Comportamentul conducătorilor:” Miron Cozma versus Jimmy Hoffa”

James Ridle Hoffa: născut în 14 Februarie 1913 — dispărut in 30 Iulie 1975, în Bloomfield Hills lângă Detroit. este considerat a fi cel mai puternic lider de sindicat pe care l-a avut vreodatã America. A ocupat diferite funcții în International Brotherhood of Teamsters, și din 1957 pana în 1971, a fost președintele acestei uniuni. A fost un organizator al forței de muncă atât de controversat, încât nici astăzi nu se știe sigur care a fost cauza dispariției sale: implicațiile cu mafia, crima organizată sau faptul că a vrut să revină la conducerea uniunii International Brotherhood of Teamsters.

Panã in prezent, procurorii americani nu au putut stabili cu exactitate cât de vaste au fost legãturile lui Jimmy Hoffa cu şefii crimei organizate din America şi cat de mult a fost implicat in activitãtile lumii interlope şi ale crimei organizate. La fel de misterioasã a rãmas şi disparitia sa de acum aproape trei decenii.

Miron Cozma - "Luceafărul Huilei" s-a născut la 25 august 1954 în judeţul Bihor. Lider al ortacilor din Valea Jiului pentru drepturile căruia a sustinut întotdeauna că a luptat şi în acelaşi timp un simbol al răului, al violenţelor, al mineriadelor. Om liber acum, fostul ortac, se consideră un om care mai are încă multe de spus.

Un personaj extrem de complex, cu şarm, agresiv uneori, cu o uşoară labilitate psihică. Aşa îl descriu pe Miron Cozma procurorii care i-au anchetat faptele săvârşite în timpul mineriadelor. Pe de altă parte, avocaţii lui, cei care l-au apărat în instanţă, cred că are o forţă morală de invidiat. Cei care l-au păzit însă, gardienii din penitenciare, susţin că fostul lider al minerilor este o persoană dificilă şi violentă.

Miron Cozma, considerat persoana responsabilă de organizarea mineriadelor, initial, nu a fost lider de sindicat , ci inginer miner, însă, deși existau lideri de sindicat, oameni mai pregătiți decât el, Miron Cozma a început să spună tot felul de lucruri despre aceștia pentru a caștiga simpatia minerilor. În 1991, cu ajutorul forței fizice și violenței de nedescris a minerilor, practic a răsturnat guvernul reformist condus de Petre Roman.

Jimmy Hoffa, asa cum este portretizat de apropiați și de contemporanii săi, credea în oameni, în puterea lor de a schimba situația în care se aflau. Avea un mare respect pentru muncitorii de rând, lupta pentru drepturile acestora și pentru a le îmbunătăți situația financiară.

Miron Cozma a crezut şi el cu tarie în puterea mulțimii, în forța și violența pe care aceasta le are. A mizat pe puterea brută a minerilor în a-și impune opiniile.

Daca e să vorbim de motivația externă a lui Jimmy Hoffa, acesta dorea să sprijine drepturile muncitorilor prin mișcarea sindicală; practic dorea să ajute muncitorii să acceadă la o viață mai bună, la condiții de lucru mai umane și la un salariu corespunzator muncii lor, aspecte pe care a reușit să le îmbunătățească considerabil. In ceea ce privește motivația internă, era motivat de dorința de a avea success și putere. Practic, câștigul lui financiar nu era atât de mare, nu asta era scopul luptei lui în uniunea sindicală, ci obținerea puterii, dorința de afirmare și năzuința de a schimba lucrurile chiar și prin forță și violență, când cuvintele nu mai aveau putere.

Motivația externă a lui Miron Cozma, era să ajute minerii să aibă un trai decent, practic la fel ca Jimmy Hoffa, iar motivația sa internă, se pare, din ceea ce spun oamenii care l-au cunoscut, de fapt el nu lupta pentru drepturile minerilor, ci iși dorea să adune oamenii în jurul său, era orgolios și îi plăcea să fie considerat un om de o importanță covârșitoare. După mineriada din 1991, salariile minerilor nu au crescut, însă stilul de viată a lui Miron Cozma a înflorit, mașinile, delegațiile și locațiile unde era cazat costau foarte mulți bani, acesta justificând miile de euro ca fiind necesare schimbului de experiență în străinătate.

În ceea ce privește participarea angajaților, Jimmy Hoffa a reușit să convingă oamenii să intre în grevă, să-și ceară drepturile și chiar să se lupte, să recurgă la violență dacă negocierile nu le erau favorabile. Era un om puternic, determinat să-și urmeze scopurile, chiar dacă trebuia să utilizeze mijloace mai puțin ortodoxe (de exemplu legăturile sale cu mafia etc). Și Miron Cozma, prin discursurile sale, prin puterea cuvintelor pe care le-a folosit, a reușit să motiveze minerii să meargă la București să-și ceară drepturile, însă solicitările lor au fost aberante. În ceea ce privește Mineriadele, Miron Cozma i-a manipulat pe mineri pentru a deservi scopurilor politice a lui Iliescu. Mineriadele s-au desfasurat într-un mod agresiv și cu prețul a rănirii persoanelor nevinovate, mai ales mineriada din 13-15 iunie din 1990.

Putem spune că cei doi se aseamănă mult, ambii reușind să stârnească forța mulțimilor și au fost foarte controversați. Ambii au utilizat mijloace mai putin morale pentru a-și atinge scopurile și au făcut închisoare pentru folosirea acestor mijloace. In schimb ceea ce îi deosebeste e rezultatul, practic ce a rămas în urma lor: Hoffa este considerat un mare lider, pe când Miron Cozma este considerat pionul lui Iliescu, manipulatorul minerilor și responsabil direct de repercusiunile mineriadelor.