Modificările structurale de la nivelul șoldului dar mai ales modificările funcționale de la acest nivel prin prezența durerii, a contracturilor și/sau retracturilor musculare, constituie un factor de limitare a mobilității la nivelul șoldului.

Eliminarea durerii prin endoprotezare nu conduce implicit la recuperarea funcțională a mersului la acești pacienți.

Prezenţa durerii de la nivelul şoldului afectat a determinat formarea unor deprinderi şi a unui stereotip static şi dinamic greşit, prin deplasare reflexă a greutății corporale pe membrul inferior afectat producând suprasolicitări anormale la acest nivel; aceste stereotipuri eronate au condus la o afectare bilaterală a articulațiilor coxo-femurale. Astfel, după implantarea protezei, din dorința de a proteja implantul protetic pacienții au menținut în general acest stereotip favorizând și mai mult afectarea șoldului sănătos.

În cazul prezenței patologiei dureroase la nivelul articulației coxo-femurale am remarcat o deplasare reflexă a baricentrul spre partea opusă cu trecerea greutății pe membrul inferior sănătos pentru a diminua solicitarea mecanică de la acel nivel și implicit durerea.

Mersul acestor pacienți poate fi corectat doar prin intermediul programelor de kinetoterapie individualizate în funcție de restantul funcțional al fiecărui pacient prin recuperarea mobilității articulare, prin tonifierea grupelor musculare afectate și prin modificarea schemei de mișcare însușită anterior intervenției chirurgicale.

Concluzia finală a acestui studiu evidențiază faptul că evaluarea clinico-funcțională a pacientului cu endoproteză totală de șold și instituirea precoce a unor programe terapeutice care să cuprindă și exerciții efectuate cu ajutorul platformei stabilometrică, individualizate strict pe deficitul funcțional al pacientului vor conduce la o recuperare mult mai eficientă a mersului și stabilității posturale.