modul cadrul sistemului de administrare a munciiold.mmpsf.gov.md/file/ilo/module 1_ro.pdf · pentru...
TRANSCRIPT
Curricula CIF OIM
ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii 1
MODUL
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
1
Subiectul Modulului
Acest modul descrie conceptul rolurile şi funcţiile Sistemului de Administrare a Muncii aşa cum ele sunt definite icircn Convenţia OIM No150 şi Recomandarea No158
Obiective
La finele acestui modul participanţii vor putea
Să descrie rolul şi funcţiile de bază ale Administraţiei Muncii făcacircnd referinţă la Convenţia OIM No150 şi Recomandarea No 158
Să situeze Sistemul Inspecţiei Muncii icircntr-un cadru vast al Sistemului de Administrare a Muncii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
2
Cuprins
1 Introducere 3
2 Trecere icircn revistă istorică 3
3 Conceptul Sistemului de Administrare a Muncii 5
4 Rolurile cheie şi funcţiile Administraţiei Muncii 6
41 Standardele Muncii 7
42 Relaţii Industriale 8
43 Angajare 10
44 Cercetări 12
5 Noile provocări pentru Administrarea Muncii 14
51 Economia Informală 14
52 Muncitori Migranţi 15
53 Raporturi de muncă şu muncă nedeclarată 17
54 HIVSIDA 17
6 Abordarea gender icircn Administrarea Muncii 18
7 Organizarea sistemului naţional de Administrare a Muncii 19
71 Organul central 20
72 Coordonarea icircntre ministere 21
73 Coordonarea cu agenţii 21
74 Funcţiile delegate partenerilor sociali 22
75 Coordonare teritorială 22
8 Importanţa resurselor umane calificate 23
81 Formare 23
Sumar 25
Exerciţii 27
Exerciţiu 1 29
Exerciţiu 2 31
Bibliografia şi surse suplimentare 33
Anexe 35
Anexa 1 Convenţia OIM No150 37
Anexa 2 Recomandarea OIM No 158 43
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
3
1 INTRODUCRE
Inspecţia Muncii este un sub-sistem din cadrul unui sistem mai larg de Administrare a Muncii
Pentru a putea analiza rolul Inspecţiei Muncii şi reflecta asupra felului de consolidare şi modernizare a ei este important de a avea o viziune mai largă asupra Sistemului de Administrare a Muncii rolurile lui şi funcţiile
Acest modul oferă o viziune generală asupra Administraţiei Muncii referindu-se la cele două instrumente cheie ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) Convenţia No 150 şi Recomandarea No 158
Modulul va icircnzestra Inspectorii Muncii cu cunoştinţe generale pentru a determina mai bine rolurile lor specifice şi funcţiile icircntr-un cadru mai larg al sistemului de Administrare a Muncii pentru a icircnţelege legătura şi sinergia cu alte funcţii şi servicii şi pentru a ajuta icircn formarea v iziunii privind importanţa unei administraţii muncii şi inspecţii muncii puternice şi efective pentru a promova justiţia socială munca decentă şi buna guvernanţă
2 TRECERE IcircN REVISTĂ ISTORICĂ
Conceptul ldquosistemului de administrare a munciirdquo nu poate fi perceput fără a arunca puţină lumină asupra evoluţiei istorice care a condus la elaborarea şi adoptarea Convenţiei OIM Ndeg 150
Icircn 1919 cacircnd OIM a fost fondată atenţia a fost icircn primul racircnd acordată introducerii standardelor internaţionale ale munci pentru a icircmbunătăţi condiţiile de muncă şi bunăstarea socială a muncitorilor din toată lumea
Standardele Internaţionale ale Muncii au evoluat icircntr-un sistem comprehensiv de instrumente privind munca şi politica socială susţinut de un sistem de supraveghere instituit pentru rezolvarea tuturor problemelor icircn aplicarea lor la nivel naţional Ele fac parte din strategia OIM de guvernare a globalizării de promovare a dezvoltării durabile de eradicare a sărăciei şi asigurării ca muncitorii să poată munci icircn condiţii de demnitate şi securitate
Standardele Internaţionale ale Muncii includ Convenţiile Internaţionale ale Muncii şi Recomandările Unele standarde se referă la drepturile fundamentale ale muncii Libertatea Asocierii şi Protecţia Dreptului la Organizare (C87) Dreptul la Organizare şi Negociere Colectivă (C098) Abolirea Muncii Forţate (C029 şi C103) Egalitatea de Şanse şi de Tratament (C111 C100) Eliminarea Muncii Copiilor şi icircn special a celor
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
4
mai grave forme ale acesteia (C138 C182) şi alte standarde care reglementează condiţiile de muncă şi promovează o bună guvernanţă
Icircnainte ca o convenţie specifică despre Administrarea Muncii să fie elaborată un şir de standarde au fost deja adoptate care acopereau diferite aspecte legate de administrarea muncii inclusiv regulile aplicabile inspecţiei muncii şi serviciilor de ocupare a forţei de muncă Icircn special se face referinţă la convenţiile următoare
Convenţia (No 87) privind Libertatea Asocierii şi Protecţia Dreptului la Organizare 1948
Convenţia (No98) privind Dreptul la Organizare şi Negocieri Colective 1949
Convenţia (No 81) privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţia (No129) privind Inspecţia Muncii (Agricultură) 1969
Convenţia (No88) privind Serviciile de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţia (No122) privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Convenţia (No142) privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţia (No144) privind Consultările Tripartite (Standardele Internaţionale ale Muncii) 1976
Convenţia (No 102) privind Securitatea Socială 1952
Convenţia (No 97) privind Migraţia de Muncă 1949
Fondarea OIM icircn anul 1919 a condus la evoluţia sistemelor naţionale de administrare a muncii deoarece acest fapt a consolidat poziţia ministerelor competente icircn domeniul muncii Icircn afară de această Tratatul de la Versailles a stabilit obiective sociale destinate consolidării serviciilor de inspecţie a muncii icircn scopul garantării drepturilor muncitorilor Pe parcursul a două războaie mondiale un nou tip de minister a apărut care era compus din unităţi preocupate de problemele muncii şi problemele sociale
In anul 1928 Conferinţa Internaţională a Muncii a adoptat o rezoluţie care invita guvernele să instituie ldquoun departament adecvat şi specializat capabil să exercite pe deplin şi cu succes sarcina de pregătire amendare şi protejare a aplicării tuturor actelor şi reglementărilor referitoare la muncă şi icircn special celor referitoare la inspecţiile muncii la relaţiile cu organele de consultare şi de furnizare a informaţiei a Biroului Internaţional al Muncii la soluţionarea paşnică a relaţiilor de muncă compilarea şi publicarea datelor statistice rapoartelor şi tuturor documentelor referitoare la muncărdquo
Drept rezultat structurile guvernamentale au icircnceput să creeze departamentele muncii
Icircncepacircnd cu anul 1939 mişcarea sindicalistă a evoluat icircn Europa şi America de Nord devenind o putere importantă care de asemenea
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
5
icircncuraja rolul Ministerelor Muncii icircn problemele relaţiilor de muncă şi condiţiilor de muncă
Declaraţia din Philadelphia (adoptată icircn 1944) a contribuit la redefinirea mandatului OIM care statua că ldquomunca nu era o marfărdquo şi astfel a contribuit la reformularea rolului administraţiei muncii
Rolul ministerelor muncii a crescut pe parcursul perioadei postbelice ca urmare a necesităţii de a face faţă reprofilării muncitorilor de la producere militară la producere paşnică Ocuparea deplină a devenit o prioritate naţională Icircn ţările industrializate securitatea socială şi securitatea şi sănătatea muncii au fost recunoscute ca obiective adiţionale
Dezbaterile privind necesitatea redefinirii rolului sistemului general de administrare a muncii au avut loc icircn mod regulat icircncepacircnd cu anii 50 culminacircnd icircn 1978 cu adoptarea Convenţiei (C150) şi Recomandării (R158) privind Administrarea Muncii
Reuniunea Experţilor icircn materie de Administrare a Muncii din 1973 a formulat recomandările cheie referitor la necesitatea convenţiei privind administrarea muncii pentru a
Proteja sistemele relativ slab dezvoltate de administrare a muncii şi a evita marginalizarea lor de la luare de decizii referitor la politica economică şi socială la nivel naţional
Completa lacuna icircn sistemul de stabilire a standardelor care pacircnă atunci trata doar segmentele de administrare a muncii cum ar fi inspecţia muncii serviciile de ocupare a forţei de muncă salariile minime securitatea utilajului
Standardele internaţionale ale muncii sunt de obicei aplicate prin intermediul politicii şi legilor sociale astfel a devenit vital pentru OIM ca o convenţie privind administrarea muncii să fie adoptată pentru a menţine un sistem activ şi viabil de administrare a muncii responsabil pentru toate aspectele de elaborare şi implementare a politicii naţionale de muncă
3 CONCEPTUL SISTEMULUI DE ADMINISTRARE A MUNCII
Convenţia OIM No 150 şi Recomandarea No 158 (1978) sunt unicele instrumente internaţionale care prevăd stabilirea unui cadru instituţional icircn care va fi elaborată implementată coordonată monitorizată şi revizuită politica naţională a muncii
Convenţia No 150 defineşte conceptul administrării muncii şi caracteristicile sale adică o politică naţională a muncii coerentă un
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
6
sistem coordonat de organe competente o structură instituţională care include o participare activă a muncitorilor patronilor şi organizaţiilor lor respective şi resurse umane financiare şi materiale adecvate pentru prestarea unor servicii efective şi eficiente
Domeniul de aplicare şi diversitatea reglementărilor politicii sociale şi implementarea lor complexitatea şi varietatea subiectelor care trebuie luate icircn consideraţie şi numărul de servicii care trebuie prestate necesită o abordare sistemică a administraţiei muncii Crearea unui sistem integrat icircn care toţi partenerii tripartitismului (adică guvernul angajatorii şi angajaţii) pot juca rolurile lor icircn parteneriat şi icircn mod coordonat este cea mai bună cale de a institui mecanisme regulatorii suficient de dinamice pentru a garanta flexibilitatea funcţionării administraţiei muncii1
Convenţia No150 icircn Articolul 1 icircn afara definiţiei date ldquoAdministrării Munciirdquo a conceptualizat noţiunea ldquosistemului naţional de administrare a munciirdquo Termenul bdquoadministrarea munciirdquo se referă la activităţile administraţiei publice icircn sensul cel mai icircngust al termenului icircn domeniul politicilor naţionale a muncii Termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo se referă la toate organele administraţiei publice (inclusiv agenţiile parastatale regionale şi locale sau orice altă formă a administraţiei descentralizate) şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultare şi participare a angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi a organizaţiilor lor Acest concept sistemic amplifică rolul diferitor actori2
4 ROLURILE CHEIE ŞI FUNCŢIILE ADMINISTRAŢIEI MUNCII
Funcţiile organelor competente din sistemul de Administrare a Muncii trebuie să consiste din responsabilitatea pentru sau din pregătirea administrarea coordonarea verificarea şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii inclusiv pregătirea şi implementarea legilor şi reglementărilor care execută această politică (C150 articolul 6 paragraful 1)
Noţiunea ldquopolitica icircn domeniul munciirdquo nu a fost definită icircn Convenţie pentru a permite includerea diferitor domenii ale muncii Convenţia se referă numai la ldquopolitica icircn domeniul munciirdquo icircn general sau ldquopolitica de ocupare a forţei de muncărdquo ca la o politică sectorială exemplară3
1 OIM (2005) O scurtă introducere icircn Standardele Internaţionale ale Munci Regulile de Joc
OIM Geneva 2 LecuyerN CourdouanJ (2002) Actori icircn Dezvoltare Forme Noi de Administrare a Muncii
OIM Geneva 3 Icircn cadrul discuţiilor la Conferinţa Internaţională a Muncii icircn 1977 şi 1978 la adoptarea textului
Convenţiei a fost propus să fie integrată o enumerare a domeniilor muncii care trebuie incluse
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
7
Convenţia (Articolul 6 paragraful 2) enumără funcţiile principale pe care aceste organe ar trebui să le exercite luacircnd icircn consideraţie standardele internaţionale ale muncii relevante
Participarea la pregătirea administrarea coordonarea monitorizarea şi revizuirea politici naţionale de ocupare a forţei de muncă
Studierea şi urmărirea lumii muncii prin revizuirea situaţiei angajaţilor şomerilor şi angajaţilor parţial luacircnd icircn consideraţie legile regulamentele şi practica naţională privind condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare
De a face serviciile lor disponibile angajatorilor şi angajaţilor şi organizaţiilor lor icircn vederea promovării consultării şi cooperării efective dintre autorităţile publice şi organizaţiile patronale şi sindicale cacirct şi dintre asemenea organizaţii de a răspunde solicitărilor de consiliere tehnică din partea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lor
Cele patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii icircşi exercită funcţiile sale ndash icircn conformitate cu Recomandarea No158 ndash sunt următoarele
Standardele muncii
Raporturile de muncă
Ocuparea forţei de muncă
Cercetări icircn domeniul muncii
41 Standardele Muncii
Autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii icircn consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor ar trebui să ia parte activă la toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor muncii Acestea ar trebui să includă şi un sistem de inspecţie a muncii (aşa cum este prezentat icircn modulele următoare ale acestui curs de formare)
Articolul 6 paragraful 1 al convenţiei prevede că organele competente din sistemul de administrare a muncii vor pregăti şi vor implementa leg i Recomandarea OIM No158 privind Administrarea Muncii se referă la legislaţia muncii ca primul domeniu icircn care sistemul de administrare a muncii ar trebui să-şi exercite funcţiile Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile individuale de muncă cacirct şi raporturile colective de muncă protejează libertăţile şi drepturile de bază icircn muncă asigură standardele minime ale muncii (lăsacircnd restul să determine partenerii sociali icircn cadrul negocierilor colective) şi defineşte statutul contractual (individual sau colectiv) al patronilor şi muncitorilor inclusiv drepturile şi
totodată această abordare nu a fost implementată icircn mod expres luacircnd icircn consideraţie faptul că politica icircn domeniul muncii este icircn curs de evoluţie continuă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
8
responsabilităţile lor reciproce cacirct şi modalitatea de soluţionare a conflictelor Legislaţia muncii este vitală pentru economia oricărei ţări şi pentru obţinerea unei dezvoltări echilibrate care acordă multă atenţie atacirct eficienţei economice cacirct şi bunăstării populaţiei icircn icircntregime Acesta este un echilibru delicat care trebuie obţinut
Experienţa demonstrează că propunerile impuse sunt mai puţin efective luacircnd icircn consideraţie reţeaua complexă de interese şi necesităţi implicate decacirct soluţiile care au fost testate şi cizelate icircn procesul de dialog social şi care prin urmare se bucură de un suport larg din partea societăţii
42 Raporturile de muncă
Icircn ceea ce priveşte raporturile de muncă Recomandarea se referă icircn mod esenţial la necesitatea icircncurajării raporturilor de muncă şi instituirii unui cadru şi regulilor de reprezentare şi management Ea se referă la mijloacele variate prin care acest obiectiv poate fi obţinut şi anume prin exerciţiul liber al dreptului de asociere şi dreptului de a organiza şi desfăşura negocieri colective prin acordarea serviciilor de consiliere prin dezvoltarea şi utilizarea mecanismelor de negociere voluntară prin acordarea facilităţilor de conciliere şi mediere icircn cadrul sistemului de administrare a muncii şi prin promovarea dialogului social şi a tripartitismului
Departamentele pentru raporturile de muncăindustriale icircn cadrul sistemului de administrare a muncii joacă un rol important icircn promovarea şi menţinerea păcii şi stabilităţii industriale prin asigurarea unui cadru legal favorabil Icircn mod particular ele promovează legislaţia pentru a proteja dreptul de organizare şi negociere colectivă şi liberul exerciţiu al dreptului de asociere Icircn unele cazuri Administraţiile Muncii oferă training-uri privind legislaţia muncii pentru partenerii sociali aceste iniţiative au fost foarte efective pentru consolidarea capacităţii partenerilor sociali icircn legislaţia muncii ca o referinţă pentru raporturile de muncă şi pentru stimularea abordării participative icircn elaborarea şi respectarea legislaţiei muncii Icircn acelaşi timp trening-urile privind legislaţia muncii şi alfabetizarea privind drepturile de bază icircn domeniul muncii pot fi o măsură efectivă icircn prevenirea conflictelor de muncă
Odată ce negocierile colective sunt un proces voluntar dintre partenerii sociali rolul administraţiei muncii ndash icircn special al departamentelorunităţilor lor pentru raporturi de muncă ndash este vital pentru facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea acestui proces Recomandarea OIM No158 stabilind rolul jucat de către guvern icircn raporturile de muncă la diferite nivele şi icircn diferite sectoare subliniază rolul Negocierilor Colective ca unui pilon cheie icircn cadrul relaţiilor industriale Icircn unele ţări o funcţie importantă a acestui departament este icircnregistrarea şi susţinerea organizaţiilor angajaţilor Icircn cadrul acestor departamente registrul organizaţiilor sindicale acordă asistenţă icircn icircnregistrarea sindicatelor şi acordă servicii de consiliere liderilor sindicali şi membrilor referitor la subiectele legate de legislaţia privind organizaţiile sindicale
Icircn tot mai multe ţări crearea unui sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă este actualmente o piatră de temelie a politicii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
9
raporturilor de muncă icircn Administrarea Muncii 4 Aceasta ajută la menţinerea conflictelor de muncă icircn limitele 5 economice şi sociale acceptabile şi la promovarea atmosferei de pace profesională Această icircn schimb contribuie la menţinerea unui climat favorabil dezvoltării eficacităţii economice şi echităţii sociale Administraţia Muncii icircn unele ţări asistă de asemenea angajatorii şi angajaţii icircn sectoarele sindicalizate şi nesindicalizate să rezolve conflictele profesionale sau de angajarede salariu pe cale amiabilă prin conciliere icircn vederea promovării relaţiilor de muncămanageriale armonioase Unele Convenţii şi Recomandări ale OIM sunt consacrate prevenirii şi soluţionării conflictelor Statele membre sunt icircncurajate să elaboreze propriul lor sistem de soluţionare icircn conformitate cu principiile generale următoare instituirea unui mecanism voluntar de conciliere care trebuie să fie gratuit şi operativ pentru a ajuta icircn prevenirea şi soluţionarea conflictelor profesionale 6 icircn cadrul sistemului de soluţionare a conflictelor7 trebuie să fie promovate negocierile colective care trebuie să ajute părţile să găsească singuri8 o soluţie a conflictului părţile la conflict trebuie să fie icircncurajate să se abţină de la greve şi lockout pe durata procesului de conciliere sau arbitraj9 şi icircnţelegerile obţinute icircn rezultatul concilierii trebuie să fie fixate icircn scris şi să le fie atribuit acelaşi statut ca icircnţelegerilor icircncheiate icircn mod obişnuit10
Structurile şi procesele de dialog social reuşit au potenţialul de a soluţiona problemele economice şi sociale importante să icircncurajeze o bună guvernanţă să promoveze pacea şi stabilitatea profesională şi socială şi să susţină progresul economic Guvernul şi icircn special administraţia muncii poate juca roluri diferite icircn promovarea şi susţinerea durabilităţii dialogului social (a) crearea unui cadru operativ al dialogului social (b) promovarea dialogului social (c) să fie un partener activ icircn procesele de dialog social tripartit sau tripartit plus (d) acordarea suportului şi facilitarea dialogului social şi (e) angajarea dialogului social icircn sectorul public Icircn funcţie de diferite tipuri mandate funcţii şi componenţa mecanismelor de dialog social Guvernul poate fi direct implicat ca membru organelor tripartite sau tripartite plus ori să fie un bdquobeneficiarrdquo al sfaturilor formulate de către aceste organe Icircn mai multe ţări şi dialogul social informal şi dialogul social formal (prin intermediul organelor bipartite tripartite şisau tripartite plus) coexistă Pentru a discuta şi pentru a lua o decizie asupra problemelor de bază icircn domeniul muncii Ministerul Muncii icircnsuşi ia iniţiativa de a iniţia
4 Pentru mai multe detalii consultaţi Liniile Directorii privind legislaţia Muncii OIM Geneva
Capitolul 4 privind soluţionarea conflictelor şi Ghidul privind Soluţionarea Alternativă a Conflictelor de Muncă Felicity Steadman CIFOIM 2008 5 De exemplu o legătură stracircnsă icircntre concilieremediere şi grevă a fost făcută icircn mai multe ţări solicitacircnd de la părţi icircnştiinţarea prealabilă a autorităţii de conciliere referitor la grevă ori declaracircnd ilegală organizarea grevei fără o primă icircncercare de a soluţiona conflictul prin intermediul concilierii 6 Recomandarea N 92 privind concilierea şi arbitrajul voluntar 1951 paragrafele 1 şi 3
7 Convenţia N 154 privind promovarea negocierilor colective 1981 Articolul 5 paragraful 2e
8 Recomandarea N 163 privind promovarea negocierilor colective 1981 paragraful 8
9 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragrafele 4 şi 6
10 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragraful 5
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
10
consultări ad hoc cu partenerii sociali deseori icircn afara cadrului instituţional al dialogului social
Guvernul trebuie să susţină mecanismele de dialog social prin asigurarea cadrului instituţional şi acordarea suportului administrativ prin instituirea unui secretariat preocupat de pregătirea organizarea şi continuarea activităţilor organului de dialog social El de asemenea furnizează studiile de experţi şi alte documente informative necesare pentru executarea misiunilor sale Icircn termeni operaţionali secretariatul este de obicei ataşat unei unităţi administrative a ministerului relevante (direcţiei de cercetări şi planificare ori direcţiei muncii angajării sau raporturilor de muncă ori chiar direcţiei administrative) fără a lua icircn consideraţie că consultările acoperă administrarea muncii icircn general ori unul din domeniile specifice de activitate a sa 11 Resursele umane materiale informaţionale şi financiare ale secretariatului trebuie să fie corespunzătore pentru a permite executarea sarcinilor icircncredinţate Icircn cazul organelor bipartite patron-muncitor o direcţie din cadrul sistemului de administrare a muncii de asemenea ar putea acorda suport părţilor prin servicii de secretariat şi icircn unele cazuri să acţioneze ca un intermediar
43 Ocuparea forţei de muncă
Icircn domeniul ocupării forţei de muncă Recomandarea defineşte mijloacele prin care o politică eficientă de ocupare a forţei de muncă ar putea fi promovată Printre mijloacele majore figurează necesitatea coordonării activităţilor diferitor autorităţi şi organe interesate icircn diferite aspecte a politicii de ocupare a forţei de muncă instituirea unui serviciu public gratuit şi efectiv asumarea responsabilităţii comune pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn aceste scopuri cum ar fi ocupare parţială sau şomajul Acestea ar putea include printre alte funcţii sistemele de asigurare contra şomajului orientarea profesională plasarea şi acordarea asistenţei persoanelor icircn căutarea unui loc de muncă programele de formare de reprofilare profesională servicii de angajare promovarea antreprenoriatului
Guvernele au adoptat diferite tipologii de abordare a politicilor de ocupare a forţei de muncă unele ţări consideră că ministerul responsabil pentru problemele muncii este autoritatea care ar trebui să aibă o responsabilitate generală pentru politica de ocupare a forţei de muncă şi astfel icircncredinţează pregătirea şi dezvoltarea unei asemenea politici ministerului muncii alte ţări separă problemele muncii de la problemele ocupării forţei de muncă icircncredinţacircnd pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă unui alt minister şi anume celui responsabil pentru ocuparea forţei de muncă şi
11 Lecuyer N Ghidul Secretariatelor pentru Organele Naţionale de Consultări Tripartite icircn Ţările Africane Anglofone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
11
orientarea profesională12 icircn alte ţări această funcţie este icircmpărţită icircntre cacircteva ministere inclusiv ministerul muncii şi icircn unele ţări acest rol este divizat nu numai icircntre diferite ministere dar şi cu autorităţile publice descentralizate la nivel de unităţi federale sau provincii13
Unele ţări au organe sectoriale bi- sau tripartite expres responsabile pentru ocuparea forţei de muncă şi piaţa muncii care participă la pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă14
Deseori sistemul naţional de administrare a muncii include un serviciu public gratuit de ocupare a forţei de muncă (SPGOFM) Motivul de bază al rolului (SPGOFM) este că pe de o parte acesta icircmbunătăţeşte transparenta pieţei muncii şi pe de altă parte el oferă un ajutor special celor care ar putea fi astfel dezavantajate pe piaţa muncii Din punct de vedere instituţional (SPGOFM) poate chiar să fie parte a unui departament guvernamental ori să fie autonom şi icircn ultima instanţă cu implicarea partenerilor sociali (reprezentanţilor patronilor şi muncitorilor) icircn consiliul lor de supraveghere
Administraţia muncii poate juca un rol important pentru a ajuta icircn găsirea unei balanţe dintre oferta şi cererea muncii Plasarea icircn cacircmpul muncii sau funcţia de mediere a muncii a fost transformată icircn anii 70 cu introducerea diferitor modalităţi de echilibrare a cererii şi ofertei forţei de muncă Icircn unele ţări Administraţiile Muncii au fost capabile să facă faţă schimbărilor şi au reorganizat SPGOFM a lor pentru a oferi servicii eficiente şi persoanelor icircn căutarea locului de muncă şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluarea abilităţilor orientarea şi consilierea profesională informarea privind piaţa muncii baza de date
Noile tehnologii (bănci de date reţele World Wide Web (Internet) etc) ajută icircn facilitarea comunicării icircn icircmbunătăţirea serviciilor şi creşterii flexibilităţii pentru a satisface necesităţile cetăţenilor Ele oferă o cale puternică de livrare a informaţiei publicului un acces direct la serviciile variate de administrare a muncii la sisteme care icircntrunesc informaţia privind locurile vacante şi cele cu persoanele icircn căutarea unui loc de muncă
Eficacitatea sistemului de administrare a muncii depinde de asemenea de abilitatea sa de a genera o informaţie sigură privind piaţa muncii (IPM) O informaţie sigură şi actualizată privind piaţa muncii este un element vital icircn planificarea ocupării forţei de muncă Rolul administraţiei muncii icircn informarea privind piaţa muncii este şi cel al producătorului informaţiei privind piaţa muncii (deseori ca un product secundar al funcţiilor sale zilnice) şi cel al utilizatorului de informaţie privind piaţa muncii Piaţa muncii semnalează transmite avertizările despre schimbările relevante pe piaţa muncii sau confirmă tendinţele observate anterior asiguracircnd astfel un temei pentru persoanele cu putere de decizie Colectarea datelor statistice dezagregate pe sexe est vitală icircn acest sens pentru a putea decela schimbările structurale bazate pe gender şi pentru a formula politici de ocupare a forţei de muncă sensibile
12
de ex Australia Ghana Tunisia şi Regatul Unit al Britaniei 13
de ex Australia Belgia Germania şi Noua Zelanda 14
de ex Italia Algeria Columbia şi Danemarca
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
12
la noţiunea gender Cacircteva administraţii muncii pentru a mări capacităţile sale de a obţine informaţii comprehensive şi la timp despre schimbarea tendinţelor industriale şi natura forţei de muncă au instituit Unităţi de Analiză a Pieţei Muncii sau laquo Observatorii raquo pentru a avea o idee privind tendinţele pieţei muncii icircn dezvoltare şi pentru a disemina descoperirile sale printre actorii şi utilizatorii Toate acestea au permis multor ţări de a icircmbunătăţi imaginea Ministerelor Muncii
De a ajuta persoanele să devină apţi de muncă prin instruire prin dezvoltarea abilităţilor şi educaţie este de o importanţă crucială icircn sensul icircmbunătăţirii şi susţinerii productivităţii sale şi oportunităţilor de cacircştig din muncă Acest lucru contribuie la consolidarea mobilităţii sale pe piaţa muncii şi oferă un potenţial pentru o alegere mai mare icircn materie de carieră Recomandarea OIM no 158 privind Administrarea Muncii subliniază relaţia dintre ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane şi insistă asupra necesităţii politicilor şi programelor coordonate şi comprehensive de formare profesională stracircns legate de ocuparea forţei de muncă Participarea administraţiei muncii la formarea profesională poate fi realizată printr-o varietate de modalităţi care pot fi exprimate prin integrare directă a organelor permanente elaborarea coordonarea şisau executarea programelor şi cooperarea cu alte instituţii publice sau private inclusiv sindicatele şi entităţile antreprenoriale
Sistemul de Administrare a Muncii este de asemenea preocupat de politicile pasive ale muncii şi anume de Icircndemnizaţiile de Şomaj Termenul ldquoicircndemnizaţiile de şomajrdquo se referă la toate formele de venit de suport al şomerilor Aceste icircndemnizaţii sunt divizate icircn două categorii laquo asigurare-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile sunt finanţate preponderent din contribuţii şi laquo asistenţă-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile icircn mod normal sunt finanţate din impozite şi depinde de nevoile şi de testarea mijloacelor Managementul acestor programe poate fi făcut direct de către Administraţia Muncii (de obicei Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă SPOFM) de o altă instituţie de stat sau de partenerii sociali
44 Cercetări
Ultima funcţie majoră a Sistemului de Administrare a Muncii ţine de informare şi cercetări icircn domeniul muncii Această ar putea să se refere la colectarea informaţiei analiza pieţei muncii studii prognoze diseminarea informaţiei datele statistice şi relaţiile cu mass-media
Articolul 6 paragraful 2(b) al Convenţiei OIM privind Administrarea Muncii stipulează că ldquo autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii vor studia şi vor urmări situaţia angajaţilor şomerilor şi persoanelor angajaţi parţial luacircnd icircn consideraţie legile şi reglementările naţionale cacirct şi practica naţională referitor la condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare să atragă atenţia asupra neajunsurilor şi abuzului icircn asemenea condiţii şi să prezinte propuneri referitor la modalitatea depăşirii acestorardquo
Statutul rolul şi funcţiile organului de cercetări icircn domeniul sistemului de administrare a muncii sunt definite icircn mod diferit icircn fiecare ţară şi
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
13
depinde de premizele istorice ale pieţei muncii şi politicile guvernului Icircn mai multe ministere ale muncii şi alte ministere responsabile de muncă şi ocupare a forţei de muncă existe un departament sau structuri aferente care studiază condiţiile de muncă şi ocuparea forţei de muncă Informaţia obţinută de ei vine din diferite surse inclusiv inspecţiile muncii şi studiile efectuate de către secţiile statistice din minister cacirct şi departamentul de statistică Ministere mari ale muncii au departamentele lor proprii de statistică şi cercetări care deseori activează icircn cooperare icircn special cu universităţi sau cu institute de cercetări
Chiar dacă Convenţia 150 a OIM nu stipulează nimic specific referitor la datele statistice alte convenţii ale OIM fac o referinţă mai concretă asupra acestui rol cheie al Administraţiei Muncii Recomandarea No158 conţine o prevedere (sect 20 (2)) privind efectul informaţiei sau raporturilor pe care fiecare dintre servicii ale administraţiei muncii trebuie să le furnizeze ministerului care trebuie să conţină datele statistice corespunzătoare pentru a permite evaluarea tendinţelor actuale şi previzibile de dezvoltare icircn domeniile de interes major pentru sistemul de administrare a muncii Articolul 1 al Convenţiei 160 (1985) privind Statistica Muncii stipulează că fiecare Stat membru care o ratifică va colecta periodic şi va publica statistica muncii de bază care ar include populaţia activă ocuparea şomajul accidentele de muncă maladiile profesionale şi conflictele de muncă
Datele statistice colectate de către secţiile sau instituţiile de cercetări generează un product aferent administraţiei muncii sau sunt colectate direct prin studii estimative sau prin colectarea informaţiei Informaţia este utilizată preponderent pentru a structura politicile de muncă corespunzătoare şi anume pentru
A icircnţelege condiţiile de muncă şi de viaţă cum ar fi securitatea sănătatea securitatea socială ameliorarea condiţiilor de muncă etc
A formula politici pentru grupurile ţintă cum sunt femeile copiii şi muncitorii din sectorul informal
A monitoriza relaţiile de muncă şi conflictele de muncă a asigura respectarea legislaţiei muncii şi a face faţă dificultăţilor icircntacircmpinate de angajatori şi angajaţi
A aprecia natura ocupării forţei de muncă şi şomajului abilităţilor necesare pentru diferite locuri de muncă lacunele icircn programele de dezvoltare a abilităţilor etc
A elabora măsuri de protecţie a muncii icircn economie informală
O muncă obiectivă a instituţiilor de cercetări din cadrul sistemului de administrare a muncii nu poate efectuată icircn absenţa datelor statistice calitative
Statistica muncii disponibilă icircn zilele noastre icircn majoritatea ministerelor muncii se referă la domeniile următoare Forţa de Muncă Ocuparea Forţei de Muncă Angajarea parţială şi Şomajul Icircnregistrarea şi plasarea
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
14
de către serviciile de ocupare a forţei de muncă Clasificarea pe sectoare Clasificarea pe vacircrstă sex Educaţie Clasificarea pe profesii Clasificarea pe statut Informaţii privind salarii Structura salariului şi distribuirea salariilor Minime Salariul mediu şi Orele de lucru Remunerarea egală Costul muncii Relaţiile de Muncă Conflictele de Muncă şi zilele de lucru pierdute icircn greve şi lockout-uri etc Natura conflictelor Clasificarea pe Regiuni şi Sectoare Securitatea Socială Fondurile de economii şi fondurile de pensii Bonusuri compensaţii acordate muncitorilor alocaţii etc maladii profesionale Accidente de muncă productivitatea şi indicele productivităţii Muncitorii icircn Mediul Rural şi icircn Sectorul Informal Emigrarea MuncitorilorMigraţia muncitorilor Raportarea anuală privind implementarea diferitor legi ale muncii Condiţiile de Muncă şi de Viaţă ale Muncitorilor icircn sectoare şi domenii specifice ocuparea forţei de muncă a tinerilor
Majoritatea ministerelor efectuează cercetări icircn diferite domenii cum ar fi nivelul de ocupare raporturile de muncă abilităţi tehnice salarii etc Sunt de asemenea icircntreprinse studiile efectuate asupra unui grup specific de muncitori şi asupra muncitorilor din anumit sector De obicei un departament sau o direcţie de cercetări din cadrul Ministerului Muncii realizează această activitate Institutul naţional al muncii icircn mai multe ţări de asemenea efectuează cercetări destinate elaborării politicilor Icircn ţările mari guvernele statelor sau provinciilor de asemenea au institute de cercetări
Icircn multe ţări efectuarea studiilor şi cercetărilor in domeniul muncii este o funcţie cheie a organelor naţionale de dialog social cum ar fi consiliile naţionale ale muncii sau consiliile economice şi sociale Valoarea acestor studii este reprezentată prin utilizarea unei abordări integre care implică de la bun icircnceput partenerii sociali icircn producerea analiza şi interpretarea datelor
5 NOILE PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA MUNCII
Administraţia muncii se confruntă cu provocări noi şi cele mai vechi care icircn condiţii de globalizare şi de criză economică devin deosebit de urgente Referinţa se face icircn mod special la
Economia informală
Muncitorii migranţi
Raporturile de muncă şi munca nedeclarată
HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
15
51 Economia Informală
Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată
Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală
Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate
Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică
Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
16
52 Muncitorii Migranţi
Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului
Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor
Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie
Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie
Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală
53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată
Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
17
Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale
Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate
Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede
Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă
Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi
Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă
54 HIVSIDA
Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament
Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil
Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
18
icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament
Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii
Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA
Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii
Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri
Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă
Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea
Egalitatea gender
Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)
Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA
Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate
Confidenţialitatea
Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere
Prevenirea
Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA
6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII
O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii
La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
19
Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor
De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi
De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale
De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor
De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15
De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii
Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social
Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului
Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice
Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză
15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
20
serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii
Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile
De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)
7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII
Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo
Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo
Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii
16
De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
21
Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice
71 Organul central
La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate
Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne
Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare
Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale
Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe
Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate
Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
22
Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale
72 Coordonarea icircntre ministere
Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private
Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei
Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)
Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol
73 Coordonarea cu agenţii
Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii
Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice
Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
23
ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent
Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză
74 Funcţiile delegate partenerilor sociali
Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo
Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională
Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop
75 Coordonare teritorială
Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale
Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată
Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
24
Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate
Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate
8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE
Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat
Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)
Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire
81 Instruire
Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)
Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale
Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
25
naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
27
SUMAR
Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii
C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor
Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii
Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii
Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent
Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă
O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public
Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
28
Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive
Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
29
EXERCIŢII
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
31
Exercţiu 1
Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii
Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre
Discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
33
Exercţiu 2
Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează
ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii
ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)
SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen
O discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
1
Subiectul Modulului
Acest modul descrie conceptul rolurile şi funcţiile Sistemului de Administrare a Muncii aşa cum ele sunt definite icircn Convenţia OIM No150 şi Recomandarea No158
Obiective
La finele acestui modul participanţii vor putea
Să descrie rolul şi funcţiile de bază ale Administraţiei Muncii făcacircnd referinţă la Convenţia OIM No150 şi Recomandarea No 158
Să situeze Sistemul Inspecţiei Muncii icircntr-un cadru vast al Sistemului de Administrare a Muncii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
2
Cuprins
1 Introducere 3
2 Trecere icircn revistă istorică 3
3 Conceptul Sistemului de Administrare a Muncii 5
4 Rolurile cheie şi funcţiile Administraţiei Muncii 6
41 Standardele Muncii 7
42 Relaţii Industriale 8
43 Angajare 10
44 Cercetări 12
5 Noile provocări pentru Administrarea Muncii 14
51 Economia Informală 14
52 Muncitori Migranţi 15
53 Raporturi de muncă şu muncă nedeclarată 17
54 HIVSIDA 17
6 Abordarea gender icircn Administrarea Muncii 18
7 Organizarea sistemului naţional de Administrare a Muncii 19
71 Organul central 20
72 Coordonarea icircntre ministere 21
73 Coordonarea cu agenţii 21
74 Funcţiile delegate partenerilor sociali 22
75 Coordonare teritorială 22
8 Importanţa resurselor umane calificate 23
81 Formare 23
Sumar 25
Exerciţii 27
Exerciţiu 1 29
Exerciţiu 2 31
Bibliografia şi surse suplimentare 33
Anexe 35
Anexa 1 Convenţia OIM No150 37
Anexa 2 Recomandarea OIM No 158 43
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
3
1 INTRODUCRE
Inspecţia Muncii este un sub-sistem din cadrul unui sistem mai larg de Administrare a Muncii
Pentru a putea analiza rolul Inspecţiei Muncii şi reflecta asupra felului de consolidare şi modernizare a ei este important de a avea o viziune mai largă asupra Sistemului de Administrare a Muncii rolurile lui şi funcţiile
Acest modul oferă o viziune generală asupra Administraţiei Muncii referindu-se la cele două instrumente cheie ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) Convenţia No 150 şi Recomandarea No 158
Modulul va icircnzestra Inspectorii Muncii cu cunoştinţe generale pentru a determina mai bine rolurile lor specifice şi funcţiile icircntr-un cadru mai larg al sistemului de Administrare a Muncii pentru a icircnţelege legătura şi sinergia cu alte funcţii şi servicii şi pentru a ajuta icircn formarea v iziunii privind importanţa unei administraţii muncii şi inspecţii muncii puternice şi efective pentru a promova justiţia socială munca decentă şi buna guvernanţă
2 TRECERE IcircN REVISTĂ ISTORICĂ
Conceptul ldquosistemului de administrare a munciirdquo nu poate fi perceput fără a arunca puţină lumină asupra evoluţiei istorice care a condus la elaborarea şi adoptarea Convenţiei OIM Ndeg 150
Icircn 1919 cacircnd OIM a fost fondată atenţia a fost icircn primul racircnd acordată introducerii standardelor internaţionale ale munci pentru a icircmbunătăţi condiţiile de muncă şi bunăstarea socială a muncitorilor din toată lumea
Standardele Internaţionale ale Muncii au evoluat icircntr-un sistem comprehensiv de instrumente privind munca şi politica socială susţinut de un sistem de supraveghere instituit pentru rezolvarea tuturor problemelor icircn aplicarea lor la nivel naţional Ele fac parte din strategia OIM de guvernare a globalizării de promovare a dezvoltării durabile de eradicare a sărăciei şi asigurării ca muncitorii să poată munci icircn condiţii de demnitate şi securitate
Standardele Internaţionale ale Muncii includ Convenţiile Internaţionale ale Muncii şi Recomandările Unele standarde se referă la drepturile fundamentale ale muncii Libertatea Asocierii şi Protecţia Dreptului la Organizare (C87) Dreptul la Organizare şi Negociere Colectivă (C098) Abolirea Muncii Forţate (C029 şi C103) Egalitatea de Şanse şi de Tratament (C111 C100) Eliminarea Muncii Copiilor şi icircn special a celor
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
4
mai grave forme ale acesteia (C138 C182) şi alte standarde care reglementează condiţiile de muncă şi promovează o bună guvernanţă
Icircnainte ca o convenţie specifică despre Administrarea Muncii să fie elaborată un şir de standarde au fost deja adoptate care acopereau diferite aspecte legate de administrarea muncii inclusiv regulile aplicabile inspecţiei muncii şi serviciilor de ocupare a forţei de muncă Icircn special se face referinţă la convenţiile următoare
Convenţia (No 87) privind Libertatea Asocierii şi Protecţia Dreptului la Organizare 1948
Convenţia (No98) privind Dreptul la Organizare şi Negocieri Colective 1949
Convenţia (No 81) privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţia (No129) privind Inspecţia Muncii (Agricultură) 1969
Convenţia (No88) privind Serviciile de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţia (No122) privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Convenţia (No142) privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţia (No144) privind Consultările Tripartite (Standardele Internaţionale ale Muncii) 1976
Convenţia (No 102) privind Securitatea Socială 1952
Convenţia (No 97) privind Migraţia de Muncă 1949
Fondarea OIM icircn anul 1919 a condus la evoluţia sistemelor naţionale de administrare a muncii deoarece acest fapt a consolidat poziţia ministerelor competente icircn domeniul muncii Icircn afară de această Tratatul de la Versailles a stabilit obiective sociale destinate consolidării serviciilor de inspecţie a muncii icircn scopul garantării drepturilor muncitorilor Pe parcursul a două războaie mondiale un nou tip de minister a apărut care era compus din unităţi preocupate de problemele muncii şi problemele sociale
In anul 1928 Conferinţa Internaţională a Muncii a adoptat o rezoluţie care invita guvernele să instituie ldquoun departament adecvat şi specializat capabil să exercite pe deplin şi cu succes sarcina de pregătire amendare şi protejare a aplicării tuturor actelor şi reglementărilor referitoare la muncă şi icircn special celor referitoare la inspecţiile muncii la relaţiile cu organele de consultare şi de furnizare a informaţiei a Biroului Internaţional al Muncii la soluţionarea paşnică a relaţiilor de muncă compilarea şi publicarea datelor statistice rapoartelor şi tuturor documentelor referitoare la muncărdquo
Drept rezultat structurile guvernamentale au icircnceput să creeze departamentele muncii
Icircncepacircnd cu anul 1939 mişcarea sindicalistă a evoluat icircn Europa şi America de Nord devenind o putere importantă care de asemenea
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
5
icircncuraja rolul Ministerelor Muncii icircn problemele relaţiilor de muncă şi condiţiilor de muncă
Declaraţia din Philadelphia (adoptată icircn 1944) a contribuit la redefinirea mandatului OIM care statua că ldquomunca nu era o marfărdquo şi astfel a contribuit la reformularea rolului administraţiei muncii
Rolul ministerelor muncii a crescut pe parcursul perioadei postbelice ca urmare a necesităţii de a face faţă reprofilării muncitorilor de la producere militară la producere paşnică Ocuparea deplină a devenit o prioritate naţională Icircn ţările industrializate securitatea socială şi securitatea şi sănătatea muncii au fost recunoscute ca obiective adiţionale
Dezbaterile privind necesitatea redefinirii rolului sistemului general de administrare a muncii au avut loc icircn mod regulat icircncepacircnd cu anii 50 culminacircnd icircn 1978 cu adoptarea Convenţiei (C150) şi Recomandării (R158) privind Administrarea Muncii
Reuniunea Experţilor icircn materie de Administrare a Muncii din 1973 a formulat recomandările cheie referitor la necesitatea convenţiei privind administrarea muncii pentru a
Proteja sistemele relativ slab dezvoltate de administrare a muncii şi a evita marginalizarea lor de la luare de decizii referitor la politica economică şi socială la nivel naţional
Completa lacuna icircn sistemul de stabilire a standardelor care pacircnă atunci trata doar segmentele de administrare a muncii cum ar fi inspecţia muncii serviciile de ocupare a forţei de muncă salariile minime securitatea utilajului
Standardele internaţionale ale muncii sunt de obicei aplicate prin intermediul politicii şi legilor sociale astfel a devenit vital pentru OIM ca o convenţie privind administrarea muncii să fie adoptată pentru a menţine un sistem activ şi viabil de administrare a muncii responsabil pentru toate aspectele de elaborare şi implementare a politicii naţionale de muncă
3 CONCEPTUL SISTEMULUI DE ADMINISTRARE A MUNCII
Convenţia OIM No 150 şi Recomandarea No 158 (1978) sunt unicele instrumente internaţionale care prevăd stabilirea unui cadru instituţional icircn care va fi elaborată implementată coordonată monitorizată şi revizuită politica naţională a muncii
Convenţia No 150 defineşte conceptul administrării muncii şi caracteristicile sale adică o politică naţională a muncii coerentă un
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
6
sistem coordonat de organe competente o structură instituţională care include o participare activă a muncitorilor patronilor şi organizaţiilor lor respective şi resurse umane financiare şi materiale adecvate pentru prestarea unor servicii efective şi eficiente
Domeniul de aplicare şi diversitatea reglementărilor politicii sociale şi implementarea lor complexitatea şi varietatea subiectelor care trebuie luate icircn consideraţie şi numărul de servicii care trebuie prestate necesită o abordare sistemică a administraţiei muncii Crearea unui sistem integrat icircn care toţi partenerii tripartitismului (adică guvernul angajatorii şi angajaţii) pot juca rolurile lor icircn parteneriat şi icircn mod coordonat este cea mai bună cale de a institui mecanisme regulatorii suficient de dinamice pentru a garanta flexibilitatea funcţionării administraţiei muncii1
Convenţia No150 icircn Articolul 1 icircn afara definiţiei date ldquoAdministrării Munciirdquo a conceptualizat noţiunea ldquosistemului naţional de administrare a munciirdquo Termenul bdquoadministrarea munciirdquo se referă la activităţile administraţiei publice icircn sensul cel mai icircngust al termenului icircn domeniul politicilor naţionale a muncii Termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo se referă la toate organele administraţiei publice (inclusiv agenţiile parastatale regionale şi locale sau orice altă formă a administraţiei descentralizate) şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultare şi participare a angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi a organizaţiilor lor Acest concept sistemic amplifică rolul diferitor actori2
4 ROLURILE CHEIE ŞI FUNCŢIILE ADMINISTRAŢIEI MUNCII
Funcţiile organelor competente din sistemul de Administrare a Muncii trebuie să consiste din responsabilitatea pentru sau din pregătirea administrarea coordonarea verificarea şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii inclusiv pregătirea şi implementarea legilor şi reglementărilor care execută această politică (C150 articolul 6 paragraful 1)
Noţiunea ldquopolitica icircn domeniul munciirdquo nu a fost definită icircn Convenţie pentru a permite includerea diferitor domenii ale muncii Convenţia se referă numai la ldquopolitica icircn domeniul munciirdquo icircn general sau ldquopolitica de ocupare a forţei de muncărdquo ca la o politică sectorială exemplară3
1 OIM (2005) O scurtă introducere icircn Standardele Internaţionale ale Munci Regulile de Joc
OIM Geneva 2 LecuyerN CourdouanJ (2002) Actori icircn Dezvoltare Forme Noi de Administrare a Muncii
OIM Geneva 3 Icircn cadrul discuţiilor la Conferinţa Internaţională a Muncii icircn 1977 şi 1978 la adoptarea textului
Convenţiei a fost propus să fie integrată o enumerare a domeniilor muncii care trebuie incluse
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
7
Convenţia (Articolul 6 paragraful 2) enumără funcţiile principale pe care aceste organe ar trebui să le exercite luacircnd icircn consideraţie standardele internaţionale ale muncii relevante
Participarea la pregătirea administrarea coordonarea monitorizarea şi revizuirea politici naţionale de ocupare a forţei de muncă
Studierea şi urmărirea lumii muncii prin revizuirea situaţiei angajaţilor şomerilor şi angajaţilor parţial luacircnd icircn consideraţie legile regulamentele şi practica naţională privind condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare
De a face serviciile lor disponibile angajatorilor şi angajaţilor şi organizaţiilor lor icircn vederea promovării consultării şi cooperării efective dintre autorităţile publice şi organizaţiile patronale şi sindicale cacirct şi dintre asemenea organizaţii de a răspunde solicitărilor de consiliere tehnică din partea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lor
Cele patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii icircşi exercită funcţiile sale ndash icircn conformitate cu Recomandarea No158 ndash sunt următoarele
Standardele muncii
Raporturile de muncă
Ocuparea forţei de muncă
Cercetări icircn domeniul muncii
41 Standardele Muncii
Autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii icircn consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor ar trebui să ia parte activă la toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor muncii Acestea ar trebui să includă şi un sistem de inspecţie a muncii (aşa cum este prezentat icircn modulele următoare ale acestui curs de formare)
Articolul 6 paragraful 1 al convenţiei prevede că organele competente din sistemul de administrare a muncii vor pregăti şi vor implementa leg i Recomandarea OIM No158 privind Administrarea Muncii se referă la legislaţia muncii ca primul domeniu icircn care sistemul de administrare a muncii ar trebui să-şi exercite funcţiile Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile individuale de muncă cacirct şi raporturile colective de muncă protejează libertăţile şi drepturile de bază icircn muncă asigură standardele minime ale muncii (lăsacircnd restul să determine partenerii sociali icircn cadrul negocierilor colective) şi defineşte statutul contractual (individual sau colectiv) al patronilor şi muncitorilor inclusiv drepturile şi
totodată această abordare nu a fost implementată icircn mod expres luacircnd icircn consideraţie faptul că politica icircn domeniul muncii este icircn curs de evoluţie continuă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
8
responsabilităţile lor reciproce cacirct şi modalitatea de soluţionare a conflictelor Legislaţia muncii este vitală pentru economia oricărei ţări şi pentru obţinerea unei dezvoltări echilibrate care acordă multă atenţie atacirct eficienţei economice cacirct şi bunăstării populaţiei icircn icircntregime Acesta este un echilibru delicat care trebuie obţinut
Experienţa demonstrează că propunerile impuse sunt mai puţin efective luacircnd icircn consideraţie reţeaua complexă de interese şi necesităţi implicate decacirct soluţiile care au fost testate şi cizelate icircn procesul de dialog social şi care prin urmare se bucură de un suport larg din partea societăţii
42 Raporturile de muncă
Icircn ceea ce priveşte raporturile de muncă Recomandarea se referă icircn mod esenţial la necesitatea icircncurajării raporturilor de muncă şi instituirii unui cadru şi regulilor de reprezentare şi management Ea se referă la mijloacele variate prin care acest obiectiv poate fi obţinut şi anume prin exerciţiul liber al dreptului de asociere şi dreptului de a organiza şi desfăşura negocieri colective prin acordarea serviciilor de consiliere prin dezvoltarea şi utilizarea mecanismelor de negociere voluntară prin acordarea facilităţilor de conciliere şi mediere icircn cadrul sistemului de administrare a muncii şi prin promovarea dialogului social şi a tripartitismului
Departamentele pentru raporturile de muncăindustriale icircn cadrul sistemului de administrare a muncii joacă un rol important icircn promovarea şi menţinerea păcii şi stabilităţii industriale prin asigurarea unui cadru legal favorabil Icircn mod particular ele promovează legislaţia pentru a proteja dreptul de organizare şi negociere colectivă şi liberul exerciţiu al dreptului de asociere Icircn unele cazuri Administraţiile Muncii oferă training-uri privind legislaţia muncii pentru partenerii sociali aceste iniţiative au fost foarte efective pentru consolidarea capacităţii partenerilor sociali icircn legislaţia muncii ca o referinţă pentru raporturile de muncă şi pentru stimularea abordării participative icircn elaborarea şi respectarea legislaţiei muncii Icircn acelaşi timp trening-urile privind legislaţia muncii şi alfabetizarea privind drepturile de bază icircn domeniul muncii pot fi o măsură efectivă icircn prevenirea conflictelor de muncă
Odată ce negocierile colective sunt un proces voluntar dintre partenerii sociali rolul administraţiei muncii ndash icircn special al departamentelorunităţilor lor pentru raporturi de muncă ndash este vital pentru facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea acestui proces Recomandarea OIM No158 stabilind rolul jucat de către guvern icircn raporturile de muncă la diferite nivele şi icircn diferite sectoare subliniază rolul Negocierilor Colective ca unui pilon cheie icircn cadrul relaţiilor industriale Icircn unele ţări o funcţie importantă a acestui departament este icircnregistrarea şi susţinerea organizaţiilor angajaţilor Icircn cadrul acestor departamente registrul organizaţiilor sindicale acordă asistenţă icircn icircnregistrarea sindicatelor şi acordă servicii de consiliere liderilor sindicali şi membrilor referitor la subiectele legate de legislaţia privind organizaţiile sindicale
Icircn tot mai multe ţări crearea unui sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă este actualmente o piatră de temelie a politicii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
9
raporturilor de muncă icircn Administrarea Muncii 4 Aceasta ajută la menţinerea conflictelor de muncă icircn limitele 5 economice şi sociale acceptabile şi la promovarea atmosferei de pace profesională Această icircn schimb contribuie la menţinerea unui climat favorabil dezvoltării eficacităţii economice şi echităţii sociale Administraţia Muncii icircn unele ţări asistă de asemenea angajatorii şi angajaţii icircn sectoarele sindicalizate şi nesindicalizate să rezolve conflictele profesionale sau de angajarede salariu pe cale amiabilă prin conciliere icircn vederea promovării relaţiilor de muncămanageriale armonioase Unele Convenţii şi Recomandări ale OIM sunt consacrate prevenirii şi soluţionării conflictelor Statele membre sunt icircncurajate să elaboreze propriul lor sistem de soluţionare icircn conformitate cu principiile generale următoare instituirea unui mecanism voluntar de conciliere care trebuie să fie gratuit şi operativ pentru a ajuta icircn prevenirea şi soluţionarea conflictelor profesionale 6 icircn cadrul sistemului de soluţionare a conflictelor7 trebuie să fie promovate negocierile colective care trebuie să ajute părţile să găsească singuri8 o soluţie a conflictului părţile la conflict trebuie să fie icircncurajate să se abţină de la greve şi lockout pe durata procesului de conciliere sau arbitraj9 şi icircnţelegerile obţinute icircn rezultatul concilierii trebuie să fie fixate icircn scris şi să le fie atribuit acelaşi statut ca icircnţelegerilor icircncheiate icircn mod obişnuit10
Structurile şi procesele de dialog social reuşit au potenţialul de a soluţiona problemele economice şi sociale importante să icircncurajeze o bună guvernanţă să promoveze pacea şi stabilitatea profesională şi socială şi să susţină progresul economic Guvernul şi icircn special administraţia muncii poate juca roluri diferite icircn promovarea şi susţinerea durabilităţii dialogului social (a) crearea unui cadru operativ al dialogului social (b) promovarea dialogului social (c) să fie un partener activ icircn procesele de dialog social tripartit sau tripartit plus (d) acordarea suportului şi facilitarea dialogului social şi (e) angajarea dialogului social icircn sectorul public Icircn funcţie de diferite tipuri mandate funcţii şi componenţa mecanismelor de dialog social Guvernul poate fi direct implicat ca membru organelor tripartite sau tripartite plus ori să fie un bdquobeneficiarrdquo al sfaturilor formulate de către aceste organe Icircn mai multe ţări şi dialogul social informal şi dialogul social formal (prin intermediul organelor bipartite tripartite şisau tripartite plus) coexistă Pentru a discuta şi pentru a lua o decizie asupra problemelor de bază icircn domeniul muncii Ministerul Muncii icircnsuşi ia iniţiativa de a iniţia
4 Pentru mai multe detalii consultaţi Liniile Directorii privind legislaţia Muncii OIM Geneva
Capitolul 4 privind soluţionarea conflictelor şi Ghidul privind Soluţionarea Alternativă a Conflictelor de Muncă Felicity Steadman CIFOIM 2008 5 De exemplu o legătură stracircnsă icircntre concilieremediere şi grevă a fost făcută icircn mai multe ţări solicitacircnd de la părţi icircnştiinţarea prealabilă a autorităţii de conciliere referitor la grevă ori declaracircnd ilegală organizarea grevei fără o primă icircncercare de a soluţiona conflictul prin intermediul concilierii 6 Recomandarea N 92 privind concilierea şi arbitrajul voluntar 1951 paragrafele 1 şi 3
7 Convenţia N 154 privind promovarea negocierilor colective 1981 Articolul 5 paragraful 2e
8 Recomandarea N 163 privind promovarea negocierilor colective 1981 paragraful 8
9 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragrafele 4 şi 6
10 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragraful 5
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
10
consultări ad hoc cu partenerii sociali deseori icircn afara cadrului instituţional al dialogului social
Guvernul trebuie să susţină mecanismele de dialog social prin asigurarea cadrului instituţional şi acordarea suportului administrativ prin instituirea unui secretariat preocupat de pregătirea organizarea şi continuarea activităţilor organului de dialog social El de asemenea furnizează studiile de experţi şi alte documente informative necesare pentru executarea misiunilor sale Icircn termeni operaţionali secretariatul este de obicei ataşat unei unităţi administrative a ministerului relevante (direcţiei de cercetări şi planificare ori direcţiei muncii angajării sau raporturilor de muncă ori chiar direcţiei administrative) fără a lua icircn consideraţie că consultările acoperă administrarea muncii icircn general ori unul din domeniile specifice de activitate a sa 11 Resursele umane materiale informaţionale şi financiare ale secretariatului trebuie să fie corespunzătore pentru a permite executarea sarcinilor icircncredinţate Icircn cazul organelor bipartite patron-muncitor o direcţie din cadrul sistemului de administrare a muncii de asemenea ar putea acorda suport părţilor prin servicii de secretariat şi icircn unele cazuri să acţioneze ca un intermediar
43 Ocuparea forţei de muncă
Icircn domeniul ocupării forţei de muncă Recomandarea defineşte mijloacele prin care o politică eficientă de ocupare a forţei de muncă ar putea fi promovată Printre mijloacele majore figurează necesitatea coordonării activităţilor diferitor autorităţi şi organe interesate icircn diferite aspecte a politicii de ocupare a forţei de muncă instituirea unui serviciu public gratuit şi efectiv asumarea responsabilităţii comune pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn aceste scopuri cum ar fi ocupare parţială sau şomajul Acestea ar putea include printre alte funcţii sistemele de asigurare contra şomajului orientarea profesională plasarea şi acordarea asistenţei persoanelor icircn căutarea unui loc de muncă programele de formare de reprofilare profesională servicii de angajare promovarea antreprenoriatului
Guvernele au adoptat diferite tipologii de abordare a politicilor de ocupare a forţei de muncă unele ţări consideră că ministerul responsabil pentru problemele muncii este autoritatea care ar trebui să aibă o responsabilitate generală pentru politica de ocupare a forţei de muncă şi astfel icircncredinţează pregătirea şi dezvoltarea unei asemenea politici ministerului muncii alte ţări separă problemele muncii de la problemele ocupării forţei de muncă icircncredinţacircnd pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă unui alt minister şi anume celui responsabil pentru ocuparea forţei de muncă şi
11 Lecuyer N Ghidul Secretariatelor pentru Organele Naţionale de Consultări Tripartite icircn Ţările Africane Anglofone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
11
orientarea profesională12 icircn alte ţări această funcţie este icircmpărţită icircntre cacircteva ministere inclusiv ministerul muncii şi icircn unele ţări acest rol este divizat nu numai icircntre diferite ministere dar şi cu autorităţile publice descentralizate la nivel de unităţi federale sau provincii13
Unele ţări au organe sectoriale bi- sau tripartite expres responsabile pentru ocuparea forţei de muncă şi piaţa muncii care participă la pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă14
Deseori sistemul naţional de administrare a muncii include un serviciu public gratuit de ocupare a forţei de muncă (SPGOFM) Motivul de bază al rolului (SPGOFM) este că pe de o parte acesta icircmbunătăţeşte transparenta pieţei muncii şi pe de altă parte el oferă un ajutor special celor care ar putea fi astfel dezavantajate pe piaţa muncii Din punct de vedere instituţional (SPGOFM) poate chiar să fie parte a unui departament guvernamental ori să fie autonom şi icircn ultima instanţă cu implicarea partenerilor sociali (reprezentanţilor patronilor şi muncitorilor) icircn consiliul lor de supraveghere
Administraţia muncii poate juca un rol important pentru a ajuta icircn găsirea unei balanţe dintre oferta şi cererea muncii Plasarea icircn cacircmpul muncii sau funcţia de mediere a muncii a fost transformată icircn anii 70 cu introducerea diferitor modalităţi de echilibrare a cererii şi ofertei forţei de muncă Icircn unele ţări Administraţiile Muncii au fost capabile să facă faţă schimbărilor şi au reorganizat SPGOFM a lor pentru a oferi servicii eficiente şi persoanelor icircn căutarea locului de muncă şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluarea abilităţilor orientarea şi consilierea profesională informarea privind piaţa muncii baza de date
Noile tehnologii (bănci de date reţele World Wide Web (Internet) etc) ajută icircn facilitarea comunicării icircn icircmbunătăţirea serviciilor şi creşterii flexibilităţii pentru a satisface necesităţile cetăţenilor Ele oferă o cale puternică de livrare a informaţiei publicului un acces direct la serviciile variate de administrare a muncii la sisteme care icircntrunesc informaţia privind locurile vacante şi cele cu persoanele icircn căutarea unui loc de muncă
Eficacitatea sistemului de administrare a muncii depinde de asemenea de abilitatea sa de a genera o informaţie sigură privind piaţa muncii (IPM) O informaţie sigură şi actualizată privind piaţa muncii este un element vital icircn planificarea ocupării forţei de muncă Rolul administraţiei muncii icircn informarea privind piaţa muncii este şi cel al producătorului informaţiei privind piaţa muncii (deseori ca un product secundar al funcţiilor sale zilnice) şi cel al utilizatorului de informaţie privind piaţa muncii Piaţa muncii semnalează transmite avertizările despre schimbările relevante pe piaţa muncii sau confirmă tendinţele observate anterior asiguracircnd astfel un temei pentru persoanele cu putere de decizie Colectarea datelor statistice dezagregate pe sexe est vitală icircn acest sens pentru a putea decela schimbările structurale bazate pe gender şi pentru a formula politici de ocupare a forţei de muncă sensibile
12
de ex Australia Ghana Tunisia şi Regatul Unit al Britaniei 13
de ex Australia Belgia Germania şi Noua Zelanda 14
de ex Italia Algeria Columbia şi Danemarca
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
12
la noţiunea gender Cacircteva administraţii muncii pentru a mări capacităţile sale de a obţine informaţii comprehensive şi la timp despre schimbarea tendinţelor industriale şi natura forţei de muncă au instituit Unităţi de Analiză a Pieţei Muncii sau laquo Observatorii raquo pentru a avea o idee privind tendinţele pieţei muncii icircn dezvoltare şi pentru a disemina descoperirile sale printre actorii şi utilizatorii Toate acestea au permis multor ţări de a icircmbunătăţi imaginea Ministerelor Muncii
De a ajuta persoanele să devină apţi de muncă prin instruire prin dezvoltarea abilităţilor şi educaţie este de o importanţă crucială icircn sensul icircmbunătăţirii şi susţinerii productivităţii sale şi oportunităţilor de cacircştig din muncă Acest lucru contribuie la consolidarea mobilităţii sale pe piaţa muncii şi oferă un potenţial pentru o alegere mai mare icircn materie de carieră Recomandarea OIM no 158 privind Administrarea Muncii subliniază relaţia dintre ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane şi insistă asupra necesităţii politicilor şi programelor coordonate şi comprehensive de formare profesională stracircns legate de ocuparea forţei de muncă Participarea administraţiei muncii la formarea profesională poate fi realizată printr-o varietate de modalităţi care pot fi exprimate prin integrare directă a organelor permanente elaborarea coordonarea şisau executarea programelor şi cooperarea cu alte instituţii publice sau private inclusiv sindicatele şi entităţile antreprenoriale
Sistemul de Administrare a Muncii este de asemenea preocupat de politicile pasive ale muncii şi anume de Icircndemnizaţiile de Şomaj Termenul ldquoicircndemnizaţiile de şomajrdquo se referă la toate formele de venit de suport al şomerilor Aceste icircndemnizaţii sunt divizate icircn două categorii laquo asigurare-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile sunt finanţate preponderent din contribuţii şi laquo asistenţă-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile icircn mod normal sunt finanţate din impozite şi depinde de nevoile şi de testarea mijloacelor Managementul acestor programe poate fi făcut direct de către Administraţia Muncii (de obicei Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă SPOFM) de o altă instituţie de stat sau de partenerii sociali
44 Cercetări
Ultima funcţie majoră a Sistemului de Administrare a Muncii ţine de informare şi cercetări icircn domeniul muncii Această ar putea să se refere la colectarea informaţiei analiza pieţei muncii studii prognoze diseminarea informaţiei datele statistice şi relaţiile cu mass-media
Articolul 6 paragraful 2(b) al Convenţiei OIM privind Administrarea Muncii stipulează că ldquo autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii vor studia şi vor urmări situaţia angajaţilor şomerilor şi persoanelor angajaţi parţial luacircnd icircn consideraţie legile şi reglementările naţionale cacirct şi practica naţională referitor la condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare să atragă atenţia asupra neajunsurilor şi abuzului icircn asemenea condiţii şi să prezinte propuneri referitor la modalitatea depăşirii acestorardquo
Statutul rolul şi funcţiile organului de cercetări icircn domeniul sistemului de administrare a muncii sunt definite icircn mod diferit icircn fiecare ţară şi
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
13
depinde de premizele istorice ale pieţei muncii şi politicile guvernului Icircn mai multe ministere ale muncii şi alte ministere responsabile de muncă şi ocupare a forţei de muncă existe un departament sau structuri aferente care studiază condiţiile de muncă şi ocuparea forţei de muncă Informaţia obţinută de ei vine din diferite surse inclusiv inspecţiile muncii şi studiile efectuate de către secţiile statistice din minister cacirct şi departamentul de statistică Ministere mari ale muncii au departamentele lor proprii de statistică şi cercetări care deseori activează icircn cooperare icircn special cu universităţi sau cu institute de cercetări
Chiar dacă Convenţia 150 a OIM nu stipulează nimic specific referitor la datele statistice alte convenţii ale OIM fac o referinţă mai concretă asupra acestui rol cheie al Administraţiei Muncii Recomandarea No158 conţine o prevedere (sect 20 (2)) privind efectul informaţiei sau raporturilor pe care fiecare dintre servicii ale administraţiei muncii trebuie să le furnizeze ministerului care trebuie să conţină datele statistice corespunzătoare pentru a permite evaluarea tendinţelor actuale şi previzibile de dezvoltare icircn domeniile de interes major pentru sistemul de administrare a muncii Articolul 1 al Convenţiei 160 (1985) privind Statistica Muncii stipulează că fiecare Stat membru care o ratifică va colecta periodic şi va publica statistica muncii de bază care ar include populaţia activă ocuparea şomajul accidentele de muncă maladiile profesionale şi conflictele de muncă
Datele statistice colectate de către secţiile sau instituţiile de cercetări generează un product aferent administraţiei muncii sau sunt colectate direct prin studii estimative sau prin colectarea informaţiei Informaţia este utilizată preponderent pentru a structura politicile de muncă corespunzătoare şi anume pentru
A icircnţelege condiţiile de muncă şi de viaţă cum ar fi securitatea sănătatea securitatea socială ameliorarea condiţiilor de muncă etc
A formula politici pentru grupurile ţintă cum sunt femeile copiii şi muncitorii din sectorul informal
A monitoriza relaţiile de muncă şi conflictele de muncă a asigura respectarea legislaţiei muncii şi a face faţă dificultăţilor icircntacircmpinate de angajatori şi angajaţi
A aprecia natura ocupării forţei de muncă şi şomajului abilităţilor necesare pentru diferite locuri de muncă lacunele icircn programele de dezvoltare a abilităţilor etc
A elabora măsuri de protecţie a muncii icircn economie informală
O muncă obiectivă a instituţiilor de cercetări din cadrul sistemului de administrare a muncii nu poate efectuată icircn absenţa datelor statistice calitative
Statistica muncii disponibilă icircn zilele noastre icircn majoritatea ministerelor muncii se referă la domeniile următoare Forţa de Muncă Ocuparea Forţei de Muncă Angajarea parţială şi Şomajul Icircnregistrarea şi plasarea
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
14
de către serviciile de ocupare a forţei de muncă Clasificarea pe sectoare Clasificarea pe vacircrstă sex Educaţie Clasificarea pe profesii Clasificarea pe statut Informaţii privind salarii Structura salariului şi distribuirea salariilor Minime Salariul mediu şi Orele de lucru Remunerarea egală Costul muncii Relaţiile de Muncă Conflictele de Muncă şi zilele de lucru pierdute icircn greve şi lockout-uri etc Natura conflictelor Clasificarea pe Regiuni şi Sectoare Securitatea Socială Fondurile de economii şi fondurile de pensii Bonusuri compensaţii acordate muncitorilor alocaţii etc maladii profesionale Accidente de muncă productivitatea şi indicele productivităţii Muncitorii icircn Mediul Rural şi icircn Sectorul Informal Emigrarea MuncitorilorMigraţia muncitorilor Raportarea anuală privind implementarea diferitor legi ale muncii Condiţiile de Muncă şi de Viaţă ale Muncitorilor icircn sectoare şi domenii specifice ocuparea forţei de muncă a tinerilor
Majoritatea ministerelor efectuează cercetări icircn diferite domenii cum ar fi nivelul de ocupare raporturile de muncă abilităţi tehnice salarii etc Sunt de asemenea icircntreprinse studiile efectuate asupra unui grup specific de muncitori şi asupra muncitorilor din anumit sector De obicei un departament sau o direcţie de cercetări din cadrul Ministerului Muncii realizează această activitate Institutul naţional al muncii icircn mai multe ţări de asemenea efectuează cercetări destinate elaborării politicilor Icircn ţările mari guvernele statelor sau provinciilor de asemenea au institute de cercetări
Icircn multe ţări efectuarea studiilor şi cercetărilor in domeniul muncii este o funcţie cheie a organelor naţionale de dialog social cum ar fi consiliile naţionale ale muncii sau consiliile economice şi sociale Valoarea acestor studii este reprezentată prin utilizarea unei abordări integre care implică de la bun icircnceput partenerii sociali icircn producerea analiza şi interpretarea datelor
5 NOILE PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA MUNCII
Administraţia muncii se confruntă cu provocări noi şi cele mai vechi care icircn condiţii de globalizare şi de criză economică devin deosebit de urgente Referinţa se face icircn mod special la
Economia informală
Muncitorii migranţi
Raporturile de muncă şi munca nedeclarată
HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
15
51 Economia Informală
Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată
Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală
Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate
Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică
Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
16
52 Muncitorii Migranţi
Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului
Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor
Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie
Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie
Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală
53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată
Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
17
Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale
Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate
Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede
Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă
Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi
Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă
54 HIVSIDA
Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament
Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil
Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
18
icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament
Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii
Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA
Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii
Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri
Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă
Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea
Egalitatea gender
Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)
Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA
Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate
Confidenţialitatea
Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere
Prevenirea
Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA
6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII
O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii
La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
19
Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor
De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi
De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale
De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor
De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15
De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii
Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social
Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului
Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice
Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză
15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
20
serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii
Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile
De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)
7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII
Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo
Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo
Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii
16
De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
21
Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice
71 Organul central
La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate
Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne
Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare
Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale
Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe
Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate
Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
22
Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale
72 Coordonarea icircntre ministere
Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private
Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei
Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)
Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol
73 Coordonarea cu agenţii
Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii
Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice
Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
23
ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent
Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză
74 Funcţiile delegate partenerilor sociali
Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo
Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională
Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop
75 Coordonare teritorială
Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale
Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată
Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
24
Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate
Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate
8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE
Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat
Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)
Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire
81 Instruire
Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)
Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale
Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
25
naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
27
SUMAR
Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii
C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor
Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii
Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii
Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent
Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă
O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public
Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
28
Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive
Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
29
EXERCIŢII
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
31
Exercţiu 1
Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii
Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre
Discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
33
Exercţiu 2
Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează
ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii
ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)
SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen
O discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
2
Cuprins
1 Introducere 3
2 Trecere icircn revistă istorică 3
3 Conceptul Sistemului de Administrare a Muncii 5
4 Rolurile cheie şi funcţiile Administraţiei Muncii 6
41 Standardele Muncii 7
42 Relaţii Industriale 8
43 Angajare 10
44 Cercetări 12
5 Noile provocări pentru Administrarea Muncii 14
51 Economia Informală 14
52 Muncitori Migranţi 15
53 Raporturi de muncă şu muncă nedeclarată 17
54 HIVSIDA 17
6 Abordarea gender icircn Administrarea Muncii 18
7 Organizarea sistemului naţional de Administrare a Muncii 19
71 Organul central 20
72 Coordonarea icircntre ministere 21
73 Coordonarea cu agenţii 21
74 Funcţiile delegate partenerilor sociali 22
75 Coordonare teritorială 22
8 Importanţa resurselor umane calificate 23
81 Formare 23
Sumar 25
Exerciţii 27
Exerciţiu 1 29
Exerciţiu 2 31
Bibliografia şi surse suplimentare 33
Anexe 35
Anexa 1 Convenţia OIM No150 37
Anexa 2 Recomandarea OIM No 158 43
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
3
1 INTRODUCRE
Inspecţia Muncii este un sub-sistem din cadrul unui sistem mai larg de Administrare a Muncii
Pentru a putea analiza rolul Inspecţiei Muncii şi reflecta asupra felului de consolidare şi modernizare a ei este important de a avea o viziune mai largă asupra Sistemului de Administrare a Muncii rolurile lui şi funcţiile
Acest modul oferă o viziune generală asupra Administraţiei Muncii referindu-se la cele două instrumente cheie ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) Convenţia No 150 şi Recomandarea No 158
Modulul va icircnzestra Inspectorii Muncii cu cunoştinţe generale pentru a determina mai bine rolurile lor specifice şi funcţiile icircntr-un cadru mai larg al sistemului de Administrare a Muncii pentru a icircnţelege legătura şi sinergia cu alte funcţii şi servicii şi pentru a ajuta icircn formarea v iziunii privind importanţa unei administraţii muncii şi inspecţii muncii puternice şi efective pentru a promova justiţia socială munca decentă şi buna guvernanţă
2 TRECERE IcircN REVISTĂ ISTORICĂ
Conceptul ldquosistemului de administrare a munciirdquo nu poate fi perceput fără a arunca puţină lumină asupra evoluţiei istorice care a condus la elaborarea şi adoptarea Convenţiei OIM Ndeg 150
Icircn 1919 cacircnd OIM a fost fondată atenţia a fost icircn primul racircnd acordată introducerii standardelor internaţionale ale munci pentru a icircmbunătăţi condiţiile de muncă şi bunăstarea socială a muncitorilor din toată lumea
Standardele Internaţionale ale Muncii au evoluat icircntr-un sistem comprehensiv de instrumente privind munca şi politica socială susţinut de un sistem de supraveghere instituit pentru rezolvarea tuturor problemelor icircn aplicarea lor la nivel naţional Ele fac parte din strategia OIM de guvernare a globalizării de promovare a dezvoltării durabile de eradicare a sărăciei şi asigurării ca muncitorii să poată munci icircn condiţii de demnitate şi securitate
Standardele Internaţionale ale Muncii includ Convenţiile Internaţionale ale Muncii şi Recomandările Unele standarde se referă la drepturile fundamentale ale muncii Libertatea Asocierii şi Protecţia Dreptului la Organizare (C87) Dreptul la Organizare şi Negociere Colectivă (C098) Abolirea Muncii Forţate (C029 şi C103) Egalitatea de Şanse şi de Tratament (C111 C100) Eliminarea Muncii Copiilor şi icircn special a celor
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
4
mai grave forme ale acesteia (C138 C182) şi alte standarde care reglementează condiţiile de muncă şi promovează o bună guvernanţă
Icircnainte ca o convenţie specifică despre Administrarea Muncii să fie elaborată un şir de standarde au fost deja adoptate care acopereau diferite aspecte legate de administrarea muncii inclusiv regulile aplicabile inspecţiei muncii şi serviciilor de ocupare a forţei de muncă Icircn special se face referinţă la convenţiile următoare
Convenţia (No 87) privind Libertatea Asocierii şi Protecţia Dreptului la Organizare 1948
Convenţia (No98) privind Dreptul la Organizare şi Negocieri Colective 1949
Convenţia (No 81) privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţia (No129) privind Inspecţia Muncii (Agricultură) 1969
Convenţia (No88) privind Serviciile de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţia (No122) privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Convenţia (No142) privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţia (No144) privind Consultările Tripartite (Standardele Internaţionale ale Muncii) 1976
Convenţia (No 102) privind Securitatea Socială 1952
Convenţia (No 97) privind Migraţia de Muncă 1949
Fondarea OIM icircn anul 1919 a condus la evoluţia sistemelor naţionale de administrare a muncii deoarece acest fapt a consolidat poziţia ministerelor competente icircn domeniul muncii Icircn afară de această Tratatul de la Versailles a stabilit obiective sociale destinate consolidării serviciilor de inspecţie a muncii icircn scopul garantării drepturilor muncitorilor Pe parcursul a două războaie mondiale un nou tip de minister a apărut care era compus din unităţi preocupate de problemele muncii şi problemele sociale
In anul 1928 Conferinţa Internaţională a Muncii a adoptat o rezoluţie care invita guvernele să instituie ldquoun departament adecvat şi specializat capabil să exercite pe deplin şi cu succes sarcina de pregătire amendare şi protejare a aplicării tuturor actelor şi reglementărilor referitoare la muncă şi icircn special celor referitoare la inspecţiile muncii la relaţiile cu organele de consultare şi de furnizare a informaţiei a Biroului Internaţional al Muncii la soluţionarea paşnică a relaţiilor de muncă compilarea şi publicarea datelor statistice rapoartelor şi tuturor documentelor referitoare la muncărdquo
Drept rezultat structurile guvernamentale au icircnceput să creeze departamentele muncii
Icircncepacircnd cu anul 1939 mişcarea sindicalistă a evoluat icircn Europa şi America de Nord devenind o putere importantă care de asemenea
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
5
icircncuraja rolul Ministerelor Muncii icircn problemele relaţiilor de muncă şi condiţiilor de muncă
Declaraţia din Philadelphia (adoptată icircn 1944) a contribuit la redefinirea mandatului OIM care statua că ldquomunca nu era o marfărdquo şi astfel a contribuit la reformularea rolului administraţiei muncii
Rolul ministerelor muncii a crescut pe parcursul perioadei postbelice ca urmare a necesităţii de a face faţă reprofilării muncitorilor de la producere militară la producere paşnică Ocuparea deplină a devenit o prioritate naţională Icircn ţările industrializate securitatea socială şi securitatea şi sănătatea muncii au fost recunoscute ca obiective adiţionale
Dezbaterile privind necesitatea redefinirii rolului sistemului general de administrare a muncii au avut loc icircn mod regulat icircncepacircnd cu anii 50 culminacircnd icircn 1978 cu adoptarea Convenţiei (C150) şi Recomandării (R158) privind Administrarea Muncii
Reuniunea Experţilor icircn materie de Administrare a Muncii din 1973 a formulat recomandările cheie referitor la necesitatea convenţiei privind administrarea muncii pentru a
Proteja sistemele relativ slab dezvoltate de administrare a muncii şi a evita marginalizarea lor de la luare de decizii referitor la politica economică şi socială la nivel naţional
Completa lacuna icircn sistemul de stabilire a standardelor care pacircnă atunci trata doar segmentele de administrare a muncii cum ar fi inspecţia muncii serviciile de ocupare a forţei de muncă salariile minime securitatea utilajului
Standardele internaţionale ale muncii sunt de obicei aplicate prin intermediul politicii şi legilor sociale astfel a devenit vital pentru OIM ca o convenţie privind administrarea muncii să fie adoptată pentru a menţine un sistem activ şi viabil de administrare a muncii responsabil pentru toate aspectele de elaborare şi implementare a politicii naţionale de muncă
3 CONCEPTUL SISTEMULUI DE ADMINISTRARE A MUNCII
Convenţia OIM No 150 şi Recomandarea No 158 (1978) sunt unicele instrumente internaţionale care prevăd stabilirea unui cadru instituţional icircn care va fi elaborată implementată coordonată monitorizată şi revizuită politica naţională a muncii
Convenţia No 150 defineşte conceptul administrării muncii şi caracteristicile sale adică o politică naţională a muncii coerentă un
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
6
sistem coordonat de organe competente o structură instituţională care include o participare activă a muncitorilor patronilor şi organizaţiilor lor respective şi resurse umane financiare şi materiale adecvate pentru prestarea unor servicii efective şi eficiente
Domeniul de aplicare şi diversitatea reglementărilor politicii sociale şi implementarea lor complexitatea şi varietatea subiectelor care trebuie luate icircn consideraţie şi numărul de servicii care trebuie prestate necesită o abordare sistemică a administraţiei muncii Crearea unui sistem integrat icircn care toţi partenerii tripartitismului (adică guvernul angajatorii şi angajaţii) pot juca rolurile lor icircn parteneriat şi icircn mod coordonat este cea mai bună cale de a institui mecanisme regulatorii suficient de dinamice pentru a garanta flexibilitatea funcţionării administraţiei muncii1
Convenţia No150 icircn Articolul 1 icircn afara definiţiei date ldquoAdministrării Munciirdquo a conceptualizat noţiunea ldquosistemului naţional de administrare a munciirdquo Termenul bdquoadministrarea munciirdquo se referă la activităţile administraţiei publice icircn sensul cel mai icircngust al termenului icircn domeniul politicilor naţionale a muncii Termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo se referă la toate organele administraţiei publice (inclusiv agenţiile parastatale regionale şi locale sau orice altă formă a administraţiei descentralizate) şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultare şi participare a angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi a organizaţiilor lor Acest concept sistemic amplifică rolul diferitor actori2
4 ROLURILE CHEIE ŞI FUNCŢIILE ADMINISTRAŢIEI MUNCII
Funcţiile organelor competente din sistemul de Administrare a Muncii trebuie să consiste din responsabilitatea pentru sau din pregătirea administrarea coordonarea verificarea şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii inclusiv pregătirea şi implementarea legilor şi reglementărilor care execută această politică (C150 articolul 6 paragraful 1)
Noţiunea ldquopolitica icircn domeniul munciirdquo nu a fost definită icircn Convenţie pentru a permite includerea diferitor domenii ale muncii Convenţia se referă numai la ldquopolitica icircn domeniul munciirdquo icircn general sau ldquopolitica de ocupare a forţei de muncărdquo ca la o politică sectorială exemplară3
1 OIM (2005) O scurtă introducere icircn Standardele Internaţionale ale Munci Regulile de Joc
OIM Geneva 2 LecuyerN CourdouanJ (2002) Actori icircn Dezvoltare Forme Noi de Administrare a Muncii
OIM Geneva 3 Icircn cadrul discuţiilor la Conferinţa Internaţională a Muncii icircn 1977 şi 1978 la adoptarea textului
Convenţiei a fost propus să fie integrată o enumerare a domeniilor muncii care trebuie incluse
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
7
Convenţia (Articolul 6 paragraful 2) enumără funcţiile principale pe care aceste organe ar trebui să le exercite luacircnd icircn consideraţie standardele internaţionale ale muncii relevante
Participarea la pregătirea administrarea coordonarea monitorizarea şi revizuirea politici naţionale de ocupare a forţei de muncă
Studierea şi urmărirea lumii muncii prin revizuirea situaţiei angajaţilor şomerilor şi angajaţilor parţial luacircnd icircn consideraţie legile regulamentele şi practica naţională privind condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare
De a face serviciile lor disponibile angajatorilor şi angajaţilor şi organizaţiilor lor icircn vederea promovării consultării şi cooperării efective dintre autorităţile publice şi organizaţiile patronale şi sindicale cacirct şi dintre asemenea organizaţii de a răspunde solicitărilor de consiliere tehnică din partea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lor
Cele patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii icircşi exercită funcţiile sale ndash icircn conformitate cu Recomandarea No158 ndash sunt următoarele
Standardele muncii
Raporturile de muncă
Ocuparea forţei de muncă
Cercetări icircn domeniul muncii
41 Standardele Muncii
Autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii icircn consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor ar trebui să ia parte activă la toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor muncii Acestea ar trebui să includă şi un sistem de inspecţie a muncii (aşa cum este prezentat icircn modulele următoare ale acestui curs de formare)
Articolul 6 paragraful 1 al convenţiei prevede că organele competente din sistemul de administrare a muncii vor pregăti şi vor implementa leg i Recomandarea OIM No158 privind Administrarea Muncii se referă la legislaţia muncii ca primul domeniu icircn care sistemul de administrare a muncii ar trebui să-şi exercite funcţiile Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile individuale de muncă cacirct şi raporturile colective de muncă protejează libertăţile şi drepturile de bază icircn muncă asigură standardele minime ale muncii (lăsacircnd restul să determine partenerii sociali icircn cadrul negocierilor colective) şi defineşte statutul contractual (individual sau colectiv) al patronilor şi muncitorilor inclusiv drepturile şi
totodată această abordare nu a fost implementată icircn mod expres luacircnd icircn consideraţie faptul că politica icircn domeniul muncii este icircn curs de evoluţie continuă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
8
responsabilităţile lor reciproce cacirct şi modalitatea de soluţionare a conflictelor Legislaţia muncii este vitală pentru economia oricărei ţări şi pentru obţinerea unei dezvoltări echilibrate care acordă multă atenţie atacirct eficienţei economice cacirct şi bunăstării populaţiei icircn icircntregime Acesta este un echilibru delicat care trebuie obţinut
Experienţa demonstrează că propunerile impuse sunt mai puţin efective luacircnd icircn consideraţie reţeaua complexă de interese şi necesităţi implicate decacirct soluţiile care au fost testate şi cizelate icircn procesul de dialog social şi care prin urmare se bucură de un suport larg din partea societăţii
42 Raporturile de muncă
Icircn ceea ce priveşte raporturile de muncă Recomandarea se referă icircn mod esenţial la necesitatea icircncurajării raporturilor de muncă şi instituirii unui cadru şi regulilor de reprezentare şi management Ea se referă la mijloacele variate prin care acest obiectiv poate fi obţinut şi anume prin exerciţiul liber al dreptului de asociere şi dreptului de a organiza şi desfăşura negocieri colective prin acordarea serviciilor de consiliere prin dezvoltarea şi utilizarea mecanismelor de negociere voluntară prin acordarea facilităţilor de conciliere şi mediere icircn cadrul sistemului de administrare a muncii şi prin promovarea dialogului social şi a tripartitismului
Departamentele pentru raporturile de muncăindustriale icircn cadrul sistemului de administrare a muncii joacă un rol important icircn promovarea şi menţinerea păcii şi stabilităţii industriale prin asigurarea unui cadru legal favorabil Icircn mod particular ele promovează legislaţia pentru a proteja dreptul de organizare şi negociere colectivă şi liberul exerciţiu al dreptului de asociere Icircn unele cazuri Administraţiile Muncii oferă training-uri privind legislaţia muncii pentru partenerii sociali aceste iniţiative au fost foarte efective pentru consolidarea capacităţii partenerilor sociali icircn legislaţia muncii ca o referinţă pentru raporturile de muncă şi pentru stimularea abordării participative icircn elaborarea şi respectarea legislaţiei muncii Icircn acelaşi timp trening-urile privind legislaţia muncii şi alfabetizarea privind drepturile de bază icircn domeniul muncii pot fi o măsură efectivă icircn prevenirea conflictelor de muncă
Odată ce negocierile colective sunt un proces voluntar dintre partenerii sociali rolul administraţiei muncii ndash icircn special al departamentelorunităţilor lor pentru raporturi de muncă ndash este vital pentru facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea acestui proces Recomandarea OIM No158 stabilind rolul jucat de către guvern icircn raporturile de muncă la diferite nivele şi icircn diferite sectoare subliniază rolul Negocierilor Colective ca unui pilon cheie icircn cadrul relaţiilor industriale Icircn unele ţări o funcţie importantă a acestui departament este icircnregistrarea şi susţinerea organizaţiilor angajaţilor Icircn cadrul acestor departamente registrul organizaţiilor sindicale acordă asistenţă icircn icircnregistrarea sindicatelor şi acordă servicii de consiliere liderilor sindicali şi membrilor referitor la subiectele legate de legislaţia privind organizaţiile sindicale
Icircn tot mai multe ţări crearea unui sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă este actualmente o piatră de temelie a politicii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
9
raporturilor de muncă icircn Administrarea Muncii 4 Aceasta ajută la menţinerea conflictelor de muncă icircn limitele 5 economice şi sociale acceptabile şi la promovarea atmosferei de pace profesională Această icircn schimb contribuie la menţinerea unui climat favorabil dezvoltării eficacităţii economice şi echităţii sociale Administraţia Muncii icircn unele ţări asistă de asemenea angajatorii şi angajaţii icircn sectoarele sindicalizate şi nesindicalizate să rezolve conflictele profesionale sau de angajarede salariu pe cale amiabilă prin conciliere icircn vederea promovării relaţiilor de muncămanageriale armonioase Unele Convenţii şi Recomandări ale OIM sunt consacrate prevenirii şi soluţionării conflictelor Statele membre sunt icircncurajate să elaboreze propriul lor sistem de soluţionare icircn conformitate cu principiile generale următoare instituirea unui mecanism voluntar de conciliere care trebuie să fie gratuit şi operativ pentru a ajuta icircn prevenirea şi soluţionarea conflictelor profesionale 6 icircn cadrul sistemului de soluţionare a conflictelor7 trebuie să fie promovate negocierile colective care trebuie să ajute părţile să găsească singuri8 o soluţie a conflictului părţile la conflict trebuie să fie icircncurajate să se abţină de la greve şi lockout pe durata procesului de conciliere sau arbitraj9 şi icircnţelegerile obţinute icircn rezultatul concilierii trebuie să fie fixate icircn scris şi să le fie atribuit acelaşi statut ca icircnţelegerilor icircncheiate icircn mod obişnuit10
Structurile şi procesele de dialog social reuşit au potenţialul de a soluţiona problemele economice şi sociale importante să icircncurajeze o bună guvernanţă să promoveze pacea şi stabilitatea profesională şi socială şi să susţină progresul economic Guvernul şi icircn special administraţia muncii poate juca roluri diferite icircn promovarea şi susţinerea durabilităţii dialogului social (a) crearea unui cadru operativ al dialogului social (b) promovarea dialogului social (c) să fie un partener activ icircn procesele de dialog social tripartit sau tripartit plus (d) acordarea suportului şi facilitarea dialogului social şi (e) angajarea dialogului social icircn sectorul public Icircn funcţie de diferite tipuri mandate funcţii şi componenţa mecanismelor de dialog social Guvernul poate fi direct implicat ca membru organelor tripartite sau tripartite plus ori să fie un bdquobeneficiarrdquo al sfaturilor formulate de către aceste organe Icircn mai multe ţări şi dialogul social informal şi dialogul social formal (prin intermediul organelor bipartite tripartite şisau tripartite plus) coexistă Pentru a discuta şi pentru a lua o decizie asupra problemelor de bază icircn domeniul muncii Ministerul Muncii icircnsuşi ia iniţiativa de a iniţia
4 Pentru mai multe detalii consultaţi Liniile Directorii privind legislaţia Muncii OIM Geneva
Capitolul 4 privind soluţionarea conflictelor şi Ghidul privind Soluţionarea Alternativă a Conflictelor de Muncă Felicity Steadman CIFOIM 2008 5 De exemplu o legătură stracircnsă icircntre concilieremediere şi grevă a fost făcută icircn mai multe ţări solicitacircnd de la părţi icircnştiinţarea prealabilă a autorităţii de conciliere referitor la grevă ori declaracircnd ilegală organizarea grevei fără o primă icircncercare de a soluţiona conflictul prin intermediul concilierii 6 Recomandarea N 92 privind concilierea şi arbitrajul voluntar 1951 paragrafele 1 şi 3
7 Convenţia N 154 privind promovarea negocierilor colective 1981 Articolul 5 paragraful 2e
8 Recomandarea N 163 privind promovarea negocierilor colective 1981 paragraful 8
9 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragrafele 4 şi 6
10 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragraful 5
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
10
consultări ad hoc cu partenerii sociali deseori icircn afara cadrului instituţional al dialogului social
Guvernul trebuie să susţină mecanismele de dialog social prin asigurarea cadrului instituţional şi acordarea suportului administrativ prin instituirea unui secretariat preocupat de pregătirea organizarea şi continuarea activităţilor organului de dialog social El de asemenea furnizează studiile de experţi şi alte documente informative necesare pentru executarea misiunilor sale Icircn termeni operaţionali secretariatul este de obicei ataşat unei unităţi administrative a ministerului relevante (direcţiei de cercetări şi planificare ori direcţiei muncii angajării sau raporturilor de muncă ori chiar direcţiei administrative) fără a lua icircn consideraţie că consultările acoperă administrarea muncii icircn general ori unul din domeniile specifice de activitate a sa 11 Resursele umane materiale informaţionale şi financiare ale secretariatului trebuie să fie corespunzătore pentru a permite executarea sarcinilor icircncredinţate Icircn cazul organelor bipartite patron-muncitor o direcţie din cadrul sistemului de administrare a muncii de asemenea ar putea acorda suport părţilor prin servicii de secretariat şi icircn unele cazuri să acţioneze ca un intermediar
43 Ocuparea forţei de muncă
Icircn domeniul ocupării forţei de muncă Recomandarea defineşte mijloacele prin care o politică eficientă de ocupare a forţei de muncă ar putea fi promovată Printre mijloacele majore figurează necesitatea coordonării activităţilor diferitor autorităţi şi organe interesate icircn diferite aspecte a politicii de ocupare a forţei de muncă instituirea unui serviciu public gratuit şi efectiv asumarea responsabilităţii comune pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn aceste scopuri cum ar fi ocupare parţială sau şomajul Acestea ar putea include printre alte funcţii sistemele de asigurare contra şomajului orientarea profesională plasarea şi acordarea asistenţei persoanelor icircn căutarea unui loc de muncă programele de formare de reprofilare profesională servicii de angajare promovarea antreprenoriatului
Guvernele au adoptat diferite tipologii de abordare a politicilor de ocupare a forţei de muncă unele ţări consideră că ministerul responsabil pentru problemele muncii este autoritatea care ar trebui să aibă o responsabilitate generală pentru politica de ocupare a forţei de muncă şi astfel icircncredinţează pregătirea şi dezvoltarea unei asemenea politici ministerului muncii alte ţări separă problemele muncii de la problemele ocupării forţei de muncă icircncredinţacircnd pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă unui alt minister şi anume celui responsabil pentru ocuparea forţei de muncă şi
11 Lecuyer N Ghidul Secretariatelor pentru Organele Naţionale de Consultări Tripartite icircn Ţările Africane Anglofone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
11
orientarea profesională12 icircn alte ţări această funcţie este icircmpărţită icircntre cacircteva ministere inclusiv ministerul muncii şi icircn unele ţări acest rol este divizat nu numai icircntre diferite ministere dar şi cu autorităţile publice descentralizate la nivel de unităţi federale sau provincii13
Unele ţări au organe sectoriale bi- sau tripartite expres responsabile pentru ocuparea forţei de muncă şi piaţa muncii care participă la pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă14
Deseori sistemul naţional de administrare a muncii include un serviciu public gratuit de ocupare a forţei de muncă (SPGOFM) Motivul de bază al rolului (SPGOFM) este că pe de o parte acesta icircmbunătăţeşte transparenta pieţei muncii şi pe de altă parte el oferă un ajutor special celor care ar putea fi astfel dezavantajate pe piaţa muncii Din punct de vedere instituţional (SPGOFM) poate chiar să fie parte a unui departament guvernamental ori să fie autonom şi icircn ultima instanţă cu implicarea partenerilor sociali (reprezentanţilor patronilor şi muncitorilor) icircn consiliul lor de supraveghere
Administraţia muncii poate juca un rol important pentru a ajuta icircn găsirea unei balanţe dintre oferta şi cererea muncii Plasarea icircn cacircmpul muncii sau funcţia de mediere a muncii a fost transformată icircn anii 70 cu introducerea diferitor modalităţi de echilibrare a cererii şi ofertei forţei de muncă Icircn unele ţări Administraţiile Muncii au fost capabile să facă faţă schimbărilor şi au reorganizat SPGOFM a lor pentru a oferi servicii eficiente şi persoanelor icircn căutarea locului de muncă şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluarea abilităţilor orientarea şi consilierea profesională informarea privind piaţa muncii baza de date
Noile tehnologii (bănci de date reţele World Wide Web (Internet) etc) ajută icircn facilitarea comunicării icircn icircmbunătăţirea serviciilor şi creşterii flexibilităţii pentru a satisface necesităţile cetăţenilor Ele oferă o cale puternică de livrare a informaţiei publicului un acces direct la serviciile variate de administrare a muncii la sisteme care icircntrunesc informaţia privind locurile vacante şi cele cu persoanele icircn căutarea unui loc de muncă
Eficacitatea sistemului de administrare a muncii depinde de asemenea de abilitatea sa de a genera o informaţie sigură privind piaţa muncii (IPM) O informaţie sigură şi actualizată privind piaţa muncii este un element vital icircn planificarea ocupării forţei de muncă Rolul administraţiei muncii icircn informarea privind piaţa muncii este şi cel al producătorului informaţiei privind piaţa muncii (deseori ca un product secundar al funcţiilor sale zilnice) şi cel al utilizatorului de informaţie privind piaţa muncii Piaţa muncii semnalează transmite avertizările despre schimbările relevante pe piaţa muncii sau confirmă tendinţele observate anterior asiguracircnd astfel un temei pentru persoanele cu putere de decizie Colectarea datelor statistice dezagregate pe sexe est vitală icircn acest sens pentru a putea decela schimbările structurale bazate pe gender şi pentru a formula politici de ocupare a forţei de muncă sensibile
12
de ex Australia Ghana Tunisia şi Regatul Unit al Britaniei 13
de ex Australia Belgia Germania şi Noua Zelanda 14
de ex Italia Algeria Columbia şi Danemarca
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
12
la noţiunea gender Cacircteva administraţii muncii pentru a mări capacităţile sale de a obţine informaţii comprehensive şi la timp despre schimbarea tendinţelor industriale şi natura forţei de muncă au instituit Unităţi de Analiză a Pieţei Muncii sau laquo Observatorii raquo pentru a avea o idee privind tendinţele pieţei muncii icircn dezvoltare şi pentru a disemina descoperirile sale printre actorii şi utilizatorii Toate acestea au permis multor ţări de a icircmbunătăţi imaginea Ministerelor Muncii
De a ajuta persoanele să devină apţi de muncă prin instruire prin dezvoltarea abilităţilor şi educaţie este de o importanţă crucială icircn sensul icircmbunătăţirii şi susţinerii productivităţii sale şi oportunităţilor de cacircştig din muncă Acest lucru contribuie la consolidarea mobilităţii sale pe piaţa muncii şi oferă un potenţial pentru o alegere mai mare icircn materie de carieră Recomandarea OIM no 158 privind Administrarea Muncii subliniază relaţia dintre ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane şi insistă asupra necesităţii politicilor şi programelor coordonate şi comprehensive de formare profesională stracircns legate de ocuparea forţei de muncă Participarea administraţiei muncii la formarea profesională poate fi realizată printr-o varietate de modalităţi care pot fi exprimate prin integrare directă a organelor permanente elaborarea coordonarea şisau executarea programelor şi cooperarea cu alte instituţii publice sau private inclusiv sindicatele şi entităţile antreprenoriale
Sistemul de Administrare a Muncii este de asemenea preocupat de politicile pasive ale muncii şi anume de Icircndemnizaţiile de Şomaj Termenul ldquoicircndemnizaţiile de şomajrdquo se referă la toate formele de venit de suport al şomerilor Aceste icircndemnizaţii sunt divizate icircn două categorii laquo asigurare-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile sunt finanţate preponderent din contribuţii şi laquo asistenţă-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile icircn mod normal sunt finanţate din impozite şi depinde de nevoile şi de testarea mijloacelor Managementul acestor programe poate fi făcut direct de către Administraţia Muncii (de obicei Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă SPOFM) de o altă instituţie de stat sau de partenerii sociali
44 Cercetări
Ultima funcţie majoră a Sistemului de Administrare a Muncii ţine de informare şi cercetări icircn domeniul muncii Această ar putea să se refere la colectarea informaţiei analiza pieţei muncii studii prognoze diseminarea informaţiei datele statistice şi relaţiile cu mass-media
Articolul 6 paragraful 2(b) al Convenţiei OIM privind Administrarea Muncii stipulează că ldquo autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii vor studia şi vor urmări situaţia angajaţilor şomerilor şi persoanelor angajaţi parţial luacircnd icircn consideraţie legile şi reglementările naţionale cacirct şi practica naţională referitor la condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare să atragă atenţia asupra neajunsurilor şi abuzului icircn asemenea condiţii şi să prezinte propuneri referitor la modalitatea depăşirii acestorardquo
Statutul rolul şi funcţiile organului de cercetări icircn domeniul sistemului de administrare a muncii sunt definite icircn mod diferit icircn fiecare ţară şi
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
13
depinde de premizele istorice ale pieţei muncii şi politicile guvernului Icircn mai multe ministere ale muncii şi alte ministere responsabile de muncă şi ocupare a forţei de muncă existe un departament sau structuri aferente care studiază condiţiile de muncă şi ocuparea forţei de muncă Informaţia obţinută de ei vine din diferite surse inclusiv inspecţiile muncii şi studiile efectuate de către secţiile statistice din minister cacirct şi departamentul de statistică Ministere mari ale muncii au departamentele lor proprii de statistică şi cercetări care deseori activează icircn cooperare icircn special cu universităţi sau cu institute de cercetări
Chiar dacă Convenţia 150 a OIM nu stipulează nimic specific referitor la datele statistice alte convenţii ale OIM fac o referinţă mai concretă asupra acestui rol cheie al Administraţiei Muncii Recomandarea No158 conţine o prevedere (sect 20 (2)) privind efectul informaţiei sau raporturilor pe care fiecare dintre servicii ale administraţiei muncii trebuie să le furnizeze ministerului care trebuie să conţină datele statistice corespunzătoare pentru a permite evaluarea tendinţelor actuale şi previzibile de dezvoltare icircn domeniile de interes major pentru sistemul de administrare a muncii Articolul 1 al Convenţiei 160 (1985) privind Statistica Muncii stipulează că fiecare Stat membru care o ratifică va colecta periodic şi va publica statistica muncii de bază care ar include populaţia activă ocuparea şomajul accidentele de muncă maladiile profesionale şi conflictele de muncă
Datele statistice colectate de către secţiile sau instituţiile de cercetări generează un product aferent administraţiei muncii sau sunt colectate direct prin studii estimative sau prin colectarea informaţiei Informaţia este utilizată preponderent pentru a structura politicile de muncă corespunzătoare şi anume pentru
A icircnţelege condiţiile de muncă şi de viaţă cum ar fi securitatea sănătatea securitatea socială ameliorarea condiţiilor de muncă etc
A formula politici pentru grupurile ţintă cum sunt femeile copiii şi muncitorii din sectorul informal
A monitoriza relaţiile de muncă şi conflictele de muncă a asigura respectarea legislaţiei muncii şi a face faţă dificultăţilor icircntacircmpinate de angajatori şi angajaţi
A aprecia natura ocupării forţei de muncă şi şomajului abilităţilor necesare pentru diferite locuri de muncă lacunele icircn programele de dezvoltare a abilităţilor etc
A elabora măsuri de protecţie a muncii icircn economie informală
O muncă obiectivă a instituţiilor de cercetări din cadrul sistemului de administrare a muncii nu poate efectuată icircn absenţa datelor statistice calitative
Statistica muncii disponibilă icircn zilele noastre icircn majoritatea ministerelor muncii se referă la domeniile următoare Forţa de Muncă Ocuparea Forţei de Muncă Angajarea parţială şi Şomajul Icircnregistrarea şi plasarea
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
14
de către serviciile de ocupare a forţei de muncă Clasificarea pe sectoare Clasificarea pe vacircrstă sex Educaţie Clasificarea pe profesii Clasificarea pe statut Informaţii privind salarii Structura salariului şi distribuirea salariilor Minime Salariul mediu şi Orele de lucru Remunerarea egală Costul muncii Relaţiile de Muncă Conflictele de Muncă şi zilele de lucru pierdute icircn greve şi lockout-uri etc Natura conflictelor Clasificarea pe Regiuni şi Sectoare Securitatea Socială Fondurile de economii şi fondurile de pensii Bonusuri compensaţii acordate muncitorilor alocaţii etc maladii profesionale Accidente de muncă productivitatea şi indicele productivităţii Muncitorii icircn Mediul Rural şi icircn Sectorul Informal Emigrarea MuncitorilorMigraţia muncitorilor Raportarea anuală privind implementarea diferitor legi ale muncii Condiţiile de Muncă şi de Viaţă ale Muncitorilor icircn sectoare şi domenii specifice ocuparea forţei de muncă a tinerilor
Majoritatea ministerelor efectuează cercetări icircn diferite domenii cum ar fi nivelul de ocupare raporturile de muncă abilităţi tehnice salarii etc Sunt de asemenea icircntreprinse studiile efectuate asupra unui grup specific de muncitori şi asupra muncitorilor din anumit sector De obicei un departament sau o direcţie de cercetări din cadrul Ministerului Muncii realizează această activitate Institutul naţional al muncii icircn mai multe ţări de asemenea efectuează cercetări destinate elaborării politicilor Icircn ţările mari guvernele statelor sau provinciilor de asemenea au institute de cercetări
Icircn multe ţări efectuarea studiilor şi cercetărilor in domeniul muncii este o funcţie cheie a organelor naţionale de dialog social cum ar fi consiliile naţionale ale muncii sau consiliile economice şi sociale Valoarea acestor studii este reprezentată prin utilizarea unei abordări integre care implică de la bun icircnceput partenerii sociali icircn producerea analiza şi interpretarea datelor
5 NOILE PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA MUNCII
Administraţia muncii se confruntă cu provocări noi şi cele mai vechi care icircn condiţii de globalizare şi de criză economică devin deosebit de urgente Referinţa se face icircn mod special la
Economia informală
Muncitorii migranţi
Raporturile de muncă şi munca nedeclarată
HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
15
51 Economia Informală
Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată
Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală
Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate
Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică
Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
16
52 Muncitorii Migranţi
Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului
Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor
Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie
Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie
Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală
53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată
Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
17
Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale
Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate
Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede
Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă
Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi
Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă
54 HIVSIDA
Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament
Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil
Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
18
icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament
Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii
Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA
Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii
Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri
Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă
Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea
Egalitatea gender
Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)
Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA
Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate
Confidenţialitatea
Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere
Prevenirea
Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA
6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII
O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii
La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
19
Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor
De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi
De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale
De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor
De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15
De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii
Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social
Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului
Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice
Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză
15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
20
serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii
Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile
De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)
7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII
Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo
Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo
Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii
16
De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
21
Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice
71 Organul central
La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate
Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne
Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare
Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale
Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe
Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate
Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
22
Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale
72 Coordonarea icircntre ministere
Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private
Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei
Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)
Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol
73 Coordonarea cu agenţii
Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii
Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice
Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
23
ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent
Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză
74 Funcţiile delegate partenerilor sociali
Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo
Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională
Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop
75 Coordonare teritorială
Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale
Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată
Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
24
Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate
Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate
8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE
Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat
Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)
Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire
81 Instruire
Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)
Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale
Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
25
naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
27
SUMAR
Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii
C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor
Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii
Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii
Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent
Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă
O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public
Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
28
Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive
Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
29
EXERCIŢII
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
31
Exercţiu 1
Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii
Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre
Discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
33
Exercţiu 2
Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează
ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii
ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)
SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen
O discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
3
1 INTRODUCRE
Inspecţia Muncii este un sub-sistem din cadrul unui sistem mai larg de Administrare a Muncii
Pentru a putea analiza rolul Inspecţiei Muncii şi reflecta asupra felului de consolidare şi modernizare a ei este important de a avea o viziune mai largă asupra Sistemului de Administrare a Muncii rolurile lui şi funcţiile
Acest modul oferă o viziune generală asupra Administraţiei Muncii referindu-se la cele două instrumente cheie ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) Convenţia No 150 şi Recomandarea No 158
Modulul va icircnzestra Inspectorii Muncii cu cunoştinţe generale pentru a determina mai bine rolurile lor specifice şi funcţiile icircntr-un cadru mai larg al sistemului de Administrare a Muncii pentru a icircnţelege legătura şi sinergia cu alte funcţii şi servicii şi pentru a ajuta icircn formarea v iziunii privind importanţa unei administraţii muncii şi inspecţii muncii puternice şi efective pentru a promova justiţia socială munca decentă şi buna guvernanţă
2 TRECERE IcircN REVISTĂ ISTORICĂ
Conceptul ldquosistemului de administrare a munciirdquo nu poate fi perceput fără a arunca puţină lumină asupra evoluţiei istorice care a condus la elaborarea şi adoptarea Convenţiei OIM Ndeg 150
Icircn 1919 cacircnd OIM a fost fondată atenţia a fost icircn primul racircnd acordată introducerii standardelor internaţionale ale munci pentru a icircmbunătăţi condiţiile de muncă şi bunăstarea socială a muncitorilor din toată lumea
Standardele Internaţionale ale Muncii au evoluat icircntr-un sistem comprehensiv de instrumente privind munca şi politica socială susţinut de un sistem de supraveghere instituit pentru rezolvarea tuturor problemelor icircn aplicarea lor la nivel naţional Ele fac parte din strategia OIM de guvernare a globalizării de promovare a dezvoltării durabile de eradicare a sărăciei şi asigurării ca muncitorii să poată munci icircn condiţii de demnitate şi securitate
Standardele Internaţionale ale Muncii includ Convenţiile Internaţionale ale Muncii şi Recomandările Unele standarde se referă la drepturile fundamentale ale muncii Libertatea Asocierii şi Protecţia Dreptului la Organizare (C87) Dreptul la Organizare şi Negociere Colectivă (C098) Abolirea Muncii Forţate (C029 şi C103) Egalitatea de Şanse şi de Tratament (C111 C100) Eliminarea Muncii Copiilor şi icircn special a celor
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
4
mai grave forme ale acesteia (C138 C182) şi alte standarde care reglementează condiţiile de muncă şi promovează o bună guvernanţă
Icircnainte ca o convenţie specifică despre Administrarea Muncii să fie elaborată un şir de standarde au fost deja adoptate care acopereau diferite aspecte legate de administrarea muncii inclusiv regulile aplicabile inspecţiei muncii şi serviciilor de ocupare a forţei de muncă Icircn special se face referinţă la convenţiile următoare
Convenţia (No 87) privind Libertatea Asocierii şi Protecţia Dreptului la Organizare 1948
Convenţia (No98) privind Dreptul la Organizare şi Negocieri Colective 1949
Convenţia (No 81) privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţia (No129) privind Inspecţia Muncii (Agricultură) 1969
Convenţia (No88) privind Serviciile de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţia (No122) privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Convenţia (No142) privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţia (No144) privind Consultările Tripartite (Standardele Internaţionale ale Muncii) 1976
Convenţia (No 102) privind Securitatea Socială 1952
Convenţia (No 97) privind Migraţia de Muncă 1949
Fondarea OIM icircn anul 1919 a condus la evoluţia sistemelor naţionale de administrare a muncii deoarece acest fapt a consolidat poziţia ministerelor competente icircn domeniul muncii Icircn afară de această Tratatul de la Versailles a stabilit obiective sociale destinate consolidării serviciilor de inspecţie a muncii icircn scopul garantării drepturilor muncitorilor Pe parcursul a două războaie mondiale un nou tip de minister a apărut care era compus din unităţi preocupate de problemele muncii şi problemele sociale
In anul 1928 Conferinţa Internaţională a Muncii a adoptat o rezoluţie care invita guvernele să instituie ldquoun departament adecvat şi specializat capabil să exercite pe deplin şi cu succes sarcina de pregătire amendare şi protejare a aplicării tuturor actelor şi reglementărilor referitoare la muncă şi icircn special celor referitoare la inspecţiile muncii la relaţiile cu organele de consultare şi de furnizare a informaţiei a Biroului Internaţional al Muncii la soluţionarea paşnică a relaţiilor de muncă compilarea şi publicarea datelor statistice rapoartelor şi tuturor documentelor referitoare la muncărdquo
Drept rezultat structurile guvernamentale au icircnceput să creeze departamentele muncii
Icircncepacircnd cu anul 1939 mişcarea sindicalistă a evoluat icircn Europa şi America de Nord devenind o putere importantă care de asemenea
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
5
icircncuraja rolul Ministerelor Muncii icircn problemele relaţiilor de muncă şi condiţiilor de muncă
Declaraţia din Philadelphia (adoptată icircn 1944) a contribuit la redefinirea mandatului OIM care statua că ldquomunca nu era o marfărdquo şi astfel a contribuit la reformularea rolului administraţiei muncii
Rolul ministerelor muncii a crescut pe parcursul perioadei postbelice ca urmare a necesităţii de a face faţă reprofilării muncitorilor de la producere militară la producere paşnică Ocuparea deplină a devenit o prioritate naţională Icircn ţările industrializate securitatea socială şi securitatea şi sănătatea muncii au fost recunoscute ca obiective adiţionale
Dezbaterile privind necesitatea redefinirii rolului sistemului general de administrare a muncii au avut loc icircn mod regulat icircncepacircnd cu anii 50 culminacircnd icircn 1978 cu adoptarea Convenţiei (C150) şi Recomandării (R158) privind Administrarea Muncii
Reuniunea Experţilor icircn materie de Administrare a Muncii din 1973 a formulat recomandările cheie referitor la necesitatea convenţiei privind administrarea muncii pentru a
Proteja sistemele relativ slab dezvoltate de administrare a muncii şi a evita marginalizarea lor de la luare de decizii referitor la politica economică şi socială la nivel naţional
Completa lacuna icircn sistemul de stabilire a standardelor care pacircnă atunci trata doar segmentele de administrare a muncii cum ar fi inspecţia muncii serviciile de ocupare a forţei de muncă salariile minime securitatea utilajului
Standardele internaţionale ale muncii sunt de obicei aplicate prin intermediul politicii şi legilor sociale astfel a devenit vital pentru OIM ca o convenţie privind administrarea muncii să fie adoptată pentru a menţine un sistem activ şi viabil de administrare a muncii responsabil pentru toate aspectele de elaborare şi implementare a politicii naţionale de muncă
3 CONCEPTUL SISTEMULUI DE ADMINISTRARE A MUNCII
Convenţia OIM No 150 şi Recomandarea No 158 (1978) sunt unicele instrumente internaţionale care prevăd stabilirea unui cadru instituţional icircn care va fi elaborată implementată coordonată monitorizată şi revizuită politica naţională a muncii
Convenţia No 150 defineşte conceptul administrării muncii şi caracteristicile sale adică o politică naţională a muncii coerentă un
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
6
sistem coordonat de organe competente o structură instituţională care include o participare activă a muncitorilor patronilor şi organizaţiilor lor respective şi resurse umane financiare şi materiale adecvate pentru prestarea unor servicii efective şi eficiente
Domeniul de aplicare şi diversitatea reglementărilor politicii sociale şi implementarea lor complexitatea şi varietatea subiectelor care trebuie luate icircn consideraţie şi numărul de servicii care trebuie prestate necesită o abordare sistemică a administraţiei muncii Crearea unui sistem integrat icircn care toţi partenerii tripartitismului (adică guvernul angajatorii şi angajaţii) pot juca rolurile lor icircn parteneriat şi icircn mod coordonat este cea mai bună cale de a institui mecanisme regulatorii suficient de dinamice pentru a garanta flexibilitatea funcţionării administraţiei muncii1
Convenţia No150 icircn Articolul 1 icircn afara definiţiei date ldquoAdministrării Munciirdquo a conceptualizat noţiunea ldquosistemului naţional de administrare a munciirdquo Termenul bdquoadministrarea munciirdquo se referă la activităţile administraţiei publice icircn sensul cel mai icircngust al termenului icircn domeniul politicilor naţionale a muncii Termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo se referă la toate organele administraţiei publice (inclusiv agenţiile parastatale regionale şi locale sau orice altă formă a administraţiei descentralizate) şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultare şi participare a angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi a organizaţiilor lor Acest concept sistemic amplifică rolul diferitor actori2
4 ROLURILE CHEIE ŞI FUNCŢIILE ADMINISTRAŢIEI MUNCII
Funcţiile organelor competente din sistemul de Administrare a Muncii trebuie să consiste din responsabilitatea pentru sau din pregătirea administrarea coordonarea verificarea şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii inclusiv pregătirea şi implementarea legilor şi reglementărilor care execută această politică (C150 articolul 6 paragraful 1)
Noţiunea ldquopolitica icircn domeniul munciirdquo nu a fost definită icircn Convenţie pentru a permite includerea diferitor domenii ale muncii Convenţia se referă numai la ldquopolitica icircn domeniul munciirdquo icircn general sau ldquopolitica de ocupare a forţei de muncărdquo ca la o politică sectorială exemplară3
1 OIM (2005) O scurtă introducere icircn Standardele Internaţionale ale Munci Regulile de Joc
OIM Geneva 2 LecuyerN CourdouanJ (2002) Actori icircn Dezvoltare Forme Noi de Administrare a Muncii
OIM Geneva 3 Icircn cadrul discuţiilor la Conferinţa Internaţională a Muncii icircn 1977 şi 1978 la adoptarea textului
Convenţiei a fost propus să fie integrată o enumerare a domeniilor muncii care trebuie incluse
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
7
Convenţia (Articolul 6 paragraful 2) enumără funcţiile principale pe care aceste organe ar trebui să le exercite luacircnd icircn consideraţie standardele internaţionale ale muncii relevante
Participarea la pregătirea administrarea coordonarea monitorizarea şi revizuirea politici naţionale de ocupare a forţei de muncă
Studierea şi urmărirea lumii muncii prin revizuirea situaţiei angajaţilor şomerilor şi angajaţilor parţial luacircnd icircn consideraţie legile regulamentele şi practica naţională privind condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare
De a face serviciile lor disponibile angajatorilor şi angajaţilor şi organizaţiilor lor icircn vederea promovării consultării şi cooperării efective dintre autorităţile publice şi organizaţiile patronale şi sindicale cacirct şi dintre asemenea organizaţii de a răspunde solicitărilor de consiliere tehnică din partea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lor
Cele patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii icircşi exercită funcţiile sale ndash icircn conformitate cu Recomandarea No158 ndash sunt următoarele
Standardele muncii
Raporturile de muncă
Ocuparea forţei de muncă
Cercetări icircn domeniul muncii
41 Standardele Muncii
Autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii icircn consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor ar trebui să ia parte activă la toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor muncii Acestea ar trebui să includă şi un sistem de inspecţie a muncii (aşa cum este prezentat icircn modulele următoare ale acestui curs de formare)
Articolul 6 paragraful 1 al convenţiei prevede că organele competente din sistemul de administrare a muncii vor pregăti şi vor implementa leg i Recomandarea OIM No158 privind Administrarea Muncii se referă la legislaţia muncii ca primul domeniu icircn care sistemul de administrare a muncii ar trebui să-şi exercite funcţiile Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile individuale de muncă cacirct şi raporturile colective de muncă protejează libertăţile şi drepturile de bază icircn muncă asigură standardele minime ale muncii (lăsacircnd restul să determine partenerii sociali icircn cadrul negocierilor colective) şi defineşte statutul contractual (individual sau colectiv) al patronilor şi muncitorilor inclusiv drepturile şi
totodată această abordare nu a fost implementată icircn mod expres luacircnd icircn consideraţie faptul că politica icircn domeniul muncii este icircn curs de evoluţie continuă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
8
responsabilităţile lor reciproce cacirct şi modalitatea de soluţionare a conflictelor Legislaţia muncii este vitală pentru economia oricărei ţări şi pentru obţinerea unei dezvoltări echilibrate care acordă multă atenţie atacirct eficienţei economice cacirct şi bunăstării populaţiei icircn icircntregime Acesta este un echilibru delicat care trebuie obţinut
Experienţa demonstrează că propunerile impuse sunt mai puţin efective luacircnd icircn consideraţie reţeaua complexă de interese şi necesităţi implicate decacirct soluţiile care au fost testate şi cizelate icircn procesul de dialog social şi care prin urmare se bucură de un suport larg din partea societăţii
42 Raporturile de muncă
Icircn ceea ce priveşte raporturile de muncă Recomandarea se referă icircn mod esenţial la necesitatea icircncurajării raporturilor de muncă şi instituirii unui cadru şi regulilor de reprezentare şi management Ea se referă la mijloacele variate prin care acest obiectiv poate fi obţinut şi anume prin exerciţiul liber al dreptului de asociere şi dreptului de a organiza şi desfăşura negocieri colective prin acordarea serviciilor de consiliere prin dezvoltarea şi utilizarea mecanismelor de negociere voluntară prin acordarea facilităţilor de conciliere şi mediere icircn cadrul sistemului de administrare a muncii şi prin promovarea dialogului social şi a tripartitismului
Departamentele pentru raporturile de muncăindustriale icircn cadrul sistemului de administrare a muncii joacă un rol important icircn promovarea şi menţinerea păcii şi stabilităţii industriale prin asigurarea unui cadru legal favorabil Icircn mod particular ele promovează legislaţia pentru a proteja dreptul de organizare şi negociere colectivă şi liberul exerciţiu al dreptului de asociere Icircn unele cazuri Administraţiile Muncii oferă training-uri privind legislaţia muncii pentru partenerii sociali aceste iniţiative au fost foarte efective pentru consolidarea capacităţii partenerilor sociali icircn legislaţia muncii ca o referinţă pentru raporturile de muncă şi pentru stimularea abordării participative icircn elaborarea şi respectarea legislaţiei muncii Icircn acelaşi timp trening-urile privind legislaţia muncii şi alfabetizarea privind drepturile de bază icircn domeniul muncii pot fi o măsură efectivă icircn prevenirea conflictelor de muncă
Odată ce negocierile colective sunt un proces voluntar dintre partenerii sociali rolul administraţiei muncii ndash icircn special al departamentelorunităţilor lor pentru raporturi de muncă ndash este vital pentru facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea acestui proces Recomandarea OIM No158 stabilind rolul jucat de către guvern icircn raporturile de muncă la diferite nivele şi icircn diferite sectoare subliniază rolul Negocierilor Colective ca unui pilon cheie icircn cadrul relaţiilor industriale Icircn unele ţări o funcţie importantă a acestui departament este icircnregistrarea şi susţinerea organizaţiilor angajaţilor Icircn cadrul acestor departamente registrul organizaţiilor sindicale acordă asistenţă icircn icircnregistrarea sindicatelor şi acordă servicii de consiliere liderilor sindicali şi membrilor referitor la subiectele legate de legislaţia privind organizaţiile sindicale
Icircn tot mai multe ţări crearea unui sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă este actualmente o piatră de temelie a politicii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
9
raporturilor de muncă icircn Administrarea Muncii 4 Aceasta ajută la menţinerea conflictelor de muncă icircn limitele 5 economice şi sociale acceptabile şi la promovarea atmosferei de pace profesională Această icircn schimb contribuie la menţinerea unui climat favorabil dezvoltării eficacităţii economice şi echităţii sociale Administraţia Muncii icircn unele ţări asistă de asemenea angajatorii şi angajaţii icircn sectoarele sindicalizate şi nesindicalizate să rezolve conflictele profesionale sau de angajarede salariu pe cale amiabilă prin conciliere icircn vederea promovării relaţiilor de muncămanageriale armonioase Unele Convenţii şi Recomandări ale OIM sunt consacrate prevenirii şi soluţionării conflictelor Statele membre sunt icircncurajate să elaboreze propriul lor sistem de soluţionare icircn conformitate cu principiile generale următoare instituirea unui mecanism voluntar de conciliere care trebuie să fie gratuit şi operativ pentru a ajuta icircn prevenirea şi soluţionarea conflictelor profesionale 6 icircn cadrul sistemului de soluţionare a conflictelor7 trebuie să fie promovate negocierile colective care trebuie să ajute părţile să găsească singuri8 o soluţie a conflictului părţile la conflict trebuie să fie icircncurajate să se abţină de la greve şi lockout pe durata procesului de conciliere sau arbitraj9 şi icircnţelegerile obţinute icircn rezultatul concilierii trebuie să fie fixate icircn scris şi să le fie atribuit acelaşi statut ca icircnţelegerilor icircncheiate icircn mod obişnuit10
Structurile şi procesele de dialog social reuşit au potenţialul de a soluţiona problemele economice şi sociale importante să icircncurajeze o bună guvernanţă să promoveze pacea şi stabilitatea profesională şi socială şi să susţină progresul economic Guvernul şi icircn special administraţia muncii poate juca roluri diferite icircn promovarea şi susţinerea durabilităţii dialogului social (a) crearea unui cadru operativ al dialogului social (b) promovarea dialogului social (c) să fie un partener activ icircn procesele de dialog social tripartit sau tripartit plus (d) acordarea suportului şi facilitarea dialogului social şi (e) angajarea dialogului social icircn sectorul public Icircn funcţie de diferite tipuri mandate funcţii şi componenţa mecanismelor de dialog social Guvernul poate fi direct implicat ca membru organelor tripartite sau tripartite plus ori să fie un bdquobeneficiarrdquo al sfaturilor formulate de către aceste organe Icircn mai multe ţări şi dialogul social informal şi dialogul social formal (prin intermediul organelor bipartite tripartite şisau tripartite plus) coexistă Pentru a discuta şi pentru a lua o decizie asupra problemelor de bază icircn domeniul muncii Ministerul Muncii icircnsuşi ia iniţiativa de a iniţia
4 Pentru mai multe detalii consultaţi Liniile Directorii privind legislaţia Muncii OIM Geneva
Capitolul 4 privind soluţionarea conflictelor şi Ghidul privind Soluţionarea Alternativă a Conflictelor de Muncă Felicity Steadman CIFOIM 2008 5 De exemplu o legătură stracircnsă icircntre concilieremediere şi grevă a fost făcută icircn mai multe ţări solicitacircnd de la părţi icircnştiinţarea prealabilă a autorităţii de conciliere referitor la grevă ori declaracircnd ilegală organizarea grevei fără o primă icircncercare de a soluţiona conflictul prin intermediul concilierii 6 Recomandarea N 92 privind concilierea şi arbitrajul voluntar 1951 paragrafele 1 şi 3
7 Convenţia N 154 privind promovarea negocierilor colective 1981 Articolul 5 paragraful 2e
8 Recomandarea N 163 privind promovarea negocierilor colective 1981 paragraful 8
9 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragrafele 4 şi 6
10 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragraful 5
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
10
consultări ad hoc cu partenerii sociali deseori icircn afara cadrului instituţional al dialogului social
Guvernul trebuie să susţină mecanismele de dialog social prin asigurarea cadrului instituţional şi acordarea suportului administrativ prin instituirea unui secretariat preocupat de pregătirea organizarea şi continuarea activităţilor organului de dialog social El de asemenea furnizează studiile de experţi şi alte documente informative necesare pentru executarea misiunilor sale Icircn termeni operaţionali secretariatul este de obicei ataşat unei unităţi administrative a ministerului relevante (direcţiei de cercetări şi planificare ori direcţiei muncii angajării sau raporturilor de muncă ori chiar direcţiei administrative) fără a lua icircn consideraţie că consultările acoperă administrarea muncii icircn general ori unul din domeniile specifice de activitate a sa 11 Resursele umane materiale informaţionale şi financiare ale secretariatului trebuie să fie corespunzătore pentru a permite executarea sarcinilor icircncredinţate Icircn cazul organelor bipartite patron-muncitor o direcţie din cadrul sistemului de administrare a muncii de asemenea ar putea acorda suport părţilor prin servicii de secretariat şi icircn unele cazuri să acţioneze ca un intermediar
43 Ocuparea forţei de muncă
Icircn domeniul ocupării forţei de muncă Recomandarea defineşte mijloacele prin care o politică eficientă de ocupare a forţei de muncă ar putea fi promovată Printre mijloacele majore figurează necesitatea coordonării activităţilor diferitor autorităţi şi organe interesate icircn diferite aspecte a politicii de ocupare a forţei de muncă instituirea unui serviciu public gratuit şi efectiv asumarea responsabilităţii comune pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn aceste scopuri cum ar fi ocupare parţială sau şomajul Acestea ar putea include printre alte funcţii sistemele de asigurare contra şomajului orientarea profesională plasarea şi acordarea asistenţei persoanelor icircn căutarea unui loc de muncă programele de formare de reprofilare profesională servicii de angajare promovarea antreprenoriatului
Guvernele au adoptat diferite tipologii de abordare a politicilor de ocupare a forţei de muncă unele ţări consideră că ministerul responsabil pentru problemele muncii este autoritatea care ar trebui să aibă o responsabilitate generală pentru politica de ocupare a forţei de muncă şi astfel icircncredinţează pregătirea şi dezvoltarea unei asemenea politici ministerului muncii alte ţări separă problemele muncii de la problemele ocupării forţei de muncă icircncredinţacircnd pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă unui alt minister şi anume celui responsabil pentru ocuparea forţei de muncă şi
11 Lecuyer N Ghidul Secretariatelor pentru Organele Naţionale de Consultări Tripartite icircn Ţările Africane Anglofone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
11
orientarea profesională12 icircn alte ţări această funcţie este icircmpărţită icircntre cacircteva ministere inclusiv ministerul muncii şi icircn unele ţări acest rol este divizat nu numai icircntre diferite ministere dar şi cu autorităţile publice descentralizate la nivel de unităţi federale sau provincii13
Unele ţări au organe sectoriale bi- sau tripartite expres responsabile pentru ocuparea forţei de muncă şi piaţa muncii care participă la pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă14
Deseori sistemul naţional de administrare a muncii include un serviciu public gratuit de ocupare a forţei de muncă (SPGOFM) Motivul de bază al rolului (SPGOFM) este că pe de o parte acesta icircmbunătăţeşte transparenta pieţei muncii şi pe de altă parte el oferă un ajutor special celor care ar putea fi astfel dezavantajate pe piaţa muncii Din punct de vedere instituţional (SPGOFM) poate chiar să fie parte a unui departament guvernamental ori să fie autonom şi icircn ultima instanţă cu implicarea partenerilor sociali (reprezentanţilor patronilor şi muncitorilor) icircn consiliul lor de supraveghere
Administraţia muncii poate juca un rol important pentru a ajuta icircn găsirea unei balanţe dintre oferta şi cererea muncii Plasarea icircn cacircmpul muncii sau funcţia de mediere a muncii a fost transformată icircn anii 70 cu introducerea diferitor modalităţi de echilibrare a cererii şi ofertei forţei de muncă Icircn unele ţări Administraţiile Muncii au fost capabile să facă faţă schimbărilor şi au reorganizat SPGOFM a lor pentru a oferi servicii eficiente şi persoanelor icircn căutarea locului de muncă şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluarea abilităţilor orientarea şi consilierea profesională informarea privind piaţa muncii baza de date
Noile tehnologii (bănci de date reţele World Wide Web (Internet) etc) ajută icircn facilitarea comunicării icircn icircmbunătăţirea serviciilor şi creşterii flexibilităţii pentru a satisface necesităţile cetăţenilor Ele oferă o cale puternică de livrare a informaţiei publicului un acces direct la serviciile variate de administrare a muncii la sisteme care icircntrunesc informaţia privind locurile vacante şi cele cu persoanele icircn căutarea unui loc de muncă
Eficacitatea sistemului de administrare a muncii depinde de asemenea de abilitatea sa de a genera o informaţie sigură privind piaţa muncii (IPM) O informaţie sigură şi actualizată privind piaţa muncii este un element vital icircn planificarea ocupării forţei de muncă Rolul administraţiei muncii icircn informarea privind piaţa muncii este şi cel al producătorului informaţiei privind piaţa muncii (deseori ca un product secundar al funcţiilor sale zilnice) şi cel al utilizatorului de informaţie privind piaţa muncii Piaţa muncii semnalează transmite avertizările despre schimbările relevante pe piaţa muncii sau confirmă tendinţele observate anterior asiguracircnd astfel un temei pentru persoanele cu putere de decizie Colectarea datelor statistice dezagregate pe sexe est vitală icircn acest sens pentru a putea decela schimbările structurale bazate pe gender şi pentru a formula politici de ocupare a forţei de muncă sensibile
12
de ex Australia Ghana Tunisia şi Regatul Unit al Britaniei 13
de ex Australia Belgia Germania şi Noua Zelanda 14
de ex Italia Algeria Columbia şi Danemarca
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
12
la noţiunea gender Cacircteva administraţii muncii pentru a mări capacităţile sale de a obţine informaţii comprehensive şi la timp despre schimbarea tendinţelor industriale şi natura forţei de muncă au instituit Unităţi de Analiză a Pieţei Muncii sau laquo Observatorii raquo pentru a avea o idee privind tendinţele pieţei muncii icircn dezvoltare şi pentru a disemina descoperirile sale printre actorii şi utilizatorii Toate acestea au permis multor ţări de a icircmbunătăţi imaginea Ministerelor Muncii
De a ajuta persoanele să devină apţi de muncă prin instruire prin dezvoltarea abilităţilor şi educaţie este de o importanţă crucială icircn sensul icircmbunătăţirii şi susţinerii productivităţii sale şi oportunităţilor de cacircştig din muncă Acest lucru contribuie la consolidarea mobilităţii sale pe piaţa muncii şi oferă un potenţial pentru o alegere mai mare icircn materie de carieră Recomandarea OIM no 158 privind Administrarea Muncii subliniază relaţia dintre ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane şi insistă asupra necesităţii politicilor şi programelor coordonate şi comprehensive de formare profesională stracircns legate de ocuparea forţei de muncă Participarea administraţiei muncii la formarea profesională poate fi realizată printr-o varietate de modalităţi care pot fi exprimate prin integrare directă a organelor permanente elaborarea coordonarea şisau executarea programelor şi cooperarea cu alte instituţii publice sau private inclusiv sindicatele şi entităţile antreprenoriale
Sistemul de Administrare a Muncii este de asemenea preocupat de politicile pasive ale muncii şi anume de Icircndemnizaţiile de Şomaj Termenul ldquoicircndemnizaţiile de şomajrdquo se referă la toate formele de venit de suport al şomerilor Aceste icircndemnizaţii sunt divizate icircn două categorii laquo asigurare-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile sunt finanţate preponderent din contribuţii şi laquo asistenţă-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile icircn mod normal sunt finanţate din impozite şi depinde de nevoile şi de testarea mijloacelor Managementul acestor programe poate fi făcut direct de către Administraţia Muncii (de obicei Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă SPOFM) de o altă instituţie de stat sau de partenerii sociali
44 Cercetări
Ultima funcţie majoră a Sistemului de Administrare a Muncii ţine de informare şi cercetări icircn domeniul muncii Această ar putea să se refere la colectarea informaţiei analiza pieţei muncii studii prognoze diseminarea informaţiei datele statistice şi relaţiile cu mass-media
Articolul 6 paragraful 2(b) al Convenţiei OIM privind Administrarea Muncii stipulează că ldquo autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii vor studia şi vor urmări situaţia angajaţilor şomerilor şi persoanelor angajaţi parţial luacircnd icircn consideraţie legile şi reglementările naţionale cacirct şi practica naţională referitor la condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare să atragă atenţia asupra neajunsurilor şi abuzului icircn asemenea condiţii şi să prezinte propuneri referitor la modalitatea depăşirii acestorardquo
Statutul rolul şi funcţiile organului de cercetări icircn domeniul sistemului de administrare a muncii sunt definite icircn mod diferit icircn fiecare ţară şi
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
13
depinde de premizele istorice ale pieţei muncii şi politicile guvernului Icircn mai multe ministere ale muncii şi alte ministere responsabile de muncă şi ocupare a forţei de muncă existe un departament sau structuri aferente care studiază condiţiile de muncă şi ocuparea forţei de muncă Informaţia obţinută de ei vine din diferite surse inclusiv inspecţiile muncii şi studiile efectuate de către secţiile statistice din minister cacirct şi departamentul de statistică Ministere mari ale muncii au departamentele lor proprii de statistică şi cercetări care deseori activează icircn cooperare icircn special cu universităţi sau cu institute de cercetări
Chiar dacă Convenţia 150 a OIM nu stipulează nimic specific referitor la datele statistice alte convenţii ale OIM fac o referinţă mai concretă asupra acestui rol cheie al Administraţiei Muncii Recomandarea No158 conţine o prevedere (sect 20 (2)) privind efectul informaţiei sau raporturilor pe care fiecare dintre servicii ale administraţiei muncii trebuie să le furnizeze ministerului care trebuie să conţină datele statistice corespunzătoare pentru a permite evaluarea tendinţelor actuale şi previzibile de dezvoltare icircn domeniile de interes major pentru sistemul de administrare a muncii Articolul 1 al Convenţiei 160 (1985) privind Statistica Muncii stipulează că fiecare Stat membru care o ratifică va colecta periodic şi va publica statistica muncii de bază care ar include populaţia activă ocuparea şomajul accidentele de muncă maladiile profesionale şi conflictele de muncă
Datele statistice colectate de către secţiile sau instituţiile de cercetări generează un product aferent administraţiei muncii sau sunt colectate direct prin studii estimative sau prin colectarea informaţiei Informaţia este utilizată preponderent pentru a structura politicile de muncă corespunzătoare şi anume pentru
A icircnţelege condiţiile de muncă şi de viaţă cum ar fi securitatea sănătatea securitatea socială ameliorarea condiţiilor de muncă etc
A formula politici pentru grupurile ţintă cum sunt femeile copiii şi muncitorii din sectorul informal
A monitoriza relaţiile de muncă şi conflictele de muncă a asigura respectarea legislaţiei muncii şi a face faţă dificultăţilor icircntacircmpinate de angajatori şi angajaţi
A aprecia natura ocupării forţei de muncă şi şomajului abilităţilor necesare pentru diferite locuri de muncă lacunele icircn programele de dezvoltare a abilităţilor etc
A elabora măsuri de protecţie a muncii icircn economie informală
O muncă obiectivă a instituţiilor de cercetări din cadrul sistemului de administrare a muncii nu poate efectuată icircn absenţa datelor statistice calitative
Statistica muncii disponibilă icircn zilele noastre icircn majoritatea ministerelor muncii se referă la domeniile următoare Forţa de Muncă Ocuparea Forţei de Muncă Angajarea parţială şi Şomajul Icircnregistrarea şi plasarea
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
14
de către serviciile de ocupare a forţei de muncă Clasificarea pe sectoare Clasificarea pe vacircrstă sex Educaţie Clasificarea pe profesii Clasificarea pe statut Informaţii privind salarii Structura salariului şi distribuirea salariilor Minime Salariul mediu şi Orele de lucru Remunerarea egală Costul muncii Relaţiile de Muncă Conflictele de Muncă şi zilele de lucru pierdute icircn greve şi lockout-uri etc Natura conflictelor Clasificarea pe Regiuni şi Sectoare Securitatea Socială Fondurile de economii şi fondurile de pensii Bonusuri compensaţii acordate muncitorilor alocaţii etc maladii profesionale Accidente de muncă productivitatea şi indicele productivităţii Muncitorii icircn Mediul Rural şi icircn Sectorul Informal Emigrarea MuncitorilorMigraţia muncitorilor Raportarea anuală privind implementarea diferitor legi ale muncii Condiţiile de Muncă şi de Viaţă ale Muncitorilor icircn sectoare şi domenii specifice ocuparea forţei de muncă a tinerilor
Majoritatea ministerelor efectuează cercetări icircn diferite domenii cum ar fi nivelul de ocupare raporturile de muncă abilităţi tehnice salarii etc Sunt de asemenea icircntreprinse studiile efectuate asupra unui grup specific de muncitori şi asupra muncitorilor din anumit sector De obicei un departament sau o direcţie de cercetări din cadrul Ministerului Muncii realizează această activitate Institutul naţional al muncii icircn mai multe ţări de asemenea efectuează cercetări destinate elaborării politicilor Icircn ţările mari guvernele statelor sau provinciilor de asemenea au institute de cercetări
Icircn multe ţări efectuarea studiilor şi cercetărilor in domeniul muncii este o funcţie cheie a organelor naţionale de dialog social cum ar fi consiliile naţionale ale muncii sau consiliile economice şi sociale Valoarea acestor studii este reprezentată prin utilizarea unei abordări integre care implică de la bun icircnceput partenerii sociali icircn producerea analiza şi interpretarea datelor
5 NOILE PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA MUNCII
Administraţia muncii se confruntă cu provocări noi şi cele mai vechi care icircn condiţii de globalizare şi de criză economică devin deosebit de urgente Referinţa se face icircn mod special la
Economia informală
Muncitorii migranţi
Raporturile de muncă şi munca nedeclarată
HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
15
51 Economia Informală
Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată
Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală
Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate
Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică
Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
16
52 Muncitorii Migranţi
Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului
Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor
Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie
Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie
Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală
53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată
Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
17
Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale
Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate
Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede
Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă
Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi
Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă
54 HIVSIDA
Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament
Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil
Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
18
icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament
Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii
Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA
Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii
Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri
Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă
Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea
Egalitatea gender
Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)
Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA
Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate
Confidenţialitatea
Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere
Prevenirea
Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA
6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII
O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii
La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
19
Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor
De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi
De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale
De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor
De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15
De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii
Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social
Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului
Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice
Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză
15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
20
serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii
Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile
De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)
7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII
Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo
Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo
Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii
16
De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
21
Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice
71 Organul central
La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate
Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne
Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare
Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale
Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe
Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate
Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
22
Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale
72 Coordonarea icircntre ministere
Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private
Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei
Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)
Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol
73 Coordonarea cu agenţii
Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii
Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice
Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
23
ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent
Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză
74 Funcţiile delegate partenerilor sociali
Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo
Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională
Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop
75 Coordonare teritorială
Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale
Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată
Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
24
Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate
Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate
8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE
Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat
Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)
Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire
81 Instruire
Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)
Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale
Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
25
naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
27
SUMAR
Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii
C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor
Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii
Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii
Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent
Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă
O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public
Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
28
Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive
Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
29
EXERCIŢII
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
31
Exercţiu 1
Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii
Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre
Discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
33
Exercţiu 2
Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează
ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii
ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)
SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen
O discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
4
mai grave forme ale acesteia (C138 C182) şi alte standarde care reglementează condiţiile de muncă şi promovează o bună guvernanţă
Icircnainte ca o convenţie specifică despre Administrarea Muncii să fie elaborată un şir de standarde au fost deja adoptate care acopereau diferite aspecte legate de administrarea muncii inclusiv regulile aplicabile inspecţiei muncii şi serviciilor de ocupare a forţei de muncă Icircn special se face referinţă la convenţiile următoare
Convenţia (No 87) privind Libertatea Asocierii şi Protecţia Dreptului la Organizare 1948
Convenţia (No98) privind Dreptul la Organizare şi Negocieri Colective 1949
Convenţia (No 81) privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţia (No129) privind Inspecţia Muncii (Agricultură) 1969
Convenţia (No88) privind Serviciile de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţia (No122) privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Convenţia (No142) privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţia (No144) privind Consultările Tripartite (Standardele Internaţionale ale Muncii) 1976
Convenţia (No 102) privind Securitatea Socială 1952
Convenţia (No 97) privind Migraţia de Muncă 1949
Fondarea OIM icircn anul 1919 a condus la evoluţia sistemelor naţionale de administrare a muncii deoarece acest fapt a consolidat poziţia ministerelor competente icircn domeniul muncii Icircn afară de această Tratatul de la Versailles a stabilit obiective sociale destinate consolidării serviciilor de inspecţie a muncii icircn scopul garantării drepturilor muncitorilor Pe parcursul a două războaie mondiale un nou tip de minister a apărut care era compus din unităţi preocupate de problemele muncii şi problemele sociale
In anul 1928 Conferinţa Internaţională a Muncii a adoptat o rezoluţie care invita guvernele să instituie ldquoun departament adecvat şi specializat capabil să exercite pe deplin şi cu succes sarcina de pregătire amendare şi protejare a aplicării tuturor actelor şi reglementărilor referitoare la muncă şi icircn special celor referitoare la inspecţiile muncii la relaţiile cu organele de consultare şi de furnizare a informaţiei a Biroului Internaţional al Muncii la soluţionarea paşnică a relaţiilor de muncă compilarea şi publicarea datelor statistice rapoartelor şi tuturor documentelor referitoare la muncărdquo
Drept rezultat structurile guvernamentale au icircnceput să creeze departamentele muncii
Icircncepacircnd cu anul 1939 mişcarea sindicalistă a evoluat icircn Europa şi America de Nord devenind o putere importantă care de asemenea
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
5
icircncuraja rolul Ministerelor Muncii icircn problemele relaţiilor de muncă şi condiţiilor de muncă
Declaraţia din Philadelphia (adoptată icircn 1944) a contribuit la redefinirea mandatului OIM care statua că ldquomunca nu era o marfărdquo şi astfel a contribuit la reformularea rolului administraţiei muncii
Rolul ministerelor muncii a crescut pe parcursul perioadei postbelice ca urmare a necesităţii de a face faţă reprofilării muncitorilor de la producere militară la producere paşnică Ocuparea deplină a devenit o prioritate naţională Icircn ţările industrializate securitatea socială şi securitatea şi sănătatea muncii au fost recunoscute ca obiective adiţionale
Dezbaterile privind necesitatea redefinirii rolului sistemului general de administrare a muncii au avut loc icircn mod regulat icircncepacircnd cu anii 50 culminacircnd icircn 1978 cu adoptarea Convenţiei (C150) şi Recomandării (R158) privind Administrarea Muncii
Reuniunea Experţilor icircn materie de Administrare a Muncii din 1973 a formulat recomandările cheie referitor la necesitatea convenţiei privind administrarea muncii pentru a
Proteja sistemele relativ slab dezvoltate de administrare a muncii şi a evita marginalizarea lor de la luare de decizii referitor la politica economică şi socială la nivel naţional
Completa lacuna icircn sistemul de stabilire a standardelor care pacircnă atunci trata doar segmentele de administrare a muncii cum ar fi inspecţia muncii serviciile de ocupare a forţei de muncă salariile minime securitatea utilajului
Standardele internaţionale ale muncii sunt de obicei aplicate prin intermediul politicii şi legilor sociale astfel a devenit vital pentru OIM ca o convenţie privind administrarea muncii să fie adoptată pentru a menţine un sistem activ şi viabil de administrare a muncii responsabil pentru toate aspectele de elaborare şi implementare a politicii naţionale de muncă
3 CONCEPTUL SISTEMULUI DE ADMINISTRARE A MUNCII
Convenţia OIM No 150 şi Recomandarea No 158 (1978) sunt unicele instrumente internaţionale care prevăd stabilirea unui cadru instituţional icircn care va fi elaborată implementată coordonată monitorizată şi revizuită politica naţională a muncii
Convenţia No 150 defineşte conceptul administrării muncii şi caracteristicile sale adică o politică naţională a muncii coerentă un
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
6
sistem coordonat de organe competente o structură instituţională care include o participare activă a muncitorilor patronilor şi organizaţiilor lor respective şi resurse umane financiare şi materiale adecvate pentru prestarea unor servicii efective şi eficiente
Domeniul de aplicare şi diversitatea reglementărilor politicii sociale şi implementarea lor complexitatea şi varietatea subiectelor care trebuie luate icircn consideraţie şi numărul de servicii care trebuie prestate necesită o abordare sistemică a administraţiei muncii Crearea unui sistem integrat icircn care toţi partenerii tripartitismului (adică guvernul angajatorii şi angajaţii) pot juca rolurile lor icircn parteneriat şi icircn mod coordonat este cea mai bună cale de a institui mecanisme regulatorii suficient de dinamice pentru a garanta flexibilitatea funcţionării administraţiei muncii1
Convenţia No150 icircn Articolul 1 icircn afara definiţiei date ldquoAdministrării Munciirdquo a conceptualizat noţiunea ldquosistemului naţional de administrare a munciirdquo Termenul bdquoadministrarea munciirdquo se referă la activităţile administraţiei publice icircn sensul cel mai icircngust al termenului icircn domeniul politicilor naţionale a muncii Termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo se referă la toate organele administraţiei publice (inclusiv agenţiile parastatale regionale şi locale sau orice altă formă a administraţiei descentralizate) şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultare şi participare a angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi a organizaţiilor lor Acest concept sistemic amplifică rolul diferitor actori2
4 ROLURILE CHEIE ŞI FUNCŢIILE ADMINISTRAŢIEI MUNCII
Funcţiile organelor competente din sistemul de Administrare a Muncii trebuie să consiste din responsabilitatea pentru sau din pregătirea administrarea coordonarea verificarea şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii inclusiv pregătirea şi implementarea legilor şi reglementărilor care execută această politică (C150 articolul 6 paragraful 1)
Noţiunea ldquopolitica icircn domeniul munciirdquo nu a fost definită icircn Convenţie pentru a permite includerea diferitor domenii ale muncii Convenţia se referă numai la ldquopolitica icircn domeniul munciirdquo icircn general sau ldquopolitica de ocupare a forţei de muncărdquo ca la o politică sectorială exemplară3
1 OIM (2005) O scurtă introducere icircn Standardele Internaţionale ale Munci Regulile de Joc
OIM Geneva 2 LecuyerN CourdouanJ (2002) Actori icircn Dezvoltare Forme Noi de Administrare a Muncii
OIM Geneva 3 Icircn cadrul discuţiilor la Conferinţa Internaţională a Muncii icircn 1977 şi 1978 la adoptarea textului
Convenţiei a fost propus să fie integrată o enumerare a domeniilor muncii care trebuie incluse
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
7
Convenţia (Articolul 6 paragraful 2) enumără funcţiile principale pe care aceste organe ar trebui să le exercite luacircnd icircn consideraţie standardele internaţionale ale muncii relevante
Participarea la pregătirea administrarea coordonarea monitorizarea şi revizuirea politici naţionale de ocupare a forţei de muncă
Studierea şi urmărirea lumii muncii prin revizuirea situaţiei angajaţilor şomerilor şi angajaţilor parţial luacircnd icircn consideraţie legile regulamentele şi practica naţională privind condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare
De a face serviciile lor disponibile angajatorilor şi angajaţilor şi organizaţiilor lor icircn vederea promovării consultării şi cooperării efective dintre autorităţile publice şi organizaţiile patronale şi sindicale cacirct şi dintre asemenea organizaţii de a răspunde solicitărilor de consiliere tehnică din partea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lor
Cele patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii icircşi exercită funcţiile sale ndash icircn conformitate cu Recomandarea No158 ndash sunt următoarele
Standardele muncii
Raporturile de muncă
Ocuparea forţei de muncă
Cercetări icircn domeniul muncii
41 Standardele Muncii
Autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii icircn consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor ar trebui să ia parte activă la toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor muncii Acestea ar trebui să includă şi un sistem de inspecţie a muncii (aşa cum este prezentat icircn modulele următoare ale acestui curs de formare)
Articolul 6 paragraful 1 al convenţiei prevede că organele competente din sistemul de administrare a muncii vor pregăti şi vor implementa leg i Recomandarea OIM No158 privind Administrarea Muncii se referă la legislaţia muncii ca primul domeniu icircn care sistemul de administrare a muncii ar trebui să-şi exercite funcţiile Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile individuale de muncă cacirct şi raporturile colective de muncă protejează libertăţile şi drepturile de bază icircn muncă asigură standardele minime ale muncii (lăsacircnd restul să determine partenerii sociali icircn cadrul negocierilor colective) şi defineşte statutul contractual (individual sau colectiv) al patronilor şi muncitorilor inclusiv drepturile şi
totodată această abordare nu a fost implementată icircn mod expres luacircnd icircn consideraţie faptul că politica icircn domeniul muncii este icircn curs de evoluţie continuă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
8
responsabilităţile lor reciproce cacirct şi modalitatea de soluţionare a conflictelor Legislaţia muncii este vitală pentru economia oricărei ţări şi pentru obţinerea unei dezvoltări echilibrate care acordă multă atenţie atacirct eficienţei economice cacirct şi bunăstării populaţiei icircn icircntregime Acesta este un echilibru delicat care trebuie obţinut
Experienţa demonstrează că propunerile impuse sunt mai puţin efective luacircnd icircn consideraţie reţeaua complexă de interese şi necesităţi implicate decacirct soluţiile care au fost testate şi cizelate icircn procesul de dialog social şi care prin urmare se bucură de un suport larg din partea societăţii
42 Raporturile de muncă
Icircn ceea ce priveşte raporturile de muncă Recomandarea se referă icircn mod esenţial la necesitatea icircncurajării raporturilor de muncă şi instituirii unui cadru şi regulilor de reprezentare şi management Ea se referă la mijloacele variate prin care acest obiectiv poate fi obţinut şi anume prin exerciţiul liber al dreptului de asociere şi dreptului de a organiza şi desfăşura negocieri colective prin acordarea serviciilor de consiliere prin dezvoltarea şi utilizarea mecanismelor de negociere voluntară prin acordarea facilităţilor de conciliere şi mediere icircn cadrul sistemului de administrare a muncii şi prin promovarea dialogului social şi a tripartitismului
Departamentele pentru raporturile de muncăindustriale icircn cadrul sistemului de administrare a muncii joacă un rol important icircn promovarea şi menţinerea păcii şi stabilităţii industriale prin asigurarea unui cadru legal favorabil Icircn mod particular ele promovează legislaţia pentru a proteja dreptul de organizare şi negociere colectivă şi liberul exerciţiu al dreptului de asociere Icircn unele cazuri Administraţiile Muncii oferă training-uri privind legislaţia muncii pentru partenerii sociali aceste iniţiative au fost foarte efective pentru consolidarea capacităţii partenerilor sociali icircn legislaţia muncii ca o referinţă pentru raporturile de muncă şi pentru stimularea abordării participative icircn elaborarea şi respectarea legislaţiei muncii Icircn acelaşi timp trening-urile privind legislaţia muncii şi alfabetizarea privind drepturile de bază icircn domeniul muncii pot fi o măsură efectivă icircn prevenirea conflictelor de muncă
Odată ce negocierile colective sunt un proces voluntar dintre partenerii sociali rolul administraţiei muncii ndash icircn special al departamentelorunităţilor lor pentru raporturi de muncă ndash este vital pentru facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea acestui proces Recomandarea OIM No158 stabilind rolul jucat de către guvern icircn raporturile de muncă la diferite nivele şi icircn diferite sectoare subliniază rolul Negocierilor Colective ca unui pilon cheie icircn cadrul relaţiilor industriale Icircn unele ţări o funcţie importantă a acestui departament este icircnregistrarea şi susţinerea organizaţiilor angajaţilor Icircn cadrul acestor departamente registrul organizaţiilor sindicale acordă asistenţă icircn icircnregistrarea sindicatelor şi acordă servicii de consiliere liderilor sindicali şi membrilor referitor la subiectele legate de legislaţia privind organizaţiile sindicale
Icircn tot mai multe ţări crearea unui sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă este actualmente o piatră de temelie a politicii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
9
raporturilor de muncă icircn Administrarea Muncii 4 Aceasta ajută la menţinerea conflictelor de muncă icircn limitele 5 economice şi sociale acceptabile şi la promovarea atmosferei de pace profesională Această icircn schimb contribuie la menţinerea unui climat favorabil dezvoltării eficacităţii economice şi echităţii sociale Administraţia Muncii icircn unele ţări asistă de asemenea angajatorii şi angajaţii icircn sectoarele sindicalizate şi nesindicalizate să rezolve conflictele profesionale sau de angajarede salariu pe cale amiabilă prin conciliere icircn vederea promovării relaţiilor de muncămanageriale armonioase Unele Convenţii şi Recomandări ale OIM sunt consacrate prevenirii şi soluţionării conflictelor Statele membre sunt icircncurajate să elaboreze propriul lor sistem de soluţionare icircn conformitate cu principiile generale următoare instituirea unui mecanism voluntar de conciliere care trebuie să fie gratuit şi operativ pentru a ajuta icircn prevenirea şi soluţionarea conflictelor profesionale 6 icircn cadrul sistemului de soluţionare a conflictelor7 trebuie să fie promovate negocierile colective care trebuie să ajute părţile să găsească singuri8 o soluţie a conflictului părţile la conflict trebuie să fie icircncurajate să se abţină de la greve şi lockout pe durata procesului de conciliere sau arbitraj9 şi icircnţelegerile obţinute icircn rezultatul concilierii trebuie să fie fixate icircn scris şi să le fie atribuit acelaşi statut ca icircnţelegerilor icircncheiate icircn mod obişnuit10
Structurile şi procesele de dialog social reuşit au potenţialul de a soluţiona problemele economice şi sociale importante să icircncurajeze o bună guvernanţă să promoveze pacea şi stabilitatea profesională şi socială şi să susţină progresul economic Guvernul şi icircn special administraţia muncii poate juca roluri diferite icircn promovarea şi susţinerea durabilităţii dialogului social (a) crearea unui cadru operativ al dialogului social (b) promovarea dialogului social (c) să fie un partener activ icircn procesele de dialog social tripartit sau tripartit plus (d) acordarea suportului şi facilitarea dialogului social şi (e) angajarea dialogului social icircn sectorul public Icircn funcţie de diferite tipuri mandate funcţii şi componenţa mecanismelor de dialog social Guvernul poate fi direct implicat ca membru organelor tripartite sau tripartite plus ori să fie un bdquobeneficiarrdquo al sfaturilor formulate de către aceste organe Icircn mai multe ţări şi dialogul social informal şi dialogul social formal (prin intermediul organelor bipartite tripartite şisau tripartite plus) coexistă Pentru a discuta şi pentru a lua o decizie asupra problemelor de bază icircn domeniul muncii Ministerul Muncii icircnsuşi ia iniţiativa de a iniţia
4 Pentru mai multe detalii consultaţi Liniile Directorii privind legislaţia Muncii OIM Geneva
Capitolul 4 privind soluţionarea conflictelor şi Ghidul privind Soluţionarea Alternativă a Conflictelor de Muncă Felicity Steadman CIFOIM 2008 5 De exemplu o legătură stracircnsă icircntre concilieremediere şi grevă a fost făcută icircn mai multe ţări solicitacircnd de la părţi icircnştiinţarea prealabilă a autorităţii de conciliere referitor la grevă ori declaracircnd ilegală organizarea grevei fără o primă icircncercare de a soluţiona conflictul prin intermediul concilierii 6 Recomandarea N 92 privind concilierea şi arbitrajul voluntar 1951 paragrafele 1 şi 3
7 Convenţia N 154 privind promovarea negocierilor colective 1981 Articolul 5 paragraful 2e
8 Recomandarea N 163 privind promovarea negocierilor colective 1981 paragraful 8
9 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragrafele 4 şi 6
10 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragraful 5
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
10
consultări ad hoc cu partenerii sociali deseori icircn afara cadrului instituţional al dialogului social
Guvernul trebuie să susţină mecanismele de dialog social prin asigurarea cadrului instituţional şi acordarea suportului administrativ prin instituirea unui secretariat preocupat de pregătirea organizarea şi continuarea activităţilor organului de dialog social El de asemenea furnizează studiile de experţi şi alte documente informative necesare pentru executarea misiunilor sale Icircn termeni operaţionali secretariatul este de obicei ataşat unei unităţi administrative a ministerului relevante (direcţiei de cercetări şi planificare ori direcţiei muncii angajării sau raporturilor de muncă ori chiar direcţiei administrative) fără a lua icircn consideraţie că consultările acoperă administrarea muncii icircn general ori unul din domeniile specifice de activitate a sa 11 Resursele umane materiale informaţionale şi financiare ale secretariatului trebuie să fie corespunzătore pentru a permite executarea sarcinilor icircncredinţate Icircn cazul organelor bipartite patron-muncitor o direcţie din cadrul sistemului de administrare a muncii de asemenea ar putea acorda suport părţilor prin servicii de secretariat şi icircn unele cazuri să acţioneze ca un intermediar
43 Ocuparea forţei de muncă
Icircn domeniul ocupării forţei de muncă Recomandarea defineşte mijloacele prin care o politică eficientă de ocupare a forţei de muncă ar putea fi promovată Printre mijloacele majore figurează necesitatea coordonării activităţilor diferitor autorităţi şi organe interesate icircn diferite aspecte a politicii de ocupare a forţei de muncă instituirea unui serviciu public gratuit şi efectiv asumarea responsabilităţii comune pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn aceste scopuri cum ar fi ocupare parţială sau şomajul Acestea ar putea include printre alte funcţii sistemele de asigurare contra şomajului orientarea profesională plasarea şi acordarea asistenţei persoanelor icircn căutarea unui loc de muncă programele de formare de reprofilare profesională servicii de angajare promovarea antreprenoriatului
Guvernele au adoptat diferite tipologii de abordare a politicilor de ocupare a forţei de muncă unele ţări consideră că ministerul responsabil pentru problemele muncii este autoritatea care ar trebui să aibă o responsabilitate generală pentru politica de ocupare a forţei de muncă şi astfel icircncredinţează pregătirea şi dezvoltarea unei asemenea politici ministerului muncii alte ţări separă problemele muncii de la problemele ocupării forţei de muncă icircncredinţacircnd pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă unui alt minister şi anume celui responsabil pentru ocuparea forţei de muncă şi
11 Lecuyer N Ghidul Secretariatelor pentru Organele Naţionale de Consultări Tripartite icircn Ţările Africane Anglofone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
11
orientarea profesională12 icircn alte ţări această funcţie este icircmpărţită icircntre cacircteva ministere inclusiv ministerul muncii şi icircn unele ţări acest rol este divizat nu numai icircntre diferite ministere dar şi cu autorităţile publice descentralizate la nivel de unităţi federale sau provincii13
Unele ţări au organe sectoriale bi- sau tripartite expres responsabile pentru ocuparea forţei de muncă şi piaţa muncii care participă la pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă14
Deseori sistemul naţional de administrare a muncii include un serviciu public gratuit de ocupare a forţei de muncă (SPGOFM) Motivul de bază al rolului (SPGOFM) este că pe de o parte acesta icircmbunătăţeşte transparenta pieţei muncii şi pe de altă parte el oferă un ajutor special celor care ar putea fi astfel dezavantajate pe piaţa muncii Din punct de vedere instituţional (SPGOFM) poate chiar să fie parte a unui departament guvernamental ori să fie autonom şi icircn ultima instanţă cu implicarea partenerilor sociali (reprezentanţilor patronilor şi muncitorilor) icircn consiliul lor de supraveghere
Administraţia muncii poate juca un rol important pentru a ajuta icircn găsirea unei balanţe dintre oferta şi cererea muncii Plasarea icircn cacircmpul muncii sau funcţia de mediere a muncii a fost transformată icircn anii 70 cu introducerea diferitor modalităţi de echilibrare a cererii şi ofertei forţei de muncă Icircn unele ţări Administraţiile Muncii au fost capabile să facă faţă schimbărilor şi au reorganizat SPGOFM a lor pentru a oferi servicii eficiente şi persoanelor icircn căutarea locului de muncă şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluarea abilităţilor orientarea şi consilierea profesională informarea privind piaţa muncii baza de date
Noile tehnologii (bănci de date reţele World Wide Web (Internet) etc) ajută icircn facilitarea comunicării icircn icircmbunătăţirea serviciilor şi creşterii flexibilităţii pentru a satisface necesităţile cetăţenilor Ele oferă o cale puternică de livrare a informaţiei publicului un acces direct la serviciile variate de administrare a muncii la sisteme care icircntrunesc informaţia privind locurile vacante şi cele cu persoanele icircn căutarea unui loc de muncă
Eficacitatea sistemului de administrare a muncii depinde de asemenea de abilitatea sa de a genera o informaţie sigură privind piaţa muncii (IPM) O informaţie sigură şi actualizată privind piaţa muncii este un element vital icircn planificarea ocupării forţei de muncă Rolul administraţiei muncii icircn informarea privind piaţa muncii este şi cel al producătorului informaţiei privind piaţa muncii (deseori ca un product secundar al funcţiilor sale zilnice) şi cel al utilizatorului de informaţie privind piaţa muncii Piaţa muncii semnalează transmite avertizările despre schimbările relevante pe piaţa muncii sau confirmă tendinţele observate anterior asiguracircnd astfel un temei pentru persoanele cu putere de decizie Colectarea datelor statistice dezagregate pe sexe est vitală icircn acest sens pentru a putea decela schimbările structurale bazate pe gender şi pentru a formula politici de ocupare a forţei de muncă sensibile
12
de ex Australia Ghana Tunisia şi Regatul Unit al Britaniei 13
de ex Australia Belgia Germania şi Noua Zelanda 14
de ex Italia Algeria Columbia şi Danemarca
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
12
la noţiunea gender Cacircteva administraţii muncii pentru a mări capacităţile sale de a obţine informaţii comprehensive şi la timp despre schimbarea tendinţelor industriale şi natura forţei de muncă au instituit Unităţi de Analiză a Pieţei Muncii sau laquo Observatorii raquo pentru a avea o idee privind tendinţele pieţei muncii icircn dezvoltare şi pentru a disemina descoperirile sale printre actorii şi utilizatorii Toate acestea au permis multor ţări de a icircmbunătăţi imaginea Ministerelor Muncii
De a ajuta persoanele să devină apţi de muncă prin instruire prin dezvoltarea abilităţilor şi educaţie este de o importanţă crucială icircn sensul icircmbunătăţirii şi susţinerii productivităţii sale şi oportunităţilor de cacircştig din muncă Acest lucru contribuie la consolidarea mobilităţii sale pe piaţa muncii şi oferă un potenţial pentru o alegere mai mare icircn materie de carieră Recomandarea OIM no 158 privind Administrarea Muncii subliniază relaţia dintre ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane şi insistă asupra necesităţii politicilor şi programelor coordonate şi comprehensive de formare profesională stracircns legate de ocuparea forţei de muncă Participarea administraţiei muncii la formarea profesională poate fi realizată printr-o varietate de modalităţi care pot fi exprimate prin integrare directă a organelor permanente elaborarea coordonarea şisau executarea programelor şi cooperarea cu alte instituţii publice sau private inclusiv sindicatele şi entităţile antreprenoriale
Sistemul de Administrare a Muncii este de asemenea preocupat de politicile pasive ale muncii şi anume de Icircndemnizaţiile de Şomaj Termenul ldquoicircndemnizaţiile de şomajrdquo se referă la toate formele de venit de suport al şomerilor Aceste icircndemnizaţii sunt divizate icircn două categorii laquo asigurare-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile sunt finanţate preponderent din contribuţii şi laquo asistenţă-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile icircn mod normal sunt finanţate din impozite şi depinde de nevoile şi de testarea mijloacelor Managementul acestor programe poate fi făcut direct de către Administraţia Muncii (de obicei Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă SPOFM) de o altă instituţie de stat sau de partenerii sociali
44 Cercetări
Ultima funcţie majoră a Sistemului de Administrare a Muncii ţine de informare şi cercetări icircn domeniul muncii Această ar putea să se refere la colectarea informaţiei analiza pieţei muncii studii prognoze diseminarea informaţiei datele statistice şi relaţiile cu mass-media
Articolul 6 paragraful 2(b) al Convenţiei OIM privind Administrarea Muncii stipulează că ldquo autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii vor studia şi vor urmări situaţia angajaţilor şomerilor şi persoanelor angajaţi parţial luacircnd icircn consideraţie legile şi reglementările naţionale cacirct şi practica naţională referitor la condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare să atragă atenţia asupra neajunsurilor şi abuzului icircn asemenea condiţii şi să prezinte propuneri referitor la modalitatea depăşirii acestorardquo
Statutul rolul şi funcţiile organului de cercetări icircn domeniul sistemului de administrare a muncii sunt definite icircn mod diferit icircn fiecare ţară şi
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
13
depinde de premizele istorice ale pieţei muncii şi politicile guvernului Icircn mai multe ministere ale muncii şi alte ministere responsabile de muncă şi ocupare a forţei de muncă existe un departament sau structuri aferente care studiază condiţiile de muncă şi ocuparea forţei de muncă Informaţia obţinută de ei vine din diferite surse inclusiv inspecţiile muncii şi studiile efectuate de către secţiile statistice din minister cacirct şi departamentul de statistică Ministere mari ale muncii au departamentele lor proprii de statistică şi cercetări care deseori activează icircn cooperare icircn special cu universităţi sau cu institute de cercetări
Chiar dacă Convenţia 150 a OIM nu stipulează nimic specific referitor la datele statistice alte convenţii ale OIM fac o referinţă mai concretă asupra acestui rol cheie al Administraţiei Muncii Recomandarea No158 conţine o prevedere (sect 20 (2)) privind efectul informaţiei sau raporturilor pe care fiecare dintre servicii ale administraţiei muncii trebuie să le furnizeze ministerului care trebuie să conţină datele statistice corespunzătoare pentru a permite evaluarea tendinţelor actuale şi previzibile de dezvoltare icircn domeniile de interes major pentru sistemul de administrare a muncii Articolul 1 al Convenţiei 160 (1985) privind Statistica Muncii stipulează că fiecare Stat membru care o ratifică va colecta periodic şi va publica statistica muncii de bază care ar include populaţia activă ocuparea şomajul accidentele de muncă maladiile profesionale şi conflictele de muncă
Datele statistice colectate de către secţiile sau instituţiile de cercetări generează un product aferent administraţiei muncii sau sunt colectate direct prin studii estimative sau prin colectarea informaţiei Informaţia este utilizată preponderent pentru a structura politicile de muncă corespunzătoare şi anume pentru
A icircnţelege condiţiile de muncă şi de viaţă cum ar fi securitatea sănătatea securitatea socială ameliorarea condiţiilor de muncă etc
A formula politici pentru grupurile ţintă cum sunt femeile copiii şi muncitorii din sectorul informal
A monitoriza relaţiile de muncă şi conflictele de muncă a asigura respectarea legislaţiei muncii şi a face faţă dificultăţilor icircntacircmpinate de angajatori şi angajaţi
A aprecia natura ocupării forţei de muncă şi şomajului abilităţilor necesare pentru diferite locuri de muncă lacunele icircn programele de dezvoltare a abilităţilor etc
A elabora măsuri de protecţie a muncii icircn economie informală
O muncă obiectivă a instituţiilor de cercetări din cadrul sistemului de administrare a muncii nu poate efectuată icircn absenţa datelor statistice calitative
Statistica muncii disponibilă icircn zilele noastre icircn majoritatea ministerelor muncii se referă la domeniile următoare Forţa de Muncă Ocuparea Forţei de Muncă Angajarea parţială şi Şomajul Icircnregistrarea şi plasarea
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
14
de către serviciile de ocupare a forţei de muncă Clasificarea pe sectoare Clasificarea pe vacircrstă sex Educaţie Clasificarea pe profesii Clasificarea pe statut Informaţii privind salarii Structura salariului şi distribuirea salariilor Minime Salariul mediu şi Orele de lucru Remunerarea egală Costul muncii Relaţiile de Muncă Conflictele de Muncă şi zilele de lucru pierdute icircn greve şi lockout-uri etc Natura conflictelor Clasificarea pe Regiuni şi Sectoare Securitatea Socială Fondurile de economii şi fondurile de pensii Bonusuri compensaţii acordate muncitorilor alocaţii etc maladii profesionale Accidente de muncă productivitatea şi indicele productivităţii Muncitorii icircn Mediul Rural şi icircn Sectorul Informal Emigrarea MuncitorilorMigraţia muncitorilor Raportarea anuală privind implementarea diferitor legi ale muncii Condiţiile de Muncă şi de Viaţă ale Muncitorilor icircn sectoare şi domenii specifice ocuparea forţei de muncă a tinerilor
Majoritatea ministerelor efectuează cercetări icircn diferite domenii cum ar fi nivelul de ocupare raporturile de muncă abilităţi tehnice salarii etc Sunt de asemenea icircntreprinse studiile efectuate asupra unui grup specific de muncitori şi asupra muncitorilor din anumit sector De obicei un departament sau o direcţie de cercetări din cadrul Ministerului Muncii realizează această activitate Institutul naţional al muncii icircn mai multe ţări de asemenea efectuează cercetări destinate elaborării politicilor Icircn ţările mari guvernele statelor sau provinciilor de asemenea au institute de cercetări
Icircn multe ţări efectuarea studiilor şi cercetărilor in domeniul muncii este o funcţie cheie a organelor naţionale de dialog social cum ar fi consiliile naţionale ale muncii sau consiliile economice şi sociale Valoarea acestor studii este reprezentată prin utilizarea unei abordări integre care implică de la bun icircnceput partenerii sociali icircn producerea analiza şi interpretarea datelor
5 NOILE PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA MUNCII
Administraţia muncii se confruntă cu provocări noi şi cele mai vechi care icircn condiţii de globalizare şi de criză economică devin deosebit de urgente Referinţa se face icircn mod special la
Economia informală
Muncitorii migranţi
Raporturile de muncă şi munca nedeclarată
HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
15
51 Economia Informală
Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată
Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală
Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate
Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică
Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
16
52 Muncitorii Migranţi
Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului
Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor
Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie
Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie
Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală
53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată
Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
17
Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale
Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate
Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede
Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă
Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi
Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă
54 HIVSIDA
Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament
Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil
Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
18
icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament
Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii
Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA
Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii
Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri
Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă
Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea
Egalitatea gender
Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)
Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA
Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate
Confidenţialitatea
Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere
Prevenirea
Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA
6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII
O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii
La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
19
Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor
De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi
De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale
De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor
De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15
De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii
Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social
Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului
Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice
Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză
15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
20
serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii
Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile
De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)
7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII
Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo
Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo
Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii
16
De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
21
Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice
71 Organul central
La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate
Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne
Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare
Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale
Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe
Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate
Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
22
Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale
72 Coordonarea icircntre ministere
Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private
Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei
Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)
Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol
73 Coordonarea cu agenţii
Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii
Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice
Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
23
ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent
Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză
74 Funcţiile delegate partenerilor sociali
Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo
Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională
Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop
75 Coordonare teritorială
Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale
Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată
Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
24
Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate
Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate
8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE
Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat
Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)
Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire
81 Instruire
Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)
Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale
Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
25
naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
27
SUMAR
Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii
C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor
Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii
Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii
Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent
Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă
O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public
Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
28
Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive
Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
29
EXERCIŢII
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
31
Exercţiu 1
Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii
Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre
Discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
33
Exercţiu 2
Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează
ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii
ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)
SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen
O discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
5
icircncuraja rolul Ministerelor Muncii icircn problemele relaţiilor de muncă şi condiţiilor de muncă
Declaraţia din Philadelphia (adoptată icircn 1944) a contribuit la redefinirea mandatului OIM care statua că ldquomunca nu era o marfărdquo şi astfel a contribuit la reformularea rolului administraţiei muncii
Rolul ministerelor muncii a crescut pe parcursul perioadei postbelice ca urmare a necesităţii de a face faţă reprofilării muncitorilor de la producere militară la producere paşnică Ocuparea deplină a devenit o prioritate naţională Icircn ţările industrializate securitatea socială şi securitatea şi sănătatea muncii au fost recunoscute ca obiective adiţionale
Dezbaterile privind necesitatea redefinirii rolului sistemului general de administrare a muncii au avut loc icircn mod regulat icircncepacircnd cu anii 50 culminacircnd icircn 1978 cu adoptarea Convenţiei (C150) şi Recomandării (R158) privind Administrarea Muncii
Reuniunea Experţilor icircn materie de Administrare a Muncii din 1973 a formulat recomandările cheie referitor la necesitatea convenţiei privind administrarea muncii pentru a
Proteja sistemele relativ slab dezvoltate de administrare a muncii şi a evita marginalizarea lor de la luare de decizii referitor la politica economică şi socială la nivel naţional
Completa lacuna icircn sistemul de stabilire a standardelor care pacircnă atunci trata doar segmentele de administrare a muncii cum ar fi inspecţia muncii serviciile de ocupare a forţei de muncă salariile minime securitatea utilajului
Standardele internaţionale ale muncii sunt de obicei aplicate prin intermediul politicii şi legilor sociale astfel a devenit vital pentru OIM ca o convenţie privind administrarea muncii să fie adoptată pentru a menţine un sistem activ şi viabil de administrare a muncii responsabil pentru toate aspectele de elaborare şi implementare a politicii naţionale de muncă
3 CONCEPTUL SISTEMULUI DE ADMINISTRARE A MUNCII
Convenţia OIM No 150 şi Recomandarea No 158 (1978) sunt unicele instrumente internaţionale care prevăd stabilirea unui cadru instituţional icircn care va fi elaborată implementată coordonată monitorizată şi revizuită politica naţională a muncii
Convenţia No 150 defineşte conceptul administrării muncii şi caracteristicile sale adică o politică naţională a muncii coerentă un
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
6
sistem coordonat de organe competente o structură instituţională care include o participare activă a muncitorilor patronilor şi organizaţiilor lor respective şi resurse umane financiare şi materiale adecvate pentru prestarea unor servicii efective şi eficiente
Domeniul de aplicare şi diversitatea reglementărilor politicii sociale şi implementarea lor complexitatea şi varietatea subiectelor care trebuie luate icircn consideraţie şi numărul de servicii care trebuie prestate necesită o abordare sistemică a administraţiei muncii Crearea unui sistem integrat icircn care toţi partenerii tripartitismului (adică guvernul angajatorii şi angajaţii) pot juca rolurile lor icircn parteneriat şi icircn mod coordonat este cea mai bună cale de a institui mecanisme regulatorii suficient de dinamice pentru a garanta flexibilitatea funcţionării administraţiei muncii1
Convenţia No150 icircn Articolul 1 icircn afara definiţiei date ldquoAdministrării Munciirdquo a conceptualizat noţiunea ldquosistemului naţional de administrare a munciirdquo Termenul bdquoadministrarea munciirdquo se referă la activităţile administraţiei publice icircn sensul cel mai icircngust al termenului icircn domeniul politicilor naţionale a muncii Termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo se referă la toate organele administraţiei publice (inclusiv agenţiile parastatale regionale şi locale sau orice altă formă a administraţiei descentralizate) şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultare şi participare a angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi a organizaţiilor lor Acest concept sistemic amplifică rolul diferitor actori2
4 ROLURILE CHEIE ŞI FUNCŢIILE ADMINISTRAŢIEI MUNCII
Funcţiile organelor competente din sistemul de Administrare a Muncii trebuie să consiste din responsabilitatea pentru sau din pregătirea administrarea coordonarea verificarea şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii inclusiv pregătirea şi implementarea legilor şi reglementărilor care execută această politică (C150 articolul 6 paragraful 1)
Noţiunea ldquopolitica icircn domeniul munciirdquo nu a fost definită icircn Convenţie pentru a permite includerea diferitor domenii ale muncii Convenţia se referă numai la ldquopolitica icircn domeniul munciirdquo icircn general sau ldquopolitica de ocupare a forţei de muncărdquo ca la o politică sectorială exemplară3
1 OIM (2005) O scurtă introducere icircn Standardele Internaţionale ale Munci Regulile de Joc
OIM Geneva 2 LecuyerN CourdouanJ (2002) Actori icircn Dezvoltare Forme Noi de Administrare a Muncii
OIM Geneva 3 Icircn cadrul discuţiilor la Conferinţa Internaţională a Muncii icircn 1977 şi 1978 la adoptarea textului
Convenţiei a fost propus să fie integrată o enumerare a domeniilor muncii care trebuie incluse
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
7
Convenţia (Articolul 6 paragraful 2) enumără funcţiile principale pe care aceste organe ar trebui să le exercite luacircnd icircn consideraţie standardele internaţionale ale muncii relevante
Participarea la pregătirea administrarea coordonarea monitorizarea şi revizuirea politici naţionale de ocupare a forţei de muncă
Studierea şi urmărirea lumii muncii prin revizuirea situaţiei angajaţilor şomerilor şi angajaţilor parţial luacircnd icircn consideraţie legile regulamentele şi practica naţională privind condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare
De a face serviciile lor disponibile angajatorilor şi angajaţilor şi organizaţiilor lor icircn vederea promovării consultării şi cooperării efective dintre autorităţile publice şi organizaţiile patronale şi sindicale cacirct şi dintre asemenea organizaţii de a răspunde solicitărilor de consiliere tehnică din partea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lor
Cele patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii icircşi exercită funcţiile sale ndash icircn conformitate cu Recomandarea No158 ndash sunt următoarele
Standardele muncii
Raporturile de muncă
Ocuparea forţei de muncă
Cercetări icircn domeniul muncii
41 Standardele Muncii
Autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii icircn consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor ar trebui să ia parte activă la toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor muncii Acestea ar trebui să includă şi un sistem de inspecţie a muncii (aşa cum este prezentat icircn modulele următoare ale acestui curs de formare)
Articolul 6 paragraful 1 al convenţiei prevede că organele competente din sistemul de administrare a muncii vor pregăti şi vor implementa leg i Recomandarea OIM No158 privind Administrarea Muncii se referă la legislaţia muncii ca primul domeniu icircn care sistemul de administrare a muncii ar trebui să-şi exercite funcţiile Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile individuale de muncă cacirct şi raporturile colective de muncă protejează libertăţile şi drepturile de bază icircn muncă asigură standardele minime ale muncii (lăsacircnd restul să determine partenerii sociali icircn cadrul negocierilor colective) şi defineşte statutul contractual (individual sau colectiv) al patronilor şi muncitorilor inclusiv drepturile şi
totodată această abordare nu a fost implementată icircn mod expres luacircnd icircn consideraţie faptul că politica icircn domeniul muncii este icircn curs de evoluţie continuă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
8
responsabilităţile lor reciproce cacirct şi modalitatea de soluţionare a conflictelor Legislaţia muncii este vitală pentru economia oricărei ţări şi pentru obţinerea unei dezvoltări echilibrate care acordă multă atenţie atacirct eficienţei economice cacirct şi bunăstării populaţiei icircn icircntregime Acesta este un echilibru delicat care trebuie obţinut
Experienţa demonstrează că propunerile impuse sunt mai puţin efective luacircnd icircn consideraţie reţeaua complexă de interese şi necesităţi implicate decacirct soluţiile care au fost testate şi cizelate icircn procesul de dialog social şi care prin urmare se bucură de un suport larg din partea societăţii
42 Raporturile de muncă
Icircn ceea ce priveşte raporturile de muncă Recomandarea se referă icircn mod esenţial la necesitatea icircncurajării raporturilor de muncă şi instituirii unui cadru şi regulilor de reprezentare şi management Ea se referă la mijloacele variate prin care acest obiectiv poate fi obţinut şi anume prin exerciţiul liber al dreptului de asociere şi dreptului de a organiza şi desfăşura negocieri colective prin acordarea serviciilor de consiliere prin dezvoltarea şi utilizarea mecanismelor de negociere voluntară prin acordarea facilităţilor de conciliere şi mediere icircn cadrul sistemului de administrare a muncii şi prin promovarea dialogului social şi a tripartitismului
Departamentele pentru raporturile de muncăindustriale icircn cadrul sistemului de administrare a muncii joacă un rol important icircn promovarea şi menţinerea păcii şi stabilităţii industriale prin asigurarea unui cadru legal favorabil Icircn mod particular ele promovează legislaţia pentru a proteja dreptul de organizare şi negociere colectivă şi liberul exerciţiu al dreptului de asociere Icircn unele cazuri Administraţiile Muncii oferă training-uri privind legislaţia muncii pentru partenerii sociali aceste iniţiative au fost foarte efective pentru consolidarea capacităţii partenerilor sociali icircn legislaţia muncii ca o referinţă pentru raporturile de muncă şi pentru stimularea abordării participative icircn elaborarea şi respectarea legislaţiei muncii Icircn acelaşi timp trening-urile privind legislaţia muncii şi alfabetizarea privind drepturile de bază icircn domeniul muncii pot fi o măsură efectivă icircn prevenirea conflictelor de muncă
Odată ce negocierile colective sunt un proces voluntar dintre partenerii sociali rolul administraţiei muncii ndash icircn special al departamentelorunităţilor lor pentru raporturi de muncă ndash este vital pentru facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea acestui proces Recomandarea OIM No158 stabilind rolul jucat de către guvern icircn raporturile de muncă la diferite nivele şi icircn diferite sectoare subliniază rolul Negocierilor Colective ca unui pilon cheie icircn cadrul relaţiilor industriale Icircn unele ţări o funcţie importantă a acestui departament este icircnregistrarea şi susţinerea organizaţiilor angajaţilor Icircn cadrul acestor departamente registrul organizaţiilor sindicale acordă asistenţă icircn icircnregistrarea sindicatelor şi acordă servicii de consiliere liderilor sindicali şi membrilor referitor la subiectele legate de legislaţia privind organizaţiile sindicale
Icircn tot mai multe ţări crearea unui sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă este actualmente o piatră de temelie a politicii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
9
raporturilor de muncă icircn Administrarea Muncii 4 Aceasta ajută la menţinerea conflictelor de muncă icircn limitele 5 economice şi sociale acceptabile şi la promovarea atmosferei de pace profesională Această icircn schimb contribuie la menţinerea unui climat favorabil dezvoltării eficacităţii economice şi echităţii sociale Administraţia Muncii icircn unele ţări asistă de asemenea angajatorii şi angajaţii icircn sectoarele sindicalizate şi nesindicalizate să rezolve conflictele profesionale sau de angajarede salariu pe cale amiabilă prin conciliere icircn vederea promovării relaţiilor de muncămanageriale armonioase Unele Convenţii şi Recomandări ale OIM sunt consacrate prevenirii şi soluţionării conflictelor Statele membre sunt icircncurajate să elaboreze propriul lor sistem de soluţionare icircn conformitate cu principiile generale următoare instituirea unui mecanism voluntar de conciliere care trebuie să fie gratuit şi operativ pentru a ajuta icircn prevenirea şi soluţionarea conflictelor profesionale 6 icircn cadrul sistemului de soluţionare a conflictelor7 trebuie să fie promovate negocierile colective care trebuie să ajute părţile să găsească singuri8 o soluţie a conflictului părţile la conflict trebuie să fie icircncurajate să se abţină de la greve şi lockout pe durata procesului de conciliere sau arbitraj9 şi icircnţelegerile obţinute icircn rezultatul concilierii trebuie să fie fixate icircn scris şi să le fie atribuit acelaşi statut ca icircnţelegerilor icircncheiate icircn mod obişnuit10
Structurile şi procesele de dialog social reuşit au potenţialul de a soluţiona problemele economice şi sociale importante să icircncurajeze o bună guvernanţă să promoveze pacea şi stabilitatea profesională şi socială şi să susţină progresul economic Guvernul şi icircn special administraţia muncii poate juca roluri diferite icircn promovarea şi susţinerea durabilităţii dialogului social (a) crearea unui cadru operativ al dialogului social (b) promovarea dialogului social (c) să fie un partener activ icircn procesele de dialog social tripartit sau tripartit plus (d) acordarea suportului şi facilitarea dialogului social şi (e) angajarea dialogului social icircn sectorul public Icircn funcţie de diferite tipuri mandate funcţii şi componenţa mecanismelor de dialog social Guvernul poate fi direct implicat ca membru organelor tripartite sau tripartite plus ori să fie un bdquobeneficiarrdquo al sfaturilor formulate de către aceste organe Icircn mai multe ţări şi dialogul social informal şi dialogul social formal (prin intermediul organelor bipartite tripartite şisau tripartite plus) coexistă Pentru a discuta şi pentru a lua o decizie asupra problemelor de bază icircn domeniul muncii Ministerul Muncii icircnsuşi ia iniţiativa de a iniţia
4 Pentru mai multe detalii consultaţi Liniile Directorii privind legislaţia Muncii OIM Geneva
Capitolul 4 privind soluţionarea conflictelor şi Ghidul privind Soluţionarea Alternativă a Conflictelor de Muncă Felicity Steadman CIFOIM 2008 5 De exemplu o legătură stracircnsă icircntre concilieremediere şi grevă a fost făcută icircn mai multe ţări solicitacircnd de la părţi icircnştiinţarea prealabilă a autorităţii de conciliere referitor la grevă ori declaracircnd ilegală organizarea grevei fără o primă icircncercare de a soluţiona conflictul prin intermediul concilierii 6 Recomandarea N 92 privind concilierea şi arbitrajul voluntar 1951 paragrafele 1 şi 3
7 Convenţia N 154 privind promovarea negocierilor colective 1981 Articolul 5 paragraful 2e
8 Recomandarea N 163 privind promovarea negocierilor colective 1981 paragraful 8
9 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragrafele 4 şi 6
10 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragraful 5
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
10
consultări ad hoc cu partenerii sociali deseori icircn afara cadrului instituţional al dialogului social
Guvernul trebuie să susţină mecanismele de dialog social prin asigurarea cadrului instituţional şi acordarea suportului administrativ prin instituirea unui secretariat preocupat de pregătirea organizarea şi continuarea activităţilor organului de dialog social El de asemenea furnizează studiile de experţi şi alte documente informative necesare pentru executarea misiunilor sale Icircn termeni operaţionali secretariatul este de obicei ataşat unei unităţi administrative a ministerului relevante (direcţiei de cercetări şi planificare ori direcţiei muncii angajării sau raporturilor de muncă ori chiar direcţiei administrative) fără a lua icircn consideraţie că consultările acoperă administrarea muncii icircn general ori unul din domeniile specifice de activitate a sa 11 Resursele umane materiale informaţionale şi financiare ale secretariatului trebuie să fie corespunzătore pentru a permite executarea sarcinilor icircncredinţate Icircn cazul organelor bipartite patron-muncitor o direcţie din cadrul sistemului de administrare a muncii de asemenea ar putea acorda suport părţilor prin servicii de secretariat şi icircn unele cazuri să acţioneze ca un intermediar
43 Ocuparea forţei de muncă
Icircn domeniul ocupării forţei de muncă Recomandarea defineşte mijloacele prin care o politică eficientă de ocupare a forţei de muncă ar putea fi promovată Printre mijloacele majore figurează necesitatea coordonării activităţilor diferitor autorităţi şi organe interesate icircn diferite aspecte a politicii de ocupare a forţei de muncă instituirea unui serviciu public gratuit şi efectiv asumarea responsabilităţii comune pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn aceste scopuri cum ar fi ocupare parţială sau şomajul Acestea ar putea include printre alte funcţii sistemele de asigurare contra şomajului orientarea profesională plasarea şi acordarea asistenţei persoanelor icircn căutarea unui loc de muncă programele de formare de reprofilare profesională servicii de angajare promovarea antreprenoriatului
Guvernele au adoptat diferite tipologii de abordare a politicilor de ocupare a forţei de muncă unele ţări consideră că ministerul responsabil pentru problemele muncii este autoritatea care ar trebui să aibă o responsabilitate generală pentru politica de ocupare a forţei de muncă şi astfel icircncredinţează pregătirea şi dezvoltarea unei asemenea politici ministerului muncii alte ţări separă problemele muncii de la problemele ocupării forţei de muncă icircncredinţacircnd pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă unui alt minister şi anume celui responsabil pentru ocuparea forţei de muncă şi
11 Lecuyer N Ghidul Secretariatelor pentru Organele Naţionale de Consultări Tripartite icircn Ţările Africane Anglofone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
11
orientarea profesională12 icircn alte ţări această funcţie este icircmpărţită icircntre cacircteva ministere inclusiv ministerul muncii şi icircn unele ţări acest rol este divizat nu numai icircntre diferite ministere dar şi cu autorităţile publice descentralizate la nivel de unităţi federale sau provincii13
Unele ţări au organe sectoriale bi- sau tripartite expres responsabile pentru ocuparea forţei de muncă şi piaţa muncii care participă la pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă14
Deseori sistemul naţional de administrare a muncii include un serviciu public gratuit de ocupare a forţei de muncă (SPGOFM) Motivul de bază al rolului (SPGOFM) este că pe de o parte acesta icircmbunătăţeşte transparenta pieţei muncii şi pe de altă parte el oferă un ajutor special celor care ar putea fi astfel dezavantajate pe piaţa muncii Din punct de vedere instituţional (SPGOFM) poate chiar să fie parte a unui departament guvernamental ori să fie autonom şi icircn ultima instanţă cu implicarea partenerilor sociali (reprezentanţilor patronilor şi muncitorilor) icircn consiliul lor de supraveghere
Administraţia muncii poate juca un rol important pentru a ajuta icircn găsirea unei balanţe dintre oferta şi cererea muncii Plasarea icircn cacircmpul muncii sau funcţia de mediere a muncii a fost transformată icircn anii 70 cu introducerea diferitor modalităţi de echilibrare a cererii şi ofertei forţei de muncă Icircn unele ţări Administraţiile Muncii au fost capabile să facă faţă schimbărilor şi au reorganizat SPGOFM a lor pentru a oferi servicii eficiente şi persoanelor icircn căutarea locului de muncă şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluarea abilităţilor orientarea şi consilierea profesională informarea privind piaţa muncii baza de date
Noile tehnologii (bănci de date reţele World Wide Web (Internet) etc) ajută icircn facilitarea comunicării icircn icircmbunătăţirea serviciilor şi creşterii flexibilităţii pentru a satisface necesităţile cetăţenilor Ele oferă o cale puternică de livrare a informaţiei publicului un acces direct la serviciile variate de administrare a muncii la sisteme care icircntrunesc informaţia privind locurile vacante şi cele cu persoanele icircn căutarea unui loc de muncă
Eficacitatea sistemului de administrare a muncii depinde de asemenea de abilitatea sa de a genera o informaţie sigură privind piaţa muncii (IPM) O informaţie sigură şi actualizată privind piaţa muncii este un element vital icircn planificarea ocupării forţei de muncă Rolul administraţiei muncii icircn informarea privind piaţa muncii este şi cel al producătorului informaţiei privind piaţa muncii (deseori ca un product secundar al funcţiilor sale zilnice) şi cel al utilizatorului de informaţie privind piaţa muncii Piaţa muncii semnalează transmite avertizările despre schimbările relevante pe piaţa muncii sau confirmă tendinţele observate anterior asiguracircnd astfel un temei pentru persoanele cu putere de decizie Colectarea datelor statistice dezagregate pe sexe est vitală icircn acest sens pentru a putea decela schimbările structurale bazate pe gender şi pentru a formula politici de ocupare a forţei de muncă sensibile
12
de ex Australia Ghana Tunisia şi Regatul Unit al Britaniei 13
de ex Australia Belgia Germania şi Noua Zelanda 14
de ex Italia Algeria Columbia şi Danemarca
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
12
la noţiunea gender Cacircteva administraţii muncii pentru a mări capacităţile sale de a obţine informaţii comprehensive şi la timp despre schimbarea tendinţelor industriale şi natura forţei de muncă au instituit Unităţi de Analiză a Pieţei Muncii sau laquo Observatorii raquo pentru a avea o idee privind tendinţele pieţei muncii icircn dezvoltare şi pentru a disemina descoperirile sale printre actorii şi utilizatorii Toate acestea au permis multor ţări de a icircmbunătăţi imaginea Ministerelor Muncii
De a ajuta persoanele să devină apţi de muncă prin instruire prin dezvoltarea abilităţilor şi educaţie este de o importanţă crucială icircn sensul icircmbunătăţirii şi susţinerii productivităţii sale şi oportunităţilor de cacircştig din muncă Acest lucru contribuie la consolidarea mobilităţii sale pe piaţa muncii şi oferă un potenţial pentru o alegere mai mare icircn materie de carieră Recomandarea OIM no 158 privind Administrarea Muncii subliniază relaţia dintre ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane şi insistă asupra necesităţii politicilor şi programelor coordonate şi comprehensive de formare profesională stracircns legate de ocuparea forţei de muncă Participarea administraţiei muncii la formarea profesională poate fi realizată printr-o varietate de modalităţi care pot fi exprimate prin integrare directă a organelor permanente elaborarea coordonarea şisau executarea programelor şi cooperarea cu alte instituţii publice sau private inclusiv sindicatele şi entităţile antreprenoriale
Sistemul de Administrare a Muncii este de asemenea preocupat de politicile pasive ale muncii şi anume de Icircndemnizaţiile de Şomaj Termenul ldquoicircndemnizaţiile de şomajrdquo se referă la toate formele de venit de suport al şomerilor Aceste icircndemnizaţii sunt divizate icircn două categorii laquo asigurare-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile sunt finanţate preponderent din contribuţii şi laquo asistenţă-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile icircn mod normal sunt finanţate din impozite şi depinde de nevoile şi de testarea mijloacelor Managementul acestor programe poate fi făcut direct de către Administraţia Muncii (de obicei Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă SPOFM) de o altă instituţie de stat sau de partenerii sociali
44 Cercetări
Ultima funcţie majoră a Sistemului de Administrare a Muncii ţine de informare şi cercetări icircn domeniul muncii Această ar putea să se refere la colectarea informaţiei analiza pieţei muncii studii prognoze diseminarea informaţiei datele statistice şi relaţiile cu mass-media
Articolul 6 paragraful 2(b) al Convenţiei OIM privind Administrarea Muncii stipulează că ldquo autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii vor studia şi vor urmări situaţia angajaţilor şomerilor şi persoanelor angajaţi parţial luacircnd icircn consideraţie legile şi reglementările naţionale cacirct şi practica naţională referitor la condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare să atragă atenţia asupra neajunsurilor şi abuzului icircn asemenea condiţii şi să prezinte propuneri referitor la modalitatea depăşirii acestorardquo
Statutul rolul şi funcţiile organului de cercetări icircn domeniul sistemului de administrare a muncii sunt definite icircn mod diferit icircn fiecare ţară şi
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
13
depinde de premizele istorice ale pieţei muncii şi politicile guvernului Icircn mai multe ministere ale muncii şi alte ministere responsabile de muncă şi ocupare a forţei de muncă existe un departament sau structuri aferente care studiază condiţiile de muncă şi ocuparea forţei de muncă Informaţia obţinută de ei vine din diferite surse inclusiv inspecţiile muncii şi studiile efectuate de către secţiile statistice din minister cacirct şi departamentul de statistică Ministere mari ale muncii au departamentele lor proprii de statistică şi cercetări care deseori activează icircn cooperare icircn special cu universităţi sau cu institute de cercetări
Chiar dacă Convenţia 150 a OIM nu stipulează nimic specific referitor la datele statistice alte convenţii ale OIM fac o referinţă mai concretă asupra acestui rol cheie al Administraţiei Muncii Recomandarea No158 conţine o prevedere (sect 20 (2)) privind efectul informaţiei sau raporturilor pe care fiecare dintre servicii ale administraţiei muncii trebuie să le furnizeze ministerului care trebuie să conţină datele statistice corespunzătoare pentru a permite evaluarea tendinţelor actuale şi previzibile de dezvoltare icircn domeniile de interes major pentru sistemul de administrare a muncii Articolul 1 al Convenţiei 160 (1985) privind Statistica Muncii stipulează că fiecare Stat membru care o ratifică va colecta periodic şi va publica statistica muncii de bază care ar include populaţia activă ocuparea şomajul accidentele de muncă maladiile profesionale şi conflictele de muncă
Datele statistice colectate de către secţiile sau instituţiile de cercetări generează un product aferent administraţiei muncii sau sunt colectate direct prin studii estimative sau prin colectarea informaţiei Informaţia este utilizată preponderent pentru a structura politicile de muncă corespunzătoare şi anume pentru
A icircnţelege condiţiile de muncă şi de viaţă cum ar fi securitatea sănătatea securitatea socială ameliorarea condiţiilor de muncă etc
A formula politici pentru grupurile ţintă cum sunt femeile copiii şi muncitorii din sectorul informal
A monitoriza relaţiile de muncă şi conflictele de muncă a asigura respectarea legislaţiei muncii şi a face faţă dificultăţilor icircntacircmpinate de angajatori şi angajaţi
A aprecia natura ocupării forţei de muncă şi şomajului abilităţilor necesare pentru diferite locuri de muncă lacunele icircn programele de dezvoltare a abilităţilor etc
A elabora măsuri de protecţie a muncii icircn economie informală
O muncă obiectivă a instituţiilor de cercetări din cadrul sistemului de administrare a muncii nu poate efectuată icircn absenţa datelor statistice calitative
Statistica muncii disponibilă icircn zilele noastre icircn majoritatea ministerelor muncii se referă la domeniile următoare Forţa de Muncă Ocuparea Forţei de Muncă Angajarea parţială şi Şomajul Icircnregistrarea şi plasarea
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
14
de către serviciile de ocupare a forţei de muncă Clasificarea pe sectoare Clasificarea pe vacircrstă sex Educaţie Clasificarea pe profesii Clasificarea pe statut Informaţii privind salarii Structura salariului şi distribuirea salariilor Minime Salariul mediu şi Orele de lucru Remunerarea egală Costul muncii Relaţiile de Muncă Conflictele de Muncă şi zilele de lucru pierdute icircn greve şi lockout-uri etc Natura conflictelor Clasificarea pe Regiuni şi Sectoare Securitatea Socială Fondurile de economii şi fondurile de pensii Bonusuri compensaţii acordate muncitorilor alocaţii etc maladii profesionale Accidente de muncă productivitatea şi indicele productivităţii Muncitorii icircn Mediul Rural şi icircn Sectorul Informal Emigrarea MuncitorilorMigraţia muncitorilor Raportarea anuală privind implementarea diferitor legi ale muncii Condiţiile de Muncă şi de Viaţă ale Muncitorilor icircn sectoare şi domenii specifice ocuparea forţei de muncă a tinerilor
Majoritatea ministerelor efectuează cercetări icircn diferite domenii cum ar fi nivelul de ocupare raporturile de muncă abilităţi tehnice salarii etc Sunt de asemenea icircntreprinse studiile efectuate asupra unui grup specific de muncitori şi asupra muncitorilor din anumit sector De obicei un departament sau o direcţie de cercetări din cadrul Ministerului Muncii realizează această activitate Institutul naţional al muncii icircn mai multe ţări de asemenea efectuează cercetări destinate elaborării politicilor Icircn ţările mari guvernele statelor sau provinciilor de asemenea au institute de cercetări
Icircn multe ţări efectuarea studiilor şi cercetărilor in domeniul muncii este o funcţie cheie a organelor naţionale de dialog social cum ar fi consiliile naţionale ale muncii sau consiliile economice şi sociale Valoarea acestor studii este reprezentată prin utilizarea unei abordări integre care implică de la bun icircnceput partenerii sociali icircn producerea analiza şi interpretarea datelor
5 NOILE PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA MUNCII
Administraţia muncii se confruntă cu provocări noi şi cele mai vechi care icircn condiţii de globalizare şi de criză economică devin deosebit de urgente Referinţa se face icircn mod special la
Economia informală
Muncitorii migranţi
Raporturile de muncă şi munca nedeclarată
HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
15
51 Economia Informală
Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată
Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală
Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate
Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică
Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
16
52 Muncitorii Migranţi
Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului
Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor
Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie
Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie
Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală
53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată
Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
17
Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale
Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate
Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede
Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă
Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi
Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă
54 HIVSIDA
Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament
Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil
Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
18
icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament
Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii
Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA
Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii
Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri
Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă
Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea
Egalitatea gender
Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)
Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA
Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate
Confidenţialitatea
Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere
Prevenirea
Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA
6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII
O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii
La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
19
Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor
De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi
De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale
De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor
De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15
De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii
Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social
Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului
Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice
Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză
15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
20
serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii
Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile
De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)
7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII
Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo
Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo
Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii
16
De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
21
Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice
71 Organul central
La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate
Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne
Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare
Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale
Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe
Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate
Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
22
Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale
72 Coordonarea icircntre ministere
Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private
Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei
Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)
Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol
73 Coordonarea cu agenţii
Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii
Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice
Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
23
ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent
Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză
74 Funcţiile delegate partenerilor sociali
Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo
Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională
Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop
75 Coordonare teritorială
Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale
Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată
Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
24
Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate
Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate
8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE
Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat
Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)
Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire
81 Instruire
Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)
Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale
Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
25
naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
27
SUMAR
Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii
C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor
Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii
Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii
Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent
Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă
O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public
Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
28
Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive
Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
29
EXERCIŢII
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
31
Exercţiu 1
Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii
Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre
Discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
33
Exercţiu 2
Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează
ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii
ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)
SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen
O discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
6
sistem coordonat de organe competente o structură instituţională care include o participare activă a muncitorilor patronilor şi organizaţiilor lor respective şi resurse umane financiare şi materiale adecvate pentru prestarea unor servicii efective şi eficiente
Domeniul de aplicare şi diversitatea reglementărilor politicii sociale şi implementarea lor complexitatea şi varietatea subiectelor care trebuie luate icircn consideraţie şi numărul de servicii care trebuie prestate necesită o abordare sistemică a administraţiei muncii Crearea unui sistem integrat icircn care toţi partenerii tripartitismului (adică guvernul angajatorii şi angajaţii) pot juca rolurile lor icircn parteneriat şi icircn mod coordonat este cea mai bună cale de a institui mecanisme regulatorii suficient de dinamice pentru a garanta flexibilitatea funcţionării administraţiei muncii1
Convenţia No150 icircn Articolul 1 icircn afara definiţiei date ldquoAdministrării Munciirdquo a conceptualizat noţiunea ldquosistemului naţional de administrare a munciirdquo Termenul bdquoadministrarea munciirdquo se referă la activităţile administraţiei publice icircn sensul cel mai icircngust al termenului icircn domeniul politicilor naţionale a muncii Termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo se referă la toate organele administraţiei publice (inclusiv agenţiile parastatale regionale şi locale sau orice altă formă a administraţiei descentralizate) şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultare şi participare a angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi a organizaţiilor lor Acest concept sistemic amplifică rolul diferitor actori2
4 ROLURILE CHEIE ŞI FUNCŢIILE ADMINISTRAŢIEI MUNCII
Funcţiile organelor competente din sistemul de Administrare a Muncii trebuie să consiste din responsabilitatea pentru sau din pregătirea administrarea coordonarea verificarea şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii inclusiv pregătirea şi implementarea legilor şi reglementărilor care execută această politică (C150 articolul 6 paragraful 1)
Noţiunea ldquopolitica icircn domeniul munciirdquo nu a fost definită icircn Convenţie pentru a permite includerea diferitor domenii ale muncii Convenţia se referă numai la ldquopolitica icircn domeniul munciirdquo icircn general sau ldquopolitica de ocupare a forţei de muncărdquo ca la o politică sectorială exemplară3
1 OIM (2005) O scurtă introducere icircn Standardele Internaţionale ale Munci Regulile de Joc
OIM Geneva 2 LecuyerN CourdouanJ (2002) Actori icircn Dezvoltare Forme Noi de Administrare a Muncii
OIM Geneva 3 Icircn cadrul discuţiilor la Conferinţa Internaţională a Muncii icircn 1977 şi 1978 la adoptarea textului
Convenţiei a fost propus să fie integrată o enumerare a domeniilor muncii care trebuie incluse
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
7
Convenţia (Articolul 6 paragraful 2) enumără funcţiile principale pe care aceste organe ar trebui să le exercite luacircnd icircn consideraţie standardele internaţionale ale muncii relevante
Participarea la pregătirea administrarea coordonarea monitorizarea şi revizuirea politici naţionale de ocupare a forţei de muncă
Studierea şi urmărirea lumii muncii prin revizuirea situaţiei angajaţilor şomerilor şi angajaţilor parţial luacircnd icircn consideraţie legile regulamentele şi practica naţională privind condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare
De a face serviciile lor disponibile angajatorilor şi angajaţilor şi organizaţiilor lor icircn vederea promovării consultării şi cooperării efective dintre autorităţile publice şi organizaţiile patronale şi sindicale cacirct şi dintre asemenea organizaţii de a răspunde solicitărilor de consiliere tehnică din partea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lor
Cele patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii icircşi exercită funcţiile sale ndash icircn conformitate cu Recomandarea No158 ndash sunt următoarele
Standardele muncii
Raporturile de muncă
Ocuparea forţei de muncă
Cercetări icircn domeniul muncii
41 Standardele Muncii
Autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii icircn consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor ar trebui să ia parte activă la toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor muncii Acestea ar trebui să includă şi un sistem de inspecţie a muncii (aşa cum este prezentat icircn modulele următoare ale acestui curs de formare)
Articolul 6 paragraful 1 al convenţiei prevede că organele competente din sistemul de administrare a muncii vor pregăti şi vor implementa leg i Recomandarea OIM No158 privind Administrarea Muncii se referă la legislaţia muncii ca primul domeniu icircn care sistemul de administrare a muncii ar trebui să-şi exercite funcţiile Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile individuale de muncă cacirct şi raporturile colective de muncă protejează libertăţile şi drepturile de bază icircn muncă asigură standardele minime ale muncii (lăsacircnd restul să determine partenerii sociali icircn cadrul negocierilor colective) şi defineşte statutul contractual (individual sau colectiv) al patronilor şi muncitorilor inclusiv drepturile şi
totodată această abordare nu a fost implementată icircn mod expres luacircnd icircn consideraţie faptul că politica icircn domeniul muncii este icircn curs de evoluţie continuă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
8
responsabilităţile lor reciproce cacirct şi modalitatea de soluţionare a conflictelor Legislaţia muncii este vitală pentru economia oricărei ţări şi pentru obţinerea unei dezvoltări echilibrate care acordă multă atenţie atacirct eficienţei economice cacirct şi bunăstării populaţiei icircn icircntregime Acesta este un echilibru delicat care trebuie obţinut
Experienţa demonstrează că propunerile impuse sunt mai puţin efective luacircnd icircn consideraţie reţeaua complexă de interese şi necesităţi implicate decacirct soluţiile care au fost testate şi cizelate icircn procesul de dialog social şi care prin urmare se bucură de un suport larg din partea societăţii
42 Raporturile de muncă
Icircn ceea ce priveşte raporturile de muncă Recomandarea se referă icircn mod esenţial la necesitatea icircncurajării raporturilor de muncă şi instituirii unui cadru şi regulilor de reprezentare şi management Ea se referă la mijloacele variate prin care acest obiectiv poate fi obţinut şi anume prin exerciţiul liber al dreptului de asociere şi dreptului de a organiza şi desfăşura negocieri colective prin acordarea serviciilor de consiliere prin dezvoltarea şi utilizarea mecanismelor de negociere voluntară prin acordarea facilităţilor de conciliere şi mediere icircn cadrul sistemului de administrare a muncii şi prin promovarea dialogului social şi a tripartitismului
Departamentele pentru raporturile de muncăindustriale icircn cadrul sistemului de administrare a muncii joacă un rol important icircn promovarea şi menţinerea păcii şi stabilităţii industriale prin asigurarea unui cadru legal favorabil Icircn mod particular ele promovează legislaţia pentru a proteja dreptul de organizare şi negociere colectivă şi liberul exerciţiu al dreptului de asociere Icircn unele cazuri Administraţiile Muncii oferă training-uri privind legislaţia muncii pentru partenerii sociali aceste iniţiative au fost foarte efective pentru consolidarea capacităţii partenerilor sociali icircn legislaţia muncii ca o referinţă pentru raporturile de muncă şi pentru stimularea abordării participative icircn elaborarea şi respectarea legislaţiei muncii Icircn acelaşi timp trening-urile privind legislaţia muncii şi alfabetizarea privind drepturile de bază icircn domeniul muncii pot fi o măsură efectivă icircn prevenirea conflictelor de muncă
Odată ce negocierile colective sunt un proces voluntar dintre partenerii sociali rolul administraţiei muncii ndash icircn special al departamentelorunităţilor lor pentru raporturi de muncă ndash este vital pentru facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea acestui proces Recomandarea OIM No158 stabilind rolul jucat de către guvern icircn raporturile de muncă la diferite nivele şi icircn diferite sectoare subliniază rolul Negocierilor Colective ca unui pilon cheie icircn cadrul relaţiilor industriale Icircn unele ţări o funcţie importantă a acestui departament este icircnregistrarea şi susţinerea organizaţiilor angajaţilor Icircn cadrul acestor departamente registrul organizaţiilor sindicale acordă asistenţă icircn icircnregistrarea sindicatelor şi acordă servicii de consiliere liderilor sindicali şi membrilor referitor la subiectele legate de legislaţia privind organizaţiile sindicale
Icircn tot mai multe ţări crearea unui sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă este actualmente o piatră de temelie a politicii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
9
raporturilor de muncă icircn Administrarea Muncii 4 Aceasta ajută la menţinerea conflictelor de muncă icircn limitele 5 economice şi sociale acceptabile şi la promovarea atmosferei de pace profesională Această icircn schimb contribuie la menţinerea unui climat favorabil dezvoltării eficacităţii economice şi echităţii sociale Administraţia Muncii icircn unele ţări asistă de asemenea angajatorii şi angajaţii icircn sectoarele sindicalizate şi nesindicalizate să rezolve conflictele profesionale sau de angajarede salariu pe cale amiabilă prin conciliere icircn vederea promovării relaţiilor de muncămanageriale armonioase Unele Convenţii şi Recomandări ale OIM sunt consacrate prevenirii şi soluţionării conflictelor Statele membre sunt icircncurajate să elaboreze propriul lor sistem de soluţionare icircn conformitate cu principiile generale următoare instituirea unui mecanism voluntar de conciliere care trebuie să fie gratuit şi operativ pentru a ajuta icircn prevenirea şi soluţionarea conflictelor profesionale 6 icircn cadrul sistemului de soluţionare a conflictelor7 trebuie să fie promovate negocierile colective care trebuie să ajute părţile să găsească singuri8 o soluţie a conflictului părţile la conflict trebuie să fie icircncurajate să se abţină de la greve şi lockout pe durata procesului de conciliere sau arbitraj9 şi icircnţelegerile obţinute icircn rezultatul concilierii trebuie să fie fixate icircn scris şi să le fie atribuit acelaşi statut ca icircnţelegerilor icircncheiate icircn mod obişnuit10
Structurile şi procesele de dialog social reuşit au potenţialul de a soluţiona problemele economice şi sociale importante să icircncurajeze o bună guvernanţă să promoveze pacea şi stabilitatea profesională şi socială şi să susţină progresul economic Guvernul şi icircn special administraţia muncii poate juca roluri diferite icircn promovarea şi susţinerea durabilităţii dialogului social (a) crearea unui cadru operativ al dialogului social (b) promovarea dialogului social (c) să fie un partener activ icircn procesele de dialog social tripartit sau tripartit plus (d) acordarea suportului şi facilitarea dialogului social şi (e) angajarea dialogului social icircn sectorul public Icircn funcţie de diferite tipuri mandate funcţii şi componenţa mecanismelor de dialog social Guvernul poate fi direct implicat ca membru organelor tripartite sau tripartite plus ori să fie un bdquobeneficiarrdquo al sfaturilor formulate de către aceste organe Icircn mai multe ţări şi dialogul social informal şi dialogul social formal (prin intermediul organelor bipartite tripartite şisau tripartite plus) coexistă Pentru a discuta şi pentru a lua o decizie asupra problemelor de bază icircn domeniul muncii Ministerul Muncii icircnsuşi ia iniţiativa de a iniţia
4 Pentru mai multe detalii consultaţi Liniile Directorii privind legislaţia Muncii OIM Geneva
Capitolul 4 privind soluţionarea conflictelor şi Ghidul privind Soluţionarea Alternativă a Conflictelor de Muncă Felicity Steadman CIFOIM 2008 5 De exemplu o legătură stracircnsă icircntre concilieremediere şi grevă a fost făcută icircn mai multe ţări solicitacircnd de la părţi icircnştiinţarea prealabilă a autorităţii de conciliere referitor la grevă ori declaracircnd ilegală organizarea grevei fără o primă icircncercare de a soluţiona conflictul prin intermediul concilierii 6 Recomandarea N 92 privind concilierea şi arbitrajul voluntar 1951 paragrafele 1 şi 3
7 Convenţia N 154 privind promovarea negocierilor colective 1981 Articolul 5 paragraful 2e
8 Recomandarea N 163 privind promovarea negocierilor colective 1981 paragraful 8
9 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragrafele 4 şi 6
10 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragraful 5
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
10
consultări ad hoc cu partenerii sociali deseori icircn afara cadrului instituţional al dialogului social
Guvernul trebuie să susţină mecanismele de dialog social prin asigurarea cadrului instituţional şi acordarea suportului administrativ prin instituirea unui secretariat preocupat de pregătirea organizarea şi continuarea activităţilor organului de dialog social El de asemenea furnizează studiile de experţi şi alte documente informative necesare pentru executarea misiunilor sale Icircn termeni operaţionali secretariatul este de obicei ataşat unei unităţi administrative a ministerului relevante (direcţiei de cercetări şi planificare ori direcţiei muncii angajării sau raporturilor de muncă ori chiar direcţiei administrative) fără a lua icircn consideraţie că consultările acoperă administrarea muncii icircn general ori unul din domeniile specifice de activitate a sa 11 Resursele umane materiale informaţionale şi financiare ale secretariatului trebuie să fie corespunzătore pentru a permite executarea sarcinilor icircncredinţate Icircn cazul organelor bipartite patron-muncitor o direcţie din cadrul sistemului de administrare a muncii de asemenea ar putea acorda suport părţilor prin servicii de secretariat şi icircn unele cazuri să acţioneze ca un intermediar
43 Ocuparea forţei de muncă
Icircn domeniul ocupării forţei de muncă Recomandarea defineşte mijloacele prin care o politică eficientă de ocupare a forţei de muncă ar putea fi promovată Printre mijloacele majore figurează necesitatea coordonării activităţilor diferitor autorităţi şi organe interesate icircn diferite aspecte a politicii de ocupare a forţei de muncă instituirea unui serviciu public gratuit şi efectiv asumarea responsabilităţii comune pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn aceste scopuri cum ar fi ocupare parţială sau şomajul Acestea ar putea include printre alte funcţii sistemele de asigurare contra şomajului orientarea profesională plasarea şi acordarea asistenţei persoanelor icircn căutarea unui loc de muncă programele de formare de reprofilare profesională servicii de angajare promovarea antreprenoriatului
Guvernele au adoptat diferite tipologii de abordare a politicilor de ocupare a forţei de muncă unele ţări consideră că ministerul responsabil pentru problemele muncii este autoritatea care ar trebui să aibă o responsabilitate generală pentru politica de ocupare a forţei de muncă şi astfel icircncredinţează pregătirea şi dezvoltarea unei asemenea politici ministerului muncii alte ţări separă problemele muncii de la problemele ocupării forţei de muncă icircncredinţacircnd pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă unui alt minister şi anume celui responsabil pentru ocuparea forţei de muncă şi
11 Lecuyer N Ghidul Secretariatelor pentru Organele Naţionale de Consultări Tripartite icircn Ţările Africane Anglofone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
11
orientarea profesională12 icircn alte ţări această funcţie este icircmpărţită icircntre cacircteva ministere inclusiv ministerul muncii şi icircn unele ţări acest rol este divizat nu numai icircntre diferite ministere dar şi cu autorităţile publice descentralizate la nivel de unităţi federale sau provincii13
Unele ţări au organe sectoriale bi- sau tripartite expres responsabile pentru ocuparea forţei de muncă şi piaţa muncii care participă la pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă14
Deseori sistemul naţional de administrare a muncii include un serviciu public gratuit de ocupare a forţei de muncă (SPGOFM) Motivul de bază al rolului (SPGOFM) este că pe de o parte acesta icircmbunătăţeşte transparenta pieţei muncii şi pe de altă parte el oferă un ajutor special celor care ar putea fi astfel dezavantajate pe piaţa muncii Din punct de vedere instituţional (SPGOFM) poate chiar să fie parte a unui departament guvernamental ori să fie autonom şi icircn ultima instanţă cu implicarea partenerilor sociali (reprezentanţilor patronilor şi muncitorilor) icircn consiliul lor de supraveghere
Administraţia muncii poate juca un rol important pentru a ajuta icircn găsirea unei balanţe dintre oferta şi cererea muncii Plasarea icircn cacircmpul muncii sau funcţia de mediere a muncii a fost transformată icircn anii 70 cu introducerea diferitor modalităţi de echilibrare a cererii şi ofertei forţei de muncă Icircn unele ţări Administraţiile Muncii au fost capabile să facă faţă schimbărilor şi au reorganizat SPGOFM a lor pentru a oferi servicii eficiente şi persoanelor icircn căutarea locului de muncă şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluarea abilităţilor orientarea şi consilierea profesională informarea privind piaţa muncii baza de date
Noile tehnologii (bănci de date reţele World Wide Web (Internet) etc) ajută icircn facilitarea comunicării icircn icircmbunătăţirea serviciilor şi creşterii flexibilităţii pentru a satisface necesităţile cetăţenilor Ele oferă o cale puternică de livrare a informaţiei publicului un acces direct la serviciile variate de administrare a muncii la sisteme care icircntrunesc informaţia privind locurile vacante şi cele cu persoanele icircn căutarea unui loc de muncă
Eficacitatea sistemului de administrare a muncii depinde de asemenea de abilitatea sa de a genera o informaţie sigură privind piaţa muncii (IPM) O informaţie sigură şi actualizată privind piaţa muncii este un element vital icircn planificarea ocupării forţei de muncă Rolul administraţiei muncii icircn informarea privind piaţa muncii este şi cel al producătorului informaţiei privind piaţa muncii (deseori ca un product secundar al funcţiilor sale zilnice) şi cel al utilizatorului de informaţie privind piaţa muncii Piaţa muncii semnalează transmite avertizările despre schimbările relevante pe piaţa muncii sau confirmă tendinţele observate anterior asiguracircnd astfel un temei pentru persoanele cu putere de decizie Colectarea datelor statistice dezagregate pe sexe est vitală icircn acest sens pentru a putea decela schimbările structurale bazate pe gender şi pentru a formula politici de ocupare a forţei de muncă sensibile
12
de ex Australia Ghana Tunisia şi Regatul Unit al Britaniei 13
de ex Australia Belgia Germania şi Noua Zelanda 14
de ex Italia Algeria Columbia şi Danemarca
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
12
la noţiunea gender Cacircteva administraţii muncii pentru a mări capacităţile sale de a obţine informaţii comprehensive şi la timp despre schimbarea tendinţelor industriale şi natura forţei de muncă au instituit Unităţi de Analiză a Pieţei Muncii sau laquo Observatorii raquo pentru a avea o idee privind tendinţele pieţei muncii icircn dezvoltare şi pentru a disemina descoperirile sale printre actorii şi utilizatorii Toate acestea au permis multor ţări de a icircmbunătăţi imaginea Ministerelor Muncii
De a ajuta persoanele să devină apţi de muncă prin instruire prin dezvoltarea abilităţilor şi educaţie este de o importanţă crucială icircn sensul icircmbunătăţirii şi susţinerii productivităţii sale şi oportunităţilor de cacircştig din muncă Acest lucru contribuie la consolidarea mobilităţii sale pe piaţa muncii şi oferă un potenţial pentru o alegere mai mare icircn materie de carieră Recomandarea OIM no 158 privind Administrarea Muncii subliniază relaţia dintre ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane şi insistă asupra necesităţii politicilor şi programelor coordonate şi comprehensive de formare profesională stracircns legate de ocuparea forţei de muncă Participarea administraţiei muncii la formarea profesională poate fi realizată printr-o varietate de modalităţi care pot fi exprimate prin integrare directă a organelor permanente elaborarea coordonarea şisau executarea programelor şi cooperarea cu alte instituţii publice sau private inclusiv sindicatele şi entităţile antreprenoriale
Sistemul de Administrare a Muncii este de asemenea preocupat de politicile pasive ale muncii şi anume de Icircndemnizaţiile de Şomaj Termenul ldquoicircndemnizaţiile de şomajrdquo se referă la toate formele de venit de suport al şomerilor Aceste icircndemnizaţii sunt divizate icircn două categorii laquo asigurare-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile sunt finanţate preponderent din contribuţii şi laquo asistenţă-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile icircn mod normal sunt finanţate din impozite şi depinde de nevoile şi de testarea mijloacelor Managementul acestor programe poate fi făcut direct de către Administraţia Muncii (de obicei Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă SPOFM) de o altă instituţie de stat sau de partenerii sociali
44 Cercetări
Ultima funcţie majoră a Sistemului de Administrare a Muncii ţine de informare şi cercetări icircn domeniul muncii Această ar putea să se refere la colectarea informaţiei analiza pieţei muncii studii prognoze diseminarea informaţiei datele statistice şi relaţiile cu mass-media
Articolul 6 paragraful 2(b) al Convenţiei OIM privind Administrarea Muncii stipulează că ldquo autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii vor studia şi vor urmări situaţia angajaţilor şomerilor şi persoanelor angajaţi parţial luacircnd icircn consideraţie legile şi reglementările naţionale cacirct şi practica naţională referitor la condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare să atragă atenţia asupra neajunsurilor şi abuzului icircn asemenea condiţii şi să prezinte propuneri referitor la modalitatea depăşirii acestorardquo
Statutul rolul şi funcţiile organului de cercetări icircn domeniul sistemului de administrare a muncii sunt definite icircn mod diferit icircn fiecare ţară şi
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
13
depinde de premizele istorice ale pieţei muncii şi politicile guvernului Icircn mai multe ministere ale muncii şi alte ministere responsabile de muncă şi ocupare a forţei de muncă existe un departament sau structuri aferente care studiază condiţiile de muncă şi ocuparea forţei de muncă Informaţia obţinută de ei vine din diferite surse inclusiv inspecţiile muncii şi studiile efectuate de către secţiile statistice din minister cacirct şi departamentul de statistică Ministere mari ale muncii au departamentele lor proprii de statistică şi cercetări care deseori activează icircn cooperare icircn special cu universităţi sau cu institute de cercetări
Chiar dacă Convenţia 150 a OIM nu stipulează nimic specific referitor la datele statistice alte convenţii ale OIM fac o referinţă mai concretă asupra acestui rol cheie al Administraţiei Muncii Recomandarea No158 conţine o prevedere (sect 20 (2)) privind efectul informaţiei sau raporturilor pe care fiecare dintre servicii ale administraţiei muncii trebuie să le furnizeze ministerului care trebuie să conţină datele statistice corespunzătoare pentru a permite evaluarea tendinţelor actuale şi previzibile de dezvoltare icircn domeniile de interes major pentru sistemul de administrare a muncii Articolul 1 al Convenţiei 160 (1985) privind Statistica Muncii stipulează că fiecare Stat membru care o ratifică va colecta periodic şi va publica statistica muncii de bază care ar include populaţia activă ocuparea şomajul accidentele de muncă maladiile profesionale şi conflictele de muncă
Datele statistice colectate de către secţiile sau instituţiile de cercetări generează un product aferent administraţiei muncii sau sunt colectate direct prin studii estimative sau prin colectarea informaţiei Informaţia este utilizată preponderent pentru a structura politicile de muncă corespunzătoare şi anume pentru
A icircnţelege condiţiile de muncă şi de viaţă cum ar fi securitatea sănătatea securitatea socială ameliorarea condiţiilor de muncă etc
A formula politici pentru grupurile ţintă cum sunt femeile copiii şi muncitorii din sectorul informal
A monitoriza relaţiile de muncă şi conflictele de muncă a asigura respectarea legislaţiei muncii şi a face faţă dificultăţilor icircntacircmpinate de angajatori şi angajaţi
A aprecia natura ocupării forţei de muncă şi şomajului abilităţilor necesare pentru diferite locuri de muncă lacunele icircn programele de dezvoltare a abilităţilor etc
A elabora măsuri de protecţie a muncii icircn economie informală
O muncă obiectivă a instituţiilor de cercetări din cadrul sistemului de administrare a muncii nu poate efectuată icircn absenţa datelor statistice calitative
Statistica muncii disponibilă icircn zilele noastre icircn majoritatea ministerelor muncii se referă la domeniile următoare Forţa de Muncă Ocuparea Forţei de Muncă Angajarea parţială şi Şomajul Icircnregistrarea şi plasarea
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
14
de către serviciile de ocupare a forţei de muncă Clasificarea pe sectoare Clasificarea pe vacircrstă sex Educaţie Clasificarea pe profesii Clasificarea pe statut Informaţii privind salarii Structura salariului şi distribuirea salariilor Minime Salariul mediu şi Orele de lucru Remunerarea egală Costul muncii Relaţiile de Muncă Conflictele de Muncă şi zilele de lucru pierdute icircn greve şi lockout-uri etc Natura conflictelor Clasificarea pe Regiuni şi Sectoare Securitatea Socială Fondurile de economii şi fondurile de pensii Bonusuri compensaţii acordate muncitorilor alocaţii etc maladii profesionale Accidente de muncă productivitatea şi indicele productivităţii Muncitorii icircn Mediul Rural şi icircn Sectorul Informal Emigrarea MuncitorilorMigraţia muncitorilor Raportarea anuală privind implementarea diferitor legi ale muncii Condiţiile de Muncă şi de Viaţă ale Muncitorilor icircn sectoare şi domenii specifice ocuparea forţei de muncă a tinerilor
Majoritatea ministerelor efectuează cercetări icircn diferite domenii cum ar fi nivelul de ocupare raporturile de muncă abilităţi tehnice salarii etc Sunt de asemenea icircntreprinse studiile efectuate asupra unui grup specific de muncitori şi asupra muncitorilor din anumit sector De obicei un departament sau o direcţie de cercetări din cadrul Ministerului Muncii realizează această activitate Institutul naţional al muncii icircn mai multe ţări de asemenea efectuează cercetări destinate elaborării politicilor Icircn ţările mari guvernele statelor sau provinciilor de asemenea au institute de cercetări
Icircn multe ţări efectuarea studiilor şi cercetărilor in domeniul muncii este o funcţie cheie a organelor naţionale de dialog social cum ar fi consiliile naţionale ale muncii sau consiliile economice şi sociale Valoarea acestor studii este reprezentată prin utilizarea unei abordări integre care implică de la bun icircnceput partenerii sociali icircn producerea analiza şi interpretarea datelor
5 NOILE PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA MUNCII
Administraţia muncii se confruntă cu provocări noi şi cele mai vechi care icircn condiţii de globalizare şi de criză economică devin deosebit de urgente Referinţa se face icircn mod special la
Economia informală
Muncitorii migranţi
Raporturile de muncă şi munca nedeclarată
HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
15
51 Economia Informală
Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată
Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală
Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate
Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică
Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
16
52 Muncitorii Migranţi
Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului
Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor
Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie
Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie
Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală
53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată
Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
17
Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale
Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate
Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede
Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă
Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi
Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă
54 HIVSIDA
Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament
Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil
Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
18
icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament
Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii
Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA
Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii
Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri
Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă
Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea
Egalitatea gender
Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)
Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA
Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate
Confidenţialitatea
Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere
Prevenirea
Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA
6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII
O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii
La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
19
Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor
De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi
De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale
De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor
De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15
De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii
Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social
Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului
Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice
Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză
15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
20
serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii
Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile
De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)
7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII
Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo
Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo
Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii
16
De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
21
Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice
71 Organul central
La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate
Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne
Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare
Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale
Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe
Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate
Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
22
Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale
72 Coordonarea icircntre ministere
Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private
Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei
Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)
Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol
73 Coordonarea cu agenţii
Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii
Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice
Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
23
ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent
Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză
74 Funcţiile delegate partenerilor sociali
Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo
Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională
Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop
75 Coordonare teritorială
Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale
Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată
Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
24
Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate
Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate
8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE
Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat
Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)
Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire
81 Instruire
Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)
Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale
Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
25
naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
27
SUMAR
Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii
C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor
Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii
Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii
Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent
Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă
O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public
Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
28
Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive
Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
29
EXERCIŢII
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
31
Exercţiu 1
Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii
Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre
Discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
33
Exercţiu 2
Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează
ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii
ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)
SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen
O discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
7
Convenţia (Articolul 6 paragraful 2) enumără funcţiile principale pe care aceste organe ar trebui să le exercite luacircnd icircn consideraţie standardele internaţionale ale muncii relevante
Participarea la pregătirea administrarea coordonarea monitorizarea şi revizuirea politici naţionale de ocupare a forţei de muncă
Studierea şi urmărirea lumii muncii prin revizuirea situaţiei angajaţilor şomerilor şi angajaţilor parţial luacircnd icircn consideraţie legile regulamentele şi practica naţională privind condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare
De a face serviciile lor disponibile angajatorilor şi angajaţilor şi organizaţiilor lor icircn vederea promovării consultării şi cooperării efective dintre autorităţile publice şi organizaţiile patronale şi sindicale cacirct şi dintre asemenea organizaţii de a răspunde solicitărilor de consiliere tehnică din partea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lor
Cele patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii icircşi exercită funcţiile sale ndash icircn conformitate cu Recomandarea No158 ndash sunt următoarele
Standardele muncii
Raporturile de muncă
Ocuparea forţei de muncă
Cercetări icircn domeniul muncii
41 Standardele Muncii
Autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii icircn consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor ar trebui să ia parte activă la toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor muncii Acestea ar trebui să includă şi un sistem de inspecţie a muncii (aşa cum este prezentat icircn modulele următoare ale acestui curs de formare)
Articolul 6 paragraful 1 al convenţiei prevede că organele competente din sistemul de administrare a muncii vor pregăti şi vor implementa leg i Recomandarea OIM No158 privind Administrarea Muncii se referă la legislaţia muncii ca primul domeniu icircn care sistemul de administrare a muncii ar trebui să-şi exercite funcţiile Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile individuale de muncă cacirct şi raporturile colective de muncă protejează libertăţile şi drepturile de bază icircn muncă asigură standardele minime ale muncii (lăsacircnd restul să determine partenerii sociali icircn cadrul negocierilor colective) şi defineşte statutul contractual (individual sau colectiv) al patronilor şi muncitorilor inclusiv drepturile şi
totodată această abordare nu a fost implementată icircn mod expres luacircnd icircn consideraţie faptul că politica icircn domeniul muncii este icircn curs de evoluţie continuă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
8
responsabilităţile lor reciproce cacirct şi modalitatea de soluţionare a conflictelor Legislaţia muncii este vitală pentru economia oricărei ţări şi pentru obţinerea unei dezvoltări echilibrate care acordă multă atenţie atacirct eficienţei economice cacirct şi bunăstării populaţiei icircn icircntregime Acesta este un echilibru delicat care trebuie obţinut
Experienţa demonstrează că propunerile impuse sunt mai puţin efective luacircnd icircn consideraţie reţeaua complexă de interese şi necesităţi implicate decacirct soluţiile care au fost testate şi cizelate icircn procesul de dialog social şi care prin urmare se bucură de un suport larg din partea societăţii
42 Raporturile de muncă
Icircn ceea ce priveşte raporturile de muncă Recomandarea se referă icircn mod esenţial la necesitatea icircncurajării raporturilor de muncă şi instituirii unui cadru şi regulilor de reprezentare şi management Ea se referă la mijloacele variate prin care acest obiectiv poate fi obţinut şi anume prin exerciţiul liber al dreptului de asociere şi dreptului de a organiza şi desfăşura negocieri colective prin acordarea serviciilor de consiliere prin dezvoltarea şi utilizarea mecanismelor de negociere voluntară prin acordarea facilităţilor de conciliere şi mediere icircn cadrul sistemului de administrare a muncii şi prin promovarea dialogului social şi a tripartitismului
Departamentele pentru raporturile de muncăindustriale icircn cadrul sistemului de administrare a muncii joacă un rol important icircn promovarea şi menţinerea păcii şi stabilităţii industriale prin asigurarea unui cadru legal favorabil Icircn mod particular ele promovează legislaţia pentru a proteja dreptul de organizare şi negociere colectivă şi liberul exerciţiu al dreptului de asociere Icircn unele cazuri Administraţiile Muncii oferă training-uri privind legislaţia muncii pentru partenerii sociali aceste iniţiative au fost foarte efective pentru consolidarea capacităţii partenerilor sociali icircn legislaţia muncii ca o referinţă pentru raporturile de muncă şi pentru stimularea abordării participative icircn elaborarea şi respectarea legislaţiei muncii Icircn acelaşi timp trening-urile privind legislaţia muncii şi alfabetizarea privind drepturile de bază icircn domeniul muncii pot fi o măsură efectivă icircn prevenirea conflictelor de muncă
Odată ce negocierile colective sunt un proces voluntar dintre partenerii sociali rolul administraţiei muncii ndash icircn special al departamentelorunităţilor lor pentru raporturi de muncă ndash este vital pentru facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea acestui proces Recomandarea OIM No158 stabilind rolul jucat de către guvern icircn raporturile de muncă la diferite nivele şi icircn diferite sectoare subliniază rolul Negocierilor Colective ca unui pilon cheie icircn cadrul relaţiilor industriale Icircn unele ţări o funcţie importantă a acestui departament este icircnregistrarea şi susţinerea organizaţiilor angajaţilor Icircn cadrul acestor departamente registrul organizaţiilor sindicale acordă asistenţă icircn icircnregistrarea sindicatelor şi acordă servicii de consiliere liderilor sindicali şi membrilor referitor la subiectele legate de legislaţia privind organizaţiile sindicale
Icircn tot mai multe ţări crearea unui sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă este actualmente o piatră de temelie a politicii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
9
raporturilor de muncă icircn Administrarea Muncii 4 Aceasta ajută la menţinerea conflictelor de muncă icircn limitele 5 economice şi sociale acceptabile şi la promovarea atmosferei de pace profesională Această icircn schimb contribuie la menţinerea unui climat favorabil dezvoltării eficacităţii economice şi echităţii sociale Administraţia Muncii icircn unele ţări asistă de asemenea angajatorii şi angajaţii icircn sectoarele sindicalizate şi nesindicalizate să rezolve conflictele profesionale sau de angajarede salariu pe cale amiabilă prin conciliere icircn vederea promovării relaţiilor de muncămanageriale armonioase Unele Convenţii şi Recomandări ale OIM sunt consacrate prevenirii şi soluţionării conflictelor Statele membre sunt icircncurajate să elaboreze propriul lor sistem de soluţionare icircn conformitate cu principiile generale următoare instituirea unui mecanism voluntar de conciliere care trebuie să fie gratuit şi operativ pentru a ajuta icircn prevenirea şi soluţionarea conflictelor profesionale 6 icircn cadrul sistemului de soluţionare a conflictelor7 trebuie să fie promovate negocierile colective care trebuie să ajute părţile să găsească singuri8 o soluţie a conflictului părţile la conflict trebuie să fie icircncurajate să se abţină de la greve şi lockout pe durata procesului de conciliere sau arbitraj9 şi icircnţelegerile obţinute icircn rezultatul concilierii trebuie să fie fixate icircn scris şi să le fie atribuit acelaşi statut ca icircnţelegerilor icircncheiate icircn mod obişnuit10
Structurile şi procesele de dialog social reuşit au potenţialul de a soluţiona problemele economice şi sociale importante să icircncurajeze o bună guvernanţă să promoveze pacea şi stabilitatea profesională şi socială şi să susţină progresul economic Guvernul şi icircn special administraţia muncii poate juca roluri diferite icircn promovarea şi susţinerea durabilităţii dialogului social (a) crearea unui cadru operativ al dialogului social (b) promovarea dialogului social (c) să fie un partener activ icircn procesele de dialog social tripartit sau tripartit plus (d) acordarea suportului şi facilitarea dialogului social şi (e) angajarea dialogului social icircn sectorul public Icircn funcţie de diferite tipuri mandate funcţii şi componenţa mecanismelor de dialog social Guvernul poate fi direct implicat ca membru organelor tripartite sau tripartite plus ori să fie un bdquobeneficiarrdquo al sfaturilor formulate de către aceste organe Icircn mai multe ţări şi dialogul social informal şi dialogul social formal (prin intermediul organelor bipartite tripartite şisau tripartite plus) coexistă Pentru a discuta şi pentru a lua o decizie asupra problemelor de bază icircn domeniul muncii Ministerul Muncii icircnsuşi ia iniţiativa de a iniţia
4 Pentru mai multe detalii consultaţi Liniile Directorii privind legislaţia Muncii OIM Geneva
Capitolul 4 privind soluţionarea conflictelor şi Ghidul privind Soluţionarea Alternativă a Conflictelor de Muncă Felicity Steadman CIFOIM 2008 5 De exemplu o legătură stracircnsă icircntre concilieremediere şi grevă a fost făcută icircn mai multe ţări solicitacircnd de la părţi icircnştiinţarea prealabilă a autorităţii de conciliere referitor la grevă ori declaracircnd ilegală organizarea grevei fără o primă icircncercare de a soluţiona conflictul prin intermediul concilierii 6 Recomandarea N 92 privind concilierea şi arbitrajul voluntar 1951 paragrafele 1 şi 3
7 Convenţia N 154 privind promovarea negocierilor colective 1981 Articolul 5 paragraful 2e
8 Recomandarea N 163 privind promovarea negocierilor colective 1981 paragraful 8
9 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragrafele 4 şi 6
10 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragraful 5
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
10
consultări ad hoc cu partenerii sociali deseori icircn afara cadrului instituţional al dialogului social
Guvernul trebuie să susţină mecanismele de dialog social prin asigurarea cadrului instituţional şi acordarea suportului administrativ prin instituirea unui secretariat preocupat de pregătirea organizarea şi continuarea activităţilor organului de dialog social El de asemenea furnizează studiile de experţi şi alte documente informative necesare pentru executarea misiunilor sale Icircn termeni operaţionali secretariatul este de obicei ataşat unei unităţi administrative a ministerului relevante (direcţiei de cercetări şi planificare ori direcţiei muncii angajării sau raporturilor de muncă ori chiar direcţiei administrative) fără a lua icircn consideraţie că consultările acoperă administrarea muncii icircn general ori unul din domeniile specifice de activitate a sa 11 Resursele umane materiale informaţionale şi financiare ale secretariatului trebuie să fie corespunzătore pentru a permite executarea sarcinilor icircncredinţate Icircn cazul organelor bipartite patron-muncitor o direcţie din cadrul sistemului de administrare a muncii de asemenea ar putea acorda suport părţilor prin servicii de secretariat şi icircn unele cazuri să acţioneze ca un intermediar
43 Ocuparea forţei de muncă
Icircn domeniul ocupării forţei de muncă Recomandarea defineşte mijloacele prin care o politică eficientă de ocupare a forţei de muncă ar putea fi promovată Printre mijloacele majore figurează necesitatea coordonării activităţilor diferitor autorităţi şi organe interesate icircn diferite aspecte a politicii de ocupare a forţei de muncă instituirea unui serviciu public gratuit şi efectiv asumarea responsabilităţii comune pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn aceste scopuri cum ar fi ocupare parţială sau şomajul Acestea ar putea include printre alte funcţii sistemele de asigurare contra şomajului orientarea profesională plasarea şi acordarea asistenţei persoanelor icircn căutarea unui loc de muncă programele de formare de reprofilare profesională servicii de angajare promovarea antreprenoriatului
Guvernele au adoptat diferite tipologii de abordare a politicilor de ocupare a forţei de muncă unele ţări consideră că ministerul responsabil pentru problemele muncii este autoritatea care ar trebui să aibă o responsabilitate generală pentru politica de ocupare a forţei de muncă şi astfel icircncredinţează pregătirea şi dezvoltarea unei asemenea politici ministerului muncii alte ţări separă problemele muncii de la problemele ocupării forţei de muncă icircncredinţacircnd pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă unui alt minister şi anume celui responsabil pentru ocuparea forţei de muncă şi
11 Lecuyer N Ghidul Secretariatelor pentru Organele Naţionale de Consultări Tripartite icircn Ţările Africane Anglofone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
11
orientarea profesională12 icircn alte ţări această funcţie este icircmpărţită icircntre cacircteva ministere inclusiv ministerul muncii şi icircn unele ţări acest rol este divizat nu numai icircntre diferite ministere dar şi cu autorităţile publice descentralizate la nivel de unităţi federale sau provincii13
Unele ţări au organe sectoriale bi- sau tripartite expres responsabile pentru ocuparea forţei de muncă şi piaţa muncii care participă la pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă14
Deseori sistemul naţional de administrare a muncii include un serviciu public gratuit de ocupare a forţei de muncă (SPGOFM) Motivul de bază al rolului (SPGOFM) este că pe de o parte acesta icircmbunătăţeşte transparenta pieţei muncii şi pe de altă parte el oferă un ajutor special celor care ar putea fi astfel dezavantajate pe piaţa muncii Din punct de vedere instituţional (SPGOFM) poate chiar să fie parte a unui departament guvernamental ori să fie autonom şi icircn ultima instanţă cu implicarea partenerilor sociali (reprezentanţilor patronilor şi muncitorilor) icircn consiliul lor de supraveghere
Administraţia muncii poate juca un rol important pentru a ajuta icircn găsirea unei balanţe dintre oferta şi cererea muncii Plasarea icircn cacircmpul muncii sau funcţia de mediere a muncii a fost transformată icircn anii 70 cu introducerea diferitor modalităţi de echilibrare a cererii şi ofertei forţei de muncă Icircn unele ţări Administraţiile Muncii au fost capabile să facă faţă schimbărilor şi au reorganizat SPGOFM a lor pentru a oferi servicii eficiente şi persoanelor icircn căutarea locului de muncă şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluarea abilităţilor orientarea şi consilierea profesională informarea privind piaţa muncii baza de date
Noile tehnologii (bănci de date reţele World Wide Web (Internet) etc) ajută icircn facilitarea comunicării icircn icircmbunătăţirea serviciilor şi creşterii flexibilităţii pentru a satisface necesităţile cetăţenilor Ele oferă o cale puternică de livrare a informaţiei publicului un acces direct la serviciile variate de administrare a muncii la sisteme care icircntrunesc informaţia privind locurile vacante şi cele cu persoanele icircn căutarea unui loc de muncă
Eficacitatea sistemului de administrare a muncii depinde de asemenea de abilitatea sa de a genera o informaţie sigură privind piaţa muncii (IPM) O informaţie sigură şi actualizată privind piaţa muncii este un element vital icircn planificarea ocupării forţei de muncă Rolul administraţiei muncii icircn informarea privind piaţa muncii este şi cel al producătorului informaţiei privind piaţa muncii (deseori ca un product secundar al funcţiilor sale zilnice) şi cel al utilizatorului de informaţie privind piaţa muncii Piaţa muncii semnalează transmite avertizările despre schimbările relevante pe piaţa muncii sau confirmă tendinţele observate anterior asiguracircnd astfel un temei pentru persoanele cu putere de decizie Colectarea datelor statistice dezagregate pe sexe est vitală icircn acest sens pentru a putea decela schimbările structurale bazate pe gender şi pentru a formula politici de ocupare a forţei de muncă sensibile
12
de ex Australia Ghana Tunisia şi Regatul Unit al Britaniei 13
de ex Australia Belgia Germania şi Noua Zelanda 14
de ex Italia Algeria Columbia şi Danemarca
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
12
la noţiunea gender Cacircteva administraţii muncii pentru a mări capacităţile sale de a obţine informaţii comprehensive şi la timp despre schimbarea tendinţelor industriale şi natura forţei de muncă au instituit Unităţi de Analiză a Pieţei Muncii sau laquo Observatorii raquo pentru a avea o idee privind tendinţele pieţei muncii icircn dezvoltare şi pentru a disemina descoperirile sale printre actorii şi utilizatorii Toate acestea au permis multor ţări de a icircmbunătăţi imaginea Ministerelor Muncii
De a ajuta persoanele să devină apţi de muncă prin instruire prin dezvoltarea abilităţilor şi educaţie este de o importanţă crucială icircn sensul icircmbunătăţirii şi susţinerii productivităţii sale şi oportunităţilor de cacircştig din muncă Acest lucru contribuie la consolidarea mobilităţii sale pe piaţa muncii şi oferă un potenţial pentru o alegere mai mare icircn materie de carieră Recomandarea OIM no 158 privind Administrarea Muncii subliniază relaţia dintre ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane şi insistă asupra necesităţii politicilor şi programelor coordonate şi comprehensive de formare profesională stracircns legate de ocuparea forţei de muncă Participarea administraţiei muncii la formarea profesională poate fi realizată printr-o varietate de modalităţi care pot fi exprimate prin integrare directă a organelor permanente elaborarea coordonarea şisau executarea programelor şi cooperarea cu alte instituţii publice sau private inclusiv sindicatele şi entităţile antreprenoriale
Sistemul de Administrare a Muncii este de asemenea preocupat de politicile pasive ale muncii şi anume de Icircndemnizaţiile de Şomaj Termenul ldquoicircndemnizaţiile de şomajrdquo se referă la toate formele de venit de suport al şomerilor Aceste icircndemnizaţii sunt divizate icircn două categorii laquo asigurare-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile sunt finanţate preponderent din contribuţii şi laquo asistenţă-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile icircn mod normal sunt finanţate din impozite şi depinde de nevoile şi de testarea mijloacelor Managementul acestor programe poate fi făcut direct de către Administraţia Muncii (de obicei Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă SPOFM) de o altă instituţie de stat sau de partenerii sociali
44 Cercetări
Ultima funcţie majoră a Sistemului de Administrare a Muncii ţine de informare şi cercetări icircn domeniul muncii Această ar putea să se refere la colectarea informaţiei analiza pieţei muncii studii prognoze diseminarea informaţiei datele statistice şi relaţiile cu mass-media
Articolul 6 paragraful 2(b) al Convenţiei OIM privind Administrarea Muncii stipulează că ldquo autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii vor studia şi vor urmări situaţia angajaţilor şomerilor şi persoanelor angajaţi parţial luacircnd icircn consideraţie legile şi reglementările naţionale cacirct şi practica naţională referitor la condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare să atragă atenţia asupra neajunsurilor şi abuzului icircn asemenea condiţii şi să prezinte propuneri referitor la modalitatea depăşirii acestorardquo
Statutul rolul şi funcţiile organului de cercetări icircn domeniul sistemului de administrare a muncii sunt definite icircn mod diferit icircn fiecare ţară şi
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
13
depinde de premizele istorice ale pieţei muncii şi politicile guvernului Icircn mai multe ministere ale muncii şi alte ministere responsabile de muncă şi ocupare a forţei de muncă existe un departament sau structuri aferente care studiază condiţiile de muncă şi ocuparea forţei de muncă Informaţia obţinută de ei vine din diferite surse inclusiv inspecţiile muncii şi studiile efectuate de către secţiile statistice din minister cacirct şi departamentul de statistică Ministere mari ale muncii au departamentele lor proprii de statistică şi cercetări care deseori activează icircn cooperare icircn special cu universităţi sau cu institute de cercetări
Chiar dacă Convenţia 150 a OIM nu stipulează nimic specific referitor la datele statistice alte convenţii ale OIM fac o referinţă mai concretă asupra acestui rol cheie al Administraţiei Muncii Recomandarea No158 conţine o prevedere (sect 20 (2)) privind efectul informaţiei sau raporturilor pe care fiecare dintre servicii ale administraţiei muncii trebuie să le furnizeze ministerului care trebuie să conţină datele statistice corespunzătoare pentru a permite evaluarea tendinţelor actuale şi previzibile de dezvoltare icircn domeniile de interes major pentru sistemul de administrare a muncii Articolul 1 al Convenţiei 160 (1985) privind Statistica Muncii stipulează că fiecare Stat membru care o ratifică va colecta periodic şi va publica statistica muncii de bază care ar include populaţia activă ocuparea şomajul accidentele de muncă maladiile profesionale şi conflictele de muncă
Datele statistice colectate de către secţiile sau instituţiile de cercetări generează un product aferent administraţiei muncii sau sunt colectate direct prin studii estimative sau prin colectarea informaţiei Informaţia este utilizată preponderent pentru a structura politicile de muncă corespunzătoare şi anume pentru
A icircnţelege condiţiile de muncă şi de viaţă cum ar fi securitatea sănătatea securitatea socială ameliorarea condiţiilor de muncă etc
A formula politici pentru grupurile ţintă cum sunt femeile copiii şi muncitorii din sectorul informal
A monitoriza relaţiile de muncă şi conflictele de muncă a asigura respectarea legislaţiei muncii şi a face faţă dificultăţilor icircntacircmpinate de angajatori şi angajaţi
A aprecia natura ocupării forţei de muncă şi şomajului abilităţilor necesare pentru diferite locuri de muncă lacunele icircn programele de dezvoltare a abilităţilor etc
A elabora măsuri de protecţie a muncii icircn economie informală
O muncă obiectivă a instituţiilor de cercetări din cadrul sistemului de administrare a muncii nu poate efectuată icircn absenţa datelor statistice calitative
Statistica muncii disponibilă icircn zilele noastre icircn majoritatea ministerelor muncii se referă la domeniile următoare Forţa de Muncă Ocuparea Forţei de Muncă Angajarea parţială şi Şomajul Icircnregistrarea şi plasarea
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
14
de către serviciile de ocupare a forţei de muncă Clasificarea pe sectoare Clasificarea pe vacircrstă sex Educaţie Clasificarea pe profesii Clasificarea pe statut Informaţii privind salarii Structura salariului şi distribuirea salariilor Minime Salariul mediu şi Orele de lucru Remunerarea egală Costul muncii Relaţiile de Muncă Conflictele de Muncă şi zilele de lucru pierdute icircn greve şi lockout-uri etc Natura conflictelor Clasificarea pe Regiuni şi Sectoare Securitatea Socială Fondurile de economii şi fondurile de pensii Bonusuri compensaţii acordate muncitorilor alocaţii etc maladii profesionale Accidente de muncă productivitatea şi indicele productivităţii Muncitorii icircn Mediul Rural şi icircn Sectorul Informal Emigrarea MuncitorilorMigraţia muncitorilor Raportarea anuală privind implementarea diferitor legi ale muncii Condiţiile de Muncă şi de Viaţă ale Muncitorilor icircn sectoare şi domenii specifice ocuparea forţei de muncă a tinerilor
Majoritatea ministerelor efectuează cercetări icircn diferite domenii cum ar fi nivelul de ocupare raporturile de muncă abilităţi tehnice salarii etc Sunt de asemenea icircntreprinse studiile efectuate asupra unui grup specific de muncitori şi asupra muncitorilor din anumit sector De obicei un departament sau o direcţie de cercetări din cadrul Ministerului Muncii realizează această activitate Institutul naţional al muncii icircn mai multe ţări de asemenea efectuează cercetări destinate elaborării politicilor Icircn ţările mari guvernele statelor sau provinciilor de asemenea au institute de cercetări
Icircn multe ţări efectuarea studiilor şi cercetărilor in domeniul muncii este o funcţie cheie a organelor naţionale de dialog social cum ar fi consiliile naţionale ale muncii sau consiliile economice şi sociale Valoarea acestor studii este reprezentată prin utilizarea unei abordări integre care implică de la bun icircnceput partenerii sociali icircn producerea analiza şi interpretarea datelor
5 NOILE PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA MUNCII
Administraţia muncii se confruntă cu provocări noi şi cele mai vechi care icircn condiţii de globalizare şi de criză economică devin deosebit de urgente Referinţa se face icircn mod special la
Economia informală
Muncitorii migranţi
Raporturile de muncă şi munca nedeclarată
HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
15
51 Economia Informală
Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată
Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală
Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate
Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică
Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
16
52 Muncitorii Migranţi
Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului
Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor
Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie
Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie
Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală
53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată
Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
17
Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale
Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate
Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede
Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă
Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi
Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă
54 HIVSIDA
Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament
Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil
Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
18
icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament
Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii
Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA
Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii
Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri
Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă
Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea
Egalitatea gender
Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)
Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA
Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate
Confidenţialitatea
Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere
Prevenirea
Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA
6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII
O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii
La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
19
Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor
De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi
De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale
De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor
De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15
De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii
Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social
Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului
Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice
Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză
15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
20
serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii
Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile
De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)
7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII
Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo
Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo
Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii
16
De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
21
Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice
71 Organul central
La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate
Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne
Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare
Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale
Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe
Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate
Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
22
Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale
72 Coordonarea icircntre ministere
Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private
Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei
Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)
Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol
73 Coordonarea cu agenţii
Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii
Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice
Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
23
ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent
Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză
74 Funcţiile delegate partenerilor sociali
Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo
Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională
Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop
75 Coordonare teritorială
Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale
Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată
Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
24
Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate
Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate
8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE
Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat
Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)
Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire
81 Instruire
Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)
Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale
Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
25
naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
27
SUMAR
Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii
C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor
Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii
Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii
Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent
Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă
O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public
Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
28
Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive
Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
29
EXERCIŢII
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
31
Exercţiu 1
Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii
Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre
Discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
33
Exercţiu 2
Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează
ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii
ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)
SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen
O discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
8
responsabilităţile lor reciproce cacirct şi modalitatea de soluţionare a conflictelor Legislaţia muncii este vitală pentru economia oricărei ţări şi pentru obţinerea unei dezvoltări echilibrate care acordă multă atenţie atacirct eficienţei economice cacirct şi bunăstării populaţiei icircn icircntregime Acesta este un echilibru delicat care trebuie obţinut
Experienţa demonstrează că propunerile impuse sunt mai puţin efective luacircnd icircn consideraţie reţeaua complexă de interese şi necesităţi implicate decacirct soluţiile care au fost testate şi cizelate icircn procesul de dialog social şi care prin urmare se bucură de un suport larg din partea societăţii
42 Raporturile de muncă
Icircn ceea ce priveşte raporturile de muncă Recomandarea se referă icircn mod esenţial la necesitatea icircncurajării raporturilor de muncă şi instituirii unui cadru şi regulilor de reprezentare şi management Ea se referă la mijloacele variate prin care acest obiectiv poate fi obţinut şi anume prin exerciţiul liber al dreptului de asociere şi dreptului de a organiza şi desfăşura negocieri colective prin acordarea serviciilor de consiliere prin dezvoltarea şi utilizarea mecanismelor de negociere voluntară prin acordarea facilităţilor de conciliere şi mediere icircn cadrul sistemului de administrare a muncii şi prin promovarea dialogului social şi a tripartitismului
Departamentele pentru raporturile de muncăindustriale icircn cadrul sistemului de administrare a muncii joacă un rol important icircn promovarea şi menţinerea păcii şi stabilităţii industriale prin asigurarea unui cadru legal favorabil Icircn mod particular ele promovează legislaţia pentru a proteja dreptul de organizare şi negociere colectivă şi liberul exerciţiu al dreptului de asociere Icircn unele cazuri Administraţiile Muncii oferă training-uri privind legislaţia muncii pentru partenerii sociali aceste iniţiative au fost foarte efective pentru consolidarea capacităţii partenerilor sociali icircn legislaţia muncii ca o referinţă pentru raporturile de muncă şi pentru stimularea abordării participative icircn elaborarea şi respectarea legislaţiei muncii Icircn acelaşi timp trening-urile privind legislaţia muncii şi alfabetizarea privind drepturile de bază icircn domeniul muncii pot fi o măsură efectivă icircn prevenirea conflictelor de muncă
Odată ce negocierile colective sunt un proces voluntar dintre partenerii sociali rolul administraţiei muncii ndash icircn special al departamentelorunităţilor lor pentru raporturi de muncă ndash este vital pentru facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea acestui proces Recomandarea OIM No158 stabilind rolul jucat de către guvern icircn raporturile de muncă la diferite nivele şi icircn diferite sectoare subliniază rolul Negocierilor Colective ca unui pilon cheie icircn cadrul relaţiilor industriale Icircn unele ţări o funcţie importantă a acestui departament este icircnregistrarea şi susţinerea organizaţiilor angajaţilor Icircn cadrul acestor departamente registrul organizaţiilor sindicale acordă asistenţă icircn icircnregistrarea sindicatelor şi acordă servicii de consiliere liderilor sindicali şi membrilor referitor la subiectele legate de legislaţia privind organizaţiile sindicale
Icircn tot mai multe ţări crearea unui sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă este actualmente o piatră de temelie a politicii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
9
raporturilor de muncă icircn Administrarea Muncii 4 Aceasta ajută la menţinerea conflictelor de muncă icircn limitele 5 economice şi sociale acceptabile şi la promovarea atmosferei de pace profesională Această icircn schimb contribuie la menţinerea unui climat favorabil dezvoltării eficacităţii economice şi echităţii sociale Administraţia Muncii icircn unele ţări asistă de asemenea angajatorii şi angajaţii icircn sectoarele sindicalizate şi nesindicalizate să rezolve conflictele profesionale sau de angajarede salariu pe cale amiabilă prin conciliere icircn vederea promovării relaţiilor de muncămanageriale armonioase Unele Convenţii şi Recomandări ale OIM sunt consacrate prevenirii şi soluţionării conflictelor Statele membre sunt icircncurajate să elaboreze propriul lor sistem de soluţionare icircn conformitate cu principiile generale următoare instituirea unui mecanism voluntar de conciliere care trebuie să fie gratuit şi operativ pentru a ajuta icircn prevenirea şi soluţionarea conflictelor profesionale 6 icircn cadrul sistemului de soluţionare a conflictelor7 trebuie să fie promovate negocierile colective care trebuie să ajute părţile să găsească singuri8 o soluţie a conflictului părţile la conflict trebuie să fie icircncurajate să se abţină de la greve şi lockout pe durata procesului de conciliere sau arbitraj9 şi icircnţelegerile obţinute icircn rezultatul concilierii trebuie să fie fixate icircn scris şi să le fie atribuit acelaşi statut ca icircnţelegerilor icircncheiate icircn mod obişnuit10
Structurile şi procesele de dialog social reuşit au potenţialul de a soluţiona problemele economice şi sociale importante să icircncurajeze o bună guvernanţă să promoveze pacea şi stabilitatea profesională şi socială şi să susţină progresul economic Guvernul şi icircn special administraţia muncii poate juca roluri diferite icircn promovarea şi susţinerea durabilităţii dialogului social (a) crearea unui cadru operativ al dialogului social (b) promovarea dialogului social (c) să fie un partener activ icircn procesele de dialog social tripartit sau tripartit plus (d) acordarea suportului şi facilitarea dialogului social şi (e) angajarea dialogului social icircn sectorul public Icircn funcţie de diferite tipuri mandate funcţii şi componenţa mecanismelor de dialog social Guvernul poate fi direct implicat ca membru organelor tripartite sau tripartite plus ori să fie un bdquobeneficiarrdquo al sfaturilor formulate de către aceste organe Icircn mai multe ţări şi dialogul social informal şi dialogul social formal (prin intermediul organelor bipartite tripartite şisau tripartite plus) coexistă Pentru a discuta şi pentru a lua o decizie asupra problemelor de bază icircn domeniul muncii Ministerul Muncii icircnsuşi ia iniţiativa de a iniţia
4 Pentru mai multe detalii consultaţi Liniile Directorii privind legislaţia Muncii OIM Geneva
Capitolul 4 privind soluţionarea conflictelor şi Ghidul privind Soluţionarea Alternativă a Conflictelor de Muncă Felicity Steadman CIFOIM 2008 5 De exemplu o legătură stracircnsă icircntre concilieremediere şi grevă a fost făcută icircn mai multe ţări solicitacircnd de la părţi icircnştiinţarea prealabilă a autorităţii de conciliere referitor la grevă ori declaracircnd ilegală organizarea grevei fără o primă icircncercare de a soluţiona conflictul prin intermediul concilierii 6 Recomandarea N 92 privind concilierea şi arbitrajul voluntar 1951 paragrafele 1 şi 3
7 Convenţia N 154 privind promovarea negocierilor colective 1981 Articolul 5 paragraful 2e
8 Recomandarea N 163 privind promovarea negocierilor colective 1981 paragraful 8
9 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragrafele 4 şi 6
10 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragraful 5
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
10
consultări ad hoc cu partenerii sociali deseori icircn afara cadrului instituţional al dialogului social
Guvernul trebuie să susţină mecanismele de dialog social prin asigurarea cadrului instituţional şi acordarea suportului administrativ prin instituirea unui secretariat preocupat de pregătirea organizarea şi continuarea activităţilor organului de dialog social El de asemenea furnizează studiile de experţi şi alte documente informative necesare pentru executarea misiunilor sale Icircn termeni operaţionali secretariatul este de obicei ataşat unei unităţi administrative a ministerului relevante (direcţiei de cercetări şi planificare ori direcţiei muncii angajării sau raporturilor de muncă ori chiar direcţiei administrative) fără a lua icircn consideraţie că consultările acoperă administrarea muncii icircn general ori unul din domeniile specifice de activitate a sa 11 Resursele umane materiale informaţionale şi financiare ale secretariatului trebuie să fie corespunzătore pentru a permite executarea sarcinilor icircncredinţate Icircn cazul organelor bipartite patron-muncitor o direcţie din cadrul sistemului de administrare a muncii de asemenea ar putea acorda suport părţilor prin servicii de secretariat şi icircn unele cazuri să acţioneze ca un intermediar
43 Ocuparea forţei de muncă
Icircn domeniul ocupării forţei de muncă Recomandarea defineşte mijloacele prin care o politică eficientă de ocupare a forţei de muncă ar putea fi promovată Printre mijloacele majore figurează necesitatea coordonării activităţilor diferitor autorităţi şi organe interesate icircn diferite aspecte a politicii de ocupare a forţei de muncă instituirea unui serviciu public gratuit şi efectiv asumarea responsabilităţii comune pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn aceste scopuri cum ar fi ocupare parţială sau şomajul Acestea ar putea include printre alte funcţii sistemele de asigurare contra şomajului orientarea profesională plasarea şi acordarea asistenţei persoanelor icircn căutarea unui loc de muncă programele de formare de reprofilare profesională servicii de angajare promovarea antreprenoriatului
Guvernele au adoptat diferite tipologii de abordare a politicilor de ocupare a forţei de muncă unele ţări consideră că ministerul responsabil pentru problemele muncii este autoritatea care ar trebui să aibă o responsabilitate generală pentru politica de ocupare a forţei de muncă şi astfel icircncredinţează pregătirea şi dezvoltarea unei asemenea politici ministerului muncii alte ţări separă problemele muncii de la problemele ocupării forţei de muncă icircncredinţacircnd pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă unui alt minister şi anume celui responsabil pentru ocuparea forţei de muncă şi
11 Lecuyer N Ghidul Secretariatelor pentru Organele Naţionale de Consultări Tripartite icircn Ţările Africane Anglofone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
11
orientarea profesională12 icircn alte ţări această funcţie este icircmpărţită icircntre cacircteva ministere inclusiv ministerul muncii şi icircn unele ţări acest rol este divizat nu numai icircntre diferite ministere dar şi cu autorităţile publice descentralizate la nivel de unităţi federale sau provincii13
Unele ţări au organe sectoriale bi- sau tripartite expres responsabile pentru ocuparea forţei de muncă şi piaţa muncii care participă la pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă14
Deseori sistemul naţional de administrare a muncii include un serviciu public gratuit de ocupare a forţei de muncă (SPGOFM) Motivul de bază al rolului (SPGOFM) este că pe de o parte acesta icircmbunătăţeşte transparenta pieţei muncii şi pe de altă parte el oferă un ajutor special celor care ar putea fi astfel dezavantajate pe piaţa muncii Din punct de vedere instituţional (SPGOFM) poate chiar să fie parte a unui departament guvernamental ori să fie autonom şi icircn ultima instanţă cu implicarea partenerilor sociali (reprezentanţilor patronilor şi muncitorilor) icircn consiliul lor de supraveghere
Administraţia muncii poate juca un rol important pentru a ajuta icircn găsirea unei balanţe dintre oferta şi cererea muncii Plasarea icircn cacircmpul muncii sau funcţia de mediere a muncii a fost transformată icircn anii 70 cu introducerea diferitor modalităţi de echilibrare a cererii şi ofertei forţei de muncă Icircn unele ţări Administraţiile Muncii au fost capabile să facă faţă schimbărilor şi au reorganizat SPGOFM a lor pentru a oferi servicii eficiente şi persoanelor icircn căutarea locului de muncă şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluarea abilităţilor orientarea şi consilierea profesională informarea privind piaţa muncii baza de date
Noile tehnologii (bănci de date reţele World Wide Web (Internet) etc) ajută icircn facilitarea comunicării icircn icircmbunătăţirea serviciilor şi creşterii flexibilităţii pentru a satisface necesităţile cetăţenilor Ele oferă o cale puternică de livrare a informaţiei publicului un acces direct la serviciile variate de administrare a muncii la sisteme care icircntrunesc informaţia privind locurile vacante şi cele cu persoanele icircn căutarea unui loc de muncă
Eficacitatea sistemului de administrare a muncii depinde de asemenea de abilitatea sa de a genera o informaţie sigură privind piaţa muncii (IPM) O informaţie sigură şi actualizată privind piaţa muncii este un element vital icircn planificarea ocupării forţei de muncă Rolul administraţiei muncii icircn informarea privind piaţa muncii este şi cel al producătorului informaţiei privind piaţa muncii (deseori ca un product secundar al funcţiilor sale zilnice) şi cel al utilizatorului de informaţie privind piaţa muncii Piaţa muncii semnalează transmite avertizările despre schimbările relevante pe piaţa muncii sau confirmă tendinţele observate anterior asiguracircnd astfel un temei pentru persoanele cu putere de decizie Colectarea datelor statistice dezagregate pe sexe est vitală icircn acest sens pentru a putea decela schimbările structurale bazate pe gender şi pentru a formula politici de ocupare a forţei de muncă sensibile
12
de ex Australia Ghana Tunisia şi Regatul Unit al Britaniei 13
de ex Australia Belgia Germania şi Noua Zelanda 14
de ex Italia Algeria Columbia şi Danemarca
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
12
la noţiunea gender Cacircteva administraţii muncii pentru a mări capacităţile sale de a obţine informaţii comprehensive şi la timp despre schimbarea tendinţelor industriale şi natura forţei de muncă au instituit Unităţi de Analiză a Pieţei Muncii sau laquo Observatorii raquo pentru a avea o idee privind tendinţele pieţei muncii icircn dezvoltare şi pentru a disemina descoperirile sale printre actorii şi utilizatorii Toate acestea au permis multor ţări de a icircmbunătăţi imaginea Ministerelor Muncii
De a ajuta persoanele să devină apţi de muncă prin instruire prin dezvoltarea abilităţilor şi educaţie este de o importanţă crucială icircn sensul icircmbunătăţirii şi susţinerii productivităţii sale şi oportunităţilor de cacircştig din muncă Acest lucru contribuie la consolidarea mobilităţii sale pe piaţa muncii şi oferă un potenţial pentru o alegere mai mare icircn materie de carieră Recomandarea OIM no 158 privind Administrarea Muncii subliniază relaţia dintre ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane şi insistă asupra necesităţii politicilor şi programelor coordonate şi comprehensive de formare profesională stracircns legate de ocuparea forţei de muncă Participarea administraţiei muncii la formarea profesională poate fi realizată printr-o varietate de modalităţi care pot fi exprimate prin integrare directă a organelor permanente elaborarea coordonarea şisau executarea programelor şi cooperarea cu alte instituţii publice sau private inclusiv sindicatele şi entităţile antreprenoriale
Sistemul de Administrare a Muncii este de asemenea preocupat de politicile pasive ale muncii şi anume de Icircndemnizaţiile de Şomaj Termenul ldquoicircndemnizaţiile de şomajrdquo se referă la toate formele de venit de suport al şomerilor Aceste icircndemnizaţii sunt divizate icircn două categorii laquo asigurare-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile sunt finanţate preponderent din contribuţii şi laquo asistenţă-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile icircn mod normal sunt finanţate din impozite şi depinde de nevoile şi de testarea mijloacelor Managementul acestor programe poate fi făcut direct de către Administraţia Muncii (de obicei Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă SPOFM) de o altă instituţie de stat sau de partenerii sociali
44 Cercetări
Ultima funcţie majoră a Sistemului de Administrare a Muncii ţine de informare şi cercetări icircn domeniul muncii Această ar putea să se refere la colectarea informaţiei analiza pieţei muncii studii prognoze diseminarea informaţiei datele statistice şi relaţiile cu mass-media
Articolul 6 paragraful 2(b) al Convenţiei OIM privind Administrarea Muncii stipulează că ldquo autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii vor studia şi vor urmări situaţia angajaţilor şomerilor şi persoanelor angajaţi parţial luacircnd icircn consideraţie legile şi reglementările naţionale cacirct şi practica naţională referitor la condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare să atragă atenţia asupra neajunsurilor şi abuzului icircn asemenea condiţii şi să prezinte propuneri referitor la modalitatea depăşirii acestorardquo
Statutul rolul şi funcţiile organului de cercetări icircn domeniul sistemului de administrare a muncii sunt definite icircn mod diferit icircn fiecare ţară şi
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
13
depinde de premizele istorice ale pieţei muncii şi politicile guvernului Icircn mai multe ministere ale muncii şi alte ministere responsabile de muncă şi ocupare a forţei de muncă existe un departament sau structuri aferente care studiază condiţiile de muncă şi ocuparea forţei de muncă Informaţia obţinută de ei vine din diferite surse inclusiv inspecţiile muncii şi studiile efectuate de către secţiile statistice din minister cacirct şi departamentul de statistică Ministere mari ale muncii au departamentele lor proprii de statistică şi cercetări care deseori activează icircn cooperare icircn special cu universităţi sau cu institute de cercetări
Chiar dacă Convenţia 150 a OIM nu stipulează nimic specific referitor la datele statistice alte convenţii ale OIM fac o referinţă mai concretă asupra acestui rol cheie al Administraţiei Muncii Recomandarea No158 conţine o prevedere (sect 20 (2)) privind efectul informaţiei sau raporturilor pe care fiecare dintre servicii ale administraţiei muncii trebuie să le furnizeze ministerului care trebuie să conţină datele statistice corespunzătoare pentru a permite evaluarea tendinţelor actuale şi previzibile de dezvoltare icircn domeniile de interes major pentru sistemul de administrare a muncii Articolul 1 al Convenţiei 160 (1985) privind Statistica Muncii stipulează că fiecare Stat membru care o ratifică va colecta periodic şi va publica statistica muncii de bază care ar include populaţia activă ocuparea şomajul accidentele de muncă maladiile profesionale şi conflictele de muncă
Datele statistice colectate de către secţiile sau instituţiile de cercetări generează un product aferent administraţiei muncii sau sunt colectate direct prin studii estimative sau prin colectarea informaţiei Informaţia este utilizată preponderent pentru a structura politicile de muncă corespunzătoare şi anume pentru
A icircnţelege condiţiile de muncă şi de viaţă cum ar fi securitatea sănătatea securitatea socială ameliorarea condiţiilor de muncă etc
A formula politici pentru grupurile ţintă cum sunt femeile copiii şi muncitorii din sectorul informal
A monitoriza relaţiile de muncă şi conflictele de muncă a asigura respectarea legislaţiei muncii şi a face faţă dificultăţilor icircntacircmpinate de angajatori şi angajaţi
A aprecia natura ocupării forţei de muncă şi şomajului abilităţilor necesare pentru diferite locuri de muncă lacunele icircn programele de dezvoltare a abilităţilor etc
A elabora măsuri de protecţie a muncii icircn economie informală
O muncă obiectivă a instituţiilor de cercetări din cadrul sistemului de administrare a muncii nu poate efectuată icircn absenţa datelor statistice calitative
Statistica muncii disponibilă icircn zilele noastre icircn majoritatea ministerelor muncii se referă la domeniile următoare Forţa de Muncă Ocuparea Forţei de Muncă Angajarea parţială şi Şomajul Icircnregistrarea şi plasarea
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
14
de către serviciile de ocupare a forţei de muncă Clasificarea pe sectoare Clasificarea pe vacircrstă sex Educaţie Clasificarea pe profesii Clasificarea pe statut Informaţii privind salarii Structura salariului şi distribuirea salariilor Minime Salariul mediu şi Orele de lucru Remunerarea egală Costul muncii Relaţiile de Muncă Conflictele de Muncă şi zilele de lucru pierdute icircn greve şi lockout-uri etc Natura conflictelor Clasificarea pe Regiuni şi Sectoare Securitatea Socială Fondurile de economii şi fondurile de pensii Bonusuri compensaţii acordate muncitorilor alocaţii etc maladii profesionale Accidente de muncă productivitatea şi indicele productivităţii Muncitorii icircn Mediul Rural şi icircn Sectorul Informal Emigrarea MuncitorilorMigraţia muncitorilor Raportarea anuală privind implementarea diferitor legi ale muncii Condiţiile de Muncă şi de Viaţă ale Muncitorilor icircn sectoare şi domenii specifice ocuparea forţei de muncă a tinerilor
Majoritatea ministerelor efectuează cercetări icircn diferite domenii cum ar fi nivelul de ocupare raporturile de muncă abilităţi tehnice salarii etc Sunt de asemenea icircntreprinse studiile efectuate asupra unui grup specific de muncitori şi asupra muncitorilor din anumit sector De obicei un departament sau o direcţie de cercetări din cadrul Ministerului Muncii realizează această activitate Institutul naţional al muncii icircn mai multe ţări de asemenea efectuează cercetări destinate elaborării politicilor Icircn ţările mari guvernele statelor sau provinciilor de asemenea au institute de cercetări
Icircn multe ţări efectuarea studiilor şi cercetărilor in domeniul muncii este o funcţie cheie a organelor naţionale de dialog social cum ar fi consiliile naţionale ale muncii sau consiliile economice şi sociale Valoarea acestor studii este reprezentată prin utilizarea unei abordări integre care implică de la bun icircnceput partenerii sociali icircn producerea analiza şi interpretarea datelor
5 NOILE PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA MUNCII
Administraţia muncii se confruntă cu provocări noi şi cele mai vechi care icircn condiţii de globalizare şi de criză economică devin deosebit de urgente Referinţa se face icircn mod special la
Economia informală
Muncitorii migranţi
Raporturile de muncă şi munca nedeclarată
HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
15
51 Economia Informală
Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată
Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală
Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate
Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică
Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
16
52 Muncitorii Migranţi
Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului
Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor
Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie
Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie
Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală
53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată
Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
17
Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale
Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate
Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede
Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă
Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi
Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă
54 HIVSIDA
Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament
Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil
Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
18
icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament
Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii
Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA
Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii
Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri
Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă
Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea
Egalitatea gender
Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)
Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA
Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate
Confidenţialitatea
Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere
Prevenirea
Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA
6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII
O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii
La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
19
Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor
De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi
De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale
De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor
De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15
De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii
Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social
Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului
Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice
Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză
15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
20
serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii
Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile
De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)
7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII
Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo
Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo
Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii
16
De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
21
Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice
71 Organul central
La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate
Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne
Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare
Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale
Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe
Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate
Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
22
Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale
72 Coordonarea icircntre ministere
Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private
Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei
Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)
Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol
73 Coordonarea cu agenţii
Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii
Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice
Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
23
ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent
Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză
74 Funcţiile delegate partenerilor sociali
Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo
Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională
Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop
75 Coordonare teritorială
Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale
Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată
Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
24
Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate
Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate
8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE
Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat
Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)
Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire
81 Instruire
Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)
Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale
Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
25
naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
27
SUMAR
Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii
C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor
Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii
Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii
Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent
Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă
O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public
Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
28
Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive
Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
29
EXERCIŢII
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
31
Exercţiu 1
Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii
Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre
Discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
33
Exercţiu 2
Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează
ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii
ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)
SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen
O discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
9
raporturilor de muncă icircn Administrarea Muncii 4 Aceasta ajută la menţinerea conflictelor de muncă icircn limitele 5 economice şi sociale acceptabile şi la promovarea atmosferei de pace profesională Această icircn schimb contribuie la menţinerea unui climat favorabil dezvoltării eficacităţii economice şi echităţii sociale Administraţia Muncii icircn unele ţări asistă de asemenea angajatorii şi angajaţii icircn sectoarele sindicalizate şi nesindicalizate să rezolve conflictele profesionale sau de angajarede salariu pe cale amiabilă prin conciliere icircn vederea promovării relaţiilor de muncămanageriale armonioase Unele Convenţii şi Recomandări ale OIM sunt consacrate prevenirii şi soluţionării conflictelor Statele membre sunt icircncurajate să elaboreze propriul lor sistem de soluţionare icircn conformitate cu principiile generale următoare instituirea unui mecanism voluntar de conciliere care trebuie să fie gratuit şi operativ pentru a ajuta icircn prevenirea şi soluţionarea conflictelor profesionale 6 icircn cadrul sistemului de soluţionare a conflictelor7 trebuie să fie promovate negocierile colective care trebuie să ajute părţile să găsească singuri8 o soluţie a conflictului părţile la conflict trebuie să fie icircncurajate să se abţină de la greve şi lockout pe durata procesului de conciliere sau arbitraj9 şi icircnţelegerile obţinute icircn rezultatul concilierii trebuie să fie fixate icircn scris şi să le fie atribuit acelaşi statut ca icircnţelegerilor icircncheiate icircn mod obişnuit10
Structurile şi procesele de dialog social reuşit au potenţialul de a soluţiona problemele economice şi sociale importante să icircncurajeze o bună guvernanţă să promoveze pacea şi stabilitatea profesională şi socială şi să susţină progresul economic Guvernul şi icircn special administraţia muncii poate juca roluri diferite icircn promovarea şi susţinerea durabilităţii dialogului social (a) crearea unui cadru operativ al dialogului social (b) promovarea dialogului social (c) să fie un partener activ icircn procesele de dialog social tripartit sau tripartit plus (d) acordarea suportului şi facilitarea dialogului social şi (e) angajarea dialogului social icircn sectorul public Icircn funcţie de diferite tipuri mandate funcţii şi componenţa mecanismelor de dialog social Guvernul poate fi direct implicat ca membru organelor tripartite sau tripartite plus ori să fie un bdquobeneficiarrdquo al sfaturilor formulate de către aceste organe Icircn mai multe ţări şi dialogul social informal şi dialogul social formal (prin intermediul organelor bipartite tripartite şisau tripartite plus) coexistă Pentru a discuta şi pentru a lua o decizie asupra problemelor de bază icircn domeniul muncii Ministerul Muncii icircnsuşi ia iniţiativa de a iniţia
4 Pentru mai multe detalii consultaţi Liniile Directorii privind legislaţia Muncii OIM Geneva
Capitolul 4 privind soluţionarea conflictelor şi Ghidul privind Soluţionarea Alternativă a Conflictelor de Muncă Felicity Steadman CIFOIM 2008 5 De exemplu o legătură stracircnsă icircntre concilieremediere şi grevă a fost făcută icircn mai multe ţări solicitacircnd de la părţi icircnştiinţarea prealabilă a autorităţii de conciliere referitor la grevă ori declaracircnd ilegală organizarea grevei fără o primă icircncercare de a soluţiona conflictul prin intermediul concilierii 6 Recomandarea N 92 privind concilierea şi arbitrajul voluntar 1951 paragrafele 1 şi 3
7 Convenţia N 154 privind promovarea negocierilor colective 1981 Articolul 5 paragraful 2e
8 Recomandarea N 163 privind promovarea negocierilor colective 1981 paragraful 8
9 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragrafele 4 şi 6
10 Recomandarea N 92 privind consilierea şi arbitrajul voluntar 1951 Paragraful 5
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
10
consultări ad hoc cu partenerii sociali deseori icircn afara cadrului instituţional al dialogului social
Guvernul trebuie să susţină mecanismele de dialog social prin asigurarea cadrului instituţional şi acordarea suportului administrativ prin instituirea unui secretariat preocupat de pregătirea organizarea şi continuarea activităţilor organului de dialog social El de asemenea furnizează studiile de experţi şi alte documente informative necesare pentru executarea misiunilor sale Icircn termeni operaţionali secretariatul este de obicei ataşat unei unităţi administrative a ministerului relevante (direcţiei de cercetări şi planificare ori direcţiei muncii angajării sau raporturilor de muncă ori chiar direcţiei administrative) fără a lua icircn consideraţie că consultările acoperă administrarea muncii icircn general ori unul din domeniile specifice de activitate a sa 11 Resursele umane materiale informaţionale şi financiare ale secretariatului trebuie să fie corespunzătore pentru a permite executarea sarcinilor icircncredinţate Icircn cazul organelor bipartite patron-muncitor o direcţie din cadrul sistemului de administrare a muncii de asemenea ar putea acorda suport părţilor prin servicii de secretariat şi icircn unele cazuri să acţioneze ca un intermediar
43 Ocuparea forţei de muncă
Icircn domeniul ocupării forţei de muncă Recomandarea defineşte mijloacele prin care o politică eficientă de ocupare a forţei de muncă ar putea fi promovată Printre mijloacele majore figurează necesitatea coordonării activităţilor diferitor autorităţi şi organe interesate icircn diferite aspecte a politicii de ocupare a forţei de muncă instituirea unui serviciu public gratuit şi efectiv asumarea responsabilităţii comune pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn aceste scopuri cum ar fi ocupare parţială sau şomajul Acestea ar putea include printre alte funcţii sistemele de asigurare contra şomajului orientarea profesională plasarea şi acordarea asistenţei persoanelor icircn căutarea unui loc de muncă programele de formare de reprofilare profesională servicii de angajare promovarea antreprenoriatului
Guvernele au adoptat diferite tipologii de abordare a politicilor de ocupare a forţei de muncă unele ţări consideră că ministerul responsabil pentru problemele muncii este autoritatea care ar trebui să aibă o responsabilitate generală pentru politica de ocupare a forţei de muncă şi astfel icircncredinţează pregătirea şi dezvoltarea unei asemenea politici ministerului muncii alte ţări separă problemele muncii de la problemele ocupării forţei de muncă icircncredinţacircnd pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă unui alt minister şi anume celui responsabil pentru ocuparea forţei de muncă şi
11 Lecuyer N Ghidul Secretariatelor pentru Organele Naţionale de Consultări Tripartite icircn Ţările Africane Anglofone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
11
orientarea profesională12 icircn alte ţări această funcţie este icircmpărţită icircntre cacircteva ministere inclusiv ministerul muncii şi icircn unele ţări acest rol este divizat nu numai icircntre diferite ministere dar şi cu autorităţile publice descentralizate la nivel de unităţi federale sau provincii13
Unele ţări au organe sectoriale bi- sau tripartite expres responsabile pentru ocuparea forţei de muncă şi piaţa muncii care participă la pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă14
Deseori sistemul naţional de administrare a muncii include un serviciu public gratuit de ocupare a forţei de muncă (SPGOFM) Motivul de bază al rolului (SPGOFM) este că pe de o parte acesta icircmbunătăţeşte transparenta pieţei muncii şi pe de altă parte el oferă un ajutor special celor care ar putea fi astfel dezavantajate pe piaţa muncii Din punct de vedere instituţional (SPGOFM) poate chiar să fie parte a unui departament guvernamental ori să fie autonom şi icircn ultima instanţă cu implicarea partenerilor sociali (reprezentanţilor patronilor şi muncitorilor) icircn consiliul lor de supraveghere
Administraţia muncii poate juca un rol important pentru a ajuta icircn găsirea unei balanţe dintre oferta şi cererea muncii Plasarea icircn cacircmpul muncii sau funcţia de mediere a muncii a fost transformată icircn anii 70 cu introducerea diferitor modalităţi de echilibrare a cererii şi ofertei forţei de muncă Icircn unele ţări Administraţiile Muncii au fost capabile să facă faţă schimbărilor şi au reorganizat SPGOFM a lor pentru a oferi servicii eficiente şi persoanelor icircn căutarea locului de muncă şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluarea abilităţilor orientarea şi consilierea profesională informarea privind piaţa muncii baza de date
Noile tehnologii (bănci de date reţele World Wide Web (Internet) etc) ajută icircn facilitarea comunicării icircn icircmbunătăţirea serviciilor şi creşterii flexibilităţii pentru a satisface necesităţile cetăţenilor Ele oferă o cale puternică de livrare a informaţiei publicului un acces direct la serviciile variate de administrare a muncii la sisteme care icircntrunesc informaţia privind locurile vacante şi cele cu persoanele icircn căutarea unui loc de muncă
Eficacitatea sistemului de administrare a muncii depinde de asemenea de abilitatea sa de a genera o informaţie sigură privind piaţa muncii (IPM) O informaţie sigură şi actualizată privind piaţa muncii este un element vital icircn planificarea ocupării forţei de muncă Rolul administraţiei muncii icircn informarea privind piaţa muncii este şi cel al producătorului informaţiei privind piaţa muncii (deseori ca un product secundar al funcţiilor sale zilnice) şi cel al utilizatorului de informaţie privind piaţa muncii Piaţa muncii semnalează transmite avertizările despre schimbările relevante pe piaţa muncii sau confirmă tendinţele observate anterior asiguracircnd astfel un temei pentru persoanele cu putere de decizie Colectarea datelor statistice dezagregate pe sexe est vitală icircn acest sens pentru a putea decela schimbările structurale bazate pe gender şi pentru a formula politici de ocupare a forţei de muncă sensibile
12
de ex Australia Ghana Tunisia şi Regatul Unit al Britaniei 13
de ex Australia Belgia Germania şi Noua Zelanda 14
de ex Italia Algeria Columbia şi Danemarca
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
12
la noţiunea gender Cacircteva administraţii muncii pentru a mări capacităţile sale de a obţine informaţii comprehensive şi la timp despre schimbarea tendinţelor industriale şi natura forţei de muncă au instituit Unităţi de Analiză a Pieţei Muncii sau laquo Observatorii raquo pentru a avea o idee privind tendinţele pieţei muncii icircn dezvoltare şi pentru a disemina descoperirile sale printre actorii şi utilizatorii Toate acestea au permis multor ţări de a icircmbunătăţi imaginea Ministerelor Muncii
De a ajuta persoanele să devină apţi de muncă prin instruire prin dezvoltarea abilităţilor şi educaţie este de o importanţă crucială icircn sensul icircmbunătăţirii şi susţinerii productivităţii sale şi oportunităţilor de cacircştig din muncă Acest lucru contribuie la consolidarea mobilităţii sale pe piaţa muncii şi oferă un potenţial pentru o alegere mai mare icircn materie de carieră Recomandarea OIM no 158 privind Administrarea Muncii subliniază relaţia dintre ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane şi insistă asupra necesităţii politicilor şi programelor coordonate şi comprehensive de formare profesională stracircns legate de ocuparea forţei de muncă Participarea administraţiei muncii la formarea profesională poate fi realizată printr-o varietate de modalităţi care pot fi exprimate prin integrare directă a organelor permanente elaborarea coordonarea şisau executarea programelor şi cooperarea cu alte instituţii publice sau private inclusiv sindicatele şi entităţile antreprenoriale
Sistemul de Administrare a Muncii este de asemenea preocupat de politicile pasive ale muncii şi anume de Icircndemnizaţiile de Şomaj Termenul ldquoicircndemnizaţiile de şomajrdquo se referă la toate formele de venit de suport al şomerilor Aceste icircndemnizaţii sunt divizate icircn două categorii laquo asigurare-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile sunt finanţate preponderent din contribuţii şi laquo asistenţă-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile icircn mod normal sunt finanţate din impozite şi depinde de nevoile şi de testarea mijloacelor Managementul acestor programe poate fi făcut direct de către Administraţia Muncii (de obicei Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă SPOFM) de o altă instituţie de stat sau de partenerii sociali
44 Cercetări
Ultima funcţie majoră a Sistemului de Administrare a Muncii ţine de informare şi cercetări icircn domeniul muncii Această ar putea să se refere la colectarea informaţiei analiza pieţei muncii studii prognoze diseminarea informaţiei datele statistice şi relaţiile cu mass-media
Articolul 6 paragraful 2(b) al Convenţiei OIM privind Administrarea Muncii stipulează că ldquo autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii vor studia şi vor urmări situaţia angajaţilor şomerilor şi persoanelor angajaţi parţial luacircnd icircn consideraţie legile şi reglementările naţionale cacirct şi practica naţională referitor la condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare să atragă atenţia asupra neajunsurilor şi abuzului icircn asemenea condiţii şi să prezinte propuneri referitor la modalitatea depăşirii acestorardquo
Statutul rolul şi funcţiile organului de cercetări icircn domeniul sistemului de administrare a muncii sunt definite icircn mod diferit icircn fiecare ţară şi
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
13
depinde de premizele istorice ale pieţei muncii şi politicile guvernului Icircn mai multe ministere ale muncii şi alte ministere responsabile de muncă şi ocupare a forţei de muncă existe un departament sau structuri aferente care studiază condiţiile de muncă şi ocuparea forţei de muncă Informaţia obţinută de ei vine din diferite surse inclusiv inspecţiile muncii şi studiile efectuate de către secţiile statistice din minister cacirct şi departamentul de statistică Ministere mari ale muncii au departamentele lor proprii de statistică şi cercetări care deseori activează icircn cooperare icircn special cu universităţi sau cu institute de cercetări
Chiar dacă Convenţia 150 a OIM nu stipulează nimic specific referitor la datele statistice alte convenţii ale OIM fac o referinţă mai concretă asupra acestui rol cheie al Administraţiei Muncii Recomandarea No158 conţine o prevedere (sect 20 (2)) privind efectul informaţiei sau raporturilor pe care fiecare dintre servicii ale administraţiei muncii trebuie să le furnizeze ministerului care trebuie să conţină datele statistice corespunzătoare pentru a permite evaluarea tendinţelor actuale şi previzibile de dezvoltare icircn domeniile de interes major pentru sistemul de administrare a muncii Articolul 1 al Convenţiei 160 (1985) privind Statistica Muncii stipulează că fiecare Stat membru care o ratifică va colecta periodic şi va publica statistica muncii de bază care ar include populaţia activă ocuparea şomajul accidentele de muncă maladiile profesionale şi conflictele de muncă
Datele statistice colectate de către secţiile sau instituţiile de cercetări generează un product aferent administraţiei muncii sau sunt colectate direct prin studii estimative sau prin colectarea informaţiei Informaţia este utilizată preponderent pentru a structura politicile de muncă corespunzătoare şi anume pentru
A icircnţelege condiţiile de muncă şi de viaţă cum ar fi securitatea sănătatea securitatea socială ameliorarea condiţiilor de muncă etc
A formula politici pentru grupurile ţintă cum sunt femeile copiii şi muncitorii din sectorul informal
A monitoriza relaţiile de muncă şi conflictele de muncă a asigura respectarea legislaţiei muncii şi a face faţă dificultăţilor icircntacircmpinate de angajatori şi angajaţi
A aprecia natura ocupării forţei de muncă şi şomajului abilităţilor necesare pentru diferite locuri de muncă lacunele icircn programele de dezvoltare a abilităţilor etc
A elabora măsuri de protecţie a muncii icircn economie informală
O muncă obiectivă a instituţiilor de cercetări din cadrul sistemului de administrare a muncii nu poate efectuată icircn absenţa datelor statistice calitative
Statistica muncii disponibilă icircn zilele noastre icircn majoritatea ministerelor muncii se referă la domeniile următoare Forţa de Muncă Ocuparea Forţei de Muncă Angajarea parţială şi Şomajul Icircnregistrarea şi plasarea
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
14
de către serviciile de ocupare a forţei de muncă Clasificarea pe sectoare Clasificarea pe vacircrstă sex Educaţie Clasificarea pe profesii Clasificarea pe statut Informaţii privind salarii Structura salariului şi distribuirea salariilor Minime Salariul mediu şi Orele de lucru Remunerarea egală Costul muncii Relaţiile de Muncă Conflictele de Muncă şi zilele de lucru pierdute icircn greve şi lockout-uri etc Natura conflictelor Clasificarea pe Regiuni şi Sectoare Securitatea Socială Fondurile de economii şi fondurile de pensii Bonusuri compensaţii acordate muncitorilor alocaţii etc maladii profesionale Accidente de muncă productivitatea şi indicele productivităţii Muncitorii icircn Mediul Rural şi icircn Sectorul Informal Emigrarea MuncitorilorMigraţia muncitorilor Raportarea anuală privind implementarea diferitor legi ale muncii Condiţiile de Muncă şi de Viaţă ale Muncitorilor icircn sectoare şi domenii specifice ocuparea forţei de muncă a tinerilor
Majoritatea ministerelor efectuează cercetări icircn diferite domenii cum ar fi nivelul de ocupare raporturile de muncă abilităţi tehnice salarii etc Sunt de asemenea icircntreprinse studiile efectuate asupra unui grup specific de muncitori şi asupra muncitorilor din anumit sector De obicei un departament sau o direcţie de cercetări din cadrul Ministerului Muncii realizează această activitate Institutul naţional al muncii icircn mai multe ţări de asemenea efectuează cercetări destinate elaborării politicilor Icircn ţările mari guvernele statelor sau provinciilor de asemenea au institute de cercetări
Icircn multe ţări efectuarea studiilor şi cercetărilor in domeniul muncii este o funcţie cheie a organelor naţionale de dialog social cum ar fi consiliile naţionale ale muncii sau consiliile economice şi sociale Valoarea acestor studii este reprezentată prin utilizarea unei abordări integre care implică de la bun icircnceput partenerii sociali icircn producerea analiza şi interpretarea datelor
5 NOILE PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA MUNCII
Administraţia muncii se confruntă cu provocări noi şi cele mai vechi care icircn condiţii de globalizare şi de criză economică devin deosebit de urgente Referinţa se face icircn mod special la
Economia informală
Muncitorii migranţi
Raporturile de muncă şi munca nedeclarată
HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
15
51 Economia Informală
Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată
Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală
Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate
Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică
Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
16
52 Muncitorii Migranţi
Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului
Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor
Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie
Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie
Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală
53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată
Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
17
Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale
Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate
Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede
Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă
Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi
Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă
54 HIVSIDA
Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament
Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil
Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
18
icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament
Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii
Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA
Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii
Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri
Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă
Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea
Egalitatea gender
Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)
Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA
Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate
Confidenţialitatea
Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere
Prevenirea
Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA
6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII
O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii
La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
19
Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor
De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi
De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale
De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor
De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15
De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii
Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social
Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului
Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice
Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză
15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
20
serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii
Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile
De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)
7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII
Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo
Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo
Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii
16
De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
21
Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice
71 Organul central
La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate
Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne
Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare
Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale
Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe
Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate
Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
22
Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale
72 Coordonarea icircntre ministere
Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private
Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei
Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)
Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol
73 Coordonarea cu agenţii
Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii
Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice
Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
23
ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent
Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză
74 Funcţiile delegate partenerilor sociali
Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo
Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională
Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop
75 Coordonare teritorială
Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale
Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată
Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
24
Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate
Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate
8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE
Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat
Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)
Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire
81 Instruire
Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)
Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale
Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
25
naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
27
SUMAR
Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii
C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor
Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii
Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii
Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent
Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă
O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public
Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
28
Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive
Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
29
EXERCIŢII
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
31
Exercţiu 1
Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii
Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre
Discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
33
Exercţiu 2
Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează
ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii
ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)
SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen
O discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
10
consultări ad hoc cu partenerii sociali deseori icircn afara cadrului instituţional al dialogului social
Guvernul trebuie să susţină mecanismele de dialog social prin asigurarea cadrului instituţional şi acordarea suportului administrativ prin instituirea unui secretariat preocupat de pregătirea organizarea şi continuarea activităţilor organului de dialog social El de asemenea furnizează studiile de experţi şi alte documente informative necesare pentru executarea misiunilor sale Icircn termeni operaţionali secretariatul este de obicei ataşat unei unităţi administrative a ministerului relevante (direcţiei de cercetări şi planificare ori direcţiei muncii angajării sau raporturilor de muncă ori chiar direcţiei administrative) fără a lua icircn consideraţie că consultările acoperă administrarea muncii icircn general ori unul din domeniile specifice de activitate a sa 11 Resursele umane materiale informaţionale şi financiare ale secretariatului trebuie să fie corespunzătore pentru a permite executarea sarcinilor icircncredinţate Icircn cazul organelor bipartite patron-muncitor o direcţie din cadrul sistemului de administrare a muncii de asemenea ar putea acorda suport părţilor prin servicii de secretariat şi icircn unele cazuri să acţioneze ca un intermediar
43 Ocuparea forţei de muncă
Icircn domeniul ocupării forţei de muncă Recomandarea defineşte mijloacele prin care o politică eficientă de ocupare a forţei de muncă ar putea fi promovată Printre mijloacele majore figurează necesitatea coordonării activităţilor diferitor autorităţi şi organe interesate icircn diferite aspecte a politicii de ocupare a forţei de muncă instituirea unui serviciu public gratuit şi efectiv asumarea responsabilităţii comune pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn aceste scopuri cum ar fi ocupare parţială sau şomajul Acestea ar putea include printre alte funcţii sistemele de asigurare contra şomajului orientarea profesională plasarea şi acordarea asistenţei persoanelor icircn căutarea unui loc de muncă programele de formare de reprofilare profesională servicii de angajare promovarea antreprenoriatului
Guvernele au adoptat diferite tipologii de abordare a politicilor de ocupare a forţei de muncă unele ţări consideră că ministerul responsabil pentru problemele muncii este autoritatea care ar trebui să aibă o responsabilitate generală pentru politica de ocupare a forţei de muncă şi astfel icircncredinţează pregătirea şi dezvoltarea unei asemenea politici ministerului muncii alte ţări separă problemele muncii de la problemele ocupării forţei de muncă icircncredinţacircnd pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă unui alt minister şi anume celui responsabil pentru ocuparea forţei de muncă şi
11 Lecuyer N Ghidul Secretariatelor pentru Organele Naţionale de Consultări Tripartite icircn Ţările Africane Anglofone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
11
orientarea profesională12 icircn alte ţări această funcţie este icircmpărţită icircntre cacircteva ministere inclusiv ministerul muncii şi icircn unele ţări acest rol este divizat nu numai icircntre diferite ministere dar şi cu autorităţile publice descentralizate la nivel de unităţi federale sau provincii13
Unele ţări au organe sectoriale bi- sau tripartite expres responsabile pentru ocuparea forţei de muncă şi piaţa muncii care participă la pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă14
Deseori sistemul naţional de administrare a muncii include un serviciu public gratuit de ocupare a forţei de muncă (SPGOFM) Motivul de bază al rolului (SPGOFM) este că pe de o parte acesta icircmbunătăţeşte transparenta pieţei muncii şi pe de altă parte el oferă un ajutor special celor care ar putea fi astfel dezavantajate pe piaţa muncii Din punct de vedere instituţional (SPGOFM) poate chiar să fie parte a unui departament guvernamental ori să fie autonom şi icircn ultima instanţă cu implicarea partenerilor sociali (reprezentanţilor patronilor şi muncitorilor) icircn consiliul lor de supraveghere
Administraţia muncii poate juca un rol important pentru a ajuta icircn găsirea unei balanţe dintre oferta şi cererea muncii Plasarea icircn cacircmpul muncii sau funcţia de mediere a muncii a fost transformată icircn anii 70 cu introducerea diferitor modalităţi de echilibrare a cererii şi ofertei forţei de muncă Icircn unele ţări Administraţiile Muncii au fost capabile să facă faţă schimbărilor şi au reorganizat SPGOFM a lor pentru a oferi servicii eficiente şi persoanelor icircn căutarea locului de muncă şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluarea abilităţilor orientarea şi consilierea profesională informarea privind piaţa muncii baza de date
Noile tehnologii (bănci de date reţele World Wide Web (Internet) etc) ajută icircn facilitarea comunicării icircn icircmbunătăţirea serviciilor şi creşterii flexibilităţii pentru a satisface necesităţile cetăţenilor Ele oferă o cale puternică de livrare a informaţiei publicului un acces direct la serviciile variate de administrare a muncii la sisteme care icircntrunesc informaţia privind locurile vacante şi cele cu persoanele icircn căutarea unui loc de muncă
Eficacitatea sistemului de administrare a muncii depinde de asemenea de abilitatea sa de a genera o informaţie sigură privind piaţa muncii (IPM) O informaţie sigură şi actualizată privind piaţa muncii este un element vital icircn planificarea ocupării forţei de muncă Rolul administraţiei muncii icircn informarea privind piaţa muncii este şi cel al producătorului informaţiei privind piaţa muncii (deseori ca un product secundar al funcţiilor sale zilnice) şi cel al utilizatorului de informaţie privind piaţa muncii Piaţa muncii semnalează transmite avertizările despre schimbările relevante pe piaţa muncii sau confirmă tendinţele observate anterior asiguracircnd astfel un temei pentru persoanele cu putere de decizie Colectarea datelor statistice dezagregate pe sexe est vitală icircn acest sens pentru a putea decela schimbările structurale bazate pe gender şi pentru a formula politici de ocupare a forţei de muncă sensibile
12
de ex Australia Ghana Tunisia şi Regatul Unit al Britaniei 13
de ex Australia Belgia Germania şi Noua Zelanda 14
de ex Italia Algeria Columbia şi Danemarca
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
12
la noţiunea gender Cacircteva administraţii muncii pentru a mări capacităţile sale de a obţine informaţii comprehensive şi la timp despre schimbarea tendinţelor industriale şi natura forţei de muncă au instituit Unităţi de Analiză a Pieţei Muncii sau laquo Observatorii raquo pentru a avea o idee privind tendinţele pieţei muncii icircn dezvoltare şi pentru a disemina descoperirile sale printre actorii şi utilizatorii Toate acestea au permis multor ţări de a icircmbunătăţi imaginea Ministerelor Muncii
De a ajuta persoanele să devină apţi de muncă prin instruire prin dezvoltarea abilităţilor şi educaţie este de o importanţă crucială icircn sensul icircmbunătăţirii şi susţinerii productivităţii sale şi oportunităţilor de cacircştig din muncă Acest lucru contribuie la consolidarea mobilităţii sale pe piaţa muncii şi oferă un potenţial pentru o alegere mai mare icircn materie de carieră Recomandarea OIM no 158 privind Administrarea Muncii subliniază relaţia dintre ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane şi insistă asupra necesităţii politicilor şi programelor coordonate şi comprehensive de formare profesională stracircns legate de ocuparea forţei de muncă Participarea administraţiei muncii la formarea profesională poate fi realizată printr-o varietate de modalităţi care pot fi exprimate prin integrare directă a organelor permanente elaborarea coordonarea şisau executarea programelor şi cooperarea cu alte instituţii publice sau private inclusiv sindicatele şi entităţile antreprenoriale
Sistemul de Administrare a Muncii este de asemenea preocupat de politicile pasive ale muncii şi anume de Icircndemnizaţiile de Şomaj Termenul ldquoicircndemnizaţiile de şomajrdquo se referă la toate formele de venit de suport al şomerilor Aceste icircndemnizaţii sunt divizate icircn două categorii laquo asigurare-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile sunt finanţate preponderent din contribuţii şi laquo asistenţă-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile icircn mod normal sunt finanţate din impozite şi depinde de nevoile şi de testarea mijloacelor Managementul acestor programe poate fi făcut direct de către Administraţia Muncii (de obicei Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă SPOFM) de o altă instituţie de stat sau de partenerii sociali
44 Cercetări
Ultima funcţie majoră a Sistemului de Administrare a Muncii ţine de informare şi cercetări icircn domeniul muncii Această ar putea să se refere la colectarea informaţiei analiza pieţei muncii studii prognoze diseminarea informaţiei datele statistice şi relaţiile cu mass-media
Articolul 6 paragraful 2(b) al Convenţiei OIM privind Administrarea Muncii stipulează că ldquo autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii vor studia şi vor urmări situaţia angajaţilor şomerilor şi persoanelor angajaţi parţial luacircnd icircn consideraţie legile şi reglementările naţionale cacirct şi practica naţională referitor la condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare să atragă atenţia asupra neajunsurilor şi abuzului icircn asemenea condiţii şi să prezinte propuneri referitor la modalitatea depăşirii acestorardquo
Statutul rolul şi funcţiile organului de cercetări icircn domeniul sistemului de administrare a muncii sunt definite icircn mod diferit icircn fiecare ţară şi
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
13
depinde de premizele istorice ale pieţei muncii şi politicile guvernului Icircn mai multe ministere ale muncii şi alte ministere responsabile de muncă şi ocupare a forţei de muncă existe un departament sau structuri aferente care studiază condiţiile de muncă şi ocuparea forţei de muncă Informaţia obţinută de ei vine din diferite surse inclusiv inspecţiile muncii şi studiile efectuate de către secţiile statistice din minister cacirct şi departamentul de statistică Ministere mari ale muncii au departamentele lor proprii de statistică şi cercetări care deseori activează icircn cooperare icircn special cu universităţi sau cu institute de cercetări
Chiar dacă Convenţia 150 a OIM nu stipulează nimic specific referitor la datele statistice alte convenţii ale OIM fac o referinţă mai concretă asupra acestui rol cheie al Administraţiei Muncii Recomandarea No158 conţine o prevedere (sect 20 (2)) privind efectul informaţiei sau raporturilor pe care fiecare dintre servicii ale administraţiei muncii trebuie să le furnizeze ministerului care trebuie să conţină datele statistice corespunzătoare pentru a permite evaluarea tendinţelor actuale şi previzibile de dezvoltare icircn domeniile de interes major pentru sistemul de administrare a muncii Articolul 1 al Convenţiei 160 (1985) privind Statistica Muncii stipulează că fiecare Stat membru care o ratifică va colecta periodic şi va publica statistica muncii de bază care ar include populaţia activă ocuparea şomajul accidentele de muncă maladiile profesionale şi conflictele de muncă
Datele statistice colectate de către secţiile sau instituţiile de cercetări generează un product aferent administraţiei muncii sau sunt colectate direct prin studii estimative sau prin colectarea informaţiei Informaţia este utilizată preponderent pentru a structura politicile de muncă corespunzătoare şi anume pentru
A icircnţelege condiţiile de muncă şi de viaţă cum ar fi securitatea sănătatea securitatea socială ameliorarea condiţiilor de muncă etc
A formula politici pentru grupurile ţintă cum sunt femeile copiii şi muncitorii din sectorul informal
A monitoriza relaţiile de muncă şi conflictele de muncă a asigura respectarea legislaţiei muncii şi a face faţă dificultăţilor icircntacircmpinate de angajatori şi angajaţi
A aprecia natura ocupării forţei de muncă şi şomajului abilităţilor necesare pentru diferite locuri de muncă lacunele icircn programele de dezvoltare a abilităţilor etc
A elabora măsuri de protecţie a muncii icircn economie informală
O muncă obiectivă a instituţiilor de cercetări din cadrul sistemului de administrare a muncii nu poate efectuată icircn absenţa datelor statistice calitative
Statistica muncii disponibilă icircn zilele noastre icircn majoritatea ministerelor muncii se referă la domeniile următoare Forţa de Muncă Ocuparea Forţei de Muncă Angajarea parţială şi Şomajul Icircnregistrarea şi plasarea
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
14
de către serviciile de ocupare a forţei de muncă Clasificarea pe sectoare Clasificarea pe vacircrstă sex Educaţie Clasificarea pe profesii Clasificarea pe statut Informaţii privind salarii Structura salariului şi distribuirea salariilor Minime Salariul mediu şi Orele de lucru Remunerarea egală Costul muncii Relaţiile de Muncă Conflictele de Muncă şi zilele de lucru pierdute icircn greve şi lockout-uri etc Natura conflictelor Clasificarea pe Regiuni şi Sectoare Securitatea Socială Fondurile de economii şi fondurile de pensii Bonusuri compensaţii acordate muncitorilor alocaţii etc maladii profesionale Accidente de muncă productivitatea şi indicele productivităţii Muncitorii icircn Mediul Rural şi icircn Sectorul Informal Emigrarea MuncitorilorMigraţia muncitorilor Raportarea anuală privind implementarea diferitor legi ale muncii Condiţiile de Muncă şi de Viaţă ale Muncitorilor icircn sectoare şi domenii specifice ocuparea forţei de muncă a tinerilor
Majoritatea ministerelor efectuează cercetări icircn diferite domenii cum ar fi nivelul de ocupare raporturile de muncă abilităţi tehnice salarii etc Sunt de asemenea icircntreprinse studiile efectuate asupra unui grup specific de muncitori şi asupra muncitorilor din anumit sector De obicei un departament sau o direcţie de cercetări din cadrul Ministerului Muncii realizează această activitate Institutul naţional al muncii icircn mai multe ţări de asemenea efectuează cercetări destinate elaborării politicilor Icircn ţările mari guvernele statelor sau provinciilor de asemenea au institute de cercetări
Icircn multe ţări efectuarea studiilor şi cercetărilor in domeniul muncii este o funcţie cheie a organelor naţionale de dialog social cum ar fi consiliile naţionale ale muncii sau consiliile economice şi sociale Valoarea acestor studii este reprezentată prin utilizarea unei abordări integre care implică de la bun icircnceput partenerii sociali icircn producerea analiza şi interpretarea datelor
5 NOILE PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA MUNCII
Administraţia muncii se confruntă cu provocări noi şi cele mai vechi care icircn condiţii de globalizare şi de criză economică devin deosebit de urgente Referinţa se face icircn mod special la
Economia informală
Muncitorii migranţi
Raporturile de muncă şi munca nedeclarată
HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
15
51 Economia Informală
Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată
Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală
Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate
Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică
Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
16
52 Muncitorii Migranţi
Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului
Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor
Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie
Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie
Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală
53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată
Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
17
Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale
Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate
Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede
Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă
Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi
Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă
54 HIVSIDA
Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament
Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil
Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
18
icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament
Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii
Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA
Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii
Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri
Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă
Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea
Egalitatea gender
Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)
Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA
Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate
Confidenţialitatea
Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere
Prevenirea
Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA
6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII
O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii
La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
19
Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor
De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi
De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale
De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor
De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15
De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii
Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social
Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului
Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice
Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză
15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
20
serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii
Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile
De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)
7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII
Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo
Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo
Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii
16
De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
21
Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice
71 Organul central
La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate
Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne
Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare
Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale
Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe
Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate
Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
22
Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale
72 Coordonarea icircntre ministere
Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private
Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei
Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)
Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol
73 Coordonarea cu agenţii
Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii
Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice
Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
23
ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent
Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză
74 Funcţiile delegate partenerilor sociali
Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo
Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională
Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop
75 Coordonare teritorială
Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale
Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată
Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
24
Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate
Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate
8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE
Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat
Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)
Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire
81 Instruire
Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)
Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale
Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
25
naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
27
SUMAR
Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii
C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor
Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii
Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii
Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent
Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă
O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public
Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
28
Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive
Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
29
EXERCIŢII
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
31
Exercţiu 1
Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii
Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre
Discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
33
Exercţiu 2
Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează
ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii
ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)
SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen
O discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
11
orientarea profesională12 icircn alte ţări această funcţie este icircmpărţită icircntre cacircteva ministere inclusiv ministerul muncii şi icircn unele ţări acest rol este divizat nu numai icircntre diferite ministere dar şi cu autorităţile publice descentralizate la nivel de unităţi federale sau provincii13
Unele ţări au organe sectoriale bi- sau tripartite expres responsabile pentru ocuparea forţei de muncă şi piaţa muncii care participă la pregătirea şi dezvoltarea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă14
Deseori sistemul naţional de administrare a muncii include un serviciu public gratuit de ocupare a forţei de muncă (SPGOFM) Motivul de bază al rolului (SPGOFM) este că pe de o parte acesta icircmbunătăţeşte transparenta pieţei muncii şi pe de altă parte el oferă un ajutor special celor care ar putea fi astfel dezavantajate pe piaţa muncii Din punct de vedere instituţional (SPGOFM) poate chiar să fie parte a unui departament guvernamental ori să fie autonom şi icircn ultima instanţă cu implicarea partenerilor sociali (reprezentanţilor patronilor şi muncitorilor) icircn consiliul lor de supraveghere
Administraţia muncii poate juca un rol important pentru a ajuta icircn găsirea unei balanţe dintre oferta şi cererea muncii Plasarea icircn cacircmpul muncii sau funcţia de mediere a muncii a fost transformată icircn anii 70 cu introducerea diferitor modalităţi de echilibrare a cererii şi ofertei forţei de muncă Icircn unele ţări Administraţiile Muncii au fost capabile să facă faţă schimbărilor şi au reorganizat SPGOFM a lor pentru a oferi servicii eficiente şi persoanelor icircn căutarea locului de muncă şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluarea abilităţilor orientarea şi consilierea profesională informarea privind piaţa muncii baza de date
Noile tehnologii (bănci de date reţele World Wide Web (Internet) etc) ajută icircn facilitarea comunicării icircn icircmbunătăţirea serviciilor şi creşterii flexibilităţii pentru a satisface necesităţile cetăţenilor Ele oferă o cale puternică de livrare a informaţiei publicului un acces direct la serviciile variate de administrare a muncii la sisteme care icircntrunesc informaţia privind locurile vacante şi cele cu persoanele icircn căutarea unui loc de muncă
Eficacitatea sistemului de administrare a muncii depinde de asemenea de abilitatea sa de a genera o informaţie sigură privind piaţa muncii (IPM) O informaţie sigură şi actualizată privind piaţa muncii este un element vital icircn planificarea ocupării forţei de muncă Rolul administraţiei muncii icircn informarea privind piaţa muncii este şi cel al producătorului informaţiei privind piaţa muncii (deseori ca un product secundar al funcţiilor sale zilnice) şi cel al utilizatorului de informaţie privind piaţa muncii Piaţa muncii semnalează transmite avertizările despre schimbările relevante pe piaţa muncii sau confirmă tendinţele observate anterior asiguracircnd astfel un temei pentru persoanele cu putere de decizie Colectarea datelor statistice dezagregate pe sexe est vitală icircn acest sens pentru a putea decela schimbările structurale bazate pe gender şi pentru a formula politici de ocupare a forţei de muncă sensibile
12
de ex Australia Ghana Tunisia şi Regatul Unit al Britaniei 13
de ex Australia Belgia Germania şi Noua Zelanda 14
de ex Italia Algeria Columbia şi Danemarca
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
12
la noţiunea gender Cacircteva administraţii muncii pentru a mări capacităţile sale de a obţine informaţii comprehensive şi la timp despre schimbarea tendinţelor industriale şi natura forţei de muncă au instituit Unităţi de Analiză a Pieţei Muncii sau laquo Observatorii raquo pentru a avea o idee privind tendinţele pieţei muncii icircn dezvoltare şi pentru a disemina descoperirile sale printre actorii şi utilizatorii Toate acestea au permis multor ţări de a icircmbunătăţi imaginea Ministerelor Muncii
De a ajuta persoanele să devină apţi de muncă prin instruire prin dezvoltarea abilităţilor şi educaţie este de o importanţă crucială icircn sensul icircmbunătăţirii şi susţinerii productivităţii sale şi oportunităţilor de cacircştig din muncă Acest lucru contribuie la consolidarea mobilităţii sale pe piaţa muncii şi oferă un potenţial pentru o alegere mai mare icircn materie de carieră Recomandarea OIM no 158 privind Administrarea Muncii subliniază relaţia dintre ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane şi insistă asupra necesităţii politicilor şi programelor coordonate şi comprehensive de formare profesională stracircns legate de ocuparea forţei de muncă Participarea administraţiei muncii la formarea profesională poate fi realizată printr-o varietate de modalităţi care pot fi exprimate prin integrare directă a organelor permanente elaborarea coordonarea şisau executarea programelor şi cooperarea cu alte instituţii publice sau private inclusiv sindicatele şi entităţile antreprenoriale
Sistemul de Administrare a Muncii este de asemenea preocupat de politicile pasive ale muncii şi anume de Icircndemnizaţiile de Şomaj Termenul ldquoicircndemnizaţiile de şomajrdquo se referă la toate formele de venit de suport al şomerilor Aceste icircndemnizaţii sunt divizate icircn două categorii laquo asigurare-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile sunt finanţate preponderent din contribuţii şi laquo asistenţă-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile icircn mod normal sunt finanţate din impozite şi depinde de nevoile şi de testarea mijloacelor Managementul acestor programe poate fi făcut direct de către Administraţia Muncii (de obicei Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă SPOFM) de o altă instituţie de stat sau de partenerii sociali
44 Cercetări
Ultima funcţie majoră a Sistemului de Administrare a Muncii ţine de informare şi cercetări icircn domeniul muncii Această ar putea să se refere la colectarea informaţiei analiza pieţei muncii studii prognoze diseminarea informaţiei datele statistice şi relaţiile cu mass-media
Articolul 6 paragraful 2(b) al Convenţiei OIM privind Administrarea Muncii stipulează că ldquo autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii vor studia şi vor urmări situaţia angajaţilor şomerilor şi persoanelor angajaţi parţial luacircnd icircn consideraţie legile şi reglementările naţionale cacirct şi practica naţională referitor la condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare să atragă atenţia asupra neajunsurilor şi abuzului icircn asemenea condiţii şi să prezinte propuneri referitor la modalitatea depăşirii acestorardquo
Statutul rolul şi funcţiile organului de cercetări icircn domeniul sistemului de administrare a muncii sunt definite icircn mod diferit icircn fiecare ţară şi
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
13
depinde de premizele istorice ale pieţei muncii şi politicile guvernului Icircn mai multe ministere ale muncii şi alte ministere responsabile de muncă şi ocupare a forţei de muncă existe un departament sau structuri aferente care studiază condiţiile de muncă şi ocuparea forţei de muncă Informaţia obţinută de ei vine din diferite surse inclusiv inspecţiile muncii şi studiile efectuate de către secţiile statistice din minister cacirct şi departamentul de statistică Ministere mari ale muncii au departamentele lor proprii de statistică şi cercetări care deseori activează icircn cooperare icircn special cu universităţi sau cu institute de cercetări
Chiar dacă Convenţia 150 a OIM nu stipulează nimic specific referitor la datele statistice alte convenţii ale OIM fac o referinţă mai concretă asupra acestui rol cheie al Administraţiei Muncii Recomandarea No158 conţine o prevedere (sect 20 (2)) privind efectul informaţiei sau raporturilor pe care fiecare dintre servicii ale administraţiei muncii trebuie să le furnizeze ministerului care trebuie să conţină datele statistice corespunzătoare pentru a permite evaluarea tendinţelor actuale şi previzibile de dezvoltare icircn domeniile de interes major pentru sistemul de administrare a muncii Articolul 1 al Convenţiei 160 (1985) privind Statistica Muncii stipulează că fiecare Stat membru care o ratifică va colecta periodic şi va publica statistica muncii de bază care ar include populaţia activă ocuparea şomajul accidentele de muncă maladiile profesionale şi conflictele de muncă
Datele statistice colectate de către secţiile sau instituţiile de cercetări generează un product aferent administraţiei muncii sau sunt colectate direct prin studii estimative sau prin colectarea informaţiei Informaţia este utilizată preponderent pentru a structura politicile de muncă corespunzătoare şi anume pentru
A icircnţelege condiţiile de muncă şi de viaţă cum ar fi securitatea sănătatea securitatea socială ameliorarea condiţiilor de muncă etc
A formula politici pentru grupurile ţintă cum sunt femeile copiii şi muncitorii din sectorul informal
A monitoriza relaţiile de muncă şi conflictele de muncă a asigura respectarea legislaţiei muncii şi a face faţă dificultăţilor icircntacircmpinate de angajatori şi angajaţi
A aprecia natura ocupării forţei de muncă şi şomajului abilităţilor necesare pentru diferite locuri de muncă lacunele icircn programele de dezvoltare a abilităţilor etc
A elabora măsuri de protecţie a muncii icircn economie informală
O muncă obiectivă a instituţiilor de cercetări din cadrul sistemului de administrare a muncii nu poate efectuată icircn absenţa datelor statistice calitative
Statistica muncii disponibilă icircn zilele noastre icircn majoritatea ministerelor muncii se referă la domeniile următoare Forţa de Muncă Ocuparea Forţei de Muncă Angajarea parţială şi Şomajul Icircnregistrarea şi plasarea
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
14
de către serviciile de ocupare a forţei de muncă Clasificarea pe sectoare Clasificarea pe vacircrstă sex Educaţie Clasificarea pe profesii Clasificarea pe statut Informaţii privind salarii Structura salariului şi distribuirea salariilor Minime Salariul mediu şi Orele de lucru Remunerarea egală Costul muncii Relaţiile de Muncă Conflictele de Muncă şi zilele de lucru pierdute icircn greve şi lockout-uri etc Natura conflictelor Clasificarea pe Regiuni şi Sectoare Securitatea Socială Fondurile de economii şi fondurile de pensii Bonusuri compensaţii acordate muncitorilor alocaţii etc maladii profesionale Accidente de muncă productivitatea şi indicele productivităţii Muncitorii icircn Mediul Rural şi icircn Sectorul Informal Emigrarea MuncitorilorMigraţia muncitorilor Raportarea anuală privind implementarea diferitor legi ale muncii Condiţiile de Muncă şi de Viaţă ale Muncitorilor icircn sectoare şi domenii specifice ocuparea forţei de muncă a tinerilor
Majoritatea ministerelor efectuează cercetări icircn diferite domenii cum ar fi nivelul de ocupare raporturile de muncă abilităţi tehnice salarii etc Sunt de asemenea icircntreprinse studiile efectuate asupra unui grup specific de muncitori şi asupra muncitorilor din anumit sector De obicei un departament sau o direcţie de cercetări din cadrul Ministerului Muncii realizează această activitate Institutul naţional al muncii icircn mai multe ţări de asemenea efectuează cercetări destinate elaborării politicilor Icircn ţările mari guvernele statelor sau provinciilor de asemenea au institute de cercetări
Icircn multe ţări efectuarea studiilor şi cercetărilor in domeniul muncii este o funcţie cheie a organelor naţionale de dialog social cum ar fi consiliile naţionale ale muncii sau consiliile economice şi sociale Valoarea acestor studii este reprezentată prin utilizarea unei abordări integre care implică de la bun icircnceput partenerii sociali icircn producerea analiza şi interpretarea datelor
5 NOILE PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA MUNCII
Administraţia muncii se confruntă cu provocări noi şi cele mai vechi care icircn condiţii de globalizare şi de criză economică devin deosebit de urgente Referinţa se face icircn mod special la
Economia informală
Muncitorii migranţi
Raporturile de muncă şi munca nedeclarată
HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
15
51 Economia Informală
Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată
Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală
Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate
Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică
Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
16
52 Muncitorii Migranţi
Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului
Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor
Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie
Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie
Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală
53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată
Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
17
Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale
Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate
Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede
Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă
Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi
Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă
54 HIVSIDA
Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament
Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil
Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
18
icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament
Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii
Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA
Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii
Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri
Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă
Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea
Egalitatea gender
Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)
Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA
Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate
Confidenţialitatea
Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere
Prevenirea
Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA
6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII
O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii
La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
19
Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor
De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi
De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale
De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor
De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15
De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii
Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social
Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului
Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice
Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză
15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
20
serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii
Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile
De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)
7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII
Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo
Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo
Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii
16
De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
21
Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice
71 Organul central
La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate
Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne
Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare
Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale
Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe
Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate
Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
22
Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale
72 Coordonarea icircntre ministere
Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private
Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei
Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)
Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol
73 Coordonarea cu agenţii
Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii
Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice
Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
23
ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent
Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză
74 Funcţiile delegate partenerilor sociali
Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo
Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională
Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop
75 Coordonare teritorială
Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale
Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată
Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
24
Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate
Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate
8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE
Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat
Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)
Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire
81 Instruire
Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)
Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale
Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
25
naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
27
SUMAR
Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii
C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor
Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii
Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii
Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent
Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă
O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public
Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
28
Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive
Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
29
EXERCIŢII
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
31
Exercţiu 1
Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii
Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre
Discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
33
Exercţiu 2
Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează
ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii
ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)
SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen
O discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
12
la noţiunea gender Cacircteva administraţii muncii pentru a mări capacităţile sale de a obţine informaţii comprehensive şi la timp despre schimbarea tendinţelor industriale şi natura forţei de muncă au instituit Unităţi de Analiză a Pieţei Muncii sau laquo Observatorii raquo pentru a avea o idee privind tendinţele pieţei muncii icircn dezvoltare şi pentru a disemina descoperirile sale printre actorii şi utilizatorii Toate acestea au permis multor ţări de a icircmbunătăţi imaginea Ministerelor Muncii
De a ajuta persoanele să devină apţi de muncă prin instruire prin dezvoltarea abilităţilor şi educaţie este de o importanţă crucială icircn sensul icircmbunătăţirii şi susţinerii productivităţii sale şi oportunităţilor de cacircştig din muncă Acest lucru contribuie la consolidarea mobilităţii sale pe piaţa muncii şi oferă un potenţial pentru o alegere mai mare icircn materie de carieră Recomandarea OIM no 158 privind Administrarea Muncii subliniază relaţia dintre ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane şi insistă asupra necesităţii politicilor şi programelor coordonate şi comprehensive de formare profesională stracircns legate de ocuparea forţei de muncă Participarea administraţiei muncii la formarea profesională poate fi realizată printr-o varietate de modalităţi care pot fi exprimate prin integrare directă a organelor permanente elaborarea coordonarea şisau executarea programelor şi cooperarea cu alte instituţii publice sau private inclusiv sindicatele şi entităţile antreprenoriale
Sistemul de Administrare a Muncii este de asemenea preocupat de politicile pasive ale muncii şi anume de Icircndemnizaţiile de Şomaj Termenul ldquoicircndemnizaţiile de şomajrdquo se referă la toate formele de venit de suport al şomerilor Aceste icircndemnizaţii sunt divizate icircn două categorii laquo asigurare-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile sunt finanţate preponderent din contribuţii şi laquo asistenţă-şomaj raquo icircn care icircndemnizaţiile icircn mod normal sunt finanţate din impozite şi depinde de nevoile şi de testarea mijloacelor Managementul acestor programe poate fi făcut direct de către Administraţia Muncii (de obicei Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă SPOFM) de o altă instituţie de stat sau de partenerii sociali
44 Cercetări
Ultima funcţie majoră a Sistemului de Administrare a Muncii ţine de informare şi cercetări icircn domeniul muncii Această ar putea să se refere la colectarea informaţiei analiza pieţei muncii studii prognoze diseminarea informaţiei datele statistice şi relaţiile cu mass-media
Articolul 6 paragraful 2(b) al Convenţiei OIM privind Administrarea Muncii stipulează că ldquo autorităţile competente din sistemul de administrare a muncii vor studia şi vor urmări situaţia angajaţilor şomerilor şi persoanelor angajaţi parţial luacircnd icircn consideraţie legile şi reglementările naţionale cacirct şi practica naţională referitor la condiţiile de muncă viaţa muncii şi condiţiile de angajare să atragă atenţia asupra neajunsurilor şi abuzului icircn asemenea condiţii şi să prezinte propuneri referitor la modalitatea depăşirii acestorardquo
Statutul rolul şi funcţiile organului de cercetări icircn domeniul sistemului de administrare a muncii sunt definite icircn mod diferit icircn fiecare ţară şi
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
13
depinde de premizele istorice ale pieţei muncii şi politicile guvernului Icircn mai multe ministere ale muncii şi alte ministere responsabile de muncă şi ocupare a forţei de muncă existe un departament sau structuri aferente care studiază condiţiile de muncă şi ocuparea forţei de muncă Informaţia obţinută de ei vine din diferite surse inclusiv inspecţiile muncii şi studiile efectuate de către secţiile statistice din minister cacirct şi departamentul de statistică Ministere mari ale muncii au departamentele lor proprii de statistică şi cercetări care deseori activează icircn cooperare icircn special cu universităţi sau cu institute de cercetări
Chiar dacă Convenţia 150 a OIM nu stipulează nimic specific referitor la datele statistice alte convenţii ale OIM fac o referinţă mai concretă asupra acestui rol cheie al Administraţiei Muncii Recomandarea No158 conţine o prevedere (sect 20 (2)) privind efectul informaţiei sau raporturilor pe care fiecare dintre servicii ale administraţiei muncii trebuie să le furnizeze ministerului care trebuie să conţină datele statistice corespunzătoare pentru a permite evaluarea tendinţelor actuale şi previzibile de dezvoltare icircn domeniile de interes major pentru sistemul de administrare a muncii Articolul 1 al Convenţiei 160 (1985) privind Statistica Muncii stipulează că fiecare Stat membru care o ratifică va colecta periodic şi va publica statistica muncii de bază care ar include populaţia activă ocuparea şomajul accidentele de muncă maladiile profesionale şi conflictele de muncă
Datele statistice colectate de către secţiile sau instituţiile de cercetări generează un product aferent administraţiei muncii sau sunt colectate direct prin studii estimative sau prin colectarea informaţiei Informaţia este utilizată preponderent pentru a structura politicile de muncă corespunzătoare şi anume pentru
A icircnţelege condiţiile de muncă şi de viaţă cum ar fi securitatea sănătatea securitatea socială ameliorarea condiţiilor de muncă etc
A formula politici pentru grupurile ţintă cum sunt femeile copiii şi muncitorii din sectorul informal
A monitoriza relaţiile de muncă şi conflictele de muncă a asigura respectarea legislaţiei muncii şi a face faţă dificultăţilor icircntacircmpinate de angajatori şi angajaţi
A aprecia natura ocupării forţei de muncă şi şomajului abilităţilor necesare pentru diferite locuri de muncă lacunele icircn programele de dezvoltare a abilităţilor etc
A elabora măsuri de protecţie a muncii icircn economie informală
O muncă obiectivă a instituţiilor de cercetări din cadrul sistemului de administrare a muncii nu poate efectuată icircn absenţa datelor statistice calitative
Statistica muncii disponibilă icircn zilele noastre icircn majoritatea ministerelor muncii se referă la domeniile următoare Forţa de Muncă Ocuparea Forţei de Muncă Angajarea parţială şi Şomajul Icircnregistrarea şi plasarea
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
14
de către serviciile de ocupare a forţei de muncă Clasificarea pe sectoare Clasificarea pe vacircrstă sex Educaţie Clasificarea pe profesii Clasificarea pe statut Informaţii privind salarii Structura salariului şi distribuirea salariilor Minime Salariul mediu şi Orele de lucru Remunerarea egală Costul muncii Relaţiile de Muncă Conflictele de Muncă şi zilele de lucru pierdute icircn greve şi lockout-uri etc Natura conflictelor Clasificarea pe Regiuni şi Sectoare Securitatea Socială Fondurile de economii şi fondurile de pensii Bonusuri compensaţii acordate muncitorilor alocaţii etc maladii profesionale Accidente de muncă productivitatea şi indicele productivităţii Muncitorii icircn Mediul Rural şi icircn Sectorul Informal Emigrarea MuncitorilorMigraţia muncitorilor Raportarea anuală privind implementarea diferitor legi ale muncii Condiţiile de Muncă şi de Viaţă ale Muncitorilor icircn sectoare şi domenii specifice ocuparea forţei de muncă a tinerilor
Majoritatea ministerelor efectuează cercetări icircn diferite domenii cum ar fi nivelul de ocupare raporturile de muncă abilităţi tehnice salarii etc Sunt de asemenea icircntreprinse studiile efectuate asupra unui grup specific de muncitori şi asupra muncitorilor din anumit sector De obicei un departament sau o direcţie de cercetări din cadrul Ministerului Muncii realizează această activitate Institutul naţional al muncii icircn mai multe ţări de asemenea efectuează cercetări destinate elaborării politicilor Icircn ţările mari guvernele statelor sau provinciilor de asemenea au institute de cercetări
Icircn multe ţări efectuarea studiilor şi cercetărilor in domeniul muncii este o funcţie cheie a organelor naţionale de dialog social cum ar fi consiliile naţionale ale muncii sau consiliile economice şi sociale Valoarea acestor studii este reprezentată prin utilizarea unei abordări integre care implică de la bun icircnceput partenerii sociali icircn producerea analiza şi interpretarea datelor
5 NOILE PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA MUNCII
Administraţia muncii se confruntă cu provocări noi şi cele mai vechi care icircn condiţii de globalizare şi de criză economică devin deosebit de urgente Referinţa se face icircn mod special la
Economia informală
Muncitorii migranţi
Raporturile de muncă şi munca nedeclarată
HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
15
51 Economia Informală
Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată
Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală
Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate
Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică
Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
16
52 Muncitorii Migranţi
Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului
Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor
Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie
Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie
Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală
53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată
Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
17
Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale
Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate
Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede
Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă
Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi
Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă
54 HIVSIDA
Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament
Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil
Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
18
icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament
Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii
Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA
Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii
Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri
Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă
Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea
Egalitatea gender
Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)
Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA
Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate
Confidenţialitatea
Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere
Prevenirea
Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA
6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII
O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii
La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
19
Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor
De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi
De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale
De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor
De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15
De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii
Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social
Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului
Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice
Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză
15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
20
serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii
Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile
De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)
7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII
Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo
Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo
Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii
16
De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
21
Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice
71 Organul central
La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate
Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne
Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare
Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale
Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe
Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate
Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
22
Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale
72 Coordonarea icircntre ministere
Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private
Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei
Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)
Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol
73 Coordonarea cu agenţii
Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii
Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice
Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
23
ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent
Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză
74 Funcţiile delegate partenerilor sociali
Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo
Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională
Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop
75 Coordonare teritorială
Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale
Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată
Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
24
Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate
Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate
8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE
Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat
Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)
Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire
81 Instruire
Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)
Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale
Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
25
naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
27
SUMAR
Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii
C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor
Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii
Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii
Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent
Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă
O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public
Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
28
Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive
Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
29
EXERCIŢII
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
31
Exercţiu 1
Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii
Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre
Discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
33
Exercţiu 2
Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează
ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii
ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)
SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen
O discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
13
depinde de premizele istorice ale pieţei muncii şi politicile guvernului Icircn mai multe ministere ale muncii şi alte ministere responsabile de muncă şi ocupare a forţei de muncă existe un departament sau structuri aferente care studiază condiţiile de muncă şi ocuparea forţei de muncă Informaţia obţinută de ei vine din diferite surse inclusiv inspecţiile muncii şi studiile efectuate de către secţiile statistice din minister cacirct şi departamentul de statistică Ministere mari ale muncii au departamentele lor proprii de statistică şi cercetări care deseori activează icircn cooperare icircn special cu universităţi sau cu institute de cercetări
Chiar dacă Convenţia 150 a OIM nu stipulează nimic specific referitor la datele statistice alte convenţii ale OIM fac o referinţă mai concretă asupra acestui rol cheie al Administraţiei Muncii Recomandarea No158 conţine o prevedere (sect 20 (2)) privind efectul informaţiei sau raporturilor pe care fiecare dintre servicii ale administraţiei muncii trebuie să le furnizeze ministerului care trebuie să conţină datele statistice corespunzătoare pentru a permite evaluarea tendinţelor actuale şi previzibile de dezvoltare icircn domeniile de interes major pentru sistemul de administrare a muncii Articolul 1 al Convenţiei 160 (1985) privind Statistica Muncii stipulează că fiecare Stat membru care o ratifică va colecta periodic şi va publica statistica muncii de bază care ar include populaţia activă ocuparea şomajul accidentele de muncă maladiile profesionale şi conflictele de muncă
Datele statistice colectate de către secţiile sau instituţiile de cercetări generează un product aferent administraţiei muncii sau sunt colectate direct prin studii estimative sau prin colectarea informaţiei Informaţia este utilizată preponderent pentru a structura politicile de muncă corespunzătoare şi anume pentru
A icircnţelege condiţiile de muncă şi de viaţă cum ar fi securitatea sănătatea securitatea socială ameliorarea condiţiilor de muncă etc
A formula politici pentru grupurile ţintă cum sunt femeile copiii şi muncitorii din sectorul informal
A monitoriza relaţiile de muncă şi conflictele de muncă a asigura respectarea legislaţiei muncii şi a face faţă dificultăţilor icircntacircmpinate de angajatori şi angajaţi
A aprecia natura ocupării forţei de muncă şi şomajului abilităţilor necesare pentru diferite locuri de muncă lacunele icircn programele de dezvoltare a abilităţilor etc
A elabora măsuri de protecţie a muncii icircn economie informală
O muncă obiectivă a instituţiilor de cercetări din cadrul sistemului de administrare a muncii nu poate efectuată icircn absenţa datelor statistice calitative
Statistica muncii disponibilă icircn zilele noastre icircn majoritatea ministerelor muncii se referă la domeniile următoare Forţa de Muncă Ocuparea Forţei de Muncă Angajarea parţială şi Şomajul Icircnregistrarea şi plasarea
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
14
de către serviciile de ocupare a forţei de muncă Clasificarea pe sectoare Clasificarea pe vacircrstă sex Educaţie Clasificarea pe profesii Clasificarea pe statut Informaţii privind salarii Structura salariului şi distribuirea salariilor Minime Salariul mediu şi Orele de lucru Remunerarea egală Costul muncii Relaţiile de Muncă Conflictele de Muncă şi zilele de lucru pierdute icircn greve şi lockout-uri etc Natura conflictelor Clasificarea pe Regiuni şi Sectoare Securitatea Socială Fondurile de economii şi fondurile de pensii Bonusuri compensaţii acordate muncitorilor alocaţii etc maladii profesionale Accidente de muncă productivitatea şi indicele productivităţii Muncitorii icircn Mediul Rural şi icircn Sectorul Informal Emigrarea MuncitorilorMigraţia muncitorilor Raportarea anuală privind implementarea diferitor legi ale muncii Condiţiile de Muncă şi de Viaţă ale Muncitorilor icircn sectoare şi domenii specifice ocuparea forţei de muncă a tinerilor
Majoritatea ministerelor efectuează cercetări icircn diferite domenii cum ar fi nivelul de ocupare raporturile de muncă abilităţi tehnice salarii etc Sunt de asemenea icircntreprinse studiile efectuate asupra unui grup specific de muncitori şi asupra muncitorilor din anumit sector De obicei un departament sau o direcţie de cercetări din cadrul Ministerului Muncii realizează această activitate Institutul naţional al muncii icircn mai multe ţări de asemenea efectuează cercetări destinate elaborării politicilor Icircn ţările mari guvernele statelor sau provinciilor de asemenea au institute de cercetări
Icircn multe ţări efectuarea studiilor şi cercetărilor in domeniul muncii este o funcţie cheie a organelor naţionale de dialog social cum ar fi consiliile naţionale ale muncii sau consiliile economice şi sociale Valoarea acestor studii este reprezentată prin utilizarea unei abordări integre care implică de la bun icircnceput partenerii sociali icircn producerea analiza şi interpretarea datelor
5 NOILE PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA MUNCII
Administraţia muncii se confruntă cu provocări noi şi cele mai vechi care icircn condiţii de globalizare şi de criză economică devin deosebit de urgente Referinţa se face icircn mod special la
Economia informală
Muncitorii migranţi
Raporturile de muncă şi munca nedeclarată
HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
15
51 Economia Informală
Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată
Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală
Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate
Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică
Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
16
52 Muncitorii Migranţi
Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului
Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor
Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie
Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie
Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală
53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată
Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
17
Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale
Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate
Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede
Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă
Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi
Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă
54 HIVSIDA
Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament
Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil
Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
18
icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament
Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii
Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA
Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii
Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri
Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă
Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea
Egalitatea gender
Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)
Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA
Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate
Confidenţialitatea
Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere
Prevenirea
Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA
6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII
O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii
La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
19
Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor
De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi
De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale
De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor
De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15
De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii
Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social
Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului
Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice
Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză
15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
20
serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii
Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile
De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)
7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII
Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo
Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo
Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii
16
De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
21
Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice
71 Organul central
La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate
Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne
Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare
Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale
Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe
Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate
Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
22
Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale
72 Coordonarea icircntre ministere
Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private
Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei
Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)
Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol
73 Coordonarea cu agenţii
Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii
Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice
Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
23
ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent
Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză
74 Funcţiile delegate partenerilor sociali
Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo
Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională
Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop
75 Coordonare teritorială
Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale
Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată
Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
24
Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate
Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate
8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE
Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat
Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)
Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire
81 Instruire
Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)
Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale
Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
25
naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
27
SUMAR
Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii
C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor
Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii
Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii
Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent
Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă
O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public
Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
28
Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive
Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
29
EXERCIŢII
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
31
Exercţiu 1
Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii
Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre
Discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
33
Exercţiu 2
Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează
ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii
ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)
SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen
O discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
14
de către serviciile de ocupare a forţei de muncă Clasificarea pe sectoare Clasificarea pe vacircrstă sex Educaţie Clasificarea pe profesii Clasificarea pe statut Informaţii privind salarii Structura salariului şi distribuirea salariilor Minime Salariul mediu şi Orele de lucru Remunerarea egală Costul muncii Relaţiile de Muncă Conflictele de Muncă şi zilele de lucru pierdute icircn greve şi lockout-uri etc Natura conflictelor Clasificarea pe Regiuni şi Sectoare Securitatea Socială Fondurile de economii şi fondurile de pensii Bonusuri compensaţii acordate muncitorilor alocaţii etc maladii profesionale Accidente de muncă productivitatea şi indicele productivităţii Muncitorii icircn Mediul Rural şi icircn Sectorul Informal Emigrarea MuncitorilorMigraţia muncitorilor Raportarea anuală privind implementarea diferitor legi ale muncii Condiţiile de Muncă şi de Viaţă ale Muncitorilor icircn sectoare şi domenii specifice ocuparea forţei de muncă a tinerilor
Majoritatea ministerelor efectuează cercetări icircn diferite domenii cum ar fi nivelul de ocupare raporturile de muncă abilităţi tehnice salarii etc Sunt de asemenea icircntreprinse studiile efectuate asupra unui grup specific de muncitori şi asupra muncitorilor din anumit sector De obicei un departament sau o direcţie de cercetări din cadrul Ministerului Muncii realizează această activitate Institutul naţional al muncii icircn mai multe ţări de asemenea efectuează cercetări destinate elaborării politicilor Icircn ţările mari guvernele statelor sau provinciilor de asemenea au institute de cercetări
Icircn multe ţări efectuarea studiilor şi cercetărilor in domeniul muncii este o funcţie cheie a organelor naţionale de dialog social cum ar fi consiliile naţionale ale muncii sau consiliile economice şi sociale Valoarea acestor studii este reprezentată prin utilizarea unei abordări integre care implică de la bun icircnceput partenerii sociali icircn producerea analiza şi interpretarea datelor
5 NOILE PROVOCĂRI PENTRU ADMINISTRAŢIA MUNCII
Administraţia muncii se confruntă cu provocări noi şi cele mai vechi care icircn condiţii de globalizare şi de criză economică devin deosebit de urgente Referinţa se face icircn mod special la
Economia informală
Muncitorii migranţi
Raporturile de muncă şi munca nedeclarată
HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
15
51 Economia Informală
Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată
Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală
Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate
Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică
Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
16
52 Muncitorii Migranţi
Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului
Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor
Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie
Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie
Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală
53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată
Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
17
Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale
Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate
Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede
Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă
Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi
Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă
54 HIVSIDA
Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament
Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil
Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
18
icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament
Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii
Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA
Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii
Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri
Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă
Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea
Egalitatea gender
Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)
Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA
Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate
Confidenţialitatea
Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere
Prevenirea
Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA
6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII
O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii
La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
19
Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor
De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi
De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale
De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor
De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15
De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii
Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social
Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului
Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice
Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză
15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
20
serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii
Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile
De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)
7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII
Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo
Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo
Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii
16
De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
21
Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice
71 Organul central
La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate
Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne
Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare
Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale
Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe
Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate
Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
22
Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale
72 Coordonarea icircntre ministere
Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private
Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei
Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)
Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol
73 Coordonarea cu agenţii
Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii
Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice
Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
23
ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent
Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză
74 Funcţiile delegate partenerilor sociali
Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo
Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională
Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop
75 Coordonare teritorială
Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale
Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată
Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
24
Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate
Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate
8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE
Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat
Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)
Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire
81 Instruire
Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)
Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale
Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
25
naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
27
SUMAR
Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii
C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor
Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii
Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii
Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent
Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă
O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public
Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
28
Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive
Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
29
EXERCIŢII
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
31
Exercţiu 1
Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii
Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre
Discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
33
Exercţiu 2
Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează
ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii
ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)
SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen
O discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
15
51 Economia Informală
Tradiţional Ministerele muncii icircn calitate de focal point al sistemului de administrare a muncii a ţării se concentrează asupra sistematizării măsurilor de protecţie şi de respectare a legislaţiei icircn beneficiul angajaţilor cu un contract formal de angajare şi activacircnd icircn cadrul unui sistem normal de salarizare Icircn mai multe ţări totuşi numărul persoanelor angajate icircn mod oficial icircn economia formală este mai mic mulţi bărbaţi şi multe femei lucrează icircn economia informală icircn condiţii care nu corespund standardelor decente şi acceptabile Domeniile potenţiale de intervenţie icircn economia informală sunt asigurarea salariilor minime protecţia securităţii sociale şi eliminarea formelor cele mai grave ale muncii copiilor şi munca forţată
Concentrarea eforturilor administraţiei muncii asupra economiei formale demonstrează că un număr mare al angajaţilor şi angajatorilor rămacircn icircn afara protecţiei şi influenţei sale Acest lucru impune administraţia muncii să iasă din cadrul său icircngust şi tradiţional şi să adopte o perspectivă mult mai vastă pentru a corespunde nevoilor tuturor muncitorilor şi patronilor atacirct icircn economia formală cacirct şi icircn cea informală
Pentru a corespunde condiţiilor naţionale Convenţia No 150 sugerează extinderea activităţilor de administrare a muncii asupra grupurilor de muncitori care nu sunt considerate ca angajaţi şi nu sunt persoane angajate Acestea includ muncitorii din agricultură muncitorii independenţi şi membrii de cooperative şi altor forme de icircntreprinderi şi muncitorii care muncesc icircn cadrul sistemelor instituite prin tradiţii şi obiceiuri locale cum ar fi muncitorii de familie care muncesc icircn icircntreprinderile familiale Aceste prevederi sunt destinate necesităţii durabile de a asigura protecţia bdquomuncitorilor săracirdquo persoanelor cu un venit mic şi muncitorilor din economia informală acest subiect va fi examinat mai profund la şedinţa de macircine Icircn procesul de elaborare a Convenţiei No 150 a fost evident că aceste grupuri de muncitori rămacircn a fi cea mai mare parte a forţei de muncă icircn mai multe regiuni ale lumii şi sunt acoperite de către activităţile administraţiei muncii necesare pentru a atribui administraţiei munci mai multă viabilitate sens şi credibilitate
Icircn anul 1973 icircntrevederea experţilor icircn administrare a muncii a constatat că Constituţia OIM a impus examinarea problemelor tuturor muncitorilor icircn toate ţările indiferent de nivelul de dezvoltare Prin consecinţă circumstanţele istorice nu trebuie să icircmpiedice sistemele de administrare a muncii să-şi extindă activităţile şi să protejeze muncitorii neangajaţi nesalariaţi care oficial sunt independenţi dar independenţa lor legală nu poate masca condiţiile extrem de dificile de dependenţă economică
Icircn ultima decadă sistemele de administrare a muncii icircn mai multe ţări au avut succes icircn căutarea soluţiilor posibile şi abordărilor politice efective şi există un consens evident că statutul informal a părţii considerabile a forţei de muncă şi a unităţilor economice are o influenţă gravă asupra societăţilor şi economiilor Eforturile necesare pentru a face faţă lipsei de muncă decentă pentru muncitori şi icircntreprinzători din economia informală şi de a le readuce icircn economia formală
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
16
52 Muncitorii Migranţi
Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului
Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor
Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie
Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie
Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală
53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată
Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
17
Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale
Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate
Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede
Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă
Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi
Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă
54 HIVSIDA
Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament
Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil
Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
18
icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament
Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii
Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA
Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii
Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri
Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă
Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea
Egalitatea gender
Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)
Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA
Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate
Confidenţialitatea
Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere
Prevenirea
Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA
6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII
O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii
La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
19
Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor
De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi
De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale
De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor
De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15
De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii
Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social
Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului
Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice
Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză
15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
20
serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii
Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile
De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)
7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII
Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo
Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo
Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii
16
De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
21
Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice
71 Organul central
La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate
Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne
Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare
Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale
Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe
Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate
Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
22
Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale
72 Coordonarea icircntre ministere
Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private
Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei
Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)
Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol
73 Coordonarea cu agenţii
Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii
Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice
Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
23
ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent
Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză
74 Funcţiile delegate partenerilor sociali
Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo
Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională
Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop
75 Coordonare teritorială
Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale
Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată
Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
24
Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate
Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate
8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE
Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat
Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)
Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire
81 Instruire
Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)
Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale
Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
25
naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
27
SUMAR
Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii
C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor
Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii
Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii
Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent
Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă
O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public
Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
28
Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive
Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
29
EXERCIŢII
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
31
Exercţiu 1
Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii
Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre
Discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
33
Exercţiu 2
Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează
ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii
ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)
SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen
O discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
16
52 Muncitorii Migranţi
Conceptul administraţiei muncii conţine elementele principale de ldquobună guvernanţărdquo prin consecinţă administraţia muncii are un rol cheie icircn domeniul migraţiei muncii icircn cadrul mandatului OIM icircn lumea muncii Preocuparea administraţiei muncii a fost dintotdeauna de a atribui fluxurilor de migraţie mai multă ordine şi de a elimina exploatarea muncitorilor migranţi Luacircnd icircn consideraţie numărul şi semnificaţia muncitorilor migranţi icircn economiile naţionale rolul administraţiei muncii icircn managementul acestor fluxuri trebuie să fie icircn permanentă evoluţie pentru a face faţă acestei provocări Problema este de a determina cum migraţia muncii poate fi icircncadrată icircn agenda de dezvoltare şi cum această odată cu o bună administrare a muncii şi dialog social ar putea asigura o platformă de cooperare dintre ţările de origine şi ţările primitoare Atacirct ţările de origine cacirct şi cele primitoare trebuie să coopereze şi să-şi mărească capacităţile de reglementare a mobilităţii forţei de muncă spre beneficiul reciproc al societăţii migranţilor dezvoltării socio-economice şi Statului
Icircn fiecare an milioane de bărbaţi şi femei icircşi părăsesc casele şi trec frontierele naţionale icircn căutarea securităţii umane mai mari pentru ei icircnsăşi şi pentru familiile lor Fluxurile transfrontaliere ale persoanelor au crescut icircn ultimele decenii şi aparent fluxurile vor continua să crească icircn viitor
Prin munca lor muncitorii migranţi contribuie la creşterea şi dezvoltarea ţărilor icircn care ei sunt angajaţi Ţările de origine beneficiază considerabil din remitenţele lor şi din abilităţile căpătate pe parcursul experienţei lor de migraţie
Icircnsă mulţi muncitori migranţi icircn special muncitorii necalificaţi sunt supuşi abuzului şi exploatării Migranţii sunt deosebit de vulnerabili la discriminare exploatare şi abuz mai mulţi dintre ei muncesc la limita de jos a securităţii şi protecţiei sănătăţii cacircnd legile privind standardele muncii şi salariul minim nu funcţionează sau nu sunt respectate Femeile care tot mai des migrează singuri şi icircn zilele noastre reprezintă aproape jumătatea din migranţii internaţionali - se confruntă cu probleme specifice de protecţie
Partea componentă a problemei sunt factorii de migraţie iregulară şi angajare ilegală
53 Raporturile de muncă şi Munca nedeclarată
Securitatea de angajare a apărut rapid ca o problemă importantă cu care se confruntă sistemele de administrare a muncii Icircn toată lume există o dificultate crescacircndă de a determina dacă o relaţie de muncă există sau nu icircn situaţii icircn care (1) drepturile şi obligaţiile respective ale părţilor implicate nu sunt clare sau icircn care (2) a fost o tentativă de a masca raporturile de muncă sau icircn care (3) cadrul legal interpretarea şi aplicarea lui conţin contradicţii sau lacune Icircn cadrul prestării transnaţionale a serviciilor deseori nu este clar cine este considerat ca muncitor icircntr-o relaţie de muncă care sunt drepturile muncitorilor şi cine este patronul
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
17
Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale
Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate
Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede
Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă
Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi
Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă
54 HIVSIDA
Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament
Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil
Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
18
icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament
Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii
Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA
Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii
Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri
Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă
Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea
Egalitatea gender
Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)
Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA
Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate
Confidenţialitatea
Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere
Prevenirea
Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA
6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII
O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii
La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
19
Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor
De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi
De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale
De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor
De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15
De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii
Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social
Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului
Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice
Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză
15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
20
serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii
Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile
De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)
7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII
Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo
Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo
Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii
16
De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
21
Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice
71 Organul central
La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate
Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne
Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare
Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale
Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe
Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate
Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
22
Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale
72 Coordonarea icircntre ministere
Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private
Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei
Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)
Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol
73 Coordonarea cu agenţii
Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii
Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice
Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
23
ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent
Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză
74 Funcţiile delegate partenerilor sociali
Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo
Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională
Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop
75 Coordonare teritorială
Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale
Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată
Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
24
Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate
Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate
8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE
Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat
Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)
Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire
81 Instruire
Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)
Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale
Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
25
naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
27
SUMAR
Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii
C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor
Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii
Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii
Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent
Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă
O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public
Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
28
Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive
Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
29
EXERCIŢII
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
31
Exercţiu 1
Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii
Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre
Discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
33
Exercţiu 2
Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează
ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii
ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)
SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen
O discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
17
Muncitorii vulnerabili şi muncitorii migranţi suferă icircn special din cauza raporturilor de muncă şi aranjamentelor neclare Statele membre ale OIM şi partenerii lor sociali au menţionat că economia globală a mărit necesitatea muncitorilor icircn protecţie cel puţin icircmpotriva violării legislaţiei naţionale prin aranjamente contractuale şisau legale
Necesitatea de a avea un cadru legal internaţional pentru noile forme de raporturi de muncă a fost propusă pentru discuţie icircn cadrul Conferinţei Internaţionale a Muncii la Sesiunile din 1997 1998 şi 2003 care au fost finalizate cu adoptarea Recomandării privind Raporturile de Muncă icircn 2006 Utilizacircnd această Recomandare ca orientare statele membre şi Administraţiile Muncii pot formula politica naţională la acest subiect defini criteriile de determinare a existenţei raporturilor de muncă şi monitoriza situaţia adoptacircnd măsuri specifice după necesitate
Recomandarea No 198 privind Raporturile de muncă prevede
Formularea şi aplicarea politicii naţionale icircn vederea revizuirii acesteia la anumite intervale şi dacă va fi necesar pentru a clarifica şi adapta cadrul legal relevant icircn vederea garantării unei protecţii efective muncitorilor care prestează muncă icircn cadrul raporturilor de muncă
Determinarea ndash prin enumerarea criteriilor pertinente ndash a existenţei unor asemenea raporturi bazacircndu-se pe fapte legate de performanţa muncii şi remunerarea muncitorului fără a lua icircn consideraţie caracterizarea relaţiei icircn orice aranjament contrar care ar putea fi convenit dintre părţi
Instituirea unui mecanism corespunzător ndash sau utilizarea unui mecanism existent ndash pentru a monitoriza evoluţiile pe piaţa muncii şi icircn organizarea muncii icircn vederea formulării recomandărilor privind adoptarea şi implementarea măsurilor legate de raporturi de muncă
54 HIVSIDA
Peste 40 milioane de persoane trăiesc cu HIVSIDA Nouă din zece sunt adulţi icircn sensul productiv şi reproductiv HIVSIDA ameninţă existenţa multor muncitori şi celor dependenţi de ei ndash familiilor comunităţilor şi icircntreprinderilor Prin consecinţă acest lucru afectează şi economia naţională Discriminarea şi stigmatizarea femeilor şi bărbaţilor cu HIV prezintă un pericol pentru principiile fundamentale şi drepturile la muncă afectează negativ eforturile de prevenire şi tratament
Administraţia muncii are un rol vital icircn lupta icircmpotriva HIVSIDA Sistemul de administrare a muncii este cointeresat icircn mobilizarea muncitorilor şi patronilor pentru a salva vieţile persoanelor muncitoare şi pentru a ajuta indivizii să rămacircnă la lucru cacirct mai mult posibil
Administraţia Muncii poate trata această problemă prin crearea unui mediu cultural non-discriminatoriu şi să ajute partenerii sociali să definească politici programe şi măsuri speciale la nivel naţional sectorial şi de
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
18
icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament
Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii
Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA
Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii
Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri
Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă
Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea
Egalitatea gender
Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)
Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA
Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate
Confidenţialitatea
Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere
Prevenirea
Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA
6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII
O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii
La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
19
Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor
De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi
De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale
De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor
De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15
De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii
Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social
Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului
Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice
Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză
15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
20
serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii
Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile
De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)
7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII
Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo
Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo
Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii
16
De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
21
Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice
71 Organul central
La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate
Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne
Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare
Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale
Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe
Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate
Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
22
Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale
72 Coordonarea icircntre ministere
Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private
Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei
Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)
Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol
73 Coordonarea cu agenţii
Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii
Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice
Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
23
ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent
Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză
74 Funcţiile delegate partenerilor sociali
Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo
Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională
Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop
75 Coordonare teritorială
Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale
Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată
Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
24
Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate
Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate
8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE
Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat
Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)
Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire
81 Instruire
Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)
Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale
Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
25
naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
27
SUMAR
Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii
C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor
Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii
Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii
Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent
Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă
O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public
Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
28
Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive
Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
29
EXERCIŢII
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
31
Exercţiu 1
Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii
Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre
Discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
33
Exercţiu 2
Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează
ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii
ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)
SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen
O discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
18
icircntreprindere Problema poate de asemenea fi soluţionată icircn cadrul politicilor şi icircnţelegerilor referitoare la SSM (securitatea şi sănătatea muncii) condiţiile de muncă sau discriminare Obiectivul trebuie să fie şi prevenirea şi combaterea discriminării bazate pe statutul HIV şi protecţia sănătăţii şi securităţii prin intermediul programelor de prevenire şi tratament
Patronii se confruntă cu problema managementului impactului epidemiei la locul de muncă inclusiv pierderea angajaţilor experimentaţi şi abili icircntreruperea graficului de producţie ridicarea costurilor al muncii şi scăderea productivităţii
Sindicatele se confruntă cu problema protejării surselor de existenţă sănătăţii şi vieţii muncitorilor şi familiilor lor contra pericolului SIDA
Toţi icircmpreună cu propriile lor reţele şi structuri de informare şi mobilizare pot preveni răspacircndirea maladiei prin stabilirea unei protecţii care constă din politică şi programe privind SIDA pentru fiecare loc de muncă Lucrul comun asupra problemei poate chiar icircmbunătăţi relaţiile de muncă şi consolida administraţia muncii
Principiile cheie următoare ar trebui utilizate pentru a formula politici programe comune şi acorduri
Recunoaşterea HIVSIDA ca o problemă la locul de muncă
Nediscriminarea privind angajarea promovarea formarea
Egalitatea gender
Sănătatea şi securitatea (inclusiv o asistenţă financiară rezonabilă pentru maladiile legate de SIDA)
Dialogul social ca o modalitate de dezvoltare şi implementare a politicii HIVSIDA
Controlul HIV nu trebuie să fie cerut de la solicitanţii locurilor de muncă sau de la persoanele angajate
Confidenţialitatea
Continuarea raporturilor de muncă şi motivele de concediere
Prevenirea
Asistenţă medicală şi suport persoanelor cu HISIDA
6 ABORDAREA GENDER IcircN ADMINISTRAREA MUNCII
O administraţie a muncii modernă pentru a fi efectivă şi incluzivă ar trebui să aibă o abordare integrată gender icircn toate domeniile principale susmenţionate şi anume standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă şi cercetările icircn domeniul muncii
La toate etapele de pregătire elaborare adoptare aplicare şi revizuire a standardelor de muncă aspectul gender trebuie să fie luat icircn consideraţie icircn cacircteva modalităţi suplimentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
19
Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor
De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi
De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale
De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor
De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15
De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii
Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social
Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului
Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice
Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză
15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
20
serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii
Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile
De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)
7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII
Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo
Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo
Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii
16
De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
21
Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice
71 Organul central
La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate
Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne
Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare
Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale
Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe
Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate
Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
22
Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale
72 Coordonarea icircntre ministere
Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private
Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei
Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)
Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol
73 Coordonarea cu agenţii
Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii
Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice
Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
23
ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent
Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză
74 Funcţiile delegate partenerilor sociali
Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo
Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională
Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop
75 Coordonare teritorială
Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale
Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată
Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
24
Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate
Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate
8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE
Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat
Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)
Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire
81 Instruire
Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)
Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale
Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
25
naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
27
SUMAR
Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii
C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor
Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii
Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii
Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent
Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă
O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public
Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
28
Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive
Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
29
EXERCIŢII
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
31
Exercţiu 1
Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii
Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre
Discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
33
Exercţiu 2
Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează
ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii
ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)
SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen
O discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
19
Cu implicarea partenerilor sociali de a asigura o consultare deplină şi participare a femeilor şi reprezentanţilor femeilor din ambele părţi ndash a angajatorilor şi angajaţilor
De a asigura consultarea organelor naţionale icircn domeniul oportunităţilor egale pentru femei şi bărbaţi
De a anticipa şi estima impactul posibil diferit pe care ar putea să-l aibă prevederile legale ldquogeneralerdquo asupra femeilor şi bărbaţilor cu sau fără responsabilităţi familiale
De a fi sigur că noua lege ndash sau revizuirea unei legi existente ndash este coerentă cu Standardele Internaţionale (OIM şi ONU) privind oportunităţile egale şi drepturile femeilor
De a adopta un limbaj gender-incluziv la formularea legilor15
De a asigura ca organele responsabile de controlul implementării legislaţiei muncii (icircn special inspecţia muncii) să fie sensibilizate la noţiunea gender şi să includă un număr echilibrat de bărbaţi şi femei printre persoanele oficiale şi managerii
Icircn promovarea şi susţinerea relaţiilor de muncă şi a dialogului social Administraţia Muncii poate juca un rol important Icircn primul racircnd prin icircncurajarea partenerilor sociali icircn asigurarea ca interesele specifice ale bărbaţilor şi femeilor să fie pe deplin reprezentate atacirct icircn procesul de negociere colectivă cacirct şi icircn organele de dialog social Icircn unele ţări femeile icircncă se confruntă cu dificultăţi icircn accesarea poziţiilor de lider icircn organizaţiile angajaţilor şi organizaţiile angajatorilor şi negociatorilor icircn special la nivel naţionalsectorial sau icircn cadrul icircntreprinderilor mari unde predomină bărbaţii Această lipsă de reprezentare influenţează agenda negocierilor colective şi procesele de dialog social
Icircn unele ţări (Argentina Brazilia Cile Uruguay şi Paraguay) comisiile naţionale tripartite pentru oportunităţi egale la angajare au fot create cu deplină participare a muncitorilor patronilor şi guvernului (Ministerul Muncii şi Institutul Naţional pentru promovarea femeilor) Administraţiile Muncii de obicei dirijează procesul promovează comisiile asigură suportul tehnic şi logistic facilitarea şi coordonarea ajută icircn orientarea recomandărilor către cel mai icircnalt nivel al guvernului şi parlamentului
Pentru a fi efective politicile strategiile şi serviciile de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie capabile să cuprindă toată diversitatea a forţei de muncă icircn sensul vacircrstei sexului etniei responsabilităţilor familiale abilităţilor etc Acest lucru va permite pe de o parte elaborarea politicilor şi programelor mai incluzive şi pe de altă parte identificarea necesităţii icircntreprinderii acţiunilor orientate specifice
Informaţia de bază pentru elaborarea politicilor viabile de muncă şi de ocupare a forţei de muncă strategiilor şi programelor constă icircntr-o analiză
15 Vezi Liniile Directorii ale OIM privind Tehnica de Elaborare a Legislaţiei Muncii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
20
serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii
Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile
De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)
7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII
Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo
Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo
Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii
16
De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
21
Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice
71 Organul central
La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate
Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne
Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare
Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale
Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe
Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate
Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
22
Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale
72 Coordonarea icircntre ministere
Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private
Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei
Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)
Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol
73 Coordonarea cu agenţii
Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii
Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice
Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
23
ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent
Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză
74 Funcţiile delegate partenerilor sociali
Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo
Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională
Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop
75 Coordonare teritorială
Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale
Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată
Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
24
Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate
Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate
8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE
Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat
Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)
Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire
81 Instruire
Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)
Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale
Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
25
naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
27
SUMAR
Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii
C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor
Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii
Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii
Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent
Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă
O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public
Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
28
Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive
Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
29
EXERCIŢII
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
31
Exercţiu 1
Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii
Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre
Discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
33
Exercţiu 2
Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează
ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii
ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)
SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen
O discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
20
serioasă şi un pronostic al tendinţelor de ocupare a forţei de muncă şi al problemelor muncii
Una din provocările Administraţiei Muncii este de a efectua cercetări şi de a colecta date statistice sub aspectul gender Datele statistice sub aspectul gender ndash inclusiv colectarea datelor dezagregate pe sexe - de fapt atribuie datelor statistice un caracter mai complet icircmbunătăţind capacitatea lor de a reflecta mai bine realitatea şi astfel icircmbunătăţind calitatea imaginii statistice a diferenţelor şi asemănărilor existente dintre bărbaţi şi femei icircn comparaţie cu contribuţia lor condiţiile lor de muncă şi de viaţă şi cu nevoile lor constracircngerile şi oportunităţile
De exemplu fără o abordare gender ar fi imposibil de descoperit că icircn toată lumea femeile (şefii familiilor) reprezintă majoritatea celor mai săraci din săraci sau că icircn unele ţări femeile reprezintă majoritatea şomerilor (icircn special şomerilor de lungă durată)
7 ORGANIZAREA SISTEMULUI NAŢIONAL DE ADMINISTRARE A MUNCII
Articolul 4 al Convenţiei 150 prevede că ldquofiecare stat membru icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale ar trebui să asigure organizarea şi funcţionarea efectivă pe teritoriul său a sistemului de administrare a muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia să fie coordonate icircn mod cuvenitrdquo
Conceptul ldquosistemuluirdquo de administrare a muncii include existenţa diferitor organe la diferite nivele bine coordonate pentru a atinge obiective comune Articolul 1 al Convenţiei 150 face referinţă la bdquotoate organele de administraţie publică responsabile de şisau angajate icircn administrarea muncii - fie acestea departamente ministeriale ori agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată ndash şi orice cadru instituţional pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi participarea patronilor şi muncitorilor şi organizaţiilor lorrdquo
Eficacitatea unui asemenea sistem depinde icircn mare măsură de existenţa unui organ puternic şi bine organizat capabil să asigure coordonarea funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului De regulă acest organ este Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale cu toate că există alte căi de asigurare a coordonării sistemului de administrare a muncii cum ar fi comitetele naţionale consiliile de administrare compuse din reprezentanţii diferitor ministere 16 sau organe publice responsabile de domeniul administrării muncii
16
De ex Consiliul Economic şi Social Naţional Irlandez
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
21
Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice
71 Organul central
La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate
Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne
Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare
Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale
Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe
Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate
Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
22
Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale
72 Coordonarea icircntre ministere
Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private
Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei
Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)
Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol
73 Coordonarea cu agenţii
Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii
Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice
Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
23
ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent
Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză
74 Funcţiile delegate partenerilor sociali
Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo
Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională
Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop
75 Coordonare teritorială
Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale
Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată
Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
24
Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate
Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate
8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE
Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat
Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)
Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire
81 Instruire
Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)
Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale
Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
25
naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
27
SUMAR
Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii
C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor
Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii
Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii
Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent
Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă
O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public
Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
28
Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive
Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
29
EXERCIŢII
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
31
Exercţiu 1
Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii
Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre
Discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
33
Exercţiu 2
Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează
ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii
ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)
SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen
O discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
21
Icircntr-un asemenea sistem politica naţională a muncii susţinută de legislaţie va stabili misiunea viziunea obiectivele şi responsabilităţile funcţionale ale sistemului naţional de administrare a muncii Nu există un model unic sau o formă specifică de organizare odată ce ministerele şisau agenţiile respective au forme mai diferite datorită realităţii lor specifice istorice culturale sociale şi economice
71 Organul central
La nivel central administraţia muncii icircn mod normal este compusă din direcţii preocupate preponderant de administrarea muncii Funcţiile şi responsabilităţile sunt repartizate pentru a asigura o funcţionare efectivă şi o executare consistentă a activităţilor sale Direcţiile din minister diferă icircn funcţie de activităţile lor şi pot fi divizate icircn 3 categorii principale şi anume serviciile administrative generale serviciile de suport sau serviciile specializate
Serviciile administrative generale sunt responsabile pentru managementul resurselor umane materiale şi financiare ale ministerului care include recrutarea şi instruirea personalului cacirct şi managementul resurselor financiare interne
Serviciile de suport includ serviciul juridic serviciile de consiliere o direcţie de relaţii internaţionale serviciul de cercetări statistică şi planificare şi serviciile de comunicare
Departamentele tehnicespecializate cum ar fi inspecţia muncii raporturile de muncă ocuparea forţei de muncă secţia gender şi securitate socială vor cuprinde un personal relativ redus din aparatul central şi un şir de oficii teritoriale Inspectoratul central icircn mod normal nu trebuie să efectueze munca de teren deoarece acesta va fi efectuat de către oficiile teritoriale
Secţia gender poate avea funcţii diferite de la consiliere politică privind abordarea gender icircn politicile muncii pacircnă la promovarea egalităţii de gen la locul de muncă Ea poate de asemenea acorda suport consiliere şi uneori instrui muncitorii şi patronii icircn domeniile legate de egalitatea de gen din lumea muncii La nivel teritorial inspectorii muncii promovează egalitatea de gen icircn timpul executării inspecţiilor de rutină şi pe parcursul diferitor şedinţe
Secţiile sau departamentele separate ndash de obicei create icircn cadrul sistemului de administrare a muncii pentru a servi fiecărui domeniu funcţional ndash trebuie astfel să asigure coeziune şi eficacitate
Administraţiile muncii de talie mai mică pot fuziona unele responsabilităţi funcţionale (de ex planificarea şi dezvoltarea resurselor umane inspecţia muncii şi condiţiile de muncă şi angajarea etc)
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
22
Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale
72 Coordonarea icircntre ministere
Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private
Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei
Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)
Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol
73 Coordonarea cu agenţii
Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii
Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice
Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
23
ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent
Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză
74 Funcţiile delegate partenerilor sociali
Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo
Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională
Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop
75 Coordonare teritorială
Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale
Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată
Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
24
Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate
Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate
8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE
Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat
Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)
Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire
81 Instruire
Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)
Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale
Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
25
naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
27
SUMAR
Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii
C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor
Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii
Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii
Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent
Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă
O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public
Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
28
Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive
Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
29
EXERCIŢII
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
31
Exercţiu 1
Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii
Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre
Discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
33
Exercţiu 2
Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează
ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii
ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)
SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen
O discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
22
Departamentele centrale tehnice se vor concentra asupra elaborării politicilor managementului sistemului şi coordonării serviciilor teritoriale monitorizării performanţei şi raportării la nivel naţional Oficiile teritoriale vor fi preocupaţi de efectuarea vizitelor examinarea reclamaţiilor acordarea serviciilor de extindere a muncii compilarea informaţiilor statistice şi raportarea departamentelor tehnice centrale
72 Coordonarea icircntre ministere
Funcţiile şi activităţile administraţiei muncii ar putea fi repartizare icircntre diferite organe publice parastatale şi chiar private
Foarte deseori responsabilităţile din domeniul muncii şi ocupării forţei de muncă sunt repartizare icircntre diferite ministere cum ar fi Ministerul Muncii Ministerul Afacerilor Sociale şi Ministerul Comerţului sau Industriei Politicile pieţei muncii sunt deseori administrate de către Ministerul Muncii pe cacircnd alte aspecte legate de ocupare a forţei de muncă cum ar fi creşterea productivităţii şi promovarea antreprenoriatului sunt subordonate Ministerului Comerţului sau Industriei
Serviсiile de inspecţie a muncii sunt de asemenea deseori divizate icircntre diferite Ministere ca de exemplu o inspecţie este subordonată Ministerului Muncii şi este preocupată de aplicarea legislaţiei muncii şi o altă inspecţie subordonată Ministerului Sănătăţii care se preocupă cu securitatea şi sănătatea muncii (acest lucru este prezentat icircn alte module ale cursului de formare)
Fără o coordonare puternică eficacitatea diferitor servicii ar fi icircn pericol
73 Coordonarea cu agenţii
Icircn cadrul reformei sectorului public icircncepacircnd cu anii 70 mai multe funcţii au fost delegate organelor parastatale sau private Icircn zilele noastre tot mai multe agenţii sunt activ implicate icircn acordarea serviciilor de ocupare De exemplu icircn domeniul formării profesionale guvernele deseori deleagă sarcina instruirii prestatorilor privaţi de servicii prin intermediul sistemului de autorizare un alt exemplu este securitatea şi sănătatea muncii domeniul icircn care agenţiile private sau profesioniştii individuali pot obţine de la guvern autorizaţii de a efectua inspecţia produselor sau locurilor de muncă periculoase această sarcină de obicei aparţinacircnd inspecţiei muncii
Descentralizarea funcţiilor şi serviciilor necesită o supraveghere strictă de către un organ centralizat capabil să elaboreze o politică clară să efectueze o planificare efectivă să stabilească criteriile clare şi transparente să monitorizeze şi să evalueze activităţile implementate de către diferite organe icircn cadrul abordării sistemice
Articolul 9 al Convenţiei 150 pledează pentru crearea mecanismelor de supraveghere pentru a asigura o cooperare eficientă anume dintre
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
23
ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent
Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză
74 Funcţiile delegate partenerilor sociali
Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo
Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională
Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop
75 Coordonare teritorială
Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale
Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată
Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
24
Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate
Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate
8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE
Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat
Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)
Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire
81 Instruire
Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)
Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale
Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
25
naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
27
SUMAR
Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii
C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor
Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii
Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii
Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent
Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă
O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public
Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
28
Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive
Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
29
EXERCIŢII
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
31
Exercţiu 1
Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii
Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre
Discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
33
Exercţiu 2
Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează
ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii
ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)
SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen
O discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
23
ministerele şi agenţiile parastatale locale regionale organe care ar putea fi semi-publice sau să aibă personalitatea juridică şi să funcţioneze astfel aproape independent
Supravegherea este asigurată prin intermediul sistemului de raportare icircn afară de această mijloacele posibile de supraveghere ar putea fi supravegherea financiară prin alocări bugetare şi control bugetar mijloace legale de supraveghere sau supravegherea prin desemnarea membrilor icircn consiliul de administrare a agenţiei icircn cauză
74 Funcţiile delegate partenerilor sociali
Icircn afara de implicarea partenerilor sociali icircn procesul luării deciziilor icircn toate domeniile de acţiune ale Administraţiei Muncii Convenţia 150 (Art2 se referă de asemenea la posibilitatea de ldquoa delega sau icircncredinţa unele activităţi de administrare a muncii organizaţiilor non-guvernamentale şi anume organizaţiilor patronale şi sindicale sau ndash dacă este cazul reprezentanţilor patronilor şi muncitorilorrdquo
Partenerii sociali sunt deseori reprezentaţi icircn consiliile de administrare a oficiilor de ocupare a forţei de muncă icircn fondurile şi oficiile de securitate socială agenţiile de securitate şi sănătate organele de formare profesională
Organizaţiile partenerilor sociali sau agenţiile aferente sunt deseori implicate icircn implementarea directă a programelor de formare şi reprofilare icircn unele ţări agenţiile naţionale bipartite au fost create icircn acest scop
75 Coordonare teritorială
Pentru a asigura acordarea serviciilor efective muncitorilor şi patronilor sistemul de administrare a muncii necesită descentralizare prin conferirea icircmputernicirilor şi autorităţii provinciilor regiunilor şi districtelor individuale
Articolul 4 al Convenţiei impune asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de administrare a muncii icircn teritoriu Această ar putea include de exemplu planificarea sistematică controlul şi evaluarea celor planificate prin intermediul mijloacelor corespunzătoare cum ar fi raportarea regulată
Recomandarea 158 sect26 se referă la laquoServicii teritorialeraquo şi sugerează că bdquoTrebuie icircntreprinse măsuri corespunzătoare pentru o organizare efectivă şi funcţionare a serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare a muncii Aceste măsuri trebuie (a) să asigure că amplasarea serviciilor teritoriale corespunde nevoilor diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile reprezentative de patroni şi muncitori implicate (b) să asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi mijloace de transport pentru o icircndeplinire efectivă a obligaţiilor lor (c) să asigure că serviciile teritoriale au instrucţii suficiente şi clare ceea ce ar icircmpiedica posibilitatea ca legile să fie interpretate icircn mod diferit icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
24
Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate
Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate
8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE
Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat
Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)
Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire
81 Instruire
Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)
Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale
Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
25
naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
27
SUMAR
Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii
C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor
Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii
Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii
Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent
Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă
O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public
Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
28
Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive
Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
29
EXERCIŢII
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
31
Exercţiu 1
Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii
Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre
Discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
33
Exercţiu 2
Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează
ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii
ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)
SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen
O discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
24
Aranjamentele organizaţionale şi structurale ale sistemului de administrare a muncii depind icircn mare măsură de coordonarea icircntre serviciile şi funcţiile centrale şi cele descentralizate
Icircn cazul jurisdicţiei comune este important pentru guvernele federale şi provinciale să coordoneze efectiv activităţile lor icircn vederea acordării unui şir de servicii consistente şi integrate
8 IMPORTANŢA RESURSELOR UMANE CALIFICATE
Pentru a putea icircndeplini toate funcţiile menţionate Administraţia Muncii trebuie asigurată cu un personal calificat
Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să fie compus din persoane care sunt calificate corespunzător activităţilor pe care ele sunt desemnate să le execute şi care sunt independent de orice influenţă externă (C150 Art10) Acest lucru este deosebit de important pentru serviciile specifice unde competenţele tehnice speciale sunt necesare aceste calificaţii trebuie să fie identificate de un organ corespunzător (R158 sect232)
Personalul Administraţiei Muncii trebuie să aibă statutul mijloacele materiale şi resursele financiare necesare pentru executarea efectivă a obligaţiilor sale (C150 Art102) Această prevedere este deosebit de relevantă pentru inspectorii muncii şi acest lucru va fi analizat şi discutat icircn alte module acestui curs de instruire
81 Instruire
Personalul administraţiei muncii trebuie să aibă acces la instruire necesară pentru a executa obligaţiile sale (C150 Art 10)
Necesitatea asigurării oportunităţilor de studiere pentru personal este menţionată icircn continuare icircn Recomandarea 158 care atenţionează că personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească instruire iniţială şi continuă la nivelul corespunzător muncii sale (R158sect221) Se face de asemenea referinţa la instruirea pe tot parcursul vieţii recomandacircnd că aranjamente permanente trebuie asigurate pentru a asigura ca instruirea să fie disponibilă personalului administraţiei muncii pe tot parcursul carierei sale
Icircn mai multe ţări icircn curs de dezvoltare administraţia naţională nu poate fi icircn stare să asigure personalului său instruire iniţială şi instruire pe parcursul vieţii icircn special datorită lipsei de resurse financiare şi numărul limitat de formatori cu pregătire serioasă tehnică sau metodologică Icircn aceste cazuri o atenţie trebuie acordată completării programelor
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
25
naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
27
SUMAR
Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii
C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor
Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii
Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii
Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent
Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă
O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public
Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
28
Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive
Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
29
EXERCIŢII
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
31
Exercţiu 1
Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii
Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre
Discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
33
Exercţiu 2
Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează
ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii
ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)
SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen
O discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
25
naţionale şi posibilităţilor de instruire cu cooperarea internaţională sub formă de schimb de experienţă şi informaţii şi programe comune de instruire iniţială şi continuă icircn special la nivelul regional (R159sect24)
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
27
SUMAR
Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii
C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor
Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii
Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii
Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent
Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă
O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public
Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
28
Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive
Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
29
EXERCIŢII
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
31
Exercţiu 1
Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii
Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre
Discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
33
Exercţiu 2
Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează
ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii
ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)
SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen
O discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
27
SUMAR
Convenţia 150 şi Recomandarea 158 ale OIM asigură o referinţă pentru dezvoltarea sistemelor de administrare a muncii disponibile responsabile pentru toate aspectele de formulare şi implementare a politicii naţionale a muncii
C150 face diferenţa dintre conceptul administrării muncii şi conceptul sistemului de administrare a muncii Icircn conformitate cu articolul 1 termenul ldquoadministrarea munciirdquo semnifică activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii pe cacircnd termenul bdquosistemul de administrare a munciirdquo acoperă toate organele de administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţiile parastatale locale şi regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional de coordonare a activităţilor acestor organe şi de consultare şi participare a patronilor şi muncitorilor cacirct şi organizaţiilor lor
Patru domenii icircn care sistemul de administrare a muncii trebuie să exercite funcţiile sale icircn conformitate cu R158 sunt următoarele standardele muncii relaţiile de muncă ocuparea forţei de muncă cercetări icircn domeniul muncii
Rolul cheie al administraţiei muncii este de a pregăti elabora adopta aplica şi revizui standardele muncii Legislaţia muncii reglementează atacirct raporturile de muncă individuale cacirct şi cele colective protejează libertăţile şi drepturile fundamentale la muncă şi asigură standardele minime ale muncii
Administraţia muncii poate juca un rol vital icircn facilitarea promovarea susţinerea şi consolidarea relaţiilor industriale icircn primul racircnd asiguracircnd un cadrul legal consistent
Icircn tot mai multe ţări administraţia muncii instituie un sistem de prevenire şi soluţionare a conflictelor de muncă stabilind un mecanism de consiliere voluntară gratuit şi operativ care asistă părţile să găsească singuri soluţia conflictelor lor de muncă
O funcţie cheie ţine de dialog social Administraţia Muncii ar putea promova organele bipartite tripartite şi tripartite plus la diferite nivele (naţional sectorial sau la un subiect specific) ea poate asigura un cadru instituţional şi suport administrativ cum ar fi comodităţi şi secretariat şi să angajeze dialogul social icircn sectorul public
Elaborarea implementarea şi monitorizarea politicilor de ocupare a forţei de muncă şi serviciilor sunt esenţa politicii muncii Echilibrarea cererii şi ofertei muncii este o provocare care necesită reformarea serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă (SPOFM) pentru a oferi servicii eficiente atacirct solicitanţilor de locuri de muncă cacirct şi patronilor inclusiv servicii de informare evaluare a abilităţilor orientare şi consiliere profesională informarea privind piaţa muncii şi baza de date
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
28
Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive
Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
29
EXERCIŢII
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
31
Exercţiu 1
Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii
Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre
Discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
33
Exercţiu 2
Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează
ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii
ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)
SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen
O discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
28
Cercetările şi datele statistice reprezintă informaţia de bază vitală pentru elaborarea politicii muncii bazate pe ţinerea evidenţei Colectarea datelor statistice segregate pe sex şi studiile sub aspectul gender contribuie la elaborarea politicilor strategiilor şi programelor incluzive
Icircn condiţiile globalizării şi crizei economice unele provocări devin deosebit de urgente cum ar fi economia informală muncitorii migranţi raporturile de muncă şi munca nedeclarată HIVSIDA
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
29
EXERCIŢII
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
31
Exercţiu 1
Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii
Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre
Discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
33
Exercţiu 2
Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează
ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii
ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)
SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen
O discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
29
EXERCIŢII
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
31
Exercţiu 1
Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii
Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre
Discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
33
Exercţiu 2
Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează
ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii
ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)
SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen
O discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
31
Exercţiu 1
Sarcina Citiţi cu atenţie Convenţia 150 privind Administrarea Muncii
Folosind flip chart-ul faceţi o schiţă a organigramei administraţiei muncii din ţara voastră făcacircnd referinţă la funcţiile de bază enumerate icircn Convenţie
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi icircn plen rezultatul muncii voastre
Discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
33
Exercţiu 2
Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează
ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii
ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)
SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen
O discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
33
Exercţiu 2
Convenţia No150 face diferenţa dintre ldquoAdministrarea Munciirdquo şi ldquoSistemul de Administrare a Munciirdquo după cum urmează
ldquoAdministrarea munciirdquo se referă la activităţile de administrare publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii promovate de obicei de către Ministerul Muncii
ldquoSistemul de administrare a munciirdquo se referă la o serie de organe de administraţie publică responsabile de administrarea muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice agenţii parastatale şi organizaţii ai partenerilor sociali agenţii locale sau regionale sau orice altă formă de administrare descentralizată)
SARCINA Făcacircnd referinţă la conceptele susmenţionate şi obiectivele Exerciţiului N1 pe flip-chart faceţi o schiţă de schemă care ar ilustra legăturile dintre autoritatea centrală (de ex Ministerul Muncii) şi alte organe din Sistemul de Administrare a Muncii la nivel central şi descentralizat
NB Folosiţi o altă culoare pentru a evidenţia organele cu funcţii de Inspecţie a Muncii
Prezentaţi rezultatele grupului de lucru icircn plen
O discuţie generală va urma
TIMP 60rsquo + 5 pentru fiecare prezentare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
35
BIBLIOGRAFIA ŞI SURSE SUPLIMENTARE
Hayes J OIM (2004) Rolul schimbător al Ministerelor Muncii DIALOGUE OIM Geneva
Heron R (1998) Administrarea Muncii Introducere OIM-OSR Bangkok
Husband JL OIM (1980) Administrarea Muncii Introducere Generală OIM Geneva
OIM (2005) Scurtă Introducere icircn Standardele Internaţionale ale Muncii Regulile de Joc OIM Geneva
OIM (1999) Muncă Decentă Raportul Directorului General Sesiunea 87-a Iunie 1999 OIM Geneva
OIM (1976) Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea Raportul V prezentat la Sesiunea 64-a a CIM OIM Geneva
OIM (1997) Administrarea Muncii Raport la CIM Sesiunea 85-a OIM Geneva
Kucera D (2002) ldquoStandardele Muncii de bază şi Investiţii Străine Directerdquo icircn International Labour Review Vol 141 No 1-2 pp 31-70
Lecuyer N Courdouan J (2002) Actorii icircn Dezvoltare Noi Forme de Administrare a Muncii ILO Geneva
Odonovan P (2003) ldquoDialog Social ndash Probleme şi Tendinţerdquo icircn Sivananthiram and Venkata Ratnam (eds) Cele mai bune Practici icircn Dialog Social OIM New Delhi
OIM (2001) Reducerea deficitului muncii decente O provocare globală Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 89-a Geneva
OIM (2004) Raportul privind Ocuparea forţei de muncă icircn lume icircn 2004-2005 Geneva
OIM (2004a) Globalizare justă Rolul OIM Comisia Mondială privind Dimensiunea Socială a Globalizării Geneva
OIM (2006) Schimbarea principiilor icircn lumea muncii Raportul Directorului general Conferinţa Internaţională a Muncii Sesiunea 95-a Geneva
Kaufman BE (2004) Evoluţia globală a relaţiilor industriale Evenimente idei şi IIRA OIM Geneva
Berg J Kucera D (2008) Icircn Apărarea Instituţiilor Pieţei Muncii Justiţia icircncurajatoare icircn Lumea care se dezvoltă OIM Geneva
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
36
Casale G Sivananthiran A Venkata Ratnam CS (Eds) (2007) Reconstrucţia Administraţiei Muncii pentru a Promova o Muncă Decentă OIM Geneva
Casale G Sivananthiran A Daza JL Mar C (Eds) (2007) Demonstrarea Mecanismelor şi Experienţei de Administrare a Muncii şi Economia Informală OSR OIM pentru Asia de Sud New Delhi
Sivananthiram A Venkata Ratnam CS (2005) Economia Informală Provocare Crescacircndă pentru Administraţia Muncii OSR OIM New Delhi
Thuy P Hansen E Price D (2001)Serviciul Public de Ocupare a Forţei de Muncă pe Piaţa Muncii Schimbătoare OIM Geneva
Instrumente Cheie ale OIM
Convenţii C081 privind Inspecţia Muncii 1947
Convenţii C129 privind Inspecţia Muncii (Agricultura) 1969
Convenţii C088 privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă 1948
Convenţii C122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă1964
Convenţii C142 privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975
Convenţii C087 privind Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de Organizare 1948
Convenţii C098 privind Dreptul de Organizare şi de Negociere Colectivă 1949
Convenţii C150 privind Administrarea Muncii 1978
Recomandări R122 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă 1964
Recomandări R169 privind Politica de Ocupare a Forţei de Muncă (prevederi suplimentare) 1984
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
37
ANEXE
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
39
ANEXA 1 C150 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii şi care s-a icircntrunit la 7 iunie la cea de-a 64-a sesiune a sa
luacircnd notă de prevederile convenţiilor internaţionale şi recomandările
existente referitoare la muncă cum sunt Convenţia privind inspecţia muncii 1947
Convenţia privind inspecţia muncii icircn agricultură 1969 şi Convenţia privind
organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă 1948 care reclamă exerciţiul
unor activităţi specifice privind administrarea muncii şi
consideracircnd dezirabilă adoptarea unor instrumente care ar elabora unele
principii de reglementare privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
evocacircnd prevederile Convenţiei cu privire la politica de ocupare a forţei de
muncă 1964 şi ale Convenţiei privind orientarea profesională şi pregătirea
profesională icircn domeniul valorificării resurselor umane 1975 reamintind de
asemenea scopul instituirii unui sistem de angajare remunerată adecvat şi pe deplin
şi afirmacircnd necesitatea unor programe de administrare a muncii care să servească
realizării acestui scop precum şi realizării obiectivelor Convenţiilor menţionate şi
recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor
angajatorilor şi salariaţilor evocacircnd icircn acest context prevederile convenţiilor şi
recomandărilor internaţionale existente icircn domeniul muncii care garantează dreptul
la asociere organizare şi negocieri colective şi icircn special Convenţia privind
aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de purtare a tratativelor colective
1949 care interzic orice ingerinţă a autorităţilor publice de natură să restracircngă
aceste drepturi sau să icircmpiedice exercitarea lor legală şi consideracircnd că
organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor joacă un rol esenţial icircn atingerea
obiectivelor ce ţin de progresul economic social şi cultural şi
după ce a decis să adopte anumite propuneri referitoare la administrarea
muncii rolul funcţiile şi obligaţiile chestiune ce constituie cel de-al patrulea punct
pe ordinea de zi a sesiunii
după ce a decis ca aceste propuneri să ia forma unei convenţii internaţionale
adoptă la data de 26 iunie 1978 convenţia de mai jos care se va numi Convenţia
privind administrarea muncii 1978
Articolul 1
icircn sensul prezentei convenţii
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
40
(a) termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţi de administrare
publică icircn sfera politicii naţionale a muncii
(b) termenul sistem de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau implicate icircn administrarea muncii - fie
departamente ministeriale sau agenţii publice inclusiv agenţii parastatale şi
regionale sau locale sau orice altă formă de administrare descentralizată - şi orice
cadru instituţional creat pentru coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru
consultarea opiniei angajatorilor şi salariaţilor şi organizaţiilor lor precum şi pentru
participarea acestora la activitatea organelor respective
Articolul 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie poate icircn conformitate cu
legislaţia regulile sau practica naţională să delege sau să icircncredinţeze anumite
activităţi ce ţin de administrarea muncii organizaţiilor neguvernamentale icircn special
organizaţiilor angajatorilor şi salariaţilor sau după caz reprezentanţilor
angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 3
Orice Stat membru care ratifică prezenta convenţie poate considera anumite
activităţi ce ţin de politica naţională a muncii ca subiecte care potrivit legislaţiei
regulilor sau practicii naţionale sunt reglementate prin intermediul negocierilor
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor
Articolul 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va asigura icircn măsura
condiţiilor naţionale organizarea şi funcţionarea eficientă icircn teritoriul său a unui
sistem de administrare a muncii avacircnd funcţii şi responsabilităţi bine coordonate
Articolul 5
1 Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va icircntreprinde măsuri
adecvate condiţiilor naţionale pentru a asigura icircn cadrul sistemului de administrare a
muncii consultări negocieri şi o cooperare eficace icircntre autorităţile publice şi cele
mai reprezentative organizaţii ale angajatorilor şi salariaţilor sau după caz
reprezentanţii angajatorilor şi salariaţilor
2 icircn limitele legilor regulilor şi practicilor naţionale asemenea activităţi
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional regional şi local precum şi la nivel de
sectoare ale economiei
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
41
Articolul 6
1 Organele competente din cadrul sistemului de administrare a muncii vor
fi icircntr-un mod adecvat responsabile sau vor contribui la elaborarea administrarea
coordonarea controlul şi revizuirea politicii naţionale icircn domeniul muncii şi icircn
cadrul administraţiei publice vor fi instrumentul de elaborare şi implementare a
legilor şi regulilor prin intermediul cărora acestea se vor realiza
2 Luacircnd icircn considerare standardele internaţionale ale muncii aceste organe
icircn mod special
(a) vor participa la elaborarea administrarea coordonarea controlul şi
revizuirea politicii naţionale de angajare icircn conformitate cu legile regulile şi
practica naţională
(b) vor studia şi cerceta situaţia persoanelor angajate a persoanelor
subocupate şi şomerilor luacircnd icircn considerare legile regulile şi practica naţională
privind condiţiile de muncă viaţa de muncă şi condiţiile de angajare vor atrage
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor prezente icircn aceste condiţii şi vor icircnainta
propuneri privind mijloacele de redresare a lor
(c) vor pune serviciile lor la dispoziţia angajatorilor şi salariaţilor şi
organizaţiilor lor respective icircn conformitate cu legile regulile sau practica
naţională icircn scopul promovării - la nivel naţional regional şi local precum şi la
nivelul diferitor sectoare ale economiei - a consultărilor eficiente şi cooperării icircntre
autorităţile şi organele publice şi organizaţiile angajatorilor şi salariaţilor precum şi
icircntre asemenea organizaţii
(d) vor oferi angajatorilor salariaţilor şi organizaţiilor lor respective
asistenţă tehnică la solicitare
Articolul 7
Atunci cacircnd condiţiile naţionale o reclamă orice Stat membru care ratifică 5 5 ~
prezenta convenţie promovează icircn scopul satisfacerii necesităţilor unui număr cacirct
mai mare de salariaţi şi icircn situaţia icircn care asemenea activităţi nu sunt acoperite icircncă
extinderea - dacă este necesar pe etape - a funcţiilor sistemului de administrare a
muncii astfel icircncacirct acesta să includă activităţi ce urmează a fi realizate icircn cooperare
cu alte organe competente care să vizeze condiţiile de muncă şi viaţa de muncă a
unor categorii de salariaţi care conform legii nu sunt consideraţi angajaţi cum ar fi
(a) arendaşii care nu utilizează braţe de muncă din afară dijmaşii şi alte
categorii similare de lucrători agricoli
(b) liber-profesioniştii care nu utilizează braţe de muncă din afară ocupaţi icircn
sectorul informal după cum este icircnţeles de practica naţională
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
42
(c) membrii cooperativelor şi icircntreprinderilor gestionate de lucrători
(d) persoanele care activează conform tradiţiilor sau obiceiurilor
Articolul 8
icircn limitele legislaţiei regulilor sau practicii naţionale organele competente icircn
cadrul sistemului de administrare a muncii vor contribui la elaborarea politicilor
naţionale privind relaţiile internaţionale icircn domeniul muncii vor participa la
reprezentarea Statului privind aceste relaţii şi vor contribui la pregătirea măsurilor ce
urmează a fi icircntreprinse la nivel naţional icircn acest scop
icircn scopul unei coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor icircn cadrul
sistemului de administrare a muncii icircn conformitate cu legislaţia regulile sau
practica naţională ministerul muncii sau alt organ similar va deţine mijloacele
pentru a asigura faptul că agenţiile parastatale care pot fi responsabile de realizarea
unor anumite activităţi de administrare a muncii şi orice alte agenţii regionale sau
locale cărora le-au fost delegate asemenea funcţii acţionează icircn conformitate cu
legislaţia şi practica naţională şi icircmpărtăşesc obiectivele realizarea cărora le-a fost
icircncredinţată
Articolul 10
1 Personalul din sistemul de administrare a muncii va fi compus din
persoane adecvat calificate pentru a desfăşură activităţile pentru care au fost
desemnate care au acces la formarea profesională necesară pentru asemenea
activităţi şi sunt independenţi de influente externe indecente
2 Acest personal deţine statutul mijloacele materiale şi resursele financiare
necesare pentru exercitarea eficientă a obligaţiilor sale
Articolul 11
Ratificările formale ale prezentei convenţii vor fi comunicate pentru
icircnregistrare directorului general al Biroului internaţional al Muncii
Articolul 12
1 Prezenta convenţie nu va obliga decacirct statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost icircnregistrate de către directorul
general
2 Ea va intra icircn vigoare după 12 luni de la icircnregistrarea de către directorul
general a cel puţin două ratificări din partea statelor membre
3 Drept urmare prezenta convenţie va intra in vigoare pentru fiecare Stat
Membru după 12 luni de la data icircnregistrării ratificării sale
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
43
Articolul 13
1 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe
la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale icircn vigoare a acesteia
printr-un act comunicat Directorului General al Biroului Internaţional al Muncii şi
icircnregistrat de acesta Denunţarea nu va avea efect decacirct după un an de la
icircnregistrarea ei
2 Orice Stat Membru care a ratificat prezenta convenţie şi care icircntr-un
termen de un an de zile de la expirarea perioadei de zece ani menţionată la
paragraful precedent nu va face uz de facultatea de denunţare prevăzută de
prezentul articol va fi ţinut pentru o nouă perioadă de 10 ani şi drept urmare va
putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani icircn
condiţiile prevăzute de prezentul articol
Articolul 14
1 Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor
statelor membre ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii icircnregistrarea tuturor
ratificărilor denunţărilor care vor fi comunicate de către statele membre ale
organizaţiei
2 Notificacircnd statelor membre ale organizaţiei icircnregistrarea celei de-a doua
ratificări care i-a fost comunicată directorul general va atrage atenţia statelor
membre asupra datei de la care prezenta convenţie va intra icircn vigoare
Articolul 15
Directorul General al Biroului Internaţional al Muncii va comunica
Secretarului General al Naţiunilor Unite icircn vederea icircnregistrării potrivit articolului
102 din Carta Naţiunilor Unite informaţii complete cu privire la toate ratificările şi
actele de denunţare icircnregistrate icircn conformitate cu dispoziţiile articolelor precedente
Articolul 16
Ori de cacircte ori va considera necesar Consiliul de Administraţie al Biroului
Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale un raport asupra aplicării
prezentei convenţii şi va examina dacă este cazul să icircnscrie pe ordinea de zi a
Conferinţei chestiunea privind revizuirea totală sau parţială a acesteia
Articolul 17
1 icircn cazul icircn care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care să revizuiască
total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu va dispune altfel
a) ratificarea de către un stat membru a noii convenţii de revizuire va
determina ipso jure fără a se ţine seama de dispoziţiile articolului 13 de mai sus
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
44
denunţarea imediată a prezentei convenţii cu condiţia ca noua convenţie de
revizuire să fi intrat icircn vigoare
b) icircncepacircnd de la data intrării icircn vigoare a noii convenţii de revizuire
prezenta convenţie va icircnceta să mai fie deschisă pentru ratificare de către statele
membre ale organizaţiei
2 Prezenta convenţie va rămacircne icircn vigoare icircn forma şi conţinutul său
pentru statele membre care au ratificat-o dar n-au ratificat convenţia de revizuire
Articolul 18
Versiunile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au aceeaşi valoare
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
45
ANEXA 2 R158 PRIVIND ADMINISTRAREA MUNCII
1978
Recomandarea privind Administrarea Muncii Rolul Funcţiile şi Organizarea
Sesiunea Conferinţei64
Data adoptării 26061978
I Prevederi Generale
II Funcţiile Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
o Standardele Muncii
o Relaţiile de Muncă
o Ocuparea Forţei de Muncă
o Cercetările icircn domeniul Muncii
III Organizarea Sistemului naţional de Administrare a Muncii
o Coordonare
o Resurse şi personal
o Organizare Internă
o Servicii Teritoriale
Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii
Convocată la Geneva de către Consiliul de Administrare al Biroului Internaţional al
Muncii şi reunită la Sesiunea sa 64-a la 7 iunie 1978 şi
Reamintind termenii Convenţiilor şi Recomandărilor internaţionale a muncii existente
inclusiv Convenţia privind Inspecţia Muncii 1947 Convenţia privind Inspecţia Muncii
(Agricultura) 1969 şi Convenţia privind Serviciul de Ocupare a Forţei de Muncă
1948 care impun exercitarea activităţilor speciale de administrare a muncii şi
Consideracircnd că este de dorit să fie adoptate instrumente care ar stipula liniile directorii
privind icircntregul sistem de administrare a muncii şi
Reamintind termenii Convenţiei privind Politica de ocupare a Forţei de Muncă 1964 şi
Convenţia privind Dezvoltarea Resurselor Umane 1975 reamintind de asemenea
obiectivul angajării depline şi remunerării adecvate şi reafirmacircnd necesitatea
adoptării politicilor de administrare a muncii care ar permite atingerea acestui obiectiv
şi realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate şi
Recunoscacircnd necesitatea respectării depline a autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi
angajaţilor reamintind icircn acest sens termenii Convenţiilor şi Recomandărilor
internaţionale a muncii existente care garantează dreptul de asociere organizare şi
negociere colectivă şi icircn mod special Libertatea de Asociere şi Protecţia Dreptului de
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Код поля изменен
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
46
Organizare 1948 şi Dreptul de Organizare şi Negociere Colectivă 1949 care interzic
orice interferenţă a autorităţilor publice care ar constracircnge aceste drepturi sau ar
icircmpiedica exerciţiul lor legal şi consideracircnd că organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor
au un rol important icircn atingerea obiectivelor progresului economic social şi cultural şi
Luacircnd decizia de a adopta unele propuneri privind administrarea muncii rolul
funcţiile şi organizarea problema fiind punctul patru icircn ordinea de zi a sesiunii şi
Luacircnd decizia că aceste propuneri trebuie să capete forma unei Recomandări care ar
completa Convenţia privind Administrarea Muncii 1978
adoptă icircn ziua douăzeci şi şasea a lunii iunie anului o mie nouă sute şaptezeci şi opt
următoarea Recomandare care va fi numită Recomandarea privind Administrarea
Muncii 1978
I Prevederi generale
1 Icircn sensul acestei Recomandări
a termenul administrarea muncii icircnseamnă activităţile de administrare
publică icircn domeniul politicii naţionale a muncii
b termenul sistemul de administrare a muncii cuprinde toate organele de
administrare publică responsabile şisau angajate icircn administrarea
muncii fie acestea departamente ministeriale sau agenţii publice
inclusiv agenţiile parastatale şi regionale sau locale sau orice altă formă
de administrare descentralizată şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organe şi pentru consultarea şi
participarea angajatorilor şi angajaţilor cacirct şi organizaţiilor lor
2 Orice membru poate icircn conformitate cu legislaţia şi regulile naţionale sau
practica naţională să delege sau să icircncredinţeze unele activităţi de administrare a
muncii organizaţiilor non-guvernamentale icircn special organizaţiilor de angajatori
şi angajaţi sau dacă este cazul reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor
3 Orice membru poate să prevadă activităţi speciale icircn domeniul politicii sale
naţionale a muncii ca făcacircnd parte din probleme care icircn conformitate cu
legislaţia şi reglementările naţionale sau a practicii naţionale sunt reglementate
prin recurgerea directă la negocieri colective dintre organizaţiile de angajatori şi
angajaţi
4 Fiecare Membru trebuie icircn felul corespunzător condiţiilor naţionale să asigure
organizarea funcţionării efective pe teritoriul său a unui sistem de administrare a
muncii funcţiile şi responsabilităţile căruia sunt coordonate icircn mod cuvenit
II Funcţiile Sistemului naţional de Administrare a Muncii
Standardele Muncii
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
47
5
1 Organele competente ale sistemului de administrare a muncii trebuie icircn
consultare cu organizaţiile angajatorilor şi angajaţilor şi icircn condiţiile
determinate de legislaţia şi reglementările naţionale sau practica
naţională să ia parte activă la pregătirea elaborarea adoptarea aplicarea
şi revizuirea standardelor muncii inclusiv a legislaţiei şi reglementărilor
relevante
2 Aceste organe icircn condiţiile legislaţiei naţionale sau practicii naţionale
să ofere servicii organizaţiilor de angajatori şi angajaţi icircn vederea
promovării reglementării condiţiilor de muncă prin intermediul
negocierilor colective
6 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă sistemul de inspecţie a
muncii
Relaţii de Muncă
7 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să participe
la determinarea şi aplicarea măsurilor necesare pentru a asigura exercitarea
liberă a dreptului angajatorilor şi angajaţilor de asociere
8
1 Trebuie să existe programe de administrare a muncii destinate
promovării stabilirii şi continuării relaţiilor de muncă care icircncurajează
icircn mod continuu condiţii mai bune de muncă şi viaţa muncii şi care
respectă dreptul de organizare şi de negociere colectivă
2 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
contribuie la icircmbunătăţirea relaţiilor de muncă prin acordarea sau
consolidarea serviciilor de consiliere icircntreprinderilor organizaţiilor de
angajatori şi angajaţi care solicită asemenea servicii icircn conformitate cu
programele stabilite ca urmare a consultării acestor organizaţii
9 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
promoveze angajarea deplină şi utilizarea mecanismului de negociere voluntară
10 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
capabile să promoveze icircn acord cu organizaţiile de angajatori şi angajaţi
facilitarea concilierii şi medierii corespunzătoare condiţiilor naţionale icircn cazul
conflictelor colective
Ocuparea Forţei de Muncă
11
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
fie responsabili sau să participe la pregătirea administrarea coordonarea
controlul şi revizuirea politicii naţionale de ocupare a forţei de muncă
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
48
2 Organul central al sistemului de administrare a muncii care trebuie
determinat icircn conformitate cu legislaţia naţională sau practica naţională
trebuie să fie stracircns legată de sau responsabilă de luarea măsurilor
administrative corespunzătoare pentru a coordona activităţile diferitor
autorităţi şi organe implicate icircn aspectele specifice ale politicii de
ocupare a forţei de muncă
12 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să
coordoneze sau să participe la coordonarea serviciilor de ocupare a forţei de
muncă programelor de creare şi promovare a ocupării forţei de muncă
programelor de orientare şi formare profesională şi a regimului prestaţiilor de
şomaj ele trebuie de asemenea să coordoneze aceste diferite servicii programe
şi regimuri cu implementarea măsurilor politicii generale de ocupare a forţei de
muncă
13 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru stabilirea şi promovarea stabilirii metodelor şi procedeelor
de consultare a organizaţiilor de angajatori şi angajaţi sau dacă este cazul a
reprezentanţilor angajatorilor şi angajaţilor privind politicile şi promovarea
cooperării lor icircn implementarea acestor politici
14
1 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie să fie
responsabile pentru planificarea forţei de muncă sau dacă această este
imposibil trebuie să participe la activitatea organelor de planificare atacirct
prin reprezentare instituţională cacirct şi prin acordarea consilierii şi
informării tehnice
2 Aceste organe trebuie să participe la coordonarea şi integrarea planurilor
forţei de muncă icircn planurile economice
3 Aceste organe trebuie să promoveze acţiunile comune ale angajatorilor şi
angajaţilor cu asistenţa autorităţilor şi organelor publice privind
politicile de ocupare a forţei de muncă de termen scurt şi termen lung
15 Sistemul de administrare a muncii trebuie să includă un serviciu public gratuit
de ocupare a forţei de muncă şi să asigure funcţionarea lui efectivă
16 Organele competente din sistemul de administrare a muncii trebuie dacă
legislaţia naţională sau practica naţională permit să aibă responsabilitate
comună pentru managementul fondurilor publice disponibile icircn scopul
combaterii angajării incomplete sau a şomajului reglementării distribuirii
regionale a ocupării forţei de muncă sau promovării şi susţinerii ocupării
anumitor categorii de muncitori inclusiv regimurile de ocupare protejată
17 Organele competente din sistemul de administrare a muncii icircn condiţiile
prevăzute de legislaţia naţionala sau de practica naţională trebuie să participe la
elaborarea politicilor şi programelor de dezvoltare a resurselor umane
comprehensive şi coordonate inclusiv de orientare şi formare profesională
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
49
Cercetări icircn domeniul muncii
18 Pentru realizarea obiectivelor sale sociale sistemul de administrare a muncii
trebuie să efectueze cercetări această fiind una dintre funcţiile cele mai
importante şi să icircncurajeze cercetările altora
III Organizarea Sistemului Naţional de Administrare a Muncii
Coordonare
19 Ministerul muncii sau alte organe comparabile determinate prin legislaţia
naţională sau practica naţională trebuie să ia sau să iniţieze măsuri pentru a
asigura reprezentarea corespunzătoare a sistemului de administrare a muncii icircn
organele administrative şi consultative icircn care se efectuează colectarea
informaţiei examinarea opiniilor pregătirea şi luarea deciziilor şi elaborarea
măsurilor de implementare icircn conformitate cu politicile economice şi sociale
20
1 Fiecare din serviciile competente principale de administrare a muncii icircn
conformitate cu cele stipulate icircn paragrafele 5-18 trebuie să ofere
informaţie periodică sau rapoarte de activitate Ministerului muncii sau
altor organe comparabile menţionate icircn paragraful 19 cacirct şi
organizaţiilor de angajatori şi angajaţi
2 O asemenea informaţie şi rapoarte trebuie să fie de natură tehnică să
includă datele statistice corespunzătoare şi să indice problemele
icircntacircmpinate şi dacă este posibil rezultatele obţinute pentru a permite o
evaluare a tendinţelor actuale şi dezvoltările viitoare previzibile icircn
domeniile de interes major al sistemului de administrare a muncii
3 Sistemul de administrare a muncii trebuie să evalueze să publice şi să
disemineze asemenea informaţie privind problemele muncii de interes
general ce derivă din funcţionarea lui
4 Statele Membre icircn consultare cu Biroul Internaţional al Muncii trebuie
să promoveze determinarea modelelor convenabile de publicare a unor
asemenea informaţii icircn vederea icircmbunătăţirii comparabilităţii
internaţionale
21 Structurile sistemului naţional de administrare a muncii trebuie să fie
reexaminate constant icircn consultare cu organizaţiile cele mai reprezentative de
angajatori şi angajaţi
Resurse şi Personal
22
1 Măsurile corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru a asigura sistemul de
administrare a muncii cu resurse financiare necesare şi cu un număr
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
Curricula CIF-OIM ldquoInstituirea unui sistem efectiv şi modern al inspecţiei munciirdquo
50
adecvat de personal pregătit corespunzător pentru a promova
efectivitatea sistemului
2 Icircn acest sens este necesară luarea icircn consideraţie a
a importanţei funcţiilor care vor fi executate
b surselor materiale puse la dispoziţie personalului
c condiţiilor practice icircn care diferite funcţii trebuie exercitate
pentru a fi efective
23
1 Personalul sistemului de administrare a muncii trebuie să primească
formare iniţială şi ulterioară la nivelul necesar muncii lor trebuie să fie
permanent icircntreprinse măsuri pentru a asigura ca o asemenea formare să
fie disponibilă pe parcursul icircntregii cariere
2 Personalul serviciilor specializate trebuie să aibă pregătire specială
necesară pentru aceste servicii determinată de către organul
corespunzător
24 Ar fi convenabilă completarea programelor şi mijloacelor naţionale de formare
prevăzute icircn paragraful 23 cu cooperarea internaţională icircn formă de schimb de
experienţă şi informaţie şi de programe comune de formare iniţială şi
ulterioară icircn special la nivel regional
Organizare internă
25
1 Sistemul de administrare a muncii ar trebui icircn mod normal să cuprindă
unităţi administrative specializate pentru a se ocupa de fiecare dintre
programele majore managementul cărora le-a fost icircncredinţat prin
legislaţia naţională
2 De exemplu acestea pot fi unităţi destinate următoarelor domenii -
formularea standardelor legate de condiţiile de muncă şi condiţii de
angajare inspecţia muncii relaţii de muncă ocuparea forţei de muncă
planificarea forţei de muncă şi dezvoltarea resurselor umane afacerile
internaţionale ale muncii şi dacă este cazul securitatea socială
legislaţia privind salariul minim şi problemele legate de categoriile
speciale de angajaţi
Servicii teritoriale
26
1 Măsuri corespunzătoare trebuie icircntreprinse pentru organizarea şi
funcţionarea efectivă serviciilor teritoriale ale sistemului de administrare
a muncii
2 Icircn mod special aceste măsuri trebuie să
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone
1 Cadrul Sistemului de Administrare a Muncii
51
a Asigure că plasarea serviciilor teritoriale corespunde necesităţilor
diferitor zone consultacircnd icircn acest sens organizaţiile
reprezentative de angajatori şi angajaţi interesate
b Asigure serviciile teritoriale cu personal adecvat echipament şi
mijloace de transport pentru exercitare efectivă a funcţiilor sale
c Asigure ca serviciile teritoriale să aibă instrucţii suficiente şi
clare pentru a exclude posibilitatea de interpretare diferită a
legislaţiei icircn diferite zone