MISCAREA APARENTA A PLANETELOR

EXTERIOARE PE SFERA CEREASCA

Planetele exterioare le vom vedea pe cer in

todeauna in constelatiile zodiacale opusa celei in care se

afla soarele in acel moment

Din antichitate s-a observat ca, în timp ce marea majoritate a astrilor nu-si schimba

pozitiile unii în raport cu altii(reciproce), unii astrii ratacesc printre stele prin diferite

constelatii zodiacale. Acestia au fost numiti planete. Privite cu luneta, ele apar cu un diametru care creste odata cu puterea de

marire a lunetei. Mai mult planetele nu scânteiaza ca stelele(a caror stralucire si

culoare variaza neîntrerupt din cauza atmosferei).

În antichitate se cunosteau sapte planete, care, în ordinea asezarii lor fata de Pamânt erau: Luna, Mercur, Venus, Soarele, Marte,

Jupiter si Saturn. Soarele si Luna erau considerate planete, deoarece îsi schimba pozitia fata de stele deplasându-se în sens

direct. Celelalte planete se deplaseaza când în sens direct, câ 717g66h nd în sens

retrograd, trecând de la un sens la altul printr-o oprire aparenta numita statie.

Planetele Mercur si Venus au fost numite inferioare, deoarece, fiind între Pamânt si Soare, erau considerate ca „mai jos” decât Soarele. Ele sunt vazute totdeauna în vecinatatea Soarelui fie seara dupa apusul Soarelui, în elongatie estica(elongatia fiind distanta unghiulara dintre Soare si planeta), fie dimineata înainte de rasaritul Soarelui, în elongatie vestica.

Planetele Marte, Jupiter si Saturn erau numite superioare (adica

„mai sus” decât Soarele). O planeta superioara se

îndeparteaza de Soare, descrie o bucla, apoi ajunge din urma

Soarele.

Intervalul de timp dintre doua opozitii(sau conjunctii) succesive se numeste revolutie sinodica a planetei. Intervalul de timp în

care longitudinea planetei creste cu 3600(în care îsi descrie orbita completa) se

numeste revolutie siderala.În antichitate se sustinea ca toate corpurile ceresti se misca în jurul Pamântului fix, aflat în centrul Universului. Platon(427-347 î.Hr.)

si Aristotel(384-322 î.Hr.) considerau planetele ca fiind prinse în câte o sfera de cristal care le poarta în jurul Pamântului. Deci sistemele lor asupra structurii lumii

erau geocentrice.

Claudiu Ptolemeu(sec.II î.Hr.) sintetizeaza toate sistemele geocentrice în lucrarea

sa Almagest. Dupa teoria lui, toate planetele(7 la numar) descriu orbite

circulare, cu o miscare uniforma în jurul Pamântului. Pentru a explica miscarea aparenta a planetelor, el sustine ca,

exceptând Luna si Soarele, fiecare planeta descrie câte un cerc mic(epiciclul), al carui centru descrie în jurul Pamântului un cerc

mare(deferentul), admitând chiar mai multe epicicle pentru aceeasi planeta.

Alaturi de conceptia geocentrica au existat în antichitate si minti luminate, care au

întrezarit adevarul. Aristarh din Samos(sec.III î.Hr.) a aratat ca este mai logic  a aseza

Soarele mare în centrul Universului. Universul, fiind foarte mare, nu se poate roti

în jurul Pamântului, ci Pamântul este o planeta oarecare, cu o miscare de rotatie în

jurul axei sale.

Astronomului Nicolaus Copernic(1473-1543) îi revine gloria de a fi descoperit ca Pamântul este o planeta. El constata ca orbitele lui Mercur si Venus nu cuprind

Pamântul si, spre deosebire de celelalte planete, sunt convexe fata de Pamânt. De

aici se deduce ca locul Pamântului si al Lunii este între orbita convexa a lui Venus

si orbita concava a lui Marte, deci în rândul planetelor, iar locul Soarelui în centrul Universului. Sistemul sau cu Soarele în

centru este un sistem heliocentric

Planetele se misca in sens direct in jurul Soarelui pe orbite eliptice, avand

planele apropiate de planul elipticii, si se rotesc in sens direct in jurul axelor

proprii, cu exceptia planetelor Venus si Uranus, care se rotesc in sens

retrograd. 

Legile lui Kepler (1571-1630)

- Planetele sa misca in jurul Soarelui pe o orbita diptica , si care Soarele reprezinta unul dintre

focare

-Linia dreapta , care uneste planeta cu

soarele , matura ari egale in piertiada de

timp egala sau formulate

-Patratele perioadelor siderale de revolutie sunt proportionale cu

cuburiile semiaxelor mari ale orbitelor lor

Sfarsit