Toamna arămie, cu a ei culori de ambră și miros ancestral de gutuie coboară alene peste dealuri. Departe în zare, la ori-zont, abia vizibile, sătucele cufundate în perdele de fum – ca într-un tablou al lui Grigorescu- ne vestesc glasuri cu puncte în mișcare, într-o forfotă ilizibilă, a țăranului român. Zăresc câteva româncuțe îmbrăcate în tradiționalul costum popular – cu za-die și catrințe – cu mâinile suave ridicate printre crengile pomilor de parcă ar fi cu-fundate într-o tainică rugăciune, aducând mulțumiri proniei cerești pentru recolta merelor și a strugurilor din acest an. Soarele sturlubatic își trimite din înaltul cerului razele plăpânde printre crengile pomilor, poleind merele „elixirul zeilor și al sănătății”- într-o veritabilă cu-loare aurie, care creează o atmosferă efervescentă de basm. Pasul fetelor, prin iarba stăvezie a grădinilor, adulmecă pasul căprioarelor care în zori s-au îndepărtat liniștite spre izvorul cristalin al apei. Mai sus, spre marginea pădurii, stejarii enigmatici și tăcuți își coboară în bătaia vântului frunzele desprinse cu sfială din crengile coronariene îmbrăcând peisa-

gistic vârfurile golașe ale pietrelor de la craterul multimilenar, care parcă stau de veghe de atâta vreme și ne asigură pacea și liniștea noastră. „Să nu strivim corola de minuni a lumii”, parcă îl auzim spunând pe Blaga tainica rugăciune. Și totuși, apoi, imaginea livezilor pline de mere îmi revine în priviri, cu deplină bucurie. Carele greoaie, trase de plăvani, se opresc apoi din când în când sub ramurile golașe ale pomilor, iar brațele vânjoase ale flăcăilor încarcă sacii cu mere pentru a fi duse acasă. E zi de sărbătoare, e ziua recoltei livezilor, care au mai rămas după miri-ficii zori ai revoluției; pentru că această democrație neînțeleasă, pe lângă zorii liniștiți ai libertății nu au adus prea multe beneficii țăranului român. Afirm acest lucru cu deplină responsabilitate, întrucât pe lângă binefa-cerile legii 18/1991 și 247/2005 care vizau împroprietărirea țăranilor cu pământurile deținute înaintea comunismului aceste legi au fost aplicate cu iresponsabilitate și aleatoriu de către primarii arendași ai satelor. Fiind consecvent cu unicitatea adevărului, nu pot să nu observ aceste lucruri, pentru că nu trebuie să fim

nevăzători și nici să acceptăm perdeaua neagră a hoției pe care ne-o tot așează pe ochi prin vălul negru al necinstei, noii prozeliți moșieri ai pământului. Nici nu tre-buie să fim nostalgici după epoca de aur apusă, dar avem dreptul să ne amintim de bogăția pământului din acea perioadă, de bogăția livezilor noastre, de diversitatea fructelor sănătoase ce le consumam, de imensitatea vagoanelor de fructe trimise în export... de banii obținuți pentru plata datoriilor țării și din acest segment al agri-culturii. Dar spunând aceste lucruri, drag cititorule și diseminând grăuntele adevărului, am trecut sub vălul ceții acest tablou mirific al toamnei, și acum parcă ne amintim cu drag în termeni virtuali, „ce frumoasă și bogată a fost toamna la români” și cât de săracă și păguboasă a devenit acum. Consumăm și acum ca și atunci, dar astăzi consumăm din verita-bilele mere ale democrației, deoarece foarte rar mai găsim prin piețe „merele autohtone românești”, iar noi am rămas consumatorii fideli ai produselor impor-tate, pentru că astăzi nu mai suntem decât o societate de consum a Europei.

Ing. Mircea Vac

Anul 1. Numărul 2. 30 10 2011Director fondator: Roxana Vac

Mirifica izmă a toamnei

Revistă de cultuRă, atitudine civică, juRidică și spiidică și spiRitualitate

apaRe sub egida Fundației gRădina Maici i doMnului din oRadea .

Revistă de cultuRă, AtitudiNe civică, juRidică și spiRituAlitAte

ApARe sub egidA FuNdAției gRădiNA MAici i doMNului diN oRAdeA.

TRECUT Şl PREZENT DIN ISTORIA MINERITULUI

Azi, astfel de lucrări se întâlnesc în zona Găuri din masivul Cetate, pe versantul sudic al Cârnicului, în Orlea şi Văidoaia. Acolo unde rocile erau mai puţin dure s-a folosit dalta şi ciocanul, rezultând lucrări de formă trapezoidală, pătrată şi triunghiulară. Dacă se mani-festa tendinţa de desprindere a rocilor, lucrările erau susţinute (armate) în lemn, folosindu-se aceeaşi metodă de exploa-tare şi îmbinare a lemnului. Cu acest tip de lucrări s-a pătruns mult mai adânc pe orizontală şi verticală în interiorul ma-sivelor muntoase, fiind întâlnite în Ce-tate, Cârnic, Carpeni, Orlea, Ţarina, Igre,Văidoaia, Leti. încadrarea lucrărilor în această perioadă istorică este susţinută de numeroasele vestigii romane găsite în subteran şi la suprafaţă.

Pe teritoriul Roşiei Montane au fost descoperite numeroase mărturii dinperioada romană, care atestă o activi-tate remarcabilă privind aşezarea, orga-nizarea administrativă, comunicaţiile şi sistemul de apărare, forţa de muncă,populaţia, viaţa social-religioasă, valorifi-carea şi exploatarea aurului etc. Cele mai multe descoperiri au apărut în perioada secolelor XVIII-XXI. Cu ocazia lucrăriloredilitare, agricole şi miniere, s-au desco-perit ziduri, monumente, fragmentearhitectonice şi epigrafice, unelte, monede, obiecte de podoabă, substrucţii ale unei aşezări civile cu necropolă, dife-rite tipuri de lucrări miniere etc. Multe din obiectele şi piesele găsite îmbogăţesc zestrea patrimonială a muzeelor din Cluj-Napoca, Turda, Alba lulia, Aiud, Blaj, Deva şi din străinătate (Budapesta, Viena, Bochum). în zona Hăbad - Brădoaia s-au descoperit în anul 1983 peste 25 demonumente cu inscripţii, păstrate in-tegral ori fragmentar, postamente, un opaiţ cu inscripţia Faor, un puţ şi o galerie romană şi o porţiune de drum ce făcea legătura cu Abrudul, fapt ce confirmă că suntem în faţa unei întinse zone sacre romane (Sacellum, lucus). Toate obiectele păstrate de roşieni şi

cele noi descoperite au fost strânse şi adăpostite în lapidarul Muzeului minier din Roşia Montană, inaugurat în 1981. Cercetări arheologice sistemati-ce au început din anul 2000, în cadrul proiectului “Alburnus Maior”, iniţiat de Ministerul Culturii şi Cultelor, ce se desfăşoară şi în prezent. Între anii 1786-1855 au fost găsite în minele de aur tăbliţele cerate (“cărţi din lemn”) din care se cunoaşte viaţa cotidiană şi orga-nizarea social-juridică a minerilor antici. Tăbliţele cerate datează din anii 131-167 p. Chr. şi reprezintă texte de drept civil roman privind contracte de vânzare-cumpărare, de împrumut cu dobândă, convenţii de asociaţie, acte ale colegiilor, dovezi de cheltuieli şi preţuri etc. S-au găsit 50 de piese în galeriile Sf. Ecaterina - Monuleşti şi Sf. losif din masivul Leti, galeria Laurenţiu (Boaba) din masivul Igre şi galeria Ohaba - Sf. Simion de pe versantul sudic al masivului Cârnic. Din-tre acestea s-au păstrat, întregi sau părţi din ele, 25 triptice. Prin conţinutul şi destinaţia lor, tăbliţele aparţineau mine-rilor, proprietarilor de mine şi “oame-nilor de afaceri” ce activau în mineritul din Munţii Metaliferi. Începând cu anul 1841 tăbliţele cerate au constituit obiectul unor lucrări prestigioase întreprinse de Th. Mommsen, Timotei Cipariu, I. I. Russu, Muzeul din Bochum - Germania (2002) etc. Tăbliţa cerată XVIII, datată 6 feb. 131 p. Chr., descoperită în anul1854 în galeria Ohaba - Sf. Simion din masivul Cârnic este cel mai valorosdocument scris ce atestă, de 1875 de ani, existenţa mineritului şi toponimullocalităţii Roşia Montană - ALBURNUS MAIOR. Privitor la faptul că tăbliţele ce-rate au fost adăpostite în minele de aur de la Roşia Montană şi nu în capitala Daciei sau în alte cetăţi, George Popa Li-seanu spune: “Cât timp Traian a stat pe tronul Cesarilor, nimeni n-a îndrăznit să se atingă de provincia lui de la Dunăre. Numele lui Traian era de ajuns ca să ţină frâu roiului de popoare ce mişunau în jurul Daciei şi care, cu nesaţ, s-ar fi aruncat asupra bogatului im-periu ca să-l prădeze şi să-şi caute în el locuinţe. Îndată ce cuceritorul Da-

ciei deveni, prin moartea sa, divul Tra-ian, popoarele neastâmpărate dinspre nord şi orient încep a se mişca, încep a da năvală din toate părţile asupra provinciilor preaîntinsului imperiu. Dacia avea să primească cele dintâi lovituri - şi pentru ca dânsa, în tim-pul împăratului Adrian, să poată căpăta epitetul de felix trebuia neapărat să fi fost scăpată dintr-un mare pericol de fiul adoptiv al cuceritorului Daciei. După moartea lui Adrian, năvălirile duşmanilor în această ţară deveniră din ce în ce mai dese şi mai periculoase”. Odată cu retragerea romanilor din Dacia, industria minieră a avut mult de suferit. Teritoriul a fost invadat şi ocu-pat 100 de ani de goţi, iar mai târziu, în timpul migraţiunii popoarelor, de diferi-te seminţii, printre care un rol important l-au jucat hunii şi avarii. Popoarele mi-gratoare au cutreierat regiunea minieră a Munţilor Metaliferi, inclusiv Roşia Montană, jefuind aurul de la populaţia autohtonă. Timp îndelungat minele din jurul Abrudului nu au mai fost lucrate, locu-itorii adăpostindu-se în munţi. Mineritul organizat dispare, fără să mai fie semnalat în vreun document. Către sfârşitul se-colului al IX-lea la hotarele pământului românesc al Ardealului apar ungurii, venind din Asia, punând stăpânire pe acest teritoriu din secolul al X-lea. Începând cu secolul al Xl-lea, regii unguri dau o atenţie mai mare mineritu-lui, având nevoie de aur pentru ducerea războaielor, punând bazele organizării mineritului în această regiune. În anul 1035 Ştefan, regele Ungariei, stabileşte printr-un decret că regiunile miniere rămân la dispoziţia liberă a regilor, iar minerii băştinaşi devin iobagii coroanei. Schimbându-se relaţiile de proprietate, regii au fost în situaţia de a nu putea admi-nistra regiunile miniere ale Abrudului şi Zlatnei. De aceea le cedează partizanilor regali şi Bisericii romano-catolice din Alba lulia printr-un act din anul 1271. Biserica romano-catolică nu a adus ceva nou în viaţa minerilor.

Aurel Sîntimbrean, Horea Bedelean, Aura Bedelean[continuarea în numărul viitor]

Roșia MontanăSăraci în țară bogată

2

Lo ca l i ta te a S ă c u i e u , actualmente, este o aşezare vitregită de fluxul economic, aflându-se situată la 22 de km faţă de oraşul Huedin şi la 76 km faţă de municipiul Cluj-Napoca. De asemenea, menţionăm aspectul că localitatea Săcuieu este străbătută de pârâul Henţ care izvorăşte de sub Munţii Prislopului şerpuind prin Răchiţele unde preia apele Văii Stanciului, străbătând apoi Scrindul care este zăgăzuit de un baraj şi care cumulează afluxul apelor care sunt pom-pate prin sisteme de galerii pe sub Munţii Vlădesei în lacul de acumulare de la Floroiu. Localitatea Săcuieu este aşezată într-o frumoasă zonă montană, fiind situată la o altitudine medie de 700 m, mărginită lateral de frumoase dealuri şi piscuri semeţe ce încadrează masivul Vlădesei cu culmi între 1.200-1.700 me-tri, altarul străbun al Vlădesei fiind situat la altitudinea de 1.836 m, care este înconju-rat de culmile coronariene ale măgurilor Ticleului, Runcuri-lor Cărmăzana, dealul Benţii şi dealul Oarzelor. De asemenea, frumuseţea peisagistică a acestor locuri este întregită în partea nordică a co-munei de măgurile: Sebeșului, Tranişului şi Vişagului care sunt străjuite pe vârful culmilor de frumoase păduri de brad şi pig-mentate aleatoriu ca un tabloid cu poieni care întregesc măiestria creaţiei divine prin pitorescul lor, creând senzaţia că veşnic te afli pe-o gură de rai. Sub aspect vegetativ şi cinegetic trebuie cunoscut că zona Săcuieului este cuprinsă de două mari arii de vegetaţie: respectiv vegetaţia care cu-prinde etajul alpin şi vegetaţia

forestieră din suprafaţa de 7.715 ha care subscrie acest sector.

Analizând aspectele celor două niveluri vegetativ-forestier este de remarcat că etajul alpin este mai slab reprezentat, până la altitudini de peste 1.600 m; iar nive-lul forestier este încadrat de păduri de răşinoase, molid, brad şi fag, iar pentru com-pletarea apanajului păşunilor trebuie să privim cu realism prezenţa arborelui de sequoaia care a fost adus în zonă în urmă cu mai bine de 120 de ani.

Analizând aspectul cinegetic al zonei se poate afirma că au fost reperate din animalele existente: căprioara, ţapul, ciuta şi cerbul, lupul, vulpea, mistreţul şi chiar ursul brun, dar numai în Vlădeasa, iar din neamul păsăretului pot fi amintite: piţigoiul, mierla, cucul, alunarul, pitulicea, privi-ghetoarea, uliul, cocoşul de munte şi alte specii. Analizând etimologia denumirii localităţii şi ţinând cont de izvoarele arheologice existente, respectiv a cetăţii Bologa, care a fost atestată de către marii istorici în urma descoperirii vestigiilor, obiecte-lor, pieselor numismatice, în-scrisurilor din documentele vremii, rezultă că denumirea localităţii „Săcuieu” datează din vremea romanilor, cuceritori ai Daciei, care au ridicat acest castru roman (denumit Rescu-lum, unde au fost sesizate Co-horta I Hispanică şi Cohorta I-a a Tribocilor) care în cursul vre-murilor s-au extins în zonele adiacente şi în împrejurimi, denumind satul „Valea Seacă”

şi, respectiv, „Secu” de la nu-mele pârâului care-l străbate, ştiut fiind din legendă că prima aşezare în sat a fost atestată în toponimul de rezonanţă în „Râtul Romanilor” cu denu-mirea de „Secătură” a acestei zone a vetrii satului, denumire care a mai fost găsită şi în unul din „Mineiul” de la biserica din Mărgău. Desigur că fiind în imparţialitate decât cu însuşi adevărul curat trebuie să recunoaştem că războaiele împăratului Traian în Dacia au înregistrat în registrul istoriei actul etimologic de naştere al poporului român; iar din conto-pirea romanilor cuceritori cu dacii băştinaşi s-a născut acest popor. Nu ne-am planificat a sintetiza măreaţa şi vasta isto-rie a neamului românesc, dar pentru a face unele precizări pe care le considerăm mai mult decât necesare, cu îngăduinţa şi răbdarea voastră, dragi citi-tori, o vom face. Sunt nepieritoare iz-bânzile sorţii în luptele ce le-au purtat bunii şi străbunii noştri, chiar dacă în anumite momente soarta le-a fost fatală şi crudă, dar sunt in-contestabile existenţele Le-giunii I Porolisense, Legiunea V Macedonică, Legiunea XIII Geminii, Cohorta I Hispanică a Tribocilor, Cohorta a VI-a a Tri-bocilor, Cohorta a VI-a a Breuci-lor silvani, Cohorta a I-a a Van-gionilor Antonieni, existente şi atestate pe pietrele epigrafice ale castelelor construite de-a lungul Valului lui Traian. Revenind asupra adno-tărilor existente asupra locali-tăţii Săcuieu, mai găsim o dată de atestare în „Dicţionarul is-toric al localităţilor din Tran-silvania” al lui Coriolan Suciu,

vol. I-II editat la Bucureşti în 1968, în volumul II, la pagina 103 astfel: „Săcueu – Săcuieu. u Szekkelyo, Szekkelyjo – r.Huedin.R.Cluj, fiind adnotat în anul 1461 – poss Zekelyo, 1475 Zekewlyo Zekelyo, 1477 Zekel Jo, 1733 Bekulz- Zekuly, 1750 Szekelya, 1805 Szekello, 1854 Szekelyo Secuiu. Concluzionând analizaonomasiologică şi onomato-peică asupra denumirii locali-tăţii Săcuieu, putem afirma pe deplin îndreptăţiţi că această localitate este vatră străbună strămoşească românească, cu toate că se află la o distanţă de 10 km de castrul roman Rescu-lum din Bologa. Această localitate bine-cuvântată de Dumnezeu pe pământ se află la poalele masi-vului Vlădeasa, la confluenţa drumului bifurcaţional con-struit în timpul imperiului ro-man prin care se făcea ac-cesul pe malul Crişului, spre Muntele Mare prin Albacul lui Horea spre Câmpeni şi spre Roşia Montană, îndeplinind în acelaşi timp şi rolul strategic de fortăreaţă naturală pentru adăpostire în situaţii impre-vizibile cum au fost, de altfel, de-a lungul şir al anilor istoriei anumite momente, care au fost totuşi semnalate în cartea de căpătâi a neamului românesc de către istoricii noştri precum şi de alţi istorici străini.

[continuarea în numărul următor]

Ing. Mircea VacMembru al Uniunii Ziariștilor

Profesioniști din România

Oameni și locuriMonografia localității Săcuieu

3

Tara Oaşului vine prin timp ca un râu montan printre grohotişuri, rădăcini şi raze de soare, ca Taina, Turul, Valea Albă sau Valea Turţului, vestitele artere acvati-ce ale ţinutului... Situată la nordul spaţiului româ-nesc, ea aparţine în egală măsură pământului şi cerului, concretului şi nepal-pabilului. Steaua Polară se deconspiră aici ca o vecină bună, ca o certitudine fixată undeva pe meşter-grindă sau după morişca de vânt din vârful şurii. E, întâi de toate, o parte a în-tregului, cu tot ce înseamnă identitate şi diferenţă. Nu poate fi confundată cu alte ţinuturi sub nici un aspect, etnografic, lingvistic, folcloric, psihologic chior. E unică. Şi e o margine care a impus un ho-tar. Admiraţia nedisimulată e o componentă a conştiinţei de apartenenţă. Despre ea se poate vorbi în multe feluri. Dar poate cea mai bună cale ar fi să o ridici la rang de sentiment, la o idee. Despre ce a fost. Şi cu o arcuire de aripă prospectivă în viitor. Prezentul fiind vizibil. Au vorbit despre ea oameni însemnaţi, i s-au scotocit ascunzişurile, i-au fost străbătute cărările, i-au fost scru-tate valorile. Lista e încărcată de nume precum D. Weigond, Pavel Eugen Barbul, I. A. Candrea, I. Muşlea, C. Brăiloiu, Dimi-trie Guşti (care a lucrat o vară la Moişeni cu o echipă de sociologi), V. Netea, I. T. Cioară, Gh. Focşo, I. Vlasiu (care ne-a lăsat sculptura Fetele din Oaş), I. Velcea, Tan-cred Bânăţeanu şi alţii, care au spus lucruri profunde. La 1869, în revista „Familia”, la care colabora Eminescu, Ion Buşită publica un serial de reportaje despre Țara Oaşului. Celebrul compozitor Bela Bartok a înregistrat folclor muzical din Comlăuşa, Tarna Mare și Turț, afirmând originalitatea şi vechimea muzicii populare, în special a colindelor, din acest spaţiu românesc. Numeroşi compozitori, Gh. Dumitrescu, C. Arvinte şi alţii au prelucrat motive oşeneşti, iar Dariu Pop i-a dedicat suita corală Taro Oaşului. Sculptorul Vido Gheza a dăltuit un expresiv Joc din Oaş. Două romane, Câşlegi într-un picior de Rodion Marcovici şi Oşenii de Ştefan Pop Tarniţa reconstituie imaginea unor sate din Oaş, iar Gh. Tulbure a publicat în 1933 câteva

poveşti din Oaş. Dansul specific şi graiurilemuzicale au intrat în atenţia unor cercetători precum Emilia Comişel, Tibe-riu Alexandru, losif Herţea etc. Numeroase melodii au fost transcrise de Son Someşan (Danţul în Oaş) şi loan Chioreonu-Oaş (Muzică populară din Oaş). Portul spe-cific, admirat pe la 1809 de cercetătorul maghiar Szirmay, a atras ochiul unor regi-zori de film istoric, al unor artişti precum Toma Caragiu care l-a îmbrăcat admirativ şi chiar a dansat oşeneşte, cu naturaleţe, împreună cu soţia sa. Mirajul strigături! a fascinat-o pe celebra Maria Tănase, iar mai aproape de noi, Margareta Pâslaru a preluat şi stilizat o piesă muzicală. Un capitol aparte îl reprezintă al-bumul fotografic Ţara Oaşului de loniţă G. Andron care, urmat de luliu Pop, a lăsat un adevărat hronic scris cu lumină despre oameni şi locuri. Semne de valoare, de inedit. Cu toate acestea, în ultima vreme, se constată un regres al scrierilor despre Ţara Oaşului, cu excepţia unei monumentale monografii despre strigătură, care a apărut la ... Paris. S-au spus şi destule inadvertenţe, de către oameni înarmaţi cu ustensilele vânătorilor de senzaţional, generându-se o „temă exotică”. Extrăgându-se particu-larul, s-a trecut Ia nedrepte etichetări gene-ralizatoare, încât cuvântul oşan (oşeon) putea fi asociat într-o sugestie peiorativă. Fapt pentru care e de pomenit în treacăt adevărul mai puţin relevat că oşenii au fost numiţi astfel din exterior. Ei l-au pri-mit, nu şi l-au dat, revendicându-şi doar haina numelui de români. În rest, s-au diferențiat unii de alţii prin loconime ex-presive precum: certezeni, răcşeni, tuţeni, cămărzeni... Apelativul „oşeni”, resimţit ca o poreclă, sună impersonal şi e acceptat ca o vorbă „de peste deal” sau „de Ia vale”. Oaşul poate fi definit în mai multe feluri: gazetareşte (cu înclinaţii spre senzaţionalul de efect mediatic); din ex-terior, (cu detaşare, dar cu riscul unor prejudecăţi preluate din mentalul colectiv); din interior (de unde se vede profund şi se simte autentic, subiectivismul fiind un risc). Adevărul va sta într-o sinteză cu aceeaşi constantă: Oaşul e inconfundabil, un spaţiu în spaţiu precum fiecare om e o fiinţă printre fiinţe, cu trăsături comune şi

amprente personale. Oaşul nu este ceea ce crezi, ceea ce ai auzit că ar fi sau ceea ce ai vrea să fie. El este, la fiecare privire, altceva. Pentru că are o dinamică a lui şi fascinează ca drumul Carului Mare, care e mereu altul, cu fiecare trecere. Imaginea lui ar implica o fotogramă diasincronică pe care numai memoria afectivă o poate înregistra. Ar putea fi cules din stelele care l-au vegheat prin timp, de pe frunzele de „goron”... Ar putea fi reconstituit din

sfâşieri de tulnic sau fluier, din averse de drâmbă sau din clocotul „roţilor fecioreşti” dezlănţuite, dacă ar fi rămas prin timp undeva, imprimate şi protejate sub o aripă de cer. Zestrea lui spirituală atrage şi convinge. O regăseşti în poeme de suflet scrise de poeţi care au creat un adevărat topos liric sub săgeata Nordului. O afli în grafica lui Paul Erdos, în culorile pe care Ion Ţânţaş, Brăduţ Covoliu, Mihai Olos, Gh. Catană, Ion Sasu, Vasile Pop-Negreşteanu, Dorel Petrehuş, loan Pop-Prîlog, Corneliu Pop, losif Şaitoş, Ion D. Ion, loan Gozman şi alţii le-au logodit cu veşnicia pânzei, în fragmentele de umanitate imortalizate de numeroşi artişti fotografi sau în paginile de cugetare în spiritul locului ale dr. Mihai Pop, rămase într-un volum de confesiuni publicate de Şt. Doru Dăncuş. O afli în aerul cuţitat de viorile unor ceteraşi dăruiţi precum Mihai Timoc, loan Chioreanu, Pe-tre Zele, fraţii Sava, Văsâi Macovei, Ion Lichii şi alţii, în răscolirile saturnalice ale ţâpuriturilor Măriei Petca sau ale Măriei Tripon. Dar frumuseţea sa poate fi citită mai bine de pe „baierul străiţii”, caligrafiat de fetele din Oaş cu mâinile sufletului, din fire muiate-n culorile iubiri... El trece prin timp în ritmul „danțului” învârtejit de fe-ciorii care biciuiesc pământul până când stelele cerului cad în ţărână, înnobilându-o:„Dă cu picioru-n podele, / De-acolo să iasă stele”. Poate fi regăsit şi în „roata mărgelelor” din „uiaga” cu pălincă... ! Scurtă ochire istorică. Specialiştii au stabilit că Ţara Oaşului, ca un cuib cald şi ocrotit, a fost populată neîntrerupt şi intens din adâncurile vremii. La Boineşti, Bicsad (ortografiat astfel încă de la 1704), Călineşti-Oaş, Remetea Oaşului, au fost descoperite urme de aşezări umane din paleolitic. Unelte de silex au fost identi-ficate la Târşolţ, Oraşu Nou şi Viile Medieşului Aurit. Epoca bronzului este şi ea bine reprezentată, precum şi mile-niul traco-daco-getic, inclusiv contactul cu civilizaţia celtică.

Ștefan IancuȚara Oașului

Oameni și locuriȚara Oașului

4

Emanoil GojduMarele Mecena al Transilvaniei

Fundațiunea Gojdu reprezintă o însemnată avere. Înainte de războiul mondial avea acţiuni în valoare de 10 milioane coroane aur (cam 400 miIioane lei), iar casele fundației din Budapes-ta sunt evaluate la 130 milioane de lei. După anul 1920, patrimoniul Fundației Gojdu a rămas aproape în între-gime în Ungaria, reprezentanța Fundației funcționând la Sibiu, grupată în jurul Mi-tropolitului Ardealului (președintele de jure), iar “Administrația Fundației” la Bu-dapesta (str. Holló, nr. 8, în complexul de clădiri al Curții Gojdu). Beneficiarii tes-tamentari ai Fundației Gojdu devin, din acest moment, tinerii studioși români ortodocși din România (fostele provin-cii Transilvania, Banat și părțile vestice), Ungaria, Serbia și Slovacia. În consecință, Reprezentanța din Sibiu și Mitropolia Ortodoxă a Transilvaniei au solicitat Gu-vernului României să poarte negocieri cu Guvernul Ungariei pentru a asigura astfel funcționarea prevederilor testamen-tare privind patrimoniul Fundației Gojdu. Conform art. 249 al Tratatului de Pace de la Trianon din 1920, Ungaria avea obligația de a restitui patrimoniul Fundației titularilor. În urma negocierilor purtate între 1924 și 1934, la 27 octombrie 1937 a fost semnat acordul dintre România și Ungaria privind restituirea patrimoniului Fundației. Acordul definitiv din 1937 a fost ratificat de România în 1938 și de Ungaria la 20 iunie 1940. Datorită izbucnirii celui de-al doilea război mondial, acordul bi-lateral nu a mai fost aplicat, iar patrimo-niul Fundației Gojdu a fost naționalizat de Guvernul comunist din Ungaria în 1952. Astfel, activitatea Fundației a fost întreruptă atât în România, cît și în Ungaria. În 1996, din inițiativa

ierarhilor otodocși din Mitropolia Ardealu-lui și Mitropolia Banatului (instituțiile împuternicite să gestioneze activitatea și patrimoniul) și cu sprijinul Mitropo-litului Antonie Plămădeală, Fundația Gojdu și-a reluat activitatea, având se-diul la Sibiu, str. Nicolae Bălcescu, nr. 36. Astfel a crescut mare şi viguroasă fundaţiunea lui Emanuil Gojdu şi a dat ro-duri bogate, pentru că darul lui Dumnezeu a însoțit-o. Rodul ei cel bogat au fost cetele de intelectuali crescuţi cu stipendiile ei, vreme de aproape cincizeci de ani, care s- au ridicat falange de apostoli ai conştiinţei şi luptători ai ideii naționale româneşti. Astfel Emanuil Gojdu, prin binecu-vântata sa danie făcută neamului său, a pregătit calea înfăptuirii României de azi. Fapta epocală a lui Emanuil Gojdu a fost prețuită după cuviinţă, îndată după săvârşirea ei, de toată suflarea românească. Astfel congresul naţional bi-sericesc al mitropoliei ardelene a dat voie bisericilor ortodoxe din Ardeal, să afişeze chipul Iui Emanuil Gojdu în biserici, alături de acela al Mitropolitului Andrei Şaguna. Viața şi faptele Iui Emanuil Gojdu sunt pilduitoare, atât din punct de vedere naţional, cât şi din punct de vedere creştin ortodox. Gojdu creşte în şcoli ungureşti, e îmbrăţişat cu dragoste de societatea maghiară, de societăţile literare şi culturale ungureşti, face o carieră strălucită în capi-tala ungurească: e patriot loial, întâiul care prezintă judecătoriei din Pesta o petiţie în limba ungurească, atunci când limba la judecătoriile ungureşti, era cea latină; e numit comite suprem, membru al casei magnaţilor, consilier la curtea supremă de apel din capitala ungară; e cetăţean maghiar de mare prestigiu, om bogat în capitala maghiară. În toate aceste ipostaze şi demnităţi însă gândul Iui e mereu şi

numai la neamul său, pe care ar vrea să-l vadă mare, luminat şi fericit. Ca prefect, românizează admini-straţia judeţului românesc Caraș. În Camera ungară şi în Casa magnaţilor luptă pentru drepturile poli-tice ale naţiunii sale. „Laud Dumnezeirea, că m-a creat român” - zice Gojdu. Iubirea către naţia sa îl îndeamnă să-i dăruiască averea tinerimii române, ca şi după moarte să trăiască în inima neamului său şi să-l ajute. Duminecile şi sărbătorile chiamă la casa şi la via sa studenţii români şi i se înaltă sufletul, ascultând glumele şi cân-tecele româneşti. Cât a iubit Gojdu tineri-mea română, se vede dintr-un amănunt aproape nebăgat în seamă. Pe sigilul reprezentantei fundaţiunii Gojdu a lăsat să se imprime textul: „Lăsați pruncii să vină la mine.” Emanuil Gojdu a fost creştin evlaviosşi ortodox convins. La mese, ori unde se întâmpla să fie înainte şi după mâncare, îşi făcea cruce. Iar în sărbătorile Paştilor, înainte de a se aşeza la masă, cânta un: „Hristos a Înviat !”. În casa lui, numai când erau străini de față, care nu înţelegeau graiul româ-nesc, vorbea şi în limbă străină. În căminul său era o caldă atmosferă românească, unde se ţineau respect şi cinste obice-iurile şi tradiţiile neamului şi bisericii strămoşeşti. Acesta a fost omul, memoriei căruia îi închinăm sfânta zi de astăzi. Acesta a fost marele român, a căruia viată şi fapte rămân pentru toate generațiile ce vor răsări din poporul românesc, pildă și iubire, devotament şi dărnicie creştinească, pentru fericirea naţiunii române.

Dr. Ec. Lucia Pojoca

Născut la 9 februarie 1802, într-o familie de aromâni originari din Moscopole, stabiliți în Oradea, Emanoil Gojdu s-a remarcat încă din liceu pentru calitățile sale in-telectuale, terminând liceul Magna Cum Laudae. A urmat studiile juridice la universitățile din Budapesta, Bratislava și Viena și în 1824 a devenit avocat stagiar în Budapesta, în cadrul cabinetului unui avocat sârb. Emanoil Gojdu și-a înființat la Budapesta propriul sau cabinet de avocatură, devenind foarte cunoscut și apreciat pentru pledoariile sale deosebite. După intrarea în politică, Emanoil Gojdu a fost un permanent luptător pentru obținerea drepturilor românilor din Transilvania și pentru folosirea neîngrădită a limbii române. A fost semnatar al Programului Politic de la Pesta al Revoluției din 1848, în care se făcea referință la folosirea limbii române. În calitate de politician, Emanoil Gojdu s-a remarcat prin calitățile sale diplo-matice, militând constant și foarte eficient pentru normalizarea relațiilor dintre români și maghiari și pentru recunoașterea unui statut normal pentru românii din Transilvania. În calitate de Comite Suprem de Lugoj - reprezentant al administrației centrale ungare - a alocat fonduri importante pentru construirea unui liceu românesc.

A ocupat funcția de deputat în parlamentul de la Budapesta, susținând în această calitate recunoașterea drepturi-lor comunității românești, în special cu privire la învățământul în limbă maternă. Emanoil Gojdu a lăsat moștenire statului român un ansamblu de clădiri situat în centrul Budapestei, precum și alte bunuri. Bunurile Fundației Gojdu, imobile și acțiuni în bănci, nu au fost evaluate cu exactitate pînă în prezent, dar specialiștii susțin că valoarea acestora se ridica la mai multe zeci de milioane de dolari.

5

Limba noastră-ilimbă sfântă

Universitaria

ADNOTĂRI ASUPRA APARIȚIEI PRIMULUI DICȚIONAR AL LIMBII ROMÂNE

Incă de la începutul existenței sale, Academia Română, din timpul când se numea Societate Academică, a căutat să alcătuiască un dicționar al limbii române, încă din anul 1869 însărcinând pe mem-

brii săi, dinstinșii : I.Heliade Rădulescu, A.T.Laurian, I.C.Massim, împreună cu I.Hodoș și G.Barițiu care au pus sub lumina tiparului „Dicționarul limbii române și Glo-sariu” elaborând această meritorie lucrare chiar dacă nu a fost percepută la cerințele științei, autorii cu multă sârguință au încheiat-o cu cel mai nobil zel. Protectorul Academiei Române, M.S. Regele Carol I, în cadrul unei sedințe festive a sesiunii generale a Academiei din anul 1884, a reiterat din nou necesi-tatea „Dicționarului”, punând la dispoziția Academiei mijloacele materiale necesare. În urma acestui gest generos, Academia Română a încredințat lucrarea celui mai renumit lingvist pe care îl avea România, domnului B.P.Hașdeu, care și-a început opera lucrării sub denumirea de „Magnum Etymologicum Romaniae”, lucrare care s-a desfășurat într-o perioadă de 13 ani și care a fost publicată în 3 vo-lume , dar care nu a cuprins numai literele „A și B” din Dicționar , concluzionându-se căci o viață de om nu ar fi fost suficientă pentru terminarea lucrării sub auspiciile laborioase în acea formă. Astfel, în anul 1897, Academia Română a atribuit însărcinarea alcătuirii Dicționarului domnului profesor univer-sitar Al. Philippide, care împreună cu co-laboratorii săi : S.Fl.Marian – membru al Academiei Române, I.Urban Jarnik- profe-sor la Universitatea din Praga și încă patru studenți ai lui Philippide au adunat mate-rialele necesare. Afirm faptul că extragerea mate-rialului lexical - a durat doi ani - după care

domnul Philippide a început redactarea lucrării; iar planul lucrării fiind foarte vast, desigur că periodicitatea elaborării lucrării era foarte lungă. Comisia de analiză a Dicționarului aleasă de Academia Română din anul 1897 era compusă din domnii: I. Ka-linderu, T. Maiorescu, N. Quintescu, D. Sturdza și Gr. Tocilescu, iar în anul 1907 a fost numit în comisie și domnul St. C. Hepites spre o analiză pertinentă asupra părții științifice a lucrării, aducând câteva prescurtări la planul elaborat de Philippide cu care acesta nu a fost de acord, urmând ca lucrarea să-i fie încredințată domnului Sextil Pușcariu, membru corespondent al Academiei Române. Astfel, domnul Sextil Pușcariu în asociere cu Ion A. Rădulescu Pogoneanu și-au împărțit lucrarea în două părți: domnului Sextil Pușcariu i-a revenit redactarea cuvintelor vechi ale limbii române, iar domnului Rădulescu neolo-gismele cu obligativitatea de a revedea fiecare lucrarea celuilalt, pentru eventualeîndreptări sau modificări dacă erau necesare. Specific faptul că domnului Rădulescu îi mai revenea sarcina revizuirii părții formale a lucrării prin controlalrea traducerii cuvintelor din limba franceză și cu supravegherea tipăririi Dicționarului. Așa că, după o muncă titanică s-a reușit redactarea Dicționarului de către domnii Pușcariu și Rădulescu după materi-alul lexical cules și adnotat de dl. Al. Phili-ppide cu colaboratorii săi.

Prof. Roxana Vac

CUVÂNTARE PRIVITOARE LA DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE

ROSTITĂ ÎN ACADEMIE DEMAIESTATEA SA REGELE

CAROL I

Având onorul de a fî membri ai acesteiadunări, Regina şi Eu venim totdeauna cu bucurie în mijlocul d-voastre, spre a ascultadiscuţiile voastre ştiinţi�ce, pe cari le urmărim cu un interes neîncetat. Insă cum poate să �e altfel, când lucrările de căpetenie ale Academiei sunt istoria şi limba, temeliile existentei noastre naţionale? Tara datoreste astăzi Academiei un sir de documente istorice, ascunse până acum şi cari au fost scoase din întunerec prin ostenelile neobosite ale membrilor ei, răspândind nouă lumină asupra trecutului neamului românesc. Nu mai puţin însă tre-bue să ne ocupăm şi de viitor. . . de limba noastră, care s’a păstrat neatinsă în câmpiile roditoare ale Dunărei, în plaiurile măreţe ale Carpaţilor, aceste ţinuturi încântătoare, descrise cu măiestrie şi în o limbă aşa de curată de poetul nostru popular V. Alecsandri.

Mănţinem dar aceste frumoase expresiuni întrebuinţate de străbuni, şi nu ne te-mem de cuvinte cari au căpătat de veacuri împământenirea: Super�ua non nocent.

Ce limbă are norocul de a dispune de patru cuvinte pentru o însuşire, care tre-bue să �e mândria �ecărui popor, care tre-bue să �e scrisă pe steagul �ecărei armate: rodnicie, vitejie, bravură, eroism? Să ne

ferim însă de o îmbelşugare de expresiuni moderne, cari, nepunând o stavilă la timp, va înstrăina poporului limba sa. Am fost îndemnat a rosti aceste câteva cuvinte prin dragostea pe care o am pentru frumoasa şi bogata limbă română şi �ind încredinţat că dorinţa mea— îndrăznesc a zice şi a Academiei — nu va rămânea un «pium desiderium». Supun dar la chibzuirea d-voas-tre, dacă nu ar � folositor de a face un fel de «Eiymologicum magnum Romaniae», conţinând toate cuvintele vechi, cari altmin-trelea vor � pierdute pentru generaţiunile viitoare : Verba volant, scripta manent. Spre a sprijini această întreprin-dere, pentru care patru, cinci, şase ani vor � trebuincioşi, pun în �ecare an modesta sumă de şase mii lei la dispoziţia Academiei. Într’adevăr, lucrarea aceasta este foarte întinsă, poate că nemărginită; să ne amintim însă cuvântul lui Horaţiu: Est modus in rebus, sunt cerţi denique �ues şi sunt convins că opera Academiei, care îşi va ridică şie-şi un monument nepieritor, va � încoronată de o izbândă fericită.

Cuvântare rostită la 23 Martie 1884

6

SPECIFICUL CONSTRUCŢIEI EUROPENE. CONSIDERAŢII DE ISTORIA FILOSOFIEI

Intr-o lucrare consacrată modalităţilor didactice de prezentare a construcţiei europene, A. Accardo şi U. Baldocchi pun în relief ideea că aceasta este rezultatul unei evoluţii istorice a con-tinentului, în care s-a construit un anumit ansamblu de valori comun popoarelor eu-ropene, structurat în sisteme de gândire care au propus, de pe poziţii teoretice diverse, formulele unei organizări a vieţii social-economice şi politice a Europei. De aceea Uniunea europeană de astăzi este materializarea unui proiect filosofico-poli-tic care a animat spiritele cugetătoare dar a fost latent în aspiraţiile popoarelor eu-ropene, dornice de prosperitate, de pace, de libertate, de cunoaştere şi apropiere reciprocă. Deşi cei doi autori consideră că sunt două Europe (este adevărat apre-ciate drept complementare), în sensul în care construcţia europeană nu anulează particularităţile comunităţilor, ei pledează pentru a o înţelege ca pe o comunitate de culturi, ca pe o realitate social-economică distinctă şi ca o comunitate politică. De aceea evidenţierea valorilor co-mune europenilor face posibilă înţelegerea faptului că actuala construcţie europeană nu este materializarea unui proiect uto-pic ci consecinţa unei logici integratoare a istoriei, care îi poate cuprinde pe toţi cei care le împărtăşesc. Valorile comune, constituite în cultura antică greacă, cultura romană antică, iudeo-creştinismul şi în bună măsură păgânismul şi apoi împletite de-a lungul secolelor, reprezintă baza culturii europene, trunchiul comun din care se vor dezvolta culturile particulare, specifice diverselor comunităţi de pe continent. Ea se va perpetua în secole chiar dacă sciziu-ni, frământări şi conflicte, manifestări „anti -culturale” o vor ameninţa. Chiar această capacitate a europenilor de a stăpâni contradicţiile, de a se salva din situaţiile de criză în numele valorilor autentice, poate fi considerată o trăsătură esenţială a spi-ritului european. Evocarea principalelor repere care jalonează spiritualitatea europeană – chiar dacă extrem de schematică – poate fi una dintre cheile de înţelegere a modului în care s-a construit şi funcţionează Uniu-nea Europeană precum şi de anticipare a posibilelor ei evoluţii. Antichitatea greacă reprezintă o perioadă istorică de afirmare a capacităţii spiritualităţii umane de a construi un uni-vers de idei nu numai original, în raport cu tot ceea ce s-a gândit până atunci în alte spaţii culturale, ci şi pe deplin structurate, legate între ele, încât au dat impresia de „miracol grecesc”, care şi-a pus amprenta

pe tot ceea ce s-a gândit şi s-a structurat ca acţiune colectivă pe continentul nostru. Cultura antică greacă s-a con-stituit printr-o remarcabilă centrare a preocupărilor sale asupra fiinţei umane, asupra a ceea ce Sofocle considera că este cea mai mare dintre minuni, sin-gura capabilă să se gândească pe sine, să se cunoască - aşa cum îi cerea Socrate – pentru a se putea cultiva complex şi complet (fizic şi intelectual) în numele idealului de kalokagaton. De aici cultiva-rea filosofiei, ca o concepţie despre om şi lumea lui înconjurătoare, ca o construcţie raţională şi speculativă prin care aceasta să probeze că el este măsura tuturor lu-crurilor. Cum bine observau Braunstein şi Pepin, filosofia greacă era profund legată de preocuparea corectei funcţionări a gândirii (logica generală), de relaţia cu cunoaşterea (susţinând dezvoltarea ştiinţelor), de felul general de a fi al lumii (dialectică şi metafizică), de evoluţia na-turii şi societăţii (dezvoltând studiul isto-riei). Ca o încoronare a viziunii despre om, cultura antică greacă s-a preocupat de înţelegerea naturii lui sociale şi a faptu-lui că împreună cu semenii îşi construieşte viaţa colectivă în cetate, în polis, unde oamenii se organizează şi se conduc. Po-litica era, pentru greci, o activitate pe care numai omul o realizează, ridicându-se astfel din rândul celorlalte vieţuitoare, prin capacitatea de a structura conduitele colective, de a le aşeza sub semnul unor valori înalte şi eterne (Adevărul, Binele, Dreptatea şi Frumosul). Cultura antică greacă a fundamentat aparatul catego-rial al studiului politicii, a făcut distincţiile între diferitele forme de a se face politică, în legătură cu anumite instituţii şi mai ales în legătură cu un cadru normativ care identifică o formă de organizare politică (constituţia şi legile care derivă din ea), pe care organisme specializate trebuie să le apere pentru a asigura buna funcţionare a Cetăţii. Cultura romană s-a remarcat printr-o atenţie particulară acordată socialităţii omului, necesităţii ca acestuia să-i fie recunoscută proprietatea privată şi pornind de aici să se construiască legile unei comunităţi (ius civile) şi apoi ale ra-porturilor ei cu alte comunităţi (ius gen-tium). Cultura romană a distins limpede între personalitatea individuală – cu viaţa ei privată – şi personalitatea afirmată în societate, în viaţa ei publică, constru-ind un drept privat şi un drept public. Se înţelege de ce în centrul preocupărilor spiritualităţii romane s-a aflat dreptul, justiţia şi instituţiile menite să le apere şi să le sancţioneze.

De aici ideea că în cultura romană se află locul unei idei ce va marca profund istoria Europei: aceea a puterii de a ela-bora şi aplica legea, a suveranităţii acesteiputeri. Cum bine sublinia P. Magnette „Roma s-a construit prin agregarea unor cetăţi diferite, pe care le-a integrat într-o republică comună, lăsându-le celor mai multe dintre ele o vastă autonomie. Fie-care cetăţean putea să se conceapă pe sine în acelaşi timp ca fiul patriei sale naturale şi ca membru fidel al comunităţii poli-tice de care îl lega o formă de patriotism constituţional” . El îl citează pe Cicero care scria că patria este atât locul în care ne-am născut, cât şi cetatea care ne-a oferit cali-tatea de membru al ei. Afecţiunea pentru patria în care ne-am născut este dublată de sentimentul datoriei pe care o avem faţă de cetate, pentru care trebuie să ştim să murim, căreia trebuie să ne dedicăm şi să-i sacrificăm totul. Mai târziu, după disoluţia Impe-riului Roman, pe parcursul Evului Mediu, se construieşte o realitate nouă în care omul aparţine simultan mai multor struc-turi sociale, politice şi religioase, carese întrepătrund. Împletirea feluritelor ierarhii şi competiţia dintre ele fragmen-tau societăţile şi reduceau considerabil puterea lor de acţiune istorică. Aşa se explică faptul că, în replică la o astfel de stare a lucrurilor, s-a născut preocuparea – care marchează trecerea Europei la mo-dernitate – de a reface ordinea socială, de a conferi autoritate politicii şi dreptu-lui, de a conferi puterii politice suverani-tatea. La această idee trebuie să adăugăm observaţia că structura politică suverană se cere raportată la o societate cu identi-tate, la o comunitate umană structurată după criterii clare, pe care Antichitatea nu le avusese în vedere. Se poate considera că tocmai datorită evoluţiei specifice a Europei, numai în interiorul spiritualităţii ei s-a putut naşte această preocupare legată de înţelegerea structurii sociale a vieţii oamenilor pe de o parte şi a reflectării ei în instituţii şi norme care-i să-i ofere şi să-i promoveze identitatea, pe de altă parte. În raportul dintre individ şi so-cietate, respectiv dintre societate şi struc-turile ei instituţionale îşi va spune cuvântul cu putere iudeo-creştinismul, răspândit în Imperiul Roman în forma credinţei şi a unei morale a iubirii aproapelui. Omul întreg este deopotrivă iubitor de Dumnezeu şi de semeni, cu care se simte egal, care îşi alege liber drumul în viaţă dar îşi asumă respon-sabilitatea actelor sale, corespondenţa lor cu idealul de bine moral, de generozitate care să-i salveze spiritul în faţa lui Dumnezeu.

Lect. Univ. Dr. Claudia-Simona Timofte

7

Rational using of small frontal rigid gear coupling type gleason at simple direct and differential dividing and geometrical development of smaller size

Petru Ungur, Petru A. Pop, Mircea Gordan, Cornelia Gordan, Mircea VeresProceedings of the ASME 2008 International Design Engineering Technical Conferences & Computers and Information in Engineering Conference - 2008 N.Y.

ASPECTS ABOUT DEVELOPMENT OF FRONTAL CURVED COUPLINGS

Ones of field application of curved gear couplings type Gleason is precision positioning of different subassemblies of machine tools [2,13,14,16].The frontal gear couplings of small and medium size (Tab.1) al-lowing the indexation between positions’ number equal with teeth number (minim 36 teeth). In practical case are more nec-essary the indexation only in four or six positions. This required has impose the new geometrical definition of coupling with po-lygonal shaped.The gear coupling form is get easy for small modulus by grinding of penetration method, with grinding wheel type pot on gear’s machine Gleason 120. In this case [see Fig.4] the cutter has car-ried out a inner taper surface for generation of convex form and other external for a concave form [17,18]. The basis calculus of main elements new coupling at relative position between tool and workpiece has depicted in Fig.8. The notation from Fig.9 are: Re-external radius of coupling [mm], Ri-inner radius of coupling [mm], Rsp-tool radius at root tooth [mm], Rsc-tool radius at top tooth [mm], Os-tool center, Op-workpiece center, h-tooth height [mm], α-shape angle in normal section, xsp-coordinate of tool center on X-axis, ysp-coordinate of tool center on Y-axis.

Figure 9: The calculus of main elements coupling.The equations of circles Ri and Rsp can be written:

The relation (22) has determined dependence between the me-dium circle center of cutter and its radius. This relation would be used both in constructive design of coupling and in calculus for position of contact spot, where after change radius is required to adjusted the central position of cutter. The generation diagram of new coupling form has depict-ed in Fig.10.

[continuare în numărul următor]

8

Héritage du siècle des Lumières, la devise “Liberté, Egalité, Fraternité” est in-voquée pour la première fois lors de la Ré-volution française ; elle finit par s’imposer sous la III-ème République, elle est in-scrite dans la constitution de 1958 et fait aujourd’hui partie du patrimoine national de la France . Cette devise est composée de trois mots qui désignent les valeurs les plus importantes pour une civilisation, en ce cas, pour la civilisation française. Selon les dictionnaires explicatifs, la liberté est un état d’une personne qui n’est pas soumise à la servitude ou une possibilité d’agir, de penser, de s’exprimer selon ses propres choix. L’égalité est un rapport en-tre individus, citoyens égaux en droits et soumis aux mêmes obligations, et, dern-ièrement, la fraternité représente un lien entre frères et soeurs, mais aussi un lien de solidarité et d’amitié entre des êtres humains, entre les membres d’une so-ciété. On peut alors affirmer que ces trois mots, ces trois valeurs, cohabitent dans une société unie. Mais dernièrement ns avons remarqué une crise de l’esprit civ-ique en Europe, ce qui met en danger les droits des citoyens. “Liberté, égalité, fraternité”, ces trois mots sont à eux seuls le programme de tout un ordre social qui réaliserait le progrès absolu de l’humanité. Cette de-vise, inscrite depuis 1880 au fronton des édifices publics fait naître le désir des Français de s’affirmer premièrement comme individu, et ensuite comme socié-té . L’influence de la devise française, dev-enue en cours des années un phénomène culturel, social, économique et politique, a été prégnante dans les colonies français-es, mais aussi dans les états européens. Les Etats-Unis ont assumé cette devise dans les guerres civiles qui ont commen-cées à cause des luttes pour l’abolition du racisme et de l’esclavage. Ces principes se sont manifestés entre des états égaux et libres du point de vue politique et économique qui pou-vaient fraterniser. La devise “Liberté, égal-ité, fraternité” était un état d’esprit qui enthousiasmait le peuple et qui l’amenait à créer des liens entre les nations. Etant donné que la devise promue dans une pé-riode précaire pour la France a changé très rapidement leur mentalité, il est difficile à dire si elle continue à le faire. Trop souvent on a la tendance d’oublier à quel prix la liberté a été acquise dans les régions du globe. Malheureusement ce qui choque de nos jours est le nombre croissant des gens qui profitent inconsciemment de cette liberté et qui prétendent que la val-orisation de ce principe est une question de culture américaine ou occidentale . Il y a beaucoup de gens qui ne savent pas ce que “Liberté, égalité, fraternité” signifie et parfois, ils ne s’intéressent pas davantage à ce sujet. C’est le cas ici des nouvelles générations, de celle du fast-food ou du

Net. Quand même, pour la plupart des Français, cette devise est le symbole d’une forte lutte contre le conservatorisme, et surtout contre “les maux du siècle” : le terrorisme, les guerres, les lois radicales, l’égoïsme, l’orgueil ou les maladies. Elle in-fluence encore la mentalité des gens qui essayent toujours de mener leurs vies à partir de ces principes. Tout le monde parle de la crise ; ef-fectivement, il y a aussi une crise de la so-ciété française : le chômage, la sensation d’être laissés pour compte, la méfiance envers les autorités et une génération rejetée, sacrifiée. Le coeur du problème, c’est qu’il n’y a plus d’espoir, que la “Liber-té, égalité, fraternité” s’efface lentement de la société… Ou cela ce n’est qu’une chimère ? Etre citoyen c’est être respon-sable, faire preuve d’esprit civique. Or, aujourd’hui on constate que la vie ap-paraît dévaluée, beaucoup de traditions, d’habitudes et de valeurs sont perdues. Vandalisme, dégradation d’édifices publics ou encore fraude dans les transports en commun, autant de faits qui sont la mani-festation d’un « incivisme » généralisé. Al-ors, comment la devise « Liberté, égalité, fraternité » peut avoir un rayonnement en France ou dans l’Europe ? Ce qu’on peut affirmer c’est qu’il y a une faillite de l’éducation civique car l’école ne sait plus former des citoy-ens. La traditionnelle leçon d’instruction civique et morale est passée de mode. Aujourd’hui, les professeurs considèrent que ce n’est pas une matière fondamen-tale. Elle est certes enseignée à l’école pri-maire mais beaucoup moins au collège. Le plus grave c’est que souvent indifférente, la famille n’inculque guère aux jeunes en-fants la politesse et la courtoisie. On les inciterait plutôt à la débrouillardise, sans grand respect pour autrui. C’est grave, surtout dans une société qui se veut dé-mocratique. On nous parle beaucoup des droits de l’homme mais sait-on que l’homme a aussi des devoirs vis-à-vis de la société, à l’égard des autres? Montesquieu a don-né une définition à la liberté des gens: « la liberté signifie le droit de faire tout ce que les lois permettent ». Mais les leçons d’instruction civique d’autrefois nous en-seignaient cette règle d’or : « La liberté consiste à faire tout ce qui ne nuit pas à autrui. La liberté de chacun finit là où commence celle des autres ». Il est donc urgent de redonner à l’éducation civique toute sa place. Il faudrait former les es-prits mais aussi inculquer aux élèves des habitudes pour qu’ils puissent valoriser et utiliser correctement la liberté, l’égalité et la fraternité. Les jeunes d’aujourd’hui paraissent attachés à des valeurs telles que la solidar-ité, la fraternité et l’ouverture vers les au-tres, la préservation de la nature. Voilà un terrain sur lequel pourrait s’exprimer une

nouvelle forme de civisme. La Francophonie – l’image de la devise « Liberté, égalité, fraternité » dans le monde entier? La Francophonie est un ensemble des peuples francophones (d’après le Petit Robert), une communauté de langue des pays francophones ou une collectivité que forment les peuples parlant le français (d’après le Petit Larousse illustré). Etre francophone, c’est parler habituellement le français soit comme langue maternelle, soit comme langue seconde. Entre le XVIIe et le XXe siècle, la langue française s’est transportée aux quatre coins du monde, dans des pays devenus aujourd’hui pour la plupart indépendants, mais où elle est encore parlée par une partie de la popula-tion. Pendant plusieurs années, la France s’est fait deux images : côté ombre – l’arrogance, la distance croissante entre les « élites » et le peuple, la centralisation parisienne – et côté soleil (les étrangers reconnaissent aux Français leur profond attachement à la culture, leur ouverture sur le reste du monde, leur débrouillard-ise, leur créativité). L’image de la France se situe au carrefour de l’archaïsme et de la modernité. Même si au XXe siècle la culture américaine s’est répandue agressivement en France et dans le monde entier seule-ment pour des raisons commerciales et su-perficielles, la société française a su com-ment faire face à ces américanismes, sans perdre son statut de « mère de l’Europe ». La France est le pays où l’Union Europée-nne a commencé ; les valeurs de liberté, de l’égalité et de fraternité sont valables dans l’Europe unie de nos jours. La devise a été répandue dans le monde entier sous formes diverses. Des exemples marquants sont les activités « Médecins sans frontières » et « Reporters sans frontières ». A ces mou-vements ont adhéré des milliers de jeunes animés par le désir de soutenir les pays pauvres, de sentir vraiment qu’ils font par-tie de l’univers. A l’aide de leurs activités, ces jeunes ont fait sentir la liberté, l’égalité et la fraternité. Ainsi, les pays riches et ceux qui se sont impliqués dans ce type de programme ont connu la cruelle réalité de quelques régions du monde, en con-tribuant ensuite aux essais des commu-nautés mondiales de donner un coup de main aux gens qui en ont besoin. Donc, on retrouve partout l’image de cette devise : dans la Francophonie et les pays francophones, dans les commu-nautés européennes, dans l’Union Euro-péenne, dans tout le monde et surtout dans la mentalité des gens qui essayent à créer un monde meilleur. Il ne faut que la mettre en valeur et la préserver comme un pilon de la société moderne.

Masterand Cristina LEHENEUniv. Babes Bolyai Cluj Napoca

H

Liberté, Egalité, Fraternité Le civisme en crise?

9

Utilajele folosite în hala de fabricație pentru debitare și prelucrare

Dacă se doresc şi piese tivite de 25 mm grosime atunci adoptăm doar două scânduri de 40 mm grosime, iar în rest scânduri de 25 mm. h - ago- 4* a4o =143,2 mm

Se împarte lăţimea rămasă la acoperirea piesei de 25mm grosime. Numărul maxim de piese cu grosime de 25mm este: n25 =143,2/29,6 = 4,84

Deci putem amplasa câte două piese de 25 mm grosime pe margini de o parte şi două de cealaltă. Modelul adoptat este: 2/25-2/40-1/80-2/40-2/25

b2) se debitează doi dulapi de 80 mm grosime din centrul pris-mei obţinute h-2*ago= 413-2*87,8 =237,4mm 1140 =237,4 /a40 = 237,4/45,5 = 5,21 Deci, de o parte şi de cealaltă a celor 2 piese de 80mm se vor amplasa câte 2 scânduri de 40mm. h - 2*ago - 4* a4o =55,4 mm. În această diferenţă nu mai încape nici o piesă de 25mm gro-sime deoparte şi de cealaltă, mod-elul fiind: 2/40 - 2/80 - 2/40

Dacă se doresc şi piese tivite de 25 mm grosime atunci adoptăm doar câte o scândură de 40 mm grosime, iar în rest scânduri de 25 mm. h-2*a8o-2* &4o =146,4 mm Se împarte lăţimea rămasă la acoperirea piesei de 25mm grosime. Numărul maxim de piese cu grosime de 25mm este: n25 =146,4/29,6 = 4,95 Deci putem amplasa câte două piese de 25 mm grosime pe margini de o parte şi două de cealaltă. Modelul adoptat este: 2/25-1/40-2/80-1/40-2/25 Teoretic mai există şi alte posibilităţi, însă din punct de vedere practic nu sunt recoman-date. De asemenea, dacă se doreşte şi cherestea (scândură) mai scurtă decât lungimea buşteanului şi netivită, se pot amplasa 2-3 pânze pe margini, la ambele treceri (gatere), în funcţie de lungimea şi conicitatea buşteanului. b3) se debitează trei dulapi de 80 mm grosime din centrul prismei obţinute h-3*a80 =413-3*87,8 =149,6mmn40 =149,6/a4o = 149,6/45,5 = 3,29 Deci, de o parte şi de cealaltă a celor 3 piese de 80mm se va amplasa câte o scândură de 40mm. h- 3*aso-2* eno =58,6 mm n25 =58,6/29,6 = 1,98 În această diferenţă nu mai încape nici o piesă de 25mm grosime deoparte şi de cealaltă, modelul fiind: 1/40 - 3/80 -1/40

Dacă se „forţează”

încă o piesă de 25, această scândură nu va fi complet tivită (cum se cere) şi va arăta ca în fig-ura de alături.

Model recomandat:I: 2/25-1/40-1/190-1/40-2/25 II: 2/25-2/40-1/80-2/40-2/25

(zona centrală e scoasă într-o singură piesă)Suprapunând cele două modele se obţine imaginea de mai jos.

[continuare în numărul următor]

Conf. Univ. Dr. Ing. Timofte Adrian Ioan

Liniile tehnologice utilizate in halele de fabricaţie a che-restelei se clasifică, în funcţie de utilajul de debitare folosit, astfel:

# linii tehnologice pentru debitarea cu gatere verticale# linii tehnologice pentru debitarea cu ferăstraie panglică# linii tehnologice pentru debitare cu ferăstraie circulare Utilajele folosite în hala de fabricaţie sunt redate sche-matic în figura.

CLASIFICARE. ALCĂTUIRE GATERE VERTICALE Gaterele reprezintă utilaje conducătoare (principale) în hala de fabricaţie, alături de ferăstraiele panglică sau circulare de debitat, utilaj de transformare a lemnului rotund în che-restea printr-o tăiere longitudinală. Cele mai răspândite sunt gaterele verticale. Gaterele orizontale (Flocea, 2006) servesc la pris-muirea buştenilor prea groşi ce nu pot fi debitaţi în gaterele verticale, precum şi la debitările speciale (de obicei radiale şi semiradiale) ale buştenilor din specii nobile (nuc, cireş, paltin, frasin etc.) sau celor pentru rezonanţă şi claviatură (debitări tangenţiale). Alcătuirea este asemănătoare cu a gaterului vertical, fiind mult simplificată, deoarece solicitările din timpul proce-sului de tăiere sunt mai mici. Spre deosebire de cele verticale, tăierea materialului lemnos are loc la ambele curse ale ramei, (pânzele au dinţii cu forme geometrice deosebite şi poziţionare ce permite tăierea şi evacuarea rumeguşului în ambele sensuri). Există şi pânze cu dantură pe ambele canturi, dând posibilitatea tăierii atât la cursa de avans, cât şi la cea de în-toarcere a căruciorului port buştean.

10

Este binecunoscut faptul că în Ardeal de 1 Noiembrie , în fiecare an în seara de Luminație, cei rămași în viață se întâlnesc cu sufletele morților din cimitire sub flăcările miilor de lumânări puse la capătul crucilor sub euforia unor rugăciuni spuse-n șoaptă.

Această tradiție este sărbătorită cu sfințenie, chiar dacă-și are originile în tradiția catolică a Transilvaniei, din jurul anilor 1800.

Se subînțelege semnificația cutumei religioase a acestei sărbători, sub aspectul că : „Sufletele celor morți – în această seară coboară în Purgatoriu ”- pentru purificare. Se observă din depărtare, de la mare distanță, căci paradoxul sărbătorii începe cu o săptămână înaintea zilei de 1 Noiembrie ; iar fiecare dintre noi, face posibilul participării la acest eveniment.

Râuri de lumini curg împreunate cu rugăciuni către Porțile Cerurilor pentru sufletele celor morți, dând astfel toamnei acesteia târzii, năzuința creerii unui labirint Foc-Lumină încrângat cu pioșenie către Dumnezeu.

Un amalgam de agitație se stârnește cu sosirea orășenilor, aici în satul Ticu?..care de obicei vin mai târziu, cu brațele pline de flori ; iar greblele și măturile acoperă rugăciunile celor bătrâni, ce stau aplecați asupra crucilor din cimitir. Mulți care observă că vicisitudinea vremurilor a șters numele mortului, rescriu numele șterse pe cruci; iar în vazele laterale din dreptul crucii așează Flo-rile pline de Lumină – în această zi de praznic.

Chiar la intrarea în cimitir, chipul Domnului Hristos răstignit priveghează asupra unui tânăr mort la vârsta de 18 ani

– Ovidiu – și a unei mătuși – Maria, care-i pune la creștet câteva lumânări, pentru că din familia lui nu a mai rămas nimenea. Undeva mai încolo, la câteva morminte distanță, parcă văd și acum chipul doamnei Estera rezemat de gardul împrej-muitor cu două lumânări în mână, la mormântul soțului său – Samoilă (fost șef de post înaintea regimului comunist).

- Ei Samoilă , te odihnești ... ce-ți mai pasă ție de lumea asta ? vorbea singură , de parcă acesta o și auzea. - Bine că mi-au scris și mie numele pe cruce, că în curând o să vin și eu lângă tine; desigur că erau vorbe grele, spuse cu tristețe și amărăciune în suflet. Mai sus, în cimitirul nou, e forfotă și mai multă lume ; râuri de lumini curg peste sufletele celor adormiți în Domnul; iar Maria oprindu- se în dreptul mormântului soțului său : Ioan , își revarsă din suflet durerea si povara unei mari suferințe – văduvia de 40 de ani și durerea singurătății, care îi sunt răscolite, an de an, cu fiecare Luminație spunând parcă în singurătatea ei: „Pe oamenii ăștia dragi ai noștri nu avem voie să-i uităm ! Dumnezeu să-i odihnească în pace ! ”. Și totuși sărbătoarea nu e gata, trebuie să ne întoarcem și-n satul soției , în satul Petrindu, unde îl avem pe socrul meu Iovian și celelalte neamuri ale soției : bunici, unchi, mătuși, su-rori, ... pentru că acolo numai soția știe exact unde-și dorm som-nul de veci fiecare. Cum ajungem la cimitir, preotul abia săvârșise slujba cu pomelnicele și parastasele, căci puhoiul de lume se răsfiră într-o altă mare de lumini în împrejurul crucilor. Lumină lină curge în sufletele morților pe dealul Silearcăi unde se află cimitirul și viile satului, care umezesc atât sufletele viilor cât și a morților cu miedul dulce al mustului care curge din struguri sub aureola divină a acestei toamne târzii. Candelele de lumină lină se contopesc cu rugăciunile sfioasespuse de către cei vii, iar baierile Cerului se deschid sub cupola roșiatică a divinului, iar îngerii păzitori, își petrec cu sfiiciune sufletele spre rugul aprins al purificării.

Ing. Mircea Vac

LuminațiaSărbătoarea morților din Ardeal

Un crâmpei de Istorie a comunei Bixad - Negrești Oaș

Țara Oașului este prezentată de către marii istorici ai neamului românesc în tratatele de istorie ca: „țara cea mai vrednică cu urmași destoinici ai dacilor” - cum însuși consemnează marele istoric N. Iorga.

Aici cutumele existențialismului trăiniciei pe vetrele străbune au lăsat adânci urme și au casetat prin nuanțe specifice rădăcinile etimologiei dacice, atât prin port, construcții, vorbă, trai și spiritualitate, elemente care au îngemănat cultura noastră națională cu rădăcinile ar-borelui genealogic al românismului, chiar dacă aleatoriu în cursul anilor istoriei lo-cuitorii acestui ținut au suferit pe nedrept prigoana ocupanților cezaro-crăiești.

Țara Oaşului în teritoriul României are trăsături etnografice originale, prezintă interes deosebit. Teritoriul Ţării Oaşului întruneşte pe o suprafaţă relativ redusă o mare diversitate a elementelor fizico-geo-grafice care în conexiunea lor contribuie la definirea unităţii acestui teritoriu. Depre-siunea Oaş este situată în extremitatea nord-vestică a României, la contactul dintre Câmpia Someş - Tur, şi lanțul eruptiv neogen al Oaşului şi Gutâiului. Oaşul are o natură variată, un climat continental mo-derat, cu porţiuni adăpostite, mai calde, o

faună şi o floră mixtă panonică-dacică. Comuna Bixad cu cele trei sate: Boineşti, Trip şi Bixad este aşezată în cen-trul Ţării Oaşului (depresiunea Oaşului) Documentele vechi, istorice şi re-zultatele cercetărilor arheologice ne dove-desc că acest colţ de ţară, a fost locuit din vremuri străvechi. Dovezile culturii materiale din paleolitic, neolitic, din epoca bronzului şi a fierului sunt relativ bine, reprezentate pe teritoriul Ţării Oaşului. Urmele materiale ale activităţii omului, datând din paleoliticul supe-rior sunt prezente în raza comunei noas-tre (Bixad) cele din neolitic în localităţile Racşa, Boineşti, Cămârzana; cele din epoca de bronz la Prilog, iar cele din epoca de fier la Boineşti. Diversele unelte din silex, ciocane de piatra şlefuită, pumnale, brăţări etc. identificate în aceste aşezări. în zonele mai înalte, pe promontorii de deal, la Boineşti, pe dealul Belavara sau pe măgurile din bazinetul Cămârzana pe piemontul de la Racşa s-au descoperit urme ce arată că populaţia prefera terenurile mai înalte, pe adăpostul pădurilor cu scopul de a se feri şi de a se putea apăra. Continuitatea neîntreruptă a fost semnalată pe același vetre și în perioada emigrației popoarelor. Popoarele migratoare au lăsat urme - Tur ( râu şi comună), Trip (sat),

Prilog (deal), Jelejnic (deal) etc; şi în această perioda Ţara Oaşului era destul de bine populată. Destrămarea vechilor obşti terito-riale, prin deprinderea din rândul lor, prin acapararea de pământuri şi alte bunuri, a aristocraţiei gentilice şi transformarea ei în clasă dominantă a avut drept urmare, accentuarea procesului de formare a primelor formaţiuni prefeudale, forma de trecere de la comuna primitivă la feu-dalul timpuriu. Documentele istorice semnalează în secolul al XVII-lea prezenţa unei populaţii maramureşene în Ţara Oaşului. Astfel în diplomele maramureşene se menţionează că „ vreo câţiva dintre descendenţii lui Moys mutându-se, în secolul al XVII-lea, peste deal, în Ţara Oaşului, au înteme-iat satul Moyşeni”. Mai târziu, aceleaşi diplome semnalează despre un proces care a avut loc între locuitorii din Ţara Oaşului şi cei din Ţara Maramureşului respectiv între satele Budeşti (Maramureş) şi Călineşti (Oaş) pentru dreptul de proprietate asupra „ moşiei” Cămârzana. În unele documente din secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea se aminteşte despre voievodatul Oaşului cu un număr de 16 sate.

Prof. Pop Iacob

11

Puterea credinţei

Noi nu suntem în marea uriaşă A timpului, decât bieţi călători Ce năzuiesc spre visul doar în faşă Al vechilor năieri cutezători.

Vâslind înfometaţi spre Lumea Nouă Ştim bine că-i în drum şi capul Horn, Iar nava şi catargul rupte-n două S-or prăbuşi sub gheare de ciclon.

Dar nu ne pasă când plutim prin soare Înspre curate ceruri de mărgean... Pe unde clipa e încântătoare Şi am dori să ţină cât un an.

E drumul greu şi crunta îndoialăNe-ncearcă sufletul din când în când... Dar tu să nu o pui la socoteală Vâsleşte înainte tot cântând.

Dar nici Columb ştiut-a ţări anume Când flutura spre ele năzuinţi Şi totuşi a găsit o nouă lume Ca rod al nesecatei lui credinţi.

Un tainic glas ne mână şi ne spune: - Goniţi mereu, plutiţi fără ostoi, Crezând nestrămutat într-o minune, Chiar nefiind, s-ar naşte pentru voi.

Realism

Trec cirezile de gânduri Prin văpăile simţirii Şi aştern vioaie rânduri În caietul amintirii.

Altfel ele, reci izvoare, S-ar schimba în sloi de gheaţă, Chiar fiind strălucitoare, Lunecând peste viaţă.

Aurelian Rilu Popovici

Să ştii, femeie

Să ştii, femeie, pe buza prăpastiei, lată, şi soarele mi-a părut răsărit din covată. Covata aceea în care tu îmbăiezi pruncii. Aşa-mi păru. Aşterne-mi masa şi vino să-ţi cânt poemul acesta ce-mi susură-n gând! Aşterne-mi pe masă şi brânza, şi cli-sa, nu uita pălinca, proscrisa!

Căci am să închid ochii în braţele tale

şi am să mă scald în lacrimile tale ca în apa dulce a Letheil

Pentru că totuşi,murim. Murim şi nu ştim. Murim şi venim

în faţa zeului dragostea să ne-o spovedim.

Aşa că, fraţii mei, să închinăm cu ţoiul de pălincă! Iar tu, femeie, să ne iubim, fiindcă de tine nimic nu mă desparte.

Nici oamenii.Nici preasfinţia ta, moarte.

Vom fi departe-n moarte, ne vom iubi senini pe malurile Lethei, prin-tre platani şi crini.

Hei, pacea pentru tine

Hei, pacea pentru tine sunt eu şi n-ai găsit-o încă, n-ai căutat-o! Dă-mi otrava buzelor tale, lasă flăcări să muşte din trupu-mi, cu roade coapte împrejmuie-mi ochii Pe masă aşterne-mi smochini. Pe pajişti de spini să ne prăvălim! Nu-ţi ogoi paşii, nu-ţi ogoi focul, în voia-mi, în mijlo-cul cântului, de valuri te lasă purtată! Braţele mele din unde cărnoase-au să iasă şi-au să te coprindă. Pe apele lungi ca morţi să plutim! Cu Lethe cea albă să ne nuntim!

Octavian Blaga

Lumină şi flori

Soarelui i s-a găsit explicaţia:arde pentru înmugurire,creştere şi coacere şi refacere,pentru un strop de viaţă. Credinţele religioase,dacă respectă Dumnezeirea,Aduc raze de iubire şi nasc înţelepciunea. Dar nu oricum.În preajmă le stau întregirilecu roadele culturii,şi alţi ghiocei ai zămislirii. Truditorii pământuluiau învăţat că nu sunt singuri,dacă ţin în palmele lorflăcări ce învaţă sălumineze împrejurimile.Strânse la un loc micile pâlpâielifac din noapte zi.Şi darul este mare pentru vlăstare,pentru puterea zilei şi necurmatul mers. Se construiesc şi nu se mai sfârşesc lucrările de temple strălucitoare;bisericile bucurieişi smereniei. Pentru primirea luminii să fie toate speranţele,zidirile, toate îndreptăţirileşi purificările.Normalitatea înseamnă lumină şi flori.

Daniel Mureşan

12

Oglinda cercului lăuntric

Înfumurat în lume, în orgoliul său matern, Azi, omul bunăstării şi-al poftelor trupeşti Se îmbuibă fără saţ şi frunze se aştern Peste obârşia-i veche a averilor lumeşti.

Linguşitor din fire, pizmuitor, tăcut, Răzbunător adesea cu cei slabi şi săraci Zavistinic fără duh, cu inimă de lut, Deşertăciunea-i casă între înfloriţii maci.

Uitat-a Ziditorul, nu-l ştie pe Dumnezeu, Iar sabia dreptăţii o ţine-n mână strâmb, Nu ştie ce-i pocăinţa şi-n lume ce e greu Decând el ţine însuşi puterea sub carâmb.

Dar inima-i de piatră, cu „eul” ei sublim, ÎI cearcă uneori... Credinţa-n Dumnezeu Întoarce doar privirea spre-aproapele infim Şi-I face să se creadă egalul unui Zeu.

Şi-abia atunci în suflet în cercul zămisliriiSocoate că există de-a dreptul Dumnezeu, Ce dă putere minţii peste puterea firii Şi oglindeşte-i chipul sub fald de curcubeu.

Un fir de iarbă-i trupul ştiut de Cel de Sus Nimic nu-i întâmplare, nici fericire nu-iDe nu-i credinţă-n suflet aşa cum a fost pus Din tot ce-i rânduit, şi poţi să o mai spui.

Nici frunza nu coboară adesea din copaci, Nici floarea nu-şi întoarce privirea înapoi, Nici o privire-ascunsă nu o arunci şi taci În codrul care-şi plânge lumea tăcutului zăvoi.

Sipetul de foc al inimii

Ți-ai dăruit prea multe în lume Tu biată inimă haină... Tu eşti oceanul fără spume Şi ades eşti stea fără lumină.

Ai vrut să mă înobilezi o vreme Tot cerând ce e mai mult ... Gânduri negre o să te cheme, Să împlineşti al vremii cult

Dar cum vremea o simt că trece Eu mă-ntorc cu grea căinţă Printre ploi ce s-ar petrece Sub a cerului voinţă...

Roxana Vac

Mărul iubirii

Muşcă şi tu din mărul acesta! Înainte vreme gustat-am şi eu Chiar din el.Poate că trebuia să aștept, Să-l mâncăm împreună Îmbrăţişaţi printre cearceafuri răcoroase Cu iz de muşeţel.

Nu sunt de vină euCă am venit pe lume mai înainte;Nu eşti de vină tuCă te-ai născut prea târziu.Nu ne putem alege nici ora nici clipa,Aşa vrut-au sorţii, iubite.

Şi totuşi te rog, te implor,Muşcă măcar o dată din mărul acesta!Îmbată-te la rându-ți de visele rotundePe care seminţele luiLe vor răsădi negreşit Şi în grădinile tale.

Somnul frunzelor

Frunze de hârtie,Frunze de argilă,Putrezind încet pe ramuri înnegrite;Milioane de frunze plutind peste lume Pe aripi uşoare de vânt,Covoare de frunze, lacrimi sângerii, Triste fremătând

Sub paşii iubirilor mari, neîmplinite; În somnul toamnei cineva te găseşte Pe banca bătrână, mereu aşteptând, Frunzele te-nvăluie în braţe protectoare, Doruri uitate revin pe-nserat, Sufletul de piatră-nfiorându-ţiCu harul toamnei, binecuvântat.

Şi poate că-nainte de căderea nopţii, Destinul prorocit se va-mplini; Poate că pe drumuri lunecoase În file de poveste te voi regăsi.

Flavia CozmaCanada

Mor toamna trandafirii

Mor în deznădejde toamna trandafirii Şi îşi pierd parfumul binecuvântat, Au plecat cu noaptea, la fel şi zefirii, Alinând durerea-mi c-un brumat oftat

Frunzele de ambră se desprind din ramuri Iar copacii, sigur, mâine sunt mai goi; Singură de-a pururi eu mă pierd în rânduri Împletind linţoliul grijilor şuvoi

Vremea-i trecătoare şi o simt că vine Să îmi răscolească sufletul tăcut.Oare printre rânduri se ascunde - cine? -Vrând să-mi fure noaptea c-un tainic sărut

Ierni apoteotice

Simt zăpezileanilor trecuţi că-mi biciuie viseleîn haite de lupi ce adulmecă sângele din urmele zăpezii moi vulturi pleşuvise învârt aritmicsub cerul restrânspân’ la un semn al retoricei întrebări mai mare decât păcatul Evei adulmecând neputinţa şi necredinţa din noi

O petală de lumină

Gându-mi hulpav coboară-n cascada deznădejdii şi impuritatea sentimentului mă doare mă încovoi sub greutatea lui şi cadrăzimându-mă de-o petală de lumină

Simona Pop

13

In MemoriamAdrian Păunescu

A ne aminti de poetul Adrian Păunescu, consider-o drag citittorule, o onoare, o datorie de brav și bun român, deoarece chiar dacă nu a reușit în viața pământeană să realizeze totul din ceea ce și-a propus, îl putem considera un sim-bol, un stindard deschizător de drumuri în arealul cinstei și omeniei , al devoțiunii față de aceste dulci plaiuri românești și cu precădere pentru Ardealul veșnic înlăcrimat, pe care l-a iubit ca nimeni altul și nu greșim dacă îl situăm alături de marile personalități ale Neamului Româ-nesc, scrise cu cinste în manualele de is-torie, pentru că Adrian Păunescu a scris istorie și va rămâne în istorie. Putem afirma pe deplin justificați că a fost poetul de notorietate națională, basarabeanul permanent înlăcrimat de ruperea din trupul țării a celor două pro-vincii românești- Basarabia și Bucovina, este de altfel continuatorul luptei lui Emi-nescu – „geniul nostru național”, care în lucrarea „România și Panslavismul”- la capitolul „România în luptă cu Panslavis-mul” la paginile 184/185 adnota: „pentru români, chestiunea retrocedării Basarabiei era pusă afară de toată discuțiunea. Chiar dacă ar fi trecut cu vederea importanța istorică, economică și strategică a acestei rămășițe din vatra Moldovei, România nu putea uita, că Europa le-a încredințat-o și că nu poate un preț, cu care le-ar fi iertat să o înstrăineze [....] Niciodată Corpurile Legiuitoare nu ar fi votat convențiunea, dacă ea nu ar fi ținut un articol în care Rusia părea obligată de a nu cere să i se retrocedeze Basarabia; acest articol însă ca întreaga convenție, întrucât o obligă pe Rusia, nu era decât o iluzie deșartă. Chiar niciun articol mai puțin echivoc, în care Rusia s-ar fi obligat anume a nu cere să i se retrocedeze Ba-sarabia, nu ar fi putut să fie pentru Statul Român destulă garanție, deoarece mai ales Rusia, niciodată nu se simte legată prin cu-vinte în dosul cărora nu sunt destule baio-nete. Singura garanție ce le mai rămânea Românilor, era voința puterilor europene ca Basarabia să rămână în posesiunea Statului Român [...]” Adrian Păunescu a fost continu-atorul acestei lupte pentru că în situații paradoxale – și în momente grele pentru țară, a fost luptătorul neobosit cum spu-nea marele istoric Nicolae Iorga: „care a lăcrimat în suflet pentru durerile românis-mului și ale Cauzei Naționale”, a fost unul din puținii români din forul legislativ al Parlamentului României care a avut simțul onoarei și a datoriei pentru țară, care a ri-postat și a știut să-și impună poziția, când parte din trecuții și actualii vânzători de țară, au făcut propuneri legislative în dau-na Interesului Național.

A fost în deplină consonanță cuidealurile nobile și cu mare cucernicie în Dumnezeu, așa cum a fost de altfel și Nico-lae Iorga, care specifica în ziarul Neamul Românesc: „ că a sosit timpul să fie folosit bisturiul, curățător de cangrenă împotriva „fripturiștilor” pentru curățarea decăderii morale a vieții politice”; într-o simplă rugăciune, care este atât de necesară și valabilă și astăzi. „Dă, Doamne, mintea Ta cerească acelora care au să ducă Țara Românească în zilele greutăților celor mai mari. Dă, Doamne, bună înțelegere între toți cei buni și destoinici, iar gurile vorbitoare de rău oprește-le de a se rosti, și zădărnicește faptele cele rele pe care cei răi le gătesc! Dă, Doamne, prieteni credincioși țării și neamului, iar pe dușmani orbește-i și ia-le înțelegerea! Dă României, dă popo-rului românesc întreg tot dreptul lui, căci mai mult nu-ți cere! Ajută-ne Doamne, în ceasul cel greu, căci din părinți în fii, mult am răbdat pentru Tine! Amin. ” Marele poet Adrian Păunescu, a fost singurul care a simțit durerea și pu-terea arzătoare a lacrimei, acelor obidiți, acelor săraci și înfometați, a fost singurul din puținii care au știut aprecia familia, bătrânii năpăstuiți de lipsuri, a fost singu-rul care ca nimeni altul a înțeles această boală contagioasă – bătrânețea, care realmenete nu are remediu și care prin toate durerile trupului și ale sufletului macina ființa umană, așa cum de altfel le-a reiterat în versurile sale cu multă ardoare și gingășie. Dar cu toate binefecerile și lucruri-le aleatoriu și metaforic exprimate demne de urmat, nu putem uita că a fost totuși << om>> iar în balanța chintensenței în-tre bine și rău, a fost anatemat de „unii” – „poetul curții epocii apuse”, fapt ire-levant și nejustificat, pentru că a fost unul dintre puținii oponenți a puterilor comuniste, care în vâltoarea vremurilor, o spunea cu voce tare și deschis în cadrul manifestărilor culturale ale prestigiosului cenaclu „Flacăra”- în sălile de spectacole, pe marile stadioane ale țării, la televiziune precum și în revista „Și totuși iubirea” pe care cu mare cinste o conducea, redau următoarea formă de manifest:

„Nu e țara țărmul roz Vilă de vacanță... Mai ieșiți, nu faceți cozi, Fragezi în speranță Mai ieșiți din adăpost La lumina zilei, Tu cel laș și tu cel prost Parazit al pilei. Revoluția e-n voi, Flacăra sporiți-i Țara-i plină de nevoi, Jos îmburgheziții!”;care de altfel ar putea fi urmată și de alte exemple. Nu mi-am propus să sincopizez și analizez deosebit de valoroasa operă literară a maestrului Păunescu, dar rei-terez faptul că-n peregrinările ce le-am avut și eu prin lume, prin încercările literare de disipare a grâului de neghină, am avut deosebita și memorabila plăcere de a-l cunoaște personal pe Adrian Păunescu între anii 1985-1987, perioadă în care am purtat o corespondență , gen stil epistolar cu eminentul și genialul poet, de nu mai mult de 5 scrisori, din care redau una: „Domnule Adrian Păunescu, Îndrăznesc să vă rog să aveți bunăvoința și răbdarea de a citi aceste câteva rânduri, trimise de un înfocat ad-mirator al dumneavoastră, în tot ceea ce faceți pentru Neamul Românesc de câțiva ani buni. Maestre, țin să vă anunț cu această ocazie, că am reușit și eu după o muncă asiduă să-mi încropesc un mic volum de versuri pe care vi-l trimit cu deosebită plăcere și vă rog să-l supuneți înaltei dumneavoastră aprecieri, pentru că iubiți atât de mult „Ardealul” și ardelenii, locul meu natal prin care ați trecut, acest loc mirific de pe Criș, unde am muncit la slova românească pentru a reuși să adun boaba lacrimilor celor năpăstuiți de soartă. Vă anunț totodată, că am primit numărul 300 al revistei „Totuși iubirea”, pe care cu cinste o conduceți, pentru care vă mulțumesc din suflet, și am convi-ngerea că „Jurământul de credință” pe care-l rostiți pentru „Națiune” ne va întări în credință în aceste momente deosebit

14

de complexe pentru noi în Ardeal, care așteptăm ca această „Națiune” și „Popor” să reintre în drepturile-i firești și să nu mai stea cerșetoare pe la porțile Europei.

Suntem etichetați „naționaliști” de către unii, dar consider îndreptățit să o afirm căci cauza naționalității este mai presus de toate, că aceasta este în drept firesc, - Dumnezeiesc- cu încredințarea în Dumnezeul poporului și geniului apărător al românimii în speranța reieșirii celei mai drepte dintre cauze în lupta cu adevărul.

Domnul Dumnezeu să ne ajute să reușim să împlinim năzuința transilvană de a vă ști în locul binemeritat ce vi se cu-vine și de a vă avea fidel apărător al ce-lor năpăstuiți de uraganele vremurilor ce ne bat la poartă în acest sfârșit ... făr`de sfârșit.”

Cu deosebit respect,Mircea Vac.

Desigur, că la două din scrisori mi-a și răspuns, așa cum îi era de altfel stilul, prin trimiterea unei cărți de vizită, cu câteva rânduri, pe care o prezint în premiară, ca să fie adevărul plauzibil, căci timpul scurt al vieții cu multitudinea grijurilor nu-i per-mitea să scrie mai mult; la cât de mulți admiratori avea și cât de multe a avut de spus sub spuza penelului cernelurilor sa-cre din scrierile sale.

Personal m-am cunoscut cu marele maestru, așa cum bine îmi aduc aminte în seara zilei de 25 aprilie 1986, când mă aflam în București la un curs de pregătire profesională, ca tânăr ofițer – locotenent major; perioadă în care mă aflam inter-nat „bolnav” la un spital al M.I., care avea locația pe strada Dionisie Lupu- fosta clădire a Magnatului Malaxa, vis-a-vis de locuința marelui poet Adrian Păunescu. Momentul decisiv al întâlnirii, în urma unui scurt telefon ce i l-am dat, mi-a rămas viu în memorie, de parcă to-tul a fost ieri când m-am prezentat în fața

casei domniei sale inima mi s-a făcut cât o furnică la momentul primirii; iar după momentul salutului de politețe și bună creștere a tânărului din Ardeal: „-A, dumneata ești Mircea Vac, ofițerul de la Cluj, cu care am vorbit la telefon... haide, vino înăuntru...!” Mi-aduc aminte că era o seară primăvăratică obișnuită, când marele Păunescu mă primise la domiciliul său din București, unde la modă se mai țineau seratele literare, la care partici-pau tineri însuflețiți de poezie și dornici în desțelenirea tărâmului literar, pe care îi lansa apoi, cu mare cinste, la serbările cenaclului „Flacăra”, moment care te ob-liga la o anumită ținută: bărbații la cos-tum și cravată iar tinerele domnișoare în cunoscuta rochiță bleumarin – plisată, cu cămașă albă. Pentru mine, acele momente erau greu de realizat cu toată modes-tia și timiditatea mea când am pătruns în încăperea din dosul curții, cu toate că în gând mă îmbărbătam și-mi spuneam: „O, Doamne, doar sunt ofițer...ce-i asta..?”; moment neînțeles decât mai târziu, când am pătruns în încăperea în care se desfășura ceremonia „seratei literare”. Din respect pentru marele maestru, ocupanții încăperii au creat o clipă de liniște totală la intrarea noastră în cameră, unde de altfel m-a prezentat și mă simțeam is-codit de toate privirile din toate părțile, pentru că eram singura persoană în uniformă militară, și mă simțeam oarecum vinovat și stânjenit. A fost o seară de vis, ceva de neuitat, de care și acum mi-aduc cu drag aminte: recitalul de poezie, muzică folk cu tematici patriotice, pentru că în întrea-ga încăpere răsuna rezonanța chitărilor creând un moment de dublură a ecoului, așa cum se simte uneori la sălile de teatru, simțeam cum vibra inima și sufletul din mine de bucurie. Reiterez faptul că marele maestru Adrian Păunescu a fost un discipol pentru mine pe care l-am îndrăgit ca pe un frate mai mare, dar asta nu am putut să i-o spun niciodată. Și pentru ca bucuria mea să fie deplină în puținele momente în care m-am aflat împreună și-n jurul marelui Păunescu, vreau să mai confirm faptul că am avut satisfacția să-mi prezinte una din cărțile mele de poezie „Flori de spin”, apărută la Casa de Presă şi Editură Anot-imp Oradea, 1997.

Cuvintele sunt de prisos și puține și nu ar avea puterea lăuntrică să-i aducă omagiul meu, care l-am îndrăgit atât de mult pentru puținul primit din partea lui și extraordinar de multul bine ce mi l-a făcut, încurajându-mă să scriu. Păunescu n-a murit..! Păunescu este de-a pururea viu în inimile noastre...chiar dacă la momentul despărțirii de noi – muritorii, el, veșnicul far călăuzitor al dreptății- a fost crucificat de slugile obe-diente ale puterii cu lucruri mărunte și nefondate, care urmăreau să-i știrbească imaginea magnifică, iar glasul său răsună și astăzi în mintea noastră, și-l auzim – pre-cum s-aude glasul clopotului din turla Bi-sericii cu Lună din Oradea, și nu-l vom uita niciodată. Cerem Bunului Dumnezeu prin rugăciunile noastre să-i așeze sufletul său în ceruri și să-l odihnească în timp alături de ceilalți mari înaintași ai neamului nos-tru, pentru că sufletele lor trebuiau încrus-tate în Panteonul Național al Românilor- pe care nu am fost în stare să-l edificăm aici pe pământ, dar el există totuși în veșnicia lui Dumnezeu. Iartă-ne mare maestru Păunescu, pentru că nu putem altfel să-ți mulțumim pentru binele pe care ni l-ai făcut și pentru prestigiul numelui tău nemuritor care va dăinui veșnic și va rămâne o flacără vie în eternitate cât va dăinui lumea.

Ing. Mircea VacMembru al Uniunii Ziariștilor

Profesioniști din România

In MemoriamAdrian Păunescu

15

Documentele cuneiforme, în special scrierile de la Amarna, au stabilit că, în secolul al XlV-lea î.Hr. numele oraşului era Uru-salim sau Urusalem, adică fundaţia zeului Salem. în jurul anului 1000 î.Hr., regele David a izgonit pe iabusiţi din Ierusalim şi i-a dat numele său: „Cetatea lui David”. De atunci Ierusalimul a devenit capitala politică şi religioasă a regatului său mare şi puternic în Orientul apropiat, în anii 1012-972 Î.Hr. Aici, pe muntele Moria, viteazul David a aşezat Cortul Sfânt, iar fiul său Solomon (972-933 a Hr.) a consolidat această moştenire din alianţe puternice şi trainice cu Egiptul şi Fenicia. El a zidit măreţul templu, Ieru-salimul şi regatul său au atins culmea puterii, gloriei şi mândriei naţionale a evreilor. Dar, după trei secole, toate acestea au pierit. Din ele n-au rămas decât un vis frumos, visul de aur şi idealul de mărire naţională pe care evreii îl poartă peste veacuri în istoria lor zbuciumată, aşteptând un Mesia politic, eliberator şi restau-rator. În anul 587 Î.Hr., Nabucodonosor, regele Babilonului, a distrus templul şi l-a jefuit de toate valorile sale materiale, iar pe iudei i-a dus în robie 70 de ani. O parte din ei s-au întors acasă, în anul 520 Î.Hr., sub conducerea lui Zerubabei, apoi sub Ezra şi Neemia şi rezidesc templul în luptă cu samarinenii. În anul 332 Î.Hr., Ierusalimul ajunge sub stăpânirea elenă a lui Alexandru cel Mare şi sfârşeşte odată cu dominaţia Ptolemeilor în Egipt şi a Se-leucizilor din Siria. Jugul acestora cade sub loviturile de ciocan ale celor şapte Macabei - în anul 154 Î.Hr. Dar dezbinările dintre ei îi aduc sub stăpânirea romană care, prin Pompei, în anul 63 î.Hr., pune stăpânire seculară peste oraş şi ţară. Romanii aşează rege străin peste Ierusalim, pe Irod Idumeul (anul 37 Î.Hr.), zis „cel Mare” sau „cel Crud”. Ca să câştige simpatia evreilor, acesta reconstruieşte templul, ridică un palat, restaurează fortăreaţa Antonia şi transformă Ierusalimul într-o adevărată cetate greco - romană. Către sfârşitul domniei lui Irod, se naşte Mântuitorul Hris-tos, cu care istoria Ierusalimului şi a omenirii întregi intră pe un făgaş cu totul nou. Irod Agripa, nepotul lui Irod cel Crud, a extins vechea centură a Ierusalimului către colinele Bezeta şi Gareb, unde este Dealul Golgota şi Sfântul Mormânt şi care au fost acum cuprinse „în cetate”. În anul 70 d.Hr., Tit, fiul lui Vespasian, a distrus templul şi cetatea Ierusalimului după un asediu şi înfometare groaznică, descrise de iudeul losif Flaviu şi de istoricul roman Amian Marce-linus, că mamele îşi frângeau şi mâncau copiii. În anul 135 a urmat o nouă distrugere, a împăratului Adri-an, ca represalii iîmpotriva revoltei politice a iudeilor la chemarea pentru eliberare a pseudo-Mesiei, Bar Cohba (fiul soarelui). De astă dată pedeapsa romană a fost drastică, pentru că răsculaţii au fost exterminaţi prin sabie şi foc, iar ceilalţi au fost izgoniţi din Ieru-salim. Pentru evrei, „cetatea lui David” a rămas sinteza spirituală a istoriei lor teocratice, întruparea idealului lor mesianic şi politic.

Peste veacuri Ierusalimul a rămas un nume evocator pen-tru toată lumea creştină, o chemare la sfinţenie şi unire cu Dumn-ezeu, a rămas locul cel mai scump sub soare, care face să vibreze în adânc inima curată a fiecărui credincios. Cuvântul nu poate să exprime fidel emoţiile şi vibraţiile pe care le încearcă pelerinul în clipa când intră în contact cu Ierusalimul. Şi pe drept cuvânt, căci aici este locul supremei Revelaţii divine, fortăreaţa credinţei . monoteiste în centrul păgânismului oriental. Aici este focarul din care au iradiat, până la marginile lumii, razele luminii Evangheliei lui Hristos - Dumnezeu. În etern, Ierusalimul este locul visat, dorit şi căutat de milioane de suflete credincioase, pentru că aici a trăit, a învăţat, a murit şi a înviat Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, iar mesajul Său de pace şi iubire, de dreptate, înfrăţire şi fericire este axa de foc a istoriei umane şi idealul suprem al fiecărui suflet care doreşte să se mântuiască. Cel ce are credinţa vie în Hristos -Dumnezeu, în Ierusalim face sfânta experienţă a renaşterii sale în duh pe plaiurile de dincolo de veac. Se simte transfigurat, în-viat. Aici sufletul şi inima depăşesc condiţiile existenţei naturale, trăiesc în cer, în unire cu Dumnezeu. Aici orice vestigii de piatră, stradă, casă sau poartă, aprind focul sacru al amintirii că aici a aşezat El pentru veşnicie Sfânta Euharistie, că pe aici a trecut lisus odinioară cu crucea în spate, aici a pătimit şi a murit din dragoste pentru mântuirea noastră etc. (loan 3, 16). De aceea nu este de mirare că împăraţii păgâni, ca Adri-an, ca să stingă dragostea fierbinte a pelerinilor creştini pentru Ierusalim, a ordonat să dispară de pe pământ Golgota şi Sfân-tul Mormânt. Astfel acestea au fost îngropate sub terase mari de piatră şi boschete, iar în locul lor au ridicat templul zeiţei Venera pe Golgota şi statuia lui Jupiter pe Mormântul Domnului. Dar toate strădaniile acestora au fost zadarnice. Istoria spune că împărăteasa Sfânta Elena, mama lui Con-stantin cel Mare, a vizitat Ierusalimul în anul 332 d.Hr. şi a pus să se caute şi să se dezgroape aceste locuri sfinte şi a găsit Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Domnul Hristos. Apoi, după trei ani, la 335, Sfânta Elena a ridicat marea Biserică a învierii, care cu-prinde sub cupola ei dealul Golgota şi Sfântul Mormânt. După împăratul Constantin cel Mare, istoria Ierusalimului se identifică cu istoria Palestinei. Oraşul a rămas centrul religiei creştine, stăpânit de bizantini, timp de peste trei secole (313-636 d.Hr.). În această înfloritoare perioadă creştină, Palestina se populează cu anahoreţi şi monahi în deşerturile ludeei, Muntele Carantaniei, valea Iordanului, câmpiile Betleemului etc. Acum în-cep pelerinajele, iar viaţa duhovnicească creştină creşte în inten-sitate şi se dezvoltă în maximă extensiune. După anul 636 începe invazia arabă, marea nenorocire pentru creştini, căci, persecutaţi, mulţi au trecut la islamism. În anul 637, califul Omar I cucereşte Ierusalimul, iar urmaşul său El Malik, clădeşte aici (688-692 d.Hr.), o moschee mare şi frumoasă care poartă numele lui Omar, chiar pe locul care - după tradiţie - a fost Sfânta Sfintelor a templului iudaic. El i-a tolerat pe creştini, dar a prefăcut multe biserici în moschei. În perioada cruciaţilor (1095-1291 d.Hr.), oraşul îşi recapătă sfinţenia de odinioară, dar pentru scurt timp, deoarece ajunge din nou sub stăpânirea sul-tanului Saladin, apoi sub mamelucii Egiptului (1244-1517 d.Hr.). Sub sultanul Soliman al ll-lea Magnificul (1520-1566), Ierusalimul cunoaşte o înflorire edilitară deosebită, ca să decadă, apoi, în veacurile următoare până aproape de noi. În anul 1917, Anglia preia oraşul cu mandat din mâna tur-cilor, până în anul 1947. În anii 1948-1949, izbucneşte războiul dintre Iordania şi Israel şi - ca urmare - oraşul este împărţit în două sectoare, timp de 19 ani (1948-1967). Oraşul vechi a rămas al Iordaniei, iar oraşul nou al Ierusalimului. După războiul din 1967 -care a durat şase zile - Israelul a ocupat şi oraşul vechi, pe care-l au până azi.

Preot Prof. Dr. Simion Radu Impresiile unui pelerin în țara sfântă - Casa Știință Cluj Napoca 2002

Stâlpii de rezistență ai creștinismului românesc din Transilvania

16

ACTIVITATEA EPISCOPULUI NICOLAE POPOVICI PÂNĂ ÎN 1945

După declanşarea războiului, epis-copii şi preoţii au urmat armatele române şi au readus credinţa creştină în teritorii unde aceasta fusese nimicită. Cea mai importantă activitate misionară a Bi-sericii Ortodoxe Române s-a desfăşurat în Transnistria, teritoriu sovietic luat spre administraţie de către România şi unde a funcţionat Misiunea Ortodoxă Română. Este important de precizat că Transnis-tria era un teritoriu în care majoritatea populaţiei era ortodoxă, numărând ucraineni, ruşi şi români. Astfel, episcopul Nicolae Popovici avea să participe la ofensiva de regăsire spirituală a Transnistriei, ocupată de români după august 1941, făcând parte din prima echipă de misionari peste Nis-tru, cea a clericilor ardeleni în număr de 53, îndrumată de Nicolae Bălan, mitro-politul Ardealului, împreună cu episcopii Andrei al Aradului, Vasile al Timişoarei şi Veniamin al Caransebeşului şi care se va desfăşura pe teritoriile dezrobite de co-munism ale Basarabiei şi Transnistriei, în-tre 2 -27 septembrie 1941. Episcopii participanţi la această mare slujbă aveau să fie destituiţi de regimul comunist, unul din motive fiind participarea „la războiul antisovietic iniţiat de Ion Antonescu”. Între 10 iulie - 1 august 1942, epis-copul Nicolae Popovici de Oradea a mai efectuat o vizită pastorală în Transnistria, fiind însoţit de protopopul Aurel Muşet, preotul militar Ion Croitoru, preotul profe-sor Cornel Sava şi diaconul Aurel Dărăban, secretar eparhial. Ierarhul ardelean a vizitat şi a oficiat slujbe la o serie de bi-serici refăcute de români; a făcut panihide la Catedrala din Odessa, în memoria celor ucişi în atentatul din 21 octombrie 1941, şi la cimitirul din Valea Dalnicului-Vacar-jani şi la Bereşani; a vizitat 31 de unităţi militare şi 20 de spitale de campanie, unde a rostii rugăciuni de vindecare, încura-jând răniţii; a sfinţit bisericile din Jura şi Popencu (jud. Râbniţa); a asistat la Con-gresul Studenţilor Moldoveni din Transnis-tria, ţinut la Tiraspol, şi a răspuns invitaţiei „Şcolii de cultură românească pentru învăţătorii moldoveni”, din acelaşi oraş, unde a rostii două discursuri: „Raportul dintre ştiinţă şi credinţă” şi „Crezul nostru naţional”. A împărţit 12.000 de cărţi de rugăciuni şi tot atâtea iconiţe. După schimbarea politică de la 23 august 1944, vlădica Nicolae Popovici îşi va îndemna credincioşii să se roage pentru încheierea grabnică a păcii. Totodată, el încuraja pe soldaţii români de pe front să lupte pentru eliberarea ţării, fiind perma-nent în mijlocul lor. Un exemplu concret în

acest sens îl constituie vizita lui în mijlocul soldaţilor români aflaţi în Cehoslovacia, în perioada 4 mai - 3 iunie 1945.

Începând cu Vinerea Patimilor, împreună cu preotul Cornel Sava şi di-aconul Cornel Moga, episcopul Nicolae a fost în mijlocul soldaţilor români aflaţi pe frontul de vest. Chiriarhul orădean s-a aflat timp de patru săptămâni în mijlocul soldaţilor din cele două armate române dintre Pystiany, Praga şi Brno, unde a ţinut peste 44 de predici ocazionale, a vizitat 7 spitale de campanie şi a oficiat peste 32 de servicii religioase publice. Slujba În-vierii a săvârşit-o în satul Svetnov (Mora-via), împreună cu preotul Cornel Sava, preotul militar Ion Croitoru şi diaconul Cornel Moga, în dimineaţa zilei de 13 mai 1945, cu participarea Comandamentului Corpului 2 Armată a ostaşilor români şi a localnicilor, impresionaţi de solemnitatea ceremoniei religioase ortodoxe. Luptând pentru întărirea credinţei în Est, nu a uitat de propriii credincioşi aflaţi sub ocupaţie străină. Când, la sfârşitul anului 1944, Oradea este eliberată, el revine în rândul acestora, hotărât să con-tinue proiectele de dezvoltare a eparhiei. Acestea ar fi, pe scurt, principalele jaloane ale activităţii episcopului Popo-vici înainte de 23 august 1944. Bine cu-noscute în rândurile celor avizaţi, motive deopotrivă de apreciere sau de compromi-tere, în funcţie de perspectivă şi interese, aceste elemente vor fi din plin exploatate în anii care vor urma de cei ce aveau vreun interes faţă de episcopul Popovici.

POLITICA FATĂ DE CULTE A COMUNIŞTILOR ROMÂNI ÎNTRE 1944 1948.

ROLUL EPISCOPULUI NICOLAE POPOVICI

Ideologia atee a regimurilor comu-niste nu a fost o piedică pentru acestea ca să încerce să se folosească de Biserică în anumite scopuri politice sau să ţină seama de forţa ei în cadrul societăţii. În patria bolşevismului, URSS, se constată

modificarea atitudinii faţă de culte în anii războiului, când Biserica Ortodoxă Rusă devine un factor extrem de important pentru politica externă sovietică. Retorica antireligioasă dispare şi se vorbeşte de alianţa Bisericii Ortodoxe cu statul comu-nist, unite prin interesul comun pentru slu-jirea poporului. În spatele unei asemenea retorici era de fapt necesitatea utilizării Bisericii Ortodoxe Ruse drept un factor de aglutinare a popoarelor ortodoxe din răsăritul Europei în jurul Moscovei şi crea-rea unei „internaţionale” ortodoxe care să fie opusă catolicismului, considerat sluji-tor al intereselor imperialiste. Moscova nu a ezitat niciun moment în înfăptuirea acestui plan, mai ales că 90% din populaţia ortodoxă a lumii era inclusă în spaţiul so-vietic. Dar valorizarea din punct de vedere politic a ortodoxiei de către Moscova după 1945 nu înseamnă că Biserica Ortodoxă ar fi fost privilegiată în raport cu alte culte, semnele sângerânde ale acestor „privi-legii” fiind marcate pretutindeni în istoria ortodoxiei din spaţiul sovietic în perioada comunistă. Pătrunderea trupelor sovietice pe teritoriul României după 23 August 1944 nu a coincis cu luarea unor măsuri dure imediate împotriva reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe Române, deşi aceştia duseseră poate cea mai amplă campanie de recreştinare a unui spaţiu contaminat de ateism (Transnistria). Din contră, au fost adresate ierarhilor români, care până în august 1944 nu obosiseră să denunţe în mod public pericolul comunist, cele mai „calde” salutări din partea „fraţilor” ortodocşi ruşi. Drept răspuns, patriarhul Nicodim publica o pastorală în care răspundea po-zitiv chemării „frăţeşti” adresate de ierarhiiSinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, apreciind libertatea de care se bucură religia în URSS şi legăturile istorice dintre Biserica Ortodoxă din Rusia şi cea din România, premisă pentru o colaborare cât mai strânsă în viitor. Atitudinea sovietică era explicabilă prin obiectivul Moscovei de a transforma ortodoxia într-o contrapon-dere la catolicism şi grija de a nu supăra cea mai puternică Biserică din România în condiţiile în care dominaţia forţelor comu-niste nu era suficient consolidată. A porni la urmărirea deschisă a unor ierarhi ar fi însemnat o greşeală, chiar dacă unii luptaseră din plin împotriva comunismului. Singurul ierarh care a fost condamnat în cadrul unui proces public a fost Visarion Puiu.

George EnacheAdrian Nicolae Petcu

Despre curajul de a rosti: Episcopul Nicolae Popovici al Oradiei

Editura Partner 2009

Stâlpii de rezistență ai creștinismului românesc din Transilvania

17

Mărţişorul arghezian l-am evocat chiar cu o seamă de amănunte în cartea mea de amintiri literare „Rotonda plopilor aprinşi” aşa cum l-am perceput eu din perspectiva tânărului prieten al Meşterului, dar şi din aceea a monahului devenit citadin. La douăzeci de ani, Ion Theodo-rescu-Arghezi bătuse în poarta Cernicăi: şi după o ucenicie destul de scurtă, îmbrăca schima monahală sub numele de Iosif. La aceeaşi vârstă eu intram în mănăstirea Antim şi, numai după câteva luni, în mine lua fiinţă călugărul Bartolomeu (pe atun-ci, Vartolomeu). Uneori m-am gândit că, într-un anume plan şi până la un punct, biografia mea i se alătură celei argheziene, la o distanţă de 40 de ani, şi nu o dată m-am întrebat dacă nu cumva, la răstimpuri, pe-numbrele conştiinţei mele fuseseră bântu-ite de ispita unui model. Poate că uneori se intercalase şi ceea ce numim, de obicei, destin. Ierodiaconul Iosif Theodorescu fusese chemat din liniştea Cernicăi, de către mitropolitul Iosif Gheorghian, care l-a strămutat astfel într-un context care nu era al lui şi care avea să fie, după scurtă vreme, hotărâtor pentru statutul său so-cial. În ce mă priveşte, după ce părăsisem Antimul în urma unor crize sufleteşti, după ce reuşisem să mă vindec în liniştea Polovragilor şi la vremea când aspiram la singurătatea Arnotei, patriarhul Iustinian a dat de mine prin coclauri şi m-a strămutat în inima Capitalei, încredinţându-mi rosturi

administrative şi cărturăreşti, care aveau să mă urmărească toată viaţa. Arghezi îşi făurise Mărţişorul nu numai ca pe un univers al reveriilor poetice şi devenirilor casnice, ci şi ca pe un refugiu în singurătate, la adăpost de viermuiala cetăţii. Mie, însă, Patriarhia nu-mi oferea o asemenea oază, şi iată de ce a trebuit să-mi dau seama, în timp, că mă duceam la Mărţişor nu numai să mă întâlnesc cu Poetul, ci şi într-un fel de mănăstire, cu turnuri în cer şi toacă la poartă, unde mo-nahul de altădată sălăşluia în singurătatea de acum. Mie îmi lipsea o chinovie, pe care mi-o oferea Meşterul; chinoviei sale îi lipsea o uniformă monahală, pe care i-o ofeream eu. Ne întâlneam astfel pe un tărâm, în care ne întregeam reciproc, unde două nostalgii deveneau una singură, îmblânzită prin învecinări lăuntrice. Într-un astfel de context nu este de mirare că, la vremea când numele lui Arghezi era proscris, Paraschiva îmi spunea

la telefon, pe dulcele grai al conspiratorilor naivi, că vrea să mă vadă ,.Părintele Iosif” . . . În rânduiala obişnuită a lu-mii, Mărţişorul era aşezământul în care vieţuiau scriitorul şi gospodarul, cas-nica sa devotată, Baruţu, Mitzura, câinii şi caprele, gâştele şi aricii, iarba de jos şi crengile înflorite sus; tot acolo însă exista şi un Mărţişor al tainei, pe care, — cred eu şi acum —, nu-l ştiam decât noi doi. Ultimul aliniat al „Predosloviei” lui Arghezi la întâia mea carte se deschidea, în textul original, prin cuvintele: „Autorul Mioriţei, poetul Valeriu Anania, e Călugăr”. Datorită unei cenzuri politice hipersensibile faţă de tot ce putea să sune ,,mistic”, textul tipărit a apărut aşa: „Autorul Mioriţei e po-etul Valeriu Anania”. Documentele există şi este de presupus că dacă poemul meu dramatic ar cunoaşte o nouă ediţie, cuve-nita rectificare va fi încă o mărturie asupra unui Mărţişor de dincolo de aparenţe.

Casa memorială a poeziei argheziene

Chemarea vieţii, dulce sau amară, îmi mângâie-aşteptările sărace în ceasul scufundărilor de seară când insul sufletului tace.

Un înger gol, venit de nu-ştiu-unde, întreabă cugetul din tru-pul meu cu glas domol, ce mă pătrunde în răzvrătirea mea cu Dumnezeu !

Ce să-i răspund ?... când to-tul tace când lotul moare şi se risipeşte ca pulberea din munţi, în care zace mâhnirea sfântă ce mă istoveşte.

Necunoscutul mă îndeamnă ca să fug prin iedera şi spi-nii din grădină, legându-mă cu vicleşug şi înmulţindu-mi po-verile de vină.

Dar tot El mă ocroteşte sub aripi de azur şi spadă de ar-gint, văzând că’n cuget mi se odihneşte credinţa ce nu pot să o desmint.

În ceasul cel de taină şi greu bătut în miez de noapte, prin-tre stele, mâhnirile se risipesc în nevăzut păstrând întreg sim-bolul îndoirii mele...

La fleur de lys, la fleur des rois, couronne l’ardeur qui gît en moi d’un temps cassé par une at-tente perdue vers une étoile absente.

La fleur de lys, cachée en toicomme la fraîcheur d’une source, que moi si assoiffé de ta tendressej’aimerais boire jusqu’à l’ivresse.

La fleur de lys est noire comme la nuit, miroir subtil des étin-celles célestes venant d’un rêve nouveau, qui reste.

La fleur de lys, coupe de pé-tales et de parfums, s’étale dans mon destin, jetant le sort d’une autre vie, d’une autre mort !

Baruțu T. Arghezi

DIN TAINE LA FLEUR DE LYS

VALERIU ANANIA

Un mărțișor de taină

18

In acea perioadă la Schitul Frăsinei au venit de la Mânăstirea Cernica, judeţul Ilfov, Ieromonahul Acachie care s-a prezentat la boierii ctitori mai sus amintiţi pentru a-l întări cu iscălitura sa ca rude-nie de apropiat al Ctitorilor, legalizându-l cu iscălitură şi pecete a Poliţiei Oraşului Râmnicul Vâlcea, cu numărul 898 din anul Mântuirii 1845, iunie. Poliţai. s.s. Matache Filip. Acest Ieromonah a solicitat Epis-copului Neofit binecuvântarea măririi schitului şi a Bisericii, lucrare care a fost terminată în anul 1848, rămânând în funcţia de Stareţ o perioadă de 14 ani, până în anul 1863 când ajunge domn peste Principatele Unite Alexandru Ioan I Cuza şi ca Episcop al Olteniei, Prea Sfinţitul Episcop Calinic Cernicanul, care într-o perioadă de trei ani a existins Mănăstirea, făcându-se sfinţirea şi târnosirea în 12 mai 1863 sub hramul Adormirea Născătoarei de Dumnezeu. Merită amintit faptul că au zidit din temelie Biserica mare, Clopotniţa şi casele dimprejur, înzestrând cu sfintele odoare necesare Biserica, casele, urmând a administra moşia Mănăstirii, aducând în acelaşi timp şi o tipografie înfiinţată de Prea Sfinţia Sa, care ulterior a dat-o Primăriei Oraşului Râmnicu Vâlcea cu obligaţia ca să dea schitului jumătate din profitul tipografiei, iar într-o perioadă relativ scurtă nemaifiind folosite literele chirilice aceasta n-a mai putut fi folosită. Prea Sinţitul Episcop Calinic Cer-nicarul a îmbogăţit Mănăstirea cu Sfinte Moaşte, 3 oase de mâini ale Sfinţilor Mu-cenici, Calinic, Trifon şi Prea Cuviosul Pa-honie cel mare, aduse din Sfântu Munte Athos, aducând ca Stareţ la Mănăstirea nouă pe ucenicul său Schimonahul Poli-carp Nisipeanul din Sfântu Munte Athos care a venit împreună cu alţi doi uce-nici, Silvestru şi Lavrantie, formând viaţa de obşte după regulile stabilite de Prea Sfinţitul Episcop Calinic. Printre regulile stabilite de Prea Sfinţia Sa Calinic, se specifică „după cum în Sfântul Munte al Athosului nu merg femei, aşa şi aici au aşezat şi hotărât, cu legătură de blestem, ca să nu calce picior de femeie, acest loc cât ţine al Mânăstirei şi pentru a se păzi cu stricteţe acest ordin al Prea Sfinţiei Sale, au pus la intrarea pe moşia Mânăstirei, la hotar în partea către Comuna Muiearească o Icoană cu chipul Macii Domnului şi un stâlp de piatră, pe care este scris cu litere chirilice, săpate în piatră, un straşnic blestem, pentru ca să fie în viitor veşnic, spre îngrozirea şi pedep-sirea femeilor celor îndrăzneţe, fără frică de Dumnezeu...”, Legământ care a fost an-terior amintit şi semnat de Calinic Episcopul Râmnicului, Noul Severin, în anul 1867, la 17 Ianuarie. Amintim faptul că în anul 1870 Sfânta Mănăstire a fost secularizată, luân-du-i-se moşia cu Schitul Slătioarele, iar în anul 1888, ajunge domnitor Carol I, şi

Stareţ al Sfintei Mânăstiri Părintele Sil-vestru Ieroschimonahul, unul din ucenicii celui dintâi Stareţ, Policarp Nisipeanul, iar Epispiscop al Râmnicului Ghenadie Enăceanu. Stareţul Mânăstirii din acea vreme prin aprobarea Episcopului şi învoirea Părinţilor, a ridicat începând de la scară, spre răsărit case şi Paraclisul, care s-au sfinţit în 27 iulie 1905 de către Episcopul Ghenadie Georgescu. Cuvioşii Stareţi mai sus amintiţi au tocmit buna rânduială a lucrurilor ca şi pe Sfântul Munte de la Mănăstirea Po-dromu, aflând din cercetări că în anul 1909 s-a înmulţit obştea până la 40 de călugări şi fraţi. După anul 1927, când a trecut la cele veşnice Părintele Arhiman-drit Porfirie Bucurescu a fost ales de către obşte ca părinte Stareţ al Sfintei Mănăstiri Cuvioaşia Sa Părintele Simeon Combei care prin hărnicire şi dăruire arhierească a îmbunătăţit mănăstirea cu alte spaţii locative, înmulţind obştea până la 60 de călugări şi fraţi. Din anul 1961 pănă în zile noas-tre obştea monahală a Sfintei Mănăstiri Frăsinei este condusă de Arhimandritul Neonil Ştefan care prin spiritul prac-tic de mare gospodar „tradiţionalist de excepţie” cu vădite aptitudini călugăreşti, a dus mănăstirea la o înflorire pe care n-a cunoscut-o niciodată. Remarcăm de asemenea faptul că Cuviosul Arhimandrit Neonil Ştefan este un pravilist prin deprin-dere care respectă cu rigurozitate regulile monahale care au fost puse de către Sfân-tul Calinic. Reamintim faptul că Sfânta Mănăstire a fost zugrăvită după adnotările de pe un perete de la sud de către Teodor Zugrav – Enache ucenic, Septembrie 28, 7272, iar în cursul vremurilor prin recon-struirea noi Mănăstiri în vara anul 1860 Sfântul Calinic a acceptat propunerea pic-torului Mişu Pop de a termina pictura Bi-sericii. Cu multă pioşenie, cu suflet-ul curat şi cu privirile ridicate spre zările carpatine te îndemnăm bun credincios păstrător al datinilor strămoşeşti şi a credinţei divine spre Lavra Românească

– Adevărata Grădină a Maicii Domnului unde sufletele noastre de muritori sunt chemate de rezonanţa mirifică a glasului de clopot străfulgerată de aripile de îngeri drept păzitori, sub dulcele Imn „O Măicuţă Sfântă”:

O, Măicuţă Sfântă

O, Măicuță Sfântă,Te rugăm fierbinte, Să ne-asculţi de-a pururi Marea rugăminte:

Refren:Nu lăsa, Măicuţă, să pierim pe cale,Căci noi suntem fiii, Lacrimilor tale.

Când plângeai sub cruce Maică-ndurerată,Te-am primit de Mamă, noi și lumea toată.Călători pe-o mare, veșnic tulburată,Noi ne-am pus în Tine și nădejdea toată.

Tu ești steaua mării și ajuţi s-o treacă;Dintre cari Te roagă, nimeni nu se-neacă.O, Măicuţă Sfântă, cea mai scumpă floare,Fă din șir de lacrimi, dalbe lăcrimioare.

Fă să-ţi batem zilnic la miloasa-ţi poartă,Câtă vreme-n lume, valuri ne mai poartă.Iar când nori și ceaţă înnegri-vor zarea,Vino Tu, Măicuţă, să ne-arăţi cărarea.

Să conduci luntriţa printre stânci și valuri,Să ne scoţi la portul, veșnicilor maluri.Scapă-ne de patimi și de pofte rele,Și ne schimbă-n mândre mărgăritărele.

Să ne duci cu Tine unde calea-Ţi duce,Să ne dai în ceruri Fiului Tău dulce.Și să-I spui, Măicuţă, c-aste floricele,Le-au făcut să crească chinurile grele.

Căci sunt ale Tale lacrimi de sub cruce;Tu le ești Măicuţă, Maica cea mai dulce.Inima-i Preasfântă mângâind ne strânge;Vom uita de chinuri, mai mult nu vom plânge.

Noi, cuprinși de-o pace Fără de hotară,Lăuda-te-om veșnic Pururea Fecioară !

Ing. Mircea Vac

Athosul carpatinMănăstirea Frăsinei - Grădina Maicii Domnului din România

19

Persoana Mântuitorului Hristos în gândirea iui Apolinarie

Ca manifestare istorică vădită, ere-zia lui Arie a permis apariţia şi dezvol-tarea ereziei lui Apolinarie. În 1015 Apo-linarie, lector în timpul lui Teodot şi apoi episcop arian de Laodiceea, a fost iniţiat într-o atmosferă intelectuală a tinereţii lui, dominată de ideile ariene. După Sfân-tul Grigorie de Nyssa, Apolinarie îşi con-sidera propria învăţătură ca o întărire a poziţiei Părinţilor care l-au condamnat pe Pavel din Samosata, în anul 268.1016 Cercetarea gândirii hristologice a lui Apo-linarie este încă deschisă. Deşi apolinarismul apare, din punct de vedere cronologic, posterior arianismului, relaţia internă între aceste două sisteme pare să fie inversă. Grillmei-er susţine că, din punct de vedere hris-tologic, apolinarismul poate să se mani-feste ca erezie înaintea arianismului,1017 învăţătura apolinaristă despre unirea dintre Logos şi trup conţinând deja ger-menele alteraţiei ariene referitoare la transcendenţa Cuvântului. E evident că formula Logos-sarx, care făcea din Logos sufletul lui Hristos, se îndrepta inevitabil către erezia ariană, conform căreia Logo-sul întrupat este o creatură. Aşadar, Apolinarie, partizan al formulei nietzscheene ojuoovawg, s-a opus toată viaţa tendinţei dualiste, nu-mite mai târziu „diofizism”, a hristolo-giei antiohiene. În această învăţătură, el recunoştea influenţa lui Pavel din Samo-sata, doctrină însuşită de Eustatie de la paulinienii Flavian şi Diodor din Tars. Despre această învăţătură, el spu-nea: „Simt surprins să găsesc oameni care mărturisesc că Domnul este Dum-nezeu întrupat, şi totuşi cred în di-vizarea introdusă per\’ers de urmaşii lui Pavel. Aceştia îl urmează cu fideli-tate pe Pavel din Samosata, făcând o distincţie între Cel Care vine din cer şi Cel despre care, spun ei, că este Dum-nezeu şi om de pe pământ”,1018 Apoi, Apolinarie protestează contra acelora care „mărturisesc nu pe Dumnezeu în-trupat, ci pe un om unit cu Dumnezeu”, înţelegând că Dumnezeu şi omul se unesc fundamental şi inseparabil în Hristos. După câte se poate vedea, Apo-linarie manifestă teama de separare în Hristos şi se străduieşte să redea unitatea Cuvântului făcut trup, subiecte predilecte ale teologiei lui. În promovarea acestor

idei, maniera sa de abordare a proble-maticii atinge o anumită elevaţie lingvistică şi filozofică, el fiind convins că, dacă în Hristos divinul este separat de uman, mântuirea omului este pusă în pericol. Prin urmare, considerat numai om, Hristos n-are posibilitatea să ne aducă salvarea, El neavând puterea nici să ne răscumpere de păcatele noastre, nici să învieze. Pentru aceasta, în vederea eliminării dualismului, pe care îl consideră incorect, Apolinarie propune o formă extremă a hristologiei Logos-trup. El consideră că Dumnezeu este o unitate compusă în formă umană, 1021 în care afirmaţiile: „Dumnezeu S-a întrupat” (Osog evoapKOc), „Dumnezeu purtător de trup’ [dsoc aapKocpopoc) sau „Dum-nezeu născut din femeie’ nu prezintă tru-pul ca pe o haină exterioară pe care Cu-vântul a îmbrăcat-o, ci ele arată unitatea absolută realizată de El încă din momentul zămislirii. „Trupul, spunea el, nu este alt-ceva adăugat Ia Divinitate pentru a face binele, ci constituie împreună cu Divini-tatea o singură realitate sau natura ‘ .

Prin urmare, Apolinarie îl consideră pe Hristos om, dar un om cu totul spe-cial, „un om ceresc”. Natura omenească a lui Hristos este din Fecioara Maria şi nu devine dumnezeiască decât prin unirea cu Divinitatea. Hristos nu este ceresc decât în relaţie cu Logosul.

Prof. Univ. Dr. Irineu Popa

[continuarea în numărul următor]

Carte Veche și frumoasă Cinste cui te-a scris

20

Dumitru Radu Popescu (născut la data de 19 august 1935 în satul Păușa, județul Bihor) este un renumit scriitor, pro-zator, dramaturg și academician român. Dumitru Radu Popescu a fost membru su-pleant în CC al PCR din 1968, deputat în Marea Adunare Națională din 1975. Romanele sale de o importanță remarcabilă au fost comparate cu cele din cadrul curentului realismului magic latino-american, cu similitudini, până la un punct, apropiate romanelelor lui Italo Calvino. Putem afirma că este unul din-tre dramaturgii contemporani români cei mai apreciați. Dintre lucrările remarcate în cadrul capodoperelor sale dramatur-gice enumerăm: Acești îngeri triști, Piticul din grădina de vară, Pasărea Shakespeare, Mormântul călărețului avar și Mireasa cu gene false etc. Datele istorice despre începuturile așezării rurale Păușa sunt puține și uneori, confuze. Ea a fost întemeiată, după toate probabilitățile, undeva la începutul sec. al XIII-lea, secol în care apare și sub de-numirea „Pasalaka”, dar poate fi vorba de aceeași localitate Poșoloaca. Prima atestare documentară certă este din anul 1319, când regele Carol I (Robert de Anjou) donează această po-sesiune a coroanei ungare Povsa terra lui Ștefan Pazmany, fiul lui Grigore, drept recompensă pentru dinții pierduți cu oca-zia unui turnir organizat la Curtea Regală. Ulterior , sursele documentare medievale consemnează această localitate în mod constant. De pildă, în perioada anilor 1332-1337 , preotul din Păușa dădea anual în contul dijmei papale, suma de 16 groși, ceea ce denotă o relativă bunăstare a bi-sericii de aici. Moșia Păușa este menționată și în anul 1382 cu ocazia revizuirii semne-lor de hotar, și mai apoi, într-un document din 1461, e menționată Silva Poșa – ca fi-ind situată lângă localitatea Chișirid. Conscripția portală din 1552 găsea în Păușa un număr de 3 sesii iobăgești, apaținând familiei Pazmany care mai deținea moșii în alte 13 localități bihorene, totalizând 82 de părți. Din această familie provine Petruș Pazmany (1570-1637), născut la Oradea, și mort la Bratislava – spirit strălucit al e-pocii, reprezentant de frunte al mișcării de contrare formă religioasă, arhiepiscop de Strigoniu, numit cardinal în 1629 de către Papa Urban al VIII-lea, întemeietor al Insti-tutului „Pazmaneum” din Târnava (Slova-cia). În anul 1595, alături de Petruș și Gaspar Pazmany, voievodul Petru din Remetea deținea și el o parte din moșie în Păușa. În documentele medievale, mai târziua apare sub denumirile: Poșa (1588), Possa(1692), Posa (1851), iar din a doua jumătate a secolului al XIX-lea – Varadposa. Așezarea a fost pustiită la fine-lea veacului al XV-lea, situație în care s-a aflat și la conscripția din 1692, când e consemnată ca fiind praedia deserta , asemenea așezărilor învecinate : Șauaieu, Leș, Nojorid, Miersig, Gepiu, Apateu. Abia după încetarea ocupației otomane

(1692), Păușa figurează ca sat popu-lat, numărând 8 locuitori în anul 1720. Fenomenul depopulării și-a pus amprenta, de altfel, pe o mare parte a comitatului Bihor, având în vedere inva-ziile tătarilor din anii 1693 – 1695 și 1717, insurecția anti-habsburgică a princepului Francisc Rakoczi al II-lea din anii 1703-1711, năvălirea sârbilor din 1704, sau epi-demia de holeră din 1710. După această perioadă istorică tulbure urmează , din a doua jumătate al secolului al XVIII-lea, vre-muri mai liniștite și de relativă redresare economică, cu consecințe directe asupra evoluției demografice. Conscripția urbarială din 1773 în-scria Păușa ca fiind comună românească – cu 30 de case și locuitori de religie ortodoxă, situată la 12 km distanță de Oradea. Cu câțiva ani mai devreme, în 1769, când a avut loc conscripția parohi-ilor Episcopiei Ortodoxe Române a Aradu-lui, parohia Păușa, încadrată în Distric-tul protopresbiterial Oradea–Mare, era consemnată cu 24 de case. Din punct de vedere demografic este important a releva faptul că, în de-cursul secolului al XIX-lea, potrivit datelor furnizate de registrele parohiale de stare civilă din Păușa, numărul nașterilor se cifrează la o media anuală de 20, pe când cel al deceselor la 5. Cel mai mare număr de născuți s-a înregistrat în anul 1871, iar cel mai mare număr de decese în 1878. Începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea se poate constata un spor demo-grafic lent, dar constant: - 1874 : 56 de case, 332 locuitori- 1876 : 58 de case, 280 locuitori- 1880 : 62 de case, 301 locuitori- 1900 : 64 de case, 475 locuitori- 1910 : 118 de case, 647 locuitori- 1920 : 191 de case, 621 locuitori. După toate probabilitățile , cel mai mare număr de locuitori a fost con-semnat în momentul cedării Ardealului de Nord în 30 august 1940, respectiv 679, cifră publicată de autoritățile maghiare, dar presupunem că pe baza datelor recensământului autorităților românești din anul 1930. În ultimile decenii, aidoma altor sate din județul Bihor, dar nu numai, și în cazul Păușei asistăm la fenomenul, poate ireversibil al depopulării. Dacă în deceniul VIII al veacului trecut numărul populației se cifra la 410, potrivit datelor oficiale, la recensământul din 1992 au fost înregistrați 304 locuitori , iar la ultimul recensământ din anul 2002, doar 288 locuitori. Sub aspectul organizării instituțional-administrative, pe parcur-sul Evului Mediu, obștea satului Păușa, asemenea satelor din jur, își alegea desigur la începutul fiecărui an, judele, vice-judele(judele mic) și 6 jurați. Mai alegeau și gornici pentru paza pădurilor și semănăturilor, prelucrarea pământului fiind sursa pricipală de existență. Judele sătesc nu era un dregător plătit, ci se bucura de beneficii din judecăți, gloabe, dări din drepturile comune și scutiri. În secolul XVII, dar mai ales XVIII, rolul și atribuțiile judelui sunt extrem de complexe față de stat și stăpânul feudal.

Este consiliat adeseori, de sfatul bătrânilor și aprobat de o serie de mici slujbași, paznici, străji, pădurari.Moșia Păușa, după cum am mai semnalat, a intrat în posesia unor proprietari laici, respectiv familia Pazmany, până la stinge-rea ei. De Păușa aparțineau în secolele XIV-XV și pământurile din Șumugiu, precum și cătunul Lovastelek (probabil terenul de pășunat al cailor n.a). Lemnele pentru construcții și pentru încălzit se găseau cu prisosință în pădurea satului. Ba mai mult, chiar și lo-cuitorii din Leș se aprovizionau gratuit cu lemne din pădurea satului Păușa, evi-dent cu aprobarea stăpânului de moșie. Cele necesare traiului și gospodăriei erau procurate din târgurile cele mai apropiate: Oradea și Cefa. Locuitorii mai câștigau un ban și din săpatul viilor de pe dealul Oradiei. Obligațiile față de stăpânul de moșie erau aceleași cu ale iobagilor din satele înveci-nate: robota-12 zile/an, nona din cereale, taxa anuală 1 florin, daruri ocazionale și de sărbători. Aratul pământului se efectua cu 4 boi. Imediat după introducerea urba-riilor care reglementau raporturile feudale dintre stăpânii de moșie și iobagii supuși, judele nobililor verifica anual modul în care se respectau prevederile înscrise în aceste urbarii sub forma unor scrisori de mărturie ale juzilor și juraților satului. În asemenea documente de arhivă au fost identificați, în satul Păușa, câțiva juzi dar și numele unor jurați. Astfel, dintr-o scrisoare de mărturie, datată la 9 febru-arie 1776, reiese că judele satului era Ioan Caciora(Kacsora), iar jurați Văsălie Triffa, Balaj Tripa, Toma Sim și Damian Filip. În anii următori figurează ca juzi Ioan Cacio-ra în 1777, Alexa Hălmăgean în 1779, Ilie Papp în 1784, Ioan Hălmăgean în 1785. Din aceste scrisori de mărturie rezultă, fără excepție că arătorul, fâneața și pășunea erau folosite de către supuși fără nicio opreliște, că preotul satului și stăpânul de moșie foloseau fâneața respectând întocmai prevederile ur-bariului. Actele oficiale emise în numele autorității sătești erau autentificate cu un tipar sigilar confecționat în 1782, reînnoit în 1858, acesta din urmă având textul din legendă: POOSA KOZSEG PECSETY 1858, iar în câmpul sigilar au fost gravate un cal și o pasăre cu o floare în cioc. Sistemul de culturi agricole prac-ticat în secolul al XVIII-lea era cel într-un singur câmp, ceea ce însemna că hotarul nu era împărțit în câmpuri care să se rotească. Doar cei din Chișirid mai practi-cau acest sistem, restul satelor învecinate, alternau culturile în două câmpuri (Gepiu, Miersig, Leș, Șauaieu) sau chiar trei câm-puri (Nojorid). La nivelul secolului al XIX-lea dețineau proprietăți mai întinse în Păușa membrii familiilor : Santha, Domokos și Palinkasy. Potrivit unui proces verbal de hotărnicie din 29 iunie 1887, în hotarul Păușei se găsea pădurea din Leș a lui Rosenthal Armin, fostul han „Filda”, pre-cum și pădurea lui Stepan Istvan.

Dr. Bujor DulgăuDirector al Arhivelor Naționale Bihor

Satul în care a văzut lumina D.R. Popescu

21

Ziditorul cerului și al pământului, stăpânitor și făuritor al tuturor celor văzute și nevăzute, garantul începutului și al sfârșitului, făuritor al zorilor zilei și al luminii care îneacă ziua în tainica nopții, cerul nemărginit cu policandrul de stele și astre, a ființelor vii cu care am popu-lat acest pământ PORUNCESC SEMINȚIEI NEAMURILOR, să ia aminte, la toate cele ce le voi preaslăvi și da pentru voi cu semne de foc, pentru veacul – veacurilor Amin!

SOCOTEALA VREMII ȘI A VIEȚII OMENEȘTI

Voi, care sunteți născuți pe acestă vatră a Plimorei, după „Chipul și Asemănarea Mea” – în acest sfârșit de veac al VIII-lea și început de veac al VII-lea , urmași destoinici ai seminției geților, și ai Reginei Hestiea- Vesta, fiica lui Zeus care v-ați năzuit a lucra acest pământ și a asculta poruncile mele, de aici de sub altarul Marilor Zei al Templului Măreț al Sarmizegetusei – Regia din Dacia, vă chem pe voi, împreună cu toate viețuitoarele cele vii, pentru a vă hotărî anii vieții și a sorții voastre , fiecăruia după cum să viețuiți pe pământ. Tu omule, singur împărat al pământului, tu să umbli pe picioarele tale și să privești la cer, ție-ți dau statura aleasă și te dăruiesc cu puterea de a gândi și de a judeca; cu puterea de a-ți acoperi gânduri-le și simțămintele cele din lăuntrul tău, și ție să-ți fie supuse toate cele sălbatice ale câmpului, și izbăvitor celor zburătoare din aer și din apă, de pe pământ, să stăpânești tot ceea ce este viu, rodurile câmpului și ale pomilor să fie ale tale și alor tăi pe pământ. Vei pătimi osteneala și truda po-verilor cele mai grele, ai să asuzi și vei avea puțină odihnă; iar mâncarea ta o vei afla între spinii și pălămida pământului și vă încunoștințez a afla socoteala vremii și a vieții omenești:

din zece oameni născuți toți într-o zi, nu-mai unul va trăi până la vârsta de 74 de ani; din 13 oameni , tot de asemenea , numai unul va ajunge să îmbătrânească până la 80 de ani; din 43 de oameni, va îmbătrâni numai unul până la 85 de ani; din 60 de oameni de-o seamă, născuți, ajunge unul să trăiască până la 88 de ani. În tot anul merge aceasta tot înainte. Iar unul care vrea să-și numere 100 de ani, caută să aiba 3500 de frați deodată cu dânsul, născuți căzând în pământ și carele a trăit 105 ani, înaintea lui i s-au dus 1000 cei cu dânsul deodată. Din 25000 de oameni, ajunge unul până la 106 ani, iar din 50000, numai unul până la 107 ani; iar dintr-un milion de

oameni ajunge numai unul să îmbătrânească până la 110 ani.

ROATA VREMII Spunu-vă vouă – ca să înțelegeți, că : „Nu este suiș fără coborâș”- iar cine are ure-chi de auzit să audă, și cine are ochi de privit, să vadă. Ad evăr, grăiesc vouă: „Lucrul firesc să-l faceți după gândul vostru, pentru că cel ce cu prețuri multe ajunge sus pe culme, de multe ori năzuiește să rămână veșnic acolo, în înălțimi aproape de Dumnezeu”. Aceste gânduri deșarte ale tale omule sunt supuse mândriei și lăcomiei. Nesăturat ești omule, dintre cei fără de saț; când ajungi pe culmea fericirii. De multe ori te dedai patimilor trupești, iar parte dintre voi nu înțeleg de ce putre-zesc în chiar inima lor, și se dărâmă, greșind amarnic, ca o ciupercă viermănoasă. Alții dintre cei mulți vor să le ia avântul altora vrând să pună piciorul pe grumazul semenilor lor, și îvrăjbindu-se către toată lumea, scoboară de pe scaunul puterii chiar și aceia pe care ai crezut că i-a îngenunchiat Dumnezeu, și le ajută acestora din urmă să biruiască, pentru că rânduiala lăsată de Dumnezeu în viața omenească nu suferește pe tirani. Veți vedea căci de câte ori tiranii primejduiesc viața și lumea, Dumnezeu va ajuta pe cei năpăstuiți să scape de ei, căci altfel viața din ce-i grea, ar ajunge de nesuferit. Neamul vostru românesc, care se trage de la geto-daci, în decurs de 20 de veacuri a băgat de seamă cum se învârte roata lumii, precum este scris în Scriptură: „Coborât-am Sfinții cei puternici de pe scaune”, a adus și el viața la înțelepciune: „Nu e suiș – fără coborâș”. Dacă omul ar rămâne bun, onest, iubitor pe culmea suișului, nu s-ar prăbuși, ci alte înălțimi i s-ar deschide. Dar trebuie să băgați de seamă că cel ce va ajunge pe culmea măririi, pe căi drepte, de obicei drept rămâne, și când ajunge la putere. Fiindcă sunt așa de rar oamenii care merg pe drumul drept până ajung la culme – fiind acest lucru cel mai greu, aceștia sunt foarte rari, cei ce rămân deștepți, și care n-au ajuns la deplinătatea puterii și deci foarte rari sunt aceia care nu se prăbușesc.

ÎNVĂȚĂTURI PENTRU VREMURI PAȘNICE

Binecuvântează omule și preamărești întru cinste și bună rânduială pe Ziditorul tău Dumnezeu, care ți-a zis : „Muncește cu râvnă acest pământ... căci în sudoarea frunții tale îți vei dobândi cele necesare traiului”căci muncind în împrejurul tău vei auzi muzica divină a dumbrăvilor, iar spiritul florilor îți va aduce folos și-ți va deștepta mirosul întru desăvârșirea ta și a lucrurilor tale. Binecuvântează pe Dumnezeu că te-a zidit din nimic, și te-a sălășluit aici, ca să te veselești de frumusețile naturii ce se află sub ochii tăi; și te-a dăruit cu toate bunătățile cele adevărate ale zile-lor liniștite și cele mângâietoare ale zidirii sale. Ai, deci, soarele în ceruri și viața pe pământ, florile inimii și lumina în razele zilei, sănătatea în aerul cel mai curat al dimineții și răcoarea pe țărmurile izvoare-lor. Omule, privește la aceste zămisliri și măriri strălucitoare ale naturii și înscriele în bucuria inimii tale. Aceste măriri sunt ale minții dumnezeiești – iar tu omule minunează-te de ele, pe cât îi este iertat ochiului tău, care nu trebuie să fie lacom de a le vedea, căci va veni o dimineață întru care tu nu te vei mai veseli de aceasta, și oricum ar fi cuvintele depline de jale , care se vor scrie pe piatra mormântului tău, nesimțitor, nici cerurile, nici mormântul nu-ți va hărăzi ție nici măcar o lacrimă, nici un nor nu se va face mai luminos, nici o frunză nu va pica fără vreme, nici o suflare, nici un vaier, nici un vânt ușurel nu va suspina pentru tine – ci ciulinii cei târâtori se vor bucura de noua lor pradă și vor pregăti rămășițele trupului tău omenesc spre rodirea pământului, că : „al Domnului este pământul și plinirea lui”.

Dr. Ec. Lucia PojocaIng. Mircea Vac

[Continuare în numărul următor]

Codul legilor Belagine care au fost datede Zamolxis Geto-Dacilor

22

„Cultura este cea care apără sufletul unei ţări, aşa cum ar-mata îi apără teritoriul. De-geaba ne-am păstra teritoriul, dacă ne-am pierde sufletul...”

(Octavian Paler).

Intre marile personalităţi ale Bihorului, care au creionat istoria culturală şi spirituală a acestor locuri, se numără şi marele mecenate Nicolae Jiga. Deşi, o figură nu foarte cunoscută în arealul orădean, totuşi, el a punctat istoria acestor locuri asemenea lui Emanuil Gojdu sau Aurel Lazăr. Nicolae Jiga s-a născut la 4 octombrie 1790 dintr-o familie de simpli ţărani din Sânicolau Român. Numele de familie Judeu provine de la jude-judecia, o veche instituţie românească de judecată. La Oradea, oficialităţile maghiare i-au maghiarizat nu-mele în Zsiga, pe care l-a purtat până la moarte. Românii însă i-au romanizat forma în Jiga, aşa cum apare în multe acte în care e pomenit. Şcoala primară a urmat-o în satul natal, iar gimnaziul la Oradea. Datorită activităţii sale politice şi cul-turale româneşti a intrat de la început în breasla negustorilor macedo-români şi greci, colo-nie foarte puternică la vremea aceea în Oradea, se pare că în familia Anei Kosperda, cu care se va căsători mai târziu. Prin căsătoria cu Ana Kosperda, cu care a avut trei copii, Nico-lae Jiga intră în posesia unei prăvălii de manufacură care îi va aduce venituri frumoase pe care le va aloca pentru spri-jinirea şi educarea tinerilor iu-bitori de carte. Biografia sa până la vârsta de 27 de ani este reflectată destul de sumar în documentele vremii. Faptele sale ulterioare însă, au umplut

pagini memorabile de istorie. De aceea, pentru a creiona pro-filul amplu al mecenatelui Nico-lae Jiga am socotit necesară o prezentare structurată pe câte-va registre din care să reiasă făptuirile sale.

Omul politic

Înzestrat cu calităţi politice şi culturale, se va re-marca prin lupta pentru eman-ciparea românilor bihoreni, într-o perioadă a marilor frământări pentru comunitatea orădeană. Cu toate ingerinţele şi obstrucţionările capitlului romano-catolic, care nu vedea cu ochi buni accederea unui in-telectual român la funcţiile de conducere ale oraşului, Nicolae Jiga se va remarca în spectrul politic bihorean. Astfel că la 3 noiembrie 1828 Nicolae Jiga a fost ales membru al Adunării generale a oraşului, iar din 1832 devine senator şi co-misar orăşenesc pentru brea-sla croitorilor, iar în anul 1834 devine jude secund al oraşului. În perioada 1832-1848 este ales în fiecare an fie ca sena-tor, fie în calitate de consilier orăşenesc, participând activ la viaţa comunităţii . Activitatea sa nu s-a mărginit doar la dimensiunea strict politică, ci se impune în sprijinirea comunităţii românilor ortodocşi desfăşurând o ac-tivitate prodigioasă şi pe tărâm şcolar şi bisericesc, fiind un promotor asiduu al cultivării şi promovării limbii române în spaţiul românesc. El este, prin excelenţă, paradigma elocventă pentru contempo-raneitate a participării active a laicatului în viaţa Bisericii şi modelul omului politic care nu separă discursul ideologic, de realităţile sociale şi culturale ale vremii.

Fondator de instituţii caritative şi de educaţie

Cea mai importantă faptă a lui Nicolae Jiga a fost întemeierea Fundaţiei „Sfântul Nicolae” în Oradea Mare, în anul 1860, pentru ajutorarea elevilor şi studenţilor români proveniţi din familiile nevoiaşe din satele bihorene care stu-diau la şcolile din Oradea. Fundaţia era condusă de un senat format din 11 membri: cinci clerici şi şase mireni şi cuprindea un inter-nat în care erau cazaţi în mod

gratuit câte 20 de tineri anual (mai târziu numărul lor a cres-cut la 40), unde li se asigura hrană, îmbrăcăminte şi re-chizite şcolare. Pe lângă aces-tea elevii şi studenţii din acest internat aveau la dispoziţie şi o bibliotecă destul de mare. Conform Statutului Fundaţiei, Preşedintele Senatului fundaţional era protopopul Orăzii-Mari sau vicarul consis-torial, iar între membrii clerici ai Senatului, parohul Bisericii cu Lună, împreună cu epitropul prim erau membrii de drept. Cu excepţia preşedintelui fundaţiei şi a membrilor de drept, ceilalţi membrii ai Fundaţiei erau numiţi sau confirmaţi de către Consistori-ul ortodox orădean în acord cu episcopul Aradului care avea jurisdicţie canonică şi în Bihor la vremea respectivă, iar mai târziu, după reînfiinţarea Epis-copiei Oradiei (1920), direct de către episcopul local. Locaţia acestui internat s-a aflat până în 1885 în clădirea de pe colţul străzii Avram Iancu cu Iuliu Maniu, între Biserica cu Lună şi Biserica Sf. Nicolae, iar după acest an, pe strada Nicolae Jiga (fostă Castanilor). Internatul a dăinuit până în anul 1948, când a fost desfiinţat, iar clădirea a fost trecută în proprietatea statului. O institutuţie identică va înfiinţa şi la Beiuş, vatră românească plină de istorie. Mai întâi, constituie un fond de 2000 de fl. din care urmau să fie ajutaţi prin burse elevii români care studiau la şcolile din Beiuş. După modelul Fundaţiei sale de la Oradea, intenţionează deschiderea unui internat pentru tinerii săraci din satele beiuşene. Astfel, cumpără o casă cu grădină în strada Sf. Ioan, în valoare de 3000 de fl., care avea să fie folosită în parte ca alumneu pentru 6-10 tineri, iar alta să fie închiriată în ve-derea susţinerii al numelui. Din nefericire, inter-natul nu se va mai concretiza, însă din fondurile Fundaţiei se va da săptămânal un ajutor de pâine şi burse multor tineri beiuşeni . Chiar dacă Fundaţia de la Beiuş nu a avut amploa-rea celei de la Oradea, totuşi, gestul său a constituit un im-bold pentru generaţiile de ti-neri dornici să facă carte.

Comerciantul/negustorul Nicolae Jiga a fost într-adevăr

un comerciant, un negustor, ceea ce noi azi numim om de afaceri. Însă nu unul dornic de a se îmbogăţi în logica boga-tului din Evanghelie căruia i-a rodit ţarina şi în mod egoist s-a gândit să adune totul pentru sine, o logică ce se perpetuează şi în societatea capitalistă, individualistă a timpului nos-tru. Ci a inversat această logică printr-o frumoasă lucrare a dăruirii şi altruismului. De pildă, înfiinţează un fond de 3000 fl. pentru comercianţii români care nu aveau capital suficient să-şi încropească o prăvălie proprie. Activitatea sa caritabilă, nu ne poate permite să vedem în el tipul negustorului mes-chin, care pentru a-şi atinge scopurile de proliferare a afa-cerilor este în stare să sacrifice orice normă a bunului simţ. Vedem în el pe negustorul care luptă nu pentru supremaţia banului, ci pentru supremaţia demnităţii şi valorii umane. A ştiut să-şi asigure un loc în Împărăţia ceruri-lor şi în memoria colectivă a posterităţii, în detrimentul unei asigurări de viaţă pentru sine şi pentru urmaşii săi.

Ctitor de şcoală românească

Deşi nu a fost dascăl, pentru că pregătirea sa a fost cu totul alta, a avut cu siguranţă vocaţie de pedagog. Nu pentru că a fost înzestrat cu o inteligenţă sclipitoare, ci pentru fap-tul că a luptat pentru edu-carea şi luminarea tineretului român, cu precădere orto-dox. Pe bună dreptate poate fi considerat creator de şcoală românească. A avut viziune de perspectivă asupra destinu-lui neamului românesc, ştiind că un popor ignorant este foarte uşor supus anarhiei şi dezbinării şi poate fi oricând privat de libertate şi de drep-turi. De aceea, a insistat foarte mult pentru înfiinţarea de şcoli româneşti şi instituţii fundaţionale în care să înveţe şi să fie susţinuţi tinerii dor-nici de carte şi fiii celor privaţi de educaţie datorită sărăciei şi precarităţii condiţiilor de trai.

Preot Ioan Codorean

Nicolae Jigactitor de cultură şi şcoală românească

23

PARALELISM ÎNTRE ȚĂRANUL ROMÂN ȘI FERMIERUL EUROPEAN

Cotată ca o țară cu un potențial a-gricol deosebit, România de-a lungul celor 21 de ani după căderea regimului comu-nist nu a reușit să valorifice decât într-o foarte mică măsură potențialul agricol al țării. Perioada comunistă în care din proprietar, țăranul a ajuns să fie un simplu slujbaș și-a pus adânc amprenta asupra gândirii, vizând criteriile de performanță, precum și a metodelor de eficientizare a diferitelor sectoare de activitate. De ce se transformă atât de greuțăranul român într-un fermier european?

Birocrația stufoasă pentru accesa-rea fondurilor europene, lipsa mijloacelor de transmitere a informației de la centru în teritoriu privind modalitatea, criteriile de eligibilitate pentru obținerea acestor fonduri, dobânzile mari la creditele pentru agricultură au făcut ca progresul organiza-toric, tehnologic și biologic să întârzie să apară în mediul rural. Încet, dar sigur, țăranul român a în-ceput să-și dea seama că nu va putea de-veni fermier lucrând empiric un hectar sau două de teren și crescând în grajd două sau trei vaci. Utilizarea diferitelor forme de asociere în vederea utilizării utilajelor, a depozitării și comercializării produselor îi va face pe fermieri mai puternici.

De asemenea acordarea diferențiată a subvențiilor în funcție de suprafața de teren lucrată sau în funcție de numărul de animale pe care îl au ar putea fi o soluție stimulativă pentru dezvoltarea agricul-turii. Cum încercarea reconversiei pro-fesionale a țăranului s-a dovedit a fi zadarnică iar cursurile de pregătire a vii-torilor fermieri stau foarte frumos postate pe internet precum și lipsa specialiștilor din domeniul agricol în mediul rural fac ca transformarea țăranului român într-un fer-mier european să fie grea și anevoioasă.

Dr. Pop Călin

Consultație la dentist

Ce sunt cariile dentare?

Cariile dentare reprezintă distrugerea țesutului dur al dintelui. Apariția cariilor este influențată de stilul nostru de viață - ce mâncăm, cum ne îngrijim dantură, dacă apa potabilă este fluorurata sufi-cient și ce pastă de dinți folo-sim. Și ereditatea joacă un rol în susceptibilitatea de formare a cariilor dentare. Deși cariile sunt mai frecvente la copii, și adulții sunt expuși riscului. Cariile sunt de mai multe tipuri: Carii coronare - tipul

cel mai frecvent întâlnit, atât la copii cât și la adulți, localizate de obicei pe suprafața ocluzală sau interdentar. Carii radiculare - pe măsură ce înaintam în vârstă, gingiile se retrag, lăsând rădăcină dintelui expusă. Rădăcină nefiind acoperită de smalț, se poate caria foarte ușor. Cariile secundare sau recidivele de carii - se formează în jurul obturațiilor și coroane-lor existențe. Acestea sunt zone cu tendința de acumulare a plăcii bacteriene, ceea ce duce la formarea cariilor. Adulții sunt expuși în special la pericolul cariilor dacă suferă de gură uscată, o afecțiune datorată scăderii fluxului salivar. Gură uscată poate fi cauzată de anumite boli, medicamente, radiotera-pie și chimioterapie, și poate fi temporară (zile, luni) sau permanență, în funcție de cauză. Cariile sunt o afecțiune gravă. Netratate, cariile pot distruge dinții și țesutul moale din interiorul acestora, pro-vocând abcese dentare, zone de infecție la vârful rădăcinii. Dacă se formează un abces, acesta se tratează prin trata-

mentul de canal radicular, intervenție chirurgicală sau extracție dentară.

Cum aflu dacă am carii? Numai medicul den-tist va poate spune sigur dacă aveți carii. Această pentru că, de multe ori o carie se dezvoltă sub suprafața dintelui, unde nu poate fi observată. Când consumați alimente bogate în carbohidrați (zaharuri, ami-don), aceștia hrănesc bac-teriile din placă bacteriană, producând acizi ce atacă din-tele. În timp, smalțul dentar este distrus în adâncime, dar suprafața rămâne intactă. După deteriorarea unei mari părți din smalț, suprafața aces-tuia se prăbușește, formând caria. Cariile se dezvoltă cel mai probabil în șanțurile suprafețelor ocluzale ale dinților posteriori, în spațiul interdentar sau sub joncțiunea mucogingivală. Indiferent de locul unde apar, cel mai bun mod de a le depista și trata înainte de a se agrava este să mergeți la dentist pentru con-troale de rutină.

Cum putem preveni apariția cariilor dentare?

Prin periaj de cel puțin două ori pe zi și folosirea zilnică a aței dentare pen-tru îndepărtarea plăcii bacte-riene interdentare și de sub joncțiunea mucogingivală. Controale dentare de rutină. Măsuri preventive pen-tru a împiedică apariția proble-melor și pentru că problemele minore să nu devină majore. O dietă echilibrată, săracă în zaharuri și amidon. Dacă totuși consumați ali-mente cu conținut de zaharuri și amidon, încercați să o faceți în timpul meselor și nu între mese, pentru a limită expu-nerea dinților la acizii produși de acestea. Utilizați produse de igiena dentară îmbogățite cu fluor, inclusiv pastă de dinți fluorurată. Asigurați copiilor dvs. un aport corespunzător de fluor în apa de băut. Dacă sursă dvs. de apa potabilă nu conține fluor, medicul dentist sau pedi-atru poate prescrie suplimente zilnice pe bază de fluor.

Marius V. Pop

24

IUBESC – IUBIREA, IUBIRILOR...

Cuvântul tainic cel venit din slavăDin inimă curată și gând de preamărire,Revarsă-se acum din piepturi ca o lavă Spre cei ce sunt cuprinși de-o oarbă amăgire,La ceasul când divinul revarsă pe pământ Din slava cea cerească – iubirea prin cuvânt.

Veniți dar azi cu toate, făpturi pline de viațăCe zămislite-ați fost din gâne transilvane,Și-aduceți voi obolul în zori de dimineațăIubirii pe pământ- iertării de la mame.

Chiar de-n viață nu poți, învață să iubești;Să fii curat la ceasul întâi deșteptătorSă poți și mai târziu – orânda s-o primești,Și-n viață să iubești – iubirea, iubirilor;Că nu este păcat, nimic nu-i trecător..Doar omu-n astă viață-i un biet rătăcitor.

Nu ți-ai ales iubirea – sau ai ales-o în pripăNecugetând elanul fierbinte-al tinereții,Nu îți trădezi credința uitând pentru o clipăCă-n ochi porți elixirul nemuritor al vieții.

RANA FLORII DE CAIS

Taina florii de caisRăstignită-n cer mă doare,Să iubesc tot ce mi-ai scrisDoamne Sfinte cu candoare.

Clipocește blând izvorulSub povara ce m-apasă,Rana florilor cu dorul ...Sunt a inimii mireasă.

Ielele se-ncing în horăSub zumzetul de albine...Oare cine-n lume sperăSă mai fie lângă mine...?

Blând luceafărul pe ceruriÎși trimite raza sfântă,Între crengi, printre creneluri,Floarea bine o cuvântă.

Mirela Barbu

Toamna veșnicei regăsiri

CĂRÂMBUL PUTERII

S-au succedat din secole cu rândulUrmașii nației române la putere,Dar nici pe unul nu-l bătuse gândulSă vândă vatra țării, când străinu-o cere.

Ajunsă ești iar, azi, tu biată țarăSă te conducă un clan de semidocți;Ce-au sărutat cărâmbul cizmelor de afarăȘi-au cumpărat puterea pe trei sloți.

Nimic nu mai e bun, nimic nu merge,Din ceea ce au lăsat străbunii veșniciei,Cu toate că avem și președinți și regeAscunși în zâmbet searbăt la frâiele domniei.

Ne mușcă în răspăr azi câinii de la garduri,Și-l spânzură pe Iancu în Ardeal...Pe când politicianismul se fomfăie în farduri,Fără ripostă clară – se lasă duși de val.

Din vremi în vremi, ciolanele se bat la cotitură, În drumul lung, bătut, al oaselor către Bănie...Iar mieii și vițeii cu blânda lor coifurăPecetluiesc voința cerșită cu atâta mârlănie.

Nu-i rea și ne-avenită ideea de mai bine,Când vrei să ceri la centru un nou post ;Dar dacă n-ai acasă parlamentar – ce mâineVa fi un biet ministru, e totul fără rost.

Departe e câmpia cu kilometrul zeroDe unde-n dimineți răsare sfântul soare, Și nu lăsați români, urmașilor lui NeroSă vândă iarăși țara , ce aproape mâine moare.

Așa ne știm născuți, pe o biată buclavaCrescuți din tată-n fiu cu obicei balcanic;Că de nu-i dai și mâine Cezarului ce vrea...Ne-om nărui sub soare în mare zi de praznic.

Mi-aduc cu drag aminte de satul meu natal De vatra părintească unde-am văzut lumina De susurul de ape cu sunet de cristal De jocuri, obiceiuri şi de sărmana Lina Rămasă de bărbat cu doi feciori acasă Cu unul însurat cu celălalt holtei Într-o căsuţă veche, mică, sărăcăcioasă

Căzuse mai devreme zăpada astă iarnă Nămeţii erau mari, cât gardul, mamă dragă Îmi amintesc: treceau pe lângă casă în grabă Drumeţi în zorii zilei, și scârţâia zăpada Sub pasul lor grăbit, răsuna toată strada; Florile-argintii râdeau în zori pe ram Desfacându-şi tăcute petalele pe geam Împrăştiind parfumuri ori fumuri, ca balsam

Se împlinesc, măicuţă aproape patru aniDe când m-am dus de-acasă, ades între tirani;Mai bine de doi ani am întâlnit în drumAceiaşi trecători aghezmuiţi cu fum,Cu chipuri reci şi sumbre și cu priviri tăioaseCe se răsfrînge-n frigul ce mă pătrunde-n oase.

Am învăţat estimp, măicuţă, să scriu şi franţuzeşte Am fost şi la teatre, și ştiu cum se munceşte,În vreme ce doar unii tăcuți în lupanarePetrec spărgând în muzici, şampanii în pahare.

Nu am pe nime-alături și vremea-i capricioasăŞi îmi lipsesc atâtea din câte-aveam acasă, Mi-e dor de voi, de dealuri şi de pădurea deasă De cumpăna fântânii ce-i spânzurată-n casă De nucul singuratic din marginea grădinii De liniştea-nserării pierdută-n umbra lunii.

“E-n floare sărăcia din nou la casa noastră Şi s-a uscat de ieri muşcata din fereastră” Aşa-mi scria, mai ieri, măicuţa în scrisoare Că-s multe neajunsuri şi că zăpada-i mare Iar lemnele-s puţine şi-aproape-s pe sfârşite, Şi nu prea multe neamuri mai vin să o ajute.

Şi-mi mai scria măicuţa cu lacrimi: “Ţine seamă Că port pe cap, de ani, o zdreanţă de năframă Iar dac’am rămas în sat, ducând-o foarte greuE c-am rămas cu gândul la tine tot mereu,Mai lasă bulevardul, locale şi petreceri Că vine vara iarăşi şi nu avem nici seceri.

Deci vezi, învaţă, căci taică-tu s-a dus din lumea asta Lăsându-mă pe veci să-i port tristă năpasta. Închei şi, la sfârşit, mai spunu-ţi c-a murit Valeria lui Drăgan - o ştii că te-a moşit, Deci, toate cele bune-ţi doresc şi sănătate Şi nu uita, mai scrie-mi, din când în când o carte”.

Ing. Mircea VacMembru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

CORESPONDENȚĂ

25

Mihai Vitezul scăpând Stindardul

Noaptea se întinde și din geana saArgintoase lacrimi peste flori vărsaDar setos de lupte, în văi depărtate,Un erou în noapte încă se mai bate.

Singur el în luptă în acele văi,Unde mâna morții i-a culcat pe-ai săi.Dar sub mii de brațe trebuia să cadă;Trece printre unguri, fără ca să-i vadă,

Și stindardul țării el înfășurândCătre sân în strânge înapoi cătând.Și în urma morții armăsaru-i zboarăCa o închipuire albă și ușoară,

Spre o apă lată, calul și-a-n-dreptat;De maghiari războinici fuge-nconjurat.Luna, după dealuri, mergând să se culce,Îi arată calea și îi surâde dulce.

Cei ce-i vin în urmă se opresc pe maluri;Dar Mihai cu calul se aruncă-n valuriȘi de ceea parte singur ajungând El îmbrățișează calul spumegând.

Apoi scoate frâul, încă alb în spume,Și îi zice: „Liber mergi de-acum în lume !”

Forțat să ia calea pribegiei, Mihai cere sprijinul împăratului Rudolf al II-lea, care, în contextul reînscăunarii lui Sigismund Bathory pe tronul Transilvaniei, acceptă să-l susțină pe român. Împreună cu generalul Basta, Mihai pornește campania de recu-cerire a teritoriilor românești. Prin victoria de la Guruslău (3 au-gust 1601), voievodul valah îl îndepărtează pe Bathory din Tran-silvania. Continuă prin a recupera Țara Românească gonindu-l pe Simion Movilă de pe tron. În aceste condiții, se întrezăreau per-spectivele unei noi uniri românești, perspectivă ce nu convenea împăratului habsburgic, Rudolf al II-lea. Din ordinul său se pune la cale înlăturarea fizică a domnitorului român, și la 9/10 august 1601, la 3 km sud de Turda Mihai Viteazul este ucis de generalul Gheorghe Basta. Pe lespedea sa de piatră de la Mănăstirea Dealu stă scris: “Aici zace cinstitul și răposatul capul creștinului Mihail, Marele Voievod, ce au fost domn al Țării Românești și Ardealu-lui și Moldovei.”

Marius V. Pop

LANSARE DE CARTE LA BAROUL DE AVOCAȚI DIN ORADEA

În seara zilei de 15 septembrie, zi de toamnă târzie, la orele 18, când clo-potele din turla Bisericii cu Lună „bat de vecernie”, în sala festivă a Baroului Bihor din Oradea, a avut loc lansarea volumu-lui de teatru „TUNUL DE CIREȘ”- lucrare a dramaturgului Pașcu Balaci, personali-tate marcantă între scriitorii de pe malul Crișului. Lucrarea „Tunul de Cireș” a fost consacrată preotului protopop martir Aurel Munteanu , ucis mișelește „prin răstignire pe tun” și puratat de-a lungul străzilor miticului oraș Huedin, la 10 sep-tembrie 1941 – acum 70 de ani, în urma cedării Ardealului de Nord, prin impu-

nerea samavolnicului Dictat de la Viena . La această manifestare au partici-pat personalități marcante ale vieții pu-blice din Oradea, înalte fețe bisericești și nu în ultimul rând personalități ale scriito-rilor din Diasporă, din care amintim: dna.Elisabeta Pop, critic dramatic, dna.senator Doina Ignat, dl.episcop greco-catolic Virgil Bercea, preotul protopop al Huedinului dl.Ciprian Taloș, doctor Lucian Munteanu, scriitorul și ziaristul român Georghe Roca din Australia- născut în Huedin, jud. Cluj, scriitorul român Ivan Lungu din Haifa-Is-rael, a cărui părinți au fost deportați din Oradea și uciși la Auschwitz, precum și po-etul român Tudor Gheorghe din Făgăraș , actualmente stabilit în statul Texas, S.U.A. Cartea a fost prezentată de preo-tul protopop dl.Ciprian Taloș al Huedinu-lui, care a remarcat în alocuțiunea dom-niei sale momentele principale ale vieții

martirului protopop – Aurel Munteanu, cu implicarea acestuia în viața cotodiană și politică a muntenilor din Huedin, reite-rând în același timp evenimentul produs în ziua de 10 septembrie 1941, cu învățătura pericopei evanghelice „De-ai ierta pe făptuitori” și a ne ruga să nu se mai întâm-ple asemenea evenimente. Laudativ a fost și expozeul epis-copului greco-catolic dl. Virgil Bercea, a doamnei Elisabeta Pop, a doamnei sena-tor Doina Ignat, care cu vădită emoție și lacrimi în ochi a prezentat suferințele reale pricinuite locuitorilor din zona Huedinului, al sătucelor din arcul mirific al munților Apuseni, precum și a altor martiri din în-treg Ardealul, ocazionate de odiosul Dictat de la Viena. Putem confirma pe deplin succesul celorlalți antevorbitori printre care s-a re-marcat în mod deosebit dl. George Roca, scriitor și ziarist din Australia, director al revistei Romanian Vip din America și a al-tor reviste, născut în Huedin , care ne-a reiterat în termeni evlavioși același eveni-ment cu referințe cunoscute din familia dânsului, afirmând la încheiere că: „Aceste momente marcante din această seară, au fost o adevărată lecție de istorie – care nu trebuie uitată de urmașii Neamului Româ-nesc”. Distinsul autor , avocat Pașcu Balaci la finalul festivității a fost felicitat de dl. preot protopop Ciprian Taloș , care i-a de-cerant o Diplomă de Excelență , precum și de ceilalți participanți la festivitate.

Prof. Roxana Vac

26

GEORGE ROCA... DE VORBĂ CU STELELE

Ziarist cu har şi talent, personali-tate marcantă a mass-mediei româneşti, a presei şi nu numai, de formaţie filolog şi om de teatru, cu pasiune pentru arta fotografică, poet şi prozator, George Roca mi-a oferit bucuria participării la lansarea volumului „De vorba cu stelele” (voi 1) în data de 26 mai 2010. Acest eveniment a avut loc la scurtă vreme după lansarea volumului de poezii „Evadare din spaţiul virtual” în 26 septembrie, 2009. Ambele volume au apărut la Editura Anamaroi sub îngrijirea poetei şi prozatoarei Rodica Ele-na Lupu. Lansarea a avut loc la Biblioteca Metropolitană din Bucureşti, fiind organi-zate de Revista „Romanian VIP”, Editura Anamaroi şi Liga Scriitorilor din România (reprezentată de către doamna Eliabeta losif- preşedintă a Filialei Bucureşti) şi de Biblioteca Metropolitană Bucureşti, prin doamna Mihaela Sfârlea. Frumoasa sală în care s-au făcut prezentările a fost neîncăpătoare. „De vorba cu stelele” (vol 1) este un interesant volum de interviuri cu personalităţi româneşti din ţară şi din Europa, precum scriitorii Cristian Negu-reanu, Darie Ducan, Melania Cuc, Mari-ana Pop-Mion, fotbalistul Victor Paraschiv şi artistul plastic Cornel Durgheu, ori din America, Mircea Bădulescu, Ovidiu Creangă sau din Australia, cântăreaţa Xonia (Loredana Sachelaru), Gheorghe Drăgan, ca să enumăr doar câţiva din cei 24 de intervievaţi. Volumul întâi „De vorba cu stelele” e o continuare a activităţii sale de publicist, redactor şef la revista „Romanian VIP” din

Dallas - Texas, aceea de a descoperi români pierduţi în negura străinătăţii, de a se apleaca asupra procesului de emigrare şi transformările psiho-sociale prin care trec aceştia, dar şi pentru a le înlesni cunoaşterea, pen-tru a le oferi şansa de a se afirma, sau pentru a sta-bili o punte de legătură între ei şi cei de acasă. Din această strădanie se desprinde bine ideea că autorul cunoaşte gustul străinătăţii şi do-rul de ţară, căci vremurile l-au împins să îşi ducă traiul în îndepărtata Australie. Articolele sale sunt răspândite în nenumărate reviste de limbă romană on-line sau tipărite pe hârtie, aflate prin toate colţurile lumii. E o muncă uriaşă pe care o face fără răgaz, mânat doar de dragostea necondiţionată pentru româ-ni, din arzătoarea dorinţă de a salva şi a face cunoscută cultura şi limba noastră, ca o adevărată contrapondere faţă de cei care vor să sfârşească neamul nostru. El ne spune cu convingerea unui mare român: „Oriunde ne-am afla pe planeta Pământ, suntem într-o oarecare măsură răspunzători de promovarea, conservarea şi salvarea limbii române.” Răsfoind această carte, te laşi se-dus de modul lejer cu care se mişcă prin viaţa şi personalitatea complexă a persoanelor intervievate, te cucereşte prin fineţea observaţiilor, inteligenţa şi subtilitatea întrebărilor. Ca şi în întreaga sa activitate de jurnalist cultural, te trimite cu gân-

dul la arta cu care ştie să se retragă din faţa persoanelor dificile, a celor depăşiţi de situaţie, înguşti la minte, încărcaţi de răutăţi, invidii şi stăpâniţi de dorinţa răzbunării neînduplecate împortiva riva-lilor. El ştie să pună în lumină spirituali-tatea românească, întâmplările vieţii, efor-tul la adaptare, dorul de ţară, problemele vieţii de emigrant. „N-aş vrea să mor până înainte de a vedea Basarabia alipită la pa-tria Mamă - România” spune la pagina 46, ca un adânc oftat, scriitorul aproape no-nagenar, Ovidiu Creangă, român născut în Basarabia şi trăitor în Toronto-Canada. Şi în această carte George Roca ne reuneşte visele şi principiile noastre fun-damentale, iar străinii au înlesnirea de a cunoaşte mai multe despre poporul şi ţara noastră. Cu căldură şi pricepere scoate în evidenţă multe din valorile perene ale poporului nostru pe care le face cunoscute şi peste hotare. [...]

Elena Buică scriitoare

Pickering Toronto Canda

Ferestre spre cer

Flavia Cosma este scriitoare, poetă, şi traducătoare româno-canadiană născută în România, câştigătoare a nume-roase premii internaţionale. Este licenţiată în Inginerie Electrică la Institutul Politehnic Bucureşti şi a studiat teatru în România. Este de asemeni producătoare, regizoare şi scenaristă pentru filme documentare

de televiziune. Vorbeşte fluent engleza, româna, franceza şi spaniola; produce opere originale şi traduceri în aceste patru limbi. Scriitoarea româno-canadiană Flavia Cosma revine în România cu trei noi apariţii editoriale. „Pe căi de nimeni ştiute” - poezie, „Cartierul latin” - poezie şi

„Focul ce ne arde” -roman, toate apărute la Editura Ars Longa, Iaşi, 2011, cărţi ce vor fi lansate în mai multe oraşe din ţară pe parcursul lunii septembrie. Flavia Cosma a publicat 17 volume de poezie, un roman, o carte de memo-rii de călătorie (atât în română cât şi în engleză) şi cinci cărţi pentru copii. Volumul său de versuri Leaves of a Diary a fost acceptat în cadrul Universităţii din Toronto, la catedra E. J. Pratt Canadian Literature ca material didactic pentru anii 2007-2008. Poemele şi cărţile sale au obţinut numeroase premii. În 2008, Flavia Cosma a fost aleasă International Affairs Chair în cadrul Ligii Poeţilor Canadieni. Cosma este membră a Uniunii Scriitorilor din România, TheWriter’s Union of Canada, The OntarioPoetry Society, British Comparative Lite-rature Association, Union Hispanoameri-cana de Escritores, etc. Flavia Cosma este directoarea Reşedinţei Internaţionale pentru Scriitori şi Artişti, Val-David, Que-bec, Canada. [continuare pag. 38]

Românii din diasporă

27

Atitudini Civice Politica regionalizării

Pentru a fi pe înţelesul tuturor proiectul care a fost dezbătut pentru România cu privire la regionalizarea acesteia, am decis să prezint aspectele esenţiale ale termenilor care se utilizează mai des referitor la politica regionalizării ţării noastre. Descentralizarea este procesul prin care se acordă independenţă administrativă organelor locale sau regio-nale ale unei administraţii. Punerea în practică a principiului descentralizării necesită un transfer de competenţă de la centru către colectivităţile regionale şi locale, însoţit la rândul său de un transfer de resurse, servicii şi bunuri de patrimoniu, pentru a se crea condiţiile de exercitare reală a competenţelor respective. În funcţie de responsabilităţile transferate, descentralizarea poate fi împărţită în trei categorii: politică, administrativă şi fiscală. Termenul de regionalizare se referă la o împărţire a teritoriului naţional în regiuni. Regiunea este parte a teritoriul caracterizată de particularităţi care o diferenţiază de zonele înconjurătoare. Se pot distinge două feluri de regiuni. Regiunea fizico-geografică care este coerentă din punct de vedere al localizării geografice, istoriei comune, dezvoltării etc. şi regiunea socio-economică, delimitată pe baza factorilor antropici, cum ar fi utilizarea teri-toriului pentru agricultură, industrie etc. sau prin legături eco-nomice. În funcţie de criteriile folosite pentru delimitarea sa re-giunea poate fi naturală, istorică, economică sau administrativă. Regionalismul în interiorul unui stat este văzut ca tendinţa de a promova dezvoltarea vieţii şi a organizării regionale. El are ca scop valorificarea unităţilor teritoriale de dimensiuni mai re-duse decât teritoriul naţional, prin exaltarea elementelor origi-nale ale grupului de bază fie că sunt de ordin economic, geogra-fic, istoric, lingvistic etc. Se impune o distincţie între regionalism şi regionalizare. Regionalismul este rezultatul unui proces de jos în sus, de conştientizare de către unele comunităţi a unor deze-chilibre regionale, a subdezvoltării economice, a centralismului statului în care trăiesc. Regionalizarea este procesul de sus în jos, prin care statele sunt cele care conştientizează aceste probleme şi trec la descentralizarea sistemului lor politico-juridic printr-o instituţionalizare la nivel regional. Ea decurge din scopuri practice, legate de necesitatea găsirii celor mai adecvate cadre spaţiale şi teritoriale pentru orientarea proceselor de dezvoltare economică şi socială. Mişcarea regionalistă în Europa se exprimă în diferite forme politice şi teritoriale relevând marea diversitate a conti-nentului european. Regionalizarea administrativă – al cărei spe-cific constă în crearea de către stat a unor autorităţi subordo-nate guvernului, chiar dacă beneficiază de un grad de autonomie şi al căror scop este să promoveze dezvoltarea economică, se întâlneşte în Grecia, Portugalia, Danemarca, Anglia şi Suedia. În state ca Germania, Danemarca, Finalanda, Irlanda regionaliza-rea se realizează prin intermediul autorităţilor locale existente, care sunt instituţii descentralizate, beneficiind de puteri proprii şi aflate pe un palier de cooperare între ele. Descentralizarea regională teritorială prin crearea unei noi autorităţi teritoriale la un nivel superior celei existente, cu compentenţe în special economice legate de dezvoltare se întâlneşte în Franţa. Regionalizarea politică sau regionalismul instituţional, caracterizat prin acordarea de puteri legislative unei adunări regionale, precum şi prin existenţa unui executiv cu caracteristici de guvern regional este specifică Spaniei, Italiei şi Belgiei şi se bazează pe recunoaşterea unor particulrităţi etnice, culturale sau lingvistice. Începând cu mijlocul anilor 1980 s-a constituit o „Europă a regiunilor”, informală, prin intermediul unor contacte orizon-tale între instituţiile regionale ale diferitelor ţări. Regiunile au început să insiste asupra necesităţii recunoaşterii lor în sistemul instituţional comunitar, printre măsurile luate fiind şi stabilirea unor birouri de reprezentare şi informare la Bruxelles.

Tratatul de la Maastricht a contribuit decisiv la creşterea importanţei actorilor subnaţionali la nivelul Uniunii prin intro-ducerea principiului subsidiarităţii, ca principu de bază al Uniunii Europene şi prin constituirea Comitetului Regiunilor, ca for politic prin care autorităţile locale şi regionale îşi pot face auzită vocea în Uniunea Europeană. Principiul subsidiarităţii apare formulat în articolul 5 al Tratatului privind Uniunea Europeană în care se prevede că:„În domeniile care nu sunt de competenţa sa exclusivă, Comu-nitatea nu intervine, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, decât în cazul şi în măsura în care obiectivele acţiunii preconizate nu pot fi realizate într-un mod satisfăcător de statele membre, însă pot fi realizate mai bine la nivel comunitar datorită dimensi-unilor sau efectelor acţiunii preconizate” Prin articolul 198 al aceluiaşi tratat se înfiinţează un “comitet cu caracter consultativ constituit din reprezentanţi ai colectivităţilor regionale şi locale, denumit [...] Comitetul Regiu-nilor.” Politica regională este una dintre principalele activităţi ale Uniunii Europene şi, conform Tratatului de la Maastricht, are ca scop coeziunea economică şi socială. Principiile care stau la baza ei sunt cel al echităţii, conform căruia e inechitabil ca stan-dardul de viaţă să difere semnificativ de la o regiune la alta, cel al eficienţei, conform căruia resursele Uniunii Europene sunt subutilizabile în regiunile mai sărace, şi cel al solidarităţii, con-form căruia pentru atingerea echităţii şi eficienţei e nevoie de un transfer de resurse dinspre zonele bogate spre cele sărace. În Europa Centrală şi de Est problema descentralizării a in-trat pe agenda politică la începutul anilor 1990 sub influenţa a doi factori. În primul rând, restaurarea democraţiei a dus la o dorinţă puternică de a adopta în aceste ţări standardele instituţionale ale Europei de Vest, aceasta inculzând şi reinstaurarea guvernanţei locale. Un al doilea factor a fost influenţa Uniunii Europene. Analizând dimensiunea instituţională a regionalizării, Gerard Marcou distinge cinci tipuri diferite de cadre instituţionale de lucru:

• regionalizare administrativă;• regionalizare prin intermediul autorităţilor locale existente;• descentralizare regională;• autonomie regională;• regionalizare prin entităţi federale;

[ continuare în numărul următor]

Politolog Felixa Miclea

28

In locuri şi în situaţii cu totul deose-bite ne este dat să auzim destul de des dic-tonul antic: Historia magistra vitae. Acest adevăr a fost recunoscut şi repetat de-a lungul secolelor, cu predilecţie de către adepţii muzei Klio. Fără doar şi poate, mai ales în condiţiile unei vieţi pe care o trăim în epoca vitezei, inclusiv în epoca răspândirii informaţiilor, adăugând nemulţumirile noastre faţă de evenimentele politice, economice, sociale sau de altă natură con-siderate a fi prea lente în raport cu ceea ce am dori să întrezărim, dictonul menţionat este pus de către unii pe drept cuvânt sub semnul întrebării. Şi, deşi noi înşine susţinem că - direct sau indirect -, pe lângă aspectul informaţional, scopul asumat al istoricilor a fost dintotdeauna şi cel educa-tiv, totuşi suntem nevoiţi să recunoaştem că adesea repetăm greşelile pe care le-au comis antecesorii noştri (sau nu învăţăm din exemplele lor). De ce? Fiindcă proble-mele/situaţiile de odinioară persistă, nefi-ind rezolvate. Ceea ce lipseşte şi în zilele noastre este abordarea din perspectiva raţionalităţii, adică pragmatismul. Ca urmare, greşelile din trecut se repetă. Insistenţa cu care se revine la stări de fapt deja trăite şi nerezolvate la momentul oportun dă naştere în con-tinuare la fenomene negative, fapt care demonstrează că de-a lungul istoriei, une-ori se păşeşte şi înapoi, pierzând pe parcurs rezultate ce au fost o dată obţinute. Cauza acestui proces este fie lipsa de informaţie, ori necunoaşterea evenimentelor petre-cute, inclusiv rezolvarea problemelor ridicate odinioară, fie lipsa capacităţii de pătrundere a esenţei întâmplărilor re-spective, fapt care subliniază veridicitatea dictonului antic, dar într-un sens mult mai profund: trebuie să cunoşti foarte bine evenimentele trecutului, pentru ca aflat/fiind în posesia lor să devii un magister, care să fie în măsură - adică să ştie - să rezolve (!) problema în cauză. Legat de acest aspect, se mai impune o precizare, anume că nu o singură persoană trebuie să înţeleagă justeţea unei măsuri pentru ca apoi aceasta să fie aplicată. In cele ce urmează, dorim să prezentăm ideile unui autor de excepţie, până acum necunos-cut, fiind ostracizat în anii comunismului, mai precis condamnat la moarte şi execu-tat, care a uneltit împotriva „regimului de democraţie populară”, considerat a fi un duşman de clasă înrăit al acestuia. Cunoscut din păcate aproape de-loc până şi de publicul cititor maghiar, şi cu atât mai puţin cunoscut publicului româ-nesc, Aladár Szoboszlai a dorit reformarea societăţii prin înlăturarea sa şi înlocuirea acestuia cu un sistem care nu era nici co-munist, dar nici capitalist. Ideea pare să fi fost naivă, deşi nu trebuia să fie neapărat. Căci, urmărind pulsul vieţii politiceinternaţionale, acest preot catolic, cu-noscând pe pielea proprie ce însemna de fapt şi în esenţă „regimul de democraţie populară”, a sperat în revenirea la un regim

pluripartit. În acest scop, el a înfiinţat Par-tidul Muncitoresc Creştin, de sorginte laburistă, cu un program propriu, adaptat condiţiilor de la noi. În spiritul percepte-lor dreptăţii, ale personalismului şi ale subsidiarităţii şi trăgând învăţămintele tu-turor regimurilor de până în anii cincizeci ai secolului al XX-lea, el a conceput o a treia cale, aceea a participaţiilor, a unui sistem economic pe acţiuni ale celor ce muncesc. Aladár Szoboszlai a efectuat o analiză profundă a societăţii epocii amintite, într-un spirit scrutător, chiar ne-milos am zice, atât faţă de unii, cât şi faţă de alţii, inclusiv a relaţiilor româno-maghiare,propunând o modalitate de rezolvare a acestora. în cele ce urmează, vom încerca să prezentăm ideile lui Szoboszlai cu pri-vire la raporturile româno-maghiare, fiind conştienţi că rândurile de mai jos nu pot substitui textele respective, nici stilul lor cu totul singular, proprii unui debateur de talie, partizan convins al înţelegerii româ-no-maghiare. Subliniem acest element definitoriu al scrierilor autorului, întrucât unele afirmaţii ale lui pot surprinde sau chiar să deranjeze prin francheţea şi sin-ceritatea argumentării, indiferent că este vorba de interesele recunoscute sau nu, ori atitudinile şi greşelile de ordin politic ale ungurilor faţă de români, respectiv ale românilor în raport cu ungurii. Textele lui Szoboszlai, care s-au păstrat în arhivele securităţii, ele fiind corpuri delicte folosite de către procurori, aproape necunoscute până în prezent, vor trebui citite cu mare atenţie, căci ele au fost scrise cu sinceritate, sine ira et studio, de pe poziţii voit „obiective”. Calea de „rezolvare” a raporturi-lor româno-maghiare propusă de sem-natar face parte din viziunea sa mult mai cuprinzătoare, pe de o parte privind rolul politicii creştine pe plan mondial, iar pe de alta pe plan intern, în ceea ce priveşte structurile economice şi sociale, bazate pe o „revoluţie” morală. Aceeaşi viziune care îl călăuzise pe acest preot să caute calea spre „o societate mai dreaptă” l-a îndrep-tat şi spre abordarea raporturilor româno-maghiare. Deşi nu puțini au fost şi sunt aceia care vorbesc când cu voce tare, când mai în şoaptă despre o duşmănie româno-maghiară multiseculară şi despre ne-încetate conflicte ale celor două pop-oare, adevărul este cu totul altul. Pentru asta, însă, trebuie să fie bine cunoscută istoria şi mai ales istoria comună a celor două popoare. Aladár Szoboszlai ştia că există o convieţuire româno-maghiară multiseculară şi de netăgăduit, convieţuire care nu ar fi fost posibilă în cazul unei duşmănii despre care pomenesc unii. Infestarea opiniei publice cu această idee ab initio a dăunat mult mai mult relaţiilor româno-maghiare decât înseşi evenimentele trecutului. Exacer-barea unor sentimente pe temeiul unor evenimente reprobabile sau cu ocazia aniversării lor, au îngreunat şi grevează şi azi încercările de apropiere, preocupările

pentru schimbarea esenţei raporturilor dintre români şi maghiari. Cine a fost de fapt Aladâr Szobo-szlai? El s-a născut la 25 ianuarie 1925 la Timişoara, unde şi-a urmat studiile în cadrul Liceului Piarist. În 1940, s-a re-fugiat împreună cu părinţii la Cluj, unde şi-a încheiat pregătirea liceală. A studiat apoi teologia catolică la Alba Iulia, care în cursul războiului a funcţionat un timp la Cluj, iar spre sfârşitul studiilor s-a re-fugiat la Zirc, în Ungaria, revenind apoi la Alba Iulia. Ultimul an de studiu în teologie Szoboszlai l-a terminat la Timişoara, fiind hirotonisit de episcopul Pacha. În calitate de capelan a slujit mai întâi la Timişoara, apoi la Pecica (Rovine) şi la Arad. Fiind o fire independentă şi principială şi deloc slugarnică, în ciuda unor aparenţe, el nu sprijină mişcarea de pace iniţiată de pu-terea comunistă în rândul bisericii cato-lice şi intră în conflict cu reprezentanţii locali ai puterii şi pe tema educaţiei reli-gioase a copiilor. El s-a remarcat şi la Arad prin predicile sale care făceau referiri la situaţia din ţară, la măsurile luate de reprezentanţii puterii. Totodată, el s-a în-cumetat să facă colecte pentru călugării minoriţi îndepărtaţi de la Arad, cărora li s-a impus domiciliu forţat la Estelnic, în se-cuime. Devenind tot mai indezirabil, în-tre Szoboszlai şi protopopul nou numit izbucneşte un conflict în care intervine şi Securitatea. După ce forurile bisericeşti superioare îl suspendă pentru nesupunere şi comportare nedemnă, lui Szoboszlai i se intentează un proces de către oficialităţi, sub pretextul nesupunerii faţă de supe-riori şi calomnierea lor, respectiv pentru ţinerea în mod clandestin, la case parti-culare, a slujbelor bisericeşti, dar de fapt pentru acţiunile sale făţişe „îndreptate împotriva regimului existent în România”. De fapt, însă, era vorba de refuzul său de a participa ca preot la „mişcarea pentru pace”, tonul şi acuzele cuprinse în predicile sale, sprijinirea prin colecte a călugărilor minoriţi expuzaţi din Arad, inclusiv „jocul” său foarte abil, prin care a încercat să pară, deşi nu era, unul cu relaţii cu Securitatea. După condamnarea la şase luni de închisoare, mai slujeşte la câteva parohii din regiunea Timişoara, după care este din nou arestat, iniţial sub pretextul de exercitare ilegală a medicinei, dar de fapt pentru activitatea de organizare a Partidu-lui Muncitoresc Creştin, a elaborării pro-gramului acestuia, respectiv a organizării unei lovituri de stat, menită să schimbe regimul „democtrat popular” din România şi pentru că a atentat la integritatea statală (!) a României prin preconizarea realizării confederaţiei româno-maghiare. Sentinţele pronunţate împotriva aces-tor „duşmani” ai Republicii Populare Române survin în urma revoluţiei din Ungaria şi a reprimării ei sângeroase, respectiv în paralel cu pedepsirea exemplară a participanţilor începând cu anul 1956. Szoboszlai a avut doar 33 de ani când a fost executat.

Karoly Vekov

Istorira Culturii - Cultura IstorieiParteneriat sau dușmănie ?

[continuare în numărul următor]

29

ROMÂNIA FARMACIA LUMII

Pentru a înțelege mai bine tainele „Medicinii sacre” a dl. Tudor Diaconu, cel care a decriptat codul Geto-Dacic, ne informează prin strădania domniei sale despre toate posibilitățile tratamentelor naturiste, asupra bolilor corpului omenesc și vom observa că se reiterează ideea ci-tirii textelor biblice și a celor sapientale cu ochiul minții. Iar pentru a înțelege durerile corpului, tratamentele necesare pentru a le elimina trebuie, cum însuși afirma dom-nia sa, citându-l pe Platon : „toate se trag din suflet, atât cele rele cât și cele bune ale trupului ființei noastre întregi, revărsându-se din suflet , așa cum se răsfrâng de la cap asupra ochiului. Ca urmare, mai ales sufletului trebuie să-i dăm îngrijire dacă vrem ca de-opotrivă, capul cât și restul trupului să o ducă bine.[...]” (Medicina sacră, pag.12) Retorica ne demonstrează că me-dicina de azi prin toate categoriile de medici specialiști ne confirmă ipoteza : „medicii însăși mor de boala pe care o tratează al-tora”, în concluzie, astăzi te tratezi de o boală și mori de alta. Se poate afirma că toate plantele au un rol deosebit de important în starea de sănătate a omului; datorită faptului că medicamentele moderne sunt uneori im-previzibile, iar ca element de bază „fito-terapia” rămâne singură să elimine boala, așa cum însuși o afirma Hipocrat: „medici-na tratează, natura vindecă”, în concluzie „medicina naturistă nu exclude necesi-tatea intervenției medicului ori a farma-cistului, dar îl îndreaptă spre adevăr”. Este cunoscut faptul căci marii preoți ai Antichității știau totul despre or-ganism și despre leacuri, așa cum însuși rezidă din pericopa biblică: „ia-ți patul și umblă”, făcând referire la cei anchilozați de afecțiuni reumatice. Desigur că azi medicina recomandă anumite tratamente și stațiuni balneocli-materice pentru asemenea afecțiuni , dar este cunoscut faptul că frigul și umezeala favorizează reapariția bolii. Dar totuși dacii știau remedii pentru reumatism din care redăm din text:a u i o t a s i g m 653417-2-10892a n i i o n i c r o 9-2-187;651034-6-1n a c c e n t u a t 21109-4-68457-6-3s i g n a v i r g u 27-8-453-2-81096-15-1l a o m i c r o n u 8735624-4-910-1-1p s i l o n s c u l 87:5132-7-6910-7-4c a t p u s d e a s 891-2-72-5-10456-4-3u p r a l u i u p s 152144:287-3-i l o n 103936-1-

Rezultanta matricei lingvistice:

Alifia tomnatică – s sigur, aci moșii, Sânta Nucet, ci-i mag rugu. Soroaică – s nu lom opis nu-Leac dă stup tulpina lui șopru. Deci, dragi cititori, inter-pretând matricea lingvistică cu atenție aflăm că nu se cunoștea până acum faptul că „floarea-soarelui” ar fi folosită de leac împotriva reumatismului și nici modul de preparare a alifiei așa cum rezidă din text. Recol-tatul tulpinei se face până la Sărbătoarea Moșilor, partea de sus „nu-i leac de stup” , adică partea torsionată care menține propriu-zis pălăria cu semințe , împreună cu untură și miere de albine; toate fierte împreună la foc scăzut 25 minute și stre-curate apoi , se depozitează în cutii și se păstrează la rece. Ali-fia se va aplica pe locurile dureroase.

BOLI NEVINDECABILE

Psoriazisul: Din categoria bolilor nevindeca-bile, sau tratate medicamentos prin seruri injectabile face parte și psoriazisul, care provoacă dureri, mâncărimi, fisuri care sângerează – observații pertinente atât din partea bolnavului cât și a medicului. Tratament propus: se va face frecționarea regiunii infectate cu cojile verzi de nucă, putându-se realiza astfel și un decoct: 21 gr. frunze de nuc puse în 2 litri de apă prin comprese. Pentru băi: se fierb 15 minute, 1000 gr frunze de nuc în 3 litri de apă. Lichidul rezultat se amestecă cu apa caldă din baie la 37 . Celsius. (Bio-terapie. Pag.215, V.T.Geiculescu)

Reglator al ciclului menstrual: Aflăm din studiile întreprinse căci singura plantă folosită în reglarea ciclului menstrual la femei, care a dat rezultate neașteptat de spectaculoase este „Traista ciobanului” (Bourse-av Pasteur- Capaella gursa pastoris), pe care geții au cifrat-o astfel :n t u t e r a a a v 3256:8714910-5-c a d u s e l u c s 1231045-7-6:789 b e i r b a m a a l 8:9101:27-5-3645e a c d a c a v i n 2-445109:3867-4-1a v t i c v t r a c 21:106897-8-543i c s i o n i u n g 4:123756-2-8910r o n s o l a p i s 9:105671-2-7234-4-1

Rezultanta matricei lingvistice: „Uter cântau Cadmus e Luca alb, es iarba da-nii cuca Eva curat citii ICESION, ungi solar Pons – R”.

Tratament propus: se prepară o infuzie, ceai decoct sau macerată-n vin - planta traista ciobanului, consumându-se în perioada respectivă, o ceașcă de ceai la 2 ore.

Remedii împotriva Cancerului de Prostată Subscriem informațiilor primite în cartea mai sus amintită, căci planta cea mai liniștitoare și bună de leac este PELI-NUL. Sunt cunoscute sub denumirea de PELIN(artemisia vulgaris ) la noi, trei tipuri de pelin:

1. Pelinul cu frunze compuse – spinte-cate albe verzui , poroase și florile gal-bene2. Pelinul mic cu frunze albe poroase 3. Pelinul cu flori verzui- brune dis-puse în capitule.

Proprietățile tonice cunoscute sub formă de ulei volatil, flavonide, carotenoide, fi-tosteroili, vitaminele B6 și C sunt rezult-ante ale cercetărilor de laborator, care au dat rezultate spectaculoase în tratarea acestui tip de cancer, încă din vremea ge-to-dacilor.Matrice lingvistică:d e a s u p r a l u 5:9843:126107i o m i c r o n o m 91:8723:10564i c r o n a c c e n 610789543-4-12Rezultanta matricei lingvistice: Cancerul lăsă depuroi nocs, scrie Prostata.

Tratament propus: se pun 20 – 30 de grame de frunze sau vârfuri la macerat într-un litru de vin generos...fortifiant, fe-brifug, stomatit.

[Continuare în numărul viitor]

Ing. Mircea Vac

Farmacia naturii

30

VÂNĂTOAREA ÎN TIMP DE CRIZĂ

Rep.: Domnule director cum apreciați influența crizei actuale asu-pra fondurilor cinegetice ale A.J.V.P.S.Bihor?Director A.J.V.P.S: Așa cum de altfel, s-a întâmplat în întreaga țară, și la noi, în județul Bihor, criza actuală a dus la fărâmițarea fonduri-lor cinegetice avute în gestiune până acum, nu demult, când parte din acestea au fost scoase la licitație, iar altele au fost distribuite prin atribuire directă.Rep.: De câte cluburi și fonduri cinegetice dispune azi A.J.V.P.S-ul condus de dumneavoastră?Director A.J.V.P.S: Reflectând asupra situației reale de azi; vă in-formez că A.J.V.P.S Bihor dispune de : 5 cluburi vânătorești cu 25 fonduri cinegetice pe o suprafață de 249210 hectare și de 1273 de vânători.Rep.: Celelalte fonduri de vânătoare cum au fost distribuite – la modul general, fără particularități individuale, dacă ne puteți spune – cui i-au fost atribuite și cum?Director A.J.V.P.S: Reiterez faptul căci alte asociații gestionează un număr de 36 de fonduri cinegetice pe o suprafață de 369393 hectare; fiindu-i atribuite astfel Direcției Silvice un număr de 7 fon-duri cinegetice, pe o suprafață de 67538 hectare; iar Facultății de Mediu din cadrul Universității Oradea – 1 fond, respectiv fondul nr.63 din zona Pietroasa cu o suprafață de 14414 hectare teren.Rep.: Știut fiind faptul că județul Bihor dispune de o faună diversificată în zonele vânătorii; ne mai caută vânătorii din străinătate față de anii trecuți?Director A.J.V.P.S: Da... vă pot informa ca A.J.V.P.S Bihor a fost so-licitat și în acest an de vânătorii din străinătate, nu mai puțin de 43 de grupuri , în perioada în care a fost sezonul deschis la : căpriori, prepelițe, cerb comun și mistreți din țări ca : Austria, Germania, Spania și Italia etc.Rep.: Colateral activității organizate de vânătoare, braconierii își mai fac simțită prezența pe raza fondurilor cinegetice din subor-dinea A.J.V.P.S-ului?Director A.J.V.P.S: Da.. și nu... vă pot informa căci cu toate prero-gativele crizei, în acest an nu au fost depistați braconieri decât în două cazuri izolate: un caz cu doi căpriori iar celălalt cu un mistreț, situații în care organele abilitate ale statului și-au făcut datoria, iar vinovații au fost trimiși în instanță; și ce pot să vă mai spun este faptul că paznicii de vânătoare și-au făcut cu prisosință datoria.

Marius V. PopMembru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

3, 2, 1…Filmăm!

Din tot ce destinul a scris pentru noiÎn mreaja vieţii triste, trecut în ispite,În ţara în care-nţelepţii în nevoiAscund azi lumina în lacrimi cernite.

Aş vrea uneori să-nfrâng nemurirea,Acestui popor flămânzit de culturăCe-şi clatină-n vremi credinţa- zidireaŞ-apoi mă priveşte din trecutu-i cu ură.

Reprimă-ţi “brutalul” bătrâne pământ Şi iartă-ne nouă, tăcut, reavoinţa!Că cei mici şi slabi derivă-n cuvânt,Bătând pe la porţi, răstignindu-ne fiinţa.

Obloanele-s trase pe chipul tău ţară,Precum e sufletul nostru, umplut de amarIar publicul nins, dezolat e pe-afarăŞ-ascultă o vioară, cu-n refren în zadar.

Solistu-i din vremuri plecat, gânditorCu faţa-i ceruită în palida moarte Şi-ncet rând pe rând, mai moare un actor,Iar scena tăcută mai scrie o carte.

Ades, uneori, devenim iar actoriJucând sub portaluri scenarii de piese,Pe-o scenă pierdută-ntr-un lung coridorŞi-un trist “benvenuto”- a fost, nu mai este.

Orândă

C-o lacrimă ating roua iubirii,Şi ceaţa mă-mbată în parfumu-i hilarŞi-n zori mă trezesc- căzuţi trandafirii,Petala pierdută-n feciorelnic nectar.

Adesea te caut în neant... nu-i nimicIar visu-mi în zori se-ncheie tihnit,Şi lacrimile-mi cad sub formă de spicPe zâmbetul chipului tău ostenit.

Selecţii de cărţi cu nobile împliniri,Mă-ndemni să-ţi citesc viaţa-ntr-o filă,Mesteacăn căzut sub triste răstigniriTe aştept eu tăcută, pierdută, febrilă.

O rană deschisă îmi laşi tu în piept,În vocea tăcută a trecutelor nopţiŞi-mi ceri din priviri cu-nţeles să te iert,Tu veşnicul hoţ- neiertat îmi eşti soţ.

Anca Negrău

ASIGURĂM GARANȚII, MONTAJ ȘI VERIFICARE INSTALAȚIE ELECTRICĂ GRATUITĂ!

31

Memoria Istoriei

Un exemplu în acest sens îl oferă un oarecare Opoy din satul Gourou (fost sat lângă actuala localitate Săcăşeni, jud. Maramureş) care „văzând o spadă la An-drei vânător de bouri din satul Mărtineşti (jud. Satu Mare) l-a învinuit de furt (...). Aşadar Andrei a venit la Oradea la octavele tuturor sfinţilor (adică la 1 noiembrie, n.n.), adică la termenul pe care pristavul spunea că l-a rînduit pentru amândouă părţile, dar Opoy nu s-a înfăţişat” . Înainte de aplicarea probei fierului înroşit acesta era binecuvântat de către episcop pentru a garanta corectitudi-nea întregului act şi implicarea divinităţii în stabilirea vinovăţiei ori, din contră, a absolvirii de acuze: „Binecuvântează doamne părinte, se spunea în acest sens, Dumnezeule atotputernic şi veşnic, prin chemarea sfântului tău nume şi prin ve-nirea fiului tău, unul născut, Domnul Nos-tru Isus Hristos şi prin darul Sfântului Duh, întru arătarea dreptei tale judecăţi, acest fier, ca să fie el sfinţit şi consacrat, pentru ca alungându-se departe orice viclenie a diavolilor să se arate credincioşilor tăi adevărul dreptei tale judecăţi, prin Dom-nul Nostru Isus etc. Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isac şi Dumnezeul lui Iacob, Dumnezeul tuturor acelora care trăiesc cu credinţă, Dumnezeule <tu care eşti> începutul şi arătarea a toată dreptatea, care singur eşti judecător drept, puternic şi răbdător, binevoieşte a ne asculta pe noi slugile tale, care ne rugăm către tine pen-tru binecuvîntarea acestui fier (...). ca să fie spre mângâiere acelora care îl poartă şi care au dreptate şi cred în dreptatea şi puterea ta. Şi să fie foc arzător celor nedrepţi, şi făcătorilor de nedreptate şi acelora care nădăjduiesc în nedreptatea lor în sprijinul diavolului”. Practica binecuvântării fierului roşu ori a apei clocotite de către oamenii bisericii a continuat să dăinuie mult timp după aceea, chiar dacă la conciliul al IV-lea de la Lateran din 1315 acest lucru a fost cu desăvârşire interzis. La Oradea proba fierului avea loc în pronaosul catedralei din cetate, proce-durile derulându-se după ce în prealabil se ţineau trei zile de post. După sfinţire se trecea la încălzirea propriu-zisă, aceasta efectuându-se până la o temperatură su-ficient de mare încât să producă o arsură printr-o simplă atingere, nu însă şi cicatrici nevindecabile (de altfel în niciun caz nu a fost consemnată o rănire gravă sau pier-derea vreunui braţ). Înainte de luarea sa în mână acuzatul se supunea spovedaniei,

după care era întrebat dacă se considera vinovat. Răspunsul negativ atrăgea au-tomat obligativitatea apucării fierului şi purtarea sa pe o anumită distanţă. „În-tregul ceremonial era impresionant, scria istoricul Liviu Borcea, la el participând un mare număr de oameni din toate straturi-le sociale ale oraşului”. După săvârşirea probei mâna care ţinuse fierul era legată cu o faşă şi pecetluită de către Capitol, iar după un număr de zile (de regulă între 3 şi 8) i se dezlega cercetându-se dacă în-tre timp sigiliul nu a fost desfăcut (sigilium non sanum) pentru aplicarea unor leacuri sau balsamuri care să fi grăbit vindeca-rea. Stabilirea vinovăţiei, ori, din contră, a nevinovăţiei, se stabilea chiar în funcţie de acest aspect. După cum reiese din unele părţi ale Registrului, se poate concluziona că la proba fierului roşu puteau fi supuşi şi complicii persoanelor acuzate (precum cei bănuiţi că ar fi cumpărat lucruri de la hoţi), rudele directe, servitorii ori anumiţi împuterniciţi, fie personali, fie ai unor comunităţi. Un exemplu în acest sens ne furnizează cazul locuitorilor din Kenesy, şi anume Kerew, Uruz şi Micus şi ai altora din comitatul Dobâca care s-au prezentat înaintea lui Turdemetz „comitele curial din Canar” pentru o plângere împotriva sătenilor Turuz, Jolegven, Gyok etc. din satul Pelenka acuzaţi de ocuparea unui „pământ de două pluguri şi pentru două sute de clăi de bucate”. Deoarece nu s-a ajuns la o soluţionare a conflictului „suszisul judecător Turdemetz i-a trimis, cu prista-vul Ochy din satul Ţentea pentru proba fierului la Oradea, unde omul sătenilor din Kenesi, cu numele Petru s-a ars” . Cazul de mai sus poate fi completat de cel consemnat în anul 1229 în

care slujitorul canonicului Tiba din Vaţ, pe nume Paul, „a pârât pe nişte femei, anume pe Mizla şi Vtalou, spunând că au făcut să fie luată într-ascuns slujnica sa cu numele Scereteu. Tăgăduind ele aceasta, pomeni-tul Paul a adus pe unul cu numele Paris, care i-a adeverit fapta lor. Şi cum Paris mărturisea stăruitor împotriva lor, Brictius episcopul de Vaţ a trimis pe susnumita Mizla şi pe Paris la Oradea, pentru proba fierului roşu, unde aceea, purtând fierul pentru sine şi pentru doamna Vtalou, s-a ars”. Situaţiile în care o rudă putea fi supusă probei fierului roşu în locul princi-palului acuzat, în special când cei acuzaţi direct erau bătrâni şi bolnavi pot fi dove-dite de exemplul unui anume Fileka, sluga comitelui Cosma acuzat de Grigore de uci-derea unui supus al său „arbitrii fiind Ia-cob, Marcens, Herne şi abatele Ştefan din Perthur din comitatul Shung, pristav fiind Feud din satul Noen. Deoarece Fileka fiind bolnav n-a putut veni la locul din <Oradea> pentru a purta fierul, fratele său Simon, purtând fierul, s-a desvinovăţit pentru el” ; nu lipsesc nici cazuri în care fiii îşi înlo-cuiesc părinţii neputincioşi: în acest sens, în 1217, „Yrgolin din satul Fon a învinuit de vrăjitorie pe consăteana sa, soţia lui Cheka. Cercetându-i, Grigore comitele din Potoc i-a trimis cu pristavul numit Toma din satul Kaboy la Oradea pentru proba fierului roşu. Dar, cum se părea că din cau-za adâncei bătrâneţi ea nu va putea purta fierul, judecătorul scutind-o a poruncit ca fiul său cu numele Moda să poarte fierul pentru mama sa. Purtând fierul dânsul, a dovedit nevinovăţia <mamei sale>”.

Prof. Ioan Ciorba[continuare în numărul viitor]

Oradea, scaun de judecată

32

[...]La finele secolului XIX și începutul

secolului XX își face „intrarea” în lumea sate-lor kișkineu, baticul de cumpărat din piețe, târguri sau prăvălii. Era purtat, la început, la evenimente speciale, duminica, de sărbători sau la joc. Aveau căutare kișkineauăli pe fond negru; pentru femei învârstă și căsătorite, pe fond roșu și ulterior, albastru, pentru fete și tinere neveste. Aveau un colorit variat și bogat și modele florale.

Tot în aceeași perioadă apare și kișkineul de păr sau cârpa de păr, dintr-un material de bună calitate, durabil și puternic înflorat, cu jurî, în general de culoare roșie pe fond negru.

Spăcelul (spăcel, rar, spătoi) Era confecționat din pânză de cânepă sau in sau din pânză învălită, din misir pe misir, țesută în două ițe. De la mijlocul veacului trecut, a început să se folosescă joljul (o pânză albă, fină, ușoară, de fabrică) și stamba colorată. Croiul, amplasarea câmpurilor or-namentale, dar și cromatica au trecut de-a lungul timpului prin modificări mai mult sau mai puțin semnificative. Spăcelul au-tentic, croit din stani și strâns la gât era or-nat cu cusători de tip vechi- trăsurește, sau cu înt’ingătură – deasupra încrețiturilor de la gât și de la manșete (broderia era în general neagră, cu motive peame-trice). Spre deosebire de acesta, spăcelul la mâneca primară din umăr, încheiat în față sau spate netăiată la umeri, a apărut pe la începutul secolului XX, cunoscând modificări substanțiale în dispoziția câm-purilor ornamentale , a tehnicilor și mate-rialelor de ornamentare. Așa a apărut gulerul și manșetele (pumnatele, pumnarii și pumnașii) cu fodră (din materialul cămășii sau din cipcă). Spăcelul autentic, originar se încheia la spate cu ajutorul unui golund (șnur) de culoarea broderiei (negru sau roșu). Era îngust la umeri, bogat încrețit sub gulerul-manșetă, cu mânecile foarte largi, terminate într-o pumnată tot din pânza mânecii; bine încrețită, mărginită cu cipcă. Poala spăcelului intra sub cingătoare sau era lăsată liberă.

În ceea ce privește croiul spăcelului, trebuie remarcat faptul că pânza nu pre-ferea tăieturi, formele fiind create prin încrețituri- zona gâtului, umerii și pum-natele fiind strânse în cute mărunte; dar la subsuoară se cosea un ic triunghiular. Cusătura se realiza cu mâna- prin copcițe sau urma mâții. Gulerul spăcelului era, la origine, îngust, brodat în între-gime, asemenea unei „borduri”, pentru ca în secolul XX, acesta să sufere modificări esențiale- un guler extins, din cipcă cu clenți mai mult sau mai puțin încrețit. Acest tip de spăcel putea să aibă deschi-derea și în față extrăgându-se la gât tot cu un golund.

Mâneca – largă și puternic încrețită la umăr și la pumnată- cunoaște nu numai o ornare orizontală (la cot și pumnată) acesta evoluând spre o ornamentație spre

verticală, pe lungime cu 1-3 șiruri de mo-tive geometrice, uneori complicate, de mare distincție. Mai târziu, motivele geometrice vor fi înlocuite cu cele florale puternic sti-lizate, într-o varietate impresionantă: flori de câmp „calea rătăcită”, prescura, păsări pe creangă, flori de grădină-trandafiri, bu-jori, etc. Tehnica de realizare a ornamentației este cu pene crucești pe pânză în două ițe. Este o lucrătură măruntă, realizată pe spațiul a două sau trei fire, din țesătură, sobră, spațiată în registre care evidențiază foarte bine motivul adoptat. La spăcelele mai noi, cu mâneca legată din umăr, broderia umerilor se re-aliza în două sau trei registre, sub care era mascată legătura mânecii cu stanurile spăcelului. Decorațiunea era realizată pe o lățime de 5-9 cm, densă, alternând într-o proporție remarcabilă zonele albe, neaco-perite, cu cele două sau trei planuri orna-mentate.

Uneori, broderia umărului era completată în exterior, spre mânecă, printr-o fodră îngustă din dantelă, încrețită și tivită cu fir de culoarea ansamblului or-namental. Ca decorație, pumnatele reprezintă corespodenții simetrici ai umerilor. Și aici avem unul sau mai multe registre ornamentale, în funcție de lățimea lor, încrețiturile, „evantaiul” realizat de fodră etc. Există un corespondent și între pumnate și guler- gulerele noi limitate ca mărime au pumnate mai strânse , în timp ce gulerele extinse, cu fodră, sunt completate de pumnate cu fodră la fel de bogată, încrețită și evazată. Stanurile spăcelului au o broderie discretă cu motive preluate de pe mânecă, în trei rânduri verticale expuse pe aprox.jumătate din lungimea spăcelului, închein-du-se cu o punte orizontală de mici dimen-siuni. Ansamblul de motive este reali-zat în negru sau roșu, ori negru și roșu, pe o broderie albă extrem de expresivă și ea. Din gama tehnicilor de ornamentare trebuie menționate alături de alesătură, broderiile realizate miezește (broderie plină, lucrată pe fir) în crucițe, cu tăieturi sau cu ciur, cu pene scrise bătrânește, aceste din urmă fiind lucrate cu spămă. În preajma celei de-a două mari conflagrații mondiale, apare o formă mai modernă a spăcelului – viziclăul, bluzul, bluza – confecționată din pânză de casă, apoi din jolj. Era o cămașă cu platcă sau cu tablă, deschisă în față având pe mâneci, la început, ornamente albe, cu ciur, și mai târziu, ornamente colorate cu cusătură plină. Față de spăcel, croiala viziclăului operează tăieturi în pânză, la subsuoară dispare icul triunghiular, registrele deco-rative obținute prin încrețituri și roituri se înmulțesc, construcția gulerului și modelul părții din față și al spatelui cunosc deosebi-ri semnificative. Gulerul, de exemplu, este la început rotund și destul de lat, închis la gât pentru a cunoaște ulterior o ușoară „occidentalizare” el devenind cu colț sau ascuțit, mai îngust cu un mic rever, deschis la gât pentru ca în fine, să evalueze spre un model de guler dublu – un guler de cipcă gât și pe dedesubt, un guler de pânză de formă rotundă. La bluza mai veche, fața și spatele erau realizate dintr-una sau din două bucăți de pânză croite adecvat, iar încrețitura care pornea de la umăr sau de la gât se păstrează până la 1950, după care ele încep să dispară. Bluza cu tablă (cămașa cu plotii) are imediat sub guler o platcă (tăblie) pătrată (de aprox.20x20cm) ornată cu roituri de o formă și bogație deosebite. Era purtată de fete de măritat și neveste tinere. Între teh-nicile de realizare, la bluza cu tablă întâl-nim și anumita încrețitură cu măsele.

[continuarea în numărul următor]

Portul țărănesc al femeilor din Bihor

- fragmente din studiul unui vast document -

Miron Blaga, Octavian Blaga, Ioana Urs

33

Sfântul praznic al naşterii Domului aduce, an de an un dar nepreţuit în sufletele creştinilor de pretutindeni, moment în care creştinii simt şi se fac părtaşi prin aproprierea cerului de pământ, al necuprinsei revărsări a iubirii lui Dumnezeu peste noi, reactu-alizând în chip mirific de-a pururi, pogorârea Sa până la statura chipului omenesc. Afirmăm pe deplin îndreptăţiţi că mesajul profund de credință şi bucurie a Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos reprezintă pentru fiecare dintre noi un moment de fraternitate creştinească plină de optimism şi de ....apropiere sufletească. Colindele reprezintă perlele sufleteşti de tranzmitere a mesajului de expresivitate pe care Bunul Dumnezeu l-a transmis prin îngeri în Noaptea Sfântă a Naşterii Pruncului Iisus. Obiceiul străbun al colindatului a fost fundamentat de păstori, primii colindători, care au mers la peştera luminată unde S-a născut pruncul Iisus pentru a se minuna de acest semn ceresc la care au fost martori. Este elocvent faptul că istoria spirituală a neamului româ-nesc a transmis colindele ca cele mai autentice mărturii ale trăirilor spirituale ale românilor de-a lungul vremurilor, previzibil pretextând destinul acestui neam pe această vatră şi pământ binecuvântat de Dumnezeu şi edenic rostuit prin tainele credinţei noastre străbune. În acestă seară minunată a naşterii Domnului Iisus Hristos întregul univers de sub cupola cerească transmite emoţional bu-curiile duhovniceşti a Naşterii Domnului care într-o indisolubilă armonie cu şiraguri de datini străvechi surprinde elemente cos-mice în interacţiune cu personaje şi evenimente istorice pro-found enigmatic prinse în rezonanţă cu bucuria întregului de-cor al naturii în care sunt cuprinse: zăpada, bradul, florile dalbe de măr, vitele şi oile din Viflaim precum şi alte elemente locale care partinic exprimat reprezintă lacrimile bucuriei îngemănate secvenţial în colinde, specifice fiecărei zone a ţării. Mirajul celest al sărbătoririi Crăciunului în satul Ticu în-cepe odată cu intrarea în post – perioadă care incubă activităţi premergătoare sfintei sărbători care constau în următoarele:

- curăţarea şi primenirea gospodăriilor în vederea întâmpinării sfântului praznic;- învăţarea colindelor de către grupuri de copii până la ciclul gimnazial;- un alt moment special îl reprezit pregatirea stelei pentru colindat, activitate ce o desfăşoară cei mai destoinici băieţi care vor colinda creştinii din sat cu steaua (steaua cu câr-cei);- în ultima săptămână a postului Crăciunului, gospodarii pregătesc tăierea porcului – Ignatul.

Ceremonialul propriu zis al colindatului atât de mult aşteptat de toţi credincioşii, este început de copii, cele mai suave fiinţe şi curate la suflet, atât de mult plăcute Domnului Iisus Hristos care începe o dată cu apropierea amurgului, şi a licăririi primelor stele pe cer. De asemeni, continuarea colindatului de către copii, respectiv cei mai destoinici care şi-au pregătit steaua sau viflaimul reprezintă perioada cea mai fierbinte a serii, mo-ment în care evlavia ecoului colinzilor este transmisă cu mare înălţare spre ceruri. Prima colindă ca mesaj mesianic al naşterii Mântuitorului este începută la casa preotului. Dintre colindele copiilor amin-tim: Sus la poarta raiului, Măruţ mărgăritar, Florile dalbe, Steaua sus răsare, Trei crai de la răsărit precum şi altele, urmate de “mulţămitură”:

Mulţumim jupâne gazdă Că ne-ai primit în ogradă, C-am ajuns sfântu praznic luminat Care cu toţi l-am aşteptat ... S-auzim îngerii din cer cântând Şi-n toată lumea apoi vestind: Că astăzi s-a născut Hristos Cu chipul mândru luminos ! S-aducă pace-n lumea-ntunecoasă Să te găsească gazdă sănătoasă Şi să plăteşti colinda noastră Tot cu mere şi cu nuci Că d-astea le plac la prunci; De ni da şi vreo doi lei Crească-ţi pruncii frumuşei C-om veni din nou la anu, Numa să mai crească banu Vă dorim dar prea cinstite S-aveţi sărbători fericite !

Momentul culminant al freneziei sfintei nopţi de Crăciun îl reprezintă colindatul feciorilor şi al fetelor, ocazie cu care se crează o interferenţă extraordinară de imnuri de slavă şi mărire a Naşterii Mântuitorului care încep de asemeni de la casa preotu-lui. Feciorii prin specificul tradiţiei, împreună cu ceteraşii angajaţi încep colinda (Coborât-o, coborât). Continuând ritualul colinzii de-alungul satului, se adună bani pentru muzicanţi precum şi cârnaţi tradiţionali, cozonaci, pălincă şi vin. Minunatele noastre colinde alcătuiesc un adevărat univers în care bucuriile duhovniceşti ale Naşterii Domnului se interferează cu spaţiul temporalităţii dintre noi şi străbunii noștri printr-o disociere între timp şi spaţiu, prin relevanţa unor mo-mente înălţătoare de evlavie şi trăire religioasă. Parte din eposul univerului colindelor, a primelor colinde dacă se poate afirma, sunt din nefericire pe cale de dipariţie. În meticuloasa muncă de cercetător al eposului popular pe care o desfăşor cu multă abnegaţie şi dragoste am reuşit să recuperez o parte din cele mai frumoase colinde, care în urmă cu 70-75 de ani, încălzeau atmosfera feerică a nopţilor de Crăciun, motivaţie cu care avem deosebita plăcere să redăm o mică parte din acestea:

Când încă prunc a fost Iisus

Ing. Mircea Vac, Jurist Marius V. PopMembri ai Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

Obiceiuri de Crăciun din satul Ticu - Jud. Cluj

Când încă prunc a fost IisusÎn grădiniţă El şi-a pus,Un trandafir cu gând curat,Să-I poarte flori de-ncununat.

Când trandafirul înfloreaAiud de prunci se năpustea,Asupra crengilor, cu zor,Rupând vicleni podoaba lor.

Mai vrei să porţi cunună vrei…?Strigară ceata de mişei;Dar spinii totuşi Mi-au râmas,Le-a spus Iisus cu blându-I glas.

Şi-n loc de trandafir curatCu spini capul I-a încununat,Şi-n loc de trandafir frumos,Cu capu-n spini, e sângeros.

Astăzi e ziua Ta preasfinteIisuse toţi Te-or ţine minte,Că ai pus pe cap cunună de spiniSă speli păcate la păgâni.

34

Făcând o analiză asupra liricii popu-lare se poate spune despre acesta că este foarte cuprinzătoare deoarece cumulează poezia obiceiurilor calendaristice, po-ezia obiceiurilor legate de viaţa oşanului, descântecul, strigătura (ţâpuritura), hore-le precum şi alte creaţii în versuri. În cele ce urmează le-am selectat pe cele care pot fi identificate la nivelul comunităţii Bixad.

Astfel: Poezia obiceiurilor calendaristice este destul de variată, aici încadrându-se acele obiceiuri care privesc în mod di-rect muncile agricole şi etapizarea lor, dar obiceiurile care sunt în strânsă legătură cu viaţa individului, a familiei sau a colectivităţii, unite în conceptul privitor la rodirea pământului şi fecunditatea femeii. Repertoriul poetic şi tipologic al unei astfel de stratificări cuprinde:

• creaţii legate de obiceiul colinda-tului, umblatul cu steaua, viflaimul, cu sorcova (pluguşorul, capra);• poezia riturilor de invocare a ploii ( care a dispărut din această colectivi-tate);• poezia obiceiurilor de la sfârşitul secerişului ( de asemenea nepracticată la nivelul comunităţii Bixad).

Primele două categorii au avut iniţial un caracter de ritual şi ceremonial pe care însă îl pierd de-a lungul timpului. Poezia de ritual şi ceremonial este una de tip sincretic, de multe ori fiind cântată şi uneori însoţită de dans, integrată contextului ceremonial. Această integrare implică o simultaneitate a actualizării po-eziei rituale şi a ritului, dar şi existenţa unor corespondenţe între poezie şi ritual la diferite niveluri care ţin de structură, funcţie, conţinut, limbaj, expresie etc, pre-cum şi existenţa unui sistem de relaţii între poezie şi ceilalţi factori ale ritualului. De-a lungul existenţei bicsădeanului timpul a dovedit că acesta şi-a dorit din totdeauna să aibă acces la împărăţia puterilor divine. Însă pentru toate acestea există anumite perioade în care se poate realiza comunicarea cu sa-crul şi pentru a se realiza, se cunosc şi se impun anumite formule de adresare. Astfel, perioada sărbătorilor de iarnă este considerată o perioadă de tranziţie, un timp în care omul ar putea influenţa desfăşurarea ciclului natural pentru a şi-l face favorabil. De aceea, el rosteşte acum cuvinte care denumesc lucruri şi stări dorite, iar mai apoi îşi exprimă urarea în colindă, care alături de celelalte obice-iuri specifice Crăciunului, Anului Nou şi Bobotează, are la bază trei componente :

• dorinţele rănite;• rostirea cuvintelor care denumesc

lucruri şi stările dorite;• uşurarea exprimării în colinde, care este de altfel şi scopul obiceiului.

Se ştie că termenul colindă pro-vine de la latinescul colendae şi slavul Kalendazare înseamnă urare. În Bixad ter-menul cunoaşte forma corindă. În ceea ce priveşte structura ei aceasta este de tip ternar;

• partea de început care are ca scop punerea în situaţie;• partea centrală care reprezintă miezul alegoric al colindei;• partea finală care cuprinde urarea indirectă, alegorică.

De-a lungul timpului colinda a suferit o influenţă creştină manifestată în mai multe etape şi anume:

• la nivelul unor formule de încheiere, refrene etc;• forma în care filonul popular coexistă cu cel creştin în unul şi acelaşi exemplar;• cele două filoane furnizează la nivelul personajelor sau al soluţiilor dramatice;• apar o serie de elemente care ţin de miraculos popular şi care sunt eli-minate treptat, iar personajele mito-logice populare sunt înlocuite cu sfinţi;• intervenţia eticii creştine modifică semnificaţia deznodământului şi com-portamentului eroilor.

Tematica poeziei populare este foarte variată extinzându-se şi spre alte zone de creaţie populare (balade, legende, bocete). Am identificat astfel o serie de co-linde cu un vădit caracter religios, cosmo-gonic, profan, în Bixad ( cu cele trei sate , Boineşti, Trip, Bixad) am identificat colinde cu caracter profan ( colinde de copii, dar şi cele de bandă (ceată) dar şi religios ( co-lindele cunoscute prin intermediul şcolii şi al bisericii). În categoria celor laice se înscriu o serie de motive precum: pasărea străină, mielul, darurile, îmbrăcămintea, cât priveşte colindele creştine, acestea redau următoarele motive biblice; Naşterea lui Isus, viaţa lui Dumnezeu pe pământ. În cazul primelor avem de-a face cu un discurs monologic şi dialogic iar

cele de-a doua categorie se caracterizează printr-un discurs simbolc, monologic.

Corindiţă cu codiţă Ţâp ochii la poliţă Văd un căubaş şi-un cârnaţ Vai de mine mâncala-ş C - oi mânca cârnaţ şî pită Şî bliduţu cu lăptuţu Care l-a mânca pruncuţuDă-mi colacu de mi-i da Că mi scurtă gubiţa Şî mi-a degera puţaSufla vântu prin turnaţ Scoală babă da-mi colac Cât rotiţa plugului Umple straiţa prunculuiPăsăruica l-o aflat Mititel şi-nfăşurat Rămâi gazdă sănătoasă: La anu şi La mulţi ani!

Între colinzile religioase amintesc „Din oraşul Viflaiem” colindă care în cele 37 de strofe cuprinde toate scenele biblice şi pe o melodie unicat durează o oră şi 15 minute:

În oraşul Viflaim Veniţi toţi ca să-i vedem Astăzi nouă s-a născut Domnu fără de-nceput

Azi în lume a venit Cela ce-a fost prorocit Se v-a naşte-un Mesia Din sămânţa Iu Iosif Şî din roada Iu Avram

Mântuirea Iu Adam Scaunului David Crai S-a suit pe viţa lui Trei Crai ai pământului Veniţi la-nchinarea lui

Hai Petre să ne ducemu De-a lungu oraşului La casa bogatului Gata-i cina bogat tare Gata-i, gata-i nu-i de voi Ce-i de oameni ca şi noi

Hai Petre să ne ducemu Pe uliţa satului La casa săracului Gata-i prânzu sărac tare Gata-i, gata-i da-i puţânu Haideţi, haideţi să-l prânzâmu

[...]

Prof. Pop Iacob

Lirică populară etnologică a Bixaduluipentru săbătoarea crăciunului

35

BALANŢA(23 septembrie – 22 octombrie)

Principalele tale caracteristici sunt dragostea pentru armonie şi dreptate şi înţelegerea faţă de durere şi suferinţă. Imparţialitatea şi calculul, echilibrul sufletesc sunt de asemenea, definitorii. Instinctiv măsori şi cântăreşti totul. Poţi vedea foarte bine ambele laturi ale unei probleme, înţelegi argumentele pro şi contra şi, în sfârşit, ajungi la o concluzie justă. Rareori faci ceva fără să te gândeşti la consecinţe.

Te gândeşti multă vreme până iei o hotărâre, de aceea ei au falsă impresie că îi duci cu vorba. Defapt tu te străduieşti să nu nedreptăţeşti pe nimeni. Făcând ceea ce consideri că este drept, s-ar putea chiar să-ţi uiți propriile interese. Echilibrul este elementul definitoriu în caracterul tău. Faci efor-turi să ţii toate lucrurile în cumpănă şi te pricepi foarte bine să aplanezi disensiunile şi să îmblânzeşti şi discordia. Eşti calm, in-telectual, analitic şi armonios.

Eşti sociabil, ai farmec, şi îţi place să ai prieteni. Rareori duci o viaţă solitară, deoarece asociaţiile sunt foarte importante pentru tine. De cobieci obţii cele mai bune rezultate în muncă şi eşti foiarte fericit când te asopciezi cu alţii, fie prin căsătorie, fie sub altă formă. Ai un talent special de a te înţelege cu oamenii fiind amabil, curtenitor, şi neplăcându-ţi să-i răneşti pe cei din jur. Ai un temperament egal, dar când te jigneşte cineva îţi ieşi din pepeni. Rareori suporţi maliţia – totuşi supărarea ta nu durează şi întotdeauna eşti gata să ierţi şi să uiţi.

În firea ta blândă există multă drăgălăşenie şi şti să fii recunoscător când este cazul. Nu eşti un om slab şi sub aspectul liniştit şi amabil posezi puterea necesară pentru a te apăra şi a obţine ceea ce urmăreşti. Eşti adeptul apropierii subtile şi îi influenţezi pe ceilalţi ca ei să realizeze ce au de gând. Deseori obţii ce-ţi doreşti prin logică şi putere de convingere. Este foarte greu să te descurajeze cineva.

Toate problemele legate de artă, frumuseţe, eleganţă, fac parte din sfera ta, pentru că ai simţul frumosului deosebit de bine dezvoltat – simţi care depinde în mare parte de armonia ta interioară.

Deseori încerci să fugi departe de mulţimea dezlănţuită şi suferi în secret când eşti pus faţă în faţă cu asprimea şi greutăţile vieţii. Nu poţi suferi ceea ce este vulgar sau grosolan.

SĂNĂTATEConstituţia ta generală este de obicei dată de echili-

brul sănătăţii tale şi destul de precară. Nu eşti prea rezistent la îmbolnăviri, dar reacţionezi bine la tratamente. Firea ta temperată şi instinctul pentru moderaţie are o mare importanţă în menţinerea sănătăţii.

Rinichii, şira spinării şi şalele sunt părţile anatomice pe care trebuie să le fereşti de îmbolnăviri.

Nu trebuie să faci abuzuri. De obicei ştii că nu ai prea multă vitalitate şi înclini să ai mai multă grijă de alţii decât de propria sănătate. Deşi nu pari atât de puternic faţă de oamenii născuţi în alte zodii, de obicei trăieşti mai mult decât ei.

Ai un aspect rafinat, elegant, cu o faţă delicată, de mărime mijlocie, plină de graţie, cu trăsături delicate. Ai mâini şi picioare mici. Totul – păr, ochi, ten, - este îngijit şi sănătos. Femeile născute în BALANŢĂ sunt cele mai frumoase din lume. Au sex – appeal, trăsături frumoase, expresive şi voce blândă, muzicală.

MUNCA În muncă eşti liniştit, plăcut, flexibil şi sensibil, dar eşti atât de susceptibil, încât uneori nu faci nici o mişcare până nu afli ce are de gând să facă şi celălalt. Metodele tale pot fi ingenioase şi is-cusite, dar nu eşti un tip întreprinzător. Nu-ţi place competiţia epuizantă a afacerilor comerciale, preferând o profesiune din cercurile financiare. Nu-ţi place să lu-crezi în condiţii aspre, neplăcute sau murdare şi nu-ţi place să te expui la aspectele sordine ale vieţii, astfel încât eşti nepotrivit pentru munci care implică asociaţii neplăcute. Un mediu discordant sau murdar îţi va deranja munca şi îţi va afecta sănătatea.Eşti foarte potrivit ca partener în afaceri de orice fel. Oamenii te consultă când iau decizii, deoarece excelezi în materie de judecată, analiză şi raţionament instingtiv. Poţi părea conserva-tor, dar aceasta rezultă dintr-o dorinţă înnăscută de siguranţă şi de a proteja pe alţii împotriva lipsurilor care pot rezulta din lipsa de judecată. Faci şi spui lucrul potrivit la momentul potrivit. Ai un intelect ridicat şi poţi înţelege orice, până la cea mai elevată discuţie filozofică. Poţi analiza, explica şi judeca tot felul de situaţii cât de dificile, cu o completă detaşare. Nu permiţi dorinţelor sau sentimentelor personale să intervină în afaceri. Dacă eşti tipul “TARE” , eşti ideal pentru drept sau diplomaţie. Ai un temperament echilibrat şi prin natură iei lucrurile cu calm, fără să te ambalezi. Întotdeauna vezi lucru-rile în perspectiva corectă. De aceea mintea ta este nepreţuită la domeniul legal şi poţi deveni procuror sau magistrat. Eşti de asemenea, un critic admirabil, pentru că ai puterea de a-ţi im-pune părerea într-un mod amiabil şi plin de farmec. Profesiile din domeniul lichidelor ţi se potrivesc, poţi fi la fel de bine chimist, hidroenergetician sau ofiţer de marină. Trebuie să-ţi valorifici inspiraţia când ai posibilitatea. Tre-buie să lucrezi în orice domeniu de creaţie care te interesează: literatura, teatru, muzica, pictura sau desen. Trebuie să încerci să-ţi coordonezi talentul creator, pentru că fără o direcţie precisă inspiraţia ta poate degenera. Există o notă cubistică în cea mai mare parte din oamenii născuţi în BALANŢĂ – de aici au apărut unii dintre cei mai mari artişti ai lumii. Astfel îţi sunt deschise multe căi de urmat, în do-meniile cele mai diferite. Ai ureche muzicală şi adaptabilitatea de care dispui, îţi poate da talentul pentru dans. Poţi fi de asemenea, un bun comerciant, deoarece pu-terea ta de convingere este uneori irezistibilă. Vinzi atâta farmec, încât ceilalţi cumpără invariabil mai mult decât au vrut. Femeia născută în BALANŢĂ, foarte sofisticată, poate deveni o bună crea-toare de modele în îmbrăcăminte.

BANII Nu eşti tipul de persoană care să se concentreze asu-pra banilor şi să strângă avere. Eşti mai interesat în folosirea banilor pentru a-ţi satisface dorinţa de lux şi lucruri frumoase. Prin mâinile tale vor trece mulţi bani, dar nu-i vei păstra pentru tine, că eşti generos şi proiectele tale sociale se vor dovedi costi-sitoare. Îţi plac lucrurile pe care le poţi obţine cu bani şi îţi place să trăieşti într-un decor elegant şi să arăţi că ai. Îţi este uşor să fii extravagant, pentru că ideile tale asupra a ceea ce este necesar, diferă de ale majorităţii. Nu eşti un om econom. Deşi eşti întrucât-va nepăsător şi uneori chiar risipitor, deseori eşti remarcabil de viclean în privinţa banilor. Te pricepi foarte bine la matematică, şi când ai, depinzi financiar de cineva şi deseori recurgi la planuri strategice pentru a respinge încercările celorlalţi de a te tapa de bani.

Horoscop Dacic

36

CASA Casa ta va fi întotdeauna fermecătoare, iar viaţa de familie armonioasă. Ai gustul şi priceperea de a alege lururi frumoaseş mobila, decoraţiunea interioară, totul este la un standard foarte ridicat în casa ta şi eşti foarte potrivit într-o profesie legată de decoraţiuni interioare. Manierele tale pline de farmec şi capacitatea ta de a face orice în mod subtil, fără să deranjezi, îţi dau posibilitatea să te descurci foarte bine în casă. Nu posezi nici un simţ domestic prea puternic, deşi în familia ta rareori intervin rupturi.

PRIETENIE Probabil că vei fi mereu în contact cu oamenii, ducând o viaţă în mare parte publică. Aceasta îţi va da ocazia să îţi faci mulţi prieteni. Manierele plăcute şi amabilitatea, combinate cu simţul dreptăţii, te fac un prieten admirabil, deşi uneori nu te ţii de cuvânt. Eşti dornic de cooperare şi nu-ţi place să fii ” lup sin-guratic”. Eşti foarte căutat în societate, cea mai mare dorinţă a ta este să ierţi. Eşti foarte volubil şi dai întotdeauna impresia de bine crescut. Deşi sentimentele tale pot fi foarte variate, societatea te consideră întotdeauna rece şi calm. Nu spui şi nu faci niciodată ceva care să întrerupă armonia unei situaţii.

DRAGOSTEA La cei născuţi în BALANŢĂ întâlnim o natură afectivă din-tre cele mai interesante. Eşti expert în toate problemele legate de dragoste. Deşi dispui de destulă detaşare intelectuală, eşti totuşi o persoană foarte pasionată. În spatele faţadei tale echili-brate se ascunde o natură foarte vioaie, eşti afectuos şi atent şi poţi fi un amant blând şi tandru. Eşti dornic de companie mai ales când este plăcută şi îţi place variaţia. Ai multe aventuri. Eşti deseori oscilant şi iritabil în afecţiune. Dragostea ta arde cu flacără mare şi se stinge repede. Eşti foarte susceptibil şi îţi place enorm societatea sexului opus. Deşi poţi fi foarte voluptuos, eşti şi foarte rafinat şi aven-turile tale amoroase au întotdeauna o notă artistică. Poţi fi foarte sentimental şi aspectul tău exterior atrage uşor un partener. Ai un temperament fermecător şi deşi nu eşti constant în sentimente, schimbările tale în afecţiune sunt întotdeauna mânuite cu tact.

CĂSĂTORIE Şi bărbaţii şi femeile născute în BALANŢĂ se potrivesc foarte bine vieţii casnice. De obicei te căsătoreşti devreme şi în orice situaţie faci totul ca să-ţi aperi casa. Eşti tradiţionalist şi convenţional. Deşi rareori cauţi divorţul, îţi place schimbarea. Eşti la fel de plin de graţie acasă, aşa cum eşti şi în viaţa socială, dar eşti de-seori un partener dificil. Comportarea ta este atât de aproape de idealul relaţiilor dintre oameni, încât partenerul tău de căsătorie trăieşte greu la nivelul pe care i-l impui. Partenerul pe care ţi-l alegi poate fi o persoană minunată, dar nu va avea nici pe de-parte capacitatea ta de adaptare la ritmurile vieţii.

SOŢUL Soţul născut în Balanţă este un om foarte greu de mulţumit. Nu prea îi place viaţa domestică. Dar este un om pa-sionat şi respectă tradiţia,deci rezultatul logic este căsătoria. Este vesel şi înţelegător, duce o viaţă ordonată şi înţeleaptă. Îndemânarea în conducerea casei este una dintre cele mai de seamă realizări ale sale. Asigură familiei sale o viaţă îmbelşugată şi pare să simtă cu intensitatea unei femei nevoia de eleganţă şi lux în casă. Dragostea este o artă pentru el. Atitudinea sa faţă de dragoste diferă de cea a majorităţii bărbaţilor. Pasiunea sa poate fi cumva copleşitoare şi se ridică pe adevărate culmi când îşi exprimă dragostea. Dacă nu capătă răspunsul dorit şi aşteptat, este foarte dezamăgit. Chiar când partenera i se pare agreabilă, poate fi tentat să caute variaţia, dar aceasta poate fi şi numai va-rietatea de expresie. Recurge la divorţ numai când îi este absolut imposibil să se adapteze căsătoriei.

SOŢIA Soţia născută în Balanţă este o parteneră intelectuală, ideală, înţeleaptă în viaţa în doi şi abilă să aducă şi să menţină armonia în viaţa casnică. De fapt unul din darurile ei este tal-entul pentru armonie. Are şi ştiinţa înnăscută de a se înţelege cu oameni şi atrage un cerc social interesant. În acelaşi timp nu-şi neglijează nici familia - oferă membrilor ei toată atenţia şi

dragostea de care este capabilă. Este prin definiţie o adeptă a luxului. De obicei este foarte atrăgătoare şi are mereu un grup de admiratori care-i cerşesc favoruri. Când duce o viaţă socială variată, este prea echilibrată pentru a încuraja flirtul. Dar dacă este atrasă emoţional, nu se va ascunde. Nu încurajează scan-dalul. Existenţa ei este mai complicată decât cea a unei femei sobre. Dar soţul ei poate avea încredere că ea va fi întotdeauna la înălţime. Este tipul de soţie minunată, pe care simţi nevoia să o protejezi. Este pasionată, voluptoasă, intuitivă şi intelectuală. Răspunde extrem de bine la viaţa casnică.În multe privinţe este cea mai potrivită (dintre toate tipurile) pentru a fi cea mai dorită soţie în sendul strict personal al cuvântului.

COPIII Eşti unul dintre cei mai buni părinţi pentru că înţelegi copi-ii şi îi tratezi cu justeţe şi blândeţe. Nu-ţi răsfeţi copiii, eşti capabil să le alegi cea mai bună carieră şi să-i ajuţi să se pregătească în mod corespunzător. Nu vei fi tiranic ci îi vei îndruma şi îi vei sfătui şi vei fi un prieten pentru copiii tăi. Deşi nu vei avea o familie prea mare, te vei bucura de copiii tăi şi îţi face plăcere să te joci cu ei. Vor fi pentru tine un credit şi te vor ajuta mult la bătrâneţe. Se vor simţi atraşi de farmecul tău şi în general îi determini să facă tot ce-ţi doreşti. Copiii născuţi în balanţă trebuie să fie învăţaţi să-şi folosească voinţa şi să aibă un scop precis în viaţă. Au tendinţa de a lăsa lucrurile să treacă pe lângă ei şi pot deveni leneşi dacă nu sunt învăţaţi să se stabilească la un lucru până îl duc la îndeplini-re. În acelaşi timp capacitatea lor creatoare trebuie încurajată şi trebuie să li se dea posibilitatea să se exprime în orice tendinţă artistică. Cu puţină îndrumare şi fermitate, într-un mediu armo-nios ei se vor dezvolta în mod interesant.

CALITĂŢI Imparţialitatea, simţul dreptăţii şi dorinţa de fair plaz, formează baza acţiunilor tale. Şti cum să-ţi foloseşti farmecul liniştit pentru a obţine ceea ce doreşti fără să creezi discordie sau să superi pe cineva. Eşti renumit pentru diplomaţie şi oamenilor le e greu să se certe cu tine. Iei în seamă punctele de vedere ale celorlalţi şi le vei adapta cu plăcere dacă ţi se potrivesc. Eşti rareori extrem de larg în vederi şi poţi vedea toate faţetele unei chestiuni. De aceea eşti valoros ca un intermediar care se străduieşte să stabilească relaţii armonioase între oameni. Deseori eşti prea politicos ca să spui „NU” şi preferi să spui „DA” până ieşi din raza auditivă. Oamemii sunt impresionaţi de blândeţea, nobleţea şi simţul echilibrului pe care le dovedeşti uneori. Dar sub moliciunea aparentă dispui de putere pentru a reuşi în viaţă.

DEFECTE Defectele tale sunt slăbiciunea şi complezenţa. Ţi se pare greu să iei o atitudine fermă în circumstanţele ostile şi preferi să eviţi neplăcerile cu orice preţ. S-ar putea să faci prea multe compromisuri şi oscilezi de la o părere la alta fără să dai o replică fermă. Îţi lipsesc direcţia şi copul în viaţă. Întotdeauna judeci o posibilitate faţă de celălalt, încercând să te decizi pentru cea mai bună şi de aceea îţi pierzi puterile în ezitări. Deseori eşti capricios, îţi place să exagerezi şi să te auzi vorbind. Poţi fi foarte „dulce”, dar uneori este o dulceaţă bolnăvicioasă. În ciuda tactului tău obişnuit, uneori îi rirţi şi îi dezbini deliberat pe cei din jur, pentru plăcerea de a-i împăca şi a face compromisuri. Tipul „slab” de BALANŢĂ nu are puterea de a-şi conduce familia ce tipul „tare”. Poţi fi suav, dar îţi lipseşte înalta dezvoltare intelectuală a tipului tare. Poţi fi disimulat sau nesincer pentru că preferi compromisul, decât să suporţi discordia multă vreme. Suporţi greu atmosfera încordată atunci când se interferează confortul tău. Uneori minţi deliberat, înşeli şi dezamăgeşti. Răspunderea ta – instingtiv cauţi un partener. Trebuie să ai grijă să nu-ţi risipeşti viaţa prin prea multă indulgenţă faţă de tine.

COMPATIBIL CU: GEMENI, SCORPION, LEU, SĂGETĂTOR, CAPRICRON, PEŞTE, ŞARPE, TAUR ŞI RAC .

INCOMPATIBIL CU: FECIOARĂ, VĂRSĂTOR , BERBEC ŞI GEMENI.

Mircea Vac - Patricia Vanca STĂPÂNUL DESTINULUI - ZODIAC DACIC

FUNDAŢIA GRĂDINA MAICI DOMNULUI ORADEA 2009

37

Cartierul latin, spaţiul vital al comunităţilor născute din ramurile tempera-mentale ale şpriţului şi cele ale limbii latine, comunităţi apolinice, solare, dăruite până la incandescenţă vieţii care „se vieţuieşte”, cum ar zice marele filosof Constantin Noica, consti-tuie motivul central şi conferă titlul ultimului volum de versuri (în ordine cronologică) al poetei româno-canadiene Flavia Cosma. Ea însăşi descendentă dintr-un spaţiu privilegiat al latinităţii, Bucureştii mijlocu-lui de secol trecut, este tributară cu întreaga fiinţă acestui nestăvilit fel de a înţelege lumea şi viaţa. Dar acel spaţiu a rămas în amintire ca imagine simbol al paradisului pierdut. Ceea ce constituie, însă, substanţa versurilor volumului de faţă este jurnalul liric de evocare al unei iubiri dintr-un astfel de cartier, de care ea s-a îndepărtat la un moment dat, poate, datorită vicisitudinilor vieţii. Astfel, din exuberanţa, vitalitatea, bucuria cufundării în băile de lumină ale fiecărei zile, manifestări specifice oricărui „cartier latin” din oricare colţ al lumii, poetei îi rămâne numai nostalgia, deci conştiinţa acută a ceea ce a pierdut şi nu va mai regăsi niciodată. Pentru că ceea ce a fost era chiar inconştienţa trăirilor pure, netulburate de convenţiile civilizaţiei alienatoare. Volumul se constituie, aşadar, ca o litanie a iubirii pierdute, a conştiinţei extincţiei pas cu pas a politropiei de manifestări ale vieţii, de-abia acum atât de regretate. Poezie a condiţiei tragice a omului, născută din seducţia provocării vieţii din spaţiul apolinic al „cartierului latin”, noul volum al Flaviei Cosma se adaugă celor - iată! - 17 volume anterioare, în care poeta se caută pe sine şi prin această căutare se mărturiseşte celorlalţi, în mijlocul cărora a trăit aceste experienţe.

Geo Constantinescu În prima parte a lunii iunie, cartea a fost prezentată şi la Oradea. Evenimentul a fost or-ganizat de Asociaţia „Cavalerilor de CIio”, Cenaclul „Barbu Ştefănescu Deiavrancea”, Fundaţia Culturală „Cetatea-Durgheu”, Academia de Ştiinţe, Literatură şi Arte (ASLA-Oradea) şi revista virtuală „Romanian ViP” din Dallas (Texas, SUA). În prezenţa unui public numeros, prieteni, oameni de cultură, scriitori, ofiţeri supe-riori, ziarişti, preoţi, membrii ai clubului Lion’s Oradea şi ai asociaţiilor mai sus amintite, s-a făcut cunoscută personalitatea scriitorului George Roca prin activitatea sa literară, de promo-tor cultural, şi cea de editor şef al revistei Romanian VIP. Seriozitatea cu care s-a implicat în coordonarea acestei publicaţii on-iine, a făcut ca în mai puţin de un an de la preluare, să fie în topul celor mai cunoscute reviste ale românilor din diaspora. Alături de dl general de armată(r) Cornelius Lungu, de noul guvernator al Clubului Lion’s România, doamna Rodica Dacin, de prof. univ. dr. Maria Vulişici-Alexandrescu, prof. univ. dr. loan Țepelea, colonel(r) dr. Constantin Moş, prof. dr Mircea Micu, av. Dr. Teodor Ţent, av. drd. Pascu Baiaci şi mulţi alţii, George Roca a reuşit să transforme o zi senină de vară, într-un univers cu stele sclipitoare. Cu acest prilej i-a fost înmânată „Diploma de Excelenţă” a Mini-sterului Culturii şi Patrimoniului Naţional, pentru promovarea literaturii româneşti în relaţiile internaţionale. Voi evidenţia în rândurile ce urmează câteva mesaje spicuite din interviurile prezentate în acest volum specificând cu mândrie că în unanimitate „stelele” reprezintă valori româneşti răspândite pe trei continente care nu şi-au uitat obârşia!

Redacţia:Redactor Şef: Ing. Mircea Vac.Secretar general de redacţie: Dr. Ec. Lucia Pojoca.Redactori: Prof. Univ. Dr. Ing. Mircea Vereş, Conf. Univ. Dr. Dumitru Draica, Jurist Marius V. Pop.Consilier editorial pentru limba engleză: Conf. Univ. Dr. Dan Popescu.Redactori asociaţi: Dr. Zoia Bitea, Politolog Felixa Miclea, Spec. Adm. Publică Marina Mercea.Tehnoredactare: Student Mirela Victoria Barbu.Grafică: Marius V. Pop

www.rouacerului.eu

Responsabilitatea opiniilor, ideilor şi atitudinilor exprimate în articolele publicate revine exclusiv autorilor lor.

ISSN 2247-8280

Vitrina cărților

Aurelian (Rilu) Popovici s-a născut la 30 ianuarie 1911 în satul Seghişte, din părinţii Popovici Cornel, preot şi Popovici Cornelia, casnică. A avut o soră, Silvia (căsătorită Lepădata şi stabilită la Galaţi) şi doi fraţi. Traian (rămas în Seghişte) şi Sever, medic pneumoftiziolog la Săvârşin, apoi la Lipova, Arad). Aurelian (Rilu) a ajuns contabil şi a locuit multă vreme în satul Câmpanii de Jos. A fost condamnat şi închis pentru o perioadă de 3 ani, fiind mereu un adversar al regimului comunist şi a complotat adesea împotriva acestuia. La ieşirea din închisoare avea tuberculoză cavitară şi nici fratele său Sever Popo-vici, medic pneumoftiziolog, director al Sanatoriului TBC al MAI din Săvârşin nu a putut face nimic. Cei care l-au cunoscut ştiu că, în pofida bolii, nutrea speranţa să scrie un roman autobiografic, cu referire la perioada în care a fost închis. Pe parcursul documentării pentru scrierea cărţii Satul Câmpani - case, oameni şi tradiţii am descoperit, oare-cum din întâmplare, în manuscris, câteva din poeziile lui Rilu Popovici. Le-am adăugat versurile şi proza publicate în revista Rânduri, apărută la Fânaţe în perioada 1934-1936. Am con-siderat util să le tipărim în această plachetă, cu speranţa că, măcar în satul în care a trăit cei mai mulţi dintre puţinii ani ai săi, Aurelian (Rilu) Popovici nu va fi uitat prea curând.

Constantin Butişcă

38