5/7/2018 Mişcările de rezistenţă - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/miscarile-de-rezistenta 1/6

 

Mişcările de rezistenţă în timpul celui de-al DoileaRăzboi Mondial

Membrii ai mişcării olandeze de rezistenţă alături de soldaţi ai Diviziei aeropurtată nr.101 în faţa catedralei din Eindhoven în timpul Operaţiunii Market Garden, septembrie1944.

Mişcările de rezistenţă din timpul celui de-al doilea război mondial s-au manifestat înţările ocupate printr-o multitudine de forme, începând cu necooperarea pasivă,continuând cu dezinformarea, ascunderea piloţilor aliaţi doborâţi şi culminând cu luptaarmată directă.

Printre cele mai importante mişcări de rezistenţă s-au numărat cele ale partizanilor iugoslavi, sovietici, Armatei teritoriale poloneze, maquisului francez, italienilor, grecilor  şi Milorgului norvegian. Şi în alte ţări au existat mişcări de rezistenţă împotriva forţelor de ocupaţie ale Axei. Chiar şi în Reich a existat o mişcare antinazistă. Deşi insulele britanice nu au fost ocupate în timpul războiului, în Regatul Unit s-au făcut pregătiri pentru crearea unei mişcări clandestine antigermane, care să intre în acţiune în cazul uneiinvazii inamice (Auxiliary Units

 

).

Aliaţii au înfiinţat o serie de organisme pentru sprijinirea mişcărilor de rezistenţăexistente sau pentru formarea unora noi – Direcţiunea operaţiunilor speciale (SOE)  britanică, sau Biroul de operaţiuni strategice american (precursorul CIA

 

).

Au existat şi mişcări de rezistenţă care au luptat împotriva Aliaţilor. În Africa italiană deest (Etiopia, Eritreea, Somalia), italienii au purtat un război de gherilă împotriva aliaţilor între 1941 – 1943. Mişcarea „vârcolacilor” germani s-au stins rapid după înfrângereacelui de-al treilea Reich, în timp ce, în statele baltice, luptătorii Frăţiei pădurii aucontinuat să se opună sovieticilor până în deceniul al şaptelea.

5/7/2018 Mişcările de rezistenţă - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/miscarile-de-rezistenta 2/6

 

Insurgent polonez pe baricadele Varşoviei,1944. Partizani sovietici în spatele liniilor 

germane din Belarus, 1943.

ORGANIZARE

După primul şoc al Blitzkriegului, populaţia din teritoriile ocupate a început treptat să seorganizeze pentru lupta antinazistă. Procesul a luat amploare după ce au începutdeportările evreilor şi mobilizarile localnicilor pentru muncă forţată. Posibilităţile deorganizare depindeau mult de teren – în regiunile în care existau zone împădurite vastesau muntoase, rezistenţa era mult mai greu de detectat. Din acest punct de vedere, partizanii iugoslavi şi sovietici au beneficiat de cele mai favorabile condiţii. Dar şi înmult mai populata Olanda, zona sălbatică Biesbosch a fost folosită de partizani pentruorganizarea rezistenţei.

Au existat numeroase tipuri de grupuri de rezistenţă, a căror activitate cuprindea de laajutorul umanitar la rezistenţa armată. Deşi la început mişcările de rezistenţă au apărutspontan, ele au fost masiv încurajate şi sprijinite de la Londra (care a sprijinit toatemişcările de rezistenţă, inclusiv cele de orientare comunistă) şi de la Moscova, (care s-aarătat preocupată numai de sprijinirea partizanilor comunişti).

Forme de rezistenţă

Membrii ai rezistenţei franceze în La Tresorerie, 14 septembrie 1944.

5/7/2018 Mişcările de rezistenţă - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/miscarile-de-rezistenta 3/6

 

Au existat mai multe tipuri de rezistenţă:

Sabotajul  – Sistemul Arbeitseinsatz („contribuţia în muncă”) a forţat populaţia localăsă lucreze pentru germani, dar rezultatele erau intenţionat de multe ori slabe sauobţinute cu întârziere.

Grevele şi demonstraţiile. Transformarea unor grupuri existente (ale enoriaşilor, studenţilor, studenţilor,

comuniştilor sau doctorilor) în organizaţii de luptă. Rezistenţa armată, şi anume:

Atacuri împotriva ofiţerilor de indentendenţă pentru obţinerea de cupoane dealimente sau de diferite documente sau pentru obţinerea de informaţii despreevreii propuşi pentru deportare şi împiedicarea ducerii la îndeplinire a acestor deportări.

Acţiuni de eliberare a unor teritorii, (chiar dacă unori doar temporară), aşa cum afost cazul partizanilor iugoslavi sau a celor din nordul Italiei. Insurecţii armate, aşa cum a fost cea din Varşovia din 1944. Asasinarea unor colaboraţionişti sau a unor ofiţeri ai Axei. Continuarea luptei armate şi a războiului de guerilă, ca în cazul partizanilor 

iugoslavi, sovietici sau a Maquisului francez. Spionajul , inclusiv transmiterea de informaţii de importanţă militară – mişcări de

trupe, de arme, planuri de opraţiuni, etc. Publicarea de ziare clandestine pentru contacararea propagandei naziste. Rezistenţa politică şi pregătirea partidelor pentru reorganizarea postbelică. De

exemplu, rezistenţa olandeză a luat parte la formarea guvernului postbelic.

Ascunderea de persoanelor ameninţate cu deportarea sau cu recrutarea pentru muncăforţată. Această activitate a fost foarte dezvoltată în Olanda, datorită marelui număr de evrei din ţară şi a nivelului superior de organizare a administraţiei locale.

Ajutorarea militarilor aliaţi aflaţi în spatelele liniilor inamice să se reîntoarcă în cadrularmatelor aliate.

Ajutorarea prizonierilor de război cu diferite materiale necesare evadării,supravieţuirii şi transportului spre destinaţii sigure

Falsificarea de documente.

Operaţiuni faimoase de rezistenţă

1941

În februarie, Partidul Comunist Olandez a organizat o grevă generală în Amsterdam şi înalte oraşe importante din ţară în semn de protest faţă de măsurile antievreieşti luate deocupantul german. La grevă au participat mai multe sute de mii olandezi, dar forţelegermane au înăbuşit în sânge mişcarea de protest, împuşcând mai mulţi participanţi.

5/7/2018 Mişcările de rezistenţă - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/miscarile-de-rezistenta 4/6

 

Prima acţiune armată a rezistenţei antifasciste a avut loc la scurtă vreme după declanşareainvadării Uniunii Sovietice pe 22 iunie 1941. Este vorba de acţiunea partizanilor iugoslavi din pădurea Brezovica, în apropierea localităţii Sisak, (Croaţia). Partizanii aulansat o operaţiune încununată de succes, marcând declanşarea războiului de eliberare aIugoslaviei.

Operaţiunea Anthropoid a fost o mişcare de rezistenţă a cehilor în timpul căreia„Protectorul Boemiei şi Moraviei” Reinhard Heydrich, unul dintre artizanii „soluţieifinale a probelmei evreieşti” a fost asasinat. Drept represalii, peste 15.000 de cehi au fostucişi iar localităţile Lidice şi Ležáky au fost rase de pe suprafaţa pământului.

1942

Partizanii greci şi 12 militari britanici au reuşit pe 25 noiembrie 1942 să distrugă podulGorgopotamos, ceea ce a dus la subminarea transportului muniţiilor necesare AfrikaKorps din Africa de nord.

1943

La începutul lunii ianuarie, cei aproximativ 20.000 de partizani iugoslavi din Bosnia aufost atacaţi de peste 150.000 de soldaţi ai Axei, sprijiniţi de circa 200 de avioane, întimpul a ceea ce a devenit cunoscut ca  Bătălia de pe Neretva. Axa au mobilizat 11 divizii – şase germane, trei italiene şi două croate, (sprijinite de formaţiuni ale ustaşilor şi alecetnicilor 

 

). Scopul atacului era distrugerea cartierului general al partizanilor iugoslavi şi a principalului spital de campanie al acestora. Partizanii au reuşit să se iasă din încercuiretraversând sub conducerea lui Josip Broz Tito valea râului Neretva. Principalele forţe ale partizanilor au scăpar în Serbia, unde au trecut rapid la ofensivă, eliminându-i definitiv pe

cetnici de pe scena războiului.

Pe 19 aprilie, trei membri ai rezistenţei belgiene au reuşit să orească un convoi german cu prizonieri (Convoiul al 20-lea). Acesta transporta 1.631 evrei şi romi spre Auschwitz. Înoctombrie, rezistenţa daneză a reuşit să salveze aproape toţi evreii danezi din lagărele deconcentrare. .

Forţele Axei au reluat atacul împotriva partizanilor iugoslavi pe 15 mai, lupta continuând până pe 16 iunie ( bătălia de la Sutjeska), în încercarea de distrugere a principalei forţe a partizanilor. Forţele Axei au mobilizat peste 127.000 de soldaţi germani, italieni, croaţi, bulgari şi cazaci şi 300 de avioane, împotriva celor aproximativ 18.000 de partizani,

organizaţi în 16 brigăzi.În timpul luptelor finale, partizanii au luptat aproape exclusiv cu germanii. Iugoslavii aureuşit să spargă încercuirea de-a lungul râululi Sutjeska, prin regiunea apărată de 118th Jäger Division, 104th Jäger Division şi Divizia a 369-a croată pe direcţia nord-vest, spreBosnia. Trei brigăzi şi spitalul pricipal de campanie cu aproximativ 2.000 de răniţi aurămas în încercuire. Comandantul german, generalul Alexander Löhr , urmând întocmaiinstrucţiunile lui Adolf Hitler , a ordonat exterminarea tuturor prizonierilor, inclusiv arăniţilor şi personalului medical neînarmat. Partizanii au suferit de pe urma lipsei de

5/7/2018 Mişcările de rezistenţă - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/miscarile-de-rezistenta 5/6

 

alimente şi medicamente, mai mulţi dintre ei îmbolnăvinduse de febră tifoidă. Peansamblu se poate aprecia că operaţiunea Axei a fost un eşec, nereuşindu-se anihilarea principalei forţe a partizanilor.

1944

Uzina de apă grea de la Vemork (Norvegia), locul în care se desfăşura o parte acercetărilor germane în domeniul nuclear. Rezistenţa norvegiană a reuşit să saboteze producţia de apă grea între 1942 şi 1944

În perioada aprilie-mai, germanii au lansat raidul de la Drvar (OperaţiuneaRösselsprung), al cărui obiectiv era capturarea lui Josip Broz Tito şi a principalilor lui

colaboratori. Cartierul general al lui Tito era amplasat pe dealurile lângă Drvar (Bosnia

 

).Alături de pricipalii lideri iugoslavi se aflau şi ofiţerii de legătură aliaţi RandolphChurchill şi Evelyn Waugh.

Paraşutiştii germani lansaţi în zona de luptă şi-au croit drumul prin lupte grele spre peştera în care se afla cartierul general al lui Tito. Ar mai trebui amintit că în acelaşi timpşi cetnicii lui Draža Mihailović au desfăşurat un atac separat având ca de asemenea cascop capturarea lui Tito. În momentul în care paraşutiştii germani au reuşit să intre în peşteră, Tito reuşise deja să fugă cu ajutorul unui tren care îl aştepta în orăşelul Jajce. S-adovedit faptul că Tito şi apropiaţii săi erau bine pregătiţi pentru orice situaţie de urgenţă.Paraşutiştii germani nu au reuşit decât să „captureze” uniforma lui Tito, pe care de altfel

germanii au şi expus-o public la Viena. Luptele au continuat cu mare intensitate în jurullocalităţii şi în cimitir, paraşutiştii reuşind în cele din urmă să facă joncţiunea cu vânătoriide munte care atacaseră la rândul lor în regiune. Numai că în momentul în care s-a petrecut acest eveniment, Tito, o parte a partizanilor săi şi ofiţerii de legătură aliaţi eraudeja la bordul distrugătorului britanic HMS Blackmore.

Mai înainte de declanşarea debărcării din Normandia ca şi în timpul desfăşurăriiOperaţiunii Overlord, luptătorii rezistenţei franceze au lansat o serie de operaţiuni

5/7/2018 Mişcările de rezistenţă - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/miscarile-de-rezistenta 6/6

 

complicate în sprijinul Aliaţilor. Pe 5 iunie, BBC a difuzat o serie de propoziţiineobişnuite, pe care contraspionajul german le considera ca fiind nume de coduri, care ar fi putut fi dovada decalşării debarcării aliate în Franţa. BBC transmitea cu regularitatesute de mesaje personale, dintre care doar o mică parte avea aveau importanţă militară.Cu câteva zile mai înainea zilei Z, a fost difuzat primul vers al poeziei "Chanson

d'automne" a lui Verlaine: „Les sanglots longs des violons de l'automne”. Acest mesajera un avertisment despre iminenţa debarcării aliate. Când a fost difuzat şi al doilea versal poeziei, „Blessent mon cœur d'une langueur monotone”, liderii Rezistenţei au aflat căinvazia urma să aibă loc în următoarele 48 de ore. După difuzarea acestui de-al doileamesaj, luptătorii rezistenţei au trecut la executarea misiunilor desemnate cu mult timpmai înainte. Pe între teritoriul Franţei, grupuri coordonate ale luptătorilor rezistenţei audeclanşat un val de sabotaje. Au fost tăiate comunicaţiile, au fost atacate transporturile pecale ferată, pe şosele. Au fost distruse turnuri de apă şi depozite de muniţie. Mai multegarnizoane germane au fost atacate. Din regiunea Normandiei au fost transmise Aliaţilor ultimele informaţii despre poziţiile defensive germane.

Acţiunile armate ale rezistenţei au dus la pierderea de numeroase vieţi din ambele tabere.În iunie şi iulie, în luptele din Masivul Vercors, luptătorii maquisului au trebuit să facăfaţă atacului a peste 10.000 de soldaţi germani. Francezii au pierdut 840 de oameni. Dupăincidentul de la Tulle, compania Waffen-SS condusă de maiorul Otto Diekmann a ştersde pe suprafaţa pământului satul Oradour-sur-Glane pe 10 iunie.

Luptătorii rezistenţei franceze i-au sprijinit în mod activ pe aliaţi în timpul operaţiunilor Dragoon şi Anvil. În condiţiile în care Aliaţii se apropiau de capitala Franţei, luptătoriirezistenţei au declanşat Insurecţia din Paris.

Operaţiunea Tempest lansată în Polonia în 1944 avea să ducă la declanşarea mai multor 

acţiuni importante de luptă ale Armatei teritoriale poloneze, cea mai importantă fiindInsurecţia din Varşovia.

 Norvegienii au sabotat în mai multe rânduri programul nuclear german. (Vedeţi şi:Bătălia pentru apa grea).