1

MODELE DE ACTE DEPUSE DE AVOCAŢI ÎN INSTANŢE

2

SUMAR

CAUZE CIVILE

HOTĂRÂRI ALE PLENULUI CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

PRIVIND APLICAREA NORMELOR CODULUI DE PROCEDURĂ CIVILĂ LA JUDECAREA PRICINILOR ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ NR.24 DIN 12.12.2005 ...................13 CU PRIVIRE LA APLICAREA LEGISLAŢIEI PROCESUALE CIVILE LA ÎNTOCMIREA HOTĂRÂRII ŞI ÎNCHEIERII JUDECĂTOREŞTI NR.2 DIN 07.07.2008................................................................................................................................23 CU PRIVIRE LA EXAMINAREA PRICINILOR CIVILE ÎN ORDINE DE APEL NR.15 DIN 03.10.2005 ...........................................................................................................32 CU PRIVIRE LA PRACTICA APLICĂRII DE CĂTRE INSTANŢELE JUDECĂTOREŞTI A LEGISLAŢIEI PROCESUALE CIVILE LA ÎNTOCMIREA ACTELOR JUDECĂTOREŞTI DE DISPOZIŢIE ÎN CADRUL EXAMINĂRII PRICINILOR CIVILE ŞI ECONOMICE ÎN ORDINE DE APEL ŞI DE RECURS NR.3 DIN 07.07.2008 ..............................................................................................................42 CU PRIVIRE LA PRACTICA APLICĂRII LEGISLAŢIEI PROCEDURALE LA EXAMINAREA CAUZELOR CIVILE ÎN RECURS NR.3 DIN 27.03.2006 ..................46 CU PRIVIRE LA EXAMINAREA CAUZELOR PRIVIND ACCESUL LA INFORMAŢIILE OFICIALE NR.1 DIN 02.04.2007 .......................................................61 PRIVIND PRACTICA JUDICIARĂ CU PRIVIRE LA CONSTATAREA FAPTELOR CARE AU VALOARE JURIDICĂ ŞI DECLARAREA PERSOANEI DISPĂRUTĂ FĂRĂ URMĂ SAU DECEDATĂ NR.4 DIN 07.07.2008...............................77 CU PRIVIRE LA APLICAREA DE CĂTRE INSTANŢELE DE JUDECATĂ A LEGISLAŢIEI CE REGLEMENTEAZĂ REPARAREA PREJUDICIULUI MORAL NR.9 DIN 09.10.2006 ..............................................................................................................86 CU PRIVIRE LA PRACTICA APLICĂRII DE CĂTRE INSTANŢELE JUDECĂTOREŞTI A LEGISLAŢIEI DESPRE ÎNCASAREA CHELTUIELILOR DE JUDECATĂ ÎN CAUZELE CIVILE NR.25 DIN 28.06.2004..........................................92 CU PRIVIRE LA UNELE CHESTIUNI CE VIZEAZĂ PROCEDURA DE ELIBERARE A ORDONANŢELOR JUDECĂTOREŞTI NR.18 DIN 31.05.2004.............101 NOTĂ INFORMATIVĂ PRIVIND TEMEIURILE CE DUC LA RESTITUIREA DE CĂTRE INSTANŢA DE RECURS A PRICINILOR SPRE REJUDECARE ..................106

3

PROCEDURA CONTENCIOASĂ

CERERI DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ (ACŢIUNI)

BRAŞOVEANU DUMITRU. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ A LUI Ş.Ş. ŞI A OFICIULUI CADASTRAL TERITORIAL .................................................130 BRAŞOVEANU DUMITRU. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ A CONSILIULUI SĂTESC .............................................................................................................133 BRAŞOVEANU DUMITRU. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ A CONSILIULUI SĂTESC (2) ........................................................................................................136 DOLGHIERU VASILE. CERERE CU PRIVIRE LA MĂRIREA CUANTUMULUI PRETENŢIILOR DIN ACŢIUNE ............................................................138 DOLGHIERU VASILE. CERERE DE RECURS ASUPRA DECIZIEI CURŢII DE APEL ECONOMICE...........................................................................................139 DOLGHIERU VASILE. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ CU PRIVIRE LA ÎNCASAREA DATORIILOR FORMATE ÎN BAZA CONTRACTULUI ......................143 DOLGHIERU VASILE. OBIECŢII ASUPRA RAPORTULUI DE EXPERTIZĂ ..............145 DOLGHIERU VASILE. REFERINŢĂ LA CEREREA DE APEL PRIVIND ATACAREA HOTĂRÂRII JUDECĂTORIEI ECONOMICE DE CIRCUMSCRIPŢIE CHIŞINĂU ..............................................................................................................................147 DOLGHIERU VASILE. REFERINŢĂ ASUPRA CERERII DE RECURS .........................150 DOLGHIERU VASILE. REFERINŢĂ ASUPRA CERERII DE REVIZUIRE DEPUSE ÎMPOTRIVA DECIZIEI CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE ................................152 DOLGHIERU VASILE. REFERINŢĂ ASUPRA CERERII RECONVENŢIONALE CU PRIVIRE LA DECLARAREA NULĂ A PCT. 5.4, 5.6, 10.5 ..........................................154 CLIMA IGOR. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ PRIVIND ÎNCASAREA DATORIEI .......................................................................................................157 CLIMA IGOR. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ PRIVIND ÎNCASAREA DATORIEI (2) .........................................................................................................................159 CLIMA IGOR. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ PRIVIND ÎNCASAREA VENITULUI RATAT ..............................................................................................................161 CLIMA IGOR. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ PRIVIND ÎNCASAREA PENALITĂŢII .........................................................................................................................164

4

CLIMA IGOR. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ PRIVIND REZOLVIREA CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPĂRARE ..............................................................168 CLIMA IGOR. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ PRIVIND RECUNOAŞTEREA NULITĂŢII CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPĂRARE (2) .............................................................................................................................171 PALII OLEG. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ PENTRU REPARAREA PREJUDICIULUI CAUZAT PRIN VĂTĂMAREA INTEGRITĂŢII CORPORALE ŞI DECESUL LUI C.W................................................................................................................173 PALII OLEG. CERERE PENTRU COMPLETAREA TEMEIULUI ACŢIUNI..................176 SPĂLATU VEACESLAV. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ PRIVIND ÎNCASAREA PREJUDICIULUI MATERIAL PRODUS ÎN URMA ACCIDENTULUI RUTIER ...................................................................................................................................179 SPĂLATU VEACESLAV. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ PRIVIND PARTAJUL AVERII COMUNE .............................................................................................181 SPĂLATU VEACESLAV. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ PENTRU DESFACEREA CĂSĂTORIEI ...............................................................................................183 SPĂLATU VEACESLAV. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ PRIVIND ÎNCASAREA DATORIEI .......................................................................................................184 ROMAN ANATOLIE. CERERE CU PRIVIRE LA ADOPTAREA ACŢIUNILOR DE ASIGURARE A ACŢIUNII CIVILE ................................................................................186 BARBĂNEAGRĂ ALEXEI. CERERE PRIVIND ÎNCETAREA PROCESULUI ÎN PRICINA CIVILĂ ...................................................................................................................188 PALII OLEG. CERERE PRIVIND APARTENENTA DOCUMENTELOR CONSTATATOARE DE DREPTURI ....................................................................................192

APELURI

PALII OLEG. CERERE DE APEL ASUPRA HOTĂRÂRII JUDECĂTORIEI ANENII-NOI............................................................................................................................194 SPĂLATU VEACESLAV. CERERE DE APEL ÎMPOTRIVA HOTĂRÂRII JUDECĂTORIEI BUIUCANI MUN.CHIŞINĂU NR.2-14/10 DIN 10.04.2010....................196

ALTE CERERI

PALII OLEG. CERERE PENTRU ANEXAREA ÎNSCRISURILOR LA MATERIALELE CAUZEI .....................................................................................................198 BARBĂNEAGRĂ ALEXEI. CERERE PRIVIND EFECTUAREA EXPERTIZEI PSIHIATRICE .........................................................................................................................199

5

SPĂLATU VEACESLAV. CERERE DE STRĂMUTARE A PRICINII SPRE JUDECARE CU RESPECTAREA NORMELOR DE COMPETENŢĂ EXCEPŢIONALĂ....................................................................................................................201

CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

HOTĂRÂREA PLENULUI CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA CU PRIVIRE LA PRACTICA APLICĂRII DE CĂTRE INSTANŢELE DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV A UNOR PREVEDERI ALE LEGII CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV NR.10 DIN 30.10.2009........................................203

CERERI PREALABILE

NICOARĂ VASILE. CERERE PREALABILĂ ÎMPOTRIVA ÎNTREPRINDERII DE STAT CENTRUL RESURSELOR INFORMAŢIONALE DE STAT „REGISTRU” ŞI A DIRECŢIEI DE DOCUMENTARE A POPULAŢIEI.........................................................219

CERERI

BRAŞOVEANU DUMITRU. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ A COMISIEI ELECTORALE CENTRALE ...............................................................................221 CLIMA IGOR. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ PRIVIND RECUNOAŞTEREA NULITĂŢII ACTULUI ADMINISTRATIV .......................................226 CLIMA IGOR. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ PRIVIND REVOCAREA ACTULUI ADMINISTRATIV (2) .........................................................................................229 CLIMA IGOR. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ PRIVIND RECUNOAŞTEREA NULITĂŢII ACTULUI ADMINISTRATIV (3) .................................232 NICOARĂ VASILE. CERERE DE CHEMARE ÎN INSTANŢA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV PRIVIND ANULAREA ACTULUI ADMINISTRATIV ŞI ÎNCASAREA PREJUDICIULUI CAUZAT ..........................................................................235 BARBĂNEAGRĂ ALEXEI. PLÂNGERE ÎN PRIVINŢA SOLICITANTULUI DE AZIL (ÎN ORDINEA ART. 313 COD DE PROCEDURĂ PENALĂ) ................................ 242 BARBĂNEAGRĂ ALEXEI. CERERE PRIVIND AMÂNAREA PROCESULUI ÎN PRIVINŢA SOLICITANTULUI DE AZIL ÎN CONFORMITATE CU ART.208 DIN CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ ................................................................................244 PALII OLEG. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ PENTRU ANULAREA DECIZIEI DIRECŢIEI REFUGIAŢI ŞI ACORDAREA STATUTULUI DE REFUGIAT ..........................................................................................................................245 BARBĂNEAGRĂ ALEXEI. CERERE PRIVIND CONTESTAREA ACTULUI ADMINISTRATIV ...............................................................................................................249

6

BARBĂNEAGRĂ ALEXEI. CERERE PRIVIND RESPINGEREA DEMERSULUI PRIVIND APLICAREA MĂSURII PREVENTIVE SUB FORMĂ DE AREST PREVENTIV A SOLICITANTULUI DE AZIL ..................................................................253 PALII OLEG. RECURS ASUPRA HOTĂRÂRII CURŢII DE APEL CHIŞINĂU DIN _ PRIN CARE A FOST RESPINSĂ ACŢIUNEA PENTRU ANULAREA DECIZIEI NR.____A DIRECŢIEI PRINCIPALE PENTRU REFUGIAŢI ..........................................255 BARBĂNEAGRĂ ALEXEI. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ PENTRU ANULAREA ACTULUI ADMINISTRATIV DE REFUZ ÎN PRIMIREA DOCUMENTELOR PENTRU NATURALIZARE A BENEFICIARULUI DE PROTECŢIE UMANITARĂ ................................................................................................257

RECURSURI

BRAŞOVEANU DUMITRU. RECURS AL MIŞCĂRII SOCIAL-POLITICE „ACŢIUNEA EUROPEANĂ” ................................................................................................259 PĂDURARU ION. CERERE DE RECURS ASUPRA ÎNCHEIERII CURŢII DE APEL CHIŞINĂU DIN ___ PRIVIND SCOATEREA DE PE ROL A CERERII DE CHEMARE ÎN INSTANŢA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV...................................264 CONSTANTINOV ANA. RECURS ÎMPOTRIVA DECIZIEI CURŢII DE APEL CHIŞINĂU DIN 18 MARTIE 2010 .......................................................................................268

PLEDOARII

BARBĂNEAGRĂ ALEXEI. ALOCUŢIUNEA AVOCATULUI ÎN CAUZA M.V.A. ÎMPOTRIVA CONSILIULUI DE ADMINISTRARE AL AGENŢIEI NAŢIONALE PENTRU REGLEMENTARE ÎN ENERGETICĂ (ANRE) ..................................................272 BRASOVEANU DUMITRU. PLEDOARIA AVOCATULUI ÎN CAUZA MIŞCAREA SOCIAL-POLITICĂ „ACŢIUNEA EUROPEANĂ” ÎMPOTRIVA COMISIEI ELECTORALE CENTRALE................................................................................277 BARBĂNEAGRĂ ALEXEI. TEZE CU PRIVIRE LA CEREREA DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ A LUI H.M. PRIVIND CONTESTAREA ACTULUI ADMINISTRATIV .................................................................................................................283

PROCEDURA SPECIALĂ BRAŞOVEANU DUMITRU. CERERE PRIVIND STABILIREA FAPTULUI DE RUDENIE ...............................................................................................................................288

7

CAUZE PENALE

HOTĂRÂRI ALE PLENULUI CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE A REPUBLICII

MOLDOVA

PRIVIND SENTINŢA JUDECĂTOREASCĂ NR.5 DIN 19.06.2006 ...................................292 CU PRIVIRE LA PRACTICA ASIGURĂRII CONTROLULUI JUDECĂTORESC DE CĂTRE JUDECĂTORUL DE INSTRUCŢIE ÎN PROCESUL URMĂRIRII PENALE NR.7 DIN 04.07.2005 .............................................................................................................303 CU PRIVIRE LA PRACTICA JUDECĂRII CAUZELOR PENALE ÎN ORDINE DE APEL NR.22 DIN 12.12.2005 ................................................................................................314 CU PRIVIRE LA JUDECAREA RECURSULUI ORDINAR ÎN CAUZA PENALĂ NR.9 DIN 30.10.2009 .............................................................................................................326 PRIVIND APLICAREA ÎN PRACTICA JUDICIARĂ DE CĂTRE INSTANŢELE JUDECĂTOREŞTI A UNOR PREVEDERI ALE CONVENŢIEI PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ŞI A LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE NR.17 DIN 19.06.2000 ...........................................................................................................341 CU PRIVIRE LA UNELE CHESTIUNI CE ŢIN DE APLICAREA DE CĂTRE INSTANŢELE JUDECĂTOREŞTI A PREVEDERILOR ARTICOLULUI 3 DIN CONVENŢIA EUROPEANĂ PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ŞI A LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE NR.8 DIN 30.10.2009 ..........................................344 NOTĂ INFORMATIVĂ CU PRIVIRE LA HOTĂRÂRILE PRONUNŢATE DE CEDO CONTRA MOLDOVEI LA SFÎRŞITUL ANULUI 2009 - ANUL 2010 PE MARGINEA DOSARELOR ECONOMICE ..........................................................................357 CU PRIVIRE LA PRACTICA APLICĂRII DE CĂTRE INSTANŢELE JUDECĂTOREŞTI A UNOR PREVEDERI ALE CONSTITUŢIEI REPUBLICII MOLDOVA NR.2 DIN 30.01.1996.........................................................................................366

CERERI

CONSTANTINOV ANA. CERERE DE LIBERARE DE RĂSPUNDERE PENALĂ POTRIVIT PREVEDERILOR ART.217 ALIN.(5) CP RM.................................................... 371 SPĂLATU VEACESLAV. CERERE PRIVIND ÎNLOCUIREA MĂSURII PREVENTIVE ........................................................................................................................373

8

RECURSURI

MĂRGINEANU IURIE. RECRS ASUPRA SENTINŢEI DIN 16.06.2006 PRONUNŢATE DE JUDECĂTORIA STRĂŞENI ŞI ASUPRA DECIZIEI CURŢII DE APEL CHIŞINĂU DIN 5.10.2006 ...................................................................................374 NICOARĂ VASILE. RECURS ASUPRA ÎNCHEIERII JUDECĂTORIEI DIN 29.08.2008 PRIVIND APLICAREA MĂSURII PREVENTIVE SUB FORMĂ DE AREST PE UN TERMEN DE 10 ZILE ÎN PRIVINŢA LUI M.D. ŞI ASUPRA ÎNCHEIERII PRIN CARE A FOST RESPINS DEMERSUL PRIVIND ELIBERAREA PERSOANEI ÎN LEGĂTURĂ CU EXPIRAREA TERMENULUI DE REŢINERE ............379 SPĂLATU VEACESLAV. RECURS ÎMPOTRIVA DECIZIEI CURŢII DE APEL DIN 27.02.2010 ÎN DOSARUL PENAL NR.1A-11/2010 ..........................................................384

RECURSURI ÎN ANULARE

MUNTEANAU PETRU. RECURS ÎN ANULARE ...................................................................386 ULIANOVSCHI GHEORGHE. RECURS ÎN ANULARE (ÎN BAZA ART.452 ŞI ART.453 ALIN.2 CPP RM) ÎMPOTRIVA ÎNCHEIERII JUDECĂTORULUI DE INSTRUCŢIE AL JUDECĂTORIEI SECT.CENTRU, MUN.CHIŞINĂU DIN 24 MARTIE 2008 ÎN CAUZA PENALĂ DE ÎNVINUIRE A LUI K.M. ÎN BAZA ART.46, 217/1 ALIN.(4) LIT.B) ŞI D) CP RM....................................................................... 391 ULIANOVSCHI GHEORGHE. RECURS ÎN ANULARE ÎN ORDINEA PREVĂZUTĂ DE ART.425 CPP ......................................................................................................................395 ULIANOVSCHI GHEORGHE. RECURS ÎN ANULARE ÎN ORDINEA PREVĂZUTĂ DE ART.452 CPP RM (1) ..............................................................................399 ULIANOVSCHI GHEORGHE. RECURS ÎN ANULARE ÎN ORDINEA PREVĂZUTĂ DE ART.452 CPP RM (2) ..............................................................................404

ALTE CERERI BARBĂNEAGRĂ ALEXEI. REFERINŢĂ LA APELUL DECLARAT DE PROCUROR ÎMPOTRIVA SENTINŢEI JUDECĂTORIEI DIN 19.03.2010 ÎN PRIVINŢA LUI C.M.I. ............................................................................................................409 NICOARĂ VASILE. CERERE FORMULATĂ ÎN BAZA ART.345 ALIN.(4), P.3; 350; 332 ALIN.(1); 275 P.9); 274 ALIN.(2); 28 CPP PRIVIND ÎNCETAREA PROCESULUI PENAL ...........................................................................................................437 NICOARĂ VASILE. DEMERS PRIVIND RIDICAREA EXCEPŢIEI DE NECONSTITUŢIONALITATE ..............................................................................................441

9

BARBĂNEAGRĂ ALEXEI. REFERINŢĂ ASUPRA CERERII DE APEL ÎNAINTATE DE PROCUROR ÎMPOTRIVA SENTINŢEI JUDECĂTORIEI CENTRU, MUN. CHIŞINĂU DIN 28.01.200 ..............................................................................443

PLEDOARII

ALEXEI BARBĂNEAGRĂ. INDEPENDENŢA JUSTIŢIEI, TRIUMFUL ADEVĂRULUI ŞI AL LEGII ÎN CAUZE ADMINISTRATIVE...........................................447 ALEXEI BARBĂNEAGRĂ. PLEDOARIA AVOCATULUI ÎN CAUZA PENALĂ DE ÎNVINUIRE A LUI C.M.I. ÎN SĂVÂRŞIREA INFRACŢIUNILOR PREVĂZUTE DE ART.327 ALIN.(2) LIT. C), 328 ALIN.(3) LIT A),D), 332 ALIN.(1) CP ......................456 NICOARĂ VASILE. PLEDOARIE ÎN CADRUL DOSARULUI PENAL PRIVIND ÎNVINUIREA LUI A.V. ÎN COMITEREA INFRACŢIUNII PREVĂZUTE DE ART.264 ALIN.(3) LIT.A) CP ...............................................................................................493 URSU NICOLAE. TEZE PENTRU DEZBATERI JUDICIARE ÎN CAUZA PENALĂ V.Ş. ŞI ALŢII ..........................................................................................................................500 BARBĂNEAGRĂ ALEXEI. TEZE DIN PLEDOARIA SUSŢINUTĂ ÎN INSTANŢA DE JUDECATĂ ÎN CAUZA PENALĂ DE ÎNVINUIRE A M.I. ÎN SĂVÂRŞIREA INFRACŢIUNILOR PREVĂZUTE DE ART.328 ALIN.(1), 332 ALIN.(1) ŞI ART.329 CP RM .....................................................................................................................508

CAUZE ADMINISTRATIVE

HOTĂRÂRI ALE PLENULUI CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE A REPUBLICII

MOLDOVA

CU PRIVIRE LA APLICAREA SANCŢIUNILOR ADMINISTRATIVE DE CĂTRE INSTANŢELE JUDECĂTOREŞTI NR.22 DIN 10.07.1997 ..................................................521 CU PRIVIRE LA PRACTICA APLICĂRII LEGISLAŢIEI PENALE ŞI DMINISTRATIVE PRIVIND PROTECŢIA CONSUMATORILOR NR.23 DIN 10.07.1997................................................................................................................................526 DESPRE PRACTICA JUDICIARĂ ÎN CAUZELE PRIVIND CONTRABANDA ŞI CONTRAVENŢIILE ADMINISTRATIVE VAMALE NR.19 DIN 10.07.1997 ...................531 CU PRIVIRE LA PRACTICA APLICĂRII UNOR PREVEDERI ALE ARTICOLULUI 162 DIN CODUL CU PRIVIRE LA CONTRAVENŢIILE ADMINISTRATIVE REFERITOR LA RĂSPUNDEREA PENTRU DESFĂŞURAREA ILEGALĂ A ACTIVITĂŢII DE ÎNTREPRINZĂTOR NR.5 DIN 15.02.1999 ...............................................................................................................................539

10

CERERI

MANCEVSCHI OLEG. CONTESTAŢIE ÎMPOTRIVA PROCESULUI-VERBAL CU PRIVIRE LA CONTRAVENŢIE .....................................................................................543 MANCEVSCHI OLEG. CONTESTAŢIA ÎMPOTRIVA DECIZIEI CU PRIVIRE LA CONTRAVENŢIE ..................................................................................................................545 ULIANOVSCHI GHEORGHE. PLÂNGERE ÎN ORDINEA PREVĂZUTĂ DE ART.281 CCA..........................................................................................................................546

RECURSURI

MANCEVSCHI OLEG. RECURS ÎN CAUZĂ CONTRAVENŢIONALĂ (NR.4D-2623/10) ....................................................................................................................549 MANCEVSCHI OLEG. RECURS ÎN CAUZA CONTRAVENŢIONALĂ (NR.4P-46/09) .........................................................................................................................551 SPĂLATU VEACESLAV. RECURS ÎMPOTRIVA HOTĂRÂRII NR.4C-201/09 DIN 10.11.2009 ..............................................................................................552

SESIZĂRI ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

SESIZARE PRIVIND CONSTITUŢIONALITATEA UNEI SINTAGME DIN ALIN.(6) ART.63 DIN CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ, LA DEMERSUL JUDECĂTORIEI SECT. BOTANICA, MUN. CHIŞINĂU ÎN LEGĂTURĂ CU SOLUŢIONAREA PLÂNGERII DEPUSE ÎN ORDINEA ART.313 DIN CPP ÎN CAUZA LUI Ţ.S..............................555

MODELE DE CERERI DE ADRESARE LA CEDO

NAGACEVSCHI VITALIE. CERERE PREZENTATĂ ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 34 AL CONVENŢIEI EUROPENE PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ŞI A LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE ŞI CU ARTICOLELE 45 ŞI 47 ALE REGULAMENTULUI CEDO (1) .........................................561 NAGACEVSCHI VITALIE. CERERE ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 34 DIN CONVENŢIA EUROPEANĂ PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ŞI A LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE AMENDATĂ DE PROTOCOLUL 11 (1) ..........570 NAGACEVSCHI VITALIE. CERERE PREZENTATĂ ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 34 AL CONVENŢIEI EUROPENE PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ŞI A LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE ŞI CU ARTICOLELE 45 ŞI 47 ALE REGULAMENTULUI CEDO (2) .........................................578 NAGACEVSCHI VITALIE. CERERE ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 34 DIN CONVENŢIA EUROPEANĂ PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ŞI A LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE AMENDATĂ DE PROTOCOLUL 11 (2) ...........586

11

NAGACEVSCHI VITALIE. CERERE ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 34 DIN CONVENŢIA EUROPEANĂ PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ŞI A LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE AMENDATĂ DE PROTOCOLUL 11 (3) ..........595 NAGACEVSCHI VITALIE. CERERE PREZENTATĂ ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 34 AL CONVENŢIEI EUROPENE PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ŞI A LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE ŞI CU ARTICOLELE 45 ŞI 47 ALE REGULAMENTULUI CEDO (3) .......................................... 606 NAGACEVSCHI VITALIE. CERERE ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 34 DIN CONVENŢIA EUROPEANĂ PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ŞI A LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE AMENDATĂ DE PROTOCOLUL 11 (4) ........... 612 NAGACEVSCHI VITALIE. CERERE PREZENTATĂ ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 34 AL CONVENŢIEI EUROPENE PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ŞI A LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE ŞI CU ARTICOLELE 45 ŞI 47 ALE REGULAMENTULUI CEDO (4) .......................................... 616 BARBĂNEAGRĂ ALEXEI. CERERE PREZENTATĂ ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 34 AL CONVENŢIEI EUROPENE PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ŞI A LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE ŞI CU ARTICOLELE 45 ŞI 47 ALE REGULAMENTULUI CEDO (5) .........................................623

12

HOTĂRÂRI ALE PLENULUI CURŢII SUPREME

DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

13

HOTĂRÂREA PLENULUI CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE

A REPUBLICII MOLDOVA

Privind aplicarea normelor codului de procedură civilă la judecarea pricinilor în primă instanţă nr.24

din 12.12.2005

Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, 2006, nr.8, pag.9

modificată de: Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr.10 din

22.12.2008 În scopul asigurării aplicării corecte şi unitare a normelor Codului de procedură civilă la

judecarea pricinilor în prima instanţă de către instanţele de judecată, Plenul Curţii Supreme de Justiţie, în temeiul art.2 lit.e) şi art.16 lit.c) din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, HOTĂRĂŞTE:

1. Se explică instanţelor de judecată că art.6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale garantează dreptul oricărei persoane la judecarea în mod echitabil a cauzei, în mod public, într-un termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţii lor sale cu caracter civil.

2. Se atrage atenţia că normele procedurale ce vizează modalitatea desfăşurării dezbaterilor judiciare în primă instanţă sunt aplicabile atât instanţelor de judecată de drept comun, cât şi instanţelor de judecată specializate, cu excepţiile prevăzute de lege.

Instanţele de judecată urmează a lua în consideraţie faptul că dispoziţiile privitoare la dezbaterile judiciare nu sunt aplicabile litigiilor care se examinează în ordinea procedurii în ordonanţă (simplificată) reglementată în capitolul XXXV din Codul de procedură civilă.

Pricinile în procedură specială se examinează potrivit regulilor generale, cu excepţiile şi completările stabilite în capitolele XXII-XXXIV din Cod şi alte legi.

Acţiunile civile, inclusiv cele date în competenţa instanţelor economice se judecă în primă instanţă conform procedurii generale (contencioase), stabilite prin Codul de procedură civilă.

3. Pricinile civile se judecă în primă instanţă în termen rezonabil. Criteriile de determinare a termenului rezonabil sunt prevăzute în art.192 din Cod.

Instanţele judiciare vor avea în vedere că în mod prioritar şi de urgenţă se judecă categoriile de pricini indicate în art.192 alin.(2) din Cod şi alte legi.

4. Având în vedere faptul că comportamentul părţilor influenţează asupra termenului de soluţionare a litigiului, instanţa de judecată va întreprinde toate măsurile ca părţile să îndeplinească cu exactitate actele de procedură, să nu facă uz de manevre dilatorii şi să folosească posibilităţile oferite de dreptul procesual pentru a reduce procedura de soluţionare a cauzei. Dacă părţile tergiversează cu rea-credinţă procesul, instanţa de judecată este în drept să împiedice un asemenea comportament şi să aplice sancţiunile prevăzute de lege faţă de vinovaţi, iar la cererea părţii interesate să soluţioneze problema reparaţiei prejudiciului cauzat prin tergiversare.

14

Acţiunile cu rea-credinţă ale părţilor la examinarea procesului urmează a fi determinate conform prevederilor art.61 CPC.

[Pct.4 modificat prin Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr.10 din 22.12.2008]

5. Examinarea pricinii în lipsa participanţilor, care nu au fost înştiinţaţi despre data,

locul şi ora şedinţei de judecată, reprezintă o încălcare a normelor procedurale şi constituie temei pentru casarea hotărârii judiciare (art.386, 400 din Cod).

De aceea, la începerea dezbaterilor judiciare, instanţele de judecată trebuie să stabilească dacă participanţii care nu s-au prezentat în şedinţă, au fost înştiinţaţi legal potrivit dispoziţiilor art.102-106 din Cod şi dacă acest termen a fost suficient pentru ca ei să se prezinte în instanţă. În caz contrar judecarea pricinii urmează a fi amânată.

Potrivit art.105 alin.(5) din Cod, participanţii la proces se vor considera legal citaţi doar atunci când citaţia Ie-a fost înmânată personal contra semnătură pe cotor sau avizul poştal cu privire la primirea citaţiei.

Prin telegramă sau prin alte mijloace vor fi citaţi participanţii la proces, martorii, experţii, specialiştii, interpreţii în pricinile de urgenţă stipulate în art.192 alin.(2) din Cod.

Se explică instanţelor de judecată că citarea publică a pârâtului se admite doar în condiţiile art.108 din Cod.

Participantul la proces se va considera legal citat şi în cazul când personal sau prin reprezentant a fost înştiinţat în şedinţă judiciară, contra semnătură, referitor la data şedinţei judiciare viitoare.

Termenul de care au luat cunoştinţă părţile sau pentru care au primit citaţii nu poate fi schimbat decât din motive temeinice şi cu citarea părţilor, problema dată fiind soluţionată de completul de judecată.

Drept temei pentru amânarea examinării pricinii va servi şi cazul când termenul pentru care au fost înştiinţaţi participanţii la proces nu a fost de ajuns pentru ca ultimii să se pregătească pentru dezbaterile judiciare sau să se prezinte în şedinţa de judecată.

6. Potrivit art.6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi art.23 din Cod se garantează fiecărei persoane dreptul la examinarea cauzei sale în mod public, precizându-se faptul că publicitatea dezbaterilor judiciare este regula, iar confidenţialitatea - excepţia. În consecinţă, în şedinţă închisă trebuie examinate pricinile specificate în art.23 alin.(2) din Cod şi în alte legi. În orice caz, hotărârea se pronunţă public.

Examinarea pricinii în şedinţă închisă se va dispune prin încheiere motivată, care separat nu poate fi supusă niciunei căi de atac, însă poate fi atacată odată cu fondul cauzei.

7. La soluţionarea problemei privind admiterea reprezentanţilor mijloacelor de informare în masă în şedinţa de judecată, preşedintele şedinţei va ţine cont de prevederile art.18 alin.(2) din Cod şi va putea admite înregistrarea audio-video, fotografierea, utilizarea altor mijloace tehnice numai la deschiderea şedinţei şi la pronunţarea hotărârii. Concomitent, instanţa de judecată va ţine cont de opinia participanţilor la proces şi de prevederile art.14 din Legea nr.514 din 06.07.1995 privind organizarea judecătorească.

Se explică că admiterea organelor de informare în masă la şedinţa de judecată se examinează de către preşedintele şedinţei la prezentarea documentelor ce confirmă dreptul reprezentantului presei de a efectua înregistrarea sau filmarea procesului.

[Pct.7 modificat prin Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr.10 din 22.12.2008]

8. La deschiderea şedinţei, preşedintele anunţă în ce limbă se va desfăşura procesul. La

stabilirea limbii de procedură, se va ţine cont de prevederile art.118 din Constituţia Republicii

15

Moldova, art.24 din CPC şi de explicaţiile Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.12 din 09 aprilie 1999.

9. După deschiderea şedinţei judiciare, grefierul raportează preşedintelui şedinţei prezenţa persoanelor citate, motivul neprezentării celor absenţi.

La stabilirea identităţii persoanelor prezente preşedintele şedinţei urmează să verifice numele, prenumele şi patronimicul; anul, luna, ziua şi locul naşterii, cetăţenia; domiciliul. Categoriile actelor de identitate sunt reglementate în art.1 din Legea nr.273-XIII din 09 noiembrie 1994 privind actele de identitate din sistemul naţional de paşapoarte.

La fel, urmează a fi stabilite şi ocupaţia, situaţia familială, datele despre existenţa la întreţinere a altor persoane; studiile; datele despre invaliditate, dacă posedă limba în care se desfăşoară procesul.

Preşedintele şedinţei, pe lângă datele privitoare la identitate, poate stabili şi alte circumstanţe, care au legătură cu soluţionarea justă a litigiului (de exemplu, starea materială, salariul în pricinile privind repararea prejudiciului ş.a.); în cazul persoanei juridice se vor stabili împuternicirile conducătorului acesteia, sau, după caz, ale reprezentantului (art.75 din Cod), precum şi dacă nu există circumstanţe care exclud dreptul acestora de a participa la proces (art.76 din Cod); în cazul participării expertului - date cu privire la studii, funcţia deţinută, vechimea în muncă, volumul investigaţiilor, legătura dintre acesta şi părţi; martorului - gradul de rudenie.

Consemnarea datelor enunţate, cu excepţia numelui, prenumelui, patronimicului, nu este necesară după amânarea şedinţelor şi în cazul când nu este schimbată componenţa instanţei de judecată şi a participanţilor la proces.

În cazul în care în şedinţa de judecată partea îşi apără interesele prin reprezentant, instanţa de judecată urmează a verifica dacă împuternicirile reprezentantului sunt formulate în conformitate cu art.252 Cod Civil şi art.80 CPC.

Instanţele de judecată vor avea în vedere că împuternicirile pentru exercitarea actelor procedurale prevăzute în art.81 CPC trebuie menţionate expres, sub sancţiunea nulităţii, în procura eliberată şi legalizată în modul stabilit de lege.

Totodată, instanţele de judecată trebuie să verifice dacă nu sunt cazuri vizând încetarea valabilităţii procurii conţinute în art.255, 1052 Cod Civil.

10. În conformitate cu art.18 din Legea privind organizarea judecătorească completul de judecată se constituie de către preşedintele (vicepreşedintele) instanţei.

La anunţarea completului de judecată sau explicarea dreptului de a face propuneri de recuzare şi de abţinere de la judecată, urmează a fi verificată chestiunea inadmisibilităţii participării judecătorului la judecarea litigiului prin prisma incompatibilităţii, recuzării şi a abţinerii, aspecte învederate la art.49-50 din Codul de procedură civilă.

Se atenţionează instanţele de judecată că este inadmisibil să judece pricina repetat judecătorul care s-a pronunţat în fond în primă instanţă, în apel sau recurs. În cazul în care judecătorul nu s-a pronunţat, dar a soluţionat unele chestiuni de procedură, el poate participa la judecarea cauzei.

11. Propunerea de recuzare şi de abţinere de la judecată urmează a fi prezentată oral sau în scris, pentru fiecare judecător în parte, cu indicarea motivelor concrete şi, în caz dacă ele există, cu anexarea probelor ce confirmă temeiul recuzării.

Propunerea de recuzare şi de abţinere de la judecată urmează a fi depusă până la începerea dezbaterilor judiciare în fond, însă dacă autorul în proces a aflat de existenţa temeiului recuzării sau abţinerii după ce a început judecarea pricinii în fond, el nu este lipsit de posibilitatea să facă propunere de recuzare sau de abţinere de la judecată.

Nu pot fi recuzaţi judecătorii cărora li s-a încredinţat soluţionarea cererii de recuzare.

16

Instanţa de judecată decide asupra recuzării şi abţinerii în camera de deliberare printr-o încheiere motivată care nu se supune niciunei căi de atac decât odată cu fondul hotărârii sau deciziei. O astfel de menţiune se face şi în procesul-verbal al şedinţei de judecată.

Pentru recuzarea expertului, specialistului, interpretului, grefierului şi executorului judecătoresc în art.51 din CPC sunt prevăzute temeiuri suplimentare.

12. Preşedintele şedinţei este obligat să le explice participanţilor la proces atât drepturile lor generale, cât şi cele speciale prevăzute de lege (art.56, 60 din Cod). Instanţa de judecată mai explică părţilor consecinţele unui eventual abuz în exerciţiul drepturilor procedurale, adică folosirea cu rea-credinţă a acestora, care va condiţiona, la cererea părţii interesate, obligarea părţii vătămate la plata unei despăgubiri. La fel, instanţa de judecată urmează a atenţiona părţile şi asupra sancţiunilor procedurale ce vor surveni pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neexecutare sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură sau de exercitare abuzivă a unui drept (decăderea din dreptul de a cere dovada cu martori, din dreptul de a administra o probă, din dreptul de a depune înscrisuri, pentru nedepunerea referinţei, decăderea pentru neexercitarea căii de atac şi neîndeplinirea unui act de procedură).

13. Expertului şi specialistului le sunt explicate drepturile şi obligaţiile lor procedurale prevăzute de art.154 din Cod, inclusiv dreptul de abţinere de la judecată, indiferent de faptul dacă acestuia îi sunt cunoscute sau nu drepturile înainte de efectuarea expertizei. Astfel, dacă expertiza se va efectua în cadrul dezbaterilor judiciare, în cazul în care el este ferm convins că în baza cunoştinţelor lui speciale nu poate rezolva sarcinile puse în faţa sa sau că materialele prezentate îi sunt insuficiente pentru cercetări şi deducţii, expertul este obligat să facă în scris o cerere de abţinere, menţionând motivele. Explicarea drepturilor şi obligaţiilor procedurale, somarea expertului asupra răspunderii penale în temeiul art.312 Cod Penal pentru darea cu bună-ştiinţă a unui raport de expertiză fals sau a unor mărturii mincinoase se face printr-o declaraţie scrisă ce se consemnează în procesul-verbal al şedinţei de judecată. Specialistului îi sunt explicate drepturile şi obligaţiile procedurale prevăzute de art.52, 92, 230, 360, 398 din Codul de procedură civilă.

14. Formularea cererilor şi a demersurilor se încadrează în categoria drepturilor reale de care beneficiază participanţii la proces şi care contribuie la soluţionarea litigiului, eficacitatea realizării actului de justiţie şi implementarea principiului disponibilităţii. Totodată, instanţa de judecată urmează să facă distincţie între cereri şi demersuri. Demersul este solicitarea participantului la proces adresată instanţei de judecată pentru a se încuviinţa efectuarea anumitor acţiuni procedurale, care, după părerea acestuia, sunt indispensabile soluţionării juste a litigiului, garantează folosinţa, respectarea drepturilor şi executarea de către ceilalţi participanţi la proces a obligaţiilor care le incumbă (de ex: solicitarea adresată instanţei de judecată de audiere a părţii adverse în privinţa anumitor fapte, de a administra anumite probe, de atragere în proces a coparticipanţilor, intervenienţilor, de subrogare a unei anumite părţi, de audiere suplimentară a martorilor, de numire a expertizei, de cercetare la faţa locului, de efectuare a delegaţiei judiciare, de asigurare a acţiunii, de încetare a cauzei, de scoatere a cererii de pe rol ş. a.).

Spre deosebire de demersuri, cererile au un caracter informaţional şi conţin date, care pot influenţa asupra cursului dezbaterilor judiciare şi emiterii hotărârii (de ex: informaţia despre un participant că se află într-o instituţie curativ-profilactică va determina suspendarea procesului; cererea de amânare; cererea prin care este informată instanţa de judecată despre imposibilitatea efectuării expertizei ş. a.).

15. Cererile şi demersurile pot fi formulate în scris şi verbal. Indiferent de formă, demersul trebuie motivat. Soluţionarea demersului sau a cererii se face imediat prin încheiere judecătorească.

Respingerea de către instanţa de judecată a cererii sau a demersului nu decade persoana interesată din dreptul de a le înainta din nou pe parcursul desfăşurării dezbaterilor judiciare,

17

dar cu condiţia ca prezentarea repetată a demersului să fie determinată de circumstanţe noi şi să aibă loc până la anunţarea finisării judecării pricinii în fond.

Instanţele de judecată vor ţine cont de faptul că soluţionarea unor demersuri şi cereri ce comportă un caracter simplu se face prin încheierea de şedinţă consemnată în procesul-verbal al şedinţei judiciare, iar în cazurile, precum soluţionarea demersului de numire a expertizei, de soluţionare a cererii de suspendare sau încetare a procesului, de soluţionare a cererii de recuzare, de reluare a procesului ş. a., se emite o încheiere motivată.

16. La soluţionarea chestiunii privind examinarea pricinii în absenţa unui participant la proces instanţele de judecată vor ţine cont de prevederile art.205 din Cod.

Astfel, instanţa de judecată va dispune amânarea pricinii în cazurile în care recunoaşte imposibilitatea soluţionării pricinii în şedinţa respectivă din cauza neprezentării participantului la proces sau a martorului, expertului, specialistului, interpretului, a necesităţii de a prezenta sau reclama probe suplimentare, de a atrage în proces alte persoane sau de a efectua alte acte procedurale (art.208 CPC).

La solicitarea întemeiată a participantului la proces, din cauza neprezentării motivate a avocatului (reprezentantului) acestuia, instanţa de judecată poate amâna o singură dată judecarea pricinii (art.206 alin.(5) din Cod).

17. Instanţele de judecată vor face distincţie între amânarea şi întreruperea examinării pricinii, deoarece după amânare dezbaterile judiciare se reiau de la început, inclusiv cu partea pregătitoare a şedinţei, iar după întrerupere dezbaterile judiciare continuă din momentul în care s-a dispus întreruperea.

18. Sarcina de înştiinţare a instanţei de judecată despre motivele neprezentării şi probele care dovedesc motivul este pusă pe seama părţilor. Datele despre temeinicia neprezentării unui participant la proces pot proveni şi de la alţi participanţi la proces sau în alt mod (de exemplu: de la instituţia medicală, unde a fost internat reclamantul sau pârâtul etc.). Doar instanţa de judecată poate aprecia circumstanţele oferite întru invocarea temeiniciei sau netemeiniciei motivelor de neprezentare.

19. Instanţele de judecată vor soluţiona pricina în absenţa participanţilor în cazurile în care:

- reclamantul şi pârâtul au solicitat instanţei de judecată examinarea pricinii în lipsa lor; - instanţa consideră neîntemeiat motivul neprezentării în şedinţă de judecată a

participantului la proces citat legal; - a avut loc părăsirea neîntemeiată a şedinţei de judecată de către o parte sau un alt

participant la proces înainte de închiderea dezbaterilor, precum şi prezenţa în sala de şedinţă fără a lua parte la dezbateri;

- pârâtul, înştiinţat legal despre locul, data şi ora şedinţei de judecată, nu s-a prezentat în judecată şi nu a comunicat instanţei de judecată motivul neprezentării sau dacă motivele sunt considerate de instanţă ca fiind neîntemeiate, sau dacă pârâtul nu a solicitat examinarea pricinii în lipsa sa.

Examinarea cauzelor cu participarea obligatorie a părţilor se va desfăşura în pricinile privind încuviinţarea adopţiei (art.291 din Cod), declararea capacităţii depline de exerciţiu (art.295 din Cod), limitarea în capacitate de exerciţiu sau declararea incapacităţii (art.306 din Cod), încuviinţarea spitalizării forţate şi a tratamentului forţat (art.310 din Cod), încuviinţarea examenului psihiatric sau spitalizării în staţionarul de psihiatrie (art.315 din Cod) şi în alte cazuri prevăzute de lege.

20. Se explică că instanţa de judecată este obligată, din oficiu sau la cerere, de a dispune căutarea pârâtului în acţiunile intentate în interesul statului, în pricinile de plată a pensiilor de întreţinere, în pricinile de reparaţie a prejudiciului cauzat prin vătămare a integrităţii corporale, prin altă vătămare a sănătăţii ori prin deces, iar în cazurile prevăzute în art.109 alin.(2) CPC - la cererea persoanei interesate după achitarea cheltuielilor de căutare.

18

21. Judecarea pricinii în fond este acea parte a dezbaterilor judiciare în care sunt constatate şi elucidate circumstanţele de fapt şi de drept ale pricinii şi care începe cu prezentarea raportului judecătorului asupra pricinii prin care se reaminteşte părţilor obiectul litigiului, inclusiv esenţa acţiunii reconvenţionale, obiecţiile prezentate în referinţă asupra acesteia. Dacă pricina se rejudecă după casare, raportul asupra pricinii trebuie să cuprindă şi indicaţiile instanţei care a dispus rejudecarea. La fel, în acest moment, preşedintele clarifică dacă reclamantul îşi susţine pretenţiile, dacă pârâtul recunoaşte pretenţiile reclamantului şi dacă părţile doresc să încheie procesul cu o tranzacţie.

22. Tranzacţia poate fi încheiată doar de subiecţii raportului material litigios (reclamant, pârât, intervenientul principal, reprezentanţii acestora care dispun de aceste împuterniciri potrivit art.81 din Cod).

Manifestarea volitivă a părţilor privind încheierea tranzacţiei se va face în formă scrisă, care se anexează la materialele dosarului, sau în formă verbală, dar care obligatoriu se consemnează contra semnătură în procesul-verbal al şedinţei judiciare de ambele părţi. Concomitent, părţilor le sunt explicate urmările unei astfel de acţiuni procedurale prevăzute de art.265 lit.b), d) din Cod, lămurindu-li-se că după confirmarea tranzacţiei nu se admite o nouă adresare în judecată între aceleaşi părţi cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri şi se concretizează dacă părţilor cele lămurite le sunt clare.

Soluţionarea cererii de încheiere a tranzacţiei se face de instanţa de judecată în camera de deliberare, în legătură cu care fapt se emite o încheiere motivată de încetare a procesului în condiţiile art.266 din Cod, care poate fi atacată cu recurs.

23. Renunţarea la acţiune, ca şi tranzacţia, este un drept de dispoziţie al părţilor. Astfel, reglementările procedurale în această materie sunt analogice celor explicate la încheierea unei tranzacţii. Cu toate acestea, instanţele de judecată vor ţine cont şi de faptul că în cazul în care reclamantul înaintează mai multe pretenţii şi renunţă doar la o parte din ele, instanţa de judecată va continua examinarea cauzei în privinţa celora la care nu s-a renunţat şi va înceta procesul în privinţa celorlalte. În cazul renunţării reclamantului la acţiune, în procesul verbal este suficientă doar semnătura reclamantului.

În cazul admiterii renunţării reclamantului la acţiune, cât şi confirmării tranzacţiei, instanţele de judecată vor emite o încheiere în condiţiile art.265 lit.c), d) şi art.266 CPC.

24. Consecinţele renunţării reclamantului la acţiune diferă de cele privitoare la recunoaşterea acţiunii de pârât, deoarece dacă în primul caz procesul este încetat, atunci recunoaşterea acţiunii de către pârât semnifică că ultimul recunoaşte pretenţiile material-juridice ale reclamantului şi acest fapt se consemnează în procesul-verbal al şedinţei judiciare sub semnătură, după care procesul continuă şi se finalizează cu emiterea şi pronunţarea unei hotărâri. În acest caz, partea motivată a hotărârii poate conţine doar menţiunea că pârâtul a recunoscut acţiunea.

25. Părţile şi participanţii la proces, la propunerea preşedintelui şedinţei, au dreptul să-şi pună reciproc întrebări. Corectitudinea formulării întrebării, logica şi legătura cu obiectul litigiului urmează a fi verificate de către preşedintele şedinţei. Întrebările ofensatoare sau care tind să dovedească fapte străine de obiectul litigiului, care conţin răspunsul nu pot fi încuviinţate de instanţa de judecată. În acest sens, instanţa de judecată emite o încheiere asupra întrebării, precum şi asupra motivului respingerii ei.

26. Explicaţiile scrise ale părţilor obţinute prin intermediul delegaţiei de judecată, prin asigurarea probelor sau referinţă, se dau citire de judecător în şedinţă. Participanţii la proces pot da explicaţii pe marginea acestora. Dispoziţii analogice sunt aplicabile şi depoziţiilor martorilor obţinute în acelaşi mod (art.221 din Cod) care se apreciază în cumul cu celelalte probe.

27. Ordinea cercetării probelor se determină, după ascultarea opiniei părţilor, printr-o încheiere care se consemnează în procesul-verbal. Schimbarea ulterioară a acestei ordini se

19

poate face printr-o încheiere motivată, în acelaşi mod. Cererea de modificare a ordinii de cercetare a probelor poate fi înaintată atât de părţile în proces, cât şi de alţi participanţi la proces.

28. În cazul în care mijloacele de probă în susţinerea pretenţiilor reclamantului se află sub controlul pârâtului, instanţa de judecată, la cererea reclamantului, va putea să ordone ca probele să fie înfăţişate de către pârât, cu condiţia garantării confidenţialităţii informaţiilor, potrivit legii.

Instanţele de judecată vor respinge cererea de prezentare a înscrisului, în întregime sau în parte, în cazurile în care cuprinsul înscrisului priveşte chestiuni cu totul personale, când prezentarea înscrisurilor ar încălca îndatorirea de a păstra secretul, când prezentarea ar atrage urmărirea penală împotriva părţii sau unei alte persoane.

29. Înainte de audierea martorului, se va stabili identitatea acestuia conform prevederilor pct.11 al prezentei Hotărâri, inclusiv se va verifica dacă acesta nu se încadrează în categoria persoanelor specificate în art.133,134 din Cod. Dacă martorului îi lipsesc documentele care îi atestă identitatea, el poate fi audiat dacă părţile confirmă identitatea acestuia.

Instanţele de judecată, întru exercitarea obligaţiei principale care îi incumbă martorului de a nu depune declaraţii mincinoase sau de a refuza de la depunerea acestora, îl somează asupra răspunderii penale potrivit art.312, 313 Cod penal care se face contra semnătură printr-o declaraţie care se anexează la procesul-verbal al şedinţei de judecată. Refuzul martorului de a da explicaţii trebuie să fie motivat şi urmează să fie exteriorizat sau în forma declaraţiei scrise, sau în forma menţiunii contra semnătură în procesul-verbal al şedinţei judiciare.

Depoziţiile martorului nu pot fi considerate probă dacă el nu poate indica sursa informaţiei sale.

Consemnarea depoziţiilor martorului în procesul-verbal se efectuează conform art.220 alin.(1) din Cod.

Se explică instanţelor de judecată că orice ştersătură, completare, schimbare în depoziţiile martorilor care nu au fost acceptate şi semnate de preşedintele şedinţei, de grefier şi de martor vor fi considerate nule.

Locurile nescrise din depoziţie trebuie împlinite cu linie astfel încât să nu se poată adăuga nimic.

Dacă procesul-verbal de consemnare a depoziţiilor martorului nu este semnat de acesta şi nici nu cuprinde vreo menţiune privitoare la motivul nesemnării, instanţa de judecată nu poate să ţină cont de această declaraţie. Privitor la necesitatea audierii repetate sau efectuarea unei confruntări instanţa de judecată decide printr-o încheiere consemnată în procesul-verbal.

Participarea pedagogului este obligatorie la audierea martorilor în vârstă de până la 14 ani şi, la latitudinea instanţei de judecată, în cazul audierii martorilor în vârstă de la 14 până la 16 ani.

Nu poate fi admisă în calitate de pedagog o persoană, fie chiar şi cu studii pedagogice, dacă este parte la proces sau este oarecum interesată în examinarea cauzei.

Nu pot fi audiaţi în calitate de martori minorii în privinţa cărora s-a ivit litigiul, precum se întâmplă în cazurile de determinare a domiciliului copilului minor, după desfacerea căsătoriei sau decăderea din drepturile părinteşti. În aceste cazuri instanţa de judecată doar ascultă opinia copilului.

Potrivit art.218 alin.(2) CPC, doar în cazuri excepţionale, când trebuie constatate unele circumstanţe ale pricinii, şi printr-o încheiere de şedinţă care nu poate fi atacată separat se admite audierea martorului minor în lipsa părţilor, în camera de deliberare. Depoziţiile martorului minor vor fi aduse la cunoştinţa participanţilor la proces după revenirea completului în sala de şedinţă.

20

30. Cercetarea înscrisurilor se va efectua în conformitate cu art.222 CPC. Totodată, instanţele de judecată trebuie să facă distincţie netă între înscrisuri şi probe materiale.

Astfel, noţiunea de înscris cuprinde orice document, convenţie, contract, certificat, scrisoare de afacere ori scrisoare personală, alt material expus în scris cu litere, cifre, semne grafice, precum şi primit prin fax, poştă electronică ori prin alt mijloc de comunicare sau în alt mod ce permite citirea informaţiei şi care se referă la circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii, care confirmă veridicitatea lor, inclusiv sentinţele, hotărârile şi actele judiciare, anexele (scheme, proiecte, desene etc.) la procesele verbale ale actelor procedurale (art.137 CPC), pe când probele materiale constituie diferite obiecte (art.142 alin.(2) CPC).

31. Instanţele de judecată urmează să acorde atenţie deosebită cercetării unor astfel de înscrisuri precum sunt corespondenţa şi comunicările telegrafice personale, pentru care şi legislatorul a prevăzut printr-o normă separată specificată la art.223 din Cod folosirea acestora în justiţie şi mai ales din considerentul că este legată de conţinutul confidenţial al acestora, luându-se în consideraţie şi protecţia legală a secretului corespondenţei oferită de art.8 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, care garantează că orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei sale.

Astfel, în cazul în care şedinţa judiciară a fost declarată publică, atunci când este necesar de a fi cercetate astfel de înscrisuri şi nu există consimţământul corespondenţilor, instanţele de judecată trebuie să emită o încheiere motivată de anunţare pe această durată de timp a cercetărilor în şedinţă judiciară închisă. Acordul sau refuzul corespondenţilor referitor la forma cercetării acestora trebuie exprimat verbal sau în scris şi se consemnează în procesul-verbal al şedinţei judiciare. După ce şedinţa a fost declarată închisă, în şedinţă pot participa, afară de părţi, reprezentanţii acestora, interpretul şi acei participanţi între care s-a purtat corespondenţa, specialişti, experţi, martorii care urmează a fi audiaţi asupra unor momente din cercetarea acestor înscrisuri.

După studierea acestor înscrisuri, preşedintele şedinţei de judecată trebuie să someze participanţii care au asistat în şedinţă închisă să se abţină de la răspândirea celor auzite altor persoane. Dispoziţiile art.223 CPC nu se aplică în cazul în care nu este cercetat conţinutul corespondenţei, ci doar se face referire la data expedierii şi primirii corespondenţei sau determinarea domiciliului adresantului.

32. Cercetarea înregistrărilor video şi audio este reglementată de art.226 din Cod, normă de care urmează să se conducă instanţele de judecată. Determinarea admisibilităţii ca probă a înregistrărilor audio-video se va face prin prisma prevederilor art.146 din Cod.

Instanţelor de judecată li se explică că, după finisarea reproducerii înregistrării video sau audio, participanţii la proces urmează să dea explicaţii referitor la cele vizionate sau audiate, care sunt consemnate în procesul verbal al şedinţei judiciare.

În cazul în care va apărea necesitatea de a stabili dacă înregistrarea este primară sau derivată, instanţele de judecată pot solicita ajutorul unui specialist. Dacă specialistul se va abţine de la darea unei explicaţii pe motiv că sunt necesare cunoştinţe speciale privitor la determinarea acestor circumstanţe urmează a fi dispusă efectuarea unei expertize.

33. În conformitate cu art.148 CPC, instanţa de judecată va ordona efectuarea expertizei judiciare la cererea părţilor sau a participanţilor la proces, iar în cazurile prevăzute de lege - din oficiu (de exemplu: ordonarea expertizei de constatare a stării psihice (art.305 CPC)).

Instanţele de judecată sunt în drept să dispună ordonarea expertizei în statele cu care Republica Moldova a semnat tratate cu privire la asistenţa juridică şi raporturile juridice în materie civilă, familială şi penală.

Se explică instanţelor de judecată că efectuarea expertizei se va încredinţa instituţiilor specificate la art.12 din Legea nr.1086-XIV din 23.06.2000 cu privire la expertiza judiciară.

21

34. Instanţele de judecată vor face distincţie între categoriile de rapoarte de expertiză. Astfel, expertiza suplimentară sau repetată va fi dispusă numai dacă este precedată de existenţa unui raport de expertiză pe acelaşi obiect. Totodată, este necesar de a se face deosebire între expertiza suplimentară şi expertiza repetată, care sunt numite în virtutea unor temeiuri diferite şi procedura de efectuare a acestora este distinctă.

Astfel, expertiza suplimentară se va dispune în cazul în care raportul de expertiză nu este suficient de clar sau este incomplet, ori au apărut noi probleme referitor la circumstanţele examinate ulterior (de ex.: expertul nu a oferit răspuns la câteva întrebări sau nu a examinat toate obiectele sau materialele prezentate). Expertiza suplimentară se va efectua de către acelaşi expert sau de altul, menţiune care urmează a fi notificată în încheierea judecătorească. Necesitatea unei expertize suplimentare va decădea în cazul în care interogarea expertului în şedinţă judiciară va fi suficientă pentru înlăturarea acestor neclarităţi.

Expertiza repetată, spre deosebire de cea suplimentară, va fi dispusă de instanţele de judecată dacă există dubii în privinţa veridicităţii sau temeiniciei raportului de expertiză care se pot datora fie concluziilor contradictorii ale experţilor, fie că au fost încălcate normele de drept procedural. Expertiza repetată întotdeauna va fi încredinţată unei comisii de experţi. Experţii care au participat la efectuarea expertizei anterioare nu au dreptul de a participa din nou la investigaţii. Ordonarea expertizei şi cuprinsul încheierii de judecată urmează a fi făcute conform dispoziţiilor art.148, 149, 153 din Cod. În încheiere instanţa de judecată îşi va motiva îndoielile asupra raportului anterior, ale cărui concluzii le consideră dubioase, de ce anume şi-a făcut această părere. Încheierea prin care s-a dispus efectuarea expertizei poate fi atacată doar odată cu fondul cauzei. Concomitent, instanţa de judecată este în drept, până la prezentarea raportului de expertiză, să suspende procesul printr-o încheiere care se supune recursului potrivit art.261 lit.d) din Cod.

35. Raportul de expertiză este examinat în şedinţă de judecată şi evaluat în ansamblu cu celelalte probe, neavând forţă probantă prestabilită, dar respingerea acestuia va trebui să fie motivată în hotărârea judecătorească.

Cercetarea raportului de expertiză presupune din partea instanţelor de judecată aducerea la cunoştinţa tuturor participanţilor în proces a conţinutului acestuia şi concomitent verificarea conformităţii răspunsurilor oferite întrebărilor adresate şi a temeiniciei concluziilor depuse.

Partea la proces nu este lipsită de dreptul de a anexa la cererea de chemare în judecată concluzii (expertize), însă dacă procesul este pornit, ordonarea expertizei se va efectua numai în baza încheierii de judecată.

36. Instanţele de judecată vor face deosebire între necesitatea dispunerii unei expertize şi consultarea unui specialist. Implicarea în proces a specialistului se va efectua de instanţele de judecată doar în cazul în care sunt reclamate cunoştinţe speciale într-un anumit domeniu al ştiinţei, tehnicii, la cercetarea înscrisurilor, probelor materiale, audierea şi vizionarea înregistrărilor video-audio, dispunerea unei expertize, audierea martorilor, la adoptarea unor măsuri de asigurare a probelor, în alte probleme ce ţin de dreptul litigios.

Atragerea specialistului în proces se face în virtutea cererii unui participant sau din oficiu, printr-o încheiere de şedinţă consemnată în procesul verbal.

Consultaţia dată de specialist se consemnează în procesul-verbal al şedinţei de judecată. Se atenţionează instanţele de judecată că specialistul nu este somat de răspundere penală.

37. Cererea pentru declararea probelor ca fiind false se va soluţiona potrivit art.227 din Cod.

Procedura falsului se referă la administrarea dovezii cu înscrisuri, şi nu la rapoartele de expertiză. Partea care a recunoscut în instanţă de judecată un înscris sub semnătură privată nu poate declara ulterior că înscrisul este fals, întrucât mărturisirea făcută este irevocabilă. Numai în cazul în care se va dovedi că recunoaşterea a fost făcută datorită unui viciu de

22

consimţământ, se va admite declararea înscrisului ca fiind fals şi poate fi dispusă efectuarea unei expertize sau părţilor să le fie propusă prezentarea altor probe.

Starea materială a înscrisului, care se solicită de a fi declarat ca fiind fals, se consemnează în procesul-verbal al şedinţei judiciare pentru ca înscrisul să nu poată fi ulterior modificat.

38. Instanţele de judecată înainte de a anunţa finalizarea examinării pricinii în fond clarifică dacă participanţii la proces nu mai au şi alte completări.

În cazul în care nu sunt completări, preşedintele declară finalizarea examinării pricinii, iar instanţa de judecată trece la susţineri orale.

39. La acordarea luărilor de cuvânt în cadrul susţinerilor orale instanţele de judecată vor respecta ordinea prevăzută de art.233 din Cod.

Participanţii la proces nu au dreptul să apeleze în luările lor de cuvânt la circumstanţe neexaminate de instanţa de judecată şi nici la probe neelucidate în şedinţă judiciară, mai ales dacă astfel de circumstanţe şi probe nu au fost cunoscute până la finalizarea examinării pricinii în fond.

Părţile pot să depună concluzii scrise sau note scrise semnate de ele, ale susţinerilor lor orale. Notele scrise sunt anexate la dosar.

40. Dreptul la replică, în virtutea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, oferă ultima posibilitate de a obiecta asupra celor afirmate în cadrul susţinerilor orale şi asupra circumstanţelor în ansamblu ale cauzei. Participanţii pot lua cuvânt în consecutivitatea stabilită de art.233 din Cod, dar cu unica excepţie - dreptul la ultima replică aparţine pârâtului şi reprezentantului acestuia.

41. Reieşind din sensul art.236 CPC, instanţa de judecată după încheierea susţinerilor orale, din motive întemeiate, fără a se retrage în camera de deliberare, poate dispune amânarea deliberării şi pronunţării hotărârii pe un termen de cel mult 10 zile, informând părţile despre locul, data şi ora pronunţării hotărârii, fapt consemnat în procesul-verbal.

La data şi ora fixată, instanţa de judecată se retrage în camera de deliberare, indiferent de faptul dacă s-au prezentat sau nu părţile sau participanţii la proces, deoarece la această fază nu se mai admit cereri, probe sau explicaţii suplimentare.

În camera de deliberare, instanţa de judecată adoptă, de regulă, hotărârea integrală. În cazul în care va fi adoptat doar dispozitivul hotărârii, redactarea hotărârii motivate se va amâna pe un termen de cel mult 10 zile.

Concomitent, se atenţionează că în cazul în care instanţa de judecată imediat după susţinerile orale se retrage în camera de deliberare şi adoptă doar dispozitivul hotărârii, în conformitate cu prevederile art.242 CPC, redactarea hotărârii poate fi amânată pe un termen de cel mult 15 zile.

42. Procesul-verbal se întocmeşte în scris (de mână sau dactilografiat) pentru fiecare şedinţă de judecată şi act de procedură îndeplinit şi trebuie să corespundă cerinţelor prevăzute de art.274 CPC. În orice caz, procesul-verbal trebuie să fie perfectat în termen de 5 zile de la data încheierii şedinţei.

Neîntocmirea procesului-verbal sau lipsa acestuia constituie temei incontestabil de casare a hotărârii, deoarece acest fapt face imposibilă exercitarea controlului judiciar privind împrejurările şi modul în care s-au desfăşurat dezbaterile judiciare. Acelaşi efect îl produce şi procesul-verbal în care există doar menţiunea că procedura este completă fără ca să cuprindă ordinea dezbaterilor, explicaţiile părţilor, conţinutul concluziilor sau a cererilor formulate de părţi (art.388 alin.(1) lit.g) şi h), art.400 alin.(3) lit.f) din Cod).

Chişinău, 12 decembrie 2005 nr.24

23

HOTĂRÂREA PLENULUI CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE A

REPUBLICII MOLDOVA

Cu privire la aplicarea legislaţiei procesuale civile la întocmirea hotărârii şi încheierii judecătoreşti

nr.2 din 07.07.2008

Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, 2009, nr.4-5, pag.12 În scopul asigurării aplicării corecte a normelor legislaţiei procesuale la pronunţarea

hotărârilor în primă instanţă, înlăturarea deficienţelor care au loc în practica judiciară, Plenul Curţii Supreme de Justiţie, în temeiul art.17 din Codul de procedura civilă, art.2 lit.e) şi art.16 lit.c) din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, EXPLICĂ:

1. Hotărârea judecătorească este actul final de dispoziţie a primei instanţe, indiferent de nivelul acesteia, adoptată în formă scrisă, în camera de deliberare de către completul de judecată, format în mod legal, care a participat nemijlocit la judecarea pricinii civile, în baza circumstanţelor stabilite în cadrul dezbaterilor judiciare, raportate la legea materială şi procedurală, pronunţată în mod public, prin care cauza se soluţionează în fond, cu putere de lucru judecat.

Toate celelalte dispoziţii ale primei instanţe sau ale judecătorului, prin care pricina nu se soluţionează în fond, se emit în formă de încheiere.

2. Instanţa de judecată este obligată prin prisma art.14 CPC de a adopta în mod separat actul de dispoziţie judecătoresc respectiv, în privinţa fiecărei pretenţii invocate, în dependenţă de rezultatul examinării ei, chiar dacă ele au fost expuse într-o singură cerere (cerere de chemare în judecată). Or, nu se acceptă substituirea hotărârii cu încheierea şi invers.

3. Se explică, că expresia „se soluţionează cauza în fond" (se soluţionează fondul cauzei) trebuie înţeleasă în sensul că, prin hotărârea pronunţată, prima instanţă s-a dezinvestit de judecarea litigiului, dar nu în sensul că a avut loc o judecată nemijlocită a fondului. Or, sunt situaţii în care instanţa se dezvinovăţeşte, în temeiul unei excepţii procesuale, fără a rezolva fondul (respinge acţiunea ca tardivă, reclamantul sau pârâtul nu este corespunzător etc.).

Atunci când instanţa de judecată va respinge acţiunea în temeiul unei explicaţii procedurale, hotărârea nu va conţine concluzii ce ţin de soluţionarea fondului nemijlocit.

4. Hotărârea instanţei judecătoreşti se deliberează de către judecător sau de un complet din 3 judecători, unul dintre care îndeplineşte funcţia de preşedinte al şedinţei de judecată, în camera de deliberare.

Toate problemele care apar în judecată se soluţionează colegial cu votul majorităţii judecătorilor. Niciun judecător nu are dreptul să se abţină de la vot. Preşedintele şedinţei de judecată votează ultimul.

Judecătorii beneficiază de drepturi egale în soluţionarea problemelor care apar în examinarea pricinii şi emiterea hotărârii.

Judecătorul care nu este de acord cu hotărârea majorităţii semnează hotărârea, dar este în drept să expună în scris opinia separată, care se înmânează preşedintelui şedinţei şi se anexează la dosar.

24

Judecătorul sau completul de judecată deliberează în secret. Divulgarea deliberărilor este interzisă.

5. Se atenţionează instanţele judecătoreşti asupra necesităţii de a respecta strict prevederile art.238 CPC referitor la secretul procedurii deliberării. În camera deliberării trebuie să se afle numai judecătorul sau judecătorii care au examinat pricina. Ieşirea judecătorului (judecătorilor) din camera deliberării poate avea loc numai în timpul întreruperii pentru odihnă (în decursul timpului de serviciu sau după terminarea acestuia). Totodată, este interzis schimbul de opinii cu orice persoană în privinţa pronunţării hotărârii.

Nerespectarea secretului deliberării constituie un temei de casare a hotărârii primei instanţe (art.388 alin.(1) lit.e) CPC).

Dacă, în timpul deliberării, instanţa consideră că există necesitatea clarificării unor noi circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii sau cercetării suplimentare a unor probe, ea va emite o încheiere privind reluarea dezbaterilor judiciare.

După examinarea pricinii în fond, instanţa din nou audiază susţinerile orale ale participanţilor la proces, apoi se retrage în camera de deliberare.

6. Hotărârea instanţei judecătoreşti se pronunţă în numele Legii, trebuie să fie legală, întemeiată şi să conţină răspunsuri la toate pretenţiile.

7. Se explică, că hotărârea judecătorească se consideră legală numai în cazul în care ea a fost pronunţată în deplină concordanţă cu normele legislaţiei civile aplicabile litigiului dedus judecaţii şi cu respectarea normelor procedurale civile.

Reieşind din teza menţionată, instanţa judecătorească este obligată să soluţioneze pricinile civile în temeiul Constituţiei Republicii Moldova, al tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, al legilor constituţionale, organice şi ordinare, al hotărârilor Parlamentului, al actelor normative ale Preşedintelui Republicii Moldova, al ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului, al actelor normative ale ministerelor, ale altor autorităţi administrative centrale şi ale autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi al actelor normative emise la nivel de angajator şi contractelor individuale de muncă. În cazurile prevăzute de lege, instanţa aplică uzanţele dacă nu contravin ordinii publice şi bunelor moravuri.

Dacă, la judecarea pricinii civile, se constată că o lege sau un alt act normativ nu corespunde unei legi sau unui act normativ cu o putere juridică superioară, instanţa aplică normele legii sau ale actului normativ care are putere juridică superioară. De asemenea, orice instanţă de judecată, în cadrul examinării şi soluţionării oricăror categorii de pricini civile, indiferent de faza procesului, este în drept să ridice excepţia de ilegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ, din oficiu sau la cererea participanţilor la proces, în conformitate cu art.13 din Legea contenciosului administrativ.

În cazul inexistenţei normei de drept care să reglementeze raportul litigios, instanţa judecătorească aplică norma de drept care reglementează raporturi similare (analogia legii), iar în lipsa unei astfel de norme, se conduce de principiile de drept şi de sensul legislaţiei în vigoare (analogia dreptului).

Nu se admite aplicarea prin analogie a normei de drept care derogă de la dispoziţiile generale, restrânge drepturi sau stabileşte sancţiuni suplimentare.

Dacă în tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte sunt stabilite alte reglementări decât cele prevăzute de legislaţia internă, instanţa, la judecarea pricinii, aplică reglementările tratatului internaţional (art.12 CPC).

De asemenea, instanţa judecătorească este obligată la soluţioneze pricinile civile în concordanţă cu practica naţională şi jurisprudenţa Curţii Europene.

8. Instanţa judecătorească examinează pricina în limitele pretenţiilor înaintate şi nu este în drept din proprie iniţiativă să examineze pretenţiile care nu au fost înaintate.

Astfel, în conformitate cu art.240 alin.(3) CPC, instanţa judecătorească este obligată să adopte hotărârea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant.

25

9. Hotărârea judecătorească trebuie să fie pe cât e posibil de concisă. Ea poate fi întocmită liber, dar trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clară, înţeleasă de părţile implicate în litigiu şi să răspundă în mod sigur şi expres la toate cererile şi obiecţiile formulate de reclamant şi pârât (Principiul nr.6 al Recomandării nr.R (84) 5 privind principiile de procedură civilă menite pentru ameliorarea funcţionării justiţiei, adoptate de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei la 28.02.1984).

10. Hotărârea judecătorească constă din partea introductivă, partea descriptivă, motivare şi dispozitiv.

10.1. În partea introductivă a hotărârii, pe lângă alte date, conform art.241 alin.(3) CPC, se indică numele membrilor completului de judecată, al grefierului, al părţilor şi al celorlalţi participanţi la proces, al reprezentanţilor, data depunerii acţiunii, obiectul litigiului şi pretenţia înaintată judecăţii, menţiunea despre caracterul public sau închis al şedinţei. Obiectul litigiului trebuie să fie formulat clar, de asemenea şi cerinţele acţiunii de bază şi ale acţiunii reconvenţionale, cu precizarea lui în caz dacă a fost completat sau modificat pe parcursul dezbaterilor judiciare.

10.2. Partea descriptivă a hotărârii trebuie să conţină data, luna şi anul depunerii cererii de chemare în judecată (cererii), pretenţiile reclamantului, obiecţiile pârâtului, explicaţiile celorlalţi participanţi la proces, precum şi opiniile altor persoane juridic cointeresate în fondul examinării pricinii. În cazul în care a fost modificat temeiul acţiunii sau cuantumul acţiunii, aceasta, de asemenea, se indică în partea descriptivă a hotărârii.

Circumstanţele invocate de părţi spre confirmarea cerinţelor şi obiecţiilor se expun în modul în care ele au fost expuse de reclamant şi pârât. Aceste cerinţe se înaintează şi faţă de poziţia terţelor persoane care formulează pretenţii proprii cu privire la obiectul litigiului, faţă de explicaţiile altor persoane participante la proces, faţă de opiniile reprezentanţilor organelor administraţiei centrale şi locale şi altor participanţi la proces. Susţinerile părţilor, ale altor persoane vor cuprinde numai fapte care au importanţă pentru soluţionarea cauzei, cu indicarea probelor pe care se întemeiază cerinţele.

10.3. Dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărâre şi decizie motivate. Motivarea este o parte a hotărârii în care instanţa judecătorească îşi expune concluziile.

Conform art.241 alin.(5) din CPC, în motivarea hotărârii instanţa judecătorească este obligată să indice:

- circumstanţele pricinii, constatate de instanţă; - probele veridice pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe; - locul aflării, în cadru! dosarului, a probei la care se face referire (fila dosarului); - argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe; - pretenţiile sau obiecţiile căror participanţi la proces sunt recunoscute în întregime sau

parţial temeinice; - cum instanţa consideră necesar de a soluţiona acţiunea; - legile de care s-a călăuzit instanţa. Această parte a hotărârii se referă nemijlocit şi la cerinţele faţă de temeinicia şi

legalitatea hotărârii. Instanţele judecătoreşti naţionale sunt obligate să-şi motiveze soluţiile şi concluziile, să

furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul procesului şi necesită un răspuns special în hotărâre.

În cazul în care instanţa de judecată se abţine de a da un răspuns special şi explicit la cele mai importante întrebări, fără a acorda părţii care a formulat-o posibilitatea de a şti dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a art.6

26

par.1 din Convenţia Europeană (Hotărârea Curţii Europene din 09.12.1994 pronunţată în cauza Hiro Bălani împotriva Spaniei).

11. Reieşind din principiul nemijlocirii şi oralităţii în dezbaterile judiciare, instanţa judecătorească trebuie să cerceteze direct şi nemijlocit probele, să asculte explicaţiile părţilor şi intervenienţilor, depoziţiile martorilor, concluziile expertului, consultaţiile şi explicaţiile specialistului, să la cunoştinţă de înscrisuri, să cerceteze probele materiale, să audieze înregistrările audio şi să vizioneze înregistrările video, să emită hotărârea exclusiv în temeiul circumstanţelor şi al probelor cercetate şi verificate în şedinţă de judecată (art.25 alin.(1) din CPC).

12. Instanţa judecătorească nu poate să se limiteze la enumerarea în hotărâre a probelor prin care se confirmă împrejurările ce au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, dar este obligată să expună conţinutul acestor probe şi să le aprecieze după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

Niciun fel de probe nu au pentru instanţa judecătorească o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Este interzisă referirea în hotărâre la probele care nu au fost cercetate de către instanţa judecătorească, care examinează pricina, sau au fost dobândite cu nerespectarea procedurii prevăzute de legislaţia procesuală.

13. Fiecare probă se apreciază de instanţă privitor la pertinenţa, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficientă pentru soluţionarea pricinii.

Dacă instanţa judecătorească, apreciind atât fiecare probă separat, cât şi pe toate în ansamblu, va constata că unele probe prezentate, depoziţii ale martorilor, înscrisuri etc. nu corespund circumstanţelor invocate de părţi ca temei al cerinţelor şi obiecţiilor sale, ea urmează să motiveze convingător în hotărâre concluziile respective.

14. Dacă unele probe au fost administrate prin delegaţia dată altor instanţe judecătoreşti (art.125 din CPC) şi altele au fost acumulate conform art.127-129, art.136 alin.(1), art.209 din CPC, hotărârea poate fi motivată cu referire la toate aceste probe doar cu condiţia că procesele-verbale şi alte materiale administrate în asemenea mod au fost cercetate în şedinţă de judecată, iar informaţia cuprinsă în ele a fost cercetată în ansamblu cu alte probe, conform legii. Aceste materiale se prezintă pentru a fi aduse la cunoştinţă tuturor participanţilor la proces, iar în caz de necesitate – experţilor şi martorilor. Participanţii la proces au dreptul să dea explicaţii referitoare la informaţia cuprinsă în materialele menţionate.

15. în caz de necesitate, instanţa de judecată în argumentarea hotărârii are dreptul să facă referiri şi la înscrisurile, care au fost administrate cu ajutorul tehnicii electronice de calcul. Aceste documente vor fi recunoscute drept probe dacă vor fi întocmite în corespundere cu ordinea stabilită. Înregistrările video sau audio pot fi acceptate la examinarea cauzei dacă au fost acumulate, dobândite pe cale legală şi se confirmă prin alte mijloace doveditoare.

16. Raportul de expertiză nu prezintă un mijloc excepţional de probaţiune şi se supune aprecierii concomitent cu alte probe.

Instanţa judecătorească nu este în drept în hotărâre să facă trimitere exclusiv la actul de expertiză, însă este obligată să includă faptele care au importanţă pe dosar şi se confirmă prin acest act.

17. Se atenţionează că, în conformitate cu art.123 alin.(2) şi (3) din CPC, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sunt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane. Sentinţa pronunţată de instanţa judecătorească într-o cauză penală, rămasă irevocabilă, este obligatorie pentru instanţa

27

chemată să se pronunţe asupra efectelor juridice civile ale actelor persoanei împotriva căreia s-a pronunţat sentinţa sau hotărârea numai dacă aceste acte au avut loc şi numai în măsura în care au fost săvârşite de persoana în cauză.

18. În cazul în care instanţa judecătorească a acceptat probele unui participant la proces cu privire la faptul care necesită a fi confirmat, apoi conform art.26 din CPC, care prevede că procesele civile se desfăşoară pe principiul contradictorialităţii şi egalităţii în drepturile procesuale, în caz de divergenţă cu anumite argumente ale unei părţi la proces, instanţa judecătorească este obligată să includă în hotărâre temeiul şi faptele probante prin care argumentele acestea se resping.

19. Se interzice ca în hotărâre să fie expuse numai argumentele şi probele părţii în folosul căreia s-a adoptat hotărârea. Dacă în lege sunt stipulate unul sau unele mijloace de probaţiune admisibile pentru confirmarea sau infirmarea unei anumite circumstanţe, atunci instanţa de judecată nu este în drept să-şi motiveze hotărârea prin alte mijloace de probă (de exemplu, forma scrisă simplă mai mult de 1000 de lei sau starea de ebrietate a salariatului).

20. Recunoaşterea acţiunii de către pârât acceptată de către instanţa de judecată poate servi ca temei pentru adoptarea hotărârii de admitere a acţiunii. În acest caz, instanţa va verifica şi va aprecia motivele recunoaşterii, incluzând aceste circumstanţe în hotărârea adoptată. Aceleaşi reguli procedurale trebuie respectate de către instanţele de judecată şi în cazurile de recunoaştere parţială a acţiunii de către pârât.

Nu se admite retragerea în camera de deliberare, în faza pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare, dacă pârâtul recunoaşte acţiunea, deoarece s-ar eluda faza dezbaterilor judiciare, ce include oferirea pentru părţi a posibilităţii de a-şi expune opinia asupra acestei chestiuni, fapt ce contravine art.26 alin.(2) CPC.

Instanţa poate să nu accepte recunoaşterea acţiunii de către pârât dacă ea se află în contradicţie cu legislaţia, lezează drepturile şi interesele ocrotite de lege ale altor persoane.

21. Dispozitivul conţine soluţia dată în cauză cu privire la faptele care au fost constatate de judecată.

În dispozitiv trebuie să-şi găsească rezolvarea: - cererea principală; - cererile accesorii şi incidente; - cererea reconvenţională; - chestiunea repartizării cheltuielilor de judecată; - calea de atac şi instanţa prin intermediul căreia urmează a fi exercitată. Totodată, instanţa nu este în drept să soluţioneze chestiunea privind drepturile şi

obligaţiunile persoanelor care nu au fost introduse ca participanţi la proces. Este inadmisibilă adoptarea unei hotărâri, executarea căreia este pusă în dependenţă de

survenirea sau nesurvenirea unor condiţii. În cazurile stipulate în art.256 din CPC instanţa este obligată, iar în cazurile prevăzute

de art.257 din CPC este în drept să dispună executarea imediată a hotărârii. Între dispozitiv şi motivare trebuie să existe concordanţă. În cazul în care o atare

concordanţă nu există, dispozitivul cuprinzând o altă concluzie decât aceea pe care o impuneau motivele, această hotarâre este nemotivată şi are drept consecinţă nulitatea ei.

În afară de cele menţionate, instanţa judecătorească: - pronunţând hotărârea de încasare a unei sume de bani, consemnează în dispozitiv, cu

cifre şi litere, suma şi moneda în care se percepe; - la admiterea acţiunii privind declararea nulităţii unui document executoriu, în al cărui

temei perceperea se efectuează incontestabil, în dispozitivul hotărârii se indică documentul care nu se pune în executare, numărul şi data eliberării lui, precum şi suma a cărei decontare nu se admite (art.244 din CPC);

28

- în dispozitivul hotărârii privind litigiul de încheiere sau modificare a unui contract menţionează decizia asupra fiecărei clauze discutabile din contract. În litigiul de încheiere a contractului menţionează tipul contractului şi clauzele în temeiul cărora părţile sunt obligate să încheie contractul (art.245 din CPC);

- dispozitivul va conţine toate elementele de identificare aferente acţiunii soluţionate, inclusiv, după caz, adresa la care se află imobilul, numărul de cont din care se încasează suma, numele debitorului şi al beneficiarului, rechizitele persoanei juridice etc.

Când bunul se adjudecă în natură, instanţa judecătorească indică în dispozitivul hotărârii contravaloarea lui şi dobânda de întârziere determinată conform art.619 CC, pe care urmează să o achite debitorul, chiar şi în lipsa vinovăţiei, dacă nu execută hotărârea în termen de 90 de zile de la data la care aceasta a devenit definitivă (art.246 din CPC).

22. Hotărârea se adoptă în privinţa tuturor pretenţiilor solicitate de către reclamant, inclusiv în caz de conexare a pretenţiilor, de asemenea şi în privinţa acţiunii reconvenţionale, în cazul înaintării acesteia.

23. Se explică, că hotărârea instanţei judecătoreşti adoptată cu depăşirea atribuţiilor se consideră ilegală şi urmează a fi casată.

Depăşirea atribuţiilor există în cazul în care puterea judecătorească săvârşeşte un act pe care numai puterea legislativă sau executivă îl poate face.

24. Se explică, că, potrivit efectelor juridice pe care le produc, hotărârile judecătoreşti se împart în 3 categorii, recunoscute de legiuitor: hotărâri judecătoreşti nedefinitive, definitive şi irevocabile.

Efectele hotărârilor judecătoreşti nedefinitive sunt următoarele: - dezînvesteşte instanţa care a examinat şi soluţionat pricina civilă, astfel încât