Lavinia Gușu, Master II

Modele, imagini, priveliști. Incursiuni în cultura europeană

modernă

Alexandru Duțu

Alexandru Duțu a fost un istoric român, cercetător al istoriei sud-estului european (îndeosebi

sec. XVI-XIX), al istoriei ideilor și mentalităților, specialist în literatură comparată și teolog

ortodox.

Volumul Modele, imagini, priveliști. Incursiuni în cultura europeană modernă, publicat la

editura Dacia în 1979, prezintă succesiv și stadial transformările culturale ce au avut loc în Europa

secolului al XIX-lea. În primă instanță, autorul aduce lămuriri în ceea ce privește noțiunea de

„model” și relația de complementaritate în care se află cu „imaginea”. Astfel, studiul comparat al

culturilor se bazează pe reconstituirea modelelor culturale din fiecare societate în parte. Modelul,

localizat istoric, ajută la conturarea imaginilor respectivei societăți; imaginile sunt, pe de o parte,

imagini ale trecutului (vizând atitudinea față de moștenirea culturală), iar pe de altă parte, ale

prezentului (vizând atitudinea față de lumea în care trăiește grupul). Modelul cultural este

reconstituirea schemei mentale a unei societăți, dar pentru ca o colectivitate să elaboreze un model

cultural, aceasta trebuie să aibă în primul rând conștiință de sine. În acest sens, autorul compară

societățile medievale cu cele moderne: societatea medievală are o conștiință „predominant

orientată spre universalitate”, iar societatea modernă are o conștiință „izvorâtă din elementele care

o particularizează”.

În funcție de imaginea despre sine se conturează și imaginea imaginea străinului, iar legăturile

culturale pot fi blocate sau favorizate de imaginea Celuilalt, „considerat prieten sau dușman,

întrucât acceptă sau contrazice aspirații proprii.”1 Imaginile nu sunt elemente izolate, ci sunt părți

din structura mentală (ex: studiul anumitor perioade culturale).

Analizând imaginile și modelele regăsite în literatură, istoricul precizează că o operă literară

trebuie analizată întotdeauna ținând seama de contextul cultural în care s-a născut, temele și

1 Alexandru Duțu, Modele, imagini, priveliști, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979, p. 20;

Lavinia Gușu, Master II

simbolurile recurente fiind prototipul activităților culturale, căci „în fiecare model cultural se află

implicată o viziune despre lume și umanitate, pusă în lumină de imagini”2.

Totodată, pentru descoperirea mentalităților, textele trebuie citite „cu alți ochi decât ai filologilor”,

punând accentul pe concepte și imagini.

În continuare, Duțu analizează mutația din secolul al XIX-lea, pornind de la delimitarea făcută de

oamenii vremii între literatura veche (de dinainte de începutul secolului 19) și literatura modernă,

delimitare pe care istoricii literaturii o fac fiind interesați doar de textologie și valoarea beletristică

a acestor opere (acolo unde nu putea fi depistat geniul creator, literatura era catalogată ca fiind

„veche”). Romantismul vine, așadar, cu noutatea interesului cultural, complex: „romantismul nu

s-a mai înfățișat ca un obișnuit curent literar, ci a luat proporțiile unei mișcări care a transformat

formele artistice și culturale.”3

Un exemplu de de analiză care nu reușește să surprindă un modelul cultural este, în opinia lui

Alexandru Duțu, încercarea lui George Călinescu de a prezenta toată istoria literaturii române,

„dela începuturi și până în prezent”; acesta explică operele „vechi” doar din prisma realizării lor

artistice, nereușind să pună accentul pe relația dintre literaură-gândire/model social-politică. La

polul opus se află Dimitrie Popovici care, în studiul său Romantismul românesc, trece în revistă

„marile inițiative culturale”, sesizând lupta dintre străin și local, tensiunea dintre tradiție și

inovație.

Trecând în revistă schimbările care au avut loc în societatea românească în această perioadă,

istoricul se oprește asupra câtorva, explicând importanța acestora în procesul de schimbare a

mentalului colectiv: un exemplu pertinent este apariția teatrului în limba națională care adună toate

clasele de orășeni, un teatru care depășește limitele elitelor, fiind pe înțelesul norodului. Inclusiv

evenimentele de anvergură în spațiul social-politic sunt influențate de literatură, care sugerează

lumi mai bune într-un viitor posibil (Revoluția de la 1848). Așadar, romantismul a fost o mișcare

eliberatoare, „contextul cultural și internațional având în fiecare caz un rol decisiv.”

Reorientarea fundamentală a valorilor a fost determinată de modelele romantice, „model localizat

în cultura medievală – privită însă ca un produl al imaginației în plină efervescență – cultul pentru

copii, descoperirea aspectelor dezordonate, nedominate de simetrie (...), iată doar câteva aspecte

2 Ibidem, p. 23; 3 Ibidem, p. 30;

Lavinia Gușu, Master II

ale unor noi orientări care își dezvăluie semnificația profundă atunci când este surprinsă

preschimbarea structurilor mentale.”4

Construirea statului modern a dominat eforturile făcute de societatea românească, concretizându-

se în progresele industrializării, transformările politice și culminând cu noile instituții culturale

înființate după Unirea Principatelor: Universitatea din Iași, Universitatea din București, Ateneul,

Academia ș.a. Totodată, formarea unor noi mentalități se datorează și societăților sau revistelor

(Familia, Junimea, Convorbiri literare), care au jucat un rol „cu adevărat național”.

Revenind la imaginea Celuilalt, Alexandru Duțu pune din nou accentul pe identificarea

„conceptelor-cheie” și a „imaginilor dominante” din cultura fiecărei societăți pentru a stabili care

este imaginea celuilalt. În opinia lui, călătorul obiectiv nu există, deoarece „fiecare dintre noi este

atașat de un centru al lumii la care se raportează tacit atunci când se compară”.5

Mergând mai departe către imaginea omului exemplar, autorul identifică două modele care s-

au conturat în Occidentul medieval: sfântul și cavalerul, primul devenind, sub influența scolasticii,

înțeleptul. Cele două tipare, corespund de-a lungul vremurilor, uner departajări sociale: sat-oraș,

primul rămânând fidel prototipurilor, iar cel din urmă acordând pe rând prioritate fiecărui model

propus. Luând alte înfățișări de-a lungul veacurilor, „îi putem recunoaște pentru că trăsăturile

dominante persistă, până azi, când îl putem identifica pe unul sub chipul omului de știință, iar pe

celălalt în omul care face dreptate, chiar în pofida autorităților”.6

În continuarea lucrării sale, Alexandru Duțu face o sinteză a imaginilor „descoperite” în cărți și

orașe, abordând teme precum diverse, de la importanța limbii populare până la modelele din

„Europa absolutistă”.

Lucrare eclectică, Modele, imagini și priveliști ne deschide o cale către înțelegerea devenirii

noastre din punct de vedere cultural, explicând interdisciplinaritatea care stă la baza formării unor

modele culturale, facilitând în acest fel o mai bună înțelegere a istoriei naționale.

4 Alexandru Duțu, Modele, imagini, priveliști, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979, p. 54; 5 Ibidem, p. 69; 6 Ibidem, p. 105;