemul de Administrare a Muncii trebuie să consiste din responsabilitatea pentru sau din pregătirea administrarea coordonarea verificarea şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii inclusiv pregătirea şi implementarea legilor şi reglementărilor care execută această politică (C150 articolul 6 paragraful 1)

Noţiunea ldquopolitica icircn domeniul munciirdquo nu a fost definită icircn Convenţie pentru a permite includerea diferitor domenii ale muncii Convenţia se referă numai la ldquopolitica icircn domeniul munciirdquo icircn general sau ldquopolitica de ocupare a forţei de muncărdquo ca la o politică sectorială exemplară3

1 OIM (2005) O scurtă introducere icircn Standardele Internaţionale ale Munci Regulile de Joc

OIM Geneva 2 LecuyerN CourdouanJ (2002) Actori icircn Dezvoltare Forme Noi de Administrare a Muncii

OIM Geneva 3 Icircn cadrul discuţiilor la Conferinţa Internaţională a Muncii icircn 1977 şi 1978 la adoptarea textului

Convenţiei a fost propus să fie integrată o enumerare a domeniilor muncii care trebuie incluse

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

7

Convenţia (Articolul 6 paragraful 2) enumără funcţiile principale pe care aceste organe ar trebui să le exercite luacircnd icircn consideraţie standardele internaţionale ale muncii relevante

Participarea la pregătirea administrarea coordonarea monitorizarea şi revizuirea politici naţionale de ocupare a forţei de muncă

Studierea şi urmărirea lumii muncii prin revizuirea situaţiei angajaţilor şomerilor şi angajaţilor parţial luacircnd icircn consideraţie legile regulamentele şi practica naţională privind condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare

De a face serviciile lor disponibile angajatorilor şi angajaţilor şi organizaţiilor lor icircn vederea promovării consultării şi cooperării efective dintre autorităţile publice şi organizaţiile patronale şi sindicale cacirct şi dintre asemenea organizaţii de a răspunde solicitărilor de consiliere tehnică din partea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lor

Cele patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii icircşi exercită funcţiile sale ndash icircn conformitate cu Recomandarea No158 ndash sunt următoarele

Standardele muncii

Raporturile de muncă

Ocuparea forţei de muncă

Cercetări icircn domeniul muncii

41 Standardele Muncii

Autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii icircn consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor ar trebui să ia parte activă la toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor muncii Acestea ar trebui să includă şi un sistem de inspecţie a muncii (aşa cum este prezentat icircn modulele următoare ale acestui curs de formare)

Articolul 6 paragraful 1 al convenţiei prevede că organele competente din sistemul de administrare a muncii vor pregăti şi vor implementa leg i Recomandarea OIM No158 privind Administrarea Muncii se referă la legislaţia muncii ca primul domeniu icircn care sistemul de administrare a muncii ar trebui să-şi exercite funcţiile Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile individuale de muncă cacirct şi raporturile colective de muncă protejează libertăţile şi drepturile de bază icircn muncă asigură standardele minime ale muncii (lăsacircnd restul să determine partenerii sociali icircn cadrul negocierilor colective) şi defineşte statutul contractual (individual sau colectiv) al patronilor şi muncitorilor inclusiv drepturile şi

totodată această abordare nu a fost implementată icircn mod expres luacircnd icircn consideraţie faptul că politica icircn domeniul muncii este icircn curs de evoluţie continuă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

8

responsabilităţile lor reciproce cacirct şi modalitatea de soluţionare a conflictelor Legislaţia muncii este vitală pentru economia oricărei ţări şi pentru obţinerea unei dezvoltări echilibrate care acordă multă atenţie atacirct eficienţei economice cacirct şi bunăstării populaţiei icircn icircntregime Acesta este un echilibru delicat care trebuie obţinut

Experienţa demonstrează că propunerile impuse sunt mai puţin efective luacircnd icircn consideraţie reţeaua complexă de interese şi necesităţi implicate decacirct soluţiile care au fost testate şi cizelate icircn procesul de dialog social şi care prin urmare se bucură de un suport larg din partea societăţii

42 Raporturile de muncă

Icircn ceea ce priveşte raporturile de muncă Recomandarea se referă icircn mod esenţial la necesitatea icircncurajării raporturilor de muncă şi instituirii unui cadru şi regulilor de reprezentare şi management Ea se referă la mijloacele variate prin care acest obiectiv poate fi obţinut şi anume prin exerciţiul liber al dreptului de asociere şi dreptului de a organiza şi desfăşura negocieri colective prin acordarea serviciilor de consiliere prin dezvoltarea şi utilizarea mecanismelor de negociere voluntară prin acordarea facilităţilor de conciliere şi mediere icircn cadrul sistemului de administrare a muncii şi prin promovarea dialogului social şi a tripartitismului

Departamentele pentru raporturile de muncăindustriale icircn cadrul sistemului de administrare a muncii joacă un rol important icircn promovarea şi menţinerea păcii şi stabilităţii industriale prin asigurarea unui cadru legal favorabil Icircn mod particular ele promovează legislaţia pentru a proteja dreptul de organizare şi negociere colectivă şi liberul exerciţiu al dreptului de asociere Icircn unele cazuri Administraţiile Muncii oferă training-uri privind legislaţia muncii pentru partenerii sociali aceste iniţiative au fost foarte efective pentru consolidarea capacităţii partenerilor sociali icircn legislaţia muncii ca o referinţă pentru raporturile de muncă şi pentru stimularea abordării participative icircn elaborarea şi respectarea legislaţiei muncii Icircn acelaşi timp trening-urile privind legislaţia muncii şi alfabetizarea privind drepturile de bază icircn domeniul muncii pot fi o măsură efectivă icircn prevenirea conflictelor de muncă

Odată ce negocierile colective sunt un proces voluntar dintre partenerii sociali rolul administraţiei muncii ndash icircn special al departamentelorunităţilor lor pentru raporturi de muncă ndash este vital pentru facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea acestui proces Recomandarea OIM No158 stabilind rolul jucat de către guvern icircn raporturile de muncă la diferite nivele şi icircn diferite sectoare subliniază rolul Negocierilor Colective ca unui pilon cheie icircn cadrul relaţiilor industriale Icircn unele ţări o funcţie importantă a acestui departament este icircnregistrarea şi susţinerea organizaţiilor angajaţilor Icircn cadrul acestor departamente registrul organizaţiilor sindicale acordă asistenţă icircn icircnregistrarea sindicatelor şi acordă servicii de consiliere liderilor sindicali şi membrilor referitor la subiectele legate de legislaţia privind organizaţiile sindicale

Icircn tot mai multe ţări crearea unui sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă este actualmente o piatră de temelie a politicii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

9

raporturilor de muncă icircn Administrarea Muncii 4 Aceasta ajută la menţinerea conflictelor de muncă icircn limitele 5 economice şi sociale acceptabile şi la promovarea atmosferei de pace profesională Această icircn schimb contribuie la menţinerea unui climat favorabil dezvoltării eficacităţii economice şi echităţii sociale Administraţia Muncii icircn unele ţări asistă de asemenea angajatorii şi angajaţii icircn sectoarele sindicalizate şi nesindicalizate să rezolve conflictele profesionale sau de angajarede salariu pe cale amiabilă prin conciliere icircn vederea promovării relaţiilor de muncămanageriale armonioase Unele Convenţii şi Recomandări ale OIM sunt consacrate prevenirii şi soluţionării conflictelor Statele membre sunt icircncurajate să elaboreze propriul lor sistem de soluţionare icircn conformitate cu principiile generale următoare instituirea unui mecanism voluntar de conciliere care trebuie să fie gratuit şi operativ pentru a ajuta icircn prevenirea şi soluţionarea conflictelor profesionale 6 icircn cadrul sistemului de soluţionare a conflictelor7 trebuie să fie promovate negocierile colective care trebuie să ajute părţile să găsească singuri8 o soluţie a conflictului părţile la conflict trebuie să fie icircncurajate să se abţină de la greve şi lockout pe durata procesului de conciliere sau arbitraj9 şi icircnţelegerile obţinute icircn rezultatul concilierii trebuie să fie fixate icircn scris şi să le fie atribuit acelaşi statut ca icircnţelegerilor icircncheiate icircn mod obişnuit10

Structurile şi procesele de dialog social reuşit au potenţialul de a soluţiona problemele economice şi sociale importante să icircncurajeze o bună guvernanţă să promoveze pacea şi stabilitatea profesională şi socială şi să susţină progresul economic Guvernul şi icircn special administraţia muncii poate juca roluri diferite icircn promovarea şi susţinerea durabilităţii dialogului social (a) crearea unui cadru operativ al dialogului social (b) promovarea dialogului social (c) să fie un partener activ icircn procesele de dialog social tripartit sau tripartit plus (d) acordarea suportului şi facilitarea dialogului social şi (e) angajarea dialogului social icircn sectorul public Icircn funcţie de diferite tipuri mandate funcţii şi componenţa mecanismelor de dialog social Guvernul poate fi direct implicat ca membru organelor tripartite sau tripartite plus ori să fie un bdquobeneficiarrdquo al sfaturilor formulate de către aceste organe Icircn mai multe ţări şi dialogul social informal şi dialogul social formal (prin intermediul organelor bipartite tripartite şisau tripartite plus) coexistă Pentru a discuta şi pentru a lua o decizie asupra problemelor de bază icircn domeniul muncii Ministerul Muncii icircnsuşi ia iniţiativa de a iniţia

4 Pentru mai multe detalii consultaţi Liniile Directorii privind legislaţia Muncii OIM Geneva

Capitolul 4 privind soluţionarea conflictelor şi Ghidul privind Soluţionarea Alternativă a Conflictelor de Muncă Felicity Steadman CIFOIM 2008 5 De exemplu o legătură stracircnsă icircntre concilieremediere şi grevă a fost făcută icircn mai multe ţări solicitacircnd de la părţi icircnştiinţarea prealabilă a autorităţii de conciliere referitor la grevă ori declaracircnd ilegală organizarea grevei fără o primă icircncercare de a soluţiona conflictul prin intermediul concilierii 6 Recomandarea N 92 privind concilierea şi arbitrajul voluntar 1951 paragrafele 1 şi 3

7 Convenţia N 154 privind promovarea negocierilor colective 1981 Articolul 5 paragraful 2e

8 Recomandarea N 163 privind promovarea negocierilor colective 1981 paragraful 8

9 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragrafele 4 şi 6

10 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragraful 5

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

10

consultări ad hoc cu partenerii sociali deseori icircn afara cadrului instituţional al dialogului social

Guvernul trebuie să susţină mecanismele de dialog social prin asigurarea cadrului instituţional şi acordarea suportului administrativ prin instituirea unui secretariat preocupat de pregătirea organizarea şi continuarea activităţilor organului de dialog social El de asemenea furnizează studiile de experţi şi alte documente informative necesare pentru executarea misiunilor sale Icircn termeni operaţionali secretariatul este de obicei ataşat unei unităţi administrative a ministerului relevante (direcţiei de cercetări şi planificare ori direcţiei muncii angajării sau raporturilor de muncă ori chiar direcţiei administrative) fără a lua icircn consideraţie că consultările acoperă administrarea muncii icircn general ori unul din domeniile specifice de activitate a sa 11 Resursele umane materiale informaţionale şi financiare ale secretariatului trebuie să fie corespunzătore pentru a permite executarea sarcinilor icircncredinţate Icircn cazul organelor bipartite patron-muncitor o direcţie din cadrul sistemului de administrare a muncii de asemenea ar putea acorda suport părţilor prin servicii de secretariat şi icircn unele cazuri să acţioneze ca un intermediar

43 Ocuparea forţei de muncă

Icircn domeniul ocupării forţei de muncă Recomandarea defineşte mijloacele prin care o politică eficientă de ocupare a forţei de muncă ar putea fi promovată Printre mijloacele majore figurează necesitatea coordonării activităţilor diferitor autorităţi şi organe interesate icircn diferite aspecte a politicii de ocupare a forţei de muncă instituirea unui serviciu public gratuit şi efectiv asumarea responsabilităţii comune pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn aceste scopuri cum ar fi ocupare parţială sau şomajul Acestea ar putea include printre alte funcţii sistemele de asigurare contra şomajului orientarea profesională plasarea şi acordarea asistenţei persoanelor icircn căutarea unui loc de muncă programele de formare de reprofilare profesională servicii de angajare promovarea antreprenoriatului

Guvernele au adoptat diferite tipologii de abordare a politicilor de ocupare a forţei de muncă unele ţări consideră că ministerul responsabil pentru problemele muncii este autoritatea care ar trebui să aibă o responsabilitate generală pentru politica de ocupare a forţei de muncă şi astfel icircncredinţează pregătirea şi dezvoltarea unei asemenea politici ministerului muncii alte ţări separă problemele muncii de la problemele ocupării forţei de muncă icircncredinţacircnd pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă unui alt minister şi anume celui responsabil pentru ocuparea forţei de muncă şi

11 Lecuyer N Ghidul Secretariatelor pentru Organele Naţionale de Consultări Tripartite icircn Ţările Africane Anglofone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

11

orientarea profesională12 icircn alte ţări această funcţie este icircmpărţită icircntre cacircteva ministere inclusiv ministerul muncii şi icircn unele ţări acest rol este divizat nu numai icircntre diferite ministere dar şi cu autorităţile publice descentralizate la nivel de unităţi federale sau provincii13

Unele ţări au organe sectoriale bi- sau tripartite expres responsabile pentru ocuparea forţei de muncă şi piaţa muncii care participă la pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă14

Deseori sistemul naţional de administrare a muncii include un serviciu public gratuit de ocupare a forţei de muncă (SPGOFM) Motivul de bază al rolului (SPGOFM) este că pe de o parte acesta icircmbunătăţeşte transparenta pieţei muncii şi pe de altă parte el oferă un ajutor special celor care ar putea fi astfel dezavantajate pe piaţa muncii Din punct de vedere instituţional (SPGOFM) poate chiar să fie parte a unui departament guvernamental ori să fie autonom şi icircn ultima instanţă cu implicarea partenerilor sociali (reprezentanţilor patronilor şi muncitorilor) icircn consiliul lor de supraveghere

Administraţia muncii poate juca un rol important pentru a ajuta icircn găsirea unei balanţe dintre oferta şi cererea muncii Plasarea icircn cacircmpul muncii sau funcţia de mediere a muncii a fost transformată icircn anii 70 cu introducerea diferitor modalităţi de echilibrare a cererii şi ofertei forţei de muncă Icircn unele ţări Administraţiile Muncii au fost capabile să facă faţă schimbărilor şi au reorganizat SPGOFM a lor pentru a oferi servicii eficiente şi persoanelor icircn căutarea locului de muncă şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluarea abilităţilor orientarea şi consilierea profesională informarea privind piaţa muncii baza de date

Noile tehnologii (bănci de date reţele World Wide Web (Internet) etc) ajută icircn facilitarea comunicării icircn icircmbunătăţirea serviciilor şi creşterii flexibilităţii pentru a satisface necesităţile cetăţenilor Ele oferă o cale puternică de livrare a informaţiei publicului un acces direct la serviciile variate de administrare a muncii la sisteme care icircntrunesc informaţia privind locurile vacante şi cele cu persoanele icircn căutarea unui loc de muncă

Eficacitatea sistemului de administrare a muncii depinde de asemenea de abilitatea sa de a genera o informaţie sigură privind piaţa muncii (IPM) O informaţie sigură şi actualizată privind piaţa muncii este un element vital icircn planificarea ocupării forţei de muncă Rolul administraţiei muncii icircn informarea privind piaţa muncii este şi cel al producătorului informaţiei privind piaţa muncii (deseori ca un product secundar al funcţiilor sale zilnice) şi cel al utilizatorului de informaţie privind piaţa muncii Piaţa muncii semnalează transmite avertizările despre schimbările relevante pe piaţa muncii sau confirmă tendinţele observate anterior asiguracircnd astfel un temei pentru persoanele cu putere de decizie Colectarea datelor statistice dezagregate pe sexe est vitală icircn acest sens pentru a putea decela schimbările structurale bazate pe gender şi pentru a formula politici de ocupare a forţei de muncă sensibile

12

de ex Australia Ghana Tunisia şi Regatul Unit al Britaniei 13

de ex Australia Belgia Germania şi Noua Zelanda 14

de ex Italia Algeria Columbia şi Danemarca

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

12

la noţiunea gender Cacircteva administraţii muncii pentru a mări capacităţile sale de a obţine informaţii comprehensive şi la timp despre schimbarea tendinţelor industriale şi natura forţei de muncă au instituit Unităţi de Analiză a Pieţei Muncii sau laquo Observatorii raquo pentru a avea o idee privind tendinţele pieţei muncii icircn dezvoltare şi pentru a disemina descoperirile sale printre actorii şi utilizatorii Toate acestea au permis multor ţări de a icircmbunătăţi imaginea Ministerelor Muncii

De a ajuta persoanele să devină apţi de muncă prin instruire prin dezvoltarea abilităţilor şi educaţie este de o importanţă crucială icircn sensul icircmbunătăţirii şi susţinerii productivităţii sale şi oportunităţilor de cacircştig din muncă Acest lucru contribuie la consolidarea mobilităţii sale pe piaţa muncii şi oferă un potenţial pentru o alegere mai mare icircn materie de carieră Recomandarea OIM no 158 privind Administrarea Muncii subliniază relaţia dintre ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane şi insistă asupra necesităţii politicilor şi programelor coordonate şi comprehensive de formare profesională stracircns legate de ocuparea forţei de muncă Participarea administraţiei muncii la formarea profesională poate fi realizată printr-o varietate de modalităţi care pot fi exprimate prin integrare directă a organelor permanente elaborarea coordonarea şisau executarea programelor şi cooperarea cu alte instituţii publice sau private inclusiv sindicatele şi entităţile antreprenoriale

Sistemul de Administrare a Muncii este de asemenea preocupat de politicile pasive ale muncii şi anume de Icircndemnizaţiile de Şomaj Termenul ldquoicircndemnizaţiile de şomajrdquo se referă la toate formele de venit de suport al şomerilor Aceste icircndemnizaţii sunt divizate icircn două categorii laquo asigurare-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile sunt finanţate preponderent din contribuţii şi laquo asistenţă-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile icircn mod normal sunt finanţate din impozite şi depinde de nevoile şi de testarea mijloacelor Managementul acestor programe poate fi făcut direct de către Administraţia Muncii (de obicei Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă SPOFM) de o altă instituţie de stat sau de partenerii sociali

44 Cercetări

Ultima funcţie majoră a Sistemului de Administrare a Muncii ţine de informare şi cercetări icircn domeniul muncii Această ar putea să se refere la colectarea informaţiei analiza pieţei muncii studii prognoze diseminarea informaţiei datele statistice şi relaţiile cu mass-media

Articolul 6 paragraful 2(b) al Convenţiei OIM privind Administrarea Muncii stipulează că ldquo autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii vor studia şi vor urmări situaţia angajaţilor şomerilor şi persoanelor angajaţi parţial luacircnd icircn consideraţie legile şi reglementările naţionale cacirct şi practica naţională referitor la condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare să atragă atenţia asupra neajunsurilor şi abuzului icircn asemenea condiţii şi să prezinte propuneri referitor la modalitatea depăşirii acestorardquo

Statutul rolul şi funcţiile organului de cercetări icircn domeniul sistemului de administrare a muncii sunt definite icircn mod diferit icircn fiecare ţară şi

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

13

depinde de premizele istorice ale pieţei muncii şi politicile guvernului Icircn mai multe ministere ale muncii şi alte ministere responsabile de muncă şi ocupare a forţei de muncă existe un departament sau structuri aferente care studiază condiţiile de muncă şi ocuparea forţei de muncă Informaţia obţinută de ei vine din diferite surse inclusiv inspecţiile muncii şi studiile efectuate de către secţiile statistice din minister cacirct şi departamentul de statistică Ministere mari ale muncii au departamentele lor proprii de statistică şi cercetări care deseori activează icircn cooperare icircn special cu universităţi sau cu institute de cercetări

Chiar dacă Convenţia 150 a OIM nu stipulează nimic specific referitor la datele statistice alte convenţii ale OIM fac o referinţă mai concretă asupra acestui rol cheie al Administraţiei Muncii Recomandarea No158 conţine o prevedere (sect 20 (2)) privind efectul informaţiei sau raporturilor pe care fiecare dintre servicii ale administraţiei muncii trebuie să le furnizeze ministerului care trebuie să conţină datele statistice corespunzătoare pentru a permite evaluarea tendinţelor actuale şi previzibile de dezvoltare icircn domeniile de interes major pentru sistemul de administrare a muncii Articolul 1 al Convenţiei 160 (1985) privind Statistica Muncii stipulează că fiecare Stat membru care o ratifică va colecta periodic şi va publica statistica muncii de bază care ar include populaţia activă ocuparea şomajul accidentele de muncă maladiile profesionale şi conflictele de muncă

Datele statistice colectate de către secţiile sau instituţiile de cercetări generează un product aferent administraţiei muncii sau sunt colectate direct prin studii estimative sau prin colectarea informaţiei Informaţia este utilizată preponderent pentru a structura politicile de muncă corespunzătoare şi anume pentru

A icircnţelege condiţiile de muncă şi de viaţă cum ar fi securitatea sănătatea securitatea socială ameliorarea condiţiilor de muncă etc

A formula politici pentru grupurile ţintă cum sunt femeile copiii şi muncitorii din sectorul informal

A monitoriza relaţiile de muncă şi conflictele de muncă a asigura respectarea legislaţiei muncii şi a face faţă dificultăţilor icircntacircmpinate de angajatori şi angajaţi

A aprecia natura ocupării forţei de muncă şi şomajului abilităţilor necesare pentru diferite locuri de muncă lacunele icircn programele de dezvoltare a abilităţilor etc

A elabora măsuri de protecţie a muncii icircn economie informală

O muncă obiectivă a instituţiilor de cercetări din cadrul sistemului de administrare a muncii nu poate efectuată icircn absenţa datelor statistice calitative

Statistica muncii disponibilă icircn zilele noastre icircn majoritatea ministerelor muncii se referă la domeniile următoare Forţa de Muncă Ocuparea Forţei de Muncă Angajarea parţială şi Şomajul Icircnregistrarea şi plasarea

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

14

de către serviciile de ocupare a forţei de muncă Clasificarea pe sectoare Clasificarea pe vacircrstă sex Educaţie Clasificarea pe profesii Clasificarea pe statut Informaţii privind salarii Structura salariului şi distribuirea salariilor Minime Salariul mediu şi Orele de lucru Remunerarea egală Costul muncii Relaţiile de Muncă Conflictele de Muncă şi zilele de lucru pierdute icircn greve şi lockout-uri etc Natura conflictelor Clasificarea pe Regiuni şi Sectoare Securitatea Socială Fondurile de economii şi fondurile de pensii Bonusuri compensaţii acordate muncitorilor alocaţii etc maladii profesionale Accidente de muncă productivitatea şi indicele productivităţii Muncitorii icircn Mediul Rural şi icircn Sectorul Informal Emigrarea MuncitorilorMigraţia muncitorilor Raportarea anuală privind implementarea diferitor legi ale muncii Condiţiile de Muncă şi de Viaţă ale Muncitorilor icircn sectoare şi domenii specifice ocuparea forţei de muncă a tinerilor

Majoritatea ministerelor efectuează cercetări icircn diferite domenii cum ar fi nivelul de ocupare raporturile de muncă abilităţi tehnice salarii etc Sunt de asemenea icircntreprinse studiile efectuate asupra unui grup specific de muncitori şi asupra muncitorilor din anumit sector De obicei un departament sau o direcţie de cercetări din cadrul Ministerului Muncii realizează această activitate Institutul naţional al muncii icircn mai multe ţări de asemenea efectuează cercetări destinate elaborării politicilor Icircn ţările mari guvernele statelor sau provinciilor de asemenea au institute de cercetări

Icircn multe ţări efectuarea studiilor şi cercetărilor in domeniul muncii este o funcţie cheie a organelor naţionale de dialog social cum ar fi consiliile naţionale ale muncii sau consiliile economice şi sociale Valoarea acestor studii este reprezentată prin utilizarea unei abordări integre care implică de la bun icircnceput partenerii sociali icircn producerea analiza şi interpretarea datelor

5 NOILE PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA MUNCII

Administraţia muncii se confruntă cu provocări noi şi cele mai vechi care icircn condiţii de globalizare şi de criză economică devin deosebit de urgente Referinţa se face icircn mod special la

Economia informală

Muncitorii migranţi

Raporturile de muncă şi munca nedeclarată

HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

15

51 Economia Informală

Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată

Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală

Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate

Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică

Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

16

52 Muncitorii Migranţi

Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului

Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor

Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie

Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie

Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală

53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată

Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

17

Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale

Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate

Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede

Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă

Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi

Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă

54 HIVSIDA

Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament

Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil

Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

18

icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament

Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii

Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA

Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii

Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri

Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă

Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea

Egalitatea gender

Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)

Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA

Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate

Confidenţialitatea

Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere

Prevenirea

Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA

6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII

O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii

La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

19

Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor

De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi

De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale

De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor

De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15

De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii

Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social

Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului

Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice

Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză

15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

20

serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii

Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile

De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)

7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII

Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo

Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo

Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii

16

De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

21

Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice

71 Organul central

La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate

Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne

Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare

Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale

Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe

Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate

Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

22

Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale

72 Coordonarea icircntre ministere

Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private

Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei

Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)

Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol

73 Coordonarea cu agenţii

Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii

Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice

Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

23

ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent

Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză

74 Funcţiile delegate partenerilor sociali

Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo

Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională

Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop

75 Coordonare teritorială

Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale

Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată

Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

24

Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate

Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate

8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE

Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat

Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)

Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire

81 Instruire

Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)

Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale

Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

25

naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

27

SUMAR

Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii

C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor

Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii

Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii

Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent

Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă

O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public

Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

28

Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive

Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

29

EXERCIŢII

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

31

Exercţiu 1

Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii

Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre

Discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

33

Exercţiu 2

Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează

ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii

ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)

SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen

O discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

5

icircncuraja rolul Ministerelor Muncii icircn problemele relaţiilor de muncă şi condiţiilor de muncă

Declaraţia din Philadelphia (adoptată icircn 1944) a contribuit la redefinirea mandatului OIM care statua că ldquomunca nu era o marfărdquo şi astfel a contribuit la reformularea rolului administraţiei muncii

Rolul ministerelor muncii a crescut pe parcursul perioadei postbelice ca urmare a necesităţii de a face faţă reprofilării muncitorilor de la producere militară la producere paşnică Ocuparea deplină a devenit o prioritate naţională Icircn ţările industrializate securitatea socială şi securitatea şi sănătatea muncii au fost recunoscute ca obiective adiţionale

Dezbaterile privind necesitatea redefinirii rolului sistemului general de administrare a muncii au avut loc icircn mod regulat icircncepacircnd cu anii 50 culminacircnd icircn 1978 cu adoptarea Convenţiei (C150) şi Recomandării (R158) privind Administrarea Muncii

Reuniunea Experţilor icircn materie de Administrare a Muncii din 1973 a formulat recomandările cheie referitor la necesitatea convenţiei privind administrarea muncii pentru a

Proteja sistemele relativ slab dezvoltate de administrare a muncii şi a evita marginalizarea lor de la luare de decizii referitor la politica economică şi socială la nivel naţional

Completa lacuna icircn sistemul de stabilire a standardelor care pacircnă atunci trata doar segmentele de administrare a muncii cum ar fi inspecţia muncii serviciile de ocupare a forţei de muncă salariile minime securitatea utilajului

Standardele internaţionale ale muncii sunt de obicei aplicate prin intermediul politicii şi legilor sociale astfel a devenit vital pentru OIM ca o convenţie privind administrarea muncii să fie adoptată pentru a menţine un sistem activ şi viabil de administrare a muncii responsabil pentru toate aspectele de elaborare şi implementare a politicii naţionale de muncă

3 CONCEPTUL SISTEMULUI DE ADMINISTRARE A MUNCII

Convenţia OIM No 150 şi Recomandarea No 158 (1978) sunt unicele instrumente internaţionale care prevăd stabilirea unui cadru instituţional icircn care va fi elaborată implementată coordonată monitorizată şi revizuită politica naţională a muncii

Convenţia No 150 defineşte conceptul administrării muncii şi caracteristicile sale adică o politică naţională a muncii coerentă un

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

6

sistem coordonat de organe competente o structură instituţională care include o participare activă a muncitorilor patronilor şi organizaţiilor lor respective şi resurse umane financiare şi materiale adecvate pentru prestarea unor servicii efective şi eficiente

Domeniul de aplicare şi diversitatea reglementărilor politicii sociale şi implementarea lor complexitatea şi varietatea subiectelor care trebuie luate icircn consideraţie şi numărul de servicii care trebuie prestate necesită o abordare sistemică a administraţiei muncii Crearea unui sistem integrat icircn care toţi partenerii tripartitismului (adică guvernul angajatorii şi angajaţii) pot juca rolurile lor icircn parteneriat şi icircn mod coordonat este cea mai bună cale de a institui mecanisme regulatorii suficient de dinamice pentru a garanta flexibilitatea funcţionării administraţiei muncii1

Convenţia No150 icircn Articolul 1 icircn afara definiţiei date ldquoAdministrării Munciirdquo a conceptualizat noţiunea ldquosistemului naţional de administrare a munciirdquo Termenul bdquoadministrarea munciirdquo se referă la activităţile administraţiei publice icircn sensul cel mai icircngust al termenului icircn domeniul politicilor naţionale a muncii Termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo se referă la toate organele administraţiei publice (inclusiv agenţiile parastatale regionale şi locale sau orice altă formă a administraţiei descentralizate) şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultare şi participare a angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi a organizaţiilor lor Acest concept sistemic amplifică rolul diferitor actori2

4 ROLURILE CHEIE ŞI FUNCŢIILE ADMINISTRAŢIEI MUNCII

Funcţiile organelor competente din sistemul de Administrare a Muncii trebuie să consiste din responsabilitatea pentru sau din pregătirea administrarea coordonarea verificarea şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii inclusiv pregătirea şi implementarea legilor şi reglementărilor care execută această politică (C150 articolul 6 paragraful 1)

Noţiunea ldquopolitica icircn domeniul munciirdquo nu a fost definită icircn Convenţie pentru a permite includerea diferitor domenii ale muncii Convenţia se referă numai la ldquopolitica icircn domeniul munciirdquo icircn general sau ldquopolitica de ocupare a forţei de muncărdquo ca la o politică sectorială exemplară3

1 OIM (2005) O scurtă introducere icircn Standardele Internaţionale ale Munci Regulile de Joc

OIM Geneva 2 LecuyerN CourdouanJ (2002) Actori icircn Dezvoltare Forme Noi de Administrare a Muncii

OIM Geneva 3 Icircn cadrul discuţiilor la Conferinţa Internaţională a Muncii icircn 1977 şi 1978 la adoptarea textului

Convenţiei a fost propus să fie integrată o enumerare a domeniilor muncii care trebuie incluse

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

7

Convenţia (Articolul 6 paragraful 2) enumără funcţiile principale pe care aceste organe ar trebui să le exercite luacircnd icircn consideraţie standardele internaţionale ale muncii relevante

Participarea la pregătirea administrarea coordonarea monitorizarea şi revizuirea politici naţionale de ocupare a forţei de muncă

Studierea şi urmărirea lumii muncii prin revizuirea situaţiei angajaţilor şomerilor şi angajaţilor parţial luacircnd icircn consideraţie legile regulamentele şi practica naţională privind condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare

De a face serviciile lor disponibile angajatorilor şi angajaţilor şi organizaţiilor lor icircn vederea promovării consultării şi cooperării efective dintre autorităţile publice şi organizaţiile patronale şi sindicale cacirct şi dintre asemenea organizaţii de a răspunde solicitărilor de consiliere tehnică din partea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lor

Cele patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii icircşi exercită funcţiile sale ndash icircn conformitate cu Recomandarea No158 ndash sunt următoarele

Standardele muncii

Raporturile de muncă

Ocuparea forţei de muncă

Cercetări icircn domeniul muncii

41 Standardele Muncii

Autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii icircn consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor ar trebui să ia parte activă la toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor muncii Acestea ar trebui să includă şi un sistem de inspecţie a muncii (aşa cum este prezentat icircn modulele următoare ale acestui curs de formare)

Articolul 6 paragraful 1 al convenţiei prevede că organele competente din sistemul de administrare a muncii vor pregăti şi vor implementa leg i Recomandarea OIM No158 privind Administrarea Muncii se referă la legislaţia muncii ca primul domeniu icircn care sistemul de administrare a muncii ar trebui să-şi exercite funcţiile Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile individuale de muncă cacirct şi raporturile colective de muncă protejează libertăţile şi drepturile de bază icircn muncă asigură standardele minime ale muncii (lăsacircnd restul să determine partenerii sociali icircn cadrul negocierilor colective) şi defineşte statutul contractual (individual sau colectiv) al patronilor şi muncitorilor inclusiv drepturile şi

totodată această abordare nu a fost implementată icircn mod expres luacircnd icircn consideraţie faptul că politica icircn domeniul muncii este icircn curs de evoluţie continuă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

8

responsabilităţile lor reciproce cacirct şi modalitatea de soluţionare a conflictelor Legislaţia muncii este vitală pentru economia oricărei ţări şi pentru obţinerea unei dezvoltări echilibrate care acordă multă atenţie atacirct eficienţei economice cacirct şi bunăstării populaţiei icircn icircntregime Acesta este un echilibru delicat care trebuie obţinut

Experienţa demonstrează că propunerile impuse sunt mai puţin efective luacircnd icircn consideraţie reţeaua complexă de interese şi necesităţi implicate decacirct soluţiile care au fost testate şi cizelate icircn procesul de dialog social şi care prin urmare se bucură de un suport larg din partea societăţii

42 Raporturile de muncă

Icircn ceea ce priveşte raporturile de muncă Recomandarea se referă icircn mod esenţial la necesitatea icircncurajării raporturilor de muncă şi instituirii unui cadru şi regulilor de reprezentare şi management Ea se referă la mijloacele variate prin care acest obiectiv poate fi obţinut şi anume prin exerciţiul liber al dreptului de asociere şi dreptului de a organiza şi desfăşura negocieri colective prin acordarea serviciilor de consiliere prin dezvoltarea şi utilizarea mecanismelor de negociere voluntară prin acordarea facilităţilor de conciliere şi mediere icircn cadrul sistemului de administrare a muncii şi prin promovarea dialogului social şi a tripartitismului

Departamentele pentru raporturile de muncăindustriale icircn cadrul sistemului de administrare a muncii joacă un rol important icircn promovarea şi menţinerea păcii şi stabilităţii industriale prin asigurarea unui cadru legal favorabil Icircn mod particular ele promovează legislaţia pentru a proteja dreptul de organizare şi negociere colectivă şi liberul exerciţiu al dreptului de asociere Icircn unele cazuri Administraţiile Muncii oferă training-uri privind legislaţia muncii pentru partenerii sociali aceste iniţiative au fost foarte efective pentru consolidarea capacităţii partenerilor sociali icircn legislaţia muncii ca o referinţă pentru raporturile de muncă şi pentru stimularea abordării participative icircn elaborarea şi respectarea legislaţiei muncii Icircn acelaşi timp trening-urile privind legislaţia muncii şi alfabetizarea privind drepturile de bază icircn domeniul muncii pot fi o măsură efectivă icircn prevenirea conflictelor de muncă

Odată ce negocierile colective sunt un proces voluntar dintre partenerii sociali rolul administraţiei muncii ndash icircn special al departamentelorunităţilor lor pentru raporturi de muncă ndash este vital pentru facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea acestui proces Recomandarea OIM No158 stabilind rolul jucat de către guvern icircn raporturile de muncă la diferite nivele şi icircn diferite sectoare subliniază rolul Negocierilor Colective ca unui pilon cheie icircn cadrul relaţiilor industriale Icircn unele ţări o funcţie importantă a acestui departament este icircnregistrarea şi susţinerea organizaţiilor angajaţilor Icircn cadrul acestor departamente registrul organizaţiilor sindicale acordă asistenţă icircn icircnregistrarea sindicatelor şi acordă servicii de consiliere liderilor sindicali şi membrilor referitor la subiectele legate de legislaţia privind organizaţiile sindicale

Icircn tot mai multe ţări crearea unui sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă este actualmente o piatră de temelie a politicii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

9

raporturilor de muncă icircn Administrarea Muncii 4 Aceasta ajută la menţinerea conflictelor de muncă icircn limitele 5 economice şi sociale acceptabile şi la promovarea atmosferei de pace profesională Această icircn schimb contribuie la menţinerea unui climat favorabil dezvoltării eficacităţii economice şi echităţii sociale Administraţia Muncii icircn unele ţări asistă de asemenea angajatorii şi angajaţii icircn sectoarele sindicalizate şi nesindicalizate să rezolve conflictele profesionale sau de angajarede salariu pe cale amiabilă prin conciliere icircn vederea promovării relaţiilor de muncămanageriale armonioase Unele Convenţii şi Recomandări ale OIM sunt consacrate prevenirii şi soluţionării conflictelor Statele membre sunt icircncurajate să elaboreze propriul lor sistem de soluţionare icircn conformitate cu principiile generale următoare instituirea unui mecanism voluntar de conciliere care trebuie să fie gratuit şi operativ pentru a ajuta icircn prevenirea şi soluţionarea conflictelor profesionale 6 icircn cadrul sistemului de soluţionare a conflictelor7 trebuie să fie promovate negocierile colective care trebuie să ajute părţile să găsească singuri8 o soluţie a conflictului părţile la conflict trebuie să fie icircncurajate să se abţină de la greve şi lockout pe durata procesului de conciliere sau arbitraj9 şi icircnţelegerile obţinute icircn rezultatul concilierii trebuie să fie fixate icircn scris şi să le fie atribuit acelaşi statut ca icircnţelegerilor icircncheiate icircn mod obişnuit10

Structurile şi procesele de dialog social reuşit au potenţialul de a soluţiona problemele economice şi sociale importante să icircncurajeze o bună guvernanţă să promoveze pacea şi stabilitatea profesională şi socială şi să susţină progresul economic Guvernul şi icircn special administraţia muncii poate juca roluri diferite icircn promovarea şi susţinerea durabilităţii dialogului social (a) crearea unui cadru operativ al dialogului social (b) promovarea dialogului social (c) să fie un partener activ icircn procesele de dialog social tripartit sau tripartit plus (d) acordarea suportului şi facilitarea dialogului social şi (e) angajarea dialogului social icircn sectorul public Icircn funcţie de diferite tipuri mandate funcţii şi componenţa mecanismelor de dialog social Guvernul poate fi direct implicat ca membru organelor tripartite sau tripartite plus ori să fie un bdquobeneficiarrdquo al sfaturilor formulate de către aceste organe Icircn mai multe ţări şi dialogul social informal şi dialogul social formal (prin intermediul organelor bipartite tripartite şisau tripartite plus) coexistă Pentru a discuta şi pentru a lua o decizie asupra problemelor de bază icircn domeniul muncii Ministerul Muncii icircnsuşi ia iniţiativa de a iniţia

4 Pentru mai multe detalii consultaţi Liniile Directorii privind legislaţia Muncii OIM Geneva

Capitolul 4 privind soluţionarea conflictelor şi Ghidul privind Soluţionarea Alternativă a Conflictelor de Muncă Felicity Steadman CIFOIM 2008 5 De exemplu o legătură stracircnsă icircntre concilieremediere şi grevă a fost făcută icircn mai multe ţări solicitacircnd de la părţi icircnştiinţarea prealabilă a autorităţii de conciliere referitor la grevă ori declaracircnd ilegală organizarea grevei fără o primă icircncercare de a soluţiona conflictul prin intermediul concilierii 6 Recomandarea N 92 privind concilierea şi arbitrajul voluntar 1951 paragrafele 1 şi 3

7 Convenţia N 154 privind promovarea negocierilor colective 1981 Articolul 5 paragraful 2e

8 Recomandarea N 163 privind promovarea negocierilor colective 1981 paragraful 8

9 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragrafele 4 şi 6

10 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragraful 5

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

10

consultări ad hoc cu partenerii sociali deseori icircn afara cadrului instituţional al dialogului social

Guvernul trebuie să susţină mecanismele de dialog social prin asigurarea cadrului instituţional şi acordarea suportului administrativ prin instituirea unui secretariat preocupat de pregătirea organizarea şi continuarea activităţilor organului de dialog social El de asemenea furnizează studiile de experţi şi alte documente informative necesare pentru executarea misiunilor sale Icircn termeni operaţionali secretariatul este de obicei ataşat unei unităţi administrative a ministerului relevante (direcţiei de cercetări şi planificare ori direcţiei muncii angajării sau raporturilor de muncă ori chiar direcţiei administrative) fără a lua icircn consideraţie că consultările acoperă administrarea muncii icircn general ori unul din domeniile specifice de activitate a sa 11 Resursele umane materiale informaţionale şi financiare ale secretariatului trebuie să fie corespunzătore pentru a permite executarea sarcinilor icircncredinţate Icircn cazul organelor bipartite patron-muncitor o direcţie din cadrul sistemului de administrare a muncii de asemenea ar putea acorda suport părţilor prin servicii de secretariat şi icircn unele cazuri să acţioneze ca un intermediar

43 Ocuparea forţei de muncă

Icircn domeniul ocupării forţei de muncă Recomandarea defineşte mijloacele prin care o politică eficientă de ocupare a forţei de muncă ar putea fi promovată Printre mijloacele majore figurează necesitatea coordonării activităţilor diferitor autorităţi şi organe interesate icircn diferite aspecte a politicii de ocupare a forţei de muncă instituirea unui serviciu public gratuit şi efectiv asumarea responsabilităţii comune pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn aceste scopuri cum ar fi ocupare parţială sau şomajul Acestea ar putea include printre alte funcţii sistemele de asigurare contra şomajului orientarea profesională plasarea şi acordarea asistenţei persoanelor icircn căutarea unui loc de muncă programele de formare de reprofilare profesională servicii de angajare promovarea antreprenoriatului

Guvernele au adoptat diferite tipologii de abordare a politicilor de ocupare a forţei de muncă unele ţări consideră că ministerul responsabil pentru problemele muncii este autoritatea care ar trebui să aibă o responsabilitate generală pentru politica de ocupare a forţei de muncă şi astfel icircncredinţează pregătirea şi dezvoltarea unei asemenea politici ministerului muncii alte ţări separă problemele muncii de la problemele ocupării forţei de muncă icircncredinţacircnd pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă unui alt minister şi anume celui responsabil pentru ocuparea forţei de muncă şi

11 Lecuyer N Ghidul Secretariatelor pentru Organele Naţionale de Consultări Tripartite icircn Ţările Africane Anglofone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

11

orientarea profesională12 icircn alte ţări această funcţie este icircmpărţită icircntre cacircteva ministere inclusiv ministerul muncii şi icircn unele ţări acest rol este divizat nu numai icircntre diferite ministere dar şi cu autorităţile publice descentralizate la nivel de unităţi federale sau provincii13

Unele ţări au organe sectoriale bi- sau tripartite expres responsabile pentru ocuparea forţei de muncă şi piaţa muncii care participă la pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă14

Deseori sistemul naţional de administrare a muncii include un serviciu public gratuit de ocupare a forţei de muncă (SPGOFM) Motivul de bază al rolului (SPGOFM) este că pe de o parte acesta icircmbunătăţeşte transparenta pieţei muncii şi pe de altă parte el oferă un ajutor special celor care ar putea fi astfel dezavantajate pe piaţa muncii Din punct de vedere instituţional (SPGOFM) poate chiar să fie parte a unui departament guvernamental ori să fie autonom şi icircn ultima instanţă cu implicarea partenerilor sociali (reprezentanţilor patronilor şi muncitorilor) icircn consiliul lor de supraveghere

Administraţia muncii poate juca un rol important pentru a ajuta icircn găsirea unei balanţe dintre oferta şi cererea muncii Plasarea icircn cacircmpul muncii sau funcţia de mediere a muncii a fost transformată icircn anii 70 cu introducerea diferitor modalităţi de echilibrare a cererii şi ofertei forţei de muncă Icircn unele ţări Administraţiile Muncii au fost capabile să facă faţă schimbărilor şi au reorganizat SPGOFM a lor pentru a oferi servicii eficiente şi persoanelor icircn căutarea locului de muncă şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluarea abilităţilor orientarea şi consilierea profesională informarea privind piaţa muncii baza de date

Noile tehnologii (bănci de date reţele World Wide Web (Internet) etc) ajută icircn facilitarea comunicării icircn icircmbunătăţirea serviciilor şi creşterii flexibilităţii pentru a satisface necesităţile cetăţenilor Ele oferă o cale puternică de livrare a informaţiei publicului un acces direct la serviciile variate de administrare a muncii la sisteme care icircntrunesc informaţia privind locurile vacante şi cele cu persoanele icircn căutarea unui loc de muncă

Eficacitatea sistemului de administrare a muncii depinde de asemenea de abilitatea sa de a genera o informaţie sigură privind piaţa muncii (IPM) O informaţie sigură şi actualizată privind piaţa muncii este un element vital icircn planificarea ocupării forţei de muncă Rolul administraţiei muncii icircn informarea privind piaţa muncii este şi cel al producătorului informaţiei privind piaţa muncii (deseori ca un product secundar al funcţiilor sale zilnice) şi cel al utilizatorului de informaţie privind piaţa muncii Piaţa muncii semnalează transmite avertizările despre schimbările relevante pe piaţa muncii sau confirmă tendinţele observate anterior asiguracircnd astfel un temei pentru persoanele cu putere de decizie Colectarea datelor statistice dezagregate pe sexe est vitală icircn acest sens pentru a putea decela schimbările structurale bazate pe gender şi pentru a formula politici de ocupare a forţei de muncă sensibile

12

de ex Australia Ghana Tunisia şi Regatul Unit al Britaniei 13

de ex Australia Belgia Germania şi Noua Zelanda 14

de ex Italia Algeria Columbia şi Danemarca

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

12

la noţiunea gender Cacircteva administraţii muncii pentru a mări capacităţile sale de a obţine informaţii comprehensive şi la timp despre schimbarea tendinţelor industriale şi natura forţei de muncă au instituit Unităţi de Analiză a Pieţei Muncii sau laquo Observatorii raquo pentru a avea o idee privind tendinţele pieţei muncii icircn dezvoltare şi pentru a disemina descoperirile sale printre actorii şi utilizatorii Toate acestea au permis multor ţări de a icircmbunătăţi imaginea Ministerelor Muncii

De a ajuta persoanele să devină apţi de muncă prin instruire prin dezvoltarea abilităţilor şi educaţie este de o importanţă crucială icircn sensul icircmbunătăţirii şi susţinerii productivităţii sale şi oportunităţilor de cacircştig din muncă Acest lucru contribuie la consolidarea mobilităţii sale pe piaţa muncii şi oferă un potenţial pentru o alegere mai mare icircn materie de carieră Recomandarea OIM no 158 privind Administrarea Muncii subliniază relaţia dintre ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane şi insistă asupra necesităţii politicilor şi programelor coordonate şi comprehensive de formare profesională stracircns legate de ocuparea forţei de muncă Participarea administraţiei muncii la formarea profesională poate fi realizată printr-o varietate de modalităţi care pot fi exprimate prin integrare directă a organelor permanente elaborarea coordonarea şisau executarea programelor şi cooperarea cu alte instituţii publice sau private inclusiv sindicatele şi entităţile antreprenoriale

Sistemul de Administrare a Muncii este de asemenea preocupat de politicile pasive ale muncii şi anume de Icircndemnizaţiile de Şomaj Termenul ldquoicircndemnizaţiile de şomajrdquo se referă la toate formele de venit de suport al şomerilor Aceste icircndemnizaţii sunt divizate icircn două categorii laquo asigurare-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile sunt finanţate preponderent din contribuţii şi laquo asistenţă-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile icircn mod normal sunt finanţate din impozite şi depinde de nevoile şi de testarea mijloacelor Managementul acestor programe poate fi făcut direct de către Administraţia Muncii (de obicei Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă SPOFM) de o altă instituţie de stat sau de partenerii sociali

44 Cercetări

Ultima funcţie majoră a Sistemului de Administrare a Muncii ţine de informare şi cercetări icircn domeniul muncii Această ar putea să se refere la colectarea informaţiei analiza pieţei muncii studii prognoze diseminarea informaţiei datele statistice şi relaţiile cu mass-media

Articolul 6 paragraful 2(b) al Convenţiei OIM privind Administrarea Muncii stipulează că ldquo autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii vor studia şi vor urmări situaţia angajaţilor şomerilor şi persoanelor angajaţi parţial luacircnd icircn consideraţie legile şi reglementările naţionale cacirct şi practica naţională referitor la condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare să atragă atenţia asupra neajunsurilor şi abuzului icircn asemenea condiţii şi să prezinte propuneri referitor la modalitatea depăşirii acestorardquo

Statutul rolul şi funcţiile organului de cercetări icircn domeniul sistemului de administrare a muncii sunt definite icircn mod diferit icircn fiecare ţară şi

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

13

depinde de premizele istorice ale pieţei muncii şi politicile guvernului Icircn mai multe ministere ale muncii şi alte ministere responsabile de muncă şi ocupare a forţei de muncă existe un departament sau structuri aferente care studiază condiţiile de muncă şi ocuparea forţei de muncă Informaţia obţinută de ei vine din diferite surse inclusiv inspecţiile muncii şi studiile efectuate de către secţiile statistice din minister cacirct şi departamentul de statistică Ministere mari ale muncii au departamentele lor proprii de statistică şi cercetări care deseori activează icircn cooperare icircn special cu universităţi sau cu institute de cercetări

Chiar dacă Convenţia 150 a OIM nu stipulează nimic specific referitor la datele statistice alte convenţii ale OIM fac o referinţă mai concretă asupra acestui rol cheie al Administraţiei Muncii Recomandarea No158 conţine o prevedere (sect 20 (2)) privind efectul informaţiei sau raporturilor pe care fiecare dintre servicii ale administraţiei muncii trebuie să le furnizeze ministerului care trebuie să conţină datele statistice corespunzătoare pentru a permite evaluarea tendinţelor actuale şi previzibile de dezvoltare icircn domeniile de interes major pentru sistemul de administrare a muncii Articolul 1 al Convenţiei 160 (1985) privind Statistica Muncii stipulează că fiecare Stat membru care o ratifică va colecta periodic şi va publica statistica muncii de bază care ar include populaţia activă ocuparea şomajul accidentele de muncă maladiile profesionale şi conflictele de muncă

Datele statistice colectate de către secţiile sau instituţiile de cercetări generează un product aferent administraţiei muncii sau sunt colectate direct prin studii estimative sau prin colectarea informaţiei Informaţia este utilizată preponderent pentru a structura politicile de muncă corespunzătoare şi anume pentru

A icircnţelege condiţiile de muncă şi de viaţă cum ar fi securitatea sănătatea securitatea socială ameliorarea condiţiilor de muncă etc

A formula politici pentru grupurile ţintă cum sunt femeile copiii şi muncitorii din sectorul informal

A monitoriza relaţiile de muncă şi conflictele de muncă a asigura respectarea legislaţiei muncii şi a face faţă dificultăţilor icircntacircmpinate de angajatori şi angajaţi

A aprecia natura ocupării forţei de muncă şi şomajului abilităţilor necesare pentru diferite locuri de muncă lacunele icircn programele de dezvoltare a abilităţilor etc

A elabora măsuri de protecţie a muncii icircn economie informală

O muncă obiectivă a instituţiilor de cercetări din cadrul sistemului de administrare a muncii nu poate efectuată icircn absenţa datelor statistice calitative

Statistica muncii disponibilă icircn zilele noastre icircn majoritatea ministerelor muncii se referă la domeniile următoare Forţa de Muncă Ocuparea Forţei de Muncă Angajarea parţială şi Şomajul Icircnregistrarea şi plasarea

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

14

de către serviciile de ocupare a forţei de muncă Clasificarea pe sectoare Clasificarea pe vacircrstă sex Educaţie Clasificarea pe profesii Clasificarea pe statut Informaţii privind salarii Structura salariului şi distribuirea salariilor Minime Salariul mediu şi Orele de lucru Remunerarea egală Costul muncii Relaţiile de Muncă Conflictele de Muncă şi zilele de lucru pierdute icircn greve şi lockout-uri etc Natura conflictelor Clasificarea pe Regiuni şi Sectoare Securitatea Socială Fondurile de economii şi fondurile de pensii Bonusuri compensaţii acordate muncitorilor alocaţii etc maladii profesionale Accidente de muncă productivitatea şi indicele productivităţii Muncitorii icircn Mediul Rural şi icircn Sectorul Informal Emigrarea MuncitorilorMigraţia muncitorilor Raportarea anuală privind implementarea diferitor legi ale muncii Condiţiile de Muncă şi de Viaţă ale Muncitorilor icircn sectoare şi domenii specifice ocuparea forţei de muncă a tinerilor

Majoritatea ministerelor efectuează cercetări icircn diferite domenii cum ar fi nivelul de ocupare raporturile de muncă abilităţi tehnice salarii etc Sunt de asemenea icircntreprinse studiile efectuate asupra unui grup specific de muncitori şi asupra muncitorilor din anumit sector De obicei un departament sau o direcţie de cercetări din cadrul Ministerului Muncii realizează această activitate Institutul naţional al muncii icircn mai multe ţări de asemenea efectuează cercetări destinate elaborării politicilor Icircn ţările mari guvernele statelor sau provinciilor de asemenea au institute de cercetări

Icircn multe ţări efectuarea studiilor şi cercetărilor in domeniul muncii este o funcţie cheie a organelor naţionale de dialog social cum ar fi consiliile naţionale ale muncii sau consiliile economice şi sociale Valoarea acestor studii este reprezentată prin utilizarea unei abordări integre care implică de la bun icircnceput partenerii sociali icircn producerea analiza şi interpretarea datelor

5 NOILE PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA MUNCII

Administraţia muncii se confruntă cu provocări noi şi cele mai vechi care icircn condiţii de globalizare şi de criză economică devin deosebit de urgente Referinţa se face icircn mod special la

Economia informală

Muncitorii migranţi

Raporturile de muncă şi munca nedeclarată

HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

15

51 Economia Informală

Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată

Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală

Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate

Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică

Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

16

52 Muncitorii Migranţi

Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului

Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor

Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie

Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie

Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală

53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată

Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

17

Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale

Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate

Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede

Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă

Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi

Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă

54 HIVSIDA

Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament

Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil

Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

18

icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament

Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii

Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA

Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii

Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri

Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă

Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea

Egalitatea gender

Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)

Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA

Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate

Confidenţialitatea

Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere

Prevenirea

Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA

6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII

O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii

La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

19

Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor

De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi

De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale

De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor

De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15

De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii

Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social

Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului

Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice

Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză

15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

20

serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii

Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile

De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)

7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII

Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo

Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo

Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii

16

De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

21

Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice

71 Organul central

La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate

Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne

Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare

Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale

Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe

Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate

Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

22

Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale

72 Coordonarea icircntre ministere

Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private

Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei

Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)

Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol

73 Coordonarea cu agenţii

Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii

Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice

Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

23

ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent

Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză

74 Funcţiile delegate partenerilor sociali

Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo

Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională

Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop

75 Coordonare teritorială

Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale

Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată

Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

24

Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate

Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate

8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE

Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat

Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)

Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire

81 Instruire

Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)

Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale

Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

25

naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

27

SUMAR

Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii

C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor

Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii

Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii

Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent

Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă

O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public

Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

28

Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive

Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

29

EXERCIŢII

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

31

Exercţiu 1

Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii

Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre

Discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

33

Exercţiu 2

Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează

ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii

ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)

SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen

O discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

6

sistem coordonat de organe competente o structură instituţională care include o participare activă a muncitorilor patronilor şi organizaţiilor lor respective şi resurse umane financiare şi materiale adecvate pentru prestarea unor servicii efective şi eficiente

Domeniul de aplicare şi diversitatea reglementărilor politicii sociale şi implementarea lor complexitatea şi varietatea subiectelor care trebuie luate icircn consideraţie şi numărul de servicii care trebuie prestate necesită o abordare sistemică a administraţiei muncii Crearea unui sistem integrat icircn care toţi partenerii tripartitismului (adică guvernul angajatorii şi angajaţii) pot juca rolurile lor icircn parteneriat şi icircn mod coordonat este cea mai bună cale de a institui mecanisme regulatorii suficient de dinamice pentru a garanta flexibilitatea funcţionării administraţiei muncii1

Convenţia No150 icircn Articolul 1 icircn afara definiţiei date ldquoAdministrării Munciirdquo a conceptualizat noţiunea ldquosistemului naţional de administrare a munciirdquo Termenul bdquoadministrarea munciirdquo se referă la activităţile administraţiei publice icircn sensul cel mai icircngust al termenului icircn domeniul politicilor naţionale a muncii Termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo se referă la toate organele administraţiei publice (inclusiv agenţiile parastatale regionale şi locale sau orice altă formă a administraţiei descentralizate) şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultare şi participare a angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi a organizaţiilor lor Acest concept sistemic amplifică rolul diferitor actori2

4 ROLURILE CHEIE ŞI FUNCŢIILE ADMINISTRAŢIEI MUNCII

Funcţiile organelor competente din sistemul de Administrare a Muncii trebuie să consiste din responsabilitatea pentru sau din pregătirea administrarea coordonarea verificarea şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii inclusiv pregătirea şi implementarea legilor şi reglementărilor care execută această politică (C150 articolul 6 paragraful 1)

Noţiunea ldquopolitica icircn domeniul munciirdquo nu a fost definită icircn Convenţie pentru a permite includerea diferitor domenii ale muncii Convenţia se referă numai la ldquopolitica icircn domeniul munciirdquo icircn general sau ldquopolitica de ocupare a forţei de muncărdquo ca la o politică sectorială exemplară3

1 OIM (2005) O scurtă introducere icircn Standardele Internaţionale ale Munci Regulile de Joc

OIM Geneva 2 LecuyerN CourdouanJ (2002) Actori icircn Dezvoltare Forme Noi de Administrare a Muncii

OIM Geneva 3 Icircn cadrul discuţiilor la Conferinţa Internaţională a Muncii icircn 1977 şi 1978 la adoptarea textului

Convenţiei a fost propus să fie integrată o enumerare a domeniilor muncii care trebuie incluse

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

7

Convenţia (Articolul 6 paragraful 2) enumără funcţiile principale pe care aceste organe ar trebui să le exercite luacircnd icircn consideraţie standardele internaţionale ale muncii relevante

Participarea la pregătirea administrarea coordonarea monitorizarea şi revizuirea politici naţionale de ocupare a forţei de muncă

Studierea şi urmărirea lumii muncii prin revizuirea situaţiei angajaţilor şomerilor şi angajaţilor parţial luacircnd icircn consideraţie legile regulamentele şi practica naţională privind condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare

De a face serviciile lor disponibile angajatorilor şi angajaţilor şi organizaţiilor lor icircn vederea promovării consultării şi cooperării efective dintre autorităţile publice şi organizaţiile patronale şi sindicale cacirct şi dintre asemenea organizaţii de a răspunde solicitărilor de consiliere tehnică din partea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lor

Cele patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii icircşi exercită funcţiile sale ndash icircn conformitate cu Recomandarea No158 ndash sunt următoarele

Standardele muncii

Raporturile de muncă

Ocuparea forţei de muncă

Cercetări icircn domeniul muncii

41 Standardele Muncii

Autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii icircn consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor ar trebui să ia parte activă la toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor muncii Acestea ar trebui să includă şi un sistem de inspecţie a muncii (aşa cum este prezentat icircn modulele următoare ale acestui curs de formare)

Articolul 6 paragraful 1 al convenţiei prevede că organele competente din sistemul de administrare a muncii vor pregăti şi vor implementa leg i Recomandarea OIM No158 privind Administrarea Muncii se referă la legislaţia muncii ca primul domeniu icircn care sistemul de administrare a muncii ar trebui să-şi exercite funcţiile Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile individuale de muncă cacirct şi raporturile colective de muncă protejează libertăţile şi drepturile de bază icircn muncă asigură standardele minime ale muncii (lăsacircnd restul să determine partenerii sociali icircn cadrul negocierilor colective) şi defineşte statutul contractual (individual sau colectiv) al patronilor şi muncitorilor inclusiv drepturile şi

totodată această abordare nu a fost implementată icircn mod expres luacircnd icircn consideraţie faptul că politica icircn domeniul muncii este icircn curs de evoluţie continuă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

8

responsabilităţile lor reciproce cacirct şi modalitatea de soluţionare a conflictelor Legislaţia muncii este vitală pentru economia oricărei ţări şi pentru obţinerea unei dezvoltări echilibrate care acordă multă atenţie atacirct eficienţei economice cacirct şi bunăstării populaţiei icircn icircntregime Acesta este un echilibru delicat care trebuie obţinut

Experienţa demonstrează că propunerile impuse sunt mai puţin efective luacircnd icircn consideraţie reţeaua complexă de interese şi necesităţi implicate decacirct soluţiile care au fost testate şi cizelate icircn procesul de dialog social şi care prin urmare se bucură de un suport larg din partea societăţii

42 Raporturile de muncă

Icircn ceea ce priveşte raporturile de muncă Recomandarea se referă icircn mod esenţial la necesitatea icircncurajării raporturilor de muncă şi instituirii unui cadru şi regulilor de reprezentare şi management Ea se referă la mijloacele variate prin care acest obiectiv poate fi obţinut şi anume prin exerciţiul liber al dreptului de asociere şi dreptului de a organiza şi desfăşura negocieri colective prin acordarea serviciilor de consiliere prin dezvoltarea şi utilizarea mecanismelor de negociere voluntară prin acordarea facilităţilor de conciliere şi mediere icircn cadrul sistemului de administrare a muncii şi prin promovarea dialogului social şi a tripartitismului

Departamentele pentru raporturile de muncăindustriale icircn cadrul sistemului de administrare a muncii joacă un rol important icircn promovarea şi menţinerea păcii şi stabilităţii industriale prin asigurarea unui cadru legal favorabil Icircn mod particular ele promovează legislaţia pentru a proteja dreptul de organizare şi negociere colectivă şi liberul exerciţiu al dreptului de asociere Icircn unele cazuri Administraţiile Muncii oferă training-uri privind legislaţia muncii pentru partenerii sociali aceste iniţiative au fost foarte efective pentru consolidarea capacităţii partenerilor sociali icircn legislaţia muncii ca o referinţă pentru raporturile de muncă şi pentru stimularea abordării participative icircn elaborarea şi respectarea legislaţiei muncii Icircn acelaşi timp trening-urile privind legislaţia muncii şi alfabetizarea privind drepturile de bază icircn domeniul muncii pot fi o măsură efectivă icircn prevenirea conflictelor de muncă

Odată ce negocierile colective sunt un proces voluntar dintre partenerii sociali rolul administraţiei muncii ndash icircn special al departamentelorunităţilor lor pentru raporturi de muncă ndash este vital pentru facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea acestui proces Recomandarea OIM No158 stabilind rolul jucat de către guvern icircn raporturile de muncă la diferite nivele şi icircn diferite sectoare subliniază rolul Negocierilor Colective ca unui pilon cheie icircn cadrul relaţiilor industriale Icircn unele ţări o funcţie importantă a acestui departament este icircnregistrarea şi susţinerea organizaţiilor angajaţilor Icircn cadrul acestor departamente registrul organizaţiilor sindicale acordă asistenţă icircn icircnregistrarea sindicatelor şi acordă servicii de consiliere liderilor sindicali şi membrilor referitor la subiectele legate de legislaţia privind organizaţiile sindicale

Icircn tot mai multe ţări crearea unui sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă este actualmente o piatră de temelie a politicii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

9

raporturilor de muncă icircn Administrarea Muncii 4 Aceasta ajută la menţinerea conflictelor de muncă icircn limitele 5 economice şi sociale acceptabile şi la promovarea atmosferei de pace profesională Această icircn schimb contribuie la menţinerea unui climat favorabil dezvoltării eficacităţii economice şi echităţii sociale Administraţia Muncii icircn unele ţări asistă de asemenea angajatorii şi angajaţii icircn sectoarele sindicalizate şi nesindicalizate să rezolve conflictele profesionale sau de angajarede salariu pe cale amiabilă prin conciliere icircn vederea promovării relaţiilor de muncămanageriale armonioase Unele Convenţii şi Recomandări ale OIM sunt consacrate prevenirii şi soluţionării conflictelor Statele membre sunt icircncurajate să elaboreze propriul lor sistem de soluţionare icircn conformitate cu principiile generale următoare instituirea unui mecanism voluntar de conciliere care trebuie să fie gratuit şi operativ pentru a ajuta icircn prevenirea şi soluţionarea conflictelor profesionale 6 icircn cadrul sistemului de soluţionare a conflictelor7 trebuie să fie promovate negocierile colective care trebuie să ajute părţile să găsească singuri8 o soluţie a conflictului părţile la conflict trebuie să fie icircncurajate să se abţină de la greve şi lockout pe durata procesului de conciliere sau arbitraj9 şi icircnţelegerile obţinute icircn rezultatul concilierii trebuie să fie fixate icircn scris şi să le fie atribuit acelaşi statut ca icircnţelegerilor icircncheiate icircn mod obişnuit10

Structurile şi procesele de dialog social reuşit au potenţialul de a soluţiona problemele economice şi sociale importante să icircncurajeze o bună guvernanţă să promoveze pacea şi stabilitatea profesională şi socială şi să susţină progresul economic Guvernul şi icircn special administraţia muncii poate juca roluri diferite icircn promovarea şi susţinerea durabilităţii dialogului social (a) crearea unui cadru operativ al dialogului social (b) promovarea dialogului social (c) să fie un partener activ icircn procesele de dialog social tripartit sau tripartit plus (d) acordarea suportului şi facilitarea dialogului social şi (e) angajarea dialogului social icircn sectorul public Icircn funcţie de diferite tipuri mandate funcţii şi componenţa mecanismelor de dialog social Guvernul poate fi direct implicat ca membru organelor tripartite sau tripartite plus ori să fie un bdquobeneficiarrdquo al sfaturilor formulate de către aceste organe Icircn mai multe ţări şi dialogul social informal şi dialogul social formal (prin intermediul organelor bipartite tripartite şisau tripartite plus) coexistă Pentru a discuta şi pentru a lua o decizie asupra problemelor de bază icircn domeniul muncii Ministerul Muncii icircnsuşi ia iniţiativa de a iniţia

4 Pentru mai multe detalii consultaţi Liniile Directorii privind legislaţia Muncii OIM Geneva

Capitolul 4 privind soluţionarea conflictelor şi Ghidul privind Soluţionarea Alternativă a Conflictelor de Muncă Felicity Steadman CIFOIM 2008 5 De exemplu o legătură stracircnsă icircntre concilieremediere şi grevă a fost făcută icircn mai multe ţări solicitacircnd de la părţi icircnştiinţarea prealabilă a autorităţii de conciliere referitor la grevă ori declaracircnd ilegală organizarea grevei fără o primă icircncercare de a soluţiona conflictul prin intermediul concilierii 6 Recomandarea N 92 privind concilierea şi arbitrajul voluntar 1951 paragrafele 1 şi 3

7 Convenţia N 154 privind promovarea negocierilor colective 1981 Articolul 5 paragraful 2e

8 Recomandarea N 163 privind promovarea negocierilor colective 1981 paragraful 8

9 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragrafele 4 şi 6

10 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragraful 5

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

10

consultări ad hoc cu partenerii sociali deseori icircn afara cadrului instituţional al dialogului social

Guvernul trebuie să susţină mecanismele de dialog social prin asigurarea cadrului instituţional şi acordarea suportului administrativ prin instituirea unui secretariat preocupat de pregătirea organizarea şi continuarea activităţilor organului de dialog social El de asemenea furnizează studiile de experţi şi alte documente informative necesare pentru executarea misiunilor sale Icircn termeni operaţionali secretariatul este de obicei ataşat unei unităţi administrative a ministerului relevante (direcţiei de cercetări şi planificare ori direcţiei muncii angajării sau raporturilor de muncă ori chiar direcţiei administrative) fără a lua icircn consideraţie că consultările acoperă administrarea muncii icircn general ori unul din domeniile specifice de activitate a sa 11 Resursele umane materiale informaţionale şi financiare ale secretariatului trebuie să fie corespunzătore pentru a permite executarea sarcinilor icircncredinţate Icircn cazul organelor bipartite patron-muncitor o direcţie din cadrul sistemului de administrare a muncii de asemenea ar putea acorda suport părţilor prin servicii de secretariat şi icircn unele cazuri să acţioneze ca un intermediar

43 Ocuparea forţei de muncă

Icircn domeniul ocupării forţei de muncă Recomandarea defineşte mijloacele prin care o politică eficientă de ocupare a forţei de muncă ar putea fi promovată Printre mijloacele majore figurează necesitatea coordonării activităţilor diferitor autorităţi şi organe interesate icircn diferite aspecte a politicii de ocupare a forţei de muncă instituirea unui serviciu public gratuit şi efectiv asumarea responsabilităţii comune pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn aceste scopuri cum ar fi ocupare parţială sau şomajul Acestea ar putea include printre alte funcţii sistemele de asigurare contra şomajului orientarea profesională plasarea şi acordarea asistenţei persoanelor icircn căutarea unui loc de muncă programele de formare de reprofilare profesională servicii de angajare promovarea antreprenoriatului

Guvernele au adoptat diferite tipologii de abordare a politicilor de ocupare a forţei de muncă unele ţări consideră că ministerul responsabil pentru problemele muncii este autoritatea care ar trebui să aibă o responsabilitate generală pentru politica de ocupare a forţei de muncă şi astfel icircncredinţează pregătirea şi dezvoltarea unei asemenea politici ministerului muncii alte ţări separă problemele muncii de la problemele ocupării forţei de muncă icircncredinţacircnd pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă unui alt minister şi anume celui responsabil pentru ocuparea forţei de muncă şi

11 Lecuyer N Ghidul Secretariatelor pentru Organele Naţionale de Consultări Tripartite icircn Ţările Africane Anglofone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

11

orientarea profesională12 icircn alte ţări această funcţie este icircmpărţită icircntre cacircteva ministere inclusiv ministerul muncii şi icircn unele ţări acest rol este divizat nu numai icircntre diferite ministere dar şi cu autorităţile publice descentralizate la nivel de unităţi federale sau provincii13

Unele ţări au organe sectoriale bi- sau tripartite expres responsabile pentru ocuparea forţei de muncă şi piaţa muncii care participă la pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă14

Deseori sistemul naţional de administrare a muncii include un serviciu public gratuit de ocupare a forţei de muncă (SPGOFM) Motivul de bază al rolului (SPGOFM) este că pe de o parte acesta icircmbunătăţeşte transparenta pieţei muncii şi pe de altă parte el oferă un ajutor special celor care ar putea fi astfel dezavantajate pe piaţa muncii Din punct de vedere instituţional (SPGOFM) poate chiar să fie parte a unui departament guvernamental ori să fie autonom şi icircn ultima instanţă cu implicarea partenerilor sociali (reprezentanţilor patronilor şi muncitorilor) icircn consiliul lor de supraveghere

Administraţia muncii poate juca un rol important pentru a ajuta icircn găsirea unei balanţe dintre oferta şi cererea muncii Plasarea icircn cacircmpul muncii sau funcţia de mediere a muncii a fost transformată icircn anii 70 cu introducerea diferitor modalităţi de echilibrare a cererii şi ofertei forţei de muncă Icircn unele ţări Administraţiile Muncii au fost capabile să facă faţă schimbărilor şi au reorganizat SPGOFM a lor pentru a oferi servicii eficiente şi persoanelor icircn căutarea locului de muncă şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluarea abilităţilor orientarea şi consilierea profesională informarea privind piaţa muncii baza de date

Noile tehnologii (bănci de date reţele World Wide Web (Internet) etc) ajută icircn facilitarea comunicării icircn icircmbunătăţirea serviciilor şi creşterii flexibilităţii pentru a satisface necesităţile cetăţenilor Ele oferă o cale puternică de livrare a informaţiei publicului un acces direct la serviciile variate de administrare a muncii la sisteme care icircntrunesc informaţia privind locurile vacante şi cele cu persoanele icircn căutarea unui loc de muncă

Eficacitatea sistemului de administrare a muncii depinde de asemenea de abilitatea sa de a genera o informaţie sigură privind piaţa muncii (IPM) O informaţie sigură şi actualizată privind piaţa muncii este un element vital icircn planificarea ocupării forţei de muncă Rolul administraţiei muncii icircn informarea privind piaţa muncii este şi cel al producătorului informaţiei privind piaţa muncii (deseori ca un product secundar al funcţiilor sale zilnice) şi cel al utilizatorului de informaţie privind piaţa muncii Piaţa muncii semnalează transmite avertizările despre schimbările relevante pe piaţa muncii sau confirmă tendinţele observate anterior asiguracircnd astfel un temei pentru persoanele cu putere de decizie Colectarea datelor statistice dezagregate pe sexe est vitală icircn acest sens pentru a putea decela schimbările structurale bazate pe gender şi pentru a formula politici de ocupare a forţei de muncă sensibile

12

de ex Australia Ghana Tunisia şi Regatul Unit al Britaniei 13

de ex Australia Belgia Germania şi Noua Zelanda 14

de ex Italia Algeria Columbia şi Danemarca

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

12

la noţiunea gender Cacircteva administraţii muncii pentru a mări capacităţile sale de a obţine informaţii comprehensive şi la timp despre schimbarea tendinţelor industriale şi natura forţei de muncă au instituit Unităţi de Analiză a Pieţei Muncii sau laquo Observatorii raquo pentru a avea o idee privind tendinţele pieţei muncii icircn dezvoltare şi pentru a disemina descoperirile sale printre actorii şi utilizatorii Toate acestea au permis multor ţări de a icircmbunătăţi imaginea Ministerelor Muncii

De a ajuta persoanele să devină apţi de muncă prin instruire prin dezvoltarea abilităţilor şi educaţie este de o importanţă crucială icircn sensul icircmbunătăţirii şi susţinerii productivităţii sale şi oportunităţilor de cacircştig din muncă Acest lucru contribuie la consolidarea mobilităţii sale pe piaţa muncii şi oferă un potenţial pentru o alegere mai mare icircn materie de carieră Recomandarea OIM no 158 privind Administrarea Muncii subliniază relaţia dintre ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane şi insistă asupra necesităţii politicilor şi programelor coordonate şi comprehensive de formare profesională stracircns legate de ocuparea forţei de muncă Participarea administraţiei muncii la formarea profesională poate fi realizată printr-o varietate de modalităţi care pot fi exprimate prin integrare directă a organelor permanente elaborarea coordonarea şisau executarea programelor şi cooperarea cu alte instituţii publice sau private inclusiv sindicatele şi entităţile antreprenoriale

Sistemul de Administrare a Muncii este de asemenea preocupat de politicile pasive ale muncii şi anume de Icircndemnizaţiile de Şomaj Termenul ldquoicircndemnizaţiile de şomajrdquo se referă la toate formele de venit de suport al şomerilor Aceste icircndemnizaţii sunt divizate icircn două categorii laquo asigurare-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile sunt finanţate preponderent din contribuţii şi laquo asistenţă-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile icircn mod normal sunt finanţate din impozite şi depinde de nevoile şi de testarea mijloacelor Managementul acestor programe poate fi făcut direct de către Administraţia Muncii (de obicei Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă SPOFM) de o altă instituţie de stat sau de partenerii sociali

44 Cercetări

Ultima funcţie majoră a Sistemului de Administrare a Muncii ţine de informare şi cercetări icircn domeniul muncii Această ar putea să se refere la colectarea informaţiei analiza pieţei muncii studii prognoze diseminarea informaţiei datele statistice şi relaţiile cu mass-media

Articolul 6 paragraful 2(b) al Convenţiei OIM privind Administrarea Muncii stipulează că ldquo autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii vor studia şi vor urmări situaţia angajaţilor şomerilor şi persoanelor angajaţi parţial luacircnd icircn consideraţie legile şi reglementările naţionale cacirct şi practica naţională referitor la condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare să atragă atenţia asupra neajunsurilor şi abuzului icircn asemenea condiţii şi să prezinte propuneri referitor la modalitatea depăşirii acestorardquo

Statutul rolul şi funcţiile organului de cercetări icircn domeniul sistemului de administrare a muncii sunt definite icircn mod diferit icircn fiecare ţară şi

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

13

depinde de premizele istorice ale pieţei muncii şi politicile guvernului Icircn mai multe ministere ale muncii şi alte ministere responsabile de muncă şi ocupare a forţei de muncă existe un departament sau structuri aferente care studiază condiţiile de muncă şi ocuparea forţei de muncă Informaţia obţinută de ei vine din diferite surse inclusiv inspecţiile muncii şi studiile efectuate de către secţiile statistice din minister cacirct şi departamentul de statistică Ministere mari ale muncii au departamentele lor proprii de statistică şi cercetări care deseori activează icircn cooperare icircn special cu universităţi sau cu institute de cercetări

Chiar dacă Convenţia 150 a OIM nu stipulează nimic specific referitor la datele statistice alte convenţii ale OIM fac o referinţă mai concretă asupra acestui rol cheie al Administraţiei Muncii Recomandarea No158 conţine o prevedere (sect 20 (2)) privind efectul informaţiei sau raporturilor pe care fiecare dintre servicii ale administraţiei muncii trebuie să le furnizeze ministerului care trebuie să conţină datele statistice corespunzătoare pentru a permite evaluarea tendinţelor actuale şi previzibile de dezvoltare icircn domeniile de interes major pentru sistemul de administrare a muncii Articolul 1 al Convenţiei 160 (1985) privind Statistica Muncii stipulează că fiecare Stat membru care o ratifică va colecta periodic şi va publica statistica muncii de bază care ar include populaţia activă ocuparea şomajul accidentele de muncă maladiile profesionale şi conflictele de muncă

Datele statistice colectate de către secţiile sau instituţiile de cercetări generează un product aferent administraţiei muncii sau sunt colectate direct prin studii estimative sau prin colectarea informaţiei Informaţia este utilizată preponderent pentru a structura politicile de muncă corespunzătoare şi anume pentru

A icircnţelege condiţiile de muncă şi de viaţă cum ar fi securitatea sănătatea securitatea socială ameliorarea condiţiilor de muncă etc

A formula politici pentru grupurile ţintă cum sunt femeile copiii şi muncitorii din sectorul informal

A monitoriza relaţiile de muncă şi conflictele de muncă a asigura respectarea legislaţiei muncii şi a face faţă dificultăţilor icircntacircmpinate de angajatori şi angajaţi

A aprecia natura ocupării forţei de muncă şi şomajului abilităţilor necesare pentru diferite locuri de muncă lacunele icircn programele de dezvoltare a abilităţilor etc

A elabora măsuri de protecţie a muncii icircn economie informală

O muncă obiectivă a instituţiilor de cercetări din cadrul sistemului de administrare a muncii nu poate efectuată icircn absenţa datelor statistice calitative

Statistica muncii disponibilă icircn zilele noastre icircn majoritatea ministerelor muncii se referă la domeniile următoare Forţa de Muncă Ocuparea Forţei de Muncă Angajarea parţială şi Şomajul Icircnregistrarea şi plasarea

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

14

de către serviciile de ocupare a forţei de muncă Clasificarea pe sectoare Clasificarea pe vacircrstă sex Educaţie Clasificarea pe profesii Clasificarea pe statut Informaţii privind salarii Structura salariului şi distribuirea salariilor Minime Salariul mediu şi Orele de lucru Remunerarea egală Costul muncii Relaţiile de Muncă Conflictele de Muncă şi zilele de lucru pierdute icircn greve şi lockout-uri etc Natura conflictelor Clasificarea pe Regiuni şi Sectoare Securitatea Socială Fondurile de economii şi fondurile de pensii Bonusuri compensaţii acordate muncitorilor alocaţii etc maladii profesionale Accidente de muncă productivitatea şi indicele productivităţii Muncitorii icircn Mediul Rural şi icircn Sectorul Informal Emigrarea MuncitorilorMigraţia muncitorilor Raportarea anuală privind implementarea diferitor legi ale muncii Condiţiile de Muncă şi de Viaţă ale Muncitorilor icircn sectoare şi domenii specifice ocuparea forţei de muncă a tinerilor

Majoritatea ministerelor efectuează cercetări icircn diferite domenii cum ar fi nivelul de ocupare raporturile de muncă abilităţi tehnice salarii etc Sunt de asemenea icircntreprinse studiile efectuate asupra unui grup specific de muncitori şi asupra muncitorilor din anumit sector De obicei un departament sau o direcţie de cercetări din cadrul Ministerului Muncii realizează această activitate Institutul naţional al muncii icircn mai multe ţări de asemenea efectuează cercetări destinate elaborării politicilor Icircn ţările mari guvernele statelor sau provinciilor de asemenea au institute de cercetări

Icircn multe ţări efectuarea studiilor şi cercetărilor in domeniul muncii este o funcţie cheie a organelor naţionale de dialog social cum ar fi consiliile naţionale ale muncii sau consiliile economice şi sociale Valoarea acestor studii este reprezentată prin utilizarea unei abordări integre care implică de la bun icircnceput partenerii sociali icircn producerea analiza şi interpretarea datelor

5 NOILE PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA MUNCII

Administraţia muncii se confruntă cu provocări noi şi cele mai vechi care icircn condiţii de globalizare şi de criză economică devin deosebit de urgente Referinţa se face icircn mod special la

Economia informală

Muncitorii migranţi

Raporturile de muncă şi munca nedeclarată

HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

15

51 Economia Informală

Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată

Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală

Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate

Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică

Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

16

52 Muncitorii Migranţi

Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului

Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor

Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie

Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie

Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală

53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată

Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

17

Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale

Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate

Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede

Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă

Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi

Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă

54 HIVSIDA

Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament

Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil

Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

18

icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament

Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii

Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA

Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii

Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri

Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă

Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea

Egalitatea gender

Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)

Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA

Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate

Confidenţialitatea

Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere

Prevenirea

Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA

6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII

O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii

La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

19

Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor

De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi

De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale

De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor

De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15

De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii

Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social

Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului

Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice

Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză

15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

20

serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii

Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile

De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)

7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII

Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo

Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo

Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii

16

De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

21

Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice

71 Organul central

La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate

Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne

Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare

Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale

Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe

Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate

Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

22

Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale

72 Coordonarea icircntre ministere

Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private

Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei

Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)

Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol

73 Coordonarea cu agenţii

Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii

Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice

Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

23

ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent

Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză

74 Funcţiile delegate partenerilor sociali

Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo

Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională

Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop

75 Coordonare teritorială

Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale

Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată

Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

24

Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate

Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate

8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE

Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat

Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)

Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire

81 Instruire

Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)

Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale

Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

25

naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

27

SUMAR

Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii

C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor

Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii

Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii

Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent

Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă

O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public

Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

28

Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive

Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

29

EXERCIŢII

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

31

Exercţiu 1

Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii

Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre

Discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

33

Exercţiu 2

Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează

ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii

ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)

SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen

O discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

7

Convenţia (Articolul 6 paragraful 2) enumără funcţiile principale pe care aceste organe ar trebui să le exercite luacircnd icircn consideraţie standardele internaţionale ale muncii relevante

Participarea la pregătirea administrarea coordonarea monitorizarea şi revizuirea politici naţionale de ocupare a forţei de muncă

Studierea şi urmărirea lumii muncii prin revizuirea situaţiei angajaţilor şomerilor şi angajaţilor parţial luacircnd icircn consideraţie legile regulamentele şi practica naţională privind condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare

De a face serviciile lor disponibile angajatorilor şi angajaţilor şi organizaţiilor lor icircn vederea promovării consultării şi cooperării efective dintre autorităţile publice şi organizaţiile patronale şi sindicale cacirct şi dintre asemenea organizaţii de a răspunde solicitărilor de consiliere tehnică din partea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lor

Cele patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii icircşi exercită funcţiile sale ndash icircn conformitate cu Recomandarea No158 ndash sunt următoarele

Standardele muncii

Raporturile de muncă

Ocuparea forţei de muncă

Cercetări icircn domeniul muncii

41 Standardele Muncii

Autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii icircn consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor ar trebui să ia parte activă la toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor muncii Acestea ar trebui să includă şi un sistem de inspecţie a muncii (aşa cum este prezentat icircn modulele următoare ale acestui curs de formare)

Articolul 6 paragraful 1 al convenţiei prevede că organele competente din sistemul de administrare a muncii vor pregăti şi vor implementa leg i Recomandarea OIM No158 privind Administrarea Muncii se referă la legislaţia muncii ca primul domeniu icircn care sistemul de administrare a muncii ar trebui să-şi exercite funcţiile Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile individuale de muncă cacirct şi raporturile colective de muncă protejează libertăţile şi drepturile de bază icircn muncă asigură standardele minime ale muncii (lăsacircnd restul să determine partenerii sociali icircn cadrul negocierilor colective) şi defineşte statutul contractual (individual sau colectiv) al patronilor şi muncitorilor inclusiv drepturile şi

totodată această abordare nu a fost implementată icircn mod expres luacircnd icircn consideraţie faptul că politica icircn domeniul muncii este icircn curs de evoluţie continuă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

8

responsabilităţile lor reciproce cacirct şi modalitatea de soluţionare a conflictelor Legislaţia muncii este vitală pentru economia oricărei ţări şi pentru obţinerea unei dezvoltări echilibrate care acordă multă atenţie atacirct eficienţei economice cacirct şi bunăstării populaţiei icircn icircntregime Acesta este un echilibru delicat care trebuie obţinut

Experienţa demonstrează că propunerile impuse sunt mai puţin efective luacircnd icircn consideraţie reţeaua complexă de interese şi necesităţi implicate decacirct soluţiile care au fost testate şi cizelate icircn procesul de dialog social şi care prin urmare se bucură de un suport larg din partea societăţii

42 Raporturile de muncă

Icircn ceea ce priveşte raporturile de muncă Recomandarea se referă icircn mod esenţial la necesitatea icircncurajării raporturilor de muncă şi instituirii unui cadru şi regulilor de reprezentare şi management Ea se referă la mijloacele variate prin care acest obiectiv poate fi obţinut şi anume prin exerciţiul liber al dreptului de asociere şi dreptului de a organiza şi desfăşura negocieri colective prin acordarea serviciilor de consiliere prin dezvoltarea şi utilizarea mecanismelor de negociere voluntară prin acordarea facilităţilor de conciliere şi mediere icircn cadrul sistemului de administrare a muncii şi prin promovarea dialogului social şi a tripartitismului

Departamentele pentru raporturile de muncăindustriale icircn cadrul sistemului de administrare a muncii joacă un rol important icircn promovarea şi menţinerea păcii şi stabilităţii industriale prin asigurarea unui cadru legal favorabil Icircn mod particular ele promovează legislaţia pentru a proteja dreptul de organizare şi negociere colectivă şi liberul exerciţiu al dreptului de asociere Icircn unele cazuri Administraţiile Muncii oferă training-uri privind legislaţia muncii pentru partenerii sociali aceste iniţiative au fost foarte efective pentru consolidarea capacităţii partenerilor sociali icircn legislaţia muncii ca o referinţă pentru raporturile de muncă şi pentru stimularea abordării participative icircn elaborarea şi respectarea legislaţiei muncii Icircn acelaşi timp trening-urile privind legislaţia muncii şi alfabetizarea privind drepturile de bază icircn domeniul muncii pot fi o măsură efectivă icircn prevenirea conflictelor de muncă

Odată ce negocierile colective sunt un proces voluntar dintre partenerii sociali rolul administraţiei muncii ndash icircn special al departamentelorunităţilor lor pentru raporturi de muncă ndash este vital pentru facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea acestui proces Recomandarea OIM No158 stabilind rolul jucat de către guvern icircn raporturile de muncă la diferite nivele şi icircn diferite sectoare subliniază rolul Negocierilor Colective ca unui pilon cheie icircn cadrul relaţiilor industriale Icircn unele ţări o funcţie importantă a acestui departament este icircnregistrarea şi susţinerea organizaţiilor angajaţilor Icircn cadrul acestor departamente registrul organizaţiilor sindicale acordă asistenţă icircn icircnregistrarea sindicatelor şi acordă servicii de consiliere liderilor sindicali şi membrilor referitor la subiectele legate de legislaţia privind organizaţiile sindicale

Icircn tot mai multe ţări crearea unui sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă este actualmente o piatră de temelie a politicii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

9

raporturilor de muncă icircn Administrarea Muncii 4 Aceasta ajută la menţinerea conflictelor de muncă icircn limitele 5 economice şi sociale acceptabile şi la promovarea atmosferei de pace profesională Această icircn schimb contribuie la menţinerea unui climat favorabil dezvoltării eficacităţii economice şi echităţii sociale Administraţia Muncii icircn unele ţări asistă de asemenea angajatorii şi angajaţii icircn sectoarele sindicalizate şi nesindicalizate să rezolve conflictele profesionale sau de angajarede salariu pe cale amiabilă prin conciliere icircn vederea promovării relaţiilor de muncămanageriale armonioase Unele Convenţii şi Recomandări ale OIM sunt consacrate prevenirii şi soluţionării conflictelor Statele membre sunt icircncurajate să elaboreze propriul lor sistem de soluţionare icircn conformitate cu principiile generale următoare instituirea unui mecanism voluntar de conciliere care trebuie să fie gratuit şi operativ pentru a ajuta icircn prevenirea şi soluţionarea conflictelor profesionale 6 icircn cadrul sistemului de soluţionare a conflictelor7 trebuie să fie promovate negocierile colective care trebuie să ajute părţile să găsească singuri8 o soluţie a conflictului părţile la conflict trebuie să fie icircncurajate să se abţină de la greve şi lockout pe durata procesului de conciliere sau arbitraj9 şi icircnţelegerile obţinute icircn rezultatul concilierii trebuie să fie fixate icircn scris şi să le fie atribuit acelaşi statut ca icircnţelegerilor icircncheiate icircn mod obişnuit10

Structurile şi procesele de dialog social reuşit au potenţialul de a soluţiona problemele economice şi sociale importante să icircncurajeze o bună guvernanţă să promoveze pacea şi stabilitatea profesională şi socială şi să susţină progresul economic Guvernul şi icircn special administraţia muncii poate juca roluri diferite icircn promovarea şi susţinerea durabilităţii dialogului social (a) crearea unui cadru operativ al dialogului social (b) promovarea dialogului social (c) să fie un partener activ icircn procesele de dialog social tripartit sau tripartit plus (d) acordarea suportului şi facilitarea dialogului social şi (e) angajarea dialogului social icircn sectorul public Icircn funcţie de diferite tipuri mandate funcţii şi componenţa mecanismelor de dialog social Guvernul poate fi direct implicat ca membru organelor tripartite sau tripartite plus ori să fie un bdquobeneficiarrdquo al sfaturilor formulate de către aceste organe Icircn mai multe ţări şi dialogul social informal şi dialogul social formal (prin intermediul organelor bipartite tripartite şisau tripartite plus) coexistă Pentru a discuta şi pentru a lua o decizie asupra problemelor de bază icircn domeniul muncii Ministerul Muncii icircnsuşi ia iniţiativa de a iniţia

4 Pentru mai multe detalii consultaţi Liniile Directorii privind legislaţia Muncii OIM Geneva

Capitolul 4 privind soluţionarea conflictelor şi Ghidul privind Soluţionarea Alternativă a Conflictelor de Muncă Felicity Steadman CIFOIM 2008 5 De exemplu o legătură stracircnsă icircntre concilieremediere şi grevă a fost făcută icircn mai multe ţări solicitacircnd de la părţi icircnştiinţarea prealabilă a autorităţii de conciliere referitor la grevă ori declaracircnd ilegală organizarea grevei fără o primă icircncercare de a soluţiona conflictul prin intermediul concilierii 6 Recomandarea N 92 privind concilierea şi arbitrajul voluntar 1951 paragrafele 1 şi 3

7 Convenţia N 154 privind promovarea negocierilor colective 1981 Articolul 5 paragraful 2e

8 Recomandarea N 163 privind promovarea negocierilor colective 1981 paragraful 8

9 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragrafele 4 şi 6

10 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragraful 5

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

10

consultări ad hoc cu partenerii sociali deseori icircn afara cadrului instituţional al dialogului social

Guvernul trebuie să susţină mecanismele de dialog social prin asigurarea cadrului instituţional şi acordarea suportului administrativ prin instituirea unui secretariat preocupat de pregătirea organizarea şi continuarea activităţilor organului de dialog social El de asemenea furnizează studiile de experţi şi alte documente informative necesare pentru executarea misiunilor sale Icircn termeni operaţionali secretariatul este de obicei ataşat unei unităţi administrative a ministerului relevante (direcţiei de cercetări şi planificare ori direcţiei muncii angajării sau raporturilor de muncă ori chiar direcţiei administrative) fără a lua icircn consideraţie că consultările acoperă administrarea muncii icircn general ori unul din domeniile specifice de activitate a sa 11 Resursele umane materiale informaţionale şi financiare ale secretariatului trebuie să fie corespunzătore pentru a permite executarea sarcinilor icircncredinţate Icircn cazul organelor bipartite patron-muncitor o direcţie din cadrul sistemului de administrare a muncii de asemenea ar putea acorda suport părţilor prin servicii de secretariat şi icircn unele cazuri să acţioneze ca un intermediar

43 Ocuparea forţei de muncă

Icircn domeniul ocupării forţei de muncă Recomandarea defineşte mijloacele prin care o politică eficientă de ocupare a forţei de muncă ar putea fi promovată Printre mijloacele majore figurează necesitatea coordonării activităţilor diferitor autorităţi şi organe interesate icircn diferite aspecte a politicii de ocupare a forţei de muncă instituirea unui serviciu public gratuit şi efectiv asumarea responsabilităţii comune pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn aceste scopuri cum ar fi ocupare parţială sau şomajul Acestea ar putea include printre alte funcţii sistemele de asigurare contra şomajului orientarea profesională plasarea şi acordarea asistenţei persoanelor icircn căutarea unui loc de muncă programele de formare de reprofilare profesională servicii de angajare promovarea antreprenoriatului

Guvernele au adoptat diferite tipologii de abordare a politicilor de ocupare a forţei de muncă unele ţări consideră că ministerul responsabil pentru problemele muncii este autoritatea care ar trebui să aibă o responsabilitate generală pentru politica de ocupare a forţei de muncă şi astfel icircncredinţează pregătirea şi dezvoltarea unei asemenea politici ministerului muncii alte ţări separă problemele muncii de la problemele ocupării forţei de muncă icircncredinţacircnd pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă unui alt minister şi anume celui responsabil pentru ocuparea forţei de muncă şi

11 Lecuyer N Ghidul Secretariatelor pentru Organele Naţionale de Consultări Tripartite icircn Ţările Africane Anglofone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

11

orientarea profesională12 icircn alte ţări această funcţie este icircmpărţită icircntre cacircteva ministere inclusiv ministerul muncii şi icircn unele ţări acest rol este divizat nu numai icircntre diferite ministere dar şi cu autorităţile publice descentralizate la nivel de unităţi federale sau provincii13

Unele ţări au organe sectoriale bi- sau tripartite expres responsabile pentru ocuparea forţei de muncă şi piaţa muncii care participă la pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă14

Deseori sistemul naţional de administrare a muncii include un serviciu public gratuit de ocupare a forţei de muncă (SPGOFM) Motivul de bază al rolului (SPGOFM) este că pe de o parte acesta icircmbunătăţeşte transparenta pieţei muncii şi pe de altă parte el oferă un ajutor special celor care ar putea fi astfel dezavantajate pe piaţa muncii Din punct de vedere instituţional (SPGOFM) poate chiar să fie parte a unui departament guvernamental ori să fie autonom şi icircn ultima instanţă cu implicarea partenerilor sociali (reprezentanţilor patronilor şi muncitorilor) icircn consiliul lor de supraveghere

Administraţia muncii poate juca un rol important pentru a ajuta icircn găsirea unei balanţe dintre oferta şi cererea muncii Plasarea icircn cacircmpul muncii sau funcţia de mediere a muncii a fost transformată icircn anii 70 cu introducerea diferitor modalităţi de echilibrare a cererii şi ofertei forţei de muncă Icircn unele ţări Administraţiile Muncii au fost capabile să facă faţă schimbărilor şi au reorganizat SPGOFM a lor pentru a oferi servicii eficiente şi persoanelor icircn căutarea locului de muncă şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluarea abilităţilor orientarea şi consilierea profesională informarea privind piaţa muncii baza de date

Noile tehnologii (bănci de date reţele World Wide Web (Internet) etc) ajută icircn facilitarea comunicării icircn icircmbunătăţirea serviciilor şi creşterii flexibilităţii pentru a satisface necesităţile cetăţenilor Ele oferă o cale puternică de livrare a informaţiei publicului un acces direct la serviciile variate de administrare a muncii la sisteme care icircntrunesc informaţia privind locurile vacante şi cele cu persoanele icircn căutarea unui loc de muncă

Eficacitatea sistemului de administrare a muncii depinde de asemenea de abilitatea sa de a genera o informaţie sigură privind piaţa muncii (IPM) O informaţie sigură şi actualizată privind piaţa muncii este un element vital icircn planificarea ocupării forţei de muncă Rolul administraţiei muncii icircn informarea privind piaţa muncii este şi cel al producătorului informaţiei privind piaţa muncii (deseori ca un product secundar al funcţiilor sale zilnice) şi cel al utilizatorului de informaţie privind piaţa muncii Piaţa muncii semnalează transmite avertizările despre schimbările relevante pe piaţa muncii sau confirmă tendinţele observate anterior asiguracircnd astfel un temei pentru persoanele cu putere de decizie Colectarea datelor statistice dezagregate pe sexe est vitală icircn acest sens pentru a putea decela schimbările structurale bazate pe gender şi pentru a formula politici de ocupare a forţei de muncă sensibile

12

de ex Australia Ghana Tunisia şi Regatul Unit al Britaniei 13

de ex Australia Belgia Germania şi Noua Zelanda 14

de ex Italia Algeria Columbia şi Danemarca

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

12

la noţiunea gender Cacircteva administraţii muncii pentru a mări capacităţile sale de a obţine informaţii comprehensive şi la timp despre schimbarea tendinţelor industriale şi natura forţei de muncă au instituit Unităţi de Analiză a Pieţei Muncii sau laquo Observatorii raquo pentru a avea o idee privind tendinţele pieţei muncii icircn dezvoltare şi pentru a disemina descoperirile sale printre actorii şi utilizatorii Toate acestea au permis multor ţări de a icircmbunătăţi imaginea Ministerelor Muncii

De a ajuta persoanele să devină apţi de muncă prin instruire prin dezvoltarea abilităţilor şi educaţie este de o importanţă crucială icircn sensul icircmbunătăţirii şi susţinerii productivităţii sale şi oportunităţilor de cacircştig din muncă Acest lucru contribuie la consolidarea mobilităţii sale pe piaţa muncii şi oferă un potenţial pentru o alegere mai mare icircn materie de carieră Recomandarea OIM no 158 privind Administrarea Muncii subliniază relaţia dintre ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane şi insistă asupra necesităţii politicilor şi programelor coordonate şi comprehensive de formare profesională stracircns legate de ocuparea forţei de muncă Participarea administraţiei muncii la formarea profesională poate fi realizată printr-o varietate de modalităţi care pot fi exprimate prin integrare directă a organelor permanente elaborarea coordonarea şisau executarea programelor şi cooperarea cu alte instituţii publice sau private inclusiv sindicatele şi entităţile antreprenoriale

Sistemul de Administrare a Muncii este de asemenea preocupat de politicile pasive ale muncii şi anume de Icircndemnizaţiile de Şomaj Termenul ldquoicircndemnizaţiile de şomajrdquo se referă la toate formele de venit de suport al şomerilor Aceste icircndemnizaţii sunt divizate icircn două categorii laquo asigurare-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile sunt finanţate preponderent din contribuţii şi laquo asistenţă-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile icircn mod normal sunt finanţate din impozite şi depinde de nevoile şi de testarea mijloacelor Managementul acestor programe poate fi făcut direct de către Administraţia Muncii (de obicei Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă SPOFM) de o altă instituţie de stat sau de partenerii sociali

44 Cercetări

Ultima funcţie majoră a Sistemului de Administrare a Muncii ţine de informare şi cercetări icircn domeniul muncii Această ar putea să se refere la colectarea informaţiei analiza pieţei muncii studii prognoze diseminarea informaţiei datele statistice şi relaţiile cu mass-media

Articolul 6 paragraful 2(b) al Convenţiei OIM privind Administrarea Muncii stipulează că ldquo autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii vor studia şi vor urmări situaţia angajaţilor şomerilor şi persoanelor angajaţi parţial luacircnd icircn consideraţie legile şi reglementările naţionale cacirct şi practica naţională referitor la condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare să atragă atenţia asupra neajunsurilor şi abuzului icircn asemenea condiţii şi să prezinte propuneri referitor la modalitatea depăşirii acestorardquo

Statutul rolul şi funcţiile organului de cercetări icircn domeniul sistemului de administrare a muncii sunt definite icircn mod diferit icircn fiecare ţară şi

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

13

depinde de premizele istorice ale pieţei muncii şi politicile guvernului Icircn mai multe ministere ale muncii şi alte ministere responsabile de muncă şi ocupare a forţei de muncă existe un departament sau structuri aferente care studiază condiţiile de muncă şi ocuparea forţei de muncă Informaţia obţinută de ei vine din diferite surse inclusiv inspecţiile muncii şi studiile efectuate de către secţiile statistice din minister cacirct şi departamentul de statistică Ministere mari ale muncii au departamentele lor proprii de statistică şi cercetări care deseori activează icircn cooperare icircn special cu universităţi sau cu institute de cercetări

Chiar dacă Convenţia 150 a OIM nu stipulează nimic specific referitor la datele statistice alte convenţii ale OIM fac o referinţă mai concretă asupra acestui rol cheie al Administraţiei Muncii Recomandarea No158 conţine o prevedere (sect 20 (2)) privind efectul informaţiei sau raporturilor pe care fiecare dintre servicii ale administraţiei muncii trebuie să le furnizeze ministerului care trebuie să conţină datele statistice corespunzătoare pentru a permite evaluarea tendinţelor actuale şi previzibile de dezvoltare icircn domeniile de interes major pentru sistemul de administrare a muncii Articolul 1 al Convenţiei 160 (1985) privind Statistica Muncii stipulează că fiecare Stat membru care o ratifică va colecta periodic şi va publica statistica muncii de bază care ar include populaţia activă ocuparea şomajul accidentele de muncă maladiile profesionale şi conflictele de muncă

Datele statistice colectate de către secţiile sau instituţiile de cercetări generează un product aferent administraţiei muncii sau sunt colectate direct prin studii estimative sau prin colectarea informaţiei Informaţia este utilizată preponderent pentru a structura politicile de muncă corespunzătoare şi anume pentru

A icircnţelege condiţiile de muncă şi de viaţă cum ar fi securitatea sănătatea securitatea socială ameliorarea condiţiilor de muncă etc

A formula politici pentru grupurile ţintă cum sunt femeile copiii şi muncitorii din sectorul informal

A monitoriza relaţiile de muncă şi conflictele de muncă a asigura respectarea legislaţiei muncii şi a face faţă dificultăţilor icircntacircmpinate de angajatori şi angajaţi

A aprecia natura ocupării forţei de muncă şi şomajului abilităţilor necesare pentru diferite locuri de muncă lacunele icircn programele de dezvoltare a abilităţilor etc

A elabora măsuri de protecţie a muncii icircn economie informală

O muncă obiectivă a instituţiilor de cercetări din cadrul sistemului de administrare a muncii nu poate efectuată icircn absenţa datelor statistice calitative

Statistica muncii disponibilă icircn zilele noastre icircn majoritatea ministerelor muncii se referă la domeniile următoare Forţa de Muncă Ocuparea Forţei de Muncă Angajarea parţială şi Şomajul Icircnregistrarea şi plasarea

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

14

de către serviciile de ocupare a forţei de muncă Clasificarea pe sectoare Clasificarea pe vacircrstă sex Educaţie Clasificarea pe profesii Clasificarea pe statut Informaţii privind salarii Structura salariului şi distribuirea salariilor Minime Salariul mediu şi Orele de lucru Remunerarea egală Costul muncii Relaţiile de Muncă Conflictele de Muncă şi zilele de lucru pierdute icircn greve şi lockout-uri etc Natura conflictelor Clasificarea pe Regiuni şi Sectoare Securitatea Socială Fondurile de economii şi fondurile de pensii Bonusuri compensaţii acordate muncitorilor alocaţii etc maladii profesionale Accidente de muncă productivitatea şi indicele productivităţii Muncitorii icircn Mediul Rural şi icircn Sectorul Informal Emigrarea MuncitorilorMigraţia muncitorilor Raportarea anuală privind implementarea diferitor legi ale muncii Condiţiile de Muncă şi de Viaţă ale Muncitorilor icircn sectoare şi domenii specifice ocuparea forţei de muncă a tinerilor

Majoritatea ministerelor efectuează cercetări icircn diferite domenii cum ar fi nivelul de ocupare raporturile de muncă abilităţi tehnice salarii etc Sunt de asemenea icircntreprinse studiile efectuate asupra unui grup specific de muncitori şi asupra muncitorilor din anumit sector De obicei un departament sau o direcţie de cercetări din cadrul Ministerului Muncii realizează această activitate Institutul naţional al muncii icircn mai multe ţări de asemenea efectuează cercetări destinate elaborării politicilor Icircn ţările mari guvernele statelor sau provinciilor de asemenea au institute de cercetări

Icircn multe ţări efectuarea studiilor şi cercetărilor in domeniul muncii este o funcţie cheie a organelor naţionale de dialog social cum ar fi consiliile naţionale ale muncii sau consiliile economice şi sociale Valoarea acestor studii este reprezentată prin utilizarea unei abordări integre care implică de la bun icircnceput partenerii sociali icircn producerea analiza şi interpretarea datelor

5 NOILE PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA MUNCII

Administraţia muncii se confruntă cu provocări noi şi cele mai vechi care icircn condiţii de globalizare şi de criză economică devin deosebit de urgente Referinţa se face icircn mod special la

Economia informală

Muncitorii migranţi

Raporturile de muncă şi munca nedeclarată

HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

15

51 Economia Informală

Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată

Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală

Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate

Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică

Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

16

52 Muncitorii Migranţi

Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului

Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor

Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie

Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie

Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală

53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată

Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

17

Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale

Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate

Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede

Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă

Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi

Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă

54 HIVSIDA

Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament

Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil

Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

18

icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament

Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii

Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA

Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii

Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri

Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă

Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea

Egalitatea gender

Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)

Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA

Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate

Confidenţialitatea

Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere

Prevenirea

Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA

6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII

O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii

La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

19

Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor

De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi

De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale

De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor

De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15

De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii

Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social

Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului

Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice

Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză

15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

20

serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii

Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile

De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)

7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII

Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo

Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo

Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii

16

De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

21

Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice

71 Organul central

La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate

Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne

Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare

Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale

Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe

Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate

Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

22

Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale

72 Coordonarea icircntre ministere

Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private

Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei

Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)

Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol

73 Coordonarea cu agenţii

Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii

Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice

Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

23

ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent

Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză

74 Funcţiile delegate partenerilor sociali

Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo

Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională

Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop

75 Coordonare teritorială

Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale

Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată

Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

24

Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate

Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate

8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE

Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat

Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)

Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire

81 Instruire

Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)

Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale

Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

25

naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

27

SUMAR

Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii

C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor

Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii

Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii

Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent

Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă

O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public

Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

28

Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive

Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

29

EXERCIŢII

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

31

Exercţiu 1

Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii

Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre

Discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

33

Exercţiu 2

Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează

ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii

ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)

SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen

O discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

8

responsabilităţile lor reciproce cacirct şi modalitatea de soluţionare a conflictelor Legislaţia muncii este vitală pentru economia oricărei ţări şi pentru obţinerea unei dezvoltări echilibrate care acordă multă atenţie atacirct eficienţei economice cacirct şi bunăstării populaţiei icircn icircntregime Acesta este un echilibru delicat care trebuie obţinut

Experienţa demonstrează că propunerile impuse sunt mai puţin efective luacircnd icircn consideraţie reţeaua complexă de interese şi necesităţi implicate decacirct soluţiile care au fost testate şi cizelate icircn procesul de dialog social şi care prin urmare se bucură de un suport larg din partea societăţii

42 Raporturile de muncă

Icircn ceea ce priveşte raporturile de muncă Recomandarea se referă icircn mod esenţial la necesitatea icircncurajării raporturilor de muncă şi instituirii unui cadru şi regulilor de reprezentare şi management Ea se referă la mijloacele variate prin care acest obiectiv poate fi obţinut şi anume prin exerciţiul liber al dreptului de asociere şi dreptului de a organiza şi desfăşura negocieri colective prin acordarea serviciilor de consiliere prin dezvoltarea şi utilizarea mecanismelor de negociere voluntară prin acordarea facilităţilor de conciliere şi mediere icircn cadrul sistemului de administrare a muncii şi prin promovarea dialogului social şi a tripartitismului

Departamentele pentru raporturile de muncăindustriale icircn cadrul sistemului de administrare a muncii joacă un rol important icircn promovarea şi menţinerea păcii şi stabilităţii industriale prin asigurarea unui cadru legal favorabil Icircn mod particular ele promovează legislaţia pentru a proteja dreptul de organizare şi negociere colectivă şi liberul exerciţiu al dreptului de asociere Icircn unele cazuri Administraţiile Muncii oferă training-uri privind legislaţia muncii pentru partenerii sociali aceste iniţiative au fost foarte efective pentru consolidarea capacităţii partenerilor sociali icircn legislaţia muncii ca o referinţă pentru raporturile de muncă şi pentru stimularea abordării participative icircn elaborarea şi respectarea legislaţiei muncii Icircn acelaşi timp trening-urile privind legislaţia muncii şi alfabetizarea privind drepturile de bază icircn domeniul muncii pot fi o măsură efectivă icircn prevenirea conflictelor de muncă

Odată ce negocierile colective sunt un proces voluntar dintre partenerii sociali rolul administraţiei muncii ndash icircn special al departamentelorunităţilor lor pentru raporturi de muncă ndash este vital pentru facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea acestui proces Recomandarea OIM No158 stabilind rolul jucat de către guvern icircn raporturile de muncă la diferite nivele şi icircn diferite sectoare subliniază rolul Negocierilor Colective ca unui pilon cheie icircn cadrul relaţiilor industriale Icircn unele ţări o funcţie importantă a acestui departament este icircnregistrarea şi susţinerea organizaţiilor angajaţilor Icircn cadrul acestor departamente registrul organizaţiilor sindicale acordă asistenţă icircn icircnregistrarea sindicatelor şi acordă servicii de consiliere liderilor sindicali şi membrilor referitor la subiectele legate de legislaţia privind organizaţiile sindicale

Icircn tot mai multe ţări crearea unui sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă este actualmente o piatră de temelie a politicii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

9

raporturilor de muncă icircn Administrarea Muncii 4 Aceasta ajută la menţinerea conflictelor de muncă icircn limitele 5 economice şi sociale acceptabile şi la promovarea atmosferei de pace profesională Această icircn schimb contribuie la menţinerea unui climat favorabil dezvoltării eficacităţii economice şi echităţii sociale Administraţia Muncii icircn unele ţări asistă de asemenea angajatorii şi angajaţii icircn sectoarele sindicalizate şi nesindicalizate să rezolve conflictele profesionale sau de angajarede salariu pe cale amiabilă prin conciliere icircn vederea promovării relaţiilor de muncămanageriale armonioase Unele Convenţii şi Recomandări ale OIM sunt consacrate prevenirii şi soluţionării conflictelor Statele membre sunt icircncurajate să elaboreze propriul lor sistem de soluţionare icircn conformitate cu principiile generale următoare instituirea unui mecanism voluntar de conciliere care trebuie să fie gratuit şi operativ pentru a ajuta icircn prevenirea şi soluţionarea conflictelor profesionale 6 icircn cadrul sistemului de soluţionare a conflictelor7 trebuie să fie promovate negocierile colective care trebuie să ajute părţile să găsească singuri8 o soluţie a conflictului părţile la conflict trebuie să fie icircncurajate să se abţină de la greve şi lockout pe durata procesului de conciliere sau arbitraj9 şi icircnţelegerile obţinute icircn rezultatul concilierii trebuie să fie fixate icircn scris şi să le fie atribuit acelaşi statut ca icircnţelegerilor icircncheiate icircn mod obişnuit10

Structurile şi procesele de dialog social reuşit au potenţialul de a soluţiona problemele economice şi sociale importante să icircncurajeze o bună guvernanţă să promoveze pacea şi stabilitatea profesională şi socială şi să susţină progresul economic Guvernul şi icircn special administraţia muncii poate juca roluri diferite icircn promovarea şi susţinerea durabilităţii dialogului social (a) crearea unui cadru operativ al dialogului social (b) promovarea dialogului social (c) să fie un partener activ icircn procesele de dialog social tripartit sau tripartit plus (d) acordarea suportului şi facilitarea dialogului social şi (e) angajarea dialogului social icircn sectorul public Icircn funcţie de diferite tipuri mandate funcţii şi componenţa mecanismelor de dialog social Guvernul poate fi direct implicat ca membru organelor tripartite sau tripartite plus ori să fie un bdquobeneficiarrdquo al sfaturilor formulate de către aceste organe Icircn mai multe ţări şi dialogul social informal şi dialogul social formal (prin intermediul organelor bipartite tripartite şisau tripartite plus) coexistă Pentru a discuta şi pentru a lua o decizie asupra problemelor de bază icircn domeniul muncii Ministerul Muncii icircnsuşi ia iniţiativa de a iniţia

4 Pentru mai multe detalii consultaţi Liniile Directorii privind legislaţia Muncii OIM Geneva

Capitolul 4 privind soluţionarea conflictelor şi Ghidul privind Soluţionarea Alternativă a Conflictelor de Muncă Felicity Steadman CIFOIM 2008 5 De exemplu o legătură stracircnsă icircntre concilieremediere şi grevă a fost făcută icircn mai multe ţări solicitacircnd de la părţi icircnştiinţarea prealabilă a autorităţii de conciliere referitor la grevă ori declaracircnd ilegală organizarea grevei fără o primă icircncercare de a soluţiona conflictul prin intermediul concilierii 6 Recomandarea N 92 privind concilierea şi arbitrajul voluntar 1951 paragrafele 1 şi 3

7 Convenţia N 154 privind promovarea negocierilor colective 1981 Articolul 5 paragraful 2e

8 Recomandarea N 163 privind promovarea negocierilor colective 1981 paragraful 8

9 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragrafele 4 şi 6

10 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragraful 5

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

10

consultări ad hoc cu partenerii sociali deseori icircn afara cadrului instituţional al dialogului social

Guvernul trebuie să susţină mecanismele de dialog social prin asigurarea cadrului instituţional şi acordarea suportului administrativ prin instituirea unui secretariat preocupat de pregătirea organizarea şi continuarea activităţilor organului de dialog social El de asemenea furnizează studiile de experţi şi alte documente informative necesare pentru executarea misiunilor sale Icircn termeni operaţionali secretariatul este de obicei ataşat unei unităţi administrative a ministerului relevante (direcţiei de cercetări şi planificare ori direcţiei muncii angajării sau raporturilor de muncă ori chiar direcţiei administrative) fără a lua icircn consideraţie că consultările acoperă administrarea muncii icircn general ori unul din domeniile specifice de activitate a sa 11 Resursele umane materiale informaţionale şi financiare ale secretariatului trebuie să fie corespunzătore pentru a permite executarea sarcinilor icircncredinţate Icircn cazul organelor bipartite patron-muncitor o direcţie din cadrul sistemului de administrare a muncii de asemenea ar putea acorda suport părţilor prin servicii de secretariat şi icircn unele cazuri să acţioneze ca un intermediar

43 Ocuparea forţei de muncă

Icircn domeniul ocupării forţei de muncă Recomandarea defineşte mijloacele prin care o politică eficientă de ocupare a forţei de muncă ar putea fi promovată Printre mijloacele majore figurează necesitatea coordonării activităţilor diferitor autorităţi şi organe interesate icircn diferite aspecte a politicii de ocupare a forţei de muncă instituirea unui serviciu public gratuit şi efectiv asumarea responsabilităţii comune pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn aceste scopuri cum ar fi ocupare parţială sau şomajul Acestea ar putea include printre alte funcţii sistemele de asigurare contra şomajului orientarea profesională plasarea şi acordarea asistenţei persoanelor icircn căutarea unui loc de muncă programele de formare de reprofilare profesională servicii de angajare promovarea antreprenoriatului

Guvernele au adoptat diferite tipologii de abordare a politicilor de ocupare a forţei de muncă unele ţări consideră că ministerul responsabil pentru problemele muncii este autoritatea care ar trebui să aibă o responsabilitate generală pentru politica de ocupare a forţei de muncă şi astfel icircncredinţează pregătirea şi dezvoltarea unei asemenea politici ministerului muncii alte ţări separă problemele muncii de la problemele ocupării forţei de muncă icircncredinţacircnd pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă unui alt minister şi anume celui responsabil pentru ocuparea forţei de muncă şi

11 Lecuyer N Ghidul Secretariatelor pentru Organele Naţionale de Consultări Tripartite icircn Ţările Africane Anglofone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

11

orientarea profesională12 icircn alte ţări această funcţie este icircmpărţită icircntre cacircteva ministere inclusiv ministerul muncii şi icircn unele ţări acest rol este divizat nu numai icircntre diferite ministere dar şi cu autorităţile publice descentralizate la nivel de unităţi federale sau provincii13

Unele ţări au organe sectoriale bi- sau tripartite expres responsabile pentru ocuparea forţei de muncă şi piaţa muncii care participă la pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă14

Deseori sistemul naţional de administrare a muncii include un serviciu public gratuit de ocupare a forţei de muncă (SPGOFM) Motivul de bază al rolului (SPGOFM) este că pe de o parte acesta icircmbunătăţeşte transparenta pieţei muncii şi pe de altă parte el oferă un ajutor special celor care ar putea fi astfel dezavantajate pe piaţa muncii Din punct de vedere instituţional (SPGOFM) poate chiar să fie parte a unui departament guvernamental ori să fie autonom şi icircn ultima instanţă cu implicarea partenerilor sociali (reprezentanţilor patronilor şi muncitorilor) icircn consiliul lor de supraveghere

Administraţia muncii poate juca un rol important pentru a ajuta icircn găsirea unei balanţe dintre oferta şi cererea muncii Plasarea icircn cacircmpul muncii sau funcţia de mediere a muncii a fost transformată icircn anii 70 cu introducerea diferitor modalităţi de echilibrare a cererii şi ofertei forţei de muncă Icircn unele ţări Administraţiile Muncii au fost capabile să facă faţă schimbărilor şi au reorganizat SPGOFM a lor pentru a oferi servicii eficiente şi persoanelor icircn căutarea locului de muncă şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluarea abilităţilor orientarea şi consilierea profesională informarea privind piaţa muncii baza de date

Noile tehnologii (bănci de date reţele World Wide Web (Internet) etc) ajută icircn facilitarea comunicării icircn icircmbunătăţirea serviciilor şi creşterii flexibilităţii pentru a satisface necesităţile cetăţenilor Ele oferă o cale puternică de livrare a informaţiei publicului un acces direct la serviciile variate de administrare a muncii la sisteme care icircntrunesc informaţia privind locurile vacante şi cele cu persoanele icircn căutarea unui loc de muncă

Eficacitatea sistemului de administrare a muncii depinde de asemenea de abilitatea sa de a genera o informaţie sigură privind piaţa muncii (IPM) O informaţie sigură şi actualizată privind piaţa muncii este un element vital icircn planificarea ocupării forţei de muncă Rolul administraţiei muncii icircn informarea privind piaţa muncii este şi cel al producătorului informaţiei privind piaţa muncii (deseori ca un product secundar al funcţiilor sale zilnice) şi cel al utilizatorului de informaţie privind piaţa muncii Piaţa muncii semnalează transmite avertizările despre schimbările relevante pe piaţa muncii sau confirmă tendinţele observate anterior asiguracircnd astfel un temei pentru persoanele cu putere de decizie Colectarea datelor statistice dezagregate pe sexe est vitală icircn acest sens pentru a putea decela schimbările structurale bazate pe gender şi pentru a formula politici de ocupare a forţei de muncă sensibile

12

de ex Australia Ghana Tunisia şi Regatul Unit al Britaniei 13

de ex Australia Belgia Germania şi Noua Zelanda 14

de ex Italia Algeria Columbia şi Danemarca

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

12

la noţiunea gender Cacircteva administraţii muncii pentru a mări capacităţile sale de a obţine informaţii comprehensive şi la timp despre schimbarea tendinţelor industriale şi natura forţei de muncă au instituit Unităţi de Analiză a Pieţei Muncii sau laquo Observatorii raquo pentru a avea o idee privind tendinţele pieţei muncii icircn dezvoltare şi pentru a disemina descoperirile sale printre actorii şi utilizatorii Toate acestea au permis multor ţări de a icircmbunătăţi imaginea Ministerelor Muncii

De a ajuta persoanele să devină apţi de muncă prin instruire prin dezvoltarea abilităţilor şi educaţie este de o importanţă crucială icircn sensul icircmbunătăţirii şi susţinerii productivităţii sale şi oportunităţilor de cacircştig din muncă Acest lucru contribuie la consolidarea mobilităţii sale pe piaţa muncii şi oferă un potenţial pentru o alegere mai mare icircn materie de carieră Recomandarea OIM no 158 privind Administrarea Muncii subliniază relaţia dintre ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane şi insistă asupra necesităţii politicilor şi programelor coordonate şi comprehensive de formare profesională stracircns legate de ocuparea forţei de muncă Participarea administraţiei muncii la formarea profesională poate fi realizată printr-o varietate de modalităţi care pot fi exprimate prin integrare directă a organelor permanente elaborarea coordonarea şisau executarea programelor şi cooperarea cu alte instituţii publice sau private inclusiv sindicatele şi entităţile antreprenoriale

Sistemul de Administrare a Muncii este de asemenea preocupat de politicile pasive ale muncii şi anume de Icircndemnizaţiile de Şomaj Termenul ldquoicircndemnizaţiile de şomajrdquo se referă la toate formele de venit de suport al şomerilor Aceste icircndemnizaţii sunt divizate icircn două categorii laquo asigurare-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile sunt finanţate preponderent din contribuţii şi laquo asistenţă-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile icircn mod normal sunt finanţate din impozite şi depinde de nevoile şi de testarea mijloacelor Managementul acestor programe poate fi făcut direct de către Administraţia Muncii (de obicei Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă SPOFM) de o altă instituţie de stat sau de partenerii sociali

44 Cercetări

Ultima funcţie majoră a Sistemului de Administrare a Muncii ţine de informare şi cercetări icircn domeniul muncii Această ar putea să se refere la colectarea informaţiei analiza pieţei muncii studii prognoze diseminarea informaţiei datele statistice şi relaţiile cu mass-media

Articolul 6 paragraful 2(b) al Convenţiei OIM privind Administrarea Muncii stipulează că ldquo autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii vor studia şi vor urmări situaţia angajaţilor şomerilor şi persoanelor angajaţi parţial luacircnd icircn consideraţie legile şi reglementările naţionale cacirct şi practica naţională referitor la condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare să atragă atenţia asupra neajunsurilor şi abuzului icircn asemenea condiţii şi să prezinte propuneri referitor la modalitatea depăşirii acestorardquo

Statutul rolul şi funcţiile organului de cercetări icircn domeniul sistemului de administrare a muncii sunt definite icircn mod diferit icircn fiecare ţară şi

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

13

depinde de premizele istorice ale pieţei muncii şi politicile guvernului Icircn mai multe ministere ale muncii şi alte ministere responsabile de muncă şi ocupare a forţei de muncă existe un departament sau structuri aferente care studiază condiţiile de muncă şi ocuparea forţei de muncă Informaţia obţinută de ei vine din diferite surse inclusiv inspecţiile muncii şi studiile efectuate de către secţiile statistice din minister cacirct şi departamentul de statistică Ministere mari ale muncii au departamentele lor proprii de statistică şi cercetări care deseori activează icircn cooperare icircn special cu universităţi sau cu institute de cercetări

Chiar dacă Convenţia 150 a OIM nu stipulează nimic specific referitor la datele statistice alte convenţii ale OIM fac o referinţă mai concretă asupra acestui rol cheie al Administraţiei Muncii Recomandarea No158 conţine o prevedere (sect 20 (2)) privind efectul informaţiei sau raporturilor pe care fiecare dintre servicii ale administraţiei muncii trebuie să le furnizeze ministerului care trebuie să conţină datele statistice corespunzătoare pentru a permite evaluarea tendinţelor actuale şi previzibile de dezvoltare icircn domeniile de interes major pentru sistemul de administrare a muncii Articolul 1 al Convenţiei 160 (1985) privind Statistica Muncii stipulează că fiecare Stat membru care o ratifică va colecta periodic şi va publica statistica muncii de bază care ar include populaţia activă ocuparea şomajul accidentele de muncă maladiile profesionale şi conflictele de muncă

Datele statistice colectate de către secţiile sau instituţiile de cercetări generează un product aferent administraţiei muncii sau sunt colectate direct prin studii estimative sau prin colectarea informaţiei Informaţia este utilizată preponderent pentru a structura politicile de muncă corespunzătoare şi anume pentru

A icircnţelege condiţiile de muncă şi de viaţă cum ar fi securitatea sănătatea securitatea socială ameliorarea condiţiilor de muncă etc

A formula politici pentru grupurile ţintă cum sunt femeile copiii şi muncitorii din sectorul informal

A monitoriza relaţiile de muncă şi conflictele de muncă a asigura respectarea legislaţiei muncii şi a face faţă dificultăţilor icircntacircmpinate de angajatori şi angajaţi

A aprecia natura ocupării forţei de muncă şi şomajului abilităţilor necesare pentru diferite locuri de muncă lacunele icircn programele de dezvoltare a abilităţilor etc

A elabora măsuri de protecţie a muncii icircn economie informală

O muncă obiectivă a instituţiilor de cercetări din cadrul sistemului de administrare a muncii nu poate efectuată icircn absenţa datelor statistice calitative

Statistica muncii disponibilă icircn zilele noastre icircn majoritatea ministerelor muncii se referă la domeniile următoare Forţa de Muncă Ocuparea Forţei de Muncă Angajarea parţială şi Şomajul Icircnregistrarea şi plasarea

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

14

de către serviciile de ocupare a forţei de muncă Clasificarea pe sectoare Clasificarea pe vacircrstă sex Educaţie Clasificarea pe profesii Clasificarea pe statut Informaţii privind salarii Structura salariului şi distribuirea salariilor Minime Salariul mediu şi Orele de lucru Remunerarea egală Costul muncii Relaţiile de Muncă Conflictele de Muncă şi zilele de lucru pierdute icircn greve şi lockout-uri etc Natura conflictelor Clasificarea pe Regiuni şi Sectoare Securitatea Socială Fondurile de economii şi fondurile de pensii Bonusuri compensaţii acordate muncitorilor alocaţii etc maladii profesionale Accidente de muncă productivitatea şi indicele productivităţii Muncitorii icircn Mediul Rural şi icircn Sectorul Informal Emigrarea MuncitorilorMigraţia muncitorilor Raportarea anuală privind implementarea diferitor legi ale muncii Condiţiile de Muncă şi de Viaţă ale Muncitorilor icircn sectoare şi domenii specifice ocuparea forţei de muncă a tinerilor

Majoritatea ministerelor efectuează cercetări icircn diferite domenii cum ar fi nivelul de ocupare raporturile de muncă abilităţi tehnice salarii etc Sunt de asemenea icircntreprinse studiile efectuate asupra unui grup specific de muncitori şi asupra muncitorilor din anumit sector De obicei un departament sau o direcţie de cercetări din cadrul Ministerului Muncii realizează această activitate Institutul naţional al muncii icircn mai multe ţări de asemenea efectuează cercetări destinate elaborării politicilor Icircn ţările mari guvernele statelor sau provinciilor de asemenea au institute de cercetări

Icircn multe ţări efectuarea studiilor şi cercetărilor in domeniul muncii este o funcţie cheie a organelor naţionale de dialog social cum ar fi consiliile naţionale ale muncii sau consiliile economice şi sociale Valoarea acestor studii este reprezentată prin utilizarea unei abordări integre care implică de la bun icircnceput partenerii sociali icircn producerea analiza şi interpretarea datelor

5 NOILE PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA MUNCII

Administraţia muncii se confruntă cu provocări noi şi cele mai vechi care icircn condiţii de globalizare şi de criză economică devin deosebit de urgente Referinţa se face icircn mod special la

Economia informală

Muncitorii migranţi

Raporturile de muncă şi munca nedeclarată

HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

15

51 Economia Informală

Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată

Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală

Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate

Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică

Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

16

52 Muncitorii Migranţi

Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului

Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor

Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie

Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie

Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală

53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată

Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

17

Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale

Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate

Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede

Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă

Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi

Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă

54 HIVSIDA

Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament

Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil

Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

18

icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament

Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii

Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA

Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii

Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri

Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă

Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea

Egalitatea gender

Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)

Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA

Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate

Confidenţialitatea

Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere

Prevenirea

Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA

6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII

O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii

La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

19

Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor

De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi

De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale

De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor

De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15

De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii

Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social

Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului

Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice

Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză

15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

20

serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii

Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile

De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)

7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII

Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo

Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo

Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii

16

De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

21

Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice

71 Organul central

La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate

Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne

Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare

Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale

Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe

Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate

Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

22

Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale

72 Coordonarea icircntre ministere

Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private

Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei

Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)

Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol

73 Coordonarea cu agenţii

Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii

Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice

Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

23

ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent

Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză

74 Funcţiile delegate partenerilor sociali

Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo

Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională

Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop

75 Coordonare teritorială

Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale

Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată

Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

24

Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate

Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate

8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE

Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat

Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)

Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire

81 Instruire

Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)

Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale

Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

25

naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

27

SUMAR

Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii

C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor

Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii

Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii

Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent

Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă

O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public

Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

28

Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive

Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

29

EXERCIŢII

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

31

Exercţiu 1

Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii

Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre

Discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

33

Exercţiu 2

Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează

ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii

ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)

SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen

O discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

9

raporturilor de muncă icircn Administrarea Muncii 4 Aceasta ajută la menţinerea conflictelor de muncă icircn limitele 5 economice şi sociale acceptabile şi la promovarea atmosferei de pace profesională Această icircn schimb contribuie la menţinerea unui climat favorabil dezvoltării eficacităţii economice şi echităţii sociale Administraţia Muncii icircn unele ţări asistă de asemenea angajatorii şi angajaţii icircn sectoarele sindicalizate şi nesindicalizate să rezolve conflictele profesionale sau de angajarede salariu pe cale amiabilă prin conciliere icircn vederea promovării relaţiilor de muncămanageriale armonioase Unele Convenţii şi Recomandări ale OIM sunt consacrate prevenirii şi soluţionării conflictelor Statele membre sunt icircncurajate să elaboreze propriul lor sistem de soluţionare icircn conformitate cu principiile generale următoare instituirea unui mecanism voluntar de conciliere care trebuie să fie gratuit şi operativ pentru a ajuta icircn prevenirea şi soluţionarea conflictelor profesionale 6 icircn cadrul sistemului de soluţionare a conflictelor7 trebuie să fie promovate negocierile colective care trebuie să ajute părţile să găsească singuri8 o soluţie a conflictului părţile la conflict trebuie să fie icircncurajate să se abţină de la greve şi lockout pe durata procesului de conciliere sau arbitraj9 şi icircnţelegerile obţinute icircn rezultatul concilierii trebuie să fie fixate icircn scris şi să le fie atribuit acelaşi statut ca icircnţelegerilor icircncheiate icircn mod obişnuit10

Structurile şi procesele de dialog social reuşit au potenţialul de a soluţiona problemele economice şi sociale importante să icircncurajeze o bună guvernanţă să promoveze pacea şi stabilitatea profesională şi socială şi să susţină progresul economic Guvernul şi icircn special administraţia muncii poate juca roluri diferite icircn promovarea şi susţinerea durabilităţii dialogului social (a) crearea unui cadru operativ al dialogului social (b) promovarea dialogului social (c) să fie un partener activ icircn procesele de dialog social tripartit sau tripartit plus (d) acordarea suportului şi facilitarea dialogului social şi (e) angajarea dialogului social icircn sectorul public Icircn funcţie de diferite tipuri mandate funcţii şi componenţa mecanismelor de dialog social Guvernul poate fi direct implicat ca membru organelor tripartite sau tripartite plus ori să fie un bdquobeneficiarrdquo al sfaturilor formulate de către aceste organe Icircn mai multe ţări şi dialogul social informal şi dialogul social formal (prin intermediul organelor bipartite tripartite şisau tripartite plus) coexistă Pentru a discuta şi pentru a lua o decizie asupra problemelor de bază icircn domeniul muncii Ministerul Muncii icircnsuşi ia iniţiativa de a iniţia

4 Pentru mai multe detalii consultaţi Liniile Directorii privind legislaţia Muncii OIM Geneva

Capitolul 4 privind soluţionarea conflictelor şi Ghidul privind Soluţionarea Alternativă a Conflictelor de Muncă Felicity Steadman CIFOIM 2008 5 De exemplu o legătură stracircnsă icircntre concilieremediere şi grevă a fost făcută icircn mai multe ţări solicitacircnd de la părţi icircnştiinţarea prealabilă a autorităţii de conciliere referitor la grevă ori declaracircnd ilegală organizarea grevei fără o primă icircncercare de a soluţiona conflictul prin intermediul concilierii 6 Recomandarea N 92 privind concilierea şi arbitrajul voluntar 1951 paragrafele 1 şi 3

7 Convenţia N 154 privind promovarea negocierilor colective 1981 Articolul 5 paragraful 2e

8 Recomandarea N 163 privind promovarea negocierilor colective 1981 paragraful 8

9 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragrafele 4 şi 6

10 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragraful 5

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

10

consultări ad hoc cu partenerii sociali deseori icircn afara cadrului instituţional al dialogului social

Guvernul trebuie să susţină mecanismele de dialog social prin asigurarea cadrului instituţional şi acordarea suportului administrativ prin instituirea unui secretariat preocupat de pregătirea organizarea şi continuarea activităţilor organului de dialog social El de asemenea furnizează studiile de experţi şi alte documente informative necesare pentru executarea misiunilor sale Icircn termeni operaţionali secretariatul este de obicei ataşat unei unităţi administrative a ministerului relevante (direcţiei de cercetări şi planificare ori direcţiei muncii angajării sau raporturilor de muncă ori chiar direcţiei administrative) fără a lua icircn consideraţie că consultările acoperă administrarea muncii icircn general ori unul din domeniile specifice de activitate a sa 11 Resursele umane materiale informaţionale şi financiare ale secretariatului trebuie să fie corespunzătore pentru a permite executarea sarcinilor icircncredinţate Icircn cazul organelor bipartite patron-muncitor o direcţie din cadrul sistemului de administrare a muncii de asemenea ar putea acorda suport părţilor prin servicii de secretariat şi icircn unele cazuri să acţioneze ca un intermediar

43 Ocuparea forţei de muncă

Icircn domeniul ocupării forţei de muncă Recomandarea defineşte mijloacele prin care o politică eficientă de ocupare a forţei de muncă ar putea fi promovată Printre mijloacele majore figurează necesitatea coordonării activităţilor diferitor autorităţi şi organe interesate icircn diferite aspecte a politicii de ocupare a forţei de muncă instituirea unui serviciu public gratuit şi efectiv asumarea responsabilităţii comune pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn aceste scopuri cum ar fi ocupare parţială sau şomajul Acestea ar putea include printre alte funcţii sistemele de asigurare contra şomajului orientarea profesională plasarea şi acordarea asistenţei persoanelor icircn căutarea unui loc de muncă programele de formare de reprofilare profesională servicii de angajare promovarea antreprenoriatului

Guvernele au adoptat diferite tipologii de abordare a politicilor de ocupare a forţei de muncă unele ţări consideră că ministerul responsabil pentru problemele muncii este autoritatea care ar trebui să aibă o responsabilitate generală pentru politica de ocupare a forţei de muncă şi astfel icircncredinţează pregătirea şi dezvoltarea unei asemenea politici ministerului muncii alte ţări separă problemele muncii de la problemele ocupării forţei de muncă icircncredinţacircnd pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă unui alt minister şi anume celui responsabil pentru ocuparea forţei de muncă şi

11 Lecuyer N Ghidul Secretariatelor pentru Organele Naţionale de Consultări Tripartite icircn Ţările Africane Anglofone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

11

orientarea profesională12 icircn alte ţări această funcţie este icircmpărţită icircntre cacircteva ministere inclusiv ministerul muncii şi icircn unele ţări acest rol este divizat nu numai icircntre diferite ministere dar şi cu autorităţile publice descentralizate la nivel de unităţi federale sau provincii13

Unele ţări au organe sectoriale bi- sau tripartite expres responsabile pentru ocuparea forţei de muncă şi piaţa muncii care participă la pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă14

Deseori sistemul naţional de administrare a muncii include un serviciu public gratuit de ocupare a forţei de muncă (SPGOFM) Motivul de bază al rolului (SPGOFM) este că pe de o parte acesta icircmbunătăţeşte transparenta pieţei muncii şi pe de altă parte el oferă un ajutor special celor care ar putea fi astfel dezavantajate pe piaţa muncii Din punct de vedere instituţional (SPGOFM) poate chiar să fie parte a unui departament guvernamental ori să fie autonom şi icircn ultima instanţă cu implicarea partenerilor sociali (reprezentanţilor patronilor şi muncitorilor) icircn consiliul lor de supraveghere

Administraţia muncii poate juca un rol important pentru a ajuta icircn găsirea unei balanţe dintre oferta şi cererea muncii Plasarea icircn cacircmpul muncii sau funcţia de mediere a muncii a fost transformată icircn anii 70 cu introducerea diferitor modalităţi de echilibrare a cererii şi ofertei forţei de muncă Icircn unele ţări Administraţiile Muncii au fost capabile să facă faţă schimbărilor şi au reorganizat SPGOFM a lor pentru a oferi servicii eficiente şi persoanelor icircn căutarea locului de muncă şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluarea abilităţilor orientarea şi consilierea profesională informarea privind piaţa muncii baza de date

Noile tehnologii (bănci de date reţele World Wide Web (Internet) etc) ajută icircn facilitarea comunicării icircn icircmbunătăţirea serviciilor şi creşterii flexibilităţii pentru a satisface necesităţile cetăţenilor Ele oferă o cale puternică de livrare a informaţiei publicului un acces direct la serviciile variate de administrare a muncii la sisteme care icircntrunesc informaţia privind locurile vacante şi cele cu persoanele icircn căutarea unui loc de muncă

Eficacitatea sistemului de administrare a muncii depinde de asemenea de abilitatea sa de a genera o informaţie sigură privind piaţa muncii (IPM) O informaţie sigură şi actualizată privind piaţa muncii este un element vital icircn planificarea ocupării forţei de muncă Rolul administraţiei muncii icircn informarea privind piaţa muncii este şi cel al producătorului informaţiei privind piaţa muncii (deseori ca un product secundar al funcţiilor sale zilnice) şi cel al utilizatorului de informaţie privind piaţa muncii Piaţa muncii semnalează transmite avertizările despre schimbările relevante pe piaţa muncii sau confirmă tendinţele observate anterior asiguracircnd astfel un temei pentru persoanele cu putere de decizie Colectarea datelor statistice dezagregate pe sexe est vitală icircn acest sens pentru a putea decela schimbările structurale bazate pe gender şi pentru a formula politici de ocupare a forţei de muncă sensibile

12

de ex Australia Ghana Tunisia şi Regatul Unit al Britaniei 13

de ex Australia Belgia Germania şi Noua Zelanda 14

de ex Italia Algeria Columbia şi Danemarca

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

12

la noţiunea gender Cacircteva administraţii muncii pentru a mări capacităţile sale de a obţine informaţii comprehensive şi la timp despre schimbarea tendinţelor industriale şi natura forţei de muncă au instituit Unităţi de Analiză a Pieţei Muncii sau laquo Observatorii raquo pentru a avea o idee privind tendinţele pieţei muncii icircn dezvoltare şi pentru a disemina descoperirile sale printre actorii şi utilizatorii Toate acestea au permis multor ţări de a icircmbunătăţi imaginea Ministerelor Muncii

De a ajuta persoanele să devină apţi de muncă prin instruire prin dezvoltarea abilităţilor şi educaţie este de o importanţă crucială icircn sensul icircmbunătăţirii şi susţinerii productivităţii sale şi oportunităţilor de cacircştig din muncă Acest lucru contribuie la consolidarea mobilităţii sale pe piaţa muncii şi oferă un potenţial pentru o alegere mai mare icircn materie de carieră Recomandarea OIM no 158 privind Administrarea Muncii subliniază relaţia dintre ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane şi insistă asupra necesităţii politicilor şi programelor coordonate şi comprehensive de formare profesională stracircns legate de ocuparea forţei de muncă Participarea administraţiei muncii la formarea profesională poate fi realizată printr-o varietate de modalităţi care pot fi exprimate prin integrare directă a organelor permanente elaborarea coordonarea şisau executarea programelor şi cooperarea cu alte instituţii publice sau private inclusiv sindicatele şi entităţile antreprenoriale

Sistemul de Administrare a Muncii este de asemenea preocupat de politicile pasive ale muncii şi anume de Icircndemnizaţiile de Şomaj Termenul ldquoicircndemnizaţiile de şomajrdquo se referă la toate formele de venit de suport al şomerilor Aceste icircndemnizaţii sunt divizate icircn două categorii laquo asigurare-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile sunt finanţate preponderent din contribuţii şi laquo asistenţă-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile icircn mod normal sunt finanţate din impozite şi depinde de nevoile şi de testarea mijloacelor Managementul acestor programe poate fi făcut direct de către Administraţia Muncii (de obicei Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă SPOFM) de o altă instituţie de stat sau de partenerii sociali

44 Cercetări

Ultima funcţie majoră a Sistemului de Administrare a Muncii ţine de informare şi cercetări icircn domeniul muncii Această ar putea să se refere la colectarea informaţiei analiza pieţei muncii studii prognoze diseminarea informaţiei datele statistice şi relaţiile cu mass-media

Articolul 6 paragraful 2(b) al Convenţiei OIM privind Administrarea Muncii stipulează că ldquo autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii vor studia şi vor urmări situaţia angajaţilor şomerilor şi persoanelor angajaţi parţial luacircnd icircn consideraţie legile şi reglementările naţionale cacirct şi practica naţională referitor la condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare să atragă atenţia asupra neajunsurilor şi abuzului icircn asemenea condiţii şi să prezinte propuneri referitor la modalitatea depăşirii acestorardquo

Statutul rolul şi funcţiile organului de cercetări icircn domeniul sistemului de administrare a muncii sunt definite icircn mod diferit icircn fiecare ţară şi

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

13

depinde de premizele istorice ale pieţei muncii şi politicile guvernului Icircn mai multe ministere ale muncii şi alte ministere responsabile de muncă şi ocupare a forţei de muncă existe un departament sau structuri aferente care studiază condiţiile de muncă şi ocuparea forţei de muncă Informaţia obţinută de ei vine din diferite surse inclusiv inspecţiile muncii şi studiile efectuate de către secţiile statistice din minister cacirct şi departamentul de statistică Ministere mari ale muncii au departamentele lor proprii de statistică şi cercetări care deseori activează icircn cooperare icircn special cu universităţi sau cu institute de cercetări

Chiar dacă Convenţia 150 a OIM nu stipulează nimic specific referitor la datele statistice alte convenţii ale OIM fac o referinţă mai concretă asupra acestui rol cheie al Administraţiei Muncii Recomandarea No158 conţine o prevedere (sect 20 (2)) privind efectul informaţiei sau raporturilor pe care fiecare dintre servicii ale administraţiei muncii trebuie să le furnizeze ministerului care trebuie să conţină datele statistice corespunzătoare pentru a permite evaluarea tendinţelor actuale şi previzibile de dezvoltare icircn domeniile de interes major pentru sistemul de administrare a muncii Articolul 1 al Convenţiei 160 (1985) privind Statistica Muncii stipulează că fiecare Stat membru care o ratifică va colecta periodic şi va publica statistica muncii de bază care ar include populaţia activă ocuparea şomajul accidentele de muncă maladiile profesionale şi conflictele de muncă

Datele statistice colectate de către secţiile sau instituţiile de cercetări generează un product aferent administraţiei muncii sau sunt colectate direct prin studii estimative sau prin colectarea informaţiei Informaţia este utilizată preponderent pentru a structura politicile de muncă corespunzătoare şi anume pentru

A icircnţelege condiţiile de muncă şi de viaţă cum ar fi securitatea sănătatea securitatea socială ameliorarea condiţiilor de muncă etc

A formula politici pentru grupurile ţintă cum sunt femeile copiii şi muncitorii din sectorul informal

A monitoriza relaţiile de muncă şi conflictele de muncă a asigura respectarea legislaţiei muncii şi a face faţă dificultăţilor icircntacircmpinate de angajatori şi angajaţi

A aprecia natura ocupării forţei de muncă şi şomajului abilităţilor necesare pentru diferite locuri de muncă lacunele icircn programele de dezvoltare a abilităţilor etc

A elabora măsuri de protecţie a muncii icircn economie informală

O muncă obiectivă a instituţiilor de cercetări din cadrul sistemului de administrare a muncii nu poate efectuată icircn absenţa datelor statistice calitative

Statistica muncii disponibilă icircn zilele noastre icircn majoritatea ministerelor muncii se referă la domeniile următoare Forţa de Muncă Ocuparea Forţei de Muncă Angajarea parţială şi Şomajul Icircnregistrarea şi plasarea

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

14

de către serviciile de ocupare a forţei de muncă Clasificarea pe sectoare Clasificarea pe vacircrstă sex Educaţie Clasificarea pe profesii Clasificarea pe statut Informaţii privind salarii Structura salariului şi distribuirea salariilor Minime Salariul mediu şi Orele de lucru Remunerarea egală Costul muncii Relaţiile de Muncă Conflictele de Muncă şi zilele de lucru pierdute icircn greve şi lockout-uri etc Natura conflictelor Clasificarea pe Regiuni şi Sectoare Securitatea Socială Fondurile de economii şi fondurile de pensii Bonusuri compensaţii acordate muncitorilor alocaţii etc maladii profesionale Accidente de muncă productivitatea şi indicele productivităţii Muncitorii icircn Mediul Rural şi icircn Sectorul Informal Emigrarea MuncitorilorMigraţia muncitorilor Raportarea anuală privind implementarea diferitor legi ale muncii Condiţiile de Muncă şi de Viaţă ale Muncitorilor icircn sectoare şi domenii specifice ocuparea forţei de muncă a tinerilor

Majoritatea ministerelor efectuează cercetări icircn diferite domenii cum ar fi nivelul de ocupare raporturile de muncă abilităţi tehnice salarii etc Sunt de asemenea icircntreprinse studiile efectuate asupra unui grup specific de muncitori şi asupra muncitorilor din anumit sector De obicei un departament sau o direcţie de cercetări din cadrul Ministerului Muncii realizează această activitate Institutul naţional al muncii icircn mai multe ţări de asemenea efectuează cercetări destinate elaborării politicilor Icircn ţările mari guvernele statelor sau provinciilor de asemenea au institute de cercetări

Icircn multe ţări efectuarea studiilor şi cercetărilor in domeniul muncii este o funcţie cheie a organelor naţionale de dialog social cum ar fi consiliile naţionale ale muncii sau consiliile economice şi sociale Valoarea acestor studii este reprezentată prin utilizarea unei abordări integre care implică de la bun icircnceput partenerii sociali icircn producerea analiza şi interpretarea datelor

5 NOILE PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA MUNCII

Administraţia muncii se confruntă cu provocări noi şi cele mai vechi care icircn condiţii de globalizare şi de criză economică devin deosebit de urgente Referinţa se face icircn mod special la

Economia informală

Muncitorii migranţi

Raporturile de muncă şi munca nedeclarată

HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

15

51 Economia Informală

Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată

Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală

Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate

Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică

Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

16

52 Muncitorii Migranţi

Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului

Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor

Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie

Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie

Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală

53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată

Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

17

Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale

Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate

Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede

Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă

Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi

Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă

54 HIVSIDA

Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament

Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil

Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

18

icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament

Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii

Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA

Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii

Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri

Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă

Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea

Egalitatea gender

Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)

Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA

Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate

Confidenţialitatea

Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere

Prevenirea

Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA

6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII

O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii

La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

19

Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor

De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi

De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale

De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor

De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15

De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii

Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social

Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului

Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice

Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză

15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

20

serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii

Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile

De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)

7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII

Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo

Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo

Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii

16

De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

21

Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice

71 Organul central

La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate

Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne

Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare

Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale

Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe

Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate

Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

22

Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale

72 Coordonarea icircntre ministere

Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private

Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei

Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)

Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol

73 Coordonarea cu agenţii

Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii

Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice

Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

23

ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent

Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză

74 Funcţiile delegate partenerilor sociali

Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo

Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională

Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop

75 Coordonare teritorială

Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale

Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată

Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

24

Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate

Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate

8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE

Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat

Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)

Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire

81 Instruire

Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)

Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale

Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

25

naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

27

SUMAR

Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii

C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor

Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii

Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii

Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent

Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă

O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public

Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

28

Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive

Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

29

EXERCIŢII

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

31

Exercţiu 1

Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii

Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre

Discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

33

Exercţiu 2

Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează

ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii

ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)

SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen

O discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

10

consultări ad hoc cu partenerii sociali deseori icircn afara cadrului instituţional al dialogului social

Guvernul trebuie să susţină mecanismele de dialog social prin asigurarea cadrului instituţional şi acordarea suportului administrativ prin instituirea unui secretariat preocupat de pregătirea organizarea şi continuarea activităţilor organului de dialog social El de asemenea furnizează studiile de experţi şi alte documente informative necesare pentru executarea misiunilor sale Icircn termeni operaţionali secretariatul este de obicei ataşat unei unităţi administrative a ministerului relevante (direcţiei de cercetări şi planificare ori direcţiei muncii angajării sau raporturilor de muncă ori chiar direcţiei administrative) fără a lua icircn consideraţie că consultările acoperă administrarea muncii icircn general ori unul din domeniile specifice de activitate a sa 11 Resursele umane materiale informaţionale şi financiare ale secretariatului trebuie să fie corespunzătore pentru a permite executarea sarcinilor icircncredinţate Icircn cazul organelor bipartite patron-muncitor o direcţie din cadrul sistemului de administrare a muncii de asemenea ar putea acorda suport părţilor prin servicii de secretariat şi icircn unele cazuri să acţioneze ca un intermediar

43 Ocuparea forţei de muncă

Icircn domeniul ocupării forţei de muncă Recomandarea defineşte mijloacele prin care o politică eficientă de ocupare a forţei de muncă ar putea fi promovată Printre mijloacele majore figurează necesitatea coordonării activităţilor diferitor autorităţi şi organe interesate icircn diferite aspecte a politicii de ocupare a forţei de muncă instituirea unui serviciu public gratuit şi efectiv asumarea responsabilităţii comune pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn aceste scopuri cum ar fi ocupare parţială sau şomajul Acestea ar putea include printre alte funcţii sistemele de asigurare contra şomajului orientarea profesională plasarea şi acordarea asistenţei persoanelor icircn căutarea unui loc de muncă programele de formare de reprofilare profesională servicii de angajare promovarea antreprenoriatului

Guvernele au adoptat diferite tipologii de abordare a politicilor de ocupare a forţei de muncă unele ţări consideră că ministerul responsabil pentru problemele muncii este autoritatea care ar trebui să aibă o responsabilitate generală pentru politica de ocupare a forţei de muncă şi astfel icircncredinţează pregătirea şi dezvoltarea unei asemenea politici ministerului muncii alte ţări separă problemele muncii de la problemele ocupării forţei de muncă icircncredinţacircnd pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă unui alt minister şi anume celui responsabil pentru ocuparea forţei de muncă şi

11 Lecuyer N Ghidul Secretariatelor pentru Organele Naţionale de Consultări Tripartite icircn Ţările Africane Anglofone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

11

orientarea profesională12 icircn alte ţări această funcţie este icircmpărţită icircntre cacircteva ministere inclusiv ministerul muncii şi icircn unele ţări acest rol este divizat nu numai icircntre diferite ministere dar şi cu autorităţile publice descentralizate la nivel de unităţi federale sau provincii13

Unele ţări au organe sectoriale bi- sau tripartite expres responsabile pentru ocuparea forţei de muncă şi piaţa muncii care participă la pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă14

Deseori sistemul naţional de administrare a muncii include un serviciu public gratuit de ocupare a forţei de muncă (SPGOFM) Motivul de bază al rolului (SPGOFM) este că pe de o parte acesta icircmbunătăţeşte transparenta pieţei muncii şi pe de altă parte el oferă un ajutor special celor care ar putea fi astfel dezavantajate pe piaţa muncii Din punct de vedere instituţional (SPGOFM) poate chiar să fie parte a unui departament guvernamental ori să fie autonom şi icircn ultima instanţă cu implicarea partenerilor sociali (reprezentanţilor patronilor şi muncitorilor) icircn consiliul lor de supraveghere

Administraţia muncii poate juca un rol important pentru a ajuta icircn găsirea unei balanţe dintre oferta şi cererea muncii Plasarea icircn cacircmpul muncii sau funcţia de mediere a muncii a fost transformată icircn anii 70 cu introducerea diferitor modalităţi de echilibrare a cererii şi ofertei forţei de muncă Icircn unele ţări Administraţiile Muncii au fost capabile să facă faţă schimbărilor şi au reorganizat SPGOFM a lor pentru a oferi servicii eficiente şi persoanelor icircn căutarea locului de muncă şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluarea abilităţilor orientarea şi consilierea profesională informarea privind piaţa muncii baza de date

Noile tehnologii (bănci de date reţele World Wide Web (Internet) etc) ajută icircn facilitarea comunicării icircn icircmbunătăţirea serviciilor şi creşterii flexibilităţii pentru a satisface necesităţile cetăţenilor Ele oferă o cale puternică de livrare a informaţiei publicului un acces direct la serviciile variate de administrare a muncii la sisteme care icircntrunesc informaţia privind locurile vacante şi cele cu persoanele icircn căutarea unui loc de muncă

Eficacitatea sistemului de administrare a muncii depinde de asemenea de abilitatea sa de a genera o informaţie sigură privind piaţa muncii (IPM) O informaţie sigură şi actualizată privind piaţa muncii este un element vital icircn planificarea ocupării forţei de muncă Rolul administraţiei muncii icircn informarea privind piaţa muncii este şi cel al producătorului informaţiei privind piaţa muncii (deseori ca un product secundar al funcţiilor sale zilnice) şi cel al utilizatorului de informaţie privind piaţa muncii Piaţa muncii semnalează transmite avertizările despre schimbările relevante pe piaţa muncii sau confirmă tendinţele observate anterior asiguracircnd astfel un temei pentru persoanele cu putere de decizie Colectarea datelor statistice dezagregate pe sexe est vitală icircn acest sens pentru a putea decela schimbările structurale bazate pe gender şi pentru a formula politici de ocupare a forţei de muncă sensibile

12

de ex Australia Ghana Tunisia şi Regatul Unit al Britaniei 13

de ex Australia Belgia Germania şi Noua Zelanda 14

de ex Italia Algeria Columbia şi Danemarca

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

12

la noţiunea gender Cacircteva administraţii muncii pentru a mări capacităţile sale de a obţine informaţii comprehensive şi la timp despre schimbarea tendinţelor industriale şi natura forţei de muncă au instituit Unităţi de Analiză a Pieţei Muncii sau laquo Observatorii raquo pentru a avea o idee privind tendinţele pieţei muncii icircn dezvoltare şi pentru a disemina descoperirile sale printre actorii şi utilizatorii Toate acestea au permis multor ţări de a icircmbunătăţi imaginea Ministerelor Muncii

De a ajuta persoanele să devină apţi de muncă prin instruire prin dezvoltarea abilităţilor şi educaţie este de o importanţă crucială icircn sensul icircmbunătăţirii şi susţinerii productivităţii sale şi oportunităţilor de cacircştig din muncă Acest lucru contribuie la consolidarea mobilităţii sale pe piaţa muncii şi oferă un potenţial pentru o alegere mai mare icircn materie de carieră Recomandarea OIM no 158 privind Administrarea Muncii subliniază relaţia dintre ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane şi insistă asupra necesităţii politicilor şi programelor coordonate şi comprehensive de formare profesională stracircns legate de ocuparea forţei de muncă Participarea administraţiei muncii la formarea profesională poate fi realizată printr-o varietate de modalităţi care pot fi exprimate prin integrare directă a organelor permanente elaborarea coordonarea şisau executarea programelor şi cooperarea cu alte instituţii publice sau private inclusiv sindicatele şi entităţile antreprenoriale

Sistemul de Administrare a Muncii este de asemenea preocupat de politicile pasive ale muncii şi anume de Icircndemnizaţiile de Şomaj Termenul ldquoicircndemnizaţiile de şomajrdquo se referă la toate formele de venit de suport al şomerilor Aceste icircndemnizaţii sunt divizate icircn două categorii laquo asigurare-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile sunt finanţate preponderent din contribuţii şi laquo asistenţă-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile icircn mod normal sunt finanţate din impozite şi depinde de nevoile şi de testarea mijloacelor Managementul acestor programe poate fi făcut direct de către Administraţia Muncii (de obicei Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă SPOFM) de o altă instituţie de stat sau de partenerii sociali

44 Cercetări

Ultima funcţie majoră a Sistemului de Administrare a Muncii ţine de informare şi cercetări icircn domeniul muncii Această ar putea să se refere la colectarea informaţiei analiza pieţei muncii studii prognoze diseminarea informaţiei datele statistice şi relaţiile cu mass-media

Articolul 6 paragraful 2(b) al Convenţiei OIM privind Administrarea Muncii stipulează că ldquo autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii vor studia şi vor urmări situaţia angajaţilor şomerilor şi persoanelor angajaţi parţial luacircnd icircn consideraţie legile şi reglementările naţionale cacirct şi practica naţională referitor la condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare să atragă atenţia asupra neajunsurilor şi abuzului icircn asemenea condiţii şi să prezinte propuneri referitor la modalitatea depăşirii acestorardquo

Statutul rolul şi funcţiile organului de cercetări icircn domeniul sistemului de administrare a muncii sunt definite icircn mod diferit icircn fiecare ţară şi

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

13

depinde de premizele istorice ale pieţei muncii şi politicile guvernului Icircn mai multe ministere ale muncii şi alte ministere responsabile de muncă şi ocupare a forţei de muncă existe un departament sau structuri aferente care studiază condiţiile de muncă şi ocuparea forţei de muncă Informaţia obţinută de ei vine din diferite surse inclusiv inspecţiile muncii şi studiile efectuate de către secţiile statistice din minister cacirct şi departamentul de statistică Ministere mari ale muncii au departamentele lor proprii de statistică şi cercetări care deseori activează icircn cooperare icircn special cu universităţi sau cu institute de cercetări

Chiar dacă Convenţia 150 a OIM nu stipulează nimic specific referitor la datele statistice alte convenţii ale OIM fac o referinţă mai concretă asupra acestui rol cheie al Administraţiei Muncii Recomandarea No158 conţine o prevedere (sect 20 (2)) privind efectul informaţiei sau raporturilor pe care fiecare dintre servicii ale administraţiei muncii trebuie să le furnizeze ministerului care trebuie să conţină datele statistice corespunzătoare pentru a permite evaluarea tendinţelor actuale şi previzibile de dezvoltare icircn domeniile de interes major pentru sistemul de administrare a muncii Articolul 1 al Convenţiei 160 (1985) privind Statistica Muncii stipulează că fiecare Stat membru care o ratifică va colecta periodic şi va publica statistica muncii de bază care ar include populaţia activă ocuparea şomajul accidentele de muncă maladiile profesionale şi conflictele de muncă

Datele statistice colectate de către secţiile sau instituţiile de cercetări generează un product aferent administraţiei muncii sau sunt colectate direct prin studii estimative sau prin colectarea informaţiei Informaţia este utilizată preponderent pentru a structura politicile de muncă corespunzătoare şi anume pentru

A icircnţelege condiţiile de muncă şi de viaţă cum ar fi securitatea sănătatea securitatea socială ameliorarea condiţiilor de muncă etc

A formula politici pentru grupurile ţintă cum sunt femeile copiii şi muncitorii din sectorul informal

A monitoriza relaţiile de muncă şi conflictele de muncă a asigura respectarea legislaţiei muncii şi a face faţă dificultăţilor icircntacircmpinate de angajatori şi angajaţi

A aprecia natura ocupării forţei de muncă şi şomajului abilităţilor necesare pentru diferite locuri de muncă lacunele icircn programele de dezvoltare a abilităţilor etc

A elabora măsuri de protecţie a muncii icircn economie informală

O muncă obiectivă a instituţiilor de cercetări din cadrul sistemului de administrare a muncii nu poate efectuată icircn absenţa datelor statistice calitative

Statistica muncii disponibilă icircn zilele noastre icircn majoritatea ministerelor muncii se referă la domeniile următoare Forţa de Muncă Ocuparea Forţei de Muncă Angajarea parţială şi Şomajul Icircnregistrarea şi plasarea

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

14

de către serviciile de ocupare a forţei de muncă Clasificarea pe sectoare Clasificarea pe vacircrstă sex Educaţie Clasificarea pe profesii Clasificarea pe statut Informaţii privind salarii Structura salariului şi distribuirea salariilor Minime Salariul mediu şi Orele de lucru Remunerarea egală Costul muncii Relaţiile de Muncă Conflictele de Muncă şi zilele de lucru pierdute icircn greve şi lockout-uri etc Natura conflictelor Clasificarea pe Regiuni şi Sectoare Securitatea Socială Fondurile de economii şi fondurile de pensii Bonusuri compensaţii acordate muncitorilor alocaţii etc maladii profesionale Accidente de muncă productivitatea şi indicele productivităţii Muncitorii icircn Mediul Rural şi icircn Sectorul Informal Emigrarea MuncitorilorMigraţia muncitorilor Raportarea anuală privind implementarea diferitor legi ale muncii Condiţiile de Muncă şi de Viaţă ale Muncitorilor icircn sectoare şi domenii specifice ocuparea forţei de muncă a tinerilor

Majoritatea ministerelor efectuează cercetări icircn diferite domenii cum ar fi nivelul de ocupare raporturile de muncă abilităţi tehnice salarii etc Sunt de asemenea icircntreprinse studiile efectuate asupra unui grup specific de muncitori şi asupra muncitorilor din anumit sector De obicei un departament sau o direcţie de cercetări din cadrul Ministerului Muncii realizează această activitate Institutul naţional al muncii icircn mai multe ţări de asemenea efectuează cercetări destinate elaborării politicilor Icircn ţările mari guvernele statelor sau provinciilor de asemenea au institute de cercetări

Icircn multe ţări efectuarea studiilor şi cercetărilor in domeniul muncii este o funcţie cheie a organelor naţionale de dialog social cum ar fi consiliile naţionale ale muncii sau consiliile economice şi sociale Valoarea acestor studii este reprezentată prin utilizarea unei abordări integre care implică de la bun icircnceput partenerii sociali icircn producerea analiza şi interpretarea datelor

5 NOILE PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA MUNCII

Administraţia muncii se confruntă cu provocări noi şi cele mai vechi care icircn condiţii de globalizare şi de criză economică devin deosebit de urgente Referinţa se face icircn mod special la

Economia informală

Muncitorii migranţi

Raporturile de muncă şi munca nedeclarată

HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

15

51 Economia Informală

Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată

Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală

Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate

Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică

Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

16

52 Muncitorii Migranţi

Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului

Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor

Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie

Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie

Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală

53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată

Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

17

Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale

Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate

Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede

Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă

Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi

Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă

54 HIVSIDA

Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament

Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil

Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

18

icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament

Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii

Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA

Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii

Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri

Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă

Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea

Egalitatea gender

Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)

Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA

Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate

Confidenţialitatea

Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere

Prevenirea

Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA

6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII

O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii

La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

19

Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor

De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi

De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale

De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor

De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15

De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii

Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social

Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului

Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice

Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză

15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

20

serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii

Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile

De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)

7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII

Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo

Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo

Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii

16

De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

21

Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice

71 Organul central

La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate

Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne

Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare

Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale

Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe

Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate

Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

22

Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale

72 Coordonarea icircntre ministere

Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private

Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei

Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)

Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol

73 Coordonarea cu agenţii

Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii

Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice

Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

23

ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent

Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză

74 Funcţiile delegate partenerilor sociali

Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo

Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională

Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop

75 Coordonare teritorială

Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale

Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată

Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

24

Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate

Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate

8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE

Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat

Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)

Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire

81 Instruire

Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)

Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale

Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

25

naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

27

SUMAR

Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii

C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor

Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii

Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii

Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent

Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă

O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public

Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

28

Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive

Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

29

EXERCIŢII

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

31

Exercţiu 1

Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii

Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre

Discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

33

Exercţiu 2

Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează

ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii

ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)

SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen

O discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

11

orientarea profesională12 icircn alte ţări această funcţie este icircmpărţită icircntre cacircteva ministere inclusiv ministerul muncii şi icircn unele ţări acest rol este divizat nu numai icircntre diferite ministere dar şi cu autorităţile publice descentralizate la nivel de unităţi federale sau provincii13

Unele ţări au organe sectoriale bi- sau tripartite expres responsabile pentru ocuparea forţei de muncă şi piaţa muncii care participă la pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă14

Deseori sistemul naţional de administrare a muncii include un serviciu public gratuit de ocupare a forţei de muncă (SPGOFM) Motivul de bază al rolului (SPGOFM) este că pe de o parte acesta icircmbunătăţeşte transparenta pieţei muncii şi pe de altă parte el oferă un ajutor special celor care ar putea fi astfel dezavantajate pe piaţa muncii Din punct de vedere instituţional (SPGOFM) poate chiar să fie parte a unui departament guvernamental ori să fie autonom şi icircn ultima instanţă cu implicarea partenerilor sociali (reprezentanţilor patronilor şi muncitorilor) icircn consiliul lor de supraveghere

Administraţia muncii poate juca un rol important pentru a ajuta icircn găsirea unei balanţe dintre oferta şi cererea muncii Plasarea icircn cacircmpul muncii sau funcţia de mediere a muncii a fost transformată icircn anii 70 cu introducerea diferitor modalităţi de echilibrare a cererii şi ofertei forţei de muncă Icircn unele ţări Administraţiile Muncii au fost capabile să facă faţă schimbărilor şi au reorganizat SPGOFM a lor pentru a oferi servicii eficiente şi persoanelor icircn căutarea locului de muncă şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluarea abilităţilor orientarea şi consilierea profesională informarea privind piaţa muncii baza de date

Noile tehnologii (bănci de date reţele World Wide Web (Internet) etc) ajută icircn facilitarea comunicării icircn icircmbunătăţirea serviciilor şi creşterii flexibilităţii pentru a satisface necesităţile cetăţenilor Ele oferă o cale puternică de livrare a informaţiei publicului un acces direct la serviciile variate de administrare a muncii la sisteme care icircntrunesc informaţia privind locurile vacante şi cele cu persoanele icircn căutarea unui loc de muncă

Eficacitatea sistemului de administrare a muncii depinde de asemenea de abilitatea sa de a genera o informaţie sigură privind piaţa muncii (IPM) O informaţie sigură şi actualizată privind piaţa muncii este un element vital icircn planificarea ocupării forţei de muncă Rolul administraţiei muncii icircn informarea privind piaţa muncii este şi cel al producătorului informaţiei privind piaţa muncii (deseori ca un product secundar al funcţiilor sale zilnice) şi cel al utilizatorului de informaţie privind piaţa muncii Piaţa muncii semnalează transmite avertizările despre schimbările relevante pe piaţa muncii sau confirmă tendinţele observate anterior asiguracircnd astfel un temei pentru persoanele cu putere de decizie Colectarea datelor statistice dezagregate pe sexe est vitală icircn acest sens pentru a putea decela schimbările structurale bazate pe gender şi pentru a formula politici de ocupare a forţei de muncă sensibile

12

de ex Australia Ghana Tunisia şi Regatul Unit al Britaniei 13

de ex Australia Belgia Germania şi Noua Zelanda 14

de ex Italia Algeria Columbia şi Danemarca

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

12

la noţiunea gender Cacircteva administraţii muncii pentru a mări capacităţile sale de a obţine informaţii comprehensive şi la timp despre schimbarea tendinţelor industriale şi natura forţei de muncă au instituit Unităţi de Analiză a Pieţei Muncii sau laquo Observatorii raquo pentru a avea o idee privind tendinţele pieţei muncii icircn dezvoltare şi pentru a disemina descoperirile sale printre actorii şi utilizatorii Toate acestea au permis multor ţări de a icircmbunătăţi imaginea Ministerelor Muncii

De a ajuta persoanele să devină apţi de muncă prin instruire prin dezvoltarea abilităţilor şi educaţie este de o importanţă crucială icircn sensul icircmbunătăţirii şi susţinerii productivităţii sale şi oportunităţilor de cacircştig din muncă Acest lucru contribuie la consolidarea mobilităţii sale pe piaţa muncii şi oferă un potenţial pentru o alegere mai mare icircn materie de carieră Recomandarea OIM no 158 privind Administrarea Muncii subliniază relaţia dintre ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane şi insistă asupra necesităţii politicilor şi programelor coordonate şi comprehensive de formare profesională stracircns legate de ocuparea forţei de muncă Participarea administraţiei muncii la formarea profesională poate fi realizată printr-o varietate de modalităţi care pot fi exprimate prin integrare directă a organelor permanente elaborarea coordonarea şisau executarea programelor şi cooperarea cu alte instituţii publice sau private inclusiv sindicatele şi entităţile antreprenoriale

Sistemul de Administrare a Muncii este de asemenea preocupat de politicile pasive ale muncii şi anume de Icircndemnizaţiile de Şomaj Termenul ldquoicircndemnizaţiile de şomajrdquo se referă la toate formele de venit de suport al şomerilor Aceste icircndemnizaţii sunt divizate icircn două categorii laquo asigurare-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile sunt finanţate preponderent din contribuţii şi laquo asistenţă-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile icircn mod normal sunt finanţate din impozite şi depinde de nevoile şi de testarea mijloacelor Managementul acestor programe poate fi făcut direct de către Administraţia Muncii (de obicei Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă SPOFM) de o altă instituţie de stat sau de partenerii sociali

44 Cercetări

Ultima funcţie majoră a Sistemului de Administrare a Muncii ţine de informare şi cercetări icircn domeniul muncii Această ar putea să se refere la colectarea informaţiei analiza pieţei muncii studii prognoze diseminarea informaţiei datele statistice şi relaţiile cu mass-media

Articolul 6 paragraful 2(b) al Convenţiei OIM privind Administrarea Muncii stipulează că ldquo autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii vor studia şi vor urmări situaţia angajaţilor şomerilor şi persoanelor angajaţi parţial luacircnd icircn consideraţie legile şi reglementările naţionale cacirct şi practica naţională referitor la condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare să atragă atenţia asupra neajunsurilor şi abuzului icircn asemenea condiţii şi să prezinte propuneri referitor la modalitatea depăşirii acestorardquo

Statutul rolul şi funcţiile organului de cercetări icircn domeniul sistemului de administrare a muncii sunt definite icircn mod diferit icircn fiecare ţară şi

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

13

depinde de premizele istorice ale pieţei muncii şi politicile guvernului Icircn mai multe ministere ale muncii şi alte ministere responsabile de muncă şi ocupare a forţei de muncă existe un departament sau structuri aferente care studiază condiţiile de muncă şi ocuparea forţei de muncă Informaţia obţinută de ei vine din diferite surse inclusiv inspecţiile muncii şi studiile efectuate de către secţiile statistice din minister cacirct şi departamentul de statistică Ministere mari ale muncii au departamentele lor proprii de statistică şi cercetări care deseori activează icircn cooperare icircn special cu universităţi sau cu institute de cercetări

Chiar dacă Convenţia 150 a OIM nu stipulează nimic specific referitor la datele statistice alte convenţii ale OIM fac o referinţă mai concretă asupra acestui rol cheie al Administraţiei Muncii Recomandarea No158 conţine o prevedere (sect 20 (2)) privind efectul informaţiei sau raporturilor pe care fiecare dintre servicii ale administraţiei muncii trebuie să le furnizeze ministerului care trebuie să conţină datele statistice corespunzătoare pentru a permite evaluarea tendinţelor actuale şi previzibile de dezvoltare icircn domeniile de interes major pentru sistemul de administrare a muncii Articolul 1 al Convenţiei 160 (1985) privind Statistica Muncii stipulează că fiecare Stat membru care o ratifică va colecta periodic şi va publica statistica muncii de bază care ar include populaţia activă ocuparea şomajul accidentele de muncă maladiile profesionale şi conflictele de muncă

Datele statistice colectate de către secţiile sau instituţiile de cercetări generează un product aferent administraţiei muncii sau sunt colectate direct prin studii estimative sau prin colectarea informaţiei Informaţia este utilizată preponderent pentru a structura politicile de muncă corespunzătoare şi anume pentru

A icircnţelege condiţiile de muncă şi de viaţă cum ar fi securitatea sănătatea securitatea socială ameliorarea condiţiilor de muncă etc

A formula politici pentru grupurile ţintă cum sunt femeile copiii şi muncitorii din sectorul informal

A monitoriza relaţiile de muncă şi conflictele de muncă a asigura respectarea legislaţiei muncii şi a face faţă dificultăţilor icircntacircmpinate de angajatori şi angajaţi

A aprecia natura ocupării forţei de muncă şi şomajului abilităţilor necesare pentru diferite locuri de muncă lacunele icircn programele de dezvoltare a abilităţilor etc

A elabora măsuri de protecţie a muncii icircn economie informală

O muncă obiectivă a instituţiilor de cercetări din cadrul sistemului de administrare a muncii nu poate efectuată icircn absenţa datelor statistice calitative

Statistica muncii disponibilă icircn zilele noastre icircn majoritatea ministerelor muncii se referă la domeniile următoare Forţa de Muncă Ocuparea Forţei de Muncă Angajarea parţială şi Şomajul Icircnregistrarea şi plasarea

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

14

de către serviciile de ocupare a forţei de muncă Clasificarea pe sectoare Clasificarea pe vacircrstă sex Educaţie Clasificarea pe profesii Clasificarea pe statut Informaţii privind salarii Structura salariului şi distribuirea salariilor Minime Salariul mediu şi Orele de lucru Remunerarea egală Costul muncii Relaţiile de Muncă Conflictele de Muncă şi zilele de lucru pierdute icircn greve şi lockout-uri etc Natura conflictelor Clasificarea pe Regiuni şi Sectoare Securitatea Socială Fondurile de economii şi fondurile de pensii Bonusuri compensaţii acordate muncitorilor alocaţii etc maladii profesionale Accidente de muncă productivitatea şi indicele productivităţii Muncitorii icircn Mediul Rural şi icircn Sectorul Informal Emigrarea MuncitorilorMigraţia muncitorilor Raportarea anuală privind implementarea diferitor legi ale muncii Condiţiile de Muncă şi de Viaţă ale Muncitorilor icircn sectoare şi domenii specifice ocuparea forţei de muncă a tinerilor

Majoritatea ministerelor efectuează cercetări icircn diferite domenii cum ar fi nivelul de ocupare raporturile de muncă abilităţi tehnice salarii etc Sunt de asemenea icircntreprinse studiile efectuate asupra unui grup specific de muncitori şi asupra muncitorilor din anumit sector De obicei un departament sau o direcţie de cercetări din cadrul Ministerului Muncii realizează această activitate Institutul naţional al muncii icircn mai multe ţări de asemenea efectuează cercetări destinate elaborării politicilor Icircn ţările mari guvernele statelor sau provinciilor de asemenea au institute de cercetări

Icircn multe ţări efectuarea studiilor şi cercetărilor in domeniul muncii este o funcţie cheie a organelor naţionale de dialog social cum ar fi consiliile naţionale ale muncii sau consiliile economice şi sociale Valoarea acestor studii este reprezentată prin utilizarea unei abordări integre care implică de la bun icircnceput partenerii sociali icircn producerea analiza şi interpretarea datelor

5 NOILE PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA MUNCII

Administraţia muncii se confruntă cu provocări noi şi cele mai vechi care icircn condiţii de globalizare şi de criză economică devin deosebit de urgente Referinţa se face icircn mod special la

Economia informală

Muncitorii migranţi

Raporturile de muncă şi munca nedeclarată

HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

15

51 Economia Informală

Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată

Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală

Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate

Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică

Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

16

52 Muncitorii Migranţi

Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului

Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor

Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie

Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie

Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală

53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată

Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

17

Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale

Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate

Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede

Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă

Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi

Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă

54 HIVSIDA

Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament

Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil

Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

18

icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament

Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii

Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA

Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii

Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri

Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă

Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea

Egalitatea gender

Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)

Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA

Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate

Confidenţialitatea

Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere

Prevenirea

Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA

6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII

O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii

La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

19

Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor

De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi

De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale

De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor

De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15

De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii

Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social

Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului

Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice

Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză

15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

20

serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii

Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile

De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)

7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII

Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo

Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo

Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii

16

De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

21

Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice

71 Organul central

La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate

Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne

Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare

Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale

Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe

Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate

Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

22

Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale

72 Coordonarea icircntre ministere

Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private

Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei

Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)

Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol

73 Coordonarea cu agenţii

Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii

Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice

Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

23

ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent

Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză

74 Funcţiile delegate partenerilor sociali

Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo

Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională

Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop

75 Coordonare teritorială

Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale

Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată

Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

24

Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate

Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate

8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE

Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat

Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)

Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire

81 Instruire

Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)

Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale

Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

25

naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

27

SUMAR

Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii

C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor

Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii

Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii

Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent

Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă

O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public

Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

28

Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive

Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

29

EXERCIŢII

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

31

Exercţiu 1

Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii

Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre

Discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

33

Exercţiu 2

Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează

ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii

ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)

SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen

O discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

12

la noţiunea gender Cacircteva administraţii muncii pentru a mări capacităţile sale de a obţine informaţii comprehensive şi la timp despre schimbarea tendinţelor industriale şi natura forţei de muncă au instituit Unităţi de Analiză a Pieţei Muncii sau laquo Observatorii raquo pentru a avea o idee privind tendinţele pieţei muncii icircn dezvoltare şi pentru a disemina descoperirile sale printre actorii şi utilizatorii Toate acestea au permis multor ţări de a icircmbunătăţi imaginea Ministerelor Muncii

De a ajuta persoanele să devină apţi de muncă prin instruire prin dezvoltarea abilităţilor şi educaţie este de o importanţă crucială icircn sensul icircmbunătăţirii şi susţinerii productivităţii sale şi oportunităţilor de cacircştig din muncă Acest lucru contribuie la consolidarea mobilităţii sale pe piaţa muncii şi oferă un potenţial pentru o alegere mai mare icircn materie de carieră Recomandarea OIM no 158 privind Administrarea Muncii subliniază relaţia dintre ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane şi insistă asupra necesităţii politicilor şi programelor coordonate şi comprehensive de formare profesională stracircns legate de ocuparea forţei de muncă Participarea administraţiei muncii la formarea profesională poate fi realizată printr-o varietate de modalităţi care pot fi exprimate prin integrare directă a organelor permanente elaborarea coordonarea şisau executarea programelor şi cooperarea cu alte instituţii publice sau private inclusiv sindicatele şi entităţile antreprenoriale

Sistemul de Administrare a Muncii este de asemenea preocupat de politicile pasive ale muncii şi anume de Icircndemnizaţiile de Şomaj Termenul ldquoicircndemnizaţiile de şomajrdquo se referă la toate formele de venit de suport al şomerilor Aceste icircndemnizaţii sunt divizate icircn două categorii laquo asigurare-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile sunt finanţate preponderent din contribuţii şi laquo asistenţă-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile icircn mod normal sunt finanţate din impozite şi depinde de nevoile şi de testarea mijloacelor Managementul acestor programe poate fi făcut direct de către Administraţia Muncii (de obicei Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă SPOFM) de o altă instituţie de stat sau de partenerii sociali

44 Cercetări

Ultima funcţie majoră a Sistemului de Administrare a Muncii ţine de informare şi cercetări icircn domeniul muncii Această ar putea să se refere la colectarea informaţiei analiza pieţei muncii studii prognoze diseminarea informaţiei datele statistice şi relaţiile cu mass-media

Articolul 6 paragraful 2(b) al Convenţiei OIM privind Administrarea Muncii stipulează că ldquo autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii vor studia şi vor urmări situaţia angajaţilor şomerilor şi persoanelor angajaţi parţial luacircnd icircn consideraţie legile şi reglementările naţionale cacirct şi practica naţională referitor la condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare să atragă atenţia asupra neajunsurilor şi abuzului icircn asemenea condiţii şi să prezinte propuneri referitor la modalitatea depăşirii acestorardquo

Statutul rolul şi funcţiile organului de cercetări icircn domeniul sistemului de administrare a muncii sunt definite icircn mod diferit icircn fiecare ţară şi

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

13

depinde de premizele istorice ale pieţei muncii şi politicile guvernului Icircn mai multe ministere ale muncii şi alte ministere responsabile de muncă şi ocupare a forţei de muncă existe un departament sau structuri aferente care studiază condiţiile de muncă şi ocuparea forţei de muncă Informaţia obţinută de ei vine din diferite surse inclusiv inspecţiile muncii şi studiile efectuate de către secţiile statistice din minister cacirct şi departamentul de statistică Ministere mari ale muncii au departamentele lor proprii de statistică şi cercetări care deseori activează icircn cooperare icircn special cu universităţi sau cu institute de cercetări

Chiar dacă Convenţia 150 a OIM nu stipulează nimic specific referitor la datele statistice alte convenţii ale OIM fac o referinţă mai concretă asupra acestui rol cheie al Administraţiei Muncii Recomandarea No158 conţine o prevedere (sect 20 (2)) privind efectul informaţiei sau raporturilor pe care fiecare dintre servicii ale administraţiei muncii trebuie să le furnizeze ministerului care trebuie să conţină datele statistice corespunzătoare pentru a permite evaluarea tendinţelor actuale şi previzibile de dezvoltare icircn domeniile de interes major pentru sistemul de administrare a muncii Articolul 1 al Convenţiei 160 (1985) privind Statistica Muncii stipulează că fiecare Stat membru care o ratifică va colecta periodic şi va publica statistica muncii de bază care ar include populaţia activă ocuparea şomajul accidentele de muncă maladiile profesionale şi conflictele de muncă

Datele statistice colectate de către secţiile sau instituţiile de cercetări generează un product aferent administraţiei muncii sau sunt colectate direct prin studii estimative sau prin colectarea informaţiei Informaţia este utilizată preponderent pentru a structura politicile de muncă corespunzătoare şi anume pentru

A icircnţelege condiţiile de muncă şi de viaţă cum ar fi securitatea sănătatea securitatea socială ameliorarea condiţiilor de muncă etc

A formula politici pentru grupurile ţintă cum sunt femeile copiii şi muncitorii din sectorul informal

A monitoriza relaţiile de muncă şi conflictele de muncă a asigura respectarea legislaţiei muncii şi a face faţă dificultăţilor icircntacircmpinate de angajatori şi angajaţi

A aprecia natura ocupării forţei de muncă şi şomajului abilităţilor necesare pentru diferite locuri de muncă lacunele icircn programele de dezvoltare a abilităţilor etc

A elabora măsuri de protecţie a muncii icircn economie informală

O muncă obiectivă a instituţiilor de cercetări din cadrul sistemului de administrare a muncii nu poate efectuată icircn absenţa datelor statistice calitative

Statistica muncii disponibilă icircn zilele noastre icircn majoritatea ministerelor muncii se referă la domeniile următoare Forţa de Muncă Ocuparea Forţei de Muncă Angajarea parţială şi Şomajul Icircnregistrarea şi plasarea

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

14

de către serviciile de ocupare a forţei de muncă Clasificarea pe sectoare Clasificarea pe vacircrstă sex Educaţie Clasificarea pe profesii Clasificarea pe statut Informaţii privind salarii Structura salariului şi distribuirea salariilor Minime Salariul mediu şi Orele de lucru Remunerarea egală Costul muncii Relaţiile de Muncă Conflictele de Muncă şi zilele de lucru pierdute icircn greve şi lockout-uri etc Natura conflictelor Clasificarea pe Regiuni şi Sectoare Securitatea Socială Fondurile de economii şi fondurile de pensii Bonusuri compensaţii acordate muncitorilor alocaţii etc maladii profesionale Accidente de muncă productivitatea şi indicele productivităţii Muncitorii icircn Mediul Rural şi icircn Sectorul Informal Emigrarea MuncitorilorMigraţia muncitorilor Raportarea anuală privind implementarea diferitor legi ale muncii Condiţiile de Muncă şi de Viaţă ale Muncitorilor icircn sectoare şi domenii specifice ocuparea forţei de muncă a tinerilor

Majoritatea ministerelor efectuează cercetări icircn diferite domenii cum ar fi nivelul de ocupare raporturile de muncă abilităţi tehnice salarii etc Sunt de asemenea icircntreprinse studiile efectuate asupra unui grup specific de muncitori şi asupra muncitorilor din anumit sector De obicei un departament sau o direcţie de cercetări din cadrul Ministerului Muncii realizează această activitate Institutul naţional al muncii icircn mai multe ţări de asemenea efectuează cercetări destinate elaborării politicilor Icircn ţările mari guvernele statelor sau provinciilor de asemenea au institute de cercetări

Icircn multe ţări efectuarea studiilor şi cercetărilor in domeniul muncii este o funcţie cheie a organelor naţionale de dialog social cum ar fi consiliile naţionale ale muncii sau consiliile economice şi sociale Valoarea acestor studii este reprezentată prin utilizarea unei abordări integre care implică de la bun icircnceput partenerii sociali icircn producerea analiza şi interpretarea datelor

5 NOILE PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA MUNCII

Administraţia muncii se confruntă cu provocări noi şi cele mai vechi care icircn condiţii de globalizare şi de criză economică devin deosebit de urgente Referinţa se face icircn mod special la

Economia informală

Muncitorii migranţi

Raporturile de muncă şi munca nedeclarată

HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

15

51 Economia Informală

Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată

Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală

Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate

Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică

Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

16

52 Muncitorii Migranţi

Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului

Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor

Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie

Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie

Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală

53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată

Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

17

Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale

Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate

Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede

Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă

Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi

Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă

54 HIVSIDA

Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament

Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil

Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

18

icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament

Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii

Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA

Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii

Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri

Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă

Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea

Egalitatea gender

Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)

Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA

Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate

Confidenţialitatea

Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere

Prevenirea

Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA

6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII

O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii

La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

19

Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor

De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi

De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale

De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor

De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15

De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii

Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social

Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului

Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice

Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză

15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

20

serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii

Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile

De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)

7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII

Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo

Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo

Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii

16

De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

21

Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice

71 Organul central

La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate

Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne

Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare

Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale

Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe

Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate

Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

22

Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale

72 Coordonarea icircntre ministere

Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private

Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei

Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)

Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol

73 Coordonarea cu agenţii

Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii

Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice

Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

23

ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent

Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză

74 Funcţiile delegate partenerilor sociali

Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo

Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională

Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop

75 Coordonare teritorială

Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale

Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată

Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

24

Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate

Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate

8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE

Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat

Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)

Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire

81 Instruire

Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)

Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale

Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

25

naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

27

SUMAR

Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii

C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor

Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii

Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii

Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent

Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă

O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public

Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

28

Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive

Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

29

EXERCIŢII

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

31

Exercţiu 1

Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii

Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre

Discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

33

Exercţiu 2

Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează

ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii

ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)

SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen

O discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

13

depinde de premizele istorice ale pieţei muncii şi politicile guvernului Icircn mai multe ministere ale muncii şi alte ministere responsabile de muncă şi ocupare a forţei de muncă existe un departament sau structuri aferente care studiază condiţiile de muncă şi ocuparea forţei de muncă Informaţia obţinută de ei vine din diferite surse inclusiv inspecţiile muncii şi studiile efectuate de către secţiile statistice din minister cacirct şi departamentul de statistică Ministere mari ale muncii au departamentele lor proprii de statistică şi cercetări care deseori activează icircn cooperare icircn special cu universităţi sau cu institute de cercetări

Chiar dacă Convenţia 150 a OIM nu stipulează nimic specific referitor la datele statistice alte convenţii ale OIM fac o referinţă mai concretă asupra acestui rol cheie al Administraţiei Muncii Recomandarea No158 conţine o prevedere (sect 20 (2)) privind efectul informaţiei sau raporturilor pe care fiecare dintre servicii ale administraţiei muncii trebuie să le furnizeze ministerului care trebuie să conţină datele statistice corespunzătoare pentru a permite evaluarea tendinţelor actuale şi previzibile de dezvoltare icircn domeniile de interes major pentru sistemul de administrare a muncii Articolul 1 al Convenţiei 160 (1985) privind Statistica Muncii stipulează că fiecare Stat membru care o ratifică va colecta periodic şi va publica statistica muncii de bază care ar include populaţia activă ocuparea şomajul accidentele de muncă maladiile profesionale şi conflictele de muncă

Datele statistice colectate de către secţiile sau instituţiile de cercetări generează un product aferent administraţiei muncii sau sunt colectate direct prin studii estimative sau prin colectarea informaţiei Informaţia este utilizată preponderent pentru a structura politicile de muncă corespunzătoare şi anume pentru

A icircnţelege condiţiile de muncă şi de viaţă cum ar fi securitatea sănătatea securitatea socială ameliorarea condiţiilor de muncă etc

A formula politici pentru grupurile ţintă cum sunt femeile copiii şi muncitorii din sectorul informal

A monitoriza relaţiile de muncă şi conflictele de muncă a asigura respectarea legislaţiei muncii şi a face faţă dificultăţilor icircntacircmpinate de angajatori şi angajaţi

A aprecia natura ocupării forţei de muncă şi şomajului abilităţilor necesare pentru diferite locuri de muncă lacunele icircn programele de dezvoltare a abilităţilor etc

A elabora măsuri de protecţie a muncii icircn economie informală

O muncă obiectivă a instituţiilor de cercetări din cadrul sistemului de administrare a muncii nu poate efectuată icircn absenţa datelor statistice calitative

Statistica muncii disponibilă icircn zilele noastre icircn majoritatea ministerelor muncii se referă la domeniile următoare Forţa de Muncă Ocuparea Forţei de Muncă Angajarea parţială şi Şomajul Icircnregistrarea şi plasarea

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

14

de către serviciile de ocupare a forţei de muncă Clasificarea pe sectoare Clasificarea pe vacircrstă sex Educaţie Clasificarea pe profesii Clasificarea pe statut Informaţii privind salarii Structura salariului şi distribuirea salariilor Minime Salariul mediu şi Orele de lucru Remunerarea egală Costul muncii Relaţiile de Muncă Conflictele de Muncă şi zilele de lucru pierdute icircn greve şi lockout-uri etc Natura conflictelor Clasificarea pe Regiuni şi Sectoare Securitatea Socială Fondurile de economii şi fondurile de pensii Bonusuri compensaţii acordate muncitorilor alocaţii etc maladii profesionale Accidente de muncă productivitatea şi indicele productivităţii Muncitorii icircn Mediul Rural şi icircn Sectorul Informal Emigrarea MuncitorilorMigraţia muncitorilor Raportarea anuală privind implementarea diferitor legi ale muncii Condiţiile de Muncă şi de Viaţă ale Muncitorilor icircn sectoare şi domenii specifice ocuparea forţei de muncă a tinerilor

Majoritatea ministerelor efectuează cercetări icircn diferite domenii cum ar fi nivelul de ocupare raporturile de muncă abilităţi tehnice salarii etc Sunt de asemenea icircntreprinse studiile efectuate asupra unui grup specific de muncitori şi asupra muncitorilor din anumit sector De obicei un departament sau o direcţie de cercetări din cadrul Ministerului Muncii realizează această activitate Institutul naţional al muncii icircn mai multe ţări de asemenea efectuează cercetări destinate elaborării politicilor Icircn ţările mari guvernele statelor sau provinciilor de asemenea au institute de cercetări

Icircn multe ţări efectuarea studiilor şi cercetărilor in domeniul muncii este o funcţie cheie a organelor naţionale de dialog social cum ar fi consiliile naţionale ale muncii sau consiliile economice şi sociale Valoarea acestor studii este reprezentată prin utilizarea unei abordări integre care implică de la bun icircnceput partenerii sociali icircn producerea analiza şi interpretarea datelor

5 NOILE PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA MUNCII

Administraţia muncii se confruntă cu provocări noi şi cele mai vechi care icircn condiţii de globalizare şi de criză economică devin deosebit de urgente Referinţa se face icircn mod special la

Economia informală

Muncitorii migranţi

Raporturile de muncă şi munca nedeclarată

HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

15

51 Economia Informală

Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată

Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală

Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate

Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică

Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

16

52 Muncitorii Migranţi

Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului

Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor

Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie

Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie

Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală

53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată

Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

17

Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale

Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate

Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede

Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă

Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi

Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă

54 HIVSIDA

Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament

Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil

Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

18

icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament

Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii

Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA

Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii

Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri

Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă

Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea

Egalitatea gender

Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)

Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA

Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate

Confidenţialitatea

Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere

Prevenirea

Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA

6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII

O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii

La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

19

Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor

De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi

De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale

De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor

De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15

De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii

Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social

Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului

Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice

Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză

15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

20

serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii

Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile

De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)

7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII

Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo

Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo

Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii

16

De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

21

Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice

71 Organul central

La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate

Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne

Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare

Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale

Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe

Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate

Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

22

Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale

72 Coordonarea icircntre ministere

Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private

Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei

Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)

Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol

73 Coordonarea cu agenţii

Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii

Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice

Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

23

ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent

Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză

74 Funcţiile delegate partenerilor sociali

Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo

Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională

Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop

75 Coordonare teritorială

Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale

Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată

Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

24

Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate

Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate

8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE

Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat

Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)

Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire

81 Instruire

Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)

Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale

Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

25

naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

27

SUMAR

Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii

C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor

Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii

Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii

Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent

Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă

O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public

Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

28

Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive

Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

29

EXERCIŢII

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

31

Exercţiu 1

Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii

Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre

Discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

33

Exercţiu 2

Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează

ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii

ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)

SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen

O discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

14

de către serviciile de ocupare a forţei de muncă Clasificarea pe sectoare Clasificarea pe vacircrstă sex Educaţie Clasificarea pe profesii Clasificarea pe statut Informaţii privind salarii Structura salariului şi distribuirea salariilor Minime Salariul mediu şi Orele de lucru Remunerarea egală Costul muncii Relaţiile de Muncă Conflictele de Muncă şi zilele de lucru pierdute icircn greve şi lockout-uri etc Natura conflictelor Clasificarea pe Regiuni şi Sectoare Securitatea Socială Fondurile de economii şi fondurile de pensii Bonusuri compensaţii acordate muncitorilor alocaţii etc maladii profesionale Accidente de muncă productivitatea şi indicele productivităţii Muncitorii icircn Mediul Rural şi icircn Sectorul Informal Emigrarea MuncitorilorMigraţia muncitorilor Raportarea anuală privind implementarea diferitor legi ale muncii Condiţiile de Muncă şi de Viaţă ale Muncitorilor icircn sectoare şi domenii specifice ocuparea forţei de muncă a tinerilor

Majoritatea ministerelor efectuează cercetări icircn diferite domenii cum ar fi nivelul de ocupare raporturile de muncă abilităţi tehnice salarii etc Sunt de asemenea icircntreprinse studiile efectuate asupra unui grup specific de muncitori şi asupra muncitorilor din anumit sector De obicei un departament sau o direcţie de cercetări din cadrul Ministerului Muncii realizează această activitate Institutul naţional al muncii icircn mai multe ţări de asemenea efectuează cercetări destinate elaborării politicilor Icircn ţările mari guvernele statelor sau provinciilor de asemenea au institute de cercetări

Icircn multe ţări efectuarea studiilor şi cercetărilor in domeniul muncii este o funcţie cheie a organelor naţionale de dialog social cum ar fi consiliile naţionale ale muncii sau consiliile economice şi sociale Valoarea acestor studii este reprezentată prin utilizarea unei abordări integre care implică de la bun icircnceput partenerii sociali icircn producerea analiza şi interpretarea datelor

5 NOILE PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA MUNCII

Administraţia muncii se confruntă cu provocări noi şi cele mai vechi care icircn condiţii de globalizare şi de criză economică devin deosebit de urgente Referinţa se face icircn mod special la

Economia informală

Muncitorii migranţi

Raporturile de muncă şi munca nedeclarată

HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

15

51 Economia Informală

Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată

Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală

Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate

Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică

Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

16

52 Muncitorii Migranţi

Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului

Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor

Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie

Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie

Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală

53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată

Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

17

Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale

Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate

Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede

Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă

Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi

Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă

54 HIVSIDA

Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament

Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil

Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

18

icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament

Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii

Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA

Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii

Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri

Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă

Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea

Egalitatea gender

Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)

Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA

Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate

Confidenţialitatea

Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere

Prevenirea

Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA

6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII

O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii

La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

19

Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor

De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi

De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale

De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor

De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15

De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii

Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social

Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului

Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice

Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză

15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

20

serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii

Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile

De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)

7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII

Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo

Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo

Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii

16

De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

21

Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice

71 Organul central

La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate

Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne

Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare

Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale

Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe

Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate

Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

22

Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale

72 Coordonarea icircntre ministere

Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private

Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei

Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)

Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol

73 Coordonarea cu agenţii

Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii

Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice

Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

23

ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent

Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză

74 Funcţiile delegate partenerilor sociali

Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo

Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională

Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop

75 Coordonare teritorială

Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale

Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată

Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

24

Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate

Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate

8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE

Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat

Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)

Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire

81 Instruire

Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)

Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale

Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

25

naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

27

SUMAR

Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii

C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor

Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii

Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii

Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent

Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă

O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public

Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

28

Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive

Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

29

EXERCIŢII

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

31

Exercţiu 1

Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii

Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre

Discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

33

Exercţiu 2

Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează

ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii

ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)

SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen

O discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

15

51 Economia Informală

Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată

Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală

Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate

Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică

Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

16

52 Muncitorii Migranţi

Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului

Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor

Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie

Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie

Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală

53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată

Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

17

Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale

Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate

Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede

Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă

Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi

Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă

54 HIVSIDA

Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament

Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil

Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

18

icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament

Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii

Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA

Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii

Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri

Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă

Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea

Egalitatea gender

Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)

Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA

Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate

Confidenţialitatea

Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere

Prevenirea

Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA

6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII

O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii

La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

19

Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor

De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi

De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale

De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor

De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15

De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii

Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social

Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului

Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice

Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză

15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

20

serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii

Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile

De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)

7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII

Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo

Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo

Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii

16

De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

21

Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice

71 Organul central

La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate

Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne

Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare

Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale

Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe

Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate

Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

22

Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale

72 Coordonarea icircntre ministere

Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private

Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei

Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)

Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol

73 Coordonarea cu agenţii

Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii

Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice

Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

23

ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent

Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză

74 Funcţiile delegate partenerilor sociali

Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo

Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională

Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop

75 Coordonare teritorială

Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale

Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată

Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

24

Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate

Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate

8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE

Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat

Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)

Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire

81 Instruire

Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)

Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale

Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

25

naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

27

SUMAR

Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii

C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor

Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii

Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii

Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent

Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă

O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public

Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

28

Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive

Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

29

EXERCIŢII

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

31

Exercţiu 1

Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii

Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre

Discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

33

Exercţiu 2

Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează

ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii

ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)

SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen

O discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

16

52 Muncitorii Migranţi

Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului

Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor

Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie

Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie

Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală

53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată

Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

17

Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale

Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate

Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede

Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă

Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi

Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă

54 HIVSIDA

Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament

Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil

Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

18

icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament

Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii

Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA

Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii

Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri

Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă

Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea

Egalitatea gender

Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)

Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA

Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate

Confidenţialitatea

Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere

Prevenirea

Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA

6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII

O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii

La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

19

Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor

De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi

De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale

De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor

De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15

De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii

Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social

Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului

Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice

Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză

15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

20

serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii

Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile

De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)

7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII

Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo

Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo

Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii

16

De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

21

Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice

71 Organul central

La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate

Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne

Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare

Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale

Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe

Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate

Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

22

Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale

72 Coordonarea icircntre ministere

Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private

Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei

Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)

Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol

73 Coordonarea cu agenţii

Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii

Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice

Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

23

ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent

Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză

74 Funcţiile delegate partenerilor sociali

Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo

Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională

Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop

75 Coordonare teritorială

Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale

Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată

Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

24

Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate

Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate

8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE

Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat

Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)

Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire

81 Instruire

Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)

Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale

Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

25

naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

27

SUMAR

Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii

C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor

Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii

Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii

Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent

Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă

O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public

Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

28

Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive

Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

29

EXERCIŢII

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

31

Exercţiu 1

Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii

Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre

Discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

33

Exercţiu 2

Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează

ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii

ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)

SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen

O discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

17

Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale

Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate

Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede

Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă

Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi

Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă

54 HIVSIDA

Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament

Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil

Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

18

icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament

Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii

Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA

Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii

Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri

Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă

Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea

Egalitatea gender

Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)

Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA

Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate

Confidenţialitatea

Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere

Prevenirea

Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA

6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII

O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii

La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

19

Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor

De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi

De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale

De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor

De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15

De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii

Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social

Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului

Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice

Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză

15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

20

serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii

Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile

De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)

7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII

Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo

Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo

Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii

16

De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

21

Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice

71 Organul central

La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate

Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne

Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare

Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale

Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe

Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate

Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

22

Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale

72 Coordonarea icircntre ministere

Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private

Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei

Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)

Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol

73 Coordonarea cu agenţii

Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii

Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice

Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

23

ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent

Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză

74 Funcţiile delegate partenerilor sociali

Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo

Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională

Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop

75 Coordonare teritorială

Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale

Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată

Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

24

Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate

Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate

8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE

Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat

Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)

Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire

81 Instruire

Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)

Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale

Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

25

naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

27

SUMAR

Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii

C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor

Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii

Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii

Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent

Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă

O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public

Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

28

Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive

Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

29

EXERCIŢII

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

31

Exercţiu 1

Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii

Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre

Discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

33

Exercţiu 2

Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează

ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii

ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)

SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen

O discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

18

icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament

Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii

Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA

Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii

Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri

Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă

Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea

Egalitatea gender

Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)

Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA

Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate

Confidenţialitatea

Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere

Prevenirea

Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA

6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII

O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii

La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

19

Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor

De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi

De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale

De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor

De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15

De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii

Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social

Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului

Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice

Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză

15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

20

serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii

Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile

De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)

7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII

Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo

Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo

Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii

16

De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

21

Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice

71 Organul central

La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate

Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne

Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare

Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale

Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe

Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate

Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

22

Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale

72 Coordonarea icircntre ministere

Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private

Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei

Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)

Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol

73 Coordonarea cu agenţii

Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii

Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice

Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

23

ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent

Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză

74 Funcţiile delegate partenerilor sociali

Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo

Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională

Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop

75 Coordonare teritorială

Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale

Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată

Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

24

Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate

Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate

8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE

Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat

Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)

Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire

81 Instruire

Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)

Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale

Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

25

naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

27

SUMAR

Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii

C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor

Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii

Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii

Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent

Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă

O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public

Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

28

Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive

Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

29

EXERCIŢII

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

31

Exercţiu 1

Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii

Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre

Discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

33

Exercţiu 2

Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează

ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii

ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)

SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen

O discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

19

Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor

De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi

De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale

De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor

De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15

De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii

Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social

Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului

Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice

Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză

15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

20

serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii

Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile

De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)

7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII

Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo

Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo

Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii

16

De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

21

Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice

71 Organul central

La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate

Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne

Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare

Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale

Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe

Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate

Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

22

Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale

72 Coordonarea icircntre ministere

Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private

Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei

Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)

Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol

73 Coordonarea cu agenţii

Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii

Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice

Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

23

ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent

Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză

74 Funcţiile delegate partenerilor sociali

Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo

Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională

Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop

75 Coordonare teritorială

Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale

Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată

Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

24

Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate

Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate

8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE

Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat

Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)

Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire

81 Instruire

Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)

Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale

Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

25

naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

27

SUMAR

Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii

C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor

Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii

Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii

Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent

Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă

O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public

Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

28

Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive

Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

29

EXERCIŢII

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

31

Exercţiu 1

Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii

Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre

Discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

33

Exercţiu 2

Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează

ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii

ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)

SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen

O discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

20

serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii

Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile

De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)

7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII

Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo

Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo

Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii

16

De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

21

Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice

71 Organul central

La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate

Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne

Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare

Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale

Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe

Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate

Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

22

Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale

72 Coordonarea icircntre ministere

Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private

Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei

Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)

Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol

73 Coordonarea cu agenţii

Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii

Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice

Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

23

ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent

Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză

74 Funcţiile delegate partenerilor sociali

Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo

Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională

Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop

75 Coordonare teritorială

Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale

Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată

Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

24

Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate

Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate

8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE

Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat

Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)

Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire

81 Instruire

Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)

Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale

Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

25

naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

27

SUMAR

Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii

C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor

Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii

Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii

Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent

Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă

O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public

Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

28

Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive

Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

29

EXERCIŢII

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

31

Exercţiu 1

Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii

Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre

Discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

33

Exercţiu 2

Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează

ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii

ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)

SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen

O discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

21

Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice

71 Organul central

La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate

Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne

Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare

Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale

Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe

Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate

Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

22

Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale

72 Coordonarea icircntre ministere

Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private

Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei

Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)

Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol

73 Coordonarea cu agenţii

Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii

Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice

Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

23

ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent

Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză

74 Funcţiile delegate partenerilor sociali

Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo

Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională

Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop

75 Coordonare teritorială

Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale

Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată

Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

24

Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate

Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate

8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE

Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat

Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)

Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire

81 Instruire

Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)

Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale

Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

25

naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

27

SUMAR

Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii

C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor

Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii

Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii

Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent

Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă

O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public

Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

28

Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive

Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

29

EXERCIŢII

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

31

Exercţiu 1

Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii

Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre

Discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

33

Exercţiu 2

Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează

ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii

ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)

SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen

O discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

22

Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale

72 Coordonarea icircntre ministere

Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private

Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei

Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)

Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol

73 Coordonarea cu agenţii

Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii

Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice

Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

23

ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent

Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză

74 Funcţiile delegate partenerilor sociali

Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo

Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională

Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop

75 Coordonare teritorială

Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale

Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată

Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

24

Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate

Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate

8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE

Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat

Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)

Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire

81 Instruire

Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)

Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale

Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

25

naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

27

SUMAR

Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii

C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor

Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii

Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii

Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent

Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă

O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public

Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

28

Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive

Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

29

EXERCIŢII

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

31

Exercţiu 1

Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii

Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre

Discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

33

Exercţiu 2

Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează

ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii

ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)

SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen

O discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

23

ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent

Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză

74 Funcţiile delegate partenerilor sociali

Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo

Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională

Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop

75 Coordonare teritorială

Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale

Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată

Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

24

Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate

Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate

8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE

Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat

Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)

Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire

81 Instruire

Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)

Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale

Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

25

naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

27

SUMAR

Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii

C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor

Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii

Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii

Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent

Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă

O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public

Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

28

Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive

Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

29

EXERCIŢII

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

31

Exercţiu 1

Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii

Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre

Discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

33

Exercţiu 2

Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează

ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii

ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)

SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen

O discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

24

Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate

Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate

8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE

Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat

Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)

Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire

81 Instruire

Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)

Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale

Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

25

naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

27

SUMAR

Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii

C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor

Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii

Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii

Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent

Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă

O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public

Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

28

Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive

Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

29

EXERCIŢII

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

31

Exercţiu 1

Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii

Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre

Discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

33

Exercţiu 2

Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează

ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii

ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)

SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen

O discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

25

naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

27

SUMAR

Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii

C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor

Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii

Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii

Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent

Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă

O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public

Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

28

Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive

Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

29

EXERCIŢII

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

31

Exercţiu 1

Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii

Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre

Discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

33

Exercţiu 2

Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează

ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii

ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)

SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen

O discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

27

SUMAR

Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii

C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor

Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii

Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii

Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent

Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă

O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public

Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

28

Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive

Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

29

EXERCIŢII

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

31

Exercţiu 1

Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii

Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre

Discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

33

Exercţiu 2

Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează

ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii

ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)

SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen

O discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

28

Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive

Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

29

EXERCIŢII

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

31

Exercţiu 1

Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii

Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre

Discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

33

Exercţiu 2

Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează

ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii

ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)

SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen

O discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

29

EXERCIŢII

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

31

Exercţiu 1

Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii

Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre

Discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

33

Exercţiu 2

Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează

ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii

ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)

SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen

O discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

31

Exercţiu 1

Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii

Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre

Discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

33

Exercţiu 2

Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează

ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii

ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)

SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen

O discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

33

Exercţiu 2

Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează

ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii

ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)

SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat

NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii

Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen

O discuţie generală va urma

TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

35

BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE

Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva

Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok

Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva

OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva

OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva

OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva

OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva

Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70

Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva

Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi

OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva

OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva

OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva

OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva

Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva

Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

36

Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva

Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi

Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi

Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva

Instrumente Cheie ale OIM

Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947

Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969

Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948

Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964

Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975

Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948

Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949

Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978

Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964

Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

37

ANEXE

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

39

ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa

luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările

existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947

Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind

organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul

unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi

consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele

principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de

muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea

profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de

asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin

şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească

realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi

recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor

angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi

recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul

la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind

aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective

1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă

aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că

organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea

obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi

după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea

muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct

pe ordinea de zi a sesiunii

după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale

adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia

privind administrarea muncii 1978

Articolul 1

icircn sensul prezentei convenţii

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

40

(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare

publică icircn sfera politicii naţionale a muncii

(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie

departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi

regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice

cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru

consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru

participarea acestora la activitatea organelor respective

Articolul 2

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu

legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite

activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special

organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor

angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 3

Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite

activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei

regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor

directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor

Articolul 4

Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura

condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui

sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate

Articolul 5

1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri

adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a

muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele

mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz

reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor

2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de

sectoare ale economiei

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

41

Articolul 6

1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor

fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea

coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn

cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a

legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza

2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe

icircn mod special

(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi

revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi

practica naţională

(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor

subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională

privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage

atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta

propuneri privind mijloacele de redresare a lor

(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi

organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica

naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la

nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre

autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi

icircntre asemenea organizaţii

(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective

asistenţă tehnică la solicitare

Articolul 7

Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~

prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct

mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă

extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a

muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare

cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a

unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi

(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte

categorii similare de lucrători agricoli

(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn

sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

42

(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători

(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor

Articolul 8

icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn

cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor

naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la

reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce

urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop

icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul

sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau

practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele

pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea

unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau

locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu

legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost

icircncredinţată

Articolul 10

1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din

persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost

desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea

activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente

2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare

necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale

Articolul 11

Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru

icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii

Articolul 12

1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei

Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul

general

2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul

general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre

3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat

Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

43

Articolul 13

1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe

la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia

printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi

icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la

icircnregistrarea ei

2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un

termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la

paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de

prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va

putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn

condiţiile prevăzute de prezentul articol

Articolul 14

1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor

statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor

ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale

organizaţiei

2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua

ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor

membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare

Articolul 15

Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica

Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului

102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi

actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente

Articolul 16

Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului

Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării

prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a

Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia

Articolul 17

1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască

total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel

a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va

determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

44

denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de

revizuire să fi intrat icircn vigoare

b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire

prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele

membre ale organizaţiei

2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său

pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire

Articolul 18

Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

45

ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII

1978

Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea

Sesiunea Conferinţei64

Data adoptării 26061978

I Prevederi Generale

II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

o Standardele Muncii

o Relaţiile de Muncă

o Ocuparea Forţei de Muncă

o Cercetările icircn domeniul Muncii

III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii

o Coordonare

o Resurse şi personal

o Organizare Internă

o Servicii Teritoriale

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii

Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al

Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi

Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente

inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii

(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă

1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi

Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii

privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi

Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi

Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea

obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea

adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv

şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi

Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi

angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor

internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi

negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Код поля изменен

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

46

Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic

orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar

icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor

au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi

Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul

funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi

Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar

completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978

adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt

următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea

Muncii 1978

I Prevederi generale

1 Icircn sensul acestei Recomandări

a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare

publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii

b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de

administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea

muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice

inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă

de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru

coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi

participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor

2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau

practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a

muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori

şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor

3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale

naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu

legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate

prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi

angajaţi

4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure

organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a

muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit

II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii

Standardele Muncii

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

47

5

1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn

consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile

determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica

naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea

şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor

relevante

2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale

să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea

promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul

negocierilor colective

6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a

muncii

Relaţii de Muncă

7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe

la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea

liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere

8

1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate

promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează

icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care

respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă

2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau

consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de

angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu

programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii

9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară

10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi

facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul

conflictelor colective

Ocuparea Forţei de Muncă

11

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea

controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

48

2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie

determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională

trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor

administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor

autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de

ocupare a forţei de muncă

12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să

coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de

muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă

programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de

şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe

şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de

muncă

13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor

de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a

reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea

cooperării lor icircn implementarea acestor politici

14

1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie

responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este

imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct

prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi

informării tehnice

2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor

forţei de muncă icircn planurile economice

3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi

angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind

politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung

15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit

de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă

16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă

legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate

comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul

combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii

regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării

anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată

17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile

prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la

elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane

comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

49

Cercetări icircn domeniul muncii

18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii

trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai

importante şi să icircncurajeze cercetările altora

III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii

Coordonare

19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia

naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a

asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn

organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea

informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea

măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale

20

1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn

conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere

informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau

altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi

organizaţiilor de angajatori şi angajaţi

2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să

includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele

icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o

evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn

domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii

3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să

disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes

general ce derivă din funcţionarea lui

4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie

să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor

asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii

internaţionale

21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie

reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de

angajatori şi angajaţi

Resurse şi Personal

22

1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de

administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo

50

adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova

efectivitatea sistemului

2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a

a importanţei funcţiilor care vor fi executate

b surselor materiale puse la dispoziţie personalului

c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate

pentru a fi efective

23

1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească

formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie

permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să

fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere

2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială

necesară pentru aceste servicii determinată de către organul

corespunzător

24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare

prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de

experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi

ulterioară icircn special la nivel regional

Organizare internă

25

1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă

unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre

programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin

legislaţia naţională

2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -

formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de

angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă

planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile

internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială

legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile

speciale de angajaţi

Servicii teritoriale

26

1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi

funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare

a muncii

2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone

1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii

51

a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor

diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile

reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate

b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi

mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale

c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi

clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a

legislaţiei icircn diferite zone