mireasa lui darnley - wordpress.com · mireasa lui darnley 7. originile lui erau complet diferite...

VIVIAN STUART

Mireasa luiDarnley

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

FLAVIA VOINEA

ALCRIS

giannijolys

Capitolul 1

Cerul era întunecat [i începu s` plou` când plecar` dinEdinburgh, locul unde-[i petrecuser` ultima noapte din c`l`toria lor.

Wendy se înfior` u[or [i-[i strânse în jurul trupului haina detweed.

– Am dat drumul la c`ldur`, îi spuse Darnley. O s` se fac` foarterepede cald. Avem noroc c` nu e z`pad` sau ghea]`!

Are dreptate, î[i spuse ea în gând. Era jum`tatea lui martie, darera foarte cald pentru acea perioad` [i prima z`pad` înc` nuc`zuse.

Wendy se sim]ea foarte trist`. Se bucurase de fiecare clip` ac`l`toriei lor, dar acum, când plecaser` din Edinburgh, eranelini[tit` din pricina faptului c` avea s-o întâlneasc` pe m`tu[a [ipe v`rul lui. Pân` acum o s`pt`mân`, cei doi nici nu [tiau deexisten]a ei.

Pentru prima dat`, î[i d`du seama de gravitatea gestului ei.Nu mai era Wendy Hepburn, feti[cana liber` s` fac` tot ce voia.De-acum era lady Blood, so]ia baronului Darnley Blood. |i era greus` cread` c` era c`s`torit` cu b`rbatul chipe[ care st`tea al`turi deea în ma[in`.

giannijollys

Pe m`sur` ce se apropiau de Forth Bridge, Wendy î[i reamintitot ce se întâmplase în Maroc, în hotelul cu covoare colorate încare-l întâlnise pe Darnley. |[i luase o vacan]` de dou` s`pt`mâni înfebruarie, încercând s` fug` de vremea rece [i de z`pada carec`zuse în ora[ de Cr`ciun [i de Anul Nou. Nu se a[teptase s`g`seasc` dragostea [i nici un so] înalt, dar cam distant. Era convins`c`, dac` s-ar fi ciupit, s-ar fi trezit în micu]a ei camer`, în casam`tu[ii sale din Leaderfoot.

Cererea în c`s`torie venise pe nea[teptate. Era cel mai uimitor[i, în acela[i timp, cel mai frumos lucru care i se putea întâmplaunei persoane. Luaser` avionul c`tre Londra pentru a petrece treis`pt`mâni în capital`, vizitaser` multe locuri, f`cuser` cump`r`turi[i se c`s`toriser` f`r` mult` zarv` în cabinetul unui judec`tor. Acestlucru se întâmplase în urm` cu o s`pt`mân` [i amândoi segr`biser` s`-[i anun]e rudele: ea îi scrisese m`tu[ii sale, iar Darnleym`tu[ii [i v`rului s`u.

Numai Dumnezeu putea [ti ce gândeau rudele lor! Wendy erasigur` c` m`tu[a Heather era extrem de mul]umit`, pentru c` era oromantic` incurabil`. Faptul c` o tân`r` bibliotecar` cunoscuse,într-un loc atât de neobi[nuit ca Marocul, un baron adev`rat [i sec`s`torise cu el p`rea un basm devenit realitate.

Dar oare m`tu[a lui ce gândea? Aceasta era principala întrebare! Wendy [i Darnley consideraser` totul o glum` [i se amuzaser`

la gândul c` scrisorile lor vor stârni o adev`rat` furtun` în\ndep`rtata Sco]ie. Dar acum, când luna de miere se sfâr[ise [i seîndreptau spre ]inutul Fife, situa]ia nu mai p`rea amuzant`. Nucuno[tea zona în care mergeau [i, pentru o clip`, regret` c` nuputea fi în casa primitoare a m`tu[ii sale.

– Mai avem mult de mers?– Nu, draga mea, îi r`spunse el, zâmbindu-i. Mai pu]in de

[aptezeci de kilometri... O s` merg pe drumul cel mai scurt.

6 VIVIAN STUART

Dup` ce ie[ir` din Forth Bridge, drumul se deschise în fa]a lor.De-a lungul [oselei erau câmpuri [i copaci, cl`diri înalte [i case,transformând ]inutul într-unul intresant [i pl`cut. Temerile eidisp`rur` [i, mult mai lini[tit`, se uit` cu aten]ie la so]ul ei.

Darnley nu era frumos ca un actor de cinema, dar era chipe[, cutr`s`turi bine conturate. Avea maxilarul puternic [i nasul drept,buze pline [i generoase, sprâncene fine [i ochi mari, mereuzâmbitori. Era un om puternic, genul c`ruia toat` lumea îi spuneinstinctiv „sir”. Darnley era amuzat de faptul c` era baron [i-iexplicase c` bunicul sù cump`rase titlul nobiliar de la LloydGeorge. |n jurnalul acestuia, mo[tenit acum de Darnley, Sir HarveyBlood scrisese c` pl`tise 40.000 de lire sterline în 1917.

Dac` bunicul cump`rase titlul, tat`l sù cheltuise toat` avereafamiliei. Sir Percival Blood, cel de-al doilea baron, fusese ucis în1944, în Italia, dup` ce cucerise Crucea Militar`; so]ia [i fiul sùmo[teniser` o fabric` de ]es`turi, singura care r`m`sese dintr-unadev`rat imperiu al familiei Blood, compus din mai multe fabrici [isuprafe]e întinse de teren.

Darnley era proprietarul [i directorul fabricii St. Michael, oafacere modest`, dar cu rezultate bune, care-i permitea s` suportetoate cheltuielile castelului Lour. Castelul se afla pe coasta Fife,\ntre Tayport [i Tentsmuir, într-un loc numit Rue Ness. Fabrica eraîn Cupar, la o distan]` de aproximativ dou`zeci de kilometri.

Dar ce [tia, cu adev`rat, despre Darnley? {tia c` era un b`rbatcumsecade, tandru, foarte amuzant, care, dintr-un motivnecunoscut, o ceruse în c`s`torie; avea treizeci [i patru de ani,un metru optzeci [i o constitu]ie robust`, mânca omlet` cubrânz` la micul dejun [i urmase liceul Dolar [i universitatea St.Andrew. Ca [i ea, era de p`rere c` nu mai merita s`-[i petreacìernile în ]inuturi însorite [i decise, dup` c`s`torie, s` nu maimearg` în Africa în primele luni ale anului. Nu fuma, bea cumodera]ie [i... cam atât.

MIREASA LUI DARNLEY 7

Originile lui erau complet diferite de ale ei. Familia Blood erauna veche, cu titlu nobiliar [i-[i men]inuse un standard ridicatchiar [i în perioadele foarte dificile. Wendy, în schimb, erasingurul copil într-o familie de muncitori, iar p`rin]ii ei muriser`în urma unei intoxica]ii alimentare. Primise dou` mii de lire de larestaurant, drept desp`gubire, dar fusese obligat` s` plece din casaîn care-[i petrecuse copil`ria, pentru c` p`rin]ii ei nu reu[iser` s-ocumpere.

Dac` cineva i-ar fi cerut s` se caracterizeze, Wendy ar fi spus„sunt o persoan` obi[nuit`”. |i pl`cea slujba pe care o avea, o iubeape m`tu[a ei [i-[i dovedea independen]a prin c`l`toriile pe care lef`cea în str`in`tate.

Nu avea ma[in`, pentru c` nu i se p`rea necesar`; \n schimb,avea o biciclet` pe care o folosea foarte des. Era o buc`t`reas`priceput` [i o expert` în patiserii. |i pl`cea s` citeasc` [i varaobi[nuia s`-[i ia o carte în geant` [i s` caute un loc lini[tit, pe malulrâului, unde putea s` stea câteva ore. Nici ea nu fuma, bea foartepu]in [i foarte rar; cuno[tea pu]ini b`rba]i de vârsta ei, avusesefoarte pu]ine rela]ii, [i se considera mul]umit` cu via]a pe care oducea.

La dou`zeci [i cinci de ani, via]a i se întindea înainte ca un drumdrept [i neted. Pân` s`-l cunoasc` pe Darnley, î[i imaginase c` vaîntâlni pe cineva în una din vacan]ele sale – un b`rbat c`ruia \ipl`ceau c`l`toriile, educat [i bun. Poate un arheolog... Crezuseîntotdeauna c` arheologii erau oameni speciali, cu toate c` nuîntâlnise nici unul, niciodat`.

Realitatea se dovedise mult mai romantic` decât a[tept`rile ei. |lprivi cu dragoste pe b`rbatul de lâng` ea, cople[it` de faptul c` eraal ei. Senza]ia era ciudat`, dar încânt`toare.

– E[ti foarte t`cut`, îi spuse el brusc. – M` gândeam. – Umilul t`u so] poate s` întrebe la ce te gândeai?

8 VIVIAN STUART

– Sigur! \i zâmbi Wendy. M` întrebam cum ar`]i tu în castelulvechi al familiei tale. Totul la tine este nou! {tiu atât de pu]inelucruri despre tine, dragul meu!

– Dar ai [tiut destule ca s` faci dragoste cu mine, chicoti el. Astanu conteaz`?

V`zu chipul ei îmbujorat [i continu`: – Castelul Lour e un loc cu care nimeni nu poate s` fac` nimic.

Cred c` ai mai întâlnit a[a ceva \n ]inutul Border. Nu e un castelpitoresc [i romantic, ca Balmoral sau alte mo[ii de pe c`r]ilepo[tale. E pustiu, are ferestre mici [i sc`ri înguste. Este pozi]ionatchiar la intrarea în sat, pe deal, în b`taia vânturilor, ca o sperietoarede ciori din piatr`. Foarte nepl`cut! M` gândeam chiar s`-l vând...

– Nu se poate! S` nu mai spui a[a ceva!– Dar nu înc` l-ai v`zut, draga mea. A[ putea s` ob]in un pre]

destul de bun pentru el, având în vedere c` a fost construit însecolul [aisprezece, are sistem de înc`lzire propriu carefunc]ioneaz` ocazional, toate camerele sunt locuibile, iar într-o zisenin` priveli[tea este chiar frumoas`. Adev`rul este c` înc` num-am hot`rât unde s` locuiesc, dac` vând castelul. Nu mi-ar pl`ceas` m` mut în Cupar, lâng` fabric`. M` gândeam c` a[ putea alegeSt. Andrews, dar iner]ia e foarte mare. E mult mai simplu s` nu facnimic! În plus, castelul este în familia noastr` de patru sute de ani.Mai exact, din 1572, anul în care a murit John Knox. Sigur, acumlucrurile s-au schimbat.

– Ce vrei s` spui? – Pân` nu demult, eram un burlac iresponsabil. S-ar putea ca ]ie

s` nu-]i plac` s` locuie[ti aici, mai ales în timpul iernii. – S` în]eleg c` ai vinde castelul, dac` mie nu-mi place? \ntreb`

ea, uimit`.Nu era sigur` c`-[i dorea o asemenea responsabilitate, a[a cum

nu-i pl`cea ca alte persoane s` depind` de ea. Înc` nu era obi[nuit`cu acestea.


– De ce nu, draga mea?– Dar cum r`mâne cu v`rul [i cu m`tu[a ta?– Oricum, era timpul ca Dick s`-[i g`seasc` un loc al lui. Iar

m`tu[a Lida... Cred c` a[ putea s`-i cump`r o cas`, undeva. Nu [tiu.Nu [tiu câ]i bani are. Nu mi-a vorbit niciodat` despre asta [i nuvreau s-o întreb. E o persoan` dur`, poate chiar înspìmânt`toare.

Wendy se încrunt` u[or. Caracterizarea f`cut` m`tu[ii Lida nuera încurajatoare.

– Cu ce se ocup` Dick?Erau foarte multe lucruri despre care nu apucaser` s`

vorbeasc`. – Pentru moment, nu face nimic. A locuit mul]i ani în Tanzania

unde vindea ma[ini de scris [i alte echipamente de birou. Afacereaa \nceput s` mearg` rù [i în locul sù a fost angajat un african, iarDick a venit acas`. Asta s-a întâmplat acum trei ani. Tot spune c`vrea s` înceap` o afacere pe cont propriu, dar pân` acum nu a f`cutnimic.

– {i nu face chiar nimic?– Exact! Dup` vocea ta, în]eleg c` ]i se pare un lucru indecent. – Este foarte bogat?Darnley începu s` râd`. – Draga mea, nici unul dintre noi nu este foarte bogat, dar nici

nu este s`rac. Eu, de exemplu! Am un venit destul de bun de lafabric` [i am un castel care mi-ar aduce bani buni dac` l-a[ vinde,dar n-am aproape nimic în banc`. {i pe fabric` a[ lua un pre] bun,dac` a[ vinde-o. Cred c`, dac` a[ vinde tot, a[ aduna cam o sut`cincizeci de mii de lire sterline. Dar acum trìesc cu un venit de[apte mii de lire pe an [i trebuie s` strâng bani [i pentru o nou`ma[in`.

– Aha!Wendy în]elese c` avea multe de înv`]at despre finan]ele

aristocra]iei.

10 VIVIAN STUART

– M`tu[a nu pl`te[te nimic pentru faptul c` locuie[te la castel [icheltuie[te foarte pu]in pentru propria persoan`, a[a c` habar n-amcâ]i bani are. Totu[i, cred c` are mai mult decât mine. Vezi tu, estesora tat`lui meu, iar bunicul meu a fost foarte bogat. Tata [i-a irositmo[tenirea, dar presupun c` m`tu[a a avut grij` de partea ei. Pur [isimplu, nu [tiu. Cât despre Dick... El nu este un Blood, ci un Weir,pentru c` tat`l lui a fost frate cu mama. Cred c` are câteva mii delire puse deoparte, dar st` cu noi [i are parte de cas` [i mas` pegratis. {tiu c` pare ciudat, dar adev`rul este c` suntem oameniobi[nui]i, iar via]a noastr` nu este spectaculoas`.

– Nu i-am cunoscut pe ceilal]i, dar tu e[ti grozav! \l contraziseea, strângându-l u[or de bra].

– Ce dr`gu]` e[ti! Dac` n-am fi c`s`tori]i, te-a[ cere de nevast`!Ce p`rere ai? Vrei s` te c`s`tore[ti cu mine?

– Te iubesc, Darnley, zise ea cu o voce grav`. – Nu fi atât de serioas`! râse el. {i eu te iubesc [i m` simt foarte

bine!– Nu [tiu exact de ce te-ai c`s`torit cu mine, continu` ea, dar am

s` fac tot ce pot ca s` fiu o so]ie bun`. – Dumnezeule! râse el [i mai tare. S` nu mai spui asta! Nu vreau

o so]ie bun`, orice ar însemna asta. O vreau doar pe Wendy a mea!Iube[te-m` [i nu te mai gândi la altceva.

– Dar te iubesc!– Atunci, nu mai conteaz` nimic altceva! O s` fie bine. {tiu c`

totul e nou [i pare înfrico[`tor, dar ai s` vezi c` dup` o s`pt`mân`sau dou` o s` te obi[nuie[ti [i o s` fii mai lini[tit`. Important estes` nu te gr`be[ti s` tragi concluzii. {i s` nu ui]i c` tot ceea ce nu-]iplace va fi schimbat pe loc!

– Te gânde[ti la toate! Îi lu` mâna stâng` de pe volan [i, sub impulsul momentului,

i-o s`rut`.


– Nu face asta!Darnley î[i trase mâna [i se r`sti la ea:– Cine crezi c` suntem? Regele Cophetua [i una din servitoarele lui?– Voiam doar s` te s`rut, [opti ea. – Dar nu pe mân`! Bine?– Îmi pare rù. Wendy se dep`rt` u[or de el [i se uit` pe fereastr`, cu o privire

de câine alungat de st`pâni. Castelul Lour era exact a[a cum îl descrisese Darnley. Pe malul

M`rii Nordului, castelul înalt era înfrico[`tor [i p`rea o fort`rea]`construit` de oameni dispera]i în fa]a unor du[mani de temut. Celcare l-a construit p`rea s` nu fi cunoscut vreodat` termenii„bucurie” [i „frumuse]e”.

Pentru c` furtuna era puternic` [i vântul b`tea cu violen]`,prima ei impresie fu [i mai rea.

– Bun venit acas`, nu? glumi Darnley. Opri în fa]a por]ilor mari care delimitau proprietatea.– Nu cred c` puteam s` alegem o vreme mai rea. Dar o s` vezi

c` lucrurile se vor îmbun`t`]i! Oricum, e mai bine înùntru, pentruc` \n salon este cald. O s` st`m în fa]a [emineului, o s` mânc`msandvi[uri cu unt [i o s` bem ceai. N-o s` fie atât de rù dup` ceintr`m, crede-m`!

Î[i dorea s` cread` c` interiorul era mai pl`cut, pentru cèxteriorul era... Cuvântul potrivit era „hidos”. Era gata s`-i spun` c`dorea s`-l vând`, dar se opri în ultima clip`.

– Cred c` arat` foarte bine vara, spuse Wendy, încercând s` fieoptimist`.

– Nu arat` niciodat` foarte bine, dar recunosc c` e interesant deprivit la apusul soarelui. Acum, vezi ce-ai f`cut?

– Despre ce vorbe[ti?– Despre tine. Ai renun]at la via]a ta lini[tit`, confortabil` ca s`

te m`ri]i cu proprietarul unei fabrici, un b`rbat care nu e nici foarte

12 VIVIAN STUART

bogat, nici foarte chipe[, care locuie[te într-o cas` ca o închisoare,a[ezat` într-un loc în care nimeni n-ar fi trebuit s` construiasc` olocuin]`. Sincer, draga mea, ar fi fost mai bine s` r`mâi în bibliotecadin Melrose, printre romanele literaturii engleze. Nu c` m` plângde norocul care a dat peste mine...

– C`l`toriile îmi plac mai mult decât romanele, râse ea.– A[a c` te-ai dus în Maroc, dar te-ai c`s`torit cu mine [i nu cu

un magnat al petrolului. Ru[ine s`-]i fie!Amândoi izbucnir` în râs, iar Darnley porni Jaguarul [i intr`

prin por]ile mari, de fier, care st`teau în permanen]` deschise. Opriîn fa]a u[ii înalte de lemn, cu încuietori de metal, ca o închisoaremedieval`. Ie[ir` din ma[in` [i alergar` prin ploaia toren]ial`, iaru[a se deschise pe nea[teptate când ajunser` în fa]a ei.

Se scuturar` de ploaie, apoi Wendy îl cercet` pe cel care ledeschisese u[a. Era un b`rbat înalt, solid, cu p`rul ro[cat, caresem`na cu un personaj din filmele lui Hitchcock.

– Draga mea, el este Chalmers, majordomul meu. Orice ainevoie, cere-i lui Chalmers. E \n serviciul nostru de ani de zile [i [tietotul despre casa asta. Chalmers, doamna este noua ta st`pân`.

– Bun` diminea]a, lady Blood. Vocea majordomului era nea[teptat de groas`. – Îmi pare bine de cuno[tin]`, r`spunse Wendy, foarte serioas`.Nu se gândise la personalul casei, dar î[i d`dea seama c` cei

care locuiau în acest castel antic aveau nevoie de ajutor. – M`tu[a dumneavoastr` este în salon, îi spuse valetul lui

Darnley.– Mul]umesc, Chalmers.Îi întinse acestuia cheile de la ma[in`. – Am l`sat bagajele în ma[in`. Nu ne gr`bim, po]i s` a[tep]i

pân` se mai potole[te ploaia. Wendy îl urm` pe so]ul ei printr-un hol lung, întunecat.

Deschise o u[` [i o l`s` pe ea s` intre prima.


Primul lucru pe care-l observ` fu [emineul, pentru c` luminaîntreaga înc`pere. Alte dou` l`mpi de perete [i un lampadar erauaprinse, dând un aspect feeric camerei mari, întunecate, de laferestrele c`reia se vedea marea.

Apoi o v`zu pe femeia care st`tea pe canapea, în fa]a[emineului. Avea p`rul alb, piept`nat cu grij`, [i o bluz` pe gât, subun pulov`r gros, de culoare verde. Ea trebuia s` fie m`tu[a Lida.

Wendy a[tept` pân` când Darnley închise u[a [i veni lâng` ea,apoi se apropiar` împreun` de [emineu.

– Bun`, m`tu[` Lida. În sfâr[it, iat`-ne! Ea este Wendy. Wendy,dumneaei este m`tu[a Lida.

– Îmi pare bine, spuse Wendy, politicoas`. Lida nu r`spunse imediat, ci o studie cu mult` aten]ie pe nou-

venit`. Dup` câteva clipe zâmbi, dar Wendy pricepu c` era doar oaparen]` [i nu venea din suflet.

– Bine ai venit la castelul Lour. Parc` ar fi un p`ianjen care-[i ademene[te victima, î[i spuse

Wendy în gând. – Mul]umesc, zise cu voce tare. – Nu e o zi foarte potrivit` pentru prima vizit`. M` tem c`

vremea nu e prea bun` în aceast` perioad` a anului. – Da. Wendy nu [tia ce ar fi trebuit s` r`spund`. Darnley o conduse c`tre un fotoliu confortabil, apoi ap`s` pe

un buton [i veni lâng` ea, luând-o de mân`. – A[ vrea ni[te ceai, spuse el, vesel. {i mult` pâine pr`jit`, uns`

cu unt! Pur [i simplu, mor de foame dup` c`l`toria cu ma[ina. Tunu, draga mea?

– Ba da.Wendy îi zâmbi, recunosc`toare pentru sprijinul lui. – Deja am comandat, îi spuse m`tu[a Lida. Chalmers se ocup`

de tot.

14 VIVIAN STUART

– Oricum, am sunat. Unde e Dick?– A trebuit s` se duc` pân` la Dundee, dar o s` se întoarc` pân`

la prânz.– Totul e preg`tit pentru noi?– Da. Am mutat lucrurile tale în dormitorul principal, iar Ella a

avut grij` ca totul s` fie în ordine. – Bun. V-a luat prin surprindere vestea, nu-i a[a? \ntreb`

Darnley.– Da, foarte tare. În vocea m`tu[ii se sim]ea dezaprobarea, f`când-o pe Wendy

s`-[i spun` c` nu-i pl`cea prea mult b`trâna. – N-am avut timp s` v` anun]`m, explic` el. Ne-am întâlnit [i...

Totul s-a petrecut foarte repede. – Chiar trebuia s` v` c`s`tori]i la Londra?– A fost mai simplu a[a. – Tu nu ai rude? o întreb` pe nea[teptate m`tu[a Lida pe Wendy. – Doar o m`tu[` care locuie[te în apropiere de Melrose. Am stat

cu ea pân` acum.– Da, a[a am b`nuit [i eu. {i alte rude?– Nu. În afar` de ea, nu mai am pe nimeni.Lida pufni scurt, iar Wendy se întreb` care era motivul. Era o

ru[ine c` nu avea zeci de rude?În acea clip`, u[a se deschise, iar în camer` intr` o menajer`

care împingea un c`rucior pe care era ceai [i o mul]ime desandvi[uri.

– Ella! zâmbi larg Darnley. Draga mea, ea este Ella, menajeranoastr`. Lucreaz` la noi de [apte sau opt ani. Câ]i sunt, Ella?

– S-au f`cut deja nou` ani, domnule. – Atât de mult?– Îmi pare bine, Ella, interveni Wendy.Nu [tia cum trebuia s` se poarte cu o servitoare, pentru c` nu

mai fusese pus` într-o asemenea situa]ie. Tân`ra era dr`gu]`, darera foarte scund` – nu avea mai mult de un metru [aizeci.


– Ella nu locuie[te la castel, îi explic` Darnley. Vine în fiecare zide la Tayport. Numai Chalmers [i doamna Buddo locuiesc aici.Doamna Buddo este buc`t`reasa noastr`. Cam atât ne putempermite în aceast` perioad`, în afar` de un gr`dinar pe numeWebster, care lucreaz` ocazional la noi.

– E foarte greu s` g`se[ti servitori în zilele noastre, spuse Lida,privind-o fix pe Wendy. Iar cei buni sunt foarte scumpi. Vrei s`torni tu?

– Eu? Da, sigur. Nu era obi[nuit` cu asemenea lucruri [i-i tremurau mâinile, dar

î[i aminti s` pun` laptele în cea[c`, înainte s` toarne ceaiul. Ea beafoarte rar ceai [i nu-i p`sa cum era f`cut. Îi d`du o cea[c` [i ofarfurioar` Lidei, apoi lui Darnley [i le oferi sandvi[uri. Trase aeradânc în piept [i-[i spuse c` trebuia s` se lini[teasc`. Era doar unceai, nu o cin` festiv`!

– O s`-]i dau cheile dup` prânz.– Poftim? clipi des Wendy, nedumerit`. – Cheile mele, repet` Lida, privind-o fix. Tu e[ti acum st`pâna

casei. Dup` prânz, dac` n-ai nimic împotriv`, o s`-]i ar`t întreagaproprietate.

– Dar nu...Wendy voia s` spun` c` nu avea nimic împotriv` ca m`tu[a Lida

s` aib` grij` în continuare de gospod`rie, ca [i când nimic nu s-arfi schimbat. Totu[i, în ultimul moment, intui]ia îi spuse c` era pecale s` fac` o prostie.

– V` mul]umesc foarte mult, spuse ea, încercând s` par` calm`.E foarte bine.

Lida se încrunt`, f`când-o pe Wendy s` se întrebe dac` sea[tepta s-o aud` protestând.

– Dar nu e nici o grab`, nu? \ntreb` Darnley, \ntinzându-[ipicioarele lungi.

16 VIVIAN STUART

– M`tu[a ta are dreptate, spuse Wendy repede. Acest lucrutrebuie f`cut [i e mai bine s` nu amân`m.

O privi cu un aer triumf`tor pe b`trân`, cu senza]ia c` avea unavantaj asupra ei.

Darnley începu s` povesteasc` despre Maroc, iar Wendy serelax` \n fotoliu, l`sânsu-i s` vorbeasc`.

Jum`tate de or` mai târziu, so]ul ei o invit` s` urce la etaj, încamera lor.

– Te place, îi spuse Darnley când urcau sc`rile. – N-a[ fi zis!– M`tu[a nu-[i arat` sentimentele. Wendy ignor` cuvintele lui, mult mai interesat` de dormitorul

lor. Camera era la primul etaj, iar de la fereastr` se vedea marea.Era înalt`, dar întunecat` din pricina geamurilor mici [i alambriurilor. Ca întregul castel, [i acea înc`pere avea un aer ostil,neprietenos.

Aprinse lumina [i v`zu un pat dublu imens, de mod` veche,dou` fotoliii [i câteva taburete, un birou, dou` oglinzi mari, unamai mic`, oval`, [i câteva tablouri anoste, în ulei. Nu era nici un[ifonier [i b`nui c` acestea erau în budoar.

– Dormi singur aici? \ntreb` ea, uimit`. – Nu, nu! Acesta e dormitorul principal. Nu a mai fost folosit de

ani de zile. Eu am un dormitor mai mic, pe hol. Acesta eradormitorul p`rin]ilor mei.

– E îngrozitor, nu crezi?– A[a crezi? \ntreb` el, privind în jur. – Da. Tablourile sunt îngrozitoare, totul e anost... Ca s` nu mai

vorbim de pat!– Ce ai cu patul?– E incomod [i pun pariu c` scâr]ie. Putem s` cump`r`m mobil`

nou`, Darnley?


– Sigur. Mâine o s` mergem la Dundee [i o s` cau]i mobilacare-]i place.

– Nu crezi c` mobila asta în stil victorian e prea masiv` [iap`s`toare?

– Nu m-am gândit niciodat`. Întotdeauna a fost a[a! Avem dou`camere de toalet`, pentru fiecare, iar baia este chiar vizavi. Cred cè pu]in cam demodat`.

– Nu lipse[te decât o broderie deasupra patului, pe care s` scrie„Domnul e p`storul nostru!”, râse Wendy.

– Îmi pare rù c` nu-]i place. Brusc, deveni încordat, iar ea îl privi amuzat`. – }i-a disp`rut sim]ul umorului? Nu fi atât de în]epat, dragul

meu!În mod ciudat, el nu izbucni în râs [i o privi insistent, cu o

sclipire ciudat` în ochi. – Îmi pare rù, zâmbi el dup` câteva clipe. Trebuie s` faci toate

schimb`rile pe care le consideri necesare. Ai mân` liber`, dragamea, [i avem destui bani pentru acest lucru.

– Mul]umesc, Darnley. Te iubesc atât de mult! Vreau s` fimferici]i. Sunt sigur` c` putem transforma camera asta într-una foartefrumoas`.

– Sigur c` da!Starea lui se schimb` [i o lu` în bra]e, s`rutând-o cu pasiune.

Wendy se lipi de el, alungând toate îndoielile [i incertitudinile.Erau împreun`, se iubeau [i nimic altceva nu mai conta. Absolutnimic nu mai conta!

18 VIVIAN STUART

Capitolul 2

Wendy î[i puse o rochie albastr`, care-i scotea în eviden]` talia sub]ire.– Totul e în ordine? \ntreb` Darnley, ie[ind din camera lui de

toalet`. – Da. O s` fiu gata într-un minut. Trebuie doar s` m` piept`n. – Ar`]i minunat! Atât de proasp`t, c`-mi vine s` te m`nânc. – Mi-ar pl`cea asta, canibalule!– Mie îmi placi tu!– Gata, am terminat. Hai s` mergem!Îi înconjur` talia cu bra]ul [i ie[ir` împreun` din camer`. Când

ajunser` în hol, u[a de la intrare se deschise brusc [i intr` un b`rbatcare scoase un strig`t când îi v`zu.

– Darnley! În sfâr[it, a]i venit! Vreau s`-]i cunosc mireasa!Wendy îl examin`, curioas`. Era un tân`r de în`l]ime medie,

suplu, cu p`rul negru [i musta]`, cu ochii c`prui. Era îmbr`cat înhaine sport, iar la gât î[i legase o e[arf` galben`.

– El e Dick, îl prezent` Darnley. Dick, ea este so]ia mea Wendy. – Trebuie s` s`rut mireasa!F`cu acest lucru înainte ca ea s` poat` protesta. O gâdil` cu

musta]a, iar ea sim]i un miros de parfum b`rb`tesc amestecat cu gin.

– Haide]i, îi îndemn` el, vesel. Cred c` prânzul e preg`tit! Cuma fost în Maroc? Poveste[te-mi, vreau s` [tiu tot!

Wendy se bucur` c` se putea relaxa în timpul mesei [i-l l`s` peDarnley s` r`spund` la toate întreb`rile lui Dick.

Lida era nea[teptat de t`cut`. Abia atunci când se servi cafeauase întoarse spre Dick [i-l întreb`:

– Cum au mers lucrurile în Dundee?– Era s` uit! Foarte bine! Totul s-a aranjat. – Ce s-a aranjat? \ntreb` Darnley, intrigat. – Am avut o întâlnire cu un tip din Aviemore, care vrea s`

investesc într-un hotel. {tii c` Aviemore e în plin` dezvoltare, a[a c`un hotel acolo e o investi]ie sigur` [i foarte profitabil`. Am avutnoroc c` mi s-a ivit ocazia asta!

– {i ce-o s` faci? O s` accep]i?– Sigur! Am acceptat deja. – Asta înseamn` c` o s` pleci?– Da, cam în dou` s`pt`mâni. E ocazia pe care am a[teptat-o de

atâta timp!Darnley \l privi foarte serios câteva clipe. – Ne bucur`m. Nu c` pleci, ci pentru c` ai g`sit ceea ce-]i

doreai.– Las` tactul, b`trâne! Acum, c` ]i-ai adus acas` o mireas`

îmbujorat`, nu mai e loc [i pentru un burlac ca mine!– Ai unde s` locuie[ti în Aviemore? \ntreb` Lida. – Desigur, la hotel. Asta nu e o problem`! Pat Stuart, tipul de

care v` spuneam, locuie[te acolo cu so]ia lui. Au tot ce le trebuie!Pat vrea s` se extind` [i are nevoie de capital, a[a c` e gata s`-[i iaun partener cu care s` împart` profitul. Vrea s` mai construiasc`înc` cincizeci [i [ase de apartamente. V` spun, e un loc foartesolicitat de turi[ti! A, s` nu uit! Jamie se întoarce în seara asta.M-am întâlnit cu el în Dundee, chiar înainte s` vin încoace.

20 VIVIAN STUART

– Mul]umesc pentru avertisment, spuse Darnley. – Cine e Jamie? \l întreb` Wendy. – N-am avut ocazia s`-]i vorbesc de el, spuse Darnley, pe un ton

de scuz`. Este finul m`tu[ii Lida, dar to]i îl consider`m ca f`cândparte din familie. Locuie[te în St. Andrews [i picteaz`.

– Ce picteaz`?– De toate... Picturi în ulei. – A[adar, e un artist. – El a[a se consider`, chicoti Dick. Po]i s`-l crezi sau nu,

depinde de ce p`rere ai despre tablourile lui. Uneori m` întreb dince trìe[te!

– Se descurc`, spuse scurt Lida.– Normal, de vreme ce n-are de ales, nu se l`s` Dick. Wendy îi privi pe cei doi b`rba]i [i-[i d`du seama c` între ei era

o rela]ie încordat`. Devenise evident, în timpul conversa]iei, c` ceidoi se ocoleau, ca [i când ar fi încercat s` evite o confruntaredirect`. Darnley nu-i spusese nimic despre Dick, cu excep]iafaptului c` încerca s`-[i caute ceva de lucru. Acum, c` aceast`problem` fusese rezolvat`, iar Dick urma s` plece în dou`s`pt`mâni, ar fi trebuit ca Darnley s` fie mai lini[tit, mai relaxat. Cutoate acestea, Wendy sim]ea la so]ul ei o ostilitate inexplicabil`. Sauera doar imagina]ia ei?

Dup` ce terminar` cafelele, Wendy urc` în camera ei ca s`-[i iaagenda, pentru a-[i putea nota tot ce avea s`-i explice m`tu[a Lidaîn leg`tura cu castelul. R`mase câteva minute în camer`, gândindu-sela toate modific`rile pe care dorea s` le fac`.

În timp ce cobora sc`rile, auzi voci [i-[i d`du seama c` veneaude pe hol, din fa]a u[ii care ducea c`tre buc`t`rie [i c`tre camereleservitorilor. Se opri [i recunoscu vocea lui Dick [i în]elese c`vorbeau despre ea.

– E dr`gu]`, recunosc, dar nu e genul tù. N-a[ fi crezut... E caun [oricel prins în curs`, nu? Nu, nu e cinstit s` spun asta. Oricum,nu e genul tù. Pare o fat` foarte respectabil` dintr-un ora[ deprovincie [i nu credeam c`-]i place a[a ceva.


– Vorbe[ti despre so]ia mea!– Dragul meu Darnley, [tiu foarte bine acest lucru. M` întreb de

ce î]i trebuia o so]ie! {i dac` aveai nevoie într-adev`r, de ce n-aiales-o pe Georgie? Ea se apropie mai mult de genul t`u!

– Pentru Georgie nu simt ceea ce simt pentru Wendy. Dar nu etreaba ta, Dick! }ine-]i gura! M` bucur c` n-o s` te mai v`d.

– Pentru c` [tiu atât de multe despre tine, dup` ce am locuit aicitrei ani?

Dick izbucni în râs. – Stai lini[tit, n-o s` spun nimic. Scumpa ta Wendy n-o s` afle

nimic de la mine. – Ai grij` s` nu se întâmple asta! Amenin]area era foarte clar`. Wendy r`mAse nemi[cat` pe scar`, încle[tându-[i degetele pe

balustrad`. – Tu nu i-ai spus nimic? \ntreb` Dick, neimpresionat de

amenin]area v`rului s`u. – Ce era de spus?– E[ti de[tept, nu? Normal, nu exist` nici o dovad`. – Pentru c` nu exist` nici o fapt`. Asta e tot!– Ai avut grij` de tot, nu-i a[a? Oricum, î]i sunt recunosc`tor c`

m-ai l`sat s` stau aici atâta timp. Mi-a prins bine, a[a c` o s`-mi ]ingura. Dar cred c` ar trebui s` l`mure[ti lucrurile cu mireasa ta. Saupoate n-ai curajul s` spui tot adev`rul?

– Nu fi impertinent! se auzi vocea [uier`toare a lui Darnley. – Cum vrei... Eu o s` plec acum, dar ne vedem disear`. Wendy î[i d`du seama c` putea s` fie v`zut`, a[a c` urc` sc`rile

foarte repede, având grij` s` nu fac` nici un zgomot. Dup` câtevaclipe coborî, încercând s`-[i p`streze calmul.

Darnley o a[tepta în hol. – Bine ai revenit, draga mea. Mai vrei o cafea?– Cred c` e o idee bun`.

22 VIVIAN STUART

– Grozav! Dick a trebuit s` plece, iar m`tu[a Lida este prinbuc`t`rie. Mi-a spus s`-]i transmit c` va fi gata în jum`tate deor`.

Wendy îi ar`t` agenda [i pixul. – Oricând vrea ea. – E totul în regul`? o întreb` Darnley dup` câteva clipe. – Sigur c` da, râse ea. De ce m` întrebi?– A[a, f`r` un motiv anume. E[ti obosit`?– Pu]in. – {i eu. În seara asta o s` ne culc`m devreme, iar mâine o s`

mergem în Dundee. A[ vrea s` vii s` vezi fabrica. Poate luni dup`-amiaz`?

– Mi-ar pl`cea. Când a spus Dick c` pleac`?– Dick? Peste dou` s`pt`mâni. – E stabilit? – A[a cred, draga mea. De ce?– Nu-mi place Dick, spuse ea cu sinceritate. – E un bìat bun. Dup` discu]ia pe care o auzise, r`spunsul lui o uimi pe Wendy. – E pu]in cam alunecos [i-i cam place compania doamnelor, dar

e bìat bun. De ce nu-]i place?– Nu [tiu, dar... E ceva în neregul` cu el. Nu putea s`-i spun` c` nu-i pl`cuse ce auzise mai devreme, cu

toate c` nu în]elesese bine despre ce discutaser`. – O s`-l vedem des dup` ce pleac`?– Nu, nu cred. – Crezi c` prietenii tì o s` m` plac`? \l întreb` ea, pe

nea[teptate. – Sper c` da. Ce întrebare ciudat`! Sigur c` te vor pl`cea!– Îmi pare rù. Dar tu e[ti baron, ai un castel, iar eu sunt o

simpl` bibliotecar`. Vie]ile noastre au fost foarte diferite. – Draga mea...Vocea lui era extrem de blând`. O lu` în bra]e [i-i zâmbi.


– Ce fel de oameni crezi c` sunt aici? Înalta societate? Uit` deasta! }i-am spus, bunicul meu a cump`rat titlul nobiliar. Lapropriu, nu e o figur` de stil.

– {tiu. Cu toate acestea, e[ti un baron care locuie[te într-uncastel.

Î[i aminti c` Dick o numise „o fat` respectabil` dintr-un ora[ deprovincie”. Era adev`rat, dar o deranja [i o f`cea s` se gândeasc`mai bine la diferen]ele dintre ei.

Darnley f`cu un pas înapoi [i toat` c`ldura disp`ru dinvocea lui.

– Nu credeam c` dai atâta importan]` claselor sociale. – Poftim? se încrunt` ea, cu obrajii în fl`c`ri. Cum îndr`zne[ti?!– A[a se în]elege din ceea ce spui. Prietenii mei sunt oameni

obi[nui]i, ca to]i cei care locuiesc aici. Dac` ai un complex deinferioritate, te sf`tuiesc s`-l p`strezi pentru tine. Când ne-amcunoscut, am crezut c` e[ti o tân`r` foarte sensibil`.

– Darnley! exclam` ea, cu ochii în lacrimi. Nu vreau s` tedezam`gesc!

El o privi cu aten]ie câteva clipe. Încordarea [i re]inerile luidisp`rur` [i o lu` în bra]e, încercând s-o lini[teasc`.

– Wendy, Wendy! Ce s-a întâmplat cu noi? Sigur c` n-o s` m`dezam`ge[ti! Te rog s` nu mai vorbe[ti a[a. E[ti so]ia mea, iar eu teiubesc. Te ador, Wendy, [i sunt foarte mândru de tine! Ai în]eles?

– Am în]eles, r`spunse ea, lipindu-se de pieptul lui. Dar [i tutrebuie s` în]elegi c`, pentru tine, nu s-a schimbat nimic. Te-aiîntors acas`. Eu, în schimb, am devenit lady Blood peste noapte [isunt printre str`ini. Sunt destul de confuz` [i uneori mi-e team`.

– Draga mea Wendy... Cât de prost [i de egoist pot s` fiu! Sigurc` totul e nou pentru tine! Cred c` m-am transformat într-unul dintic`lo[ii aceia [ovini pe care îi uram atât de mult.

– Nu-i adev`rat! râse ea, s`rutându-l. Nu e[ti a[a! – Încerc s` nu fiu, dar va trebui s` m` mai tragi de mânec`,

zâmbi el. Serios vorbind, nu ai de ce s` fii speriat` sau confuz`. O

24 VIVIAN STUART

s` vezi când Lida o s`-]i arate cl`direa asta antic`. Mare parte estenelocuit` [i, mai mult, nelocuibil`, iar restul este obi[nuit, ca unapartament normal.

– Nu [tiam c` ai servitori. Eu n-am avut niciodat` [i nu [tiu cums` m` port cu ei.

– Uit` de asta! Nu sunt decât Chalmers, doamna Buddo [i Ella. – {tiu, dar ce trebuie s` fac?– M`tu[a mea o s`-]i explice totul. Chlamers face oricum ceea

ce vrea, iar Ella \[i cunoa[te foarte bine \ndatoririle. Cred c` m`tu[anu face altceva decât s` stabileasc` meniurile s`pt`mânale cudoamna Buddo, dar nu [tiu sigur. Nu [tiu multe despre treburilecasei, dar nu cred c` sunt multe de f`cut într-o gospod`rie atât demic`.

– Cine face cump`r`turile?– Urm`toarea întrebare! râse el. Wendy izbucni în râs, dându-[i seama de amuzamentul situa]iei. – Ai dreptate. Hai s-o l`s`m balt`!– Deci r`mâne stabilit – tu conduci casa, eu fabrica, iar în tim-

pul liber ne conducem unul pe altul! O s` ne în]elegem de minune. – Iar acest Jamie...– Jamie More. Ce-i cu el?– Asta vreau s` [tiu [i eu. Spune-mi!– Nu sunt multe de spus. E mai în vârst` decât mine, cred c` are

treizeci [i opt de ani, [i locuie[te chiar lâng` St. Andrews. Are osor`, Georgia, c`reia toat` lumea îi spune Georgie. E divor]at`, aprimit o sum` frumu[ic` dup` divor] [i este \nc` în Elve]ia. Mergeacolo în fiecare iarn`.

Wendy î[i reaminti c` Dick vorbise de o anume Georgie [ispusese c` aceasta era genul lui.

– Unde locuie[te?– Cu Jamie. Cred c` se întoarce acas` într-o s`pt`mân` sau dou`. – În]eleg c` Jamie este un foarte bun prieten de-al t`u. Darnley îi evit` privirea.


– Îl cunosc de când m` [tiu. Acesta nu era un r`spunS, î[i spuse ea. {i de ce îi evita privirea?– Vine des aici?– M`tu[a Lida ]ine foarte mult la el. Chiar foarte mult! Vine aici

când are chef; mai exact, cam o dat` pe lun` vine [i st` câteva zile.Sau a[a obi[nuia... În ultimul an a venit mai rar.

– Ai mul]i prieteni, Darnley?El cl`tin` din cap. – Nu, r`spunse, foarte serios. Aproape nici unul, în afara

serviciului. Nu am timp pentru prieteni, iar activit`]ile melepreferate sunt solitare – navigatul, plimb`rile \n natur`. Tederanjeaz` acest lucru?

– Absolut deloc! Nici eu n-am avut prea mul]i prieteni. Iaracum, când te am pe tine, nu mai am nevoie de nimeni.

– Acesta e unul din lucrurile care mi-au pl`cut la tine, atuncicând ne-am cunoscut, îi spuse el, cu sinceritate. Nu-mi placpetrec`re]ii, cei care cred c` via]a e doar o lung` [i zgomotoas`petrecere. De obicei, evit mul]imile [i grupurile mari. S-ar putea s`fiu considerat inadaptat, dar am fost foarte fericit a[a. Iar acum, ca[i tine, nu mai am nevoie de nimic.

Faptul c` se potriveau atât de bine îi d`dea un sentiment desiguran]` [i-i spulbera îndoielile referitoare la propria ei identitate.Wendy î[i spuse c` so]ul ei nu avea de unde s` [tie ce însemna s`treac` brusc dintr-o clas` social` în alta, chiar [i într-o perioad` încare egalitatea claselor se r`spândea în toat` lumea.

M`tu[a Lida intr` peste ei când se s`rutau cu pasiune, ferici]i c`multe nel`muriri se limpeziser`.

***

Jamie More ajunse la ora ceaiului.Turul castelului nu fusese o experien]` îngrozitoare, a[a cum se

temuse Wendy. Aflase unde erau ]inute a[ternuturile [i prosoapele,

26 VIVIAN STUART

ce era în diferitele c`m`ri [i o cunoscuse pe doamna Buddo.Aceasta se dovedi o femeie micu]`, cu p`rul alb, foarte prietenoas`[i cu sim] practic.

Adev`rul era, î[i spuse Wendy, c` Lida avea mult mai pu]in delucru decât l`sa s` se vad`. Cu trei servitori pricepu]i, nu trebuiadecât s` supravegheze lucrurile. M`tu[a Heather muncea mai multîn micu]a ei cas` din Leaderfoot.

Lida fusese foarte rece [i chiar dur` cu ea. P`rea hot`rât` s`p`streze o barier` între ele, dar Wendy încerc` s` ]in` seama desentimentele b`trânei, obligat` s` suporte o prezen]` strìn` învia]a ei [i a nepotului sù. Era normal s` aib` resentimente fa]` denoua st`pân` a castelului Lour.

Jamie More era un b`rbat înalt, blond [i lat în umeri, bronzat,care p`rea mult mai tân`r decât spusese Darnley. Purta un pulov`rpe gât, o jachet` veche, sport, [i avea în mân` o serviet`. O s`rut`pe m`tu[a Lida, apoi îl salut` pe Darnley.

– M` bucur s` te rev`d. Cum a fost în Maroc?– Nici unul dintre noi nu a fost impresionat. – Bineîn]eles! A[adar, ea este mireasa ta? M` mir c` ai [tiut în ce

]ar` te aflai. Faci prezent`rile?– Wendy, el este Jamie More. Cu cât î]i spun mai pu]ine despre

el, cu atât mai bine. Jamie, ea este Wendy. Spre surprinderea ei, Jamie o s`rut`, dar nu pe obraz, ci pe

buze, ap`sat, dup` care zâmbi larg.– To]i sunt individio[i pe talentul meu artistic, spuse el,

luând-o de bra]. Cei care nu fac altceva decât s` adune bani i-auinvidiat întotdeauna pe cei talenta]i. De unde e[ti, Wendy?

– Din apropiere de Melrose. – Un ]inut pl`cut, nu ca aici. Regiunea asta e renumit` pentru

furtunile violente, iar acesta este cel mai expus loc. CumDumnezeu te-a convins s` vii s` locuie[ti aici?

– Lini[te[te-te, râse Darnley. Nu uita c` e so]ia mea!– Biata fat`! Poate c` ea o s` te conving` s` trìe[ti în condi]ii

decente [i s` cumperi o locuin]` decent` lâng` Cupar.


– Poate, r`spunse Darnley. Cum a fost c`l`toria?– Îngrozitoare. Vântul a b`tut foarte tare. Ploaia [i vântul nu conteniser`, iar Wendy r`sufl` u[urat` c` zidurile

castelului erau atât de groase [i de rezistente. Era o sear` \n care nu-]idoreai decât s` stai lâng` [emineu, cu o cea[c` de ceai în mân`.

Jamie refuz` ceaiul. – Pentru mine, nu, spuse el exuberant. Prefer s` încerc

whiskyul. Dar tu, Wendy Blood? Nu vrei s` mi te al`turi, în cinsteavenirii tale în cel mai groaznic castel din Sco]ia?

– Nu, mul]umesc. Nu obi[nuiesc s` beau. – Înc` un abstinent, precum Darnley? Nu-i nimic, r`mâne mai

mult pentru mine. A, mai este [i Dirk... Bea cu mine, Dirk!Acesta d`du din cap, nep`s`tor, iar Jamie turn` bùtura în dou`

pahare. Cei doi b`rba]i se a[ezar` lâng` m`tu[a Lida, fa]` în fa]` cuDarnley [i Wendy. Tân`ra avu impresia c` erau dou` p`r]i opuse,care se preg`teau de confruntare.

Jamie vorbi cel mai mult, povestind despre nout`]ile de ultimòr` din regiune, care n-o interesau deloc pe Wendy.

Dup` o vreme, m`tu[a Lida [i Dirk se scuzar`, iar Darnley spusec` avea de terminat o scrisoare. Jamie î[i mai puse un pahar dewhisky, apoi reveni la mas` [i se a[ez` în fa]a lui Wendy.

– Am impresia c` totul e nou pentru tine, c` nu e[ti obi[nuit`cu genul acesta de via]`.

– Ai dreptate. Am avut o via]` foarte lini[tit` al`turi de m`tu[amea [i am lucrat într-o bibliotec`.

– {tiu locul acesta de când eram mic, dar m-am întrebat adeseacum ar fi s` vii aici pentru prima oar`, mai ales în timpul uneifurtuni. Cred c` e un adev`rat [oc! Nimeni nu poate s` spun` càcest castel este un loc atr`g`tor, indiferent de anotimp.

– Înùntru nu e atât de rù, zâmbi ea. – Bun r`spuns! A[adar, tu [i Darnley v-a]i cunoscut în

misteriosul Maroc [i a]i avut parte de o dragoste la prima vedere.Pare o scen` desprins` dintr-un film.

Wendy se întreb` dac` prietenul so]ului ei era sarcastic, daralung` repede acest gând.

28 VIVIAN STUART

– Vestea c`s`toriei lui ne-a luat pe to]i prin surprindere. Nune-am gândit niciodat` c` Darnley se va \nsura.

– De ce nu? A[a procedeaz` to]i oamenii, iar el este destul dematur, r`spunse ea rece, s`tul` de tonul superior al b`rbatului.

– Da, da, ai dreptate. Dar...Se opri [i-i arunc` o privire scurt` lui Wendy. – M` întreb cât de multe ]i-a spus Darnley, cât de multe [tii

despre el. Ea decise s`-[i p`streze calmul. – Cât de multe [tie o so]ie despre so]ul ei? Sau invers!– Bun` precizare! Totu[i, trebuie s` spun c` nu m-am gândit

niciodat` c` Darnley se va c`s`tori. Niciodat`!– Crezi c` e un tip ciudat? \ntreb` ea, zâmbind nevinovat.Jamie izbucni în râs. – Foarte bun`! Nu, sigur c` nu. {tiu foarte clar c` nu e ciudat!Wendy se întreb` cum de [tia „foarte clar”, dar nu-l întrerupse. – M` bucur pentru c`s`toria lui, s` nu m` în]elegi gre[it. Chiar

m` bucur!– N-am crezut c` te va interesa atât de mult. – Dar nu m` intereseaz`. Jamie renun]` la atitudinea lui superioas` [i ironic`. – Îl cunosc pe Darnley de când era un ]ânc. Ne-am jucat

împreun` o vreme, dar eu sunt cu patru ani mai mare, a[a c` a venito perioad` în care am crezut c` e mult prea mic pentru mine, unadolescent. Mai târziu, dup` ce amândoi am terminat facultatea, amredevenit prieteni. M` bucur c` s-a a[ezat la casa lui. În ce camer`v-a instalat m`tu[a Lida?

Schimbarea atât de brusc` a subiectului de discu]ie o uimi. – În dormitorul principal, murmur` ea. – Serios? I-auzi! {i-]i place?Ce vrea omul `sta? se întreb` Wendy. Ce-i pas` lui în care

camer` dormim? Doar nu se a[tepta s` st`m în dormitorul deoaspe]i!


– Da, e foarte bine, zise ea, încordat`. – N-am crezut c` o s` foloseasc` vreodat` camera aceea. – De ce nu?– Am f`cut ni[te leg`turi... {tii, desigur, c` el este fiul cel mic al

familiei. – Cum s` fie fiul cel mic, de vreme ce a mo[tenit titlul?– Nu ]i-a spus? Tat`l lui a fost al doilea baron, iar Darnley este

al patrulea. Doar n-o s`-mi spui c` n-ai [tiut asta!– Am avut lucruri mai importante de discutat, replic` ea. Ce vrei

s` spui, mai exact?– C` Darnley a avut un frate, pe Huntly. – Huntly?– Chiar dac` e greu de crezut, acesta e numele lui. Familia

Blood a ales întotdeauna nume excentrice pentru fii s`i. – Ce s-a întâmplat cu Huntly?– A murit acum un an [i jum`tate. – N-am [tiut. Darnley nu mi-a spus, [opti ea. – Au fost foarte apropia]i în tinere]e, continu` Jamie. Huntly era

numai cu un an mai mare. Cred c` Darnley o s`-]i povesteasc`despre asta. Acum nu mai este atât de important.

– A[a e, fu ea de acord. De vreme ce a murit acum un an [ijum`tate... Ce s-a întâmplat? A fost bolnav?

– A disp`rut. – Disp`rut? Cum s-a întâmplat?– Darnley [tie mai multe decât noi. S-a petrecut chiar acolo,

spuse el, ar`tând spre fereastr`. – Ce vrei s` spui? Unde „acolo”?– M` tem c` sunt cam melodramatic. Se spune c` a plecat pe

mare [i nu s-a mai întors. – A fost prins într-o furtun`?– Nu chiar. N-a fost nici o furtun`. De aceea am spus c` a

disp`rut, [i nu c` s-a înecat. Nimeni nu a v`zut nimic [i nu i-au g`sittrupul, ci numai barca goal`.

30 VIVIAN STUART

– Groaznic! Cine a g`sit barca?– Darnley, dar ar fi mai bine s`-]i spun` chiar el am`nuntele.

{tii, eu nu m` pricep la asta [i s-ar putea s` nu-]i povestesc corect. Ea nu spuse nimic câteva clipe. – Am ceva de f`cut, spuse ea brusc. Te rog s` m` scuzi!– Nu-i spune nimic lui Darnley, o sf`tui el. Las`-l pe el s`-]i

povesteasc`, atunci când crede c` este preg`tit. Chiar m` mir`faptul c` nu ]i-a spus pân` acum.

– Poate c` este înc` afectat de pierderea suferit`. – Poate, spuse Jamie, f`r` s` fie prea convins. Poate c` acesta e

motivul. Oricum, o s`-]i povesteasc` la un moment dat. O s`-]ispun` toate lucrurile pe care nu va dori s` le auzi de la altcineva.

– Ce lucruri?– Nimic special. Voiam s` spun c` nu vorbe[te niciodat` despre

Huntly. – Înseamn` c` a suferit mult din pricina mor]ii lui. – F`r` îndoial`. O s`-mi mai pun ceva de b`ut.Se ridic` de la mas`. – Pot s` beau whisky toat` ziua, atunci când am chef. Dar când

lucrez, nu m` ating de el. Nu pot s` beau atunci când pictez, chiardac` se spun multe pove[ti despre arti[tii care beau. A[a c` acum,când sunt în vacan]`, încerc s` recuperez timpul pierdut.

– Cred c` o s` ne mai vedem, spuse Wendy.Ie[i din salon [i urc` încet sc`rile c`tre dormitor. Ve[tile despre fratele lui Darnley fuseser` un adev`rat [oc. De

ce nu i-a spus nimic? Chiar dac` r`nile lui nu erau închise, ar fiputut s`-i dea de în]eles c` avea un frate.

Intr` în dormitor [i se a[ez` pe marginea patului. Î[i amintidiscu]ia cifrat` dintre so]ul ei [i Dirk. Oare secretul pe care nutrebuia s`-l dezv`luie Dirk se referea la Huntly? Dar nu avea sens,pentru c` moartea fratelui s`u nu putea fi ascuns` la nesfâr[it. Ar fitrebuit s`-i spun` chiar din prima zi în care se cunoscuser`! Îlauzise pe Dirk vorbind despre lipsa de dovezi [i despre faptul c`


aflase multe în cei trei ani pe care-i petrecuse la castel. La ce sereferise Dirk? Cu siguran]`, nu la Huntly... Trebuia s` fie altceva.

Se ridic` [i se duse în camera de toalet` a lui Darnley. Sem`nacu a ei, dar mobila nu era la fel de frumoas` [i trebuia redecorat`.Avea de gând s` fac` [i aici câteva modific`ri, pentru c` so]ul eimerita s` aib` tot ce era mai bun. Deschise la întâmplare câtevasertare [i v`zu c` nu existau pungu]e cu lavand`; tapetul era vechi[i decise s` noteze tot ce trebuia schimbat.

Pe un dul`pior v`zu o cutie din lemn de nuc, frumos sculptat`.O deschise [i g`si diverse obiecte, în trei compartimente: un dopde [ampanie, ni[te chei vechi, un buton de man[et` rupt, nasturi [iace cu g`m`lie, agrafe [i foarfece, monede str`ine.

În capacul cutiei era îngr`m`dit un mic portofel. Îl scoase [i g`sicâteva fotografii. Crezu c` erau poze cu Darnley, dar v`zu c` seîn[elase. Erau peste zece fotografii, toate ale unei femei frumoase,brunete, cu ochii negri [i o gur` frumos conturat`. P`rea o vedet`de film! \[i spuse Wendy. Oare cine era? O veche iubit`? Dac` da, dece nu se c`s`torise cu ea?

Tot în portofel, împ`turit` cu grij`, g`si o panglic` ro[ie deprins p`rul, exact a[a cum purta tân`ra din fotografie.

Ru[inat` c` umbla prin lucrurile altei persoane, Wendy pusetotul la loc [i închise cu grij` cutia de lemn. Trecutul îi apar]ineanumai lui Darnley [i nu era treaba ei. Dar fata era atât defrumoas`...

Wendy avea impresia c` nu se putea compara cu ea.

32 VIVIAN STUART

Capitolul 3

Decise s` nu-i spun` nimic lui Darnley despre fotografiile g`site.Mai târziu, când urc` în camer` s` se schimbe, Wendy intr` încamera lui de toalet` ca s` discute cu el.

– M-am uitat pe aici în timp ce scriai scrisoarea. Trebuieredecorat` în culori deschise [i câteva piese de mobilier trebuieschimbate. Ce p`rere ai?

– {tii bine c` ai mân` liber`, spuse el, pu]in nelini[tit. F` cumî]i place, Wendy.

– Dar e camera ta, iubitule. Trebuie s`-]i cer p`rerea \nainte dea lua o decizie. Ce cutie de lemn frumoas`! Mi-ar pl`cea s` am unaa[a. De unde o ai?

– Vechitura asta? \ntreb` el, uitându-se c`tre cutiu]a sculptat`. Oam de ani de zile. Tata mi-a dat-o, când eram la [coal`. E din India,din câte ]in minte. Din Kashmir... Dac` o vrei, o golesc [i ]i-o dau.

– O, nu! Nu se poate, dac` e un dar de la tat`l t`u. Poate o s`g`sesc una asem`n`toare într-un magazin.

Darnley îi zâmbi [i continu` s`-[i fac` nodul la cravat`. A doua zi, în timp ce luau prânzul în Dundee, Wendy îi d`du

ocazia s`-i vorbeasc` despre fratele lui:

– Dormitorul în care st`m noi a mai fost folosit dup` moarteap`rin]ilor t`i, iubitule?

– Poftim? Nu, nu cred. Nu era folosit ca dormitor de oaspe]i. Din nou, Darnley evitase foarte inteligent s`-i r`spund`. Poate

c` acolo nu dormiser` oaspe]i, dar ea nu-l întrebase acest lucru. Eraun [iretlic foarte vechi – nu r`spundeai exact la întrebarea pus` [i,cu pu]in noroc, nu se insista asupra întreb`rii ini]iale.

Apoi Wendy avu un moment de inspira]ie. – Numele t`u apare în Who’s who?– Dar [tiu c` sari de la un subiect la altul! râse el. Sigur c` nu.

Nu sunt destul de important.– Cum s` nu ? Doar e[ti baron!– Asta nu înseamn` c` intri în Who’s who. În acea lucrare e[ti

inclus dup` biografia personal`, nu dup` genealogie. Numele meuapare, totu[i, în dic]ionarul Peerage, care con]ine numele tuturorpersoanelor care au titlu nobiliar.

– Sigur c` da! {i numele meu o s` fie trecut acolo, nu-i a[a?– Când vor scoate urm`toarea edi]ie, \mi vor trimite o scrisoare

prin care îmi vor anun]a acest lucru [i este de datoria mea s` letransmit dac` m-am c`s`torit, dac` am copii sau orice altemodific`ri care au intervenit de la edi]ia precedent`.

– Ai acas` un dic]ionar Peerage? Al lui Debrett sau al lui Burke?– Amândou`.– {i apari în amândou`?– Da, aprob` el, circumspect. Ce e cu interogatoriul acesta?– Nimic, r`spunse Wendy iute. Dar vreau s` v`d cu ochii mei,

când ajungem acas`. Cred c` e grozav s` ai un so] al c`rui numeapare într-o lucrare de referin]`. Imagineaz`-]i ce ar spune fostelemele colege de la bibliotec` dac` ar [ti!

– Nu pot s`-mi imaginez! se amuz` el. Când li se aduse cafeaua, Darnley reveni la subiectul deschis de

Wendy.

34 VIVIAN STUART

– {tii, în leg`tur` cu dic]ionarul, începu el, u[or stânjenit. – Da, dragule?– E ceva ce nu ]i-am spus. Eu sunt al patrulea baron. – Parc` ai spus c` bunicul tù a fost primul, iar tat`l tù al

doilea. Sau tat`l tù a avut un frate mai mare? – Nu, tata a fost al doilea. – {i atunci, cum e[ti al patrulea?– Am avut un frate mai mare.– Nu mi-ai spus niciodat`. – {tiu [i îmi pare rù. Ar fi trebuit s-o fac. Privi, prin fereastra restaurantului, la ploaia care continua s`

cad` afar`. – Fratele meu a murit. S-a înecat pe mare... Vorbesc foarte rar despre el. – Îmi pare rù. Era]i apropia]i?El f`cu o scurt` pauz`.– L-am urât din toat` inima, spuse el încet, dar foarte r`spicat. – Poftim?Wendy f`cu ochii mari, nevenindu-i s` cread`. – }i-ai urât fratele? – De ce nu? De aceea nu vreau s` vorbesc despre el. Când

moare o persoan` pe care o ur`[ti, ai un sentiment ciudat devinov`]ie, ca [i cum ura ta ar fi cauzat moartea. E foarte greu deexplicat, dar nu-mi place s` m` gândesc [i nici s` vorbesc despre el.

– Mai ai [i al]i fra]i?Întinse mâna [i o puse peste a lui. – Întotdeauna am crezut c` ai fost singur la p`rin]i. – Nu, am fost doi fra]i. – De ce l-ai urât, dragul meu?– Nu [tiu sigur. Poate pentru c` eram mai mic, eram al doilea

fiu... El avea totul – castelul, banii, titlul. Era foarte chipe[ [i foartenorocos [i era capul familiei. Oamenii îl pl`ceau. Mi-a dat o slujb`la fabric` [i mi-a permis s` locuiesc la castel. M` f`cea s` m` simt...nesemnificativ.


– Dac` a[a st`teau lucrurile, de ce ai mai r`mas aici?– E greu de spus. Îi evit` privirea, iar Wendy [tiu c`-i ascundea ceva.– Nu l-am urât dintotdeauna, s` [tii. Adev`rul este c`, atunci

când eram mai tân`r, l-am venerat. Totul e foarte complicat [iprefer s` nu vorbesc despre asta. }i-am spus despre el pentru c`,dac` ai fi c`utat în dic]ionar, ai fi descoperit c` sunt succesorul luiHuntly [i nu al tat`lui meu. A[ fi vrut s`-]i spun alt`dat`, când erampreg`tit... Dar [tiam c` po]i s` afli din carte [i am vrut ca eu s` fiucel care-]i spune.

– Acesta este motivul pentru care n-ai folosit dormitorulprincipal?

– Cred c` da. N-am vrut s` dorm în patul lui Huntly. – Vrei s` ne mut`m, s` alegem alt` camer`? Sunt destule în

castel.– Nu, acum e în ordine. Nu mai conteaz`. În plus, o s-o

redecorezi [i o s-o remobilezi, iar camerele de toalet` sunt foarteutile. O s` r`mânem acolo.

– Fratele t`u a [tiut ce sim]eai pentru el?– Nu. Huntly n-ar fi conceput c` exist` cineva care nu-l admir`.

N-am \ntâlnit pe nimeni atât de popular în via]a mea, [uier`Darnley.

Îi ceru nota de plat` chelnerului. – N-ar fi conceput! repet` el. Era prietenul tuturor, sigur pe

sine, amuzant. – Cum a murit? Te deranjeaz` c` te întreb?– Oricum ai fi auzit la un moment dat. Am ie[it pe mare

împreun`, cam acum un an [i jum`tate. Mai exact, în septembrie. F`cu o scurt` pauz` [i-[i adun` gândurile. – {i mie, [i lui ne pl`cea s` mergem pe mare cu barca [i chiar

f`ceam parte dintr-un club de naviga]ie. Am ie[it pe mareîmpreun`, dar ne-am desp`r]it. Eu m-am dus spre golf, iar el spre

36 VIVIAN STUART

mare. Mai târziu, m-am dus dup` el [i am g`sit ambarca]iuneagoal`. Nu era nicìeri! Curentul l-a împins [i cred c` ar fi putut s`fie v`zut de la castel. A disp`rut, iar trupul n-a fost g`sit niciodat`.Nimeni nu [tie cu siguran]` ce s-a întâmplat. E un mister!

– {tia s` înoate?– Era un înot`tor foarte, foarte bun. Dac` ar fi c`zut în ap`, ar fi

înotat spre mal, dar nu s-a întâmplat acest lucru. P`rerea mea estec` [i-a pierdut cuno[tiin]a, a c`zut în ap` [i s-a \necat. Probabil c`trupul lui a fost dus de curen]i.

– Groaznic! {i cum s-ar fi putut lovi? – Cred c` s-a lovit la cap, dar e foarte ciudat, pentru c` vremea

era foarte bun`, iar el avea mult` experien]`. Amândoi eram buni,dar, ca întotdeauna, el era mai bun decât mine. Nu gre[eaniciodat`.

– {i totu[i a gre[it, nu crezi?– A[a este. Nimeni nu a v`zut nimic, dar asta e explicabil. Era la

mare distan]` de ]`rm [i nimeni nu putea s` vad` ce se întâmpla pebarc`. Concluzia este c` am plecat amândoi [i m-am întors numaieu. M` simt îngrozitor, pentru c` eu am mo[tenit titul, castelul [ifabrica. Pur [i simplu, am luat locul unui b`rbat care a murit!

– Dragul meu, a[a se transmit toate titlurile nobiliare. Sun`îngrozitor!

– Pentru c` a[a m` simt eu. Pe drumul de întoarcere c`tre cas`, Wendy îi spuse:– Sper c` nu te-am sup`rat prea tare pentru c` te-am f`cut s`

vorbe[ti despre fratele tù. – Trebuia s` vin` ziua aceea [i cred c` mi-a f`cut bine s` vorbesc

despre fratele meu. Nu m` mai simt atât de rù. Vezi, prezen]a taîmi face bine!

Îi zâmbi, apoi continu`:– Dac` o s` cau]i numele noastre în c`r]ile alea, o s` mai

descoperi ceva. Huntly era c`s`torit.


– C`s`torit? repet` ea, proste[te. – Da. {tiu c` sunt foarte multe lucruri noi pentru tine, dar

trebuie s` ]i le spun. A fost c`s`torit cinci ani înainte s` moar`. So]ialui locuia la castel, fire[te. O chema Lorna.

– {i unde e acum? Ce s-a întâmplat cu ea?– Locuie[te în Perth, r`spunse el. Wendy avu impresia c` îi era ru[ine, dar nu putea s` explice motivul. – Te-ai mai întâlnit cu ea?– Nu! ridic` el tonul. Niciodat`! – Nu e ciudat? Cred c` ai cunoscut-o foarte bine, având în

vedere c` a]i locuit împreun` cinci ani. De ce nu v` mai vede]i? – Lorna a preferat s` rup` leg`turile cu noi. În mintea ei ap`ru o idee. – Cum se recomand`? \ntreb` ea, brusc. – Lady Blood, evident. – Dumnezeule, asta înseamn` c` suntem dou`! E legal s` se

numeasc` a[a, atâta timp cât eu sunt lady Blood?– Perfect legal. Este v`duva lui [i nu este obligat` s` revin` la

numele ei de fat`. – Care era numele? – Moncreiffe. Lorna Moncreiffe din Kilspindie, o localitate din

apropiere. – Darnley, ce s-a întâmplat? E ceva în neregul`?– Sigur c` nu. Ce s` fie?– Nu [tiu, dar comportamentul t`u e ciudat. – Nu-mi place s` vorbesc despre Huntly. – Credeam c` vorbim despre Lorna. Era dr`gu]`?– De ce m` întrebi?– Din curiozitate. Sunt femeie, n-ai observat?– Sigur c` am observat, zâmbi el. Da, cred c` poate fi

considerat` dr`gu]`. Poate chiar frumoas`. Acum, hai s` schimb`msubiectul, bine?

38 VIVIAN STUART

– Dac` vrei tu... Huntly e un nume neobi[nuit. – Nu-i adev`rat. E un nume obi[nuit în familia noastr`. Acas`

avem un arbore genealogic foarte am`nun]it [i, dac`-l analizezi, os` vezi c` era foarte folosit în vremurile de demult.

– Credeam c` are leg`tur` cu familia Gordon. – Marchizul de Huntly este un Gordon, chiar este [eful clanului,

dar n-are nici o leg`tur` cu noi. Nu au exclusivitate asupra numelui.Exist` [i un castel Huntly foarte aproape de Dundee [i trebuie s`nu ui]i c` suntem \nrudi]i cu aproape toate familiile din aceast`parte a Sco]iei.

Era rândul lui Wendy s` p`streze t`cerea. Avea senza]ia c`, de[ivorbise deschis despre Huntly [i Lorna, existau lucruri pe care nuvoia s` i le spun`. Era convins` c` nu aflase \ntreaga poveste, a[a c`risc` o ultim` întrebare.

– În acea zi a]i ie[it numai voi doi pe mare? Nu mai era nimenidin familie?

– Noi eram familia. {tiu ce vrei s` spui. Uneori, Lorna \lînso]ea, dar nu [i în acea zi. Jamie iese uneori cu barca cu motor,nu cu ambarca]iuni cu pânze, iar Dirk era \n Africa. De ce m-ai\ntrebat?

– Nu [tiu. N-o s` te mai întreb nimic. Hai s` uit`m trecutul!Poate c` Darnley îi împrumutase cutia de lemn lui Huntly [i nu-i

controlase con]inutul dup` ce o primise înapoi, î[i spuse ea. – Da, ar fi mai bine, aprob` Darnley, recunosc`tor pentru

sugestia so]iei sale. Duminic`, dup` masa de prânz, Wendy urc` în dormitorul

m`tu[ii Lida. Aceasta st`tea la masa de scris [i se încrunt` când v`zucine o deranjeaz`.

– Ce vrei? \ntreb` ea pe un ton t`ios. – Voiam s` v` întreb ceva. Nu dureaz` mult! De ce nu avem un

congelator în cas`? Am observat c` nu avem decât un frigider [i niciacela nu e foarte mare.


– Întreaga cas` e un congelator în timpul iernii. Ne-amdescurcat întotdeauna f`r` probleme. Doamna Buddo merge lacump`r`turi de trei sau patru ori pe s`pt`mân`.

– Dar n-ar fi mai bine s` avem un congelator? În felul acesta, amputea cump`ra cantit`]i mai mari, ar fi mai ieftin [i nici n-ar trebuis` mergem la cump`r`turi atât de des. Cred c` toat` lumea areacum în cas` un congelator.

– Nu avem probleme cu banii, iar mie nu mi-au pl`cut niciodatàlimentele congelate. Cât despre ce are „toat` lumea”, nu mìntereseaz`!

Se purta ca [i când propunerea lui Wendy era indecent`, dartân`ra prefer` s` zâmbeasc`. M`tu[a era consecvent` \n atitudineaei rùt`cioas`.

– Atunci, dac` nu exist` nici un motiv special, de ce s` nucump`r`m un congelator?

– Tu trebuie s` iei decizia asta. Acum tu e[ti responsabil` degospod`rie, iar eu [i doamna Buddo trebuie s` accept`m. Totu[i,insist asupra faptului c` eu vreau s` m`nânc alimentele proaspete,nu congelate.

– O s` vedem ce putem face, replic` Wendy. Discu]ia era nepl`cut`, dar [tia c` trebuia s` discute cu m`tu[a

Lida înainte s`-i spun` lui Darnley. Nu era cel mai pl`cut mod de aconduce o gospod`rie, dar spera ca, în timp, Lida s`-[i schimbeatitudinea.

Înainte s` ias` din camer`, observ` pe masa de scris o fotografieîntr-o ram` de argint.

– Cine e tân`ra aceasta? \ntreb` ea.– Este Lorna. Presupun c` Darnley ]i-a povestit despre ea – a

fost so]ia fratelui sù. A fost lady Blood, înaintea ta. – Da. Era tân`ra din fotografiile g`site în cutia de lemn din camera de

toalet`.

40 VIVIAN STUART

Wendy se uit` în jurul ei [i v`zu mai multe fotografii cu Lorna,unele al`turi de un b`rbat brunet, chipe[, despre care presupuse c`era Huntly.

– Era foarte frumoas`, nu-i a[a?– Mi-e foarte dor de Lorna, spuse m`tu[a Lida cu aceea[i voce

dur`, f`r` nici o urm` de emo]ie. Sigur, când era aici, eu m`ocupam de gospod`rie. Am f`cut asta foarte mul]i ani. Pe Lornan-o interesau probleme legate de frigidere sau congelatoare.

– Frumos din partea ei!– Lorna era o Moncreiffe. Familiile noastre se cunosc de ani

buni, chiar de genera]ii! Nu e prima oar` când cineva din familiaMoncreiffe se c`s`tore[te cu un Blood. Leg`turile dintre cele dou`familii sunt foarte puternice.

– E ciudat c` n-a r`mas aici. – A avut motivele ei. – {i nu vine în vizit`?– Nu, acum nu mai vine. {i-a f`cut o via]` nou` în Perth. – Darnley mi-a spus c` s-a mutat acolo. – Toat` lumea o iubea. Când Lorna era aici, lucrurile erau foarte

diferite. – În ce fel?– Mi-e team` c` n-ai putea s` în]elegi. Wendy trase adânc aer în piept, s`tul` de comportamentul femeii. – Ce vre]i s` spune]i?– Nimic special. Insolen]a m`tu[ii o scoase din s`rite. – B`nuiesc c` sunte]i de p`rere c` nu m` compar cu Lorna. – Eu n-am spus a[a ceva, dar dac` ai adus vorba... Trebuie s`

spun c` este foarte bine educat`. To]i cei din familia Moncreiffesunt! Tat`l ei este judec`tor, o figur` foarte important` în Sco]ia.Sunt foarte cunoscu]i! Nu vreau s` fiu dur`, dar tu ai întrebat...

– Am întrebat, nu-i a[a?Ochii ei str`luceau.


– Dac` vrei s` m` scuzi...– Cu pl`cere, r`spunse Wendy, încercând s`-[i p`streze calmul. Ie[i din camer` spumegând de furie, chiar dac` nu ar`ta acest

lucru. Îi permisese Lidei s-o jigneasc` [i s-o pun` la punct cuduritate. Într-un fel, avea dreptate – venea dintr-o familie simpl`,f`r` preten]ii. Ea [i m`tu[a Heather nu cuno[teau persoaneimportante [i nici nu-[i doreau asta.

Dumnezeule! \[i spuse ea în gând. M` lupt cu o femeie pe careabia am întâlnit-o [i care nu m` intereseaz`. E stupid!

Îl g`si pe Darnley în dormitor. – Dragul meu, am vorbit cu m`tu[a ta...– Da? zâmbi el, privind-o cu simpatie. – Am vorbit despre un congelator. Pot s` cump`r unul?– Sigur c` da. Dac` tu crezi c` avem nevoie, du-te [i cump`r`. – Este destul de scump. – Nu suntem s`raci. – Ai spus c` nu suntem boga]i, îi aminti ea. – La naiba! Putem s` ne permitem tot ce ne trebuie ca s` avem

o via]` bun`. Te-ai consultat cu m`tu[a, mi-ai cerut permisiunea,acum du-te [i ia tot ce crezi c` ne trebuie [i spune-le s`-mi trimit`nota de plat`. Dar de ce ai mai vorbit cu m`tu[a Lida? Credeam c`tu te ocupi acum de gospod`rie.

– A[a e, dar mi s-a p`rut c` e politicos s` vorbesc cu ea. Gre[eala mea!– Ce s-a mai întâmplat? E în continuare scorpie cu tine?– Foarte! M` prive[te ca pe o înlocuitoare de mâna a doua

pentru minunata Lorna, iubit` [i respectat` de to]i. Ridic` din umeri. – I-a f`cut mare pl`cere s`-mi spun` c` scumpa Lorna nu-[i

b`tea capul cu frigidere [i congelatoare. – A[a e, spuse el, cu blânde]e. Lorna nu era genul de femeie

interesat` de gospod`rie. Pentru asta erau servitori, m`tu[a Lida [i,desigur, Huntly, care avea mai mul]i bani decât mine. Uit` deLorna, draga mea! Nu mai locuie[te aici.

42 VIVIAN STUART

– De ce nu-i spui asta m`tu[ii Lida? Ea are nevoie s` i se reaminteasc`!– Chiar te-a sup`rat, nu-i a[a?O lu` în bra]e [i o s`rut` foarte tandru. – Draga mea, te iubesc. Asta e tot ce conteaz`. Dac` Lida

exagereaz`, jur c` am s-o dau afar`. Tu e[ti st`pân` aici, în]elegi?St`pâna casei!

Î[i punct` fiecare afirma]ie cu s`rut`ri u[oare, iar Wendy se lipide el.

– Scorpie b`trân`! spuse el, f`r` patim`. A ]inut foarte mult laLorna, dar trebuie s` se controleze. O s` vorbesc cu ea.

– Nu, te rog. Nu înr`ut`]i situa]ia! Pot s` m` descurc, atâtavreme cât [tiu c` pot s` m` bazez pe tine.

– Întotdeauna! Totul o s` fie bine. Sunt foarte mândru de tine,draga mea Wendy.

– Serios? \ntreb` ea, emo]ionat`. Chiar e[ti mândru?– Absolut! Fratele meu era un playboy. Eu conduc fabrica mai

bine decât el [i am \n]eles c` ani în [ir m-am sim]it inferior f`r`motiv. So]ia lui era frumoas`, dar superficial`. M`tu[a mea a fost deacord cu mariajul lor pentru c` Lorna era o Moncreiffe, pentru c`nu-i lua locul Lidei la conducerea casei [i pentru c` d`dea petrecerigrandioase. Lucruri goale de con]inut, f`r` importan]`... Tu nu tecompari cu ea!

– Dragul meu! Ce m-a[ face f`r` tine?– Ai recomanda ultimele romane din bibliotec` oamenilor din

Melrose. S` nu ui]i niciodat` c` nimeni din casa asta nu arepreg`tirea necesar` pentru a[a ceva!

În bra]ele lui, Wendy se sim]ea în siguran]` [i încrez`toare înpropriile puteri [i voia ca lucrurile s` r`mân` a[a.


Capitolul 4

Duminic` sear`, dup` ceai, Wendy [i Darnley erau în hol [iauzir` o ma[in` oprind în fa]a casei. El deschise u[a, iar Wendytrase cu ochiul [i v`zu o ma[in` alb`, model sport.

– Ia uite cine a venit! exclam` Darnley, încântat. – Cine este? \ntreb` so]ia lui. – Georgie. M` întreb când s-a întors din Elve]ia. Probabil c` ieri... – O s` stea aici?– A[a face, de obicei.– Pentru cât timp?– Habar n-am, draga mea. Nimeni nu [tie sigur, când este vorba

de Georgie. Femeia care coborî din ma[in` avea p`r ro[cat, era îmbr`cat` cu

haine scumpe [i elegante [i era extrem de atr`g`toare. Urc` în fug`sc`rile c`tre Darnley , care-[i deschise bra]ele în întâmpinarea ei.

– Bun venit acas`, îi spuse el, s`rutând-o cu entuziasm. Cândte-ai întors?

– Ieri, r`spunse ea. Am sperat s` v` iau prin surprindere. Dragulmeu, Saint Moritz este incredibil de plictisitor, iar hotelul Palace nu

mai este ce era odat`. Oameni îngrozitori sunt caza]i acolo! Nu [tiuunde o s` m` duc la schi iarna viitoare...Poate o s` \ncerc înAmerica. Am auzit c` americanii sunt uimitori!

El începu s` râd`. – Pe cine crezi c` p`c`le[ti? {tiu foarte bine cât de mult î]i place

hotelul Palace. Hai, intr`. – Sincer, dragule, acum permit absolut tuturor s` stea acolo.

Incredibil!O studie pe Wendy din cap pân`-n picioare, iar aceasta tu[i

u[or. – Wendy, draga mea, ea este Georgie, sora lui Jamie. Georgie,

ea este so]ia mea, Wendy. – Am auzit de tine. Mare surpriz`! La început, nu mi-a venit s`

cred. Cum ai reu[it?– Întreab`-l pe Darnley, veni r`spunsul lui Wendy. – N-are nici un rost s`-l întreb. Pur [i simplu, nu mi-a venit s`

cred. Oare ce voia s` spun`? se întreb` Wendy. Georgie îl lu` de bra] pe Darnley [i se lipi de el, îndreptându-se

c`tre salon. – Bun`, o salut` Dirk, ridicându-se. Ce surpriz`! Ea se dep`rt` de Darnley, îi s`rut` pe Dirk [i pe m`tu[a Lida,

apoi se a[ez` întinzându-[i picioarele lungi. Wendy o privi cuaten]ie. Georgie avea treizeci [i doi de ani, dar p`rea mult maitân`r` pentru c`-[i petrecea mult timp în aer liber. Avea un chipfrumos [i [tia acest lucru.

– Ai cunoscut-o pe Wendy? \ntreb` Dirk. – Da, da. – Presupun c` e[ti la fel de uimit` ca noi to]i, râse el.– F`r` cuvinte, dragul meu. F`r` cuvinte!– A[ vrea s` termina]i, se plânse Darnley. Cine v` aude, ar putea

crede c` sunt o partid` foarte proast`.


– Te rog... {tii foarte bine despre ce vorbim! spuse Georgie, cudulcea]` în glas.

Wendy v`zu c` so]ul ei se încrunt`. Alte secrete? Într-o bun` zi,va deveni cu adev`rat un menbru al familiei [i va fi capabil` s`în]eleag` toate nuan]ele discu]iilor.

– Despre ce vorbim? \l întreb` ea pe Darnley, refuzând s` fieexclus` din conversa]ie.

– Râd de mine, atâta tot. Tot timpul am spus c` n-o s` m` însor. Georgie pufni scurt, iar Wendy decise c` n-o pl`cea pe tân`ra

care ap`ruse pe nea[teptate. Lista devenea din ce în ce mailung`...

În acea clip`, intr` \n camer` Jamie. – Bun`, surioar`. A[adar, te-ai întors!– Ce frate încânt`tor am!B`tu cu palma pe canapea. – Vino s` stai lâng` mine, Darnley. Wendy privi uimit` cum acesta se duce [i se a[az` foarte

aproape de Georgie. Tân`ra se lipi de el [i-l lu` de mân`, f`r` caDarnley s` se opun`. Jamie schimb` o privire amuzat` cu Wendy.

– Wendy, draga mea, n-ai vrea s`-mi poveste[ti despremodific`rile pe care vrei s` le faci în cas`, cât timp î[i povestesc eiultimele nout`]i?

Wendy accept` cu bucurie sprijinul lui [i se a[ezar` împreun` lafereastr`.

– S` nu te superi pe sora mea, \i [opti Jamie. E ca o pisic`!– Serios?– Privilegiul fratelui – o cunosc foarte bine. Adev`rul este c` l-a

pl`cut întotdeauna pe Darnley, iar venirea ta i-a distrus speran]ele.Nu [tie s` piard` [i cred c` a avut un adev`rat [oc când a aflatdespre c`s`toria voastr`.

Dar Georgie abia venise, î[i spuse Wendy, [i [tia f`r` s`-i spun`nimeni din cas`.

46 VIVIAN STUART

– Cum a aflat?– Mi-a telefonat acum o or` [i jum`tate [i i-am spus eu. – A[adar, [tiai c` va veni?– Da, îns` m-a rugat s` nu spun nimic. Îi plac intr`rile dramatice!

E o fat` bun` [i o s` vezi acest lucru când o s-o cuno[ti mai bine. – A[a a spus [i Darnley. – Serios? Normal, de vreme ce suntem prieteni vechi. B`nuiesc

c` te sim]i înc` foarte ciudat, c` nu e[ti în largul tù. Am \n]eles dela Lida c` [tii despre Huntly [i Lorna.

– {tiu de existen]a lor. Am v`zut câteva fotografii ale Lornei [iam fost impresionat`.

– Era foarte frumoas` [i era un om minunat. Poate chiar prea...– Cum adic`?– Îmi pare rù, am prostul obicei de a gândi cu voce tare. Nu

trebuie s` ne iei în seam`, pentru c` nu suntem o adun`tur` foartepl`cut`.

– E[ti cinic?– Doar sincer, dar sinceritatea doare adesea. – Sper c` nu te referi [i la Darnley când spui asta. – Mai ales la Darnley. Consider` c` te-am avertizat. Wendy sim]i cum o cuprinde furia. – Explic`-te! – Nu pot. A fost o simpl` remarc`...– Nu te cred! Acum e[ti foarte antipatic!Vorbeau în [oapt`, pentru ca celelalte persoane din salon s`

nu-i aud`. – Asta este pedeapsa pentru c` am încercat s` fac ceva bun. Nici

n-ar trebui s` mai încerc. Crezi ce vrei, dar, dac` a[ fi în locul tù,n-a[ crede nimic. Absolut nimic! E nevoie de timp, de foarte multtimp ca s` ajungi s` ne cuno[ti.

– N-o s`-i povestesc lui Darnley aceast` conversa]ie, dar te rogs` nu mai spui a[a ceva.


– Bine, bine. Dar dac` ai avea pu]in` minte, ai pleca acas`. Era pu]in bùt, a[a c` Wendy puse cuvintele lui pe seama

paharelor în plus pe care le bùse. – Mult` lume poate s` plece de aici, dar Darnley [i cu mine nu

ne num`r`m printre ei. M-am f`cut în]eleas`? {i \nc` ceva – acumeu sunt st`pâna casei [i am întregul sprijin al so]ului meu.

– Bravo, bravo! murmur` el, sarcastic. Cred c` ar fi bine s` plecpân` nu sco]i artileria grea.

Se ridicar` [i se al`turar` celorla]i. Wendy încerc` s` nu ia \nseam` zâmbetul lui batjocoritor.

Georgie nu p`rea deranjat` de faptul c` Darnley era acum unb`rbat însurat. Un strìn care ar fi privit scena ar fi jurat c` Georgieera proasp`ta so]ie, iar Wendy era un musafir.

Wendy afl` c` tân`ra ducea o via]` de lux – schia în fiecare iarn`în Elve]ia; la începutul verii mergea pe Rivier`, unde f`cea schinautic [i juca tenis, iar spre sfâr[itul verii se ducea \n Anglia, la ni[teprieteni cu care mergea pe mare. Înainte de Cr`ciun, pleca din nouîn strìn`tate, în cùtarea soarelui [i a c`ldurii.

O via]` lipsit` de griji, dar plin` de distrac]ii [i sport. Wendy numai întâlnise o asemenea persoan` [i era fascinat`. Dac` eraadev`rat ce-i spusese Jamie, cum de nu reu[ise s` pun` mâna peDarnley? Care b`rbat putea s`-i reziste Georgiei More?

În intimitatea dormitorului lor, Wendy decise s` discute cuso]ul ei.

– Nu cred c` ar trebui s-o încurajezi pe Georgia, dragul meu. – Georgie, o corect` el. Cum adic`, o \ncurajez? Darnley st`tea pe scaun [i o privea pe so]ia sa periindu-[i p`rul. – Nu-i mai permite s` fie atât de familiar`. Acum e[ti un b`rbat

c`s`torit. – {tiu asta, râse el. Nu e[ti geloas`, nu-i a[a? În nici un caz pe

Georgie! O [tiu de ani de zile, de când amândoi eram pu[ti...

48 VIVIAN STUART

– În]eleg c` a[a stau lucrurile, dar s-a comportat îngrozitor,având în vedere c` so]ia ta era chiar în aceea[i camer`. Dac` aîncercat s` m` fac` geloas`, s` [tie c` n-a izbutit, dar m` deranjeaz`foarte tare proasta cre[tere.

– Hei, ce cuvinte dure! Georgie e prietena mea, nimic mai mult. – Poate c` pentru tine nu e nimic mai mult, dar fratele ei mi-a

spus c` te place de mult` vreme [i e furioas` pentru c` te-ai însuratcu mine.

– Jamie ar trebui s` înve]e s`-[i ]in` gura! Fir-ar s` fie! N-aiîncredere în mine?

– În tine am, dar în ea nu. E ceva ce m` deranjeaz` la ea. – Îi cam place s` flirteze, dar e o persoan` de treab`. – Îi cam place? repet` Wendy. Am v`zut cum te prive[te, cum î[i

flutur` genele false, cum se sprijin` de tine [i te ia de mân`...– Ai în]eles gre[it.– Eu am în]eles gre[it?! ridic` ea tonul. Chiar dac` fac parte din

\nalta societate, femeile u[oare sunt u[or de recunoscut. – E o prostie ce spui, îi replic` Darnley, pe un ton dur. – Normal, spuse ea, cu ironie. Eu spun prostii! Eu nu pot s` am

dreptate niciodat`! Oare de ce te-ai c`s`torit cu mine?– Wendy...– Cum ai reac]iona dac` m-ai vedea purtându-m` a[a cu un alt

b`rbat? Crezi c` eu n-am sentimente? Crezi c` nu conteaz` ceea ce simt?– Draga mea! spuse el, luând-o \n bra]e. Tu nu e[ti Georgie [i

nu mi-ar pl`cea dac` te-ai purta ca ea. Acesta e unul din miile demotive pentru care m-am c`s`torit cu tine, [i nu cu ea. La care seadaug`, desigur, faptul c` te iubesc. Îmi pare r`u... Mi-e prieten` defoarte mul]i ani.

Wendy se lipi de el, cu ochii în lacrimi. – În]eleg, dar mi-ar pl`cea s-o ]ii la distan]`. Nu cred c` e

amuzant... Darnley, de unde are atâ]ia bani? Dup` via]a pe care oduce, ai zice c` e so]ie de milionar.


– Exact asta a fost. Acum doisprezece ani s-a c`s`torit cu JuliusSalmon, proprietarul concernului „Salmon Soap”. Mariajul n-adurat decât patru ani. A[a a ajuns s` mearg` la hotelul Palace din St.Moritz. Dup` divor], a primit o pensie alimentar` enorm`, având învedere c` el este multi-milionar.

– Norocul ei!– Da, chiar a fost norocoas`. O s` încerc s-o ]in la distan]`, dar

m` îndoiesc c-am s` reu[esc. Când despre ceea ce a spus Jamie...Nu cred nici o clip` c` este interesat` de mine [i am s`-]i spun dece. Dac` se rec`s`tore[te, pierde pensia alimentar`. Dac` s-arm`rita cu mine, ar fi norocoas` dac` ar ajunge la Majorca os`pt`mân` pe an! N-a[ putea s`-i asigur luxul cu care a fostobi[nuit`. Prime[te zece mii de lire pe lun`, doar dac` r`mânenec`s`torit`.

– Poftim?!– M` gândeam eu c` asta te va pune pe gânduri...– Mi-a[ dori s` plece de aici.Nu voia s` spun` cu voce tare, dar credea c` o femeie în situa]ia

lui Georgie, tân`r`, atr`g`toare [i f`r` inten]ia de a se rec`s`tori, nuva ezita s` aib` o aventur`. Iar dac` b`rbatul era c`s`torit, era cuatât mai sigur!

– N-o s` stea mult. Vizitele ei nu sunt niciodat` lungi. – Era prieten` cu Lorna? \ntreb` ea, dintr-o dat`. – Da, erau foarte apropiate. – M` întreb...Wendy îl privi îngrijorat`. – Darnley...– Da, draga mea. – Î]i place cum m` îmbrac? Î]i plac hainele mele?– Foarte mult. – M` întrebam, nimic mai mult. – De ce? Ce te macin`?

50 VIVIAN STUART

– Nimic special. Dar ne-am c`s`torit foarte repede [i sunt multelucruri pe care nu le-am aflat înc`. S-ar fi putut s` nu-]i plac` felulîn care m` îmbrac, dar s` fii prea politicos s`-mi spui asta.

– Ai o p`rere prea bun` despre mine, zâmbi el. E flatant, dar nusunt atât de politicos pe cât crezi tu. Cu tine nu vreau s` fiupoliticos, ci sincer. Îmi placi a[a cum e[ti [i nu vreau s` te schimbi,auzi? {i asta nu e polite]e, ci o rug`minte foarte serioas`.

– Mul]umesc. Wendy îl s`rut`, apoi se îndreptar` împreun` spre pat. – Î]i faci prea multe griji, \i [opti el, strângând-o în bra]e. Am

avertizat-o pe m`tu[a Lida c` am fost de acord cu tine asupra unorschimb`ri majore în cas`. Po]i s` faci tot ce-]i trece prin cap. Dac`ai chef, po]i s` pui un televizor color în baie, iar ea n-o s`-]i spun`nimic.

– O s` m` urasc`!– Cred c` te în[eli. A[teapt` s-o cuno[ti mai bine [i o s` vezi c`

ai judecat-o gre[it. La urma urmei, e o femeie în vârst`,nec`s`torit`, care locuie[te înconjurat` de oameni dintr-o alt`genera]ie. }ine foarte mult la familie [i sunt sigur c` o s` v`\n]elege]i bine.

Wendy nu-l contrazise, dar era sigur` c` m`tu[a Lida considerac` Darnley s-a însurat cu o femeie complet nepotrivit` pentru el.Dup` Georgie [i Lorna, acest lucru era de în]eles. Dar Wendy î[idorea din toat` inima s` nu semene cu cele dou` tinere.

– Acum e totul în ordine?O s`rut` din nou, de aceast` dat` cu mai mult` pasiune. – Da, dragul meu. – Ce mult îmi place când suntem de acord, zâmbi el. Crezi c`

am putea fi de acord [i dac` am închide lumina?– Cu siguran]`, aprob` ea, fericit`.

***


Luni, în timpul mesei de prânz, Wendy \i spuse lui Darnley:– Putem s` mergem miercuri la Dundee?– Sigur c` da, iubito.– Miercuri, Darnley? \ntreb` Georgie. Brusc, Wendy î[i d`du seama c` ochii tuturor erau îndrepta]i

asupra lor. – Dumnezeule, am uitat complet! Nu, draga mea, m` tem c`

miercuri nu se poate. Putem s` mergem mâine sau joi, dar în niciun caz miercuri. Chiar în ambele zile, dac` vrei.

– Atunci, s` mergem mâine. – Trebuie s`-]i cump`r o ma[in`, zise Darnley. În felul acesta,

po]i s` mergi oriunde vrei, atunci când vrei. – Dar de ce nu putem merge miercuri?Wendy în]elese c` so]ul ei voia s` schimbe subiectul. – Miercuri... Sunt foarte ocupat cu afaceri. – La fabric`?Nu se dusese la serviciu în acea diminea]`, de[i inten]ionase s`

fac` acest lucru. – La fabric`. Este cea mai aglomerat` zi din s`pt`mân`. Din nou, Wendy avea certitudinea c` ceva \i sc`pa. Dar oare

despre ce era vorba?– În acest caz, a[a cum spui [i tu, ar fi mai bine s` am cât mai

curând ma[ina mea. Mai sunt [i alte zile în care n-ar trebui s`-]i cers` facem ceva împreun`?

– Nu, nu, numai în zilele de miercuri sunt foarte ocupat. Atunciavem [edin]ele în care se prezint` rapoartele de vânz`ri. A, [i[edin]ele comitetului director sunt programate tot miercurea.

– În]eleg. – Sunt sigur` c` Wendy g`se[te plictisitoare toate am`nuntele

despre munca ta de la birou, remarc` Georgie. – Deloc, o contrazise Wendy, întorcându-se spre ea. Chiar m`

intereseaz`.

52 VIVIAN STUARTgiannijollys

– Serios?– Da, foarte serios. M` intereseaz` cu adev`rat. – Ce ciudat!– A[a ]i se pare? Voiam s` te întreb ceva... Când ai de gând s`

pleci? În jurul mesei se stârni rumoare. – Nu [tiu. De ce? Are importan]`?– Trebuie s` preg`tesc mesele. – Poftim?!– A[a este, interveni Lida, pe un ton mali]ios. Wendy a preluat

toate responsabilit`]ile mele [i conduce acum gospod`ria. – Serios?– Da, r`spunse Wendy. F`cea eforturi s`-[i p`streze zâmbetul. – De aceea vreau s` [tiu câte persoane vor fi la mas`. – Asta n-a deranjat-o niciodat` pe m`tu[a Lida. Întotdeauna am

venit [i am plecat când am dorit. – Da... De acum înainte, vreau s` nu mai facem atâta risip` [i, în

plus, a[ vrea s` [tiu ce se întâmpl` în casa asta. Polite]ea ei nu p`c`lea pe nimeni, iar Georgie ro[i violent. – Cred c` voi pleca mâine diminea]`. Dac` m` gândesc mai

bine, sunt sigur` c` a[a voi face. Vii [i tu, Jamie? – Da, a[ putea s` vin. – Bun, acum [tii. Mâine la prânz vor fi dou` persoane mai pu]in,

spuse Georgie, cu tonul cu care-i vorbea unei servitoare. – Mul]umesc.Wendy î[i ridic` b`rbia, dar [tia c` n-a câ[tigat acea minor`

confruntare. Comportarea ei p`rea ridicol` [i [tia c` gre[ise când sel`sase provocat`. Pe viitor, nu va mai face aceea[i gre[eal`, mai alesatunci când era vorba despre adversare mai puternice. Concluzia of`cu s` zâmbeasc`, spre uimirea lui Georgie.

Mai târziu, Darnley i se adres` pe un ton nea[teptat de dur:


– Am crezut c` am l`murit problema cu Georgie. Te-ai purtatfoarte urât la prânz.

– Atunci când am întrebat-o când are de gând s` plece?Presupun c` a[ fi putut s-o întreb cât are de gând s` stea. Cred c`ar fi sunat mai bine. Dar m-a iritat îngrozitor.

– Am v`zut. Ascult`, Wendy, am în]eles când mi-ai cerut s-o ]in ladistan]`. Ai avut dreptate, chiar dac` sunt de p`rere c` ai exagerat.

Chiar a[a? se întreb` ea \n gând. – Dar acum e altceva. Ai fost nepoliticoas` cu ea. E o prieten`

veche de familie, care toat` via]a a venit aici ca la ea acas`. N-o s`fie pl`cut deloc dac` o s` ur`[ti toate persoanele pe care le-amcunoscut \nainte s` ne c`s`torim.

– Dar nu e adev`rat. Nu ur`sc toate cuno[tin]ele tale! Pe Dirk [ipe Jamie nu-i placi nici tu. Cât despre Georgie [i m`tu[a Lida, efoarte clar c` nu m` pot suferi.

– De ce spui c` nu-i plac pe Dirk [i pe Jamie?– Se vede de la o po[t`. Devii nervos [i încordat ori de cât ori

e[ti în preajma lor. – Ce imagina]ie ai! Gre[e[ti, Wendy. {tiu c` Georgie are un

comportament aparte, dar n-am ce face. Fostul ei so] i-a împuiatcapul cu prostii [i acum e convins` c` cei care se duc în locuri caDavos [i Zermatt sunt de categorie inferioar`. Mare gre[eal`,pentru c` [i ea era la fel înainte s` se m`rite cu un milionar. Ea [iJamie nu aveau nimic. Acum, Jamie este mo[tenitorul m`tu[ii Lida[i va primi tot ce are ea...

– N-am [tiut. – Acum [tii! Trebuie s` la[i de la tine, s` faci compromisuri,

Wendy. – Da, ai dreptate. Îmi pare r`u. Încercase s-o pun` la punct pe nesuferita Georgia More [i nu

reu[ise decât s`-[i atrag` antipatia tuturor. Acum [tia, îns`, c`trebuia s` fie mai atent`.

54 VIVIAN STUART

– Trebuie s` m` duc la birou în dup`-amiaza asta. O s` m` ducsingur, pentru c` am câteva lucruri de f`cut [i n-o s` am timp s`-]iar`t fabrica [i împrejurimile. Ce-ar fi s` vii cu mine mâinediminea]`? O s` mergem la Dundee s` ne interes`m de o ma[in`pentru tine, dup` care putem s` lu`m prânzul.

– Mi-ar pl`cea. Vreau s` v`d fabrica [i biroul t`u. – {i eu vreau ca to]i angaja]ii s` te cunoasc` [i s` afle ce b`rbat

norocos e [eful lor. – Chiar crezi asta, dup` tot ce mi-ai spus mai devreme?– Iubita mea!O s`rut` [i-i zâmbi încurajator. – Sigur c` a[a cred. N-o s` mai spun nimic despre Georgie,

Jamie sau Dirk. B`nuiesc c` e greu s` faci fa]` trecutului meu, darlucrurile se vor aranja de la sine. Dirk va pleca în curând. Georgienu st` niciodat` prea mult [i probabil c` acum va veni [i mai rar,dup` ce a aflat c` Lida nu mai este st`pâna casei. Ea [i Lorna auf`cut întotdeauna ce au vrut cu m`tu[a Lida. Cât despre Jamie... Nuel e pericolul real, nu-i a[a?

– A[a e, r`spunse ea, cu sinceritate. Uneori chiar îmi place de el. – E doar o chestiune de timp. – Iar noi avem toat` via]a înainte.– Ce gând lini[titor! replic` Darnley. Totul era în ordine. Iar Wendy î[i propuse s` fac` tot ce-i st`tea

în puteri ca acest lucru s` nu se schimbe.


Capitolul 5

A doua zi, luar` micul dejun foarte devreme [i ajunser` în Cuparla ora nou` [i jum`tate. Când intrar` pe poarta fabricii, Wendy privicu interes spre cl`dirile al c`ror proprietar era Darnley. Acesta eralocul de unde proveneau banii lor.

Parcar` al`turi de alte ma[ini – mult mai multe decât ar fi crezutea – [i intrar` într-un hol modern, cu marmur` [i pere]i vopsi]i înculori pastelate. Totul p`rea curat [i foarte proasp`t, în ciudadimine]ii posomorâte.

Biroul lui Darnley era situat la primul etaj, iar pe u[` scria„Director general”. Când intrar`, o tân`r` care st`tea în fa]a uneima[ini de scris se ridic`, zâmbind.

– Bun`, Maisie, spuse Darnley. Draga mea, ea este secretara [iasistenta mea personal`, Maisie Allarton. Maisie, ea este so]ia mea.

– Îmi pare bine, lady Blood. – Îmi pare bine. P`rea dr`gu]` [i istea]`. {i c`s`torit`, remarc` Wendy,

observând inelul simplu de aur de pe mâna stâng`. – Maisie, nu sunt aici pentru nimeni. O s` m` uit repede prin

coresponden]`, apoi o s`-i ar`t lui lady Blood fabrica [i o s`-i

prezint câ]iva angaja]i. Dup` aceea, o s` plec la Dundee pentruprânz. Cred c` o s` m` întorc pe la dou` sau trei.

– Am în]eles, sir. Scrisorile sunt pe masa dumneavoastr`. – Mul]umesc, Maisie. Biroul lui era o înc`pere mare, luminoas`, cu o mochet` groas`

[i fotolii confortabile. Pe pere]i erau câteva tablouri, iar pe m`su]adin col] erau câteva flori, frumos aranjate.

– Cine se ocup` de flori, dragul meu? \ntreb` Wendy.Darnley se uit` spre ele, cu o sprâncean` ridicat`. – Probabil le-a adus Maisie, în semn de „bun venit”. Nu, nu e

a[a! I-am telefonat diminea]` [i i-am spus c` vin cu tine, a[a c` aadus florile pentru tine. Eu mi-am primit cadoul ieri – un teanc dedosare cu men]iunea „urgent”.

Darnley chicoti amuzat.– Ce frumos din partea ei! E c`s`torit`, nu-i a[a?– Într-adev`r. So]ul ei lucreaz` tot aici, o s`-l cuno[ti curând.

Mi-ar pl`cea s` angajez mai multe cupluri, pentru c` e bine pentruambele p`r]i.

Wendy a[tept` cu r`bdare pân` când so]ul ei termin` de cititscrisorile. La birou, concentrat asupra muncii lui, Darnley p`rea unom complet diferit, dezv`luind o nou` latur` a personalit`]ii sale.Desf`cu jum`tate din scrisori [i f`cu însemn`ri pe marginea lor,apoi i le d`du lui Maisie. Pe celelalte le puse deoparte, cu gânduls` le citeasc` mai târziu.

Darnley o invit` s` fac` un tur al fabricii, iar angaja]ii pe care-icunoscu o întâmpinar` cu c`ldur` [i o f`cur` s` se simt` ca acas`.

O or` mai târziu, cei doi se îndreptau spre Dundee. Primaoprire o f`cur` la un magazin de automobile, de unde ea î[i aleseo ma[in` micu]`, ro[ie [i str`lucitoare.

– O s-o pute]i lua dup` prânz, le spuse vânz`torul, dup` cecompletar` toate actele. Pe la ora trei e bine?

– Eu trebuie s` m` întorc la Cupar, îi spuse Darnley so]iei sale,dar tu po]i s` mai r`mâi, s` iei ma[ina [i s` te duci acas` singur`.


– Dar eu...Pentru moment, Wendy se panic`, pentru c` nu mai condusese

de circa doi ani, de când m`tu[a ei vânduse ma[ina. Î[i pierduseantrenamentul, iar traficul în Dundee era destul de aglomerat.

Darnley în]elese motivul [i o strânse u[or de bra].– Ce prostie din partea mea! Am uitat c` ai o întâlnire în dup`-

amiaza asta. Ar fi mai bine ca ma[ina s`-]i fie livrat` acas`. Wendy aprob` repede, recunosc`toare. So]ul ei puse la punct

toate detaliile, apoi plecar` din magazin. – Mul]umesc, îi spuse ea dup` ce urcar` în Jaguar. Mi-ai salvat

via]a, dragul meu! M` \ngrozea ideea c` voi conduce o ma[in`complet nou` într-un ora[ necunoscut, cu trafic intens.

– Ar fi trebuit s`-mi amintesc. Ce prost am fost! Oricum, s-arezolvat.

– Cum?– O s-o aduc` cineva de la magazin. Nu e nici o problem`. – Dar o s` se întrebe de ce n-am venit eu s-o iau. – Nu. O s` presupun` c` ai avut de rezolvat alte lucruri, mai

importante. Hai s` intr`m prin câteva magazine [i apoi s` mergemla mas`.

– E[ti foarte atent. – Da, merit o medalie pentru asta!Zâmbi [i o mângâie u[or pe mân`. – Nu exist` nimic mai important decât tine! Gata, hai s`

discut`m despre altceva. O înso]i din magazin în magazin, r`bd`tor [i f`r` s` comenteze,

de[i Wendy \[i d`du seama c` se plictisise îngrozitor. Ajunser` lamas` dup` ora unu.

– Voiam s`-]i spun ceva, îi zise el, dup` ce comandar`. Trebuies` mergem în vizit` la m`tu[a ta. {i asta curând!

– Da, [tiu. Nu voiam s`-]i cer asta acum, pentru c` [tiu c` aimulte lucruri de rezolvat.

58 VIVIAN STUART

– Nu-s chiar atât de multe, râse el. M` gândeam s` mergem laLeaderfoot vinerea asta. Oare va dori s` r`mânem acolo pestenoapte?

– Cu siguran]`. Ar fi jignit` peste m`sur` dac` n-am petrecesfâr[itul de s`pt`mân` cu ea.

– Putem face asta. O s` mergem vineri [i o s` plec`m înapoiduminic` diminea]`, dup` micul dejun. E bine a[a?

– Da. O s`-i scriu, ca s-o anun]. – Poate ar fi bine s`-[i pun` telefon, având în vedere c` acum

locuie[te singur`. – Nu e a[a de u[or, râse Wendy. E o list` de a[teptare destul de

lung`. O s` vorbim despre asta cu ea, dar, pân` atunci, putem s`apel`m la doamna Tilbrook.

– Cine e aceast` doamn`?– O vecin`, v`duv`, care locuie[te foarte aproape de m`tu[a

mea. Sunt bune prietene [i în fiecare diminea]` beau ceaiulîmpreun`. Dac` se întâmpl` ceva, doamna Tilbrook afl` imediat [ine anun]`, pentru c` are telefon.

– Foarte bine!– M`tu[a Heather o s` fie extrem de emo]ionat` la gândul c` te

va cunoa[te. – {i eu sunt foarte ner`bd`tor. Dup` mas`, Darnley o conduse acas`, apoi se întoarse la fabric`.

Wendy urc` sc`rile foarte bucuroas`, fredonând o melodie. Se a[ez`la mas` [i începu s`-i scrie m`tu[ii, dar o b`taie în u[` o întrerupse.

– Intr`, strig` ea. U[a se deschise [i intr` m`tu[a Lida. Privirea ei era dur`, iar

buzele strânse, foarte nemul]umit`. – Da? \ntreb` Wendy, amabil`.– M` întrebam când aveai de gând s` te întorci acas`.– Am fost plecat` cu Darnley, dar [tiai acest lucru. Am luat

prânzul în Dundee.


– A[adar, ai mâncat de prânz!– Sigur c` da. Dumneata nu?Oricât ar fi încercat, nu în]elegea ce voia s` spun` m`tu[a Lida. – N-aveam cum, de vreme ce n-ai l`sat instruc]iuni pentru

prânz. Se pare c` ai plecat foarte repede, f`r` s` vorbe[ti cu doamnaBuddo.

Wendy f`cu ochii mari, consternat`. Avea dreptate!– Vrei s` spui c` n-ai mâncat nimic?– Am cerut ceva la un moment dat, când m-am plictisit s` te

a[tept. – Dar nu trebuia s` m` a[tep]i, spuse ea, pe un ton destul de iritat. – Am crezut c` o s` vii mai devreme. Când am v`zut c` întârzii,

am hot`r`t s` fac ceva!Wendy prefer` s` tac`. Ce prostie! Chiar trebuia s-o a[tepte sau

era numai o modalitate de a o face s` se simt` prost?– Poate data viitoare o s` ]ii minte, pufni Lida. Am fost nevoit`

s-o trimit pe doamna Buddo s` cumpere carne. – Poftim?!– Aveam numai carne de porc, iar eu nu m`nânc a[a ceva. – Dar aveam destul` friptur` rece de vac`. – Nu e o zi potrivit` pentru carne rece. Ar fi putut s` fie înc`lzit` în cuptor, î[i spuse Wendy în gând,

exasperat`. Aveau destul` mâncare în cas` [i nu era cazul s` fac`alte cump`r`turi, dar regreta c` nu vorbise cu doamna Buddo,pentru c` avusese de gând s` fac` acest lucru.

– {i ce ai cerut s` cumpere? – Rinichi. M-am gândit c` ar fi o schimbare pl`cut`. Sper c`

masa e gata, pentru c` e deja ora dou` [i jum`tate. – N-o s` se mai întâmple, o asigur` Wendy. O privi pe b`trân` ie[ind din camer`, apoi reveni la scrisoare. Era ridicol ca, într-o cas` în care se g`seau tot felul de alimente,

m`tu[a Lida s` se înfometeze ca un martir [i s` insiste s` m`nânce

60 VIVIAN STUART

ceva ce nu avea, ca de pild` rinichi. În mod evident, f`cuse acestlucru ca s` atrag` aten]ia asupra faptului c` Wendy î[i neglijaseîndatoririle. Faptul c` situa]ia era, într-o oarecare m`sur`,adev`rat`, o enerva peste m`sur` pe tân`r`.

Când termin` scrisoarea, i-o d`du Ellei [i o rug` s-o pun` lapo[t`. Apoi se duse la buc`t`rie, ca s` discute cu doamna Buddo.

– Îmi pare r`u c` azi diminea]` am plecat atât de repede [i n-amavut timp s` discut cu dumneata.

– Nu e nici o problem`, r`spunse ea, zâmbitoare. Nu era decâtdomni[oara Lida. Domnul Jamie [i domni[oara Georgie au plecatimediat dup` micul dejun.

– Am auzit c` a trebuit s` te duci la cump`r`turi. – Nu m-am dus eu, râse buc`t`reasa. Am trimis-o pe Ella. A]i

comandat congelatorul?– Dou`. – Grozav!– În leg`tur` cu domni[oara Lida...Doamna Buddo îi arunc` o privire [ireat` lui Wendy. – S` [ti]i c` e în ordine. Nu m` deranjeaz`. – Ce anume?– Faptul c` s-a r`zgândit. Nu se întâmpl` prea des. – Nu în]eleg despre ce vorbi]i!– Despre rinichi, evident. Dup` micul dejun, am stabilit cu

dumneaei s`-i fac o omlet` cu brânz`. Nu m`nânc` prea multcând este singur` la masa de prânz [i-i plac foarte multomletele.

Ca [i lui Darnley, \[i spuse Wendy \n gând. – Vre]i s` spune]i s` a]i discutat cu ea despre masa de prânz în

timpul dimine]ii?– Da. Pe la zece f`r` un sfert, când Ella a spus c` a]i plecat cu

domnul Darnley. De ce întreba]i?Wendy cl`tin` din cap.


– N-are importan]`.– M` rog... Pe la ora dou`sprezece m-a chemat [i mi-a spus c`

s-a r`zgândit [i prefer` s` m`nânce carne. Nu m`nânc` porc [i nuavea poft` de carne de vit`. A spus c` nu vrea s` m`nânce nimic dinconserv`, a[a c` am trimis pe cineva s` cumpere rinichi. E înordine. Doar de asta sunt aici, nu? S` g`tesc! Spune]i-mi, [ti]i cândvor sosi congelatoarele?

– S`pt`mâna viitoare, luni sau mar]i. Mul]umesc pentru prânz.Am crezut c` a]i avut probleme, dar m` bucur c` nu v-a]i sup`rat.În leg`tur` cu masa de sear`...

– Vom avea pe[te, v` aminti]i? A fost livrat în aceast` diminea]`. – Sigur c` da. Wendy se sim]i lini[tit`. A[adar, Lida fusese dovedit` – se purtase

ca un copil r`sf`]at, care f`cea boac`ne [i nu recuno[tea acestlucru. Dup` aceast` întâmplare, Wendy se întreb` dac` b`trâna nuera, de fapt, o femeie nu foarte de[teapt`, care o ura pe mireasaadus` acas` de nepotul ei.

***

Noul automobil ajunse acas` la patru f`r` un sfert, iar Wendy î[ipetrecu urm`toarea or` conducând, pentru a se obi[nui cucomenzile ma[inii.

Când Darnley sosi acas`, îi ie[i în întâmpinare [i-l s`rut` bucuroas`. – Dragul meu, ce cadou minunat! Pe cuvânt, e grozav! Pot s` te

duc la serviciu, mâine?– Nu, nu mâine. Mai bine joi. – De ce nu mâine?– Pentru c` am nevoie de ma[in` miercurea.– Dar ai spus c` ai întâlniri la birou. – A[a este, dar tot am nevoie de ma[in`. Nu vin acas` la prânz

[i uneori merg la mas` cu partenerii de afaceri. Hai s-o l`s`m pe joi.O s` fii [oferul meu, bine?

62 VIVIAN STUART

– Bine. Tu [i zilele tale de miercuri! În]eleg c` trebuie s`-mi facsingur` planuri pentru acea zi.

– Draga mea, acesta este unul din motivele pentru care ]i-amluat o ma[in`.

O s`rut` [i o strânse în bra]e. – Ar fi bine s`-i spui Lidei c` vineri, dup` masa de prânz, o s`

plec`m la Leaderfoot. – O s`-[i fac` o provizie de rinichi!– Ce tot spui acolo?– Nimic, dragul meu. O mic` glum`... M`tu[a ta [i cu mine ne

în]elegem perfect. – M` bucur s` aud asta. Eu nu cred c` pot s` spun acela[i lucru.

***

A doua zi, când Darnley plec` la serviciu, Dirk coborî la miculdejun. Se trezea târziu [i obi[nuia s` m`nânce numai pâine pr`jit`cu gem [i s` bea cafea neagr`.

Wendy îi umplu o cea[c` de cafea. – Ce program ai ast`zi? o întreb` Dirk. – M` gândeam s` fac o plimbare cu ma[ina. – Pot s` vin cu tine?– Sigur c` da. – Am putea merge la Crail, care este la o or` distan]`. O s` bem

o cafea acolo [i ne întoarcem acas` înainte de masa de prânz. E ozi frumoas`, potrivit` pentru plimbare.

– A[a este. Wendy se ridic` de la mas`. – M` duc s` vorbesc cu doamna Buddo despre masa de prânz

[i s` m` preg`tesc. – Bine. Eu o s` fiu gata în cincisprezece minute. Ne

vedem aici.


Dup` ce rezolv` problemele zilnice, Wendy î[i lu` m`nu[ile [ireveni în salon, unde o a[tepta Dirk. Se îndreptar` spre Crail, la ocafenea unde comandar` cafea [i fursecuri.

– N-ai condus rù, glumi Dirk. Am avut emo]ii o singur` dat`,atunci când ai ie[it cu spatele din garaj.

– Bestie ce e[ti!– Da, dar sunt sincer, râse el. O s` descoperi c` ma[ina este

extrem de util`, pentru c` nu e amuzant s` stai închis` în castelulLour.

– Adu-mi aminte s` cump`r ni[te h`r]i rutiere de la benzin`rie,îi spuse ea. N-am fost niciodat` mai sus de Edinburgh pân` acum.

– Poftim? {i mai spui c` e[ti sco]ian`?– A[a este. Cunosc foarte bine nordul Angliei, dar Glasgow [i

Edinburgh sunt cele mai nordice ora[e pe care le-am vizitat înaintes` m` c`s`toresc.

– În prim`var`, dac` mai e[ti aici, ar trebui s` facem o plimbarespre nord, prin Dunkeld [i Pitlochry. Înc` nu [tii ce înseamn` s`trìe[ti, draga mea!

– Cum adic` „dac` mai sunt aici”?Chelnerul sosi în acel moment, a[a c` Dirk î[i amân` r`spunsul. – Poate c` pân` atunci o s` te saturi de c`soaia familiei Blood. – A[a numesc oamenii de pe aici castelul?– Nu, a[a îi spun eu. Nu [tiu ce p`rere ai despre el [i nici dac`

ai avut destul timp s`-]i faci o p`rere. Anul acesta nu avem o iarnàdev`rat`, dar cred c` po]i s`-]i dai seama ce înseamn` s` locuie[tiîn el într-o iarn` grea [i lung`. Numai dou` camere de la parter potfi înc`lzite a[a cum trebuie, iar dormitoarele... Nici unul nu estepotrivit pentru locuit.

– Are nevoie de un sistem de înc`lzire, atâta tot. – Da, atâta tot! râse el. Într-o asemenea cl`dire? Darnley a cerut

un deviz acum trei sau patru ani. De atunci, nu s-a mai discutatdespre acest lucru. Nu e u[or de înc`lzit [i trebuie f`cut ceva [i cu

64 VIVIAN STUART

podelele de piatr`. O s` coste o avere s` amenajezi parterul [iprimul etaj. De alte nivele nici nu poate fi vorba! Ar fi mai ieftin s`construie[ti un alt castel.

– {i ce sugerezi? S` fie vândut?– Sincer, da. Eu l-a[ vinde vara, când arat` foarte bine. Are o

mul]ime de avantaje: are un sistem de înc`lzire, chiar dac` estenefunc]ional; are [ase camere de primire, zece dormitoare, trei b`icu toat` canalizarea necesar`, alte c`m`ru]e la mansard` [i, desigur,dependin]e. Mul]i s-ar îngr`m`di s`-l cumpere, f`r` s`-[i dea seamacât de mult vor regreta aceast` decizie. Poate un petrolist milionardin Texas o s`-l mute piatr` cu piatr` în Houston. M`car acolo nue frig!

– Dac` e atât de r`u, de ce locuie[ti în el?– N-o s` mai locuiesc. Recunosc c` am avut nevoie de o cas` în

ultimii trei ani, dar nu l-a[ cump`ra. A fost ieftin [i foarteconvenabil s` stau aici, dar n-o s` regret când o s` m` mut.

– E[ti foarte nerecunosc`tor. – {i pentru ce s` fiu recunosc`tor? N-am ocupat decât o camer`

[i chiar m-am oferit s`-mi pl`tesc mâncarea, dar m`tu[a Lida n-aacceptat. La urma urmei, fac parte din familie! Adev`rul este c` amfost dat afar` din afacerea din Dar es Salaam. Am r`mas f`r` serviciu[i am vrut s`-mi p`strez capitalul intact. Acum, când am primit oofert` bun`, m` bucur c` am f`cut acest lucru. A meritat s` a[tept.Crede-m`! Cunosc bine castelul [i n-a[ vrea s` locuiesc permanentacolo.

– În]eleg motivele care te fac s` vorbe[ti de vânzarea lui, dareste c`minul lui Darnley. Familia lui a locuit acolo mult` vreme.

– Dup` p`rerea mea, acesta e un argument foarte slab. Pre]ul acrescut foarte mult, a[a c` Darnley o s` ia o sum` frumu[ic` pecastel. Ar putea s` cumpere o cas` pe care s-o amenaja]i a[a cumvre]i voi, s`-[i cumpere vreo dou` ma[ini [i tot s`-i mai r`mân`bani. Spune-mi c` nu e treaba mea!


– Nu e, râse ea. M` întreb ce-ar spune Lida.– I-ar face bine s` plece. – Dar n-a locuit acolo toat` via]a? – Ba da. A plecat foarte rar în vacan]e, dar în ultimii ani a

renun]at [i la asta. De când m-am întors din Africa, n-a plecat nicim`car pentru o zi de la castel. E o femeie ciudat`! E o povestedespre ea...

– Da? \l încuraj` Wendy. – N-a[ putea s` bag mâna în foc c` a[a s-a \ntâmplat, dar se

spune c`, prin 1930, a existat un b`rbat... Era militar [i a plecat înMalaya. Trebuia s` se m`rite cu el la prima permisie, dar a muritacolo.

– Biata femeie!– Toat` lumea s-a obi[nuit cu ea la castel, dar cred c` nu s-ar

sup`ra s` se mute. Mai ales acum, când Darnley s-a c`s`torit. – Dar n-a vrut s` plece când s-a însurat Huntly. – Nu, r`spunse Dirk.O privi cu r`ceal`. – O pl`cea pe Lorna. – Vrei s` spui c` pe mine nu m` place? Am în]eles asta. Mi se

pare patetic.– E greu de explicat. Nu e vorba c` nu te place, dar nu te

cunoa[te [i nici nu vrea s` fac` asta. Lorna era altfel. Lorna îi d`deaimportan]`, o f`cea s` se simt` dorit`, o ruga s` fac` diferite lucruri.Cred c` ar fi plecat, dac` Huntly ar fi fost însurat cu altcineva, nucu Lorna. Vezi tu, b`rbatul care a murit în Malaya se numeaMoncreiffe. Cred c` era unchiul Lornei.

– N-am [tiut asta. – Nu sunt sigur, dar o adora pe Lorna. Poate c` n-a fost nimic

între Lida [i Randolph Moncreiffe, dar a[a se spune. – Oricum, eu nu sunt Lorna. Asta e problema, nu-i a[a?– M` tem c` da, aprob` el.

66 VIVIAN STUART

– M` întreb unde o s` se duc`. – Cred c` are unde, dar Jamie [tie mai multe. – Serios?– Jamie e o alt` persoan` la care m`tu[a Lida ]ine foarte mult. E

finul ei, cel care va mo[teni toat` averea ei. Se spune c` are ogr`mad` de bani!

Ridic` din umeri, ca [i când n-ar fi avut importan]`. – Mai spune-mi, îl îndemn` ea.– Ce mai e de spus? {i a[a am spus prea multe. Îmi placi, dar va

trebui s` a[tep]i [i s` afli singur` tot ce se întâmpl` aici. Ne-amab`tut de la subiect – dac` a[ fi în locul tù, a[ încerca s`-l convingpe Darnley s` vând` castelul.

Wendy în]elegea atitudinea lui Dirk. {i ea descoperise foartemulte puncte slabe ale casei [i era de acord cu p`rerea lui, dar nuputea uita c` acel castel era casa familiei Blood de peste patru sutede ani. Cum ar fi putut s`-i cear` lui Darnley s`-l vând`?

Dac` so]ul ei ar lua hot`r`rea s`-l vând`, ar fi bucuroas`, dartrebuia s` decid` acest lucru f`r` ca ea s`-i spun` ceva.

Wendy p`stra cu sfin]enie ceasul tat`lui ei [i inelul de logodn`[i verigheta mamei sale, a[a c` \n]elegea faptul c` Darnley era ata[atde casa care fusese transmis` din genera]ie în genera]ie. Poate cèra de p`rere c` urma[ii lui aveau tot dreptul s` locuiasc` acolo, încastelul familiei.

– Mergem? \ntreb` Dirk. Adâncit` în gânduri, Wendy nu-l auzi, a[a c` el o atinse u[or pe bra]. – Ce e? – Te-am întrebat dac` vrei s` mergem.– Da, desigur. Îmi pare rù. – La ce te gândeai?– La nimic special. În ma[in`, lui Wendy nu-i d`dea pace o întrebare. De ce Jamie,

iar acum [i Dirk, sugeraser` c` ea avea s` plece de la castel?


Capitolul 6

Ajunser` la Blackhaugh Cottage exact la timp pentru ceai, dup`ce Wendy condusese aproape tot drumul puternicul Jaguar also]ului ei.

M`tu[a Heather, o femeie vioaie în vârst` de cincizeci [i nou` deani, care era v`duv` de treizeci de ani, îi întâmpin` cu mult` c`ldur`.Pentru c` locuin]a avea numai dou` dormitoare, Darnley [i Wendyse instalar` în fosta camer` a so]iei sale, din vremea când era copil.

– A[adar, aici ai locuit înainte s` ne cunoa[tem? \ntreb` el,plimbându-se prin camera micu]`, de la fereastra c`reia se vedeagr`dina din spatele casei. Foarte frumoas`, draga mea.

– Am iubit camera asta. Darnley veni lâng` ea [i o lu` în bra]e. – M` simt ciudat aici, cu tine. Parc` te [i v`d cum st`teai la

fereastr` [i visai la un F`t-Frumos înalt, chipe[, poate francez. {iuite ce ai primit! Un b`iat de prin partea locului!

– E[ti genul de b`rbat care cer[e[te complimente? vru ea s` [tie. – Categoric! Dar serios vorbind, sunt sigur c` nici un b`rbat nu

corespunde portretului pe care [i l-a creat, în secret, so]ia sa. M`întreb cum ar`ta b`rbatul visurilor tale.

– N-am de gând s` mai discut pe tema asta, râse ea. Totu[i, pots`-]i spun c` visurile mele au fost dep`[ite de realitate. Aici, încamera asta, mai mult am citit decât am visat. Citeam tot timpul.

– Sper ca mâine s` fie o zi frumoas`, ca s`-mi ar`]iîmprejurimile. Vreau s`-mi ar`]i toate locurile tale preferate.

– Vrei s` mergem la bibliotec` mâine diminea]`?– Sigur, de ce nu?– Toate fetele or s` se înverzeasc` de invidie când o s` intru la

bra]ul tù. – Înseamn` c` sunt u[or de impresionat!O s`rut` pe p`r. – O s` facem tot ce vrei tu, pentru c` m` intereseaz` lumea ta,

pasiunile tale. Tot ce am v`zut pân` acum mi s-a p`rut încânt`tor. Când coborâr`, o g`sir` pe m`tu[a Heather preg`tind masa.

Wendy se oferi s-o ajute, dar m`tu[a nu accept`. Totu[i, tân`rainsist` [i o urm` în buc`t`rie.

– Ei bine? \ntreb` ea. Ce crezi?– D`-mi pu]in timp, feti]o. Arat` bine. – Sigur c` arat` bine. Doar nu te a[teptai s` m` m`rit cu o

pocitanie, nu?– E[ti fericit`?– Extrem de fericit`!– Asta e tot ce conteaz` pentru mine. Mama [i tat`l tù ar fi fost

foarte mândri, dac` te-ar fi v`zut acum. Cum arat` castelul? – Descurajator, râse ea. E destul de bine înùntru, dar privit din

afar`... Nu glumesc! N-are pic de farmec [i nu-]i ascund c`-milipse[te foarte mult c`su]a asta [i vechiul meu dormitor.

– Nu-]i place nici m`car dormitorul?– E foarte mare, dar e întunecat. Am decis s`-l remobilez [i s`-l

redecorez [i sper s` arate mai bine. – Nu ave]i probleme cu banii? – Nu, de[i familia nu este foarte bogat`. Ne descurc`m destul de

bine.


– Sunt foarte lini[tit` s` aflu c` ai f`cut o c`s`torie bun` [i e[ti fericit`. – A fost un [oc când ai aflat, nu-i a[a?– Nu mi-a venit s` cred. Cum te sim]i acum, când e[ti o lady?– Ciudat. Am impresia c` oamenii vorbesc despre altcineva, nu

despre mine. Presupun c` o s` m` obi[nuiesc într-o bun` zi. D`-mimie tava!

– Nu, o duc eu. – Uite ce e! spuse ea, hot`rât`. Nu sunt un musafir, ci nepoata

ta, Wendy. D`-mi tava [i nu te mai certa cu mine. Duse tava în salon, unde Darnley le a[tepta citind un ziar.

Vorbir` pân` târziu, pentru c` atât Darnley, cât [i m`tu[a Heathervoiau s` afle cât mai multe unul despre cel`lalt. Wendy era fericit`c` cei doi se în]elegeau atât de bine.

Diminea]a urm`toare luar` ceaiul împreun` cu doamnaTillbrook, dup` care Wendy îl duse pe Darnley la Melrose [i-lprezent` fostelor ei colege. Se plimbar` pu]in prin ora[ [i b`ur` ocafea la una din cafenelele ei preferate, dup` care se întoarser`acas`.

La cin`, Darnley o invit` pe Wendy [i pe m`tu[a ei la restaurant.Pentru m`tu[a Heather, ie[irea era un adev`rat eveniment, pentruc` cina foarte rar în ora[.

Darnley era impresionat de simplitatea [i veselia m`tu[ii ei. Erao femeie foarte ocupat`, c`reia nu-i pl`cea s` stea degeaba. So]ul ei,un militar de carier`, murise în 1943 [i-i l`sase o cas` [i o sum`destul de mare, investit` într-o firm` de construc]ii. La pu]in`vreme dup` ce r`m`sese v`duv`, se angajase la prim`rie, de undese pensionase în urm` cu patru ani. Avusese un salariu, respectiv opensie, care-i permiseser` s` fie independent`.

C`nd se întoarser` de la restaurant, m`tu[a f`cu în a[a fel încâts` r`mân` singur` cu Darnley.

– M-am bucurat foarte mult când am auzit de c`s`toria luiWendy. Îmi este ca o fiic` [i m` preocup` viitorul ei. Are o inim`

70 VIVIAN STUART

bun`, e foarte bine crescut` [i am sperat tot timpul c` se va m`ritacu un b`rbat potrivit. Sper c` ve]i fi ferici]i împreun`.

– Eu sunt fericit, zâmbi el. {i sper c` [i Wendy este. – Cel pu]in, e în siguran]`. El se gândi câteva clipe, apoi aprob` cu o mi[care a capului. – Da, cred c` pute]i s` spune]i asta. – Cum se în]elege cu m`tu[a ta? O cheam` Lida, nu-i a[a?Darnley ezit` [i tu[i stânjenit, fapt care nu-i sc`p` b`trânei. – M`tu[a mea e o femeie ciudat`, spuse el. Dar m` bucur c`

Wendy [tie cum s` se poarte cu ea. E de la sine în]eles c`, dac` vorfi probleme, m`tu[a Lida va trebui s` se mute.

– Nu trebuie s` vorbe[ti a[a. – Nu cunoa[te]i situa]ia. Am avut un frate mai mare, iar m`tu[a

a ]inut foarte mult la el [i la so]ia lui. De aceea, nu e foartemul]umit` c` în cas` a ap`rut o nou` lady Blood.

– Ce s-a \ntâmplat cu cei doi?– El s-a înecat într-un accident pe mare, iar so]ia lui a plecat de

la castel. Acum trìe[te în Perth.– Îmi pare foarte rù. – V` mul]umesc. Cred c` m`tu[a are înc` resentimente în

privin]a lui Wendy, dar m` bucur c` ea reu[e[te s` fac` fa]`. A[ vreas` nu intervin între ele [i pân` acum se pare c` n-a fost nevoie.

– În]eleg. Atâta timp cât voi doi sunte]i ferici]i, sunt sigur` c`ve]i g`si cea mai bun` cale ca s` comunica]i cu m`tu[a ta.

– Sper!– Ce te-a f`cut s` alegi o so]ie ca Wendy? Întrebarea ei, extrem de direct`, îl lu` pe nepreg`tite. – N-a[ fi crezut c` este genul tù de femeie, având în vedere

originile voastre sociale, complet diferite. Sunt sigur` c` în]elegi...Nu vreau s` spun c` are importan]` faptul c` nu are origine nobil`.Ea e lini[tit`, cam timid` [i solitar`, mai interesat` de lucrurilespirituale decât de cele materiale. Cred c` ai putea s-o nume[ti opersoan` inocent`.


– Tocmai asta îmi place la ea, admise Darnley, foarte serios.În]eleg întrebarea dumneavoastr`. E adev`rat c` n-am cunoscut nicio tân`r` ca Wendy [i exact asta m-a atras. În zilele noastre, e foartegreu s` g`se[ti o partener` simpl`, deschis`, curat`. Dar Wendy esteexact a[a!

F`cu o scurt` pauz`, apoi continu`. – Într-o perioad`, eram impresionat de alt tip de femei, dar am

dep`[it acel moment, slav` Domnului! Nu vreau s`-i vorbesc de rùpe prietenii mei, dar sunt imaginea exact` a lumii în care trìm.Wendy, îns`, îmi aminte[te de o alt` lume. Când zâmbe[te...

– Da? \l îndemn` m`tu[a Heather s` continue. – Când zâmbe[te, am impresia c` Dumnezeu a fost foarte fericit

când a creat-o. Cu obrajii în fl`c`ri, Darnley privi în p`mânt. – Tare frumos vorbe[ti, fl`cùle. E unul din cele mai frumoase

lucruri pe care le-am auzit! Acum nu mai sunt îngrijorat` pentru voi[i-]i mul]umesc c` ai fost atât de sincer.

– Sincer? În leg`tur` cu ce? \ntreb` Wendy, din cadrul u[ii. – Tocmai \i spuneam m`tu[ii tale c` e[ti o mare mincinoas`,

r`spunse el f`r` s` clipeasc`.– De ce sunt mincinoas`? – Pentru c` mi-ai spus c` m`tu[a ta e o b`trân` de la ]ar`, care

vobe[te într-un dialect sco]ian de neîn]eles [i nu aude bine. – Tu e[ti mincinos! râse ea. E timpul s` mergem la culcare. Am

f`cut ni[te cacao, ca s-o lu`m în dormitor. Îi spuser` noapte bun` m`tu[ii, apoi urcar` împreun` sc`rile. – Despre ce vorbea]i? insist` Wendy. – A[teapt` pân` ajungem în dormitor. – Ei bine? repet` ea, dup` ce închiser` u[a. – I-am spus c` m` faci foarte fericit. În mod normal, m`tu[a ta

e foarte preocupat` de soarta ta [i vrea s` fie sigur` c` totul este înregul` între noi.

72 VIVIAN STUART

– {i pe mine m-a întrebat. – {i ce i-ai spus?– C` sunt speran]e...– Da? A[a ai spus? {i ce-ar trebui s` fac?Se apropie amenin]`tor de ea [i o trânti pe pat. O strânse în

bra]e [i o s`rut`, iar ea îl îmbr`]i[` fericit`. – Cât dureaz` luna de miere? \ntreb` ea. Majoritatea cuplurilor

pleac` de acas`. – În loc de asta, noi am venit acas`! Dar tot lun` de miere se

consider`... Ar trebui s` dureze cel pu]in dou`zeci [i patru de ani. – Ajutor! – Dup` perioada asta, o s` ne obi[nuim unul cu altul [i n-o

s`-mi mai fie fric`. – Fric`? \ntreb` ea, trecându-i mâna prin p`r. De ce ]i-e fric`?– S` nu m` trezesc [i s` descop`r c` totul e doar un vis, c` via]a

e la fel de plictisitoare cum era înainte s` ajung în Maroc. Recunosc,excursia aceea [i-a meritat banii!

– Sunt de aceea[i p`rere, [opti ea. {i nici m`tu[a nu ne-arcontrazice.

– Sper c` nu. Sunt recunosc`tor c` ai renun]at la toate astea cas` vii cu mine, într-o cas` [i într-o familie complet necunoscute. Aicie atât de frumos! Mi-ar pl`cea s` venim în timpul verii.

– O s` venim! M`tu[a Heather o s` fie încântat`!– Cred c`-i este foarte dor de tine. Nu pot s`-mi imaginez ce

m-a[ face f`r` tine!– Tu nu e[ti m`tu[a mea, ci so]ul meu. E cu totul altceva!– {tiu, chicoti el. Îmi place diferen]a asta, ]ie nu?– Poart`-te frumos!S`rutul lui Darnley întrerupse protestele so]iei sale.

***


Duminic`, dup` un mic dejun copios, Darnley [i Wendy î[i luar`r`mas bun de la m`tu[a Heather [i pornir` spre castel.

Wendy nu-i mai ceru s-o lase s` conduc` ma[ina, mul]umit` s`stea lâng` el, cu gândul la noaptea trecut`.

– }i-ai prins vreodat` p`rul în coad`? \ntreb` el, dintr-o dat`. – Nu, nu e destul de lung. De ce întrebi? – Îmi place p`rul prins [i cred c` ]i-ar sta bine. – Pot s` încerc, dac` vrei. Va trebui s` mai creasc`, totu[i. – Ro[ul e o culoare frumoas`. Sau galbenul pal... Ar trebui s`-]i

iei ni[te panglici de prins p`rul. În acea clip`, Wendy î[i aminti de panglica pe care o v`zuse în

cutia de lemn a lui Darnley.– Lorna purta panglici ro[ii, nu-i a[a?– De unde ]i-a venit o asemenea idee?– M`tu[a ta are mai multe fotografii cu ea. – Da, a[a e. Adev`rul e c` Lorna a purtat întotdeauna panglici

de p`r, dar niciodat` ro[ii. Culorile ei preferate erau verde [ialbastru. Mie nu-mi place nici una!

– Dar în fotografii se vede c` avea panglic` ro[ie. – Toate pozele au fost f`cute în aceea[i zi, de un fotograf

profesionist, care lucra la o revist` de mod`. Era prieten cu Jamie[i a stat la noi câteva zile. Atunci a fost singura dat` când am v`zut-opurtând ro[u, [i numai pentru c` a insistat el. Pur [i simplu, uraaceast` culoare!

– Ca s` vezi cât de u[or po]i s`-]i faci o impresie gre[it`, [opti ea. – Mie-mi plac ro[ul [i galbenul. Cred c` ro[ul ]i s-ar potrivi

foarte bine. Oricum, f` cum î]i place. – Cred c-o s` te ascult, dac` tu crezi c` e mai bine a[a. – Nu poate fi mai bine, draga mea. Tu e[ti perfect`!– Ce lingu[itor e[ti!– Nu, spun numai adev`rul. Tu e[ti frumoas` oricum. Personal,

eu prefer s` fii îmbr`cat` [i aranjat` cât mai simplu. Ea râse u[or.

74 VIVIAN STUART

– Câ]i ani are Lorna?– E[ti foarte curioas` cu privire la cumnata mea, nu-i a[a? Este

cu un an mai mic` decât mine. Suntem n`scu]i în aceea[i zi, a[a c`[tiu exact când este ziua ei de na[tere.

Wendy începu s` regrete c` abordase acest subiect de discu]ie.Avea impresia c` o [tia pe Lorna, prin intermediul m`tu[ii Lida [i alfotografiilor pe care aceasta le p`stra, dar adev`rul era c` n-ocuno[tea deloc. De ce continua s` se gândeasc` la o persoan` careplecase de la castel [i pe care nimeni n-o mai vedea?

Parcurser` restul drumului în t`cere. Când ajunser` la castel, Chalmers la ie[i în întâmpinare [i le lu`

bagajele. – V-a]i întors! exclam` Dick, ie[ind din bibliotec`. Cum a fost

vremea? – Destul de bun`. {i aici?– Rece [i umed`. M`tu[a Lida este în vizit` la ni[te prieteni, dar

nu va întârzia mult. A stabilit ca prânzul s` fie servit la ora dou`. Ebine a[a?

– E foarte bine, r`spunse Darnley. Avem timp s` facem undu[ [i s` ne schimb`m înainte de mas`. Totul e în regul` peaici?

– Da, nu s-a întâmplat nimic neobi[nuit. Eu o s` plec mâinediminea]`, dup` micul dejun.

– Credeam c` o s` mai stai înc` o s`pt`mân`. – M-am gândit s`-i fac o surpriz` lui Pat Stuart [i s` m` duc mai

devreme. În plus, vreau s` am timp s` m` familiarizez cu locul [i cuafacerea. O s` plec pe la ora unsprezece.

– O s` fie ciudat aici, f`r` tine. – Vrei s` spui c` am stat mai mult decât s-ar fi cuvenit? râse Dirk.

Wendy, ar`]i minunat!


– Mul]umesc.– Te-ai sim]it bine cu m`tu[a ta?– Amândoi ne-am sim]it bine, preciz` ea. Din p`cate, Darnley

n-a putut s` vad` întreaga frumuse]e a zonei, pentru c` martie nue cea mai potrivit` lun`. Abia a[tept s` mergem acolo la var`!

Urcar` împreun` în dormitor. Darnley se schimb` primul [i veniîn camera ei de toalet`.

– Dac` prânzul se va servi la ora dou`, am timp s` m` duc pân`la birou. Vreau s` v`d dac` am primit o scrisoare foarte important`.O s` m` \ntorc într-o or`. Dac` Dirk pleac` mâine, n-o s` m` duc lafabric` diminea]`, a[a c`... Te deranjeaz`?

– Absolut deloc, dragul meu.Darnley o s`rut` pe p`r [i ie[i. Zece minute mai târziu, Wendy

coborî [i i se al`tur` lui Dirk, în bibliotec`.– Vrei ceva de b`ut? o întreb` el. – Nu, mul]umesc. – Beau în cinstea plec`rii mele, explic` el, ridicând paharul în

care avea gin tonic. Wendy î[i d`du seama c` nu era la primul pahar, de[i nu se

putea spune c` era beat. – Trei ani! continu` el. Privind înapoi, nu pare mult, dar când

m-am întors din Africa n-a[ fi crezut c` voi r`mâne aici atâta timp. Ochii îi str`luceau, iar Wendy presupuse c` motivul era

începerea unei vie]i noi, în Aviemore. – Te bucur` faptul c` ai o nou` slujb`, nu-i a[a?– Foarte mult! E o nou` [ans` pentru mine. – Cum s-a întâmplat?– L-am cunoscut pe tipul `sta, Pat Stuart, în Africa. A plecat de

acolo acum [ase ani [i am auzit c` a intrat în afaceri hoteliere. Acuma cump`rat înc` un hotel, în Aviemore, [i avea nevoie de capital cas` se extind`. Am v`zut un articol despre el în ziar [i i-am scris. A[aam aflat c` are nevoie de un partener. Norocul meu!

76 VIVIAN STUART

– M` bucur.– S-ar zice c` chiar a[a e.– Chiar m` bucur, repet` ea, cu sinceritate. Ai avut o slujb`

bun` în Africa, nu-i a[a?– Da. – {i ]i-a pl`cut acolo?– Foarte mult. E o ]ar` minunat` [i mi-ar fi pl`cut s` stau acolo

pentru totdeauna. Din punct de vedere politic [i economic, nu ea[a grozav.

– Nu ]i-ai pierdut slujba din vina ta, nu-i a[a?Îl privi cu simpatie. – Mi-a p`rut r`u atunci când mi-a spus Darnley. Acum, îns`, ai

[ansa unui nou început. – Da, e foarte important. M-am gândit adesea s` plec de aici, dar

adev`rul este c` nu [tiu de unde s` pornesc. Dac` ai [ti ce pierderede vreme este s` vorbe[ti în ]ara asta despre experien]a anterioar`din Africa! Nimeni nu vrea s` [tie... Nu fac altceva decât s` stea toat`ziua [i s` bea gin! Nimeni nu [tie ce înseamn` cu adev`rat termenul„munc`”, dar nici nu accept` s` li se explice. Eu [i Pat, îns`, vorbimaceea[i limb`.

– A[teptarea s-a terminat, Dirk, îi zâmbi ea. – {tii, e[ti o pu[toaic` de treab`. Te plac foarte mult!– Mul]umesc, dar pe cine faci tu pu[toaic`?– Sunt cu paisprezece ani mai mare decât tine. Când beam

primul meu gin tonic, tu abia înv`]ai s` numeri pân` la zece. – A[adar, e[ti Matusalem!– Sper ca totul s` mearg` bine pentru tine, Wendy. Asta e tot ce

voiam s` spun!Brusc, Wendy î[i aminti de prima zi la castel [i de conversa]ia

misterioas` dintre Darnley [i Dirk. – {i de ce n-ar merge bine? \ntreb` ea, foindu-se nelini[tit` în

scaun.


El se îndrept` spre barul de bùturi [i-[i preg`ti înc` un gin tonic. – Depinde, nu-i a[a? zise el, privind-o fix. – Ai grij` s` nu ver[i paharul! De ce depinde?– De Darnley, evident. – Ce vrei s` spui? Ce e cu Darnley?– Wendy, e[ti foarte dr`gu]`. Te plac mult, [tiai asta? Nu e[ti ca

Lorna. Nu vreau s` fiu rù, dar Lorna...– Ce leg`tur` am eu cu Lorna? exclam` ea, uimit`. Lorna a fost

so]ia lui Huntly, în vreme ce eu sunt so]ia lui Darnley!Dirk continua s-o priveasc` fix. – Ei bine? insist` ea, furioas`. Am dreptate sau nu?– Sigur. Într-adev`r, era m`ritat` cu Huntly. – Atunci? Ce e cu discu]ia asta cu dou` în]elesuri?– Îmi pare rù, nu e treaba mea. – Nu po]i s` dai înapoi acum. Termin` ce ai de spus!Dirk oft` prelung, apoi veni [i se a[ez` lâng` ea. – N-ar trebui s` beau înainte de prânz, pentru c` devin prea

guraliv. Chiar ]in la tine [i te plac foarte mult. – Mi-ai mai spus asta. – E[ti atât de inocent`, de pur`, de... Nu [tiu...– Ce este, Dirk? ridic` ea tonul, exasperat`. – Nu vreau s` te r`nesc, dar to]i [tiu de Darnley [i Lorna. Pân`

la urm`, cineva va spune ceva. – Ce e cu Darnley [i Lorna? \ntreb` ea, abia auzit. – Au fost aman]i. Wendy r`mase nemi[cat` [i închise ochii. Acum, când cuvintele

fuseser` rostite, avea puterea s` recunoasc` faptul c` se a[teptase laa[a ceva.

– Continu`.Vocea ei era de ghea]`.

78 VIVIAN STUART

Capitolul 7

– Nu sunt multe de spus, se eschiv` Dirk, stânjenit.– Ba sunt, îl contrazise Wendy. Când a început totul?– Nu [tiu exact. Înainte ca eu s` m` întorc din Africa, iar asta s-a

intâmplat acum trei ani. Cred c` toat` lumea [tia, cu excep]ia luiHuntly – Lida, Jamie, Georgie, poate [i servitorii. Ei [tiu totul, oricum.

– Ce fel de femeie era? M`ritat` cu un b`rbat [i-[i f`cea de capcu fratele lui!

– Era... Lorna, pur [i simplu. Pân` [i Lida a iertat-o. Nu era unsubiect pe care s`-l putem discuta deschis ori foarte des, dar toat`lumea [tia c` nu va dura [i c` lucrurile se vor lini[ti.

– Când a plecat de aici? Acum un an [i jum`tate, nu-i a[a? Dac`tu ai venit acum trei ani, înseamn` c` leg`tura lor a durat cel pu]inun an [i jum`tate, nu?

– M` tem c` da. De fapt, cred c` a durat cam trei ani, cu cevaîntreruperi. Cea care î]i poate spune mai multe este Georgie, dar eanu vorbe[te.

– Ce leg`tur` are ea?– {i ea ar fi vrut s` aib` o rela]ie cu Darnley. Oricât de ciudat ar

p`rea, ea [i Lorna erau bune prietene [i a aflat tot.

– So]ul meu cel popular, remarc` ea, absent`. Acum o pl`cea chiar [i mai pu]in pe Georgie More. Ro[i

violent la gândul c` fusese considerat` naiv` [i to]i se distraser`pe seama ei.

– {i spui c` fratele lui n-a [tiut nimic? Înseamn` c` au fost foartediscre]i.

– Sigur c` au fost, dar n-a fost numai asta. Huntly era completorb [i surd când era vorba de Lorna. A fost \ndr`gostit nebune[tede ea pân` în ultima clip`.

– Asta e cu totul altceva, spuse ea încet. Dac` ei aveau oleg`tur`, iar Huntly a murit, de ce Darnley [i Lorna nu s-au... De ceea a plecat de aici?

N-avea sens, î[i spuse ea în gând. Dac` Dirk spunea adev`rul,so]ul ei [i Lorna fuseser` aman]i trei ani de zile, iar leg`tura lor nuse terminase când Huntly a murit în acel teribil accident. Cu toateastea, Lorna a plecat de la castel tocmai când nu mai st`tea nimic încalea dragostei lor.

– Lorna se s`turase de Darnley, r`spunse Dirk. Cred c` ses`turase de to]i b`rba]ii. Nu trebuie s-o consideri vinovat`.

– Poftim?! exclam` ea, f`când ochii mari. – Sunt multe lucruri pe care nu le [tii. E[ti de pu]in` vreme aici

[i oricum e prea târziu. S-a terminat de mult! De fapt, nici nu [tiude ce s-a m`ritat cu Huntly. A fost o gre[eal`... Huntly nu sem`nadeloc cu fratele s`u. În ciuda aspectului [i a farmecului s`u, era unb`rbat timid, cu un sim] al umorului foarte pu]in dezvoltat, carerâdea la propriile glume. Avea mul]i prieteni, dar nu era b`rbatulpotrivit pentru Lorna. În mod ciudat, era foarte vulgar, dar nu-[id`dea seama de acest lucru. Dup` cum [tii, Darnley e completdiferit, a[a c` Lorna s-a apropiat foarte mult de el. Cred c` era dea[teptat s` se plictiseasc` de Huntly [i s` se \ndrepte spre fratele lui.Era o mare diferen]` între cei doi!

80 VIVIAN STUART

– În]eleg. Wendy avea foarte multe întreb`ri la care dorea s` afle r`spuns.

Pentru c` Dirk urma s` plece diminea]a urm`toare, trebuia s` aflecât mai multe de la el.

– De ce nu l-a p`r`sit pe Huntly atunci când s-a plictisit de el?\ntreb` ea. Dac` [i-a dat seama c` a f`cut o gre[eal`, de ce n-aîncercat s` îndrepte lucrurile?

– Din mai multe motive.Dirk î[i preg`ti din nou o bùtur`, de aceast` dat` într-un pahar

mai mic. – Ea [i Huntly erau foarte cunoscu]i în regiune, a[a c` un astfel

de scandal ar fi fost nepl`cut. În al doilea rând, ce putea s`-i ofereDarnley? Era bìatul mai mic al familiei, f`r` bani. E adev`rat c` efoarte pl`cut [i chiar atr`g`tor, dar nu po]i s` trìe[ti numai cuaceste calit`]i. Darnley lucra pentru Huntly, î]i dai seama? {i, celmai important, nu-l iubea. Niciodat` nu l-a iubit. A fost odistrac]ie, o pauz` într-o c`snicie care o plictisea de moarte. Eraprins` \n capcan`, în]elegi? Ea, personal, n-avea nici un ban, a[ac` nu putea s` fac` tot ce voia. Erau multe lucruri de care trebuias` ]in` cont.

– Din ce trìe[te acum? \ntreb` repede Wendy.– Huntly a avut o asigurare de via]` mare. Banii i-au revenit

Lornei, împreun` cu celelalte economii ale so]ului ei. Huntly ]ineafoarte mult la Darnley, a[a c` acesta a mo[tenit fabrica, casa, titlul[i alte bunuri personale. To]i banii i-a primit Lorna, a[a cum secuvine, [i are o situa]ie foarte bun`. O v`duv` bogat`...

Dirk zâmbi amar, iar ea î[i d`du seama c` fusese îndr`gostit deLorna.

– Ai iubit-o, nu-i a[a?– Am locuit în aceea[i cas` timp de un an [i jum`tate. – Dumnezeule! Ce are femeia asta? Cum face?!Respir` adânc [i \ncerc` s` se controleze.


– A[adar, a luat banii [i a plecat? A[a s-a întâmplat?– Da. Oricum, niciodat` nu i-a pl`cut castelul. Eliberat` de

Huntly [i plictisit` de Darnley, a putut s`-[i fac` o via]` nou`,departe de familia Blood.

– În]eleg. Sau m`car cred c` încep s` în]eleg. De ce îmi spuitoate astea? Crezi c` Darnley este înc` îndr`gostit de ea [i o s` m`p`r`seasc`, într-o bun` zi? Asta este? Nu sunt de acord. Nu credc-o iube[te pe Lorna.

– Nu, e vorba despre altceva. – Atunci? Ce voiai s` spui atunci când ai zis c` sper ca lucrurile

s` maerg` bine pentru mine?El roti între degete paharul, privindu-l fix. – Regret c` am deschis discu]ia asta. Dar tu erai atât de dr`gu]`

cu mine, încât am vrut s` te r`spl`tesc într-un fel. Nu în]elegi?Îi înfrunt` privirea. – Chiar trebuie s`-]i explic totul? Darnley era nebun dup` Lorna

[i a crezut c` [i ea îl iube[te. Lorna era legat` de Huntly din punctde vedere financiar, iar Darnley [tia cât de mult contau banii pentrufemeia pe care o iubea. Dac` Huntly ar fi murit, Lorna ar fi primitto]i banii, iar Darnley castelul [i fabrica. Ar fi fost liberi s` sec`s`toreasc`, \n]elegi? A[a c`... Darnley [i Huntly ies într-o bun` zipe mare, în ambarca]iuni diferite. Numai unul dintre ei se întoarceacas` [i nimeni nu descoper` care a fost cauza accidentului în urmac`ruia [i-a pierdut via]a Huntly. Darnley a descoperit barca frateluis`u, plutind în deriv`. Convenabil, nu? Da, numai c` planul n-afunc]ionat pân` la cap`t. Lorna se plictisise [i de Darnley, a[a c`[i-a luat banii [i a plecat rapid. Nu spun c` [tia de planul luiDarnley... a fost la fel de [ocat` de accident – dac` de un accidenta fost vorba – la fel ca to]i ceilal]i.

– Îl acuzi pe Darnley de...– Faptele îl acuz`, o întrerupse el. Nu sunt singurul care adun`

unu [i cu unu.

82 VIVIAN STUART

– {i ob]ine rezultatul trei! strig` ea. Cum îndr`zne[ti s`-l faci„criminal” pe so]ul meu?

– Nu eu l-am numit a[a, ci tu. Nimeni n-o s` poat` vreodat` s`dovedeasc` acest lucru. N-a ap`rut cadavrul, nu sunt dovezi, a[a c`nu poate fi pedepsit de lege. Am vrut doar s` te avertizez de ceeace s-a petrecut aici \nainte s` vii tu. Ei, la naiba! Mai bine \mi ]ineamgura!

– {i eu a[ fi vrut s` fi f`cut asta, dar numai dac` mi-ai spusminciuni. Tu chiar crezi c` Darnley [i-a omorât fratele, nu-i a[a?

– Da, a[a cred. Vocea lui era sigur` [i clar`, ca [i când n-ar fi bùt paharele de

gin. – Cred c` a fost condus de pasiune [i [i-a pierdut cump`tul. Dar

lucrurile n-au decurs a[a cum a sperat el. Lorna nu era pentru el!To]i am fost de p`rere c` a suportat foarte bine plecarea ei, avândîn vedere tot ce se întâmplase.

– To]i împ`rt`[esc aceea[i p`rere, f`r` îndoial`!– Cred c` Lida, Jamie [i Georgie b`nuiesc adev`rul. De fapt, [tiu

sigur c` Lida b`nuie[te asta. Darnley avea un motiv foarte serios, iarfratele lui era un marinar foarte bun.

– Darnley îl ura, [opti ea, amintindu-[i brusc vorbele so]ului ei. – Poftim? Darnley ]i-a spus asta? f`cu el ochii mari. Ce mai vrei? S`

semneze o declara]ie prin care-[i recunoa[te vinov`]ia? Ascult`-m`,Wendy! Tu e[ti o tân`r` dr`gu]`, decent`, normal`, care merit` totce-i mai bun. Ascult`-mi sfatul: întoarce-te la m`tu[a ta [i f`-]i ofamilie cu un bìat bun de prin partea locului. O s` fii mult maifericit` decât ai putea s` fii aici.

– De ce s-a \nsurat cu mine? se întreb` ea cu voce tare. Toat`lumea îmi spune c` nu sem`n deloc cu Lorna, c`-i sunt inferioar`...M-am s`turat s` aud asta! De ce s-a însurat cu mine?

– Nu [tiu s`-]i r`spund. Poate c` s-a de[teptat brusc, adùg` el,galant.


– Scuz`-m`, zise ea ridicându-se. – Te sf`tuiesc s` nu discu]i cu Darnley despre asta. Dac` vrei s`

verifici varianta mea, întreab-o pe Lida. O s` cite[ti r`spunsul pechipul ei.

– Te temi s` nu fii demascat? \l întreb` ea, bucuroas` c`-l puteatachina.

– De ce a[ fi? Eu plec mâine [i nu m` deranjeaz`. Sunt sigur c`Darnley este con[tient de b`nuielile familiei, dar s-ar putea s` nu fieprea încântat când o s` afle c` [i tu îl b`nuie[ti. În locul tù, a[ fifoarte atent.

Ea vru s`-i r`spund`, dar se r`zgândi, pentru c`-[i d`du seamac` avea timp s` se gândeasc` la tot ce aflase.

– Cred c` ai avut inten]ii bune, Dirk, dar ar fi fost bine dac` numi-ai fi spus nimic.

– Îmi pare rù. Wendy ie[i în fug` din camer` [i urc` sc`rile. Str`b`tu holul [i

se opri în ultima camer`, vechea camera a copiilor, pentru c` [tiac` nimeni n-o va cùta acolo. Se a[ez` \ntr-un balansoar, încercânds` pun` în ordine toate nout`]ile aflate.

Multe lucruri începeau s` se l`mureasc` – conversa]ia pe care osurprinsese în hol, privirile curioase [i, în acela[i timp,comp`timitoare. Acum în]elegea ostilitatea m`tu[ii Lida [i faptul c`Darnley îi lua ap`rarea Georgiei More. Aceasta fusese prietenaLornei [i nu voia s-o supere, ca s` nu înceap` s` vorbeasc` despreb`nuielile ce planau asupra lui.

Cel mai rù [i dureros lucru pe care-l aflase nu era faptul c`Darnley avusese o aventur` cu Lorna. F`cea parte din trecutul lui [iar fi acceptat, în cele din urm`. Era sigur`, absolut sigur` c` Darnleyo iubea.

B`nuiala c`-[i omorâse fratele era o alt` problem`. Cum sàccepte a[a ceva? Cum s` trìasc` lâng` un asemenea b`rbat?

84 VIVIAN STUART

Nu reu[ea s` se calmeze [i s`-[i pun` gândurile în ordine, oricâtde mult ar fi încercat. Chiar se c`s`torise cu un criminal? Partea ceamai rea era c` s-ar putea s` nu [tie niciodat`. To]i ceilal]i credeau,nu [tiau sigur. Dac` va ajunge s` cread` [i ea?

R`mase în înc`perea rece, privind în gol. În cele din urm`, Darnley o g`si. – Ce faci aici, draga mea? Masa este preg`tit` de o jum`tate de

or` [i te-am cùtat peste tot!– Bun`, r`spunse Wendy încet. Sim]eam nevoia s` fiu pu]in

singur`. – Sunt locuri mai frumoase pentru asta. Te sim]i bine? \ntreb`

el, \ngrijorat. Vrei s` te întinzi în pat? A[ putea s`-]i aduc ceva demâncare în camer`.

– Po]i? Cred c` a[a ar fi cel mai bine, pentru c` nu vreau s`cobor în salon.

– Sigur. Hai, te conduc în dormitor. Dar ce s-a \ntâmplat? }i-erù?

– Pu]in. – O s` chem doctorul. – Nu, te rog. O s`-mi treac`. – Ai febr`? Te doare ceva?Bra]ul lui îi înconjurase talia, iar Wendy f`cea eforturi s` nu

resping` atingerea lui. Da, o durea inima, îns` nu putea s`-i spunàsta so]ului ei.

– O s`-mi treac`, repet` ea, evitându-i privirea. Poate am mâncatceva ce nu mi-a priit.

O ajut` s` se întind` în pat [i puse în priz` p`tura electric`. – Vrei ceva anume?– Nu prea mi-e foame. – Am s`-i spun Lidei. – S` nu vin` aici! \i ceru ea repede. Vreau s` fiu singur`. – Cum spui tu. Vrei ceva de bùt?


– Po]i s-o trimi]i pe Ella, cu o cea[c` de cafea. Cred c` o s` dormpân` la ora ceaiului.

Darnley plec` [i reveni în câteva minute, cu o tav` înc`rcat`. Seîntoarse din nou, dup` ce mânc` de prânz al`turi de restul familiei,[i descoperi c` Wendy nu-[i schimbase pozi]ia [i nu atinsese nimicde pe tav`.

– Suntem îngrijora]i din pricina ta. Spune-mi cum te sim]i. – Bine, dar sunt pu]in obosit`. – Nu-]i mai e rù?– Dar nu mi-a fost rù!– Atunci, ce naiba se întâmpl`?Se \ntoarse spre el [i-l fix` cu privirea. – Poveste[te-mi despre Lorna. Darnley se a[ez` lâng` ea, pe marginea patului. – Ce s`-]i spun despre ea?– Poveste[te-mi despre voi doi. Despre leg`tura pe care ai avut-o

cu so]ia fratelui tù [i despre felul cum s-a terminat. – Cine a vorbit? Normal, Dirk! Cu siguran]`, a fost Dirk! Când

am plecat, nu erai a[a [i înc` nu te-ai întâlnit cu Lida, deci trebuies` fi fost Dirk.

– S` spunem c` el a fost... Ai avut o aventur` cu Lorna sau nu?E o minciun`?

Privirea lui se întunec`. – S-a terminat de mult. – Ce convenabil. S-a terminat, deci s` nu mai vorbim, nu?– N-am mai v`zut-o pe Lorna de foarte mult timp. A plecat de

aici acum un an [i jum`tate [i locuie[te singur` în Perth, la cincizecide kilometri distan]`. Asta î]i r`spunde la întrebare?

– Nu-mi r`spunde la nici o întrebare! Poate c` nu vrea s` te maivad`. Poate c` s-a plictisit de tine înainte de decesul... avantajos alfratelui tù.

86 VIVIAN STUART

– Dumnezeule! Dirk a fost foarte vorb`re], nu-i a[a? Ar trebuis`-l dau afar` chiar acum, f`r` s` mai a[tept s` plece singur.Ascult`-m`! orice ar fi fost între mine [i Lorna, s-a terminat de mult.Cu mult înainte s` te cunosc pe tine! E o crim` faptul c` am fostîndr`gostit înainte s` te întâlnesc? Eu nu te-am întrebat nimicdespre trecutul tù, dar asta nu înseamn` c` n-ai mai fost\ndr`gostit` niciodat`. Sunt sigur c` ai fost!

– Nu, n-am fost, neg` ea. El nu coment`, pentru c` o credea. – So]ia fratelui tù, Darnley? Ce fel de om e[ti?– Un om simplu, cu emo]ii [i sentimente. Lorna îl dispre]uia pe

Huntly [i apoi, tu n-o cuno[ti. – Dac` îmi mai spune cineva asta, o s` strig s` se cutremure

casa! Crede-m`, am ajuns s-o cunosc foarte bine, dar regret c` s-aîntâmplat asta!

– Îmi pare rù, iubito. O mângâie u[or pe mân`, dar ea [i-o trase rapid. – Poate sun` prostesc, dar pe atunci eram impresionabil [i lipsit

de experien]`. Nu mai fusesem îndr`gostit niciodat`, iar Lorna eraaici, sub acela[i acoperi[.

– Continu`.– Nu-mi place s` vorbesc despre asta. Pe scurt, ea voia s` se

distreze, iar eu eram la îndemân`. Din p`cate, mi-am pierdut capul[i am crezut c` [i ea m` iube[te. Apoi a venit accidentul lui Huntly...Am crezut c` vom fi împreun`, dar ea mi-a spus c` a fost o simplàventur` [i nimic mai mult. Detaliile nu mai conteaz`, îns` a fostfoarte dur`. Î[i rec`p`tase independen]a [i avea de gând s` profitede ea, ca [i de banii pe care îi mo[tenise. Mi-a spus c`-mimul]ume[te pentru amintirile pe care i le-am oferit, dar s` n-o maideranjez. N-am crezut c` poate s` fie atât de rea, mai ales dup`modul în care s-a ]inut dup` mine.


– S-a ]inut dup` tine? Chiar a[a?– La început, da. Credeam c` e ceva mai frumoas` [i atr`g`toare

femeie din lume. Era so]ia lui Huntly [i o admiram enorm. În scurttimp, îns`, am \n]eles c` era mai interesat` de mine, decât deHuntly. {i... Chiar trebuie s` vorbim despre asta? Ce naiba a fost \ncapul lui Dirk? De ce ]i-a vorbit despre asta?

– Nu mai [tiu cum a început, dar pot s`-]i spun c` era cam bùt.Cred c`, \n alte condi]ii, n-ar fi tr`dat un membru din aceea[iechip`.

– Ce echip`?– Echipa format` din b`rba]ii îndr`gosti]i nebune[te de Lorna.

Sunte]i la fel! Dezgust`tor! Cât a durat, Darnley?– Patru ani. – Patru ani?! A[adar, n-a fost ceva trec`tor!– Ba da. Au fost [i întreruperi. Nu vreau s` mai vorbesc despre asta!– {i cu mine cum r`mâne?– Te iubesc! Nu [tii asta? E[ti complet diferit` de Lorna! Nu

vreau s-o vorbesc de rù, dar mi-am dat seama, dup` ceva vreme,c` nu era deloc a[a cum am crezut la început, atunci când m-amîndr`gostit de ea. M` bucur c` am sc`pat de ea, pe cuvânt! Când m`gândesc c` a[ fi putut s` m` c`s`toresc cu ea, dup` moartea luiHuntly, mi se face rù! Nu în]elegi? Tu e[ti cea pe care o iubesc!

– Nu mai [tiu ce s` cred. Încerc` s-o s`rute, dar ea se feri.– Wendy, e ridicol! spuse el, dând semne c`-[i pierde r`bdarea.

}i s-a spus o poveste exagerat` despre un capitol din trecutul meu.Nu sunt singurul b`rbat care a mai fost îndr`gostit înainte s` se\nsoare. E adev`rat c` femeia era so]ia fratelui meu, dar nici m`carasta nu e o situa]ie nemaiîntâlnit`. Ea nu-l iubea.

– {i credeai c-o s` se întâmple? Ce sperai?– Am sperat c-o s`-l p`r`seasc` pe Huntly pentru mine. Evident,

n-a f`cut-o. Acum în]eleg c` era imposibil. Eu eram fratele mai mic,cu un cont mai mic de zece mii de lire, care lucra în fabrica fratelui

88 VIVIAN STUART

sù. Pentru mine, toate acestea nu contau, dar ea era foarte realist`.Cred c` ar fi trebuit s`-mi dau seama mai devreme c` nu m` iubea.Era prea... calculat`. În cele din urm`, mi-a spus c` avea nevoie decineva [i c` n-am fost important pentru ea. Nu sunt mândru detrecutul meu, dar totul s-a terminat \nainte de a te cunoa[te. Nuîn]elegi c` dragostea mea pentru tine e real`? E adev`rat`?

– Nu mai în]eleg nimic! E[ti sigur c` nu te mai gânde[ti la ea, c`rela]ia voastr` s-a terminat cu adev`rat?

– Dumnezeule, da!– {i n-ai v`zut-o de când a plecat? – N-am vizitat-o niciodat`. Oricum, nu cred c` vrea s` m` vad`.

În ce o prive[te pe Lorna, sunt absolut sigur c` n-am fost decât oetap` din via]a ei.

– Chiar [i a[a, cum r`mâne cu mine? oft` ea. M`tu[a ta [tie, prieteniitì Jamie [i Georgie [tiu. B`nuiesc c` [tiu [i Chalmers, Ella [idoamna Buddo. To]i râd de mine, nu? Nu trebuia s` m` aduci aici.

– Nimeni nu râde de tine E ridicol!– A, deci vorbi]i despre asta! }i-au spus c` au încetat s` râd` de mine?– Nici n-au început, la naiba! Nimeni n-ar îndr`zni. Nu uita c`

asta e casa mea! A noastr`... Iubito, nimic nu s-a schimbat \ntre noi.Totul e la fel.

– Am impresia c` nimic nu mai poate fi la fel. B`rba]ii auaventuri, iar femeile [tiu acest lucru. Nu m` interesa trecutul tù,dar acum e altceva. Chiar dac` e la cincizeci de kilometri distan]`,Lorna a existat în casa asta din prima zi în care am venit aici. M-am lovittot timpul de ea! Iar acum aflu c` ai fost amantul ei, timp de patru ani.

El ro[i violent. – Nu pot s` schimb trecutul, dar pot s` înv`] din experien]ele

pe care le-am trìt. {tiu diferen]a dintre ce am sim]it pentru Lorna[i dragostea pe care ]i-o port.

– E un compliment?– Nu face jocuri de cuvinte, Wendy. Am f`cut o gre[eal`. Tu

n-ai gre[it niciodat`?


– În asemenea mod, nu. Îi zâmbi timid, iar el îi prinse mâinile în ale lui. – Te rog, Wendy... Toat` discu]ia asta e inutil`. – Trebuie s` plec`m de aici, Darnley. Po]i s` vinzi castelul sau

s`-l d`ruie[ti cuiva... Nu m` intereseaz` ce faci, dar nu vreau s`trìesc cu fantomele din trecutul tù. Dac` r`mân cu tine...

– Dac`?– Trebuie s` hot`r`sc asta [i o s` dureze ceva timp. Dac`

r`mânem împreun`, trebuie s` locuim în alt` parte. M` gândeam s`m` întorc la m`tu[a Heather ast`zi.

– Te rog, nu face asta, Wendy. O s` scot la vânzare castelul [i os` începem s` cùt`m alt` cas` imediat. Va dura ceva timp, dar o s`începem chiar mâine diminea]`. Pe cuvânt! O s` iau leg`tura cuavoca]ii mei, ca s` g`sim un cump`r`tor.

– A[ vrea s` plec`m din regiunea asta. – Va trebui s` g`sim ceva destul de aproape de fabric`. Am

putea încerca în Kinross sau în Loch Leven. – Dac` o s` r`mânem împreun`, vreau s`-i evit`m cât se poate

de mult pe fo[tii tì prieteni. Po]i s` accep]i asta? Îmi pare rù, darnu se poate altfel. Nu vreau s`-mi petrec tot restul vie]ii întrebându-m`cine [tie despre tine [i so]ia fratelui tù.

– Nu pot s`-]i promit c` n-o s` m` mai recunoasc` nimeni, darnu vreau s` mai am de-a face cu nimeni din trecutul meu. Nu m`deranjeaz`, Wendy. Chiar \mi doresc asta!

– Poate c`, totu[i, ar fi mai bine s` m` duc la Leaderfoot câteva zile. – Te rog, iubito, nu face asta!– Bine, o s` r`mân aici pentru moment. Dirk pleac` mâine

diminea]`, iar eu [i Lida suntem adversare declarate [i n-avemmulte s` ne spunem. B`nuiesc c` mai pot suporta o lun` sau dou`.O s` m` simt destul de ciudat în fa]a angaja]ilor.

– Lucrurile nu sunt atât de grave, Wendy. – Servitorii afl` întotdeauna tot ce se petrece. {tiu asta din surs`

sigur`.

90 VIVIAN STUART

– De la Dirk?– Nu, din c`r]i. Ai uitat c` am fost bibliotecar`?– Am în]eles. Ridic` bra]ele, în semn c` se pred`. – Darnley, dac` mai ai ceva s`-mi spui, f`-o acum. Dac` a[tep]i,

s-ar putea s` fie prea târziu. – Nu în]eleg ce vrei s` spui. – Spun c` n-ar trebui s`-mi mai ascunzi nimic. Data viitoare, n-o

s` mai a[tept s` stau de vorb` cu tine, ci o s` plec direct acas`. {i n-os` m` mai \ntorc niciodat`!

– Ce-am mai f`cut acum?– Nu [tiu, spune-mi tu!– Nu e nimic de spus. E[ti o femeie dificil`, Wendy. – Sunt doar speriat`, dar poate c` este acela[i lucru. E[ti sigur

c` nu mai ai nimic s`-mi spui?– Jur!– {i n-ai ]inut leg`tura cu Lorna de când a murit Huntly?– Sigur c` nu. Între Lorna [i mine nu mai e nimic. N-am fost la

ea acas` [i nici ea n-a mai venit aici. Totul s-a terminat! Da, amv`zut-o întâmpl`tor în Perth, dar acest lucru este inevitabil. Suntvindecat de Lorna. A avut ea grij` de asta... Dup` cum ]i-ampovestit, n-a fost foarte delicat` atunci când mi-a spus c` rela]ianoastr` s-a sfâr[it.

Durerea din privirea lui o f`cu pe Wendy s` se întrebe cât dedur` fusese Lorna. Îi era greu s` suporte amintirile [i trecutul lui,destul de inc`rcat, dar nu putea s` nege faptul c`-l iubea.

– Bine, oft` ea. Te rog, las`-m` pu]in singur`. Vreau s` m`odihnesc pu]in, dar totul o s` fie bine pân` disear`.

– Sigur, draga mea. Se aplec` s-o s`rute, dar Wendy întoarse capul [i r`mase

nemi[cat` pân` când el p`r`si camera. Abia atunci l`s` lacrimile s`-icurg` pe obraji.

Dragostea ei nu mai era pur` [i str`lucitoare [i nu mai putea s`fie a[a niciodat`.


Capitolul 8

În urm`toarele zile, Wendy nu f`cu nici o referire la dezv`luireape care i-o f`cuse Dirk. Încerc` s` fie în continuare vesel` [i pl`cut`;cu Darnley, se purta ca [i când nimic nu s-ar fi întâmplat, de[irela]ia lor era destul de tensionat`. Totu[i, faptul c` Dirk plecase of`cea s` se simt` mai bine.

Lida continua s` petreac` mult timp singur`, în dormitorul sauîn camera ei de zi.

Wendy profita de vremea destul de frumoas` [i f`cea zilnicplimb`ri cu ma[ina, timp în care c`uta case de vânzare. Sprenemul]umirea ei, g`si foarte pu]ine [i nici una pe placul ei.

O s`pt`mân` mai târziu, duminic` seara, când to]i st`teau însalon, Lida primi un telefon.

– Jamie [i Georgie sosesc mâine dup` prânz [i vor sta câtevazile, îi spuse ea lui Wendy. S-o anun] pe doamna Buddo?

– Nu, mul]umesc. Am s`-i spun eu. De[i nu-i pl`cea vizita lor, se gândi cu pl`cere c` noile

congelatoare erau înc`rcate cu mâncare. – Cât timp vor sta?– N-au spus.

– S-au autoinvitat, pe o perioad` nedeterminat`?– A[a fac de obicei, spuse m`tu[a Lida pe un ton arogant.– M-am gândit c` i-ai invitat dumneata. Ai putea s`-i spui finului

dumitale c` ar fi politicos, pe viitor, s` m` întrebe pe mine. La urmaurmei, eu sunt st`pâna casei.

Darnley f`cu ochii mari, iar Lida pufni. – Dumnezeule mare! Întotdeauna au venit [i au plecat atunci

când au poftit!– Asta a fost înainte. Acum casa e condus` de altcineva. – De Darnley? \ntreb` ironic` Lida.– Darnley e so]ul meu, r`spunse r`spicat Wendy. Iar el las` casa

în seama mea. Nu-i a[a, Darnley?– P`i... Da, draga mea. Jamie a fost nepoliticos, recunosc, dar nu

cred c` a f`cut-o inten]ionat. – Nu a fost Jamie la telefon, ci Georgie, interveni Lida.– În cazul acesta, am s` vorbesc chiar eu cu ea. Ar fi trebuit s-o

sune pe Wendy. Î[i d`du seama c` so]ia lui îl privea insistent [i tu[i stânjenit:– Dac` m` gândesc mai bine, poate c` ar trebui s` vorbe[ti

dumneata cu ea, m`tu[` Lida. – N-am s` fac una ca asta! Dac` ea e st`pân` aici, poate s` dea

chiar ea ordinele astea! Nu [tiu în ce se transform` casa asta...Noapte bun`!

Ie[i intempestiv din camer`, iar Wendy începu s` chicoteasc`. – M` bucur c` ]i se pare amuzant, spuse Darnley cu severitate. – Nu e, recunoscu ea, zâmbind în continuare.Era imposibil s`-i explice c`, dup` atmosfera încordat` din cas`,

i se p`rea o u[urare s` se contreze cu cineva cum era m`tu[a Lida. – {tii c` nu vreau ca Jamie [i Georgie s` stea aici. {i [tii [i

motivul! Presupun c` obiceiurile vechi dispar greu, dar o s`-mi fac`pl`cere s` discut cu Georgie despre bunele maniere.


– Uite ce e, nu fi nesuferit`! N-ar fi mai bine s` vorbesc eu...– Sigur c` nu! Dup` cum a precizat m`tu[a Lida, e ideea mea.

Pot s` fiu foarte nesuferit`, a[a cum poate s` fie [i Georgie. E înstare! Apropo, mâine o s` m` duc s` v`d o cas`.

– Ce cas`? Unde?– E o vil` modern`, cu [ase dormitoare, în apropiere de

Falkland, [i e disponibil` imediat. Am vrut s`-]i spun mai devreme,dar am uitat. Probabil o s` fie ca toate celelalte, ni[te vechituri! Darmi-ar pl`cea s` locuim într-o cas` frumoas`, ca un cuplu proasp`tc`s`torit. }ie nu?

– Ba da. Vrei s` vin cu tine?– Po]i s`-]i faci timp?El se gândi câteva clipe. – Mâine e cam greu. Vin ni[te parteneri din str`in`tate, mai

exact din Boston. A[ vrea s` încep vânz`rile în Statele Unite cât maicurând posibil.

– Atunci, tu ocup`-te de fabric`, iar eu o s` v`d în continuarecase. Poate c` cea de mâine va fi cea potrivit` pentru noi. S-arputea s` dureze câteva luni. Nu e a[a de simplu pe cât amcrezut.

– Fruntea sus! o îmb`rb`t` el, înconjurându-i umerii cu bra]ul.Poate o s` avem noroc.

Jamie [i Georgie sosir` la castel a doua zi dup`-amiaz`, cândWendy era plecat` la Falkland. Când se întoarse acas`, o g`si peGeorgie în salon.

– Bun`. E[ti singur`?– Jamie este cu Lida. Ce mai faci? \ntreb` Georgie, politicoas`. – Darnley [i cu mine suntem bine, mul]umesc. Tocmai am fost

s` cump`r o cas`.Georgie f`cu ochii mari.

94 VIVIAN STUART

– Ce s` faci?!– S` cump`r o cas`. Am g`sit locuin]a perfect`, modern` [i

elegant`. Are [ase dormitoare [i garaj dublu. Eu [i Darnley vom trìacolo confortabil [i lini[ti]i, f`r` s` fim deranja]i.

– Te referi la Jamie [i la mine?Georgie era uimit` de maniera direct` în care-i vorbea Wendy. – Da, printre al]ii. Cred c` ai fi putut s` m` anun]i pe mine de

venirea voastr`, [i nu pe Lida, de vreme ce eu sunt st`pâna casei.Oricum, nu mai are importan]`, pentru c` o s` ne mut`m laFalkland.

– Darnley [tie de planul tù? \ntreb` Georgie, complet uimit`. – Nu în întregime, r`spunse calm` Wendy. Dar o s` afle când

vine acas`. E un cas` foarte frumoas` [i cost` numai patruzeci [icinci de mii de lire. E la poalele unor dealuri, cu un pârâu al`turi.A fost construit` pentru un arhitect pensionar. So]ia lui a murit, iarel vrea s` se mute la fiica lui. Am avut mare noroc!

– {i ce-o s` face]i cu castelul Lour?– O s`-l vindem, evident. Ar fi p`cat s`-l d`râm`m. – E[ti foarte arogant`, nu-i a[a? pufni Georgie. M` întreb ce

crede Darnley despre p`rerile tale. – Sigur c` este de acord cu mine, altfel n-a[ fi cùtat o cas` de

cump`rat, nu crezi?Pentru prima dat`, Georgie r`mase f`r` cuvinte. Chiar în acea clip`, Darnley intr` în salon, a[a c` Wendy avu

ocazia s`-i spun` înainte ca Lida [i Jamie s` afle nout`]ile de laGeorgie.

Subiectul se discut` la cin`, dar nimeni nu se putea opune, devreme ce Darnley era de acord cu tot ce f`cuse Wendy.

Dup` mas`, Darnley o vizit` pe m`tu[a Lida în camera ei. – Ei bine, m`tu[`... Ce-o s` facem cu tine? \ntreb` el, pe un ton

amuzat.


– Ce-o s` face]i cu mine? Crede]i c` sunt un copil neajutorat?– Voiam s` spun c` ai nevoie de o cas` nou`. Nu [tiu nimic

despre situa]ia dumitale financiar`.– {i a[a vor r`mâne lucrurile! se r`sti ea. Cât prive[te viitorul

meu, oricum o s` plec de aici în câteva s`pt`mâni. – Nu [tiam nimic de plecarea dumitale, spuse el, luat prin

surprindere. – Nici tu nu mi-ai spus de vânzarea castelului. – Asta numai pentru c` ar fi putut s` dureze câteva luni pân`

când am fi g`sit o cas` potrivit`. – E treaba voastr`! pufni ea, nemul]umit`. Dac` vrei s`-]i vinzi

mo[tenirea, dreptul t`u prin na[tere...– În ceea ce nume[ti dumneata „dreptul meu prin na[tere” nu

se mai poate locui [i ar costa o avere s`-l moderniz`m. Mai mul]ibani decât a[ avea vreodat`!

– Bine, vinde-l. Dup` cum ]i-am spus, eu oricum o s` plec. – {i unde o s` te duci?– Nu vreau s`-]i dezv`lui înc`. O s` afli la momentul potrivit. – Cum vrei dumneata, zise el, cu ciud`. – O s` plec cam în trei s`pt`mâni [i o s` trimit mai târziu dup`

lucrurile mele. – Bine, bine. M` bucur c` n-o s` te incomodeze vânzarea

castelului. – Abia a[tept s` plec! Nu vreau s` stau în aceea[i cas` cu tine [i

cu so]ia ta nici o zi mai mult decât sunt nevoit`!– {tiu c` dumneata [i Wendy nu v-a]i în]eles bine. – Hmm! pufni Lida. Fata asta [i-a luat-o în cap. M` tem c` s-au

f`cut prea multe schimb`ri care nu sunt pe placul meu. Dac` te-aifi însurat cu Lorna...

– Lorna nu m-a vrut [i acum sunt recunosc`tor pentru asta. – N-ai spus mereu acest lucru!

96 VIVIAN STUART

– Nu conteaz`. Chiar vorbesc serios!– Nimeni nu poate s-o condamne c` a fugit de aici. Moartea lui

Huntly a fost prea... convenabil`. – Ajunge! se r`sti el. Nu vreau s` mai aud nici un cuvânt despre

asta, te avertizez. – S` nu m` amenin]i]i pe mine! Mi-aduc aminte c` ]i-am

schimbat scutecele. Voiam doar s` spun c`, dac` moartea lui Huntlyar fi fost cu adev`rat un accident, ai fi putut s` te însori cu Lorna.Ce final fericit! Ea se potrivea aici.

– Moartea fratelui meu chiar a fost un accident! }i-am tot spusc` aceasta e singura explica]ie.

– S` fim recunosc`tori c` acesta a fost verdictul oficial, chiardac` nu e [i cel corect.

Darnley ridic` bra]ele, exasperat. {tia ce b`nuiau cu to]ii, iaracest lucru îl înfuria peste m`sur`.

– Ai grij` ca p`rerile dumitale s` nu ajung` la urechile so]ieimele. Dac` se va întâmpla asta, s-ar putea s` devin furios, a[a cumnu m-ai v`zut niciodat`.

– Eu n-o s`-i spun nimic. M` tem c` ai stricat rela]ia cu Lornapentru totdeauna [i regret acest lucru.

– {i eu am crezut c` regret, dar mi-am dat seama c` nu-i a[a. Amo c`snicie fericit` [i am de gând ca situa]ia s` nu se schimbe.

M`tu[a Lida îl privi dispre]uitor. – Spui tu a[a, dar sunt sigur` c` te p`c`le[ti. O s` locuie[ti într-o

cutie modern` din c`r`mid`, cu micu]a ta so]ie care-[i va întinderufele pe frânghie, în spatele casei... {i când m` gândesc c` e[ti alpatrulea baron!

Încercarea ei de a-l înfuria nu reu[i. – Cel pu]in o s` fiu fericit. Nu voiam s` sim]i c` te d`m afar`,

asta e tot. Am vrut s`-]i ofer ajutorul, dar dac` n-ai nevoie...


– Categoric, n-am! M` bucur c` tat`l t`u n-a tr`it s` vad` ziua asta!– Dac` bietul meu tat` ar mai fi în via]`, probabil c` am locui

într-un apartament cu dou` camere, f`r` ap` cald`. Era un om bun,dar [tii foarte bine cât era de cheltuitor. Noapte bun`, m`tu[`.

Se duse c`tre u[` [i se opri, cu mâna pe clan]`.– Am vorbit serios, Lida. Nu vreau ca Wendy s` afle p`rerile tale

ciudate despre moartea lui Huntly. V-am l`sat pe to]i s` spune]i cevre]i despre mine [i n-am comentat niciodat`. Îns`, dac` o s`-midistrugi c`snicia, s-ar putea s` te ucid.

Râse aspru. – La urma urmei, mi-am câ[tigat deja reputa]ia asta [i a[ putea

s` profit de ea. Dac` dumneata chiar crezi prostiile referitoare lamoartea lui Huntly, ar trebui s`-]i fie fric`!

Darnley o privi fix câteva clipe, apoi ie[i din camer` [i închiseu[a \n urma lui. Pe hol, î[i vârî adânc mâinile în buzunarelepantalonilor [i se opri îngândurat în fa]a unei ferestre.

Auzi pa[i [i sim]i bra]ul lui Georgie strecurându-se sub al lui. – Pari dus pe gânduri, dragul meu. – Am stat de vorb` cu Lida. E destul de obositor, uneori. – Hai s` vorbe[ti cu mine, atunci. Vreau s` discut`m ceva în

particular. Îl trase dup` ea \n bibliotec`. Nu aprinse nici lumina, pentru c`

era suficient` lumina care intra prin u[a pe jum`tate deschis`.– Darnley, dragul meu! Ce Dumnezeu se întâmpl` cu tine? Ce

e cu prostiile astea despre vânzarea castelului? Am crezut c`prostu]a aia nu e zdrav`n`, dar am stat aici [i te-am auzit vorbinddespre asta ca [i când ar fi fost cel mai normal lucru din lume. Aiînnebunit?

– Nu, abia acum m-am îns`n`to[it. Castelul nu e un loc bun delocuit, iar lui Wendy nu-i place. S` fiu sincer, nici mie nu-mi placefoarte mult.


– Dar nu se poate s`-l vinzi, dup` patru sute de ani! – De ce nu? Ar fi trebuit s`-l vindem de mult. Ce femeie ar vrea

s` locuiasc` într-un loc rece [i înfrico[`tor ca `sta?– Pe mine nu m-ar deranja, cel pu]in o parte din an, [opti ea.

Serios, îi permi]i s` fac` ce vrea din tine. Întotdeauna ai fost slab înfa]a femeilor. Nu te în]eleg, pentru c` so]ia ta este atât de... Nu pots` mi te imaginez într-un apartament modern, ca un func]ionar debanc`.

– Nu începe [i tu. {i nu te mai lua de Wendy, te avertizez! Amavut o scen` asem`n`toare cu m`tu[a Lida [i nu mi-a pl`cut deloc.{i nu e un apartament, ci o vil` frumoas`, construit` de un arhitect.E exact ce ne place [i ne trebuie.

– Nu se cuvine, pentru un Blood! Nu trebuie s` stai aici tot anul.Eu, de plid`, fac o mul]ime de c`l`torii în str`in`tate.

– Eu nu sunt putred de bogat ca tine, scumpo. – Am eu suficient pentru amândoi. Ascult`-m`! Trimite-o acas`.

D`-i ni[te bani lui Wendy [i divor]eaz` de ea. Nu e potrivit` pentrutine [i [tii asta. Am putea s-o trimitem înapoi, la m`tu[a ei.

– Am putea? Noi?– Noi.Se apropie de el [i-l mângâie foarte u[or pe obraz cu degetele ei

lungi. – Tu [i cu mine, Darnley. Am putea s` ne distr`m foarte bine

împreun`. Cu banii mei [i venitul t`u de la fabric`, am putea aveao via]` minunat`.

– Nu [tii ce spui! Sunt c`s`torit [i a[a vreau s` r`mân. – Iubitule! râse ea u[or. Asta nu m` deranjeaz`. Nu vorbeam de

c`s`torie. Doar avem nevoie de pensia alimentar`, nu-i a[a? Însfâr[it, nu te mai gânde[ti la Lorna, dar asta nu înseamn` c` trebuies` cazi în cealalt` extrem` [i s` te însori cu cineva care nu este deseama ta. Asta a fost reac]ia ta, nu? Dar noi doi...


Îi înconjur` talia cu bra]ul [i se lipi de el, l`sându-[i buzele plines` alunece peste ale lui. Dup` câteva secunde, Darnley încerc` s` seelibereze, lucru foarte dificil având în vedere insisten]a Georgiei.

Nici unul dintre ei nu observ` silueta din cadrul u[ii pe jum`tatedeschise. Wendy, care-l c`uta pe Darnley, v`zuse c` u[a eraîntredeschis` [i era pe cale s` intre. Se opri în ultimul moment,apoi se retrase neauzit` [i urc` în fug` sc`rile.

Între timp, Darnley reu[i s` se dep`rteze de Georgie. – Maturizeaz`-te, Georgie! E mult prea târziu pentru a[a ceva. – Doar n-o s` ne purt`m ca doi str`ini pentru simplul motiv c`

te-ai c`s`torit. M` socotesc vinovat`, dragul meu, pentru c` te-aml`sat liber prea mult timp. Habar n-am avut c` o s` fugi drept înbra]ele unei turiste! Voiam s`-]i dau timp ca s-o ui]i pe Lorna, dar...Te doresc, Darnley! Dintotdeauna te-am dorit.

– Poftim?!– De ce crezi c` am venit aici în seara asta? Ca s` te v`d pe tine.

Jamie a venit s-o viziteze pe m`tu[a Lida, doar e principalulbeneficiar din testamentul ei.

– În cazul `sta, s` nu mai vii dac` ai de gând s` te por]i a[a! \ispuse el, pe un ton dur.

Ea f`cu un pas \napoi, extrem de mirat`. – N-o s` mai vin, dac` asta e tot ce po]i s`-mi spui. – Ar fi mai bine dac` ai sta departe de casa noastr`. O s` ne

mut`m curând, iar casa din Falkland n-o s` fie deschis` tuturor. – Dumnezeule, chiar vorbe[ti serios!– Da. – Fii blestemat!F`r` nici un avertisment, Georgie îl p`lmui cu putere [i se

n`pusti afar` din camer`. Darnley î[i duse mâna la obraz. Dup` câteva clipe, începu s`

râd` u[or.

100 VIVIAN STUART

***

Atitudinea lui Wendy îl uimea pe so]ul ei. Rela]ia lor seîmbun`t`]ise [i comunicau ca doi prieteni când brusc redevenitensionat`. Darnley avu o noapte agitat`, evitând discu]ia de teamaunei noi scene.

A doua zi, Wendy descoperi c` Georgie nu coborâse la miculdejun.

– Unde este? \ntreb` ea. – A plecat acas`, r`spunse scurt Jamie. A plecat în mare grab`,

f`r` s` bea nici m`car o cea[c` de cafea. – Ce ciudat!– Te superi dac` eu mai stau pu]in? \ntreb` Jamie. – Nu, absolut deloc. Era foarte sincer` când spunea acest lucru. Era sup`rat` pe

Darnley, dar înc` n-avea curajul s` ac]ioneze, iar cu Dirk nu voia s`discute, din pricina ve[tilor pe care i le d`duse. De aceea, Jamier`mânea singura persoan` cu care putea comunica pân` când sehot`ra ce avea de f`cut.

– De ce s-a gr`bit Georgie? \ntreb` ea, nel`murit`. De ce a maivenit, dac` a plecat atât de repede, dup` numai câteva ore?

– Habar n-am, ridic` din umeri Jamie. – Femeile au dreptul s` se r`zgândeasc`, interveni Darnley. Privirea dur` pe care i-o arunc` so]ia lui îl l`s` cu gura c`scat`. Dup` micul dejun, Darnley se preg`ti s` plece la serviciu.– O s` vin foarte târziu ast`zi, anun]` el. Am o zi grea, a[a c` nu

m` a[tepta.– Foarte bine. Se apropie s-o s`rute, dar Wendy nu f`cu nici un gest. Încruntat,

Darnley ie[i din camer`.


R`mas` singur`, Wendy î[i spuse c` g`sirea casei din Falklandfusese o mi[care foarte inteligent`. Cu cât mai repede îl avea peDarnley numai pentru ea, cu atât mai bine. Ce v`zuse cu o sear` înurm` între el [i Georgie nu fusese o apropiere prieteneasc`, ci cevamai mult.

Împreun` cu Jamie, se a[ezar` în fa]a [emineului din salon, cucâte o cea[c` de cafea din mân`.

– Tu [i Darnley sunte]i ferici]i? \ntreb` Jamie, pe un tonnep`s`tor.

– Ce întrebare ciudat`! Da, sigur c` suntem.– Serios?– Da, serios. O s` fiu foarte fericit` când o s` ne mut`m de aici.

Orice femeie ar fi! Castelul acesta arat` bine pe o carte po[tal`, darnu se poate locui în el. O s` fim mult mai ferici]i [i mai lini[ti]i laFalkland. Dar ce e cu interesul `sta subit?

– F`ceam conversa]ie, atâta tot. El un tip foarte norocos. – Crezi?Wendy îi zâmbi [i-[i d`du seama c` era un b`rbat atr`g`tor.– Sigur c` da. Sper c` apreciaz` cât de norocos este c` s-a

însurat cu o femeie ca tine. – Credeam c` impresia general` este c` i-am distrus via]a. – Asta ai în]eles? E ciudat c` lucrurile nu ies niciodat` a[a cum

te a[tep]i. Vreau s` spun, cine ar fi crezut c` Darnley, tocmaiDarnley, va pleca într-o excursie [i se va întoarce însurat?

Începu s` râd`. – B`nuiesc c` nici tu nu ]i-ai imaginat c` o s` te m`ri]i cu unul

ca el, nu-i a[a?– A[a e, n-am crezut niciodat`. – {i totu[i, lucrurile merg foarte bine. – Minunat!– M` bucur s` aud asta!.

102 VIVIAN STUART

– Dup` tonul t`u, a[ zice c` e[ti serios. – Chiar sunt! E[ti o persoan` foarte dr`gu]`, spuse el. – Sunt obi[nuit`, nimic mai mult. – Nu cred. Ai lucrat într-o bibliotec`. Trebuie s` fii foarte

de[teapt` ca s` faci asta. – Îmi place s` cred asta, zâmbi ea. Dar nu e decât o slujb`. – Chiar [i a[a, trebuie s` [tii foarte multe despre c`r]i. Ai vreun

hobby? V`zu ezitarea ei [i insist`. – Ai, nu-i a[a? Ce hobby?– Nu prea vreau s`-]i spun. S` nu uit`m c` e[ti pictor!– Pictezi?– Numai în acuarel`. Tablourile le d`deam cadou sau le

vindeam la târgurile organizate de biseric`. Adev`rul este c` nusunt foarte bune.

– Nu, nu spune asta. Mi-ar pl`cea s`-]i v`d lucr`rile. – N-am nici un tablou aici. M`tu[a Heather are câteva în

dormitorul ei, dar celelalte sunt vândute sau d`ruite. – Vândute? Draga mea, dac` ai putut s` vinzi m`car un tablou,

nu mai po]i s` te consideri o încep`toare. Lumea e plin` de pictoriîn devenire care n-au reu[it s`-[i vând` nici m`car [evaletul, pe postde lemn de foc. Mai pictezi?

– N-am mai pictat de un an. M-am gândit s` încep din nou.Poate atunci când vom avea copii...

– Aha, copii! B`nuiesc c` fac parte din plan. Wendy îl privi cu aten]ie. I se p`ruse sau chiar avusese un ton

dezaprobator?– Da, vreau copii [i vreau s` pictez din nou. Dar nu [tiu cum

trebuie s` fac, nu [tiu nici un pic de teorie. Mi-ar pl`cea s` v`dstudioul t`u.


– O s`-l vezi. Darnley o s` întârzie. Georgie a plecat cu ma[inamea, a[a c` hai s-o lu`m pe a ta [i mergem la St. Andrews.

– Dar... Ea n-o s` fie acolo?– Nu, a plecat la Perth pentru câteva zile. – Nu [tiu ce s` zic...– N-ai încredere în mine? chicoti el. Promit s` m` port frumos. – Nu e vorba de asta. Dar cred c` ai o p`rere gre[it` despre

mine. Sunt doar o amatoare!– M` îndoiesc. N-am mai pictat acuarele de ani de zile. Nu vrei

s` cump`r`m lucrurile necesare [i s` pict`m împreun`?– Noi doi? S` pict`m \mpreun`? repet` ea, neîncrez`toare. – Da. Ascult`, nu sunt un geniu. Câ[tig foarte pu]in din pictur`

[i, dac` n-a[ avea un alt venit din familie, cred c` a[ lucra în min`. – N-am nimic de f`cut acum. Trebuie s` g`sesc un cump`r`tor

pentru castel, dar mai poate a[tepta. Mi-ar pl`cea s` pict`m. {tii,casa din Falkland are un pod care ar putea fi transformat în atelier.

– O s` vedem. Se l`s` pe spate [i o privi cu aten]ie. – Dup` cum spuneai, î]i trebuie ceva care s` te distreze atunci

când vor sosi copiii. Mergem?

104 VIVIAN STUART

Capitolul 9

Wendy se obi[nuise cu noua ei ma[in`, a[a c` Jamie o l`ud`pentru modul în care conduse pân` la St. Andrews.

– Am descoperit c`-mi place s` conduc, r`spunse ea. Îi d`du indica]iile necesare [i ajunser` la casa lui situat` pe

malul apei, cu vedere spre mare. – Ce loc frumos, remarc` Wendy când ie[i din ma[in`. – A[a e. E destul de mic, dar eu [i Georgie suntem foarte rar aici,

în acela[i timp. Eu stau mai mult singur aici. La parter erau trei camere, o buc`t`rie [i o baie, iar la etaj erau

trei dormitoare [i o baie. Dou` dormitoare, situate pe aceea[i partea holului, fuseser` transformate într-un atelier foarte spa]ios [iluminos.

Jamie o conduse în atelier. – Eu dorm aici, spuse el, indicându-i dormitorul de la etaj.

Camera Georgiei este la parter. E foarte convenabil a[a, iarpriveli[tea este foarte bun`.

– Cred c` e grozav vara.– A[a e.

În timp ce el cùta pensule [i acuarele, Wendy examin` pânzade pe [evalet. Era un peisaj – dealuri, o plaj` stâncoas` [i castelulLour.

– O priveli[te neobi[nuit`, remarc` ea. Cum ai reu[it s` facischi]ele din unghiul `sta?

– M` chinui de mult s`-l termin, evit` el r`spunsul. Poate càcum o s` reu[esc.

– O s`-l vinzi? – Nu, e pentru mine. De câte ori sunt lefter, pictez un peisaj cu

Clubul Regal din ora[. Se vinde rapid... Am ajuns s`-l pictez [i legatla ochi!

În vocea lui se sim]ea nemul]umirea, iar Wendy se întreb` careera motivul, de vreme ce nu-l obliga nimic s` picteze. Spera caJamie s` nu fie dezagreabil, dar î[i d`du seama rapid c` era amuzant[i chiar dornic s-o fac` se simt` bine.

În timp ce Wendy î[i încerca mâna pe o natur` moart`, Jamie sejuc` f`când o copie în acuarel` a tabloului în ulei de pe [evalet –castelul v`zut de pe mare.

Renun]` destul de repede, pentru c` nu-i pl`cuse niciodat` s`deseneze natur` moart`, [i se uit` la pictura lui.

– Ce rapid! exclam` ea, admirativ. L-ai f`cut acum?– O copie a celuilalt, nimic mai mult. – Cred c` e foarte dr`gu]. Mi-ar pl`cea s`-l am. – O s` ]i-l dau când o s`-l termin cu adev`rat, a[a cum trebuie. – Nu [tiu cum s`-]i mul]umesc. – Nu e nevoie de mul]umiri. Hai s` mergem jos s` bem o cafea,

cât timp se usuc` desenele. – Nu cred c` mai pot bea cafea. – Un martini, atunci?– Pì... Cred c` da. Ar trebui s` plec`m curând, ca s` ajungem la

masa de prânz.

106 VIVIAN STUART

Coborâr` în salon, unde Jamie prepar` dou` pahare de martini.– Ce-ar fi s` lucr`m mâine toat` ziua? Pot s` preg`tesc ceva

pentru prânz. – Mi-ar pl`cea. Wendy î[i spuse c` va fi amuzant [i va fi o modalitate bun`

pentru a-l pedepsi, într-un fel, pe Darnley. – Dac` e vreme frumoas`, putem s` pict`m în aer liber. Dac`

nu, o s` st`m aici [i po]i s` copiezi desenele mele, ca antrenament.Ai mân` bun`, s` [tii.

Wendy ro[i, pl`cut impresionat` de cuvintele lui. – O s` stai mult timp la castel? \ntreb` ea. – Nu [tiu. Am câteva lucruri de vorbit cu na[a mea. Am fost

foarte uimit s` aflu c` va fi vândut, pentru c` a fost ca a doua cas`pentru mine.

– B`nuiesc c` [i tu crezi c` eu sunt de vin` pentru asta, c` am oinfluen]` negativ` asupra lui Darnley, remarc` ea cu am`r`ciune.

– Chiar a[a? Nu sunt sigur... Nu cred c`-l po]i face pe Darnley sàccepte un lucru pe care nu-l vrea sau pentru care nu este preg`tit.Ani de zile a stat în umbra lui Huntly, dar acum gânde[te singur.Casa pe care o s-o cump`ra]i e frumoas`?

– Noi credem c` da. Pentru copii va fi mai bine decât la castel.Are împrejurimi mai frumoase.

– Da, copii... În]eleg c` te-ai gândit la toate, nu?– Sigur, râse ea. O s` avem trei bìe]i [i dou` fete. Cred c` pe

Darnley \l intereseaz` mai mult bìe]ii. – {i v` da]i silin]a s` apar` cât mai repede, nu?Wendy ro[i, stânjenit` de întrebarea lui direct`. – Nu v`d de ce am a[tepta, spuse ea, privind lichidul din pahar.

Oare unde o s` se duc` Lida? Nu-[i putea st`pâni curiozitatea.– Darnley mi-a spus c` are ceva aranjat, dar nu vrea s` discute

despre asta.


– Trebuie s` a[tept`m [i o s` vedem nu-i a[a? r`spunse Jamie.Ar trebui s` plec`m.

Dup` masa de prânz, Wendy urc` în camera ei [i-i scrise oscrisoare m`tu[ii Heather. La un moment dat, se opri [i începu s` segândeasc` la Jamie. Dup` ce-l cunoscuse mai bine, putea s` spun`c` era un b`rbat de treab`. Pictura nu p`rea s` fie un lucru de careera pasionat sau extrem de interesat, ci mai mult un hobby. Nu [tiacum î[i petrecea restul timpului [i nici de ce nu se c`s`torise.

Bietul Jamie, se gândi ea. Georgie avea pensia alimentar` care-ipermitea s` se plimbe prin toat` Europa, dar Jamie era unsinguratic, a c`rui singur` rud` era na[a, o femeie b`trân` [i dur`.Oare fa]` de finul ei se purta cu mai mult` c`ldur` [i compasiune?Wendy era sigur` c` r`spunsul era negativ. Un motiv în plus pentruea s` fie recunosc`toare c`, în scurt timp, se vor muta într-un c`minnou, luminos [i primitor.

În urm`toarele zile, pict` destul de mult, fie la St. Andrews, fiela castel. Jamie era extrem de r`bd`tor cu ea [i-i d`du o mul]ime desfaturi, care o ajutar` s` progreseze vizibil.

R`ceala dintre Wendy [i Darnley nu disp`ruse, sprenemul]umirea lui. Nu [tia motivul pentru care primea un asemeneatratament din partea so]iei sale, iar ea refuza s` discute.

Adev`rul era c` Wendy î[i punea câteva întreb`ri. Ce fel deb`rbat era so]ul ei? Avusese o aventur` cu so]ia fratelui s`u,terminat` numai la moartea brusc` [i tragic` a acestuia. La pu]in`vreme dup` c`s`torie, îl g`sise într-o camer` întunecat`, într-oîmbr`]i[are pasional` cu Georgie, o tân`r` care era interesat` de elde mult` vreme. Pictura, compania lui Jamie, planurile referitoarela noua cas` – toate o ajutaser` s` nu se mai gândeasc` la acestelucruri nepl`cute, dar nu putea s` evite subiectele la nesfâr[it.

Orice ar fi f`cut, r`mânea întrebarea: chiar îl omorâse peHuntly, a[a cum b`nuiau to]i ceilal]i? Nu putea s` spun` sau s` fac`nimic pân` când nu afla mai multe.

108 VIVIAN STUART

O s`pt`mân` mai târziu, într-o sear` furtunoas`, la castel sosi unmusafir neanu]at – Dirk, într-o ma[in` nou`, îmbr`cat în haine noi,foarte elegante.

– Sper c` nu v` deranjeaz` c` am sosit f`r` s` v` anun], se scuz`el fa]` de Wendy. Am fost la Perth [i la Dundee cu afaceri [i m-amgândit s` v` cer g`zduire pentru noaptea asta. Noi, oamenii deafaceri, suntem foarte aten]i la costuri.

– E[ti binevenit, îi r`spunse Wendy. Vino s` te înc`lze[ti lâng` foc. Darnley, Lida [i Jamie erau în salon, la un pahar de whisky

\nainte de cin`, iar Dirk li se al`tur`. Dup` cin`, Dirk se retrase la odiscu]ie în particular cu m`tu[a Lida, iar Wendy [i Darnley seduser` la culcare.

A doua zi, Wendy urma s` se duc` la Falkland [i s` discute cuavoca]ii despre proprietatea pe care doreau s-o cumpere.

– Cum merge pictura? o întreb` el. – Foarte bine, mul]umesc. – Nu l-am mai v`zut niciodat` pe Jamie atât de interesat de rolul

de profesor. Remarcabil!– Exist` un început pentru toate. De ce e atât de remarcabil? vru

ea s` [tie.– Ar avea toate motivele s` te urasc`. – Ce vrei s` spui?– Din cauza noastr`, mo[tenirea lui, indiferent în ce va consta

aceasta, va fi mai mic`.– Nu în]eleg nimic din ce spui!– }i-am mai spus c` Lida ]ine foarte mult la familie. Oricât de

mari ar fi neîn]elegerile dintre voi, copiii no[tri nu vor suferi.Primul nostru fiu va primi o parte din averea Lidei.

– Serios? \ntreb` ea, uimit`. Copilul meu?– Lida nu este de aceea[i p`rere. Copilul acela nu va fi al meu

sau al t`u, [i nici m`car al nostru. El va fi nepotul tat`lui meu – ceeace este cu totul altceva! Am avut o discu]ie cu ea acum dou` seri.


– Despre ce?– În principal, despre noua noastr` cas`. Vrea s` fie sigur` [i

m-a pus s`-i promit c` viitorul baron va avea suficien]i bani [i va ficrescut într-un mediu corespunz`tor.

Darnley râse u[or. – M` tem c` e foarte dezam`git` de mine. I-am spus c` nimeni

nu poate face promisiuni financiare în aceste vremuri, iar ea a spusc` vrea s` fie sigur` c` bietul b`iat va fi îngrijit [i educat a[a cum secuvine. Nimeni nu [tie despre ce sum` e vorba. Pot fi cinci sute saucinci mii de lire.

– {i crezi c` Jamie [tie asta?– Sunt sigur c` da. Tocmai de aceea am spus c` s-a purtat foarte

frumos. – Da, a[a e. M` întreb de ce e hot`rât s` fie atât de amabil cu

mine?– Probabil l-ai fermecat, râse Darnley.Wendy observ` cu pl`cere c` în vocea lui se sim]ea am`r`ciune. – Oricum, e o îmbun`t`]ire fa]` de sora lui!– Nu po]i s-o suferi, nu-i a[a?– S` spunem doar c` sper s` nu fac` gre[eala de a reveni aici. O

s-o dau afar` imediat! Po]i s`-i spui asta, data viitoare când o vezi. – S-o v`d? Cum s-o v`d, dac` nu mai vine aici?– Nu [tiu. Oricum, asigur`-te c` st` departe de mine. Darnley, care uitase incidentul din bibliotec`, ridic` din

umeri, neîn]elegând motivele care o f`ceau pe so]ia sa s`reac]ioneze a[a.

***

Era o diminea]` ploioas`, iar vântul b`tea cu putere. Wendyconducea spre Cupar, regretând c` fusese nevoit` s` ias` din cas`pe o asemenea vreme.

110 VIVIAN STUART

Brusc, o ma[in` îi t`ie drumul, iar Wendy frân`. Ap`s` pe pedalade frân` încet, ca s` nu derapeze, apoi din ce în ce mai tare, darautomobilul nu se opri. În ultima clip`, încerc` s` evite ma[ina dinfa]` [i trase de volan cu putere. Camionul care venea din sens opuso izbi în lateral [i o arunc` pe marginea drumului.

Pe jum`tate incon[tient`, Wendy sim]i c` cineva o scoate dinma[in` [i o poart` pe bra]e, apoi o puse pe pat. Sim]i cum i se puneun pahar în mân` [i i se spune:

– Bea asta. Lu` o înghi]itur` de whisky care îi înfierbânt` tot corpul.– Ce s-a întâmplat? \ntreb` ea.– Asta a[ vrea s` [tiu [i eu, se auzi o voce aspr`. N-am v`zut o

prostie atât de mare în via]a mea! Pur [i simplu, ai ap`rut în fa]acamionului meu. Ai noroc c` n-ai murit. Poli]ia va sosi aici în câtevaminute.

Brusc, Wendy î[i aminti ceva. – Frânele! exclam` ea. Frânele n-au ]inut [i a trebuit s` fac ceva

ca s` evit ma[ina care mi-a intrat în fa]`. {oferul camionului pufni neîncrez`tor, apoi cineva \i d`du o

cea[c` de ceai. În scurt timp, ap`ru un echipaj de poli]ie, iar Wendyse chinui s` le explice ce se întâmplase.

– O s` verific`m ma[ina, evident. Sergentul era foarte respectuos, pentru c` sora lui lucra pentru

sir Darnley Blood. – Dar frânele au fost de vin`!– Se poate, dar un defect nu apare din senin, mai ales la o

ma[in` nou`. Wendy î[i strânse buzele. Chiar dac` n-o credeau, era convins`

c` examinarea ma[inii va dovedi c` ceva nu era în regul`. Tot drumul spre cas`, în taxi, se gândi la posibilele explica]ii ale

accidentului. Darnley era în Perth, iar Dirk nu era acas`. Jamie îi ie[iîn întâmpinare, în hol.


– Te-ai întors repede. – Am avut un accident. Ma[ina arat` groaznic [i e la poli]ie. – Dumnezeule! Spune-mi ce s-a întâmplat!Wendy ceru o cafea [i apoi se a[ez` \n fotoliu, bucuroas` c` era

acas`, în siguran]`. Înc` tremura, dar era mul]umit` c`, în modmiraculos, sc`pase doar cu o vân`taie pe bra]. Jamie îi suger` s`cheme doctorul, dar ea se opuse.

– Nu e nevoie, serios. O s` m` duc în camera mea, s` m` întindpu]in \n pat.

Îi povesti tot ce se întâmplase, iar el ascult` în lini[te. – Nu putem face nimic pân` când nu vine raportul de la poli]ie.

Dac` a fost o problem` la frâne, probabil c` n-o s` se întâmplenimic. Nimeni n-a fost r`nit, slav` Domnului! {i chiar n-ai mai avutfrâne?

– Nu, absolut deloc!– Nu-]i face griji, o s` se l`mureasc` lucrurile. – Jamie, cum se poate ca frânele s` nu mai func]ioneze a[a,

dintr-o dat`?– E un lucru destul de neobi[nuit. Cea mai simpl` explica]ie ar

fi c` n-ai mai avut lichid de frân`. Ai verificat nivelul lichidului?– N-am verificat nimic, în afar` de benzin` [i cauciucuri,

recunoscu ea. Înc` nu i-am f`cut nici o revizie. – În cazul `sta, e foarte greu de spus. Doar dac`...– Ce anume?– Nu, e imposibil!– Ce anume?– Poate cineva a golit recipientul cu lichidul de frân`, ca s`

apar` problema asta la un moment dat. – Vrei s` spui c` cineva ar fi putut s` fac` asta inten]ionat ca s`

provoace un accident?– Foarte simplu. Oricine ar fi avut acces la motor ar fi putut s-o

fac`. Dac` nu ai lichid de frâne, frânele nu func]ioneaz`.

112 VIVIAN STUART

– {i recipientul se poate goli u[or?– Da. Îns` e posibil s` fie o scurgere accidental`, din pricina

unei conducte care s-a spart. – Dar magazinul de la care am cump`rat ma[ina? Dac` au f`cut

o gre[eal`?– Nu, cl`tin` el din cap. Dac` n-ar fi uitat s`-]i pun` lichid de

frân`, ai fi avut probleme de la bun \nceput. Nu, problema nu e lacei care ]i-au vândut ma[ina. Ai pu]in` r`bdare [i poli]ia î]i va spuneexact despre ce a fost vorba.

Wendy urc` în camera ei, bucuroas` c` reu[ise s-o evite peLida, deoarece nu voia s` povesteasc` înc` o dat` ce seîntâmplase în accident. Se gândi la cuvintele lui Jamie. Nu [tiafoarte multe despre ma[ini, dar i se p`rea pu]in probabil ca oconduct` s` se fisureze, la câteva zile de la cump`reaautomobilului. Dar care era alternativa? C` cineva pusese la caleaccidentul? Dar cine? {i de ce?

Toat` lumea care avea acces la ma[in` – a[a \i spusese Jamie.Garajul era \ncuiat, dar cheile erau în hol [i oricine ar fi putut s` leia. Dar cine ar fi vrut ca ea s` aib` un accident? Nu se putea gândidecât la Georgie More, dar ea nu era în preajm`. Se hot`rî s`discute cu Darnley, când se va întoarce acas`.

Se \nfior` u[or, dar \[i spuse c` temerea ei nu avea suport. Nuse putea ca tocmai Darnley s`-i doreasc` r`ul. Sau se putea?

***

Accidentul r`mase un mister. Darnley, care era o persoan`foarte cunoscut` în Cupar, avu o discu]ie foarte lung` cu poli]i[tii,apoi îi povesti totul lui Wendy.

– Sistemul de frânare n-avea nici o defec]iune, dar nu aveai nicio pic`tur` de lichid de frân`. Acesta este motivul pentru care n-aufunc]ionat frânele. M-am oferit s` pl`tesc repara]iile camionului,


dar mi-au spus c` nu este nevoie. Asigur`rile se vor ocupa de asta.E un adev`rat mister! Au cùtat o garnitur` slab`, o fisur` la vreoconduct`, dar totul este în ordine. Poli]i[tii nu-[i explic` ce s-aîntâmplat.

– Jamie a spus c` e posibil s` se scoat` tot lichidul de frân`, îispuse ea pentru prima dat` lui Darnley.

– Da, se poate, dar cine ar vrea s` fac` a[a ceva? {i, mai ales,pentru ce?

– Ca s` provoace un accident?– Vrei s` spui, deliberat?Darnley izbucni în râs.– Nu prea cred, draga mea. Cine s` fac` una ca asta? Jamie are

o imagina]ie foarte bogat`! Nu, r`mâne un mister!Nu era atât de încrez`tor pe cât voia s` par`, pentru c` un

inspector de poli]ie îi sugerase acela[i lucru când îl întrebase cineavea acces la ma[in`.

– O s` cump`r`m o alt` ma[in`, îi spuse el. – Nu sunt sigur` c` vreau alta.– Nu trebuie s` la[i accidentul acesta s` te tulbure atât de tare.

O s` cump`r`m o alt` ma[in`, [i asta cât mai repede. Wendy [tia c` o ma[in` era util`, pentru c` avea foarte multe

drumuri de f`cut, mai ales în perioada în care cùtau o cas` nou`.A doua zi, merser` în ora[, la magazinul auto. De aceast` dat`,

Darnley alese un model la care capota se deschidea numaidinùntru, spre u[urarea lui Wendy. Cu toate c` nu credea càccidentul fusese pl`nuit, faptul c` r`m`seser` atâtea întreb`ri f`r`r`spuns îi d`dea un sentiment de nesiguran]`.

Pentru c` vremea se îmbun`t`]i [i ploaia se opri, ea [i Jamiepuser` la cale o nou` [edin]` de pictat, în aer liber. Jamie alese unloc la poalele unui deal, ferit de vântul care b`tea, dar [i de ochiicurio[ilor, deoarece nu se vedea de la [osea.

Când afl`, Darnley o privi îngrijorat.

114 VIVIAN STUART

– S` ai grij`, draga mea, o sf`tui el. Acolo drumul e destul deaccidentat [i po]i s` te r`ne[ti foarte u[or.

– Sigur c` o s` fiu atent`, dar nu cred c` trebuie s` faci atâta cazde ie[irea asta. N-o s` p`]esc nimic.

El oft` prelung. Se p`rea c` nu f`cea [i nu spunea nimic bine înultimele zile, pentru c` Wendy era ve[nic nemul]umit`. Pe lâng`problemele cu vânzarea castelului [i încerc`rile de a extindeactivitatea de export a fabricii, atitudinea so]iei sale era greu desuportat. |n plus, ap`ruse o complica]ie în leg`tur` cu casa dinFalkland, a[a c` avea foarte multe pe cap.

– S` nu uit! \[i aminti el. Trebuie s` plec la Londra, pentru treizile. O s` plec mâine, cu trenul de noapte, stau dou` nop]i [i m`întorc sâmb`t` diminea]`.

– O s` fii acas` la cin`, mâine sear`?– Nu, din p`cate. Mâine dup`-amiaz` m` duc în Edinburgh, s`

m` întâlnesc cu cineva, dup` care plec direct la Londra. O s` m`întorc sâmb`t` dup`-amiaz`.

– Foarte bine.Deranjat de tonul ei indiferent, Darnley ridic` din umeri [i ie[i

din camer`. Când afl` aceste planuri, Jamie se ar`t` foarte interesat.– A[adar, o s` fie plecat trei nop]i?– Da. Miercuri, joi [i vineri. De ce?– A[a. F`ceam conversa]ie, nimic mai mult... {i eu o s` fiu plecat

vineri noapte. Trebuie s` plec la Edinburgh [i o s` dorm acolo, darsâmb`t` m` duc acas`. Se întoarce Georgie [i vreau s` fac cur`]enie,s` aranjez totul.

– Se întoarce? Dar unde a fost?– Peste tot, râse el. Acum e la Londra.– Georgie e la Londra?– Da. Face cump`r`turi, ca întotdeauna înainte s` plece în

str`in`tate. Are o prieten` care-i permite, uneori, s` stea înapartamentul ei din Mayfair. E pl`cut s` fii bogat! zâmbi el larg.


– Da... {i spui c` se întoarce sâmb`t`?– Exact. Poate c` [tia la ce se gândea Wendy, dar nu coment`. – Avem dou` zile întregi pe care putem s` le dedic`m picturii,

spuse el. Mi-ar pl`cea s` iau unul sau dou` din desenele tale laEdinburgh, s` le ar`t cuiva. Dac` se poate...

– Ia-le pe toate, cu pl`cere.– Numai câteva. Poate chiar o s` reu[esc s` le vând. – De ce-]i ba]i capul cu mine? \l întreb` ea, cu sinceritate. – De ce nu? E[ti dr`gu]`, talentat` [i, într-un fel, îmi pare rù

pentru tine. – |]i pare rù pentru mine? De ce?– Cred c` o s` te superi, dar tu ai \ntrebat... Nu cred c` locul tù

e aici, în familia asta de nebuni. E[ti mult mai bun` pentru ei!– N-am mai auzit asta! râse Wendy, pu]in uimit`. Credeam c` nu

sunt îndeajuns de bun`!– Nu se poate s` spui asta! Oricum, e[ti cu adev`rat talentat` [i

meri]i s` fii încurajat`. N-o s` te îmbog`]e[ti din pictur`, dar nucred c` te intereseaz` asta, nu-i a[a?

– Absolut deloc.– Nu prea te intereseaz` banii, nu? \ntreb` el, cu [iretenie. Wendy f`cu o scurt` pauz` înainte s` r`spund`. – Nu. Nu prea m-am gândit la acest lucru, dar acum îmi dau

seama c` nu m` intereseaz`. Banii n-au importan]` pentru mine. – Un punct de vedere simplu, absolut încânt`tor! Dup` cum

spuneam, e[ti mult prea bun` pentru aceast` familie. Ar fi fostmult mai potrivit s` te c`s`tore[ti cu mine, [i nu cu Darnley. Am fiputut locui singuri, într-o cas` a noastr`, am fi pictat împreun` [iam fi îmb`trânit acoperi]i de vopselele pe care le iubim atât demult.

|ncepu s` râd`.

116 VIVIAN STUART

– Desigur, eu nu-mi permit s` m` însor, a[a c` nu consideravorbele mele o cerere în c`s`torie.

Ea f`cu ochii mari, bulversat`. Uneori, i se p`rea imposibil s`-[idea seama dac` vorbea serios sau glumea.

– Dar m-am m`ritat cu Darnley!– S` sper`m c` nu vei ajunge s` regre]i acest lucru!– Nu e frumos s` spui a[a ceva unui prieten. Am crezut c`

suntem prieteni...– Suntem, afirm` el. Întreab`-te un singur lucru, Wendy. Cred

c` ai observat c` Darnley este destul de criticat – de Lida, de Dirk,de mine. Din ce cauz`? Te-ai întrebat vreodat`?

– Georgie îl place, spuse ea, nesigur`. – Poftim?!Camera se umplu de hohotele lui de râs. – Georgie nu d` doi bani pe el. – Dar...– Nu, nu, spuse el, cl`tinând din cap. Când se plictise[te,

alearg` dup` orice b`rbat care-i iese în cale [i ador` s` provoaceneîn]elegeri. E o tic`loas` r`sf`]at`.

Vocea lui era joas` [i dur`, iar Wendy privi cu uimire schimbareadin atitudinea lui. Jamie î[i rec`p`t` rapid controlul [i-i înconjur`umerii cu bra]ul.

– Iart`-m`! Purtarea mea e îngrozitoare... Singura mea scuz`este c` sunt îngrijorat din pricina ta.

Ea prefer` s` p`streze t`cerea, ne[tiind cum s` interpretezecomportamentul [i cuvintele lui. Era mult mai preocupat` deDarnley ca s`-[i mai fac` griji [i pentru Jamie.


Capitolul 10

Wendy se trezi devreme sâmb`t` diminea]`, dar z`bovi câtevaminute în pat, ca s`-[i adune gândurile. Era singur` în tot castelul,pentru c` Darnley era la Londra – ca [i Georgie, î[i aminti ea – iarJamie î[i petrecuse noaptea în Edinburgh. Chiar [i Lida era plecat`.Cu o zi în urm`, anun]ase c` Chalmers avea s-o duc` la Perth, undefusese invitat` de ni[te „prieteni”. Plecarea ei o luase prinsurprindere pe Wendy, care uitase s-o întrebe cum ar putea s-og`seasc`, dac` ap`rea vreo urgen]`.

Se ridic` [i se duse la fereastr`. Era o zi senin`, mult preafrumoas` ca s` fie petrecut` \n cas`. De aceea, î[i propuse s`-[i fac`ni[te sandvi[uri [i cafea [i s` se duc` \n golfule]ul din apropiereacastelului. Îi pl`cea din ce în ce mai mult plaja îngust`, cu bolovanimari, acoperi]i de alge. Descoperise chiar [i un loc în care se puteaad`posti de vânt [i ploaie, în cazul în care vremea se înr`ut`]eabrusc. Era un loc lini[tit [i-i era recunosc`toare lui Jamie c` i-lar`tase.

Dup` un mic dejun târziu, se îndrept` spre aleea care conduceac`tre golful situat mai jos fa]` de castel, cam la cinci sute de metridistan]`. Era îmbr`cat` destul de gros [i-[i prinsese p`rul cu o

e[arf` galben`. Avea cu ea un roman, dar [i un caiet de desen,pentru c` de câteva zile încerca s` deseneze pesc`ru[ii din golf. Erafoarte vesel` [i chiar fredona încet o melodie în timp ce coboradealul. Pe un um`r avea un scaun pliant, pe care-l desf`cu îndat` ceajunse în golf.

Î[i turn` o cea[c` de cafea [i se relax` în scaun, privind sprecerul senin [i marea albastr`. Nu o tr`gea inima s` fac` nimic, nicim`car s` citeasc`. Se bucura c` era departe de to]i [i de toate, a[acum se întâmpla în Leaderfoot, când pleca singur` s` se plimbeprin împrejurimi. Închise ochii, amintindu-[i acele zile fericite [i,pe nesim]ite, adormi.

Când se trezi, avu senza]ia ciudat` c` ceva nu era în regul`. Seuit` la ceasul de la încheietura mâinii stângi [i v`zu c` dormise maibine de dou` ore. Era ora dou`sprezece [i jum`tate. Uimit` c`dormise la numai câteva ore dup` ce se trezise, Wendy î[i d`duseama c` era mai obosit` decât crezuse.

Acum, îns`, era complet treaz` [i înfometat`. Scoase din co[sandvi[urile f`cute acas`, cu [unc`, brânz`, friptur` rece [i ro[ii. Î[iturn` o cea[c` de cafea [i începu s` m`nânce. Un al [aselea sim] of`cu s` se uite în spatele ei [i v`zu ceva rostogolindu-se din vârfuldealului. Scoase un ]ip`t [i se l`s` pe spate, c`zând cu scaunul,chiar în clipa în care un bolovan foarte mare trecu prin fa]a ei [iajunse în mare.

Wendy s`ri în picioare [i privi bolovanul. Oricât ar fi p`rut deciudat, cuno[tea piatra care fusese aruncat` – era una mare, alb`,de pe deal, din locul unde începea poteca. Era înalt` de un metru[i aproape la fel de lat`. Oare ce se întâmplase? Ar fi putut s` cad`pe ea! Atâtea accidente... Mai întâi, accidentul de ma[in`, iar acumpiatra care ar fi putut s-o loveasc`.

M`car acum era, cu siguran]`, un accident, î[i spuse Wendy.Doar era singur` acas`! Dar cum de se rostogolise piatra a[a, f`r`nici un motiv? Urc` iute dealul [i cercet` p`mântul în zona în care


fusese piatra. Era intact, ceea ce însemna c` aceasta nu sepr`bu[ise sub propria greutate. Oare \l împinsese cineva?

Cu inima b`tându-i nebune[te, începu s` alerge spre castel.Intr` prin u[a din spate [i deschise brusc u[a care d`dea sprehol.

În hol, cercetând scrisorile de pe m`su]`, era Georgie More.– Tu!Era ultima persoan` pe care se a[etpta s-o vad` Wendy. – Da, draga mea, r`spunse tân`ra, lungind cuvintele. Nu r`mân

la mas`, a[a c` po]i s`-mi oferi doar o pl`cint`. – Ce cau]i aici?– Uite ce e! Dac` ai fi preferat s` stau afar`, în fa]a u[ii...– N-am vrut s` spun asta! Ce cau]i aici, ast`zi? Credeam c-o s` fii

acas` la tine!– A[a e, am fost. Casa era \ncuiat` [i n-aveam cheie, a[a c` am

venit aici s`-l caut pe Jamie. Dar v`d c` nu e nimeni pe aici! Undesunt to]i?

– M`tu[a Lida se va \ntoarce în dup`-amiaza asta, iar Darnleyeste la Londra. Nu [tiai?

– Nu, nu m` ]ine la curent cu ceea ce face. Ce p`cat c` n-am[tiut... Tocmai am plecat din Londra!

– Hmm! Jamie a plecat ieri la Edinburgh. Urma s` r`mân` acolopeste noapte [i apoi s` se duc` acas`, ca s` preg`teasc` locuin]apentru venirea ta.

– Ei bine, nu-i acolo. – Poate ar fi bine s` intri [i s` bei ceva. – Dac`-]i po]i permite...Wendy ignor` remarca ei ironic` [i o invit` în salon. – Serve[te-te, te rog. M` întorc în câteva minute. Se duse în aripa servitorilor, acum p`r`sit`, [i cercet` toate

camerele, atât la parter, cât [i la etaj. În cele din urm`, ie[i în fa]acastelului, unde era parcat Rolls Royce-ul Georgiei.

120 VIVIAN STUART

Georgie era responsabil` de rostogolirea bolovanului? Dar [tiaoare c` Wendy obi[nuia s` picteze în micul golf, ascuns` de privirilecelor din cas`?

Ar fi putut s` [tie lucrul acesta numai dac` i-ar fi spus Jamie...Poate avea leg`tur` [i cu faptul c` venise tocmai în acea zi, când numai era nimeni acas`. În plus, Georgie purta un costum de in, deun alb imaculat. Era posibil ca Georgie s` fi provocat accidentul,dar era foarte pu]in probabil. {i nu avea nici un motiv, pentru c`nu p`rea sup`rat` din pricina faptului c` Darnley se însurase.

Cineva încerca s-o sperie. Acum, când avusese timp s` segândeasc` la tot ce se \ntâmplase, era sigur` c` a[a st`teau lucrurile.Bolovanul ar fi putut s-o loveasc`, a[a c` oricine ar fi fost, voia doars-o sperie [i nu s-o omoare. {i aceea[i persoan` fusese responsabil`pentru faptul c` frânele ma[inii ei nu func]ionaser`.

Cine voia s` scape de ea? În noaptea dinaintea accidentului dema[in`, la castel se aflau Jamie, Darnley [i Dirk, dar acum nu eranimeni.

Jamie ar fi trebuit s` fie la St. Andrews, dar, dup` cum spuneaGeorgie, nu era. Jamie ar fi putut s` umble la ma[in` [i tot el îispusese c` acest lucru era posibil. Poate c` [tia c`, astfel, sedezvinov`]ea. Respinse repede aceast` variant`, spunându-[i c`Jamie era singura persoan` care se purta frumos cu ea. Era singurulei prieten de la castel!

Poate Dirk... Dar cu ce-l deranja pe Dirk prezen]a ei, de vremece oricum plecase la Aviemore?

Inevitabil, se gândi la Darnley. Darnley, cel care [tia de golf [i defaptul c`-i pl`cea s` picteze acolo, cel care ar fi putut s` umble lafrânele ma[inii ei, cel care ar fi trebuit s` fie la Londra... Dar oareera? Observase faptul c` Georgie fusese sincer surprins` s` afle c`Darnley se aflase în acela[i ora[ cu ea. Surprins` [i, în acela[i timp,dezam`git`. Faptul c` nu i-a spus nimic lui Georgie însemna c` aveade gând s` se întoarc` repede?


{i totu[i, multe întreb`ri r`mâneau f`r` r`spuns. De plid`, deunde ar fi [tiut el c` Wendy avea de gând s`-[i petreac` ziua îngolfule]? Ar fi putut s` fie oriunde altundeva. {i de ce ar fi vrut s-osperie? Chiar dac` se îndr`gostise de Georgie, a[a cum fuseseîndr`gostit de Lorna, nu trebuia s`-[i asume riscul de a o elimina.Era suficient s`-i spun` c` dorea s` se despart` de ea [i puteaudivor]a foarte u[or.

Vocea Georgiei o f`cu s` tresar`.– Îmi admiri ma[ina, draga mea?– Da, spuse ea, ro[ind violent. Sincer` s` fiu, este foarte

frumoas`. – Ar trebui s` fie, la cât m` cost` s-o închiriez! Dar e mult mai

pl`cut s` merg cu ea decât cu o alt` ma[in` de duzin` [i merit` s`pl`tesc mai mult. Cred c` ar fi mai bine s` m` întorc la St.Andrews.

– Dar ziceai c` n-ai cheie! N-ar fi mai bine s` dai un telefon?– Am încercat, dar nu r`spunde nimeni. Jamie `sta!– Hai s` mergem în buc`t`rie s` preg`tim o salat`. Georgie o privi cu curiozitate.– Dar ce aveai de gând s` m`nânci la prânz?Wendy se gândi la sandvi[urile ei, f`cute în urm` cu câteva ore. – Eram pe plaj` [i voiam s` pictez, a[a c` nu m-am mai gândit la

masa de prânz. – A[adar, e[ti singur` acas`?– Da, de azi-diminea]`. Hai s` mânc`m. Pun pariu c` ]i-e foame!– Recunosc c` mi-este, spuse Georgie, pe un ton mult mai

prietenos. E foarte ciudat c` Lida nu este acas`. Unde a plecat?– Chalmers a dus-o ieri la Perth [i o va aduce \napoi cândva în

timpul zilei de ast`zi. I-am spus doamnei Buddo c` poate s`-[i ialiber ca s`-[i viziteze ni[te rude. În plus, ast`zi este ziua liber` amenajerei, iar gr`dinarul a fost bolnav toat` s`pt`mâna.

122 VIVIAN STUART

– Ai vândut castelul? \ntreb` Georgie când intrar` în buc`t`rie. – Nu, Darnley se ocup` de asta. – {i cum este noua cas`?– A ap`rut o mic` problem` [i putem s` ne mut`m acolo abia

luna viitoare. – Nu credeam c` Darnley o s` plece vreodat` de aici. Wendy îi înfrunt` privirea.– Te asigur c` n-a fost nevoie s`-l conving. De fapt, el a fost

primul care a adus vorba de vânzare, chiar \nainte ca eu s` locuiescaici.

– Serios? Înseamn` c` are amintiri nepl`cute aici. Wendy nu se putu opri s` remarce c` [i ea c`p`ta amintiri

nepl`cute la castel.

***

Jamie telefon` dup` prânz. – M` gândeam s` te întreb dac` ai vreo veste despre Georgie, îi

spuse el lui Wendy. Am avut o problem` cu ma[ina [i a durat foartemult repara]ia. Am tot sunat acas` la noi, dar n-a r`spuns nimeni.

– E aici. – Ce caut` acolo? De ce nu m-a a[teptat acas`?– Pentru c` a plecat f`r` cheie [i n-a avut cum s` intre. – În]eleg. – Vrei s` vorbe[ti cu ea?– Nu. Plec chiar acum c`tre tine, pentru c` mi-am uitat acolo o

valiz`. Spune-i lui Georgie c` vin imediat. La o or` dup` venirea lui Jamie, sosi [i Darnley, cu o ma[in` de

serviciu care-l a[teptase la gar`. La scurt timp, opri în fa]a casteluluima[ina lui Chalmers, care o aduse pe m`tu[a Lida. Wendy observ`, cuinteres, c` Lida era mult mai prietenoas` decât fusese înainte deplecare.

MIREASA LUI DARNLEY 123gianniojollys

Dup` ceai, Jamie [i Georgie plecar`, iar Lida urc` în camera ei. Se întuneca rapid [i Wendy [tia c` avea pu]in timp la dispozi]ie,

a[a c` intr` direct în subiect:– Darnley, [tii bolovanul acela mare de pe deal?– La cap`tul potecii? Da, îl [tiu. Când eram copil, m-am urcat pe

el [i am ame]it. N-am fost niciodat` atât de speriat! De ce întrebi?– Nu mai e acolo.– Nu mai e? Cum adic`?– A c`zut la vale, pân` în mare. El se încrunt`, nel`murit. – Glume[ti?– Nu, deloc. Wendy era foarte atent` la so]ul ei [i încerca s` surprind` fiecare

nuan]` a vocii lui.– Draga mea, sunt foarte obosit [i n-am chef de glume.

Bolovanul `la st` acolo de ani de zile. Nu se poate s-o ia la vale, a[a,pur [i simplu! Îmi imaginez c` cineva poate s`-l împing`, dac` sestr`duie[te, dar... A fost cumva o alunecare de teren?

– Vino s` vezi. Mai avem timp. Îl conduse pe deal [i-i ar`t` locul unde înc` se vedeau scaunul

pliant, co[ul, blocul de desen. – Erai acolo, jos, când a c`zut? \ntreb` el, neîncrez`tor. – Da, acolo eram. {i n-a fost nici o alunecare de teren. Acesta

este al doilea. – Al doilea ce?– Al doilea incident. Mai întâi frânele, iar acum bolovanul care

se rostogole[te brusc. – Ce vrei s` spui? C` cineva încearc` s` te omoare?– M` întrebam...– Cine ar vrea s` fac` asta?O prinse de bra]e [i o strânse cu putere. – Nu cred c` vorbe[ti serios!– Speram s` ai o idee, o explica]ie. Pân` atunci, ar trebui s`

cobor, s`-mi iau blocul de desen. S-ar putea s` plou` la noapte.

124 VIVIAN STUART

– Stai aici! M` duc eu. Coborî rapid dealul, îi adun` lucrurile [i urc` înapoi la fel de

repede. – Hai s` intr`m în cas`, îi spuse el pe un ton dur. Aici nu putem

s` discut`m. Urcar` în dormitor, cu o or` înainte de cin`. – Chiar crezi c` cineva încearc` s` te omoare? repet` el, dup` ce

intrar` în cas`.– Ai o alt` explica]ie?– Nu [tiu ce s` cred. Te-ai purtat atât de ciudat în ultima

vreme...– {i asta te surprinde? Având în vedere circumstan]ele, nu cred

c` ai de ce.– Despre ce circumstan]e vorbe[ti? \ntreb` Darnley, foarte

serios.– În primul rând, nu mi-ai spus c` ai un frate, îi aminti ea. – }i-am explicat, nu? Huntly nu mai e un secret. Poate doar... e

vorba de mai multe lucruri. Am avut un sentiment de vinov`]ie,]i-am spus, pentru c` nu-l pl`ceam pe fratele meu. Sigur, aceasta sedatora [i faptului c` eram îndr`gostit de so]ia lui. Fir-ar s` fie,Wendy! Majoritatea oamenilor nu vorbesc despre experien]ele lordinainte de c`s`torie. În cazul meu, a vorbi despre Hunltyînseamn` a vorbi despre Lorna. Ce b`rbat vrea s`-i vorbeasc` so]ieisale despre o femeie pe care o iubit-o în trecut? Am mai discutatdespre asta. Chiar trebuie s` insist`m?

– Nu vorbesc doar despre Lorna [i Huntly, spuse ea încet.Vorbesc [i despre alte lucruri – despre accidentul de ma[in`,despre bolovanul care se rostogole[te f`r` motiv [i...

– {i? insist` el, exasperat. – Despre tine [i Georgie în bibliotec`, neispr`vitule!– Dumnezeule! Ai v`zut asta?|ntr-o frac]iune de secund`, el î[i aminti momentul când îi

spusese Georgiei c` între ei nu putea fi nimic.


– Da, am v`zut. – Acesta e motivul comport`rii tale? Nu pot s` cred!– {tiu bine ce am v`zut!– Nu în]elegi, nu-i a[a? A fost altceva... nu e a[a cum pare! – Parc` e o replic` dintr-un film, spuse ea, sup`rat`. Ce

înseamn` asta? O dore[ti?– Doamne, nu! Niciodat`! N-am dorit-o niciodat`! Nu mai

exagera. S-a întâmplat, atâta tot. M-a asaltat, s-a aruncat, pur [isimplu, asupra mea. Georgie nu înseamn` nimic pentru mine. N-aînsemnat niciodat`!

– Tu spui asta, dar eu sunt în continuare îngrijorat`. – Î]i imaginezi prea multe lucruri. Cine ar vrea s`-]i fac` r`u?

Nimeni de aici, te asigur. – A[adar, bolovanul acela a s`rit, pur [i simplu?– Chiar tu ai spus c` nu era nimeni acas`. Cine poate [ti ce s-a

întâmplat? Trebuie s` recunosc c` [i eu sunt îngrijorat. – E ceva!Era, în egal` m`sur`, sup`rat` [i speriat`.– Draga mea, mâine sear` trebuie s` plec la Inverness.– Duminica?– Da, pentru c` am o întâlnire mâine diminea]`, la ora nou`. O

s` m` întorc mar]i, î]i promit. Acum mi-e team` s` te las singur`. Ea d`du din cap, ca [i când nu l-ar fi crezut. – Chiar trebuie s` pleci?– E o afacere important`. – Dou` nop]i? Duminic` sear` [i luni sear`?– Da. Dup` aceea, pot s` stau acas`. Sunt sigur c` totul o s` fie

în ordine. Cât despre Georgie... Era doar un flirt, nimic mai mult. – Bine.Darnley o lu` în bra]e. – M` mai iube[ti?– Da, r`spunse ea, cu un aer absent.Era mult prea confuz` ca s` se gândeasc` la dragoste.

126 VIVIAN STUART

Capitolul 11

Luni sear`, dup` cin`, Wendy [i Lida jucar` canast`. Schimbareadin comportamentul m`tu[ii Lida era remarcabil`, pentru c` fuseseprietenoas` toat` s`pt`mâna.

– La ce or` îl a[tep]i pe Darnley, mâine?– A spus c` va veni înainte de prânz, ca s` se schimbe [i s` bea

o cafea, dup` care va pleca la fabric`. – Sper c` nu munce[te prea mult. Spune-mi, e[ti fericit`?Întrebarea m`tu[ii Lida o lu` prin surprindere. – Da, r`spunse ea, dup` câteva secunde de pauz`. Cred c` sunt

îns`rcinat`, m`tu[` Lida. – Minunat! Sper s` fie adev`rat, spuse Lida, surprinzând-o din

nou. Sunt sigur` c` ve]i fi ferici]i în noua voastr` cas`. – Sper din toat` inima. Soneria telefonului le întrerupse conversa]ia. Era Jamie. – M` întrebam dac` ai chef s` facem ceva împreun` mâine, o

invit` el. Georgie a plecat, iar eu sunt singur. – A [i plecat?– Da. I-au telefonat ni[te prieteni [i s-a dus pentru câteva zile

undeva, la ]ar`. Cu ma[ina aia a ei care o cost` o avere în fiecare zi!Deci, ce zici? Accep]i?

– Hmm... Poate ar trebui s` renun]`m de data asta, Jamie.Darnley se întoarce mâine [i nu [tiu cât timp o s` stea la birou.S-ar putea s`-[i ia liber restul zilei.

– Atunci, o l`s`m pe miercuri. Darnley este ocupat în acea zi. – Da, mi-ar pl`cea. Miercuri diminea]`, bine? Vin eu la St.

Andrews?– Nu, vin eu la tine. Ne vedem pe la zece. Puse receptorul în furc` [i se întoarse la jocul de canast`.

Încheiar` jocul pe la ora zece [i se duser` la culcare. Wendy f`cu obaie fierbinte [i citi pre] de cincisprezece minute, pân` când sim]ic` o cuprinde somnul [i stinse lumina.

Dormi profund pân` a doua zi la ora [apte [i jum`tate, cândsun` ceasul. Când se ridic`, observ` c` pe pat, peste p`tur`, era unobiect. Când se uit` cu aten]ie, v`zu c` era vorba de un cu]it – uncu]it obi[nuit, de buc`t`rie, cu mâner de lemn [i o lam` lung`,flexibil`. În lam` era înfipt` o hârtie pe care scria: PLEAC~ ACUM,CÂT MAI AI TIMP.

Se uit` câteva minute f`r` s` spun` nimic, dup` care scoasefoaia de pe lama cu]itului [i o cercet`. Din pricina meseriei pe careo avusese, putea s` spun` c` era o hârtie scump`. Darnley avea treicutii cu astfel de foi de hârtie, pe care le p`stra pentru ocaziispeciale. Ea n-o folosise niciodat`, dar [tia unde se aflau – într-unuldin sertarele biroului.

Cineva intrase în camera ei în timp ce dormea. Dar cine? De unlucru era acum sigur` – exista un complot, pus la cale ca s-o fac` s`plece de la castel. Oricine ar fi fost responsabil, era evident c` nuvoia s-o ucid`, pentru moment, dar era dispus s`-[i asume acest risc.

Trebuia s` fie Darnley, î[i spuse ea. Cu siguran]`, s-a întors acas`în timpul nop]ii, s-a strecurat în cas`, i-a jucat aceast` fars` stupid`,dup` care a plecat înapoi. Avea cheia de la intrare, folosea acel tipde hârtie, iar dac` era prins în cas`, putea s` spun` c` s-a întors maidevreme. Prezen]a lui în cas` nu putea s` stârneasc` b`nuieli.

128 VIVIAN STUART

Era sigur` c` nu putea s` fie Lida. Jamie era acas`, în St.Andrews [i apoi, cum ar fi putut s` intre în castel în timpulnop]ii?

Nu, cu siguran]` era vorba de Darnley! Propriul ei so] încercas-o fac` s` plece! Era incredibil [i n-avea nici o logic`... Care s` fiemotivul? Georgie More? Sau... O idee nepl`cut` îi încol]i în minte.Putea fi din cauza Lornei? Lorna era în Perth, dar cine putea [ti cef`cea Darnley în intervalul în care se presupunea c` era la fabric`.

Î[i strânse buzele cu putere. Nu se va l`sa speriat` de Darnley [i,înainte s` plece, va reu[i s` rezolve misterul. Pân` atunci, va trebuis` aib` mare grij` de propria persoan`.

Puse cu]itul [i hârtia într-un sertar al mesei ei de toalet` [i seschimb`, ca [i când nimic nu s-ar fi întâmplat.

În timpul mesei, întreb` pe un ton voit nep`s`tor:– A mai vorbit cineva cu Lorna în ultima perioad`, m`tu[` Lida?Efectul fu remarcabil – Lida r`mase nemi[cat`, dar mâinile

începur` s`-i tremure.– De ce m` întrebi asta? vru ea s` [tie, cu o voce gâtuit`. – M` întrebam, pur [i simplu... A f`cut parte din familie mult

timp.– Este înc` lady Blood, punct` m`tu[a Lida.– Da, a[a este. N-o mai viziteaz` nimeni?– Eu, câteodat`, recunoscu ea.– {i Darnley? El nu se mai întâlne[te deloc cu ea?– Va trebui s`-l întrebi pe Darnley. Acum te rog s` m` scuzi. Am

multe lucruri de f`cut în diminea]a asta. Wendy \n]elese c` atinsese un punct sensibil, dar nu afl` prea

multe, a[a c` decise s` a[tepte pân` când Darnley avea s` vin`acas`. El sosi la ora unsprezece.

– Ce mult m` bucur c` m-am întors acas`! O s` despachetez [io s` m` schimb. O s` cobor în dou`zeci de minute. Dar... N-ar fimai bine s` vii cu mine, draga mea?


– Ba da, vin. Ai avut o c`l`torie pl`cut`?– Excelent`! Nu se putea mai bine.– Ce bine dispus e[ti!– Ca urmare a acestei c`l`torii [i a c`l`toriei la Londra, am

încheiat dou` contracte pentru export [i s-ar putea s` mai apar` [ialtele. Mi-ai sim]it lipsa?

– Da, cu siguran]`! Când ai plecat din Inverness?– Am luat micul dejun devreme [i am plecat repede, imediat

dup` ora opt. De ce?– A[a, m` întrebam. La micul dejun s-a întâmplat un lucru foarte

ciudat. El î[i ridic` privirea din valiz` [i-i zâmbi. – Ce anume?– Am întrebat-o pe m`tu[a Lida dac` vreunul dintre voi se mai

întâlne[te cu Lorna [i a fost foarte uimit`. Pân` la urm`, mi-a spusc`, uneori, o mai vede.

– Nu prea des. {tii c` m`tu[a Lida iese foarte rar. Da, cred c` aup`strat leg`tura. Dar ce a fost atât de ciudat?

– Când am întrebat dac` tu o vezi pe Lorna, mi-a spus c` ar fimai bine s` te întreb pe tine.

– }i-am spus deja c` n-o v`d. – Da, dar de ce nu mi-a spus m`tu[a Lida acest lucru? De ce

mi-a dat r`spunsul `sta ciudat?– De unde s` [tiu? Te fr`mânt` ceva, Wendy? Dac` da, spune

limpede!– M` întrebam dac` tu [i Lorna a]i reluat rela]ia. – Ce idee absurd`! exclam` el. – Cred c` este vorba de o alt` femeie, iar ea nu este departe. La

urma urmei, ai spus c` nu este Georgie!– O alt` femeie? Ai \nnebunit?– Nu, [i nici nu sunt [anse s` m` \nnebuneasc` cineva.

130 VIVIAN STUART

– Ce naiba spui acolo?Arunc` pe pat c`m`[ile [i tricourile [i o lu` în bra]e, dar ea se

smuci [i se eliber`.– Ce-]i mai trece prin cap? \ntreb` el, pe un ton dur.– Nu sunt proast`, Darnley. Poate c` sunt o tân`r` dintr-un ora[

de provincie, dar mai [tiu [i eu câte ceva. – Ce [tii? se încrunt` el. – {tiu totul despre tine, dragul meu. Totul! Sau, mai bine zis,

aproape totul... Înc` nu sunt sigur` cine este iubita ta. – Nu exist` nici una!– A[a spui tu.– Jur! Nu exi[ti decât tu [i a[a vor r`mâne lucrurile!Sinceritatea lui o impresion` [i ie[i în fug` din camer`, iar el

r`mase pe loc, privind lung în urma ei. În acea noapte, r`mase pân` târziu la birou. Când se întoarse,

Wendy îl trat` cu r`ceal`, iar Darnley nu avu ocazia s`-i vorbeasc`decât atunci când se retraser` în dormitor.

– Vreau s` discut cu tine. – Nu vreau s` vorbesc, Darnley. Am prea multe lucruri la care

trebuie s` m` gândesc. – Ascult`-m`! Este important!– Nu este atât de important încât s` nu poat` a[tepta. Vorbim

mâine sear`. Acum sunt obosit`.– {i eu sunt obosit, fir-ar s` fie! Am avut ni[te negocieri foarte

dure [i n-am timp s`-mi fac griji [i din pricina prostiilor taledramatice!

– Prostii dramatice, zici?– Da!– În cazul `sta, nu mai am nimic s`-]i spun. Doamne, ce mult

te-ai schimbat de când am venit aici!– Eu m-am schimbat? \ntreb` el. Nu, nu eu, ci tu! Sunt momente

când nu te mai recunosc.


– Abia a[tept s` plec, dar atunci când vreau eu! A[a c` nu mai enevoie s` încerci s` m` sperii. {i po]i s`-]i p`strezi castelul `stanenorocit! N-o s` mai avem nevoie de casa din Falkland.

– Chiar ai de gând s` pleci? \ntreb` el, neîncrez`tor.– Da, atunci când vreau eu. Nu mai încerca s` m` sperii!– Nimeni nu încearc` s` te sperie sau s` te alunge! se r`sti el. – Prostii! }i-a[ fi recunosc`toare dac` m-ai l`sa în pace.– Cu pl`cere! strig` Darnley, ajuns la limita r`bd`rii. Dac`

oricum pleci, înseamn` c` nu mai avem ce discuta. Nu mai schimbar` nici un cuvânt pân` a doua zi diminea]`, când

plec` la birou.– E miercuri, remarc` el. O s` vin acas` dup` ora cinci. Wendy îi arunc` o scurt` privire, dar nu-i r`spunse. R`sufl`

u[urat` când îl v`zu pe Jamie, care sosi la ora zece. – Nu ar`]i prea bine, îi spuse el. Sper c` totul este în ordine. – M` simt foarte bine. Remarca lui o surprinse.– A[adar, totul e în regul`?– Da. {tia c` i-ar fi f`cut bine s` vorbeasc`, dar prefer` s` p`streze

pentru ea discu]iile pe care le avusese cu Darnley. – Ce mai face baronul nostru? S-a ref`cut dup` c`l`torie?– Da. Nu este o zi potrivit` pentru pictat.Afar` ploua tare [i nu d`dea semne c` se va opri curând. – A[a e, admise el. Am ceva treab` în Perth. Nu vrei s` vii cu

mine, s` lu`m prânzul împreun`? Poate c` acolo n-o s` plou`... {ichiar dac` plou`, ar fi o schimbare binevenit`.

– Da, e o idee bun`. Avem timp de o cafea?– Sigur c` da. Jamie se dovedi o companie pl`cut`. Ajunser` în Perth la ora

dou`sprezece [i parcar` în fa]a unui hotel.

132 VIVIAN STUART

– Putem s` intr`m aici s` bem ceva, dup` care s` urc`m înrestaurant s` lu`m masa.

– {i cum r`mâne cu treburile tale?– Pot a[tepta pân` dup` masa de prânz. N-o s` dureze decât

zece minute. Intrar` în bar, iar Jamie comand` ceva de bùt. – Arat` bine, spuse Wendy.– {i mâncarea e foarte bun`, complet` el. Acesta e locul unde

m`nânc ori de câte ori sunt în Perth. Tuturor ne place.– {i Darnley vine aici?– Toat` lumea – Huntly, Darnley, Dirk, eu. E locul nostru

preferat. – Aha!– P`reai foarte sup`rat` azi-diminea]`, insist` el. E[ti sigur` c`

totul este în ordine? Te îngrijoreaz` ceva?– Nu, sigur c` nu, replic` ea, ridicându-[i b`rbia. Într-un fel, acesta era adev`rul. Nu mai era îngrijorat`,

nedumerit` sau speriat`. {tia c` Darnley urm`rea ceva [i se purta caun copil – un copil periculos, care se dovedea capabil s`-i pun`via]a în pericol. Dar se sim]ea în stare s`-i ]in` piept, chiar dacàcest lucru însemna sfâr[itul c`s`toriei ei. Putea s` jeleasc` maitârziu din pricina asta, dar trebuia s`-i arate lui Darnley c` nu puteafi alungat` atât de u[or din familia lui.

Dup` ce-[i terminar` bùturile, urcar` în restaurant, iar Jamiealese o mas` retras`, într-un col]. Locul era gol, dar în câtevaminute începu s` se umple.

– Întotdeauna se aglomereaz` în jurul orei unu, îi explic` el,privind mul]imea de clien]i care n`v`leau în salon. Îmi place sàjung înaintea lor.

– Uite! exclam` Wendy, recunoscând un chip familiar. Uite-l peDirk!


– Dirk? tres`ri Jamie, surprins. Wendy, în schimb, era uimit` de tân`ra care-l înso]ea pe Dirk –

înalt`, foarte frumoas`, cu p`rul strâns la spate cu o fund` mare.Era tân`ra din fotografii – Lorna Moncreiffe. Lady Blood!

– Dumnezeule mare! – Cine e tân`ra? \ntreb` Wendy.– Vreo prieten` a lui Dirk, presupun. – E Lorna Moncreiffe, nu-i a[a?– De unde [tii? \ntreb` Jamie, privind-o cu aten]ie. – Am v`zut fotografiile Lidei. – Nu e genul de femeie pe care-l ui]i repede, nu-i a[a? Lorna [i

Dirk! M` întreb ce se întâmpl` aici. – Am crezut c` Dirk este în Aviemore, spuse Wendy. – E foarte scurt drumul dintre Aviemore [i Perth. Dar ce ciudat!Wendy era foarte interesat` de reac]ia lui – p`rea nu numai

surprins, ci [i deranjat de ceea ce vedea. Oare de ce? se întreb` ea. Dirk nu-i v`zuse pe cei doi. El [i Lorna st`teau la o mas` în

col]ul opus al s`lii. Wendy vedea profilul tinerei [i-[i d`du seama c`era, într-adev`r, foarte frumoas`. Dirk p`rea foarte fericit încompania ei.

La un moment dat, înc` o persoan` se apropie de masa lor [i sea[ez`. Wendy abia \[i st`pâni un strig`t când îl v`zu pe Darnleys`rutând-o pe Lorna [i a[ezându-se lâng` ea.

– Ca s` vezi! \l auzi ea pe Jamie. Vrei s` ne a[ez`m [i noi la masa lor?– Nu! r`spunse ea repede. Darnley o min]ise, î[i repeta ea obsesiv. Se întâlnise cu Lorna [i

chiar o s`rutase. Deci, Lorna fusese femeia dup` care suspinase întot acest timp, femeia pe care n-o uitase niciodat`!

– Poate ar fi bine s` termin`m mai repede masa [i s` neretragem, suger` Jamie.

– Da, cred c` ar fi mai bine. Brusc, îi veni o idee.

134 VIVIAN STUART

– {tiai c` vor fi aici, nu-i a[a? \l lu` ea la întreb`ri pe Jamie. Nute a[teptai s`-l vezi pe Dirk, ci numai pe Lorna [i pe Darnley. A[aeste?

– E[ti foarte de[teapt`. Nu [tiam cu exactitate, darpresupuneam.

– Se întâlnesc cu regularitate, nu?– Va trebui s`-l întrebi pe Darnley, r`spunse el cu blânde]e. – Nu-mi spune [i tu asta, \i ceru ea. Miercurea... Normal! Îmi

spunea c` are întâlniri, c` nu poate s` vin` acas` la prânz, c` e o zifoarte plin`. Ce proast` am fost!

– Nimeni nu te consider` proast`, încerc` el s-o lini[teasc`. Cutoate astea, trebuia s` afli la un moment dat. }i-am mai spus, e[tiprea bun` pentru familia Blood. Presupun c` acum o s`-l p`r`se[ti,nu-i a[a?

– S`-l p`r`sesc? Numai atunci când o s` hot`r`sc eu. Oricum, î]imul]umesc c` m-ai adus aici. Presupun c` ai avut inten]ii bune, ca[i Dirk, dar adev`rul este c` îmi doresc s` nu v` fi cunoscut pe niciunul dintre voi.

– Dirk? Ce leg`tur` are Dirk? \ntreb` Jamie. Osp`tarul îi întreb` dac` doreau desert, dar Wendy spuse c`

voia doar o cafea neagr`, iar Jamie \i urm` exemplul. – Dirk mi-a vorbit despre moartea lui Huntly [i despre

b`nuielile care planeaz` asupra lui Darnley. Dac` o iubea pe Lorna[i o iube[te [i acum, dup` ce l-a ucis pe Huntly, m` întreb de ce[i-a mai b`tut capul s` se însoare cu mine.

– }i-a spus Dirk c` Darnley l-a ucis pe Huntly?– A spus c` b`nuie[te. Dirk mi-a spus c` toat` lumea [tie asta. – S-a vorbit despre asta, e adev`rat. Nu crezi c` ai aflat destule,

Wendy? Vrei s`-]i spun ce ar trebui s` faci?– Ce?– Te duc acas`, iar tu \]i faci bagajele, te urci în ma[in` [i pleci

la m`tu[a ta. Am s`-i spun eu lui Darnley.


– O s`-i spun chiar eu, dac` nu te deranjeaz`. {i n-o s` plecdecât dup` ce putem la punct câteva lucruri. Abia a[tept s` discutcu el în seara asta, când se întoarce acas`.

– Nu cred c` e bine s` procedezi a[a, o sf`tui Jamie, u[or iritat.Chiar ar fi o prostie! Va încerca s` te fac` s` te r`zgânde[ti, ca s` numai spunem c` este periculos.

– Cum adic`, periculos? Te gânde[ti la Huntly? Pe mine n-o s`m` înece, stai lini[tit!

– M` gândeam la problemele pe care le-ai avut cu ma[ina. – A[a e, Darnley a fost, aprob` ea. Te rog s` m` duci acas`,

Jamie. Dar n-am s` plec de acolo pân` nu-l fac s` m`rturiseasc` totce-a f`cut, [i înc` în fa]a m`tu[ii Lida.

– S` nu faci asta!– Dar pe tine de ce te intereseaz` ce se întâmpl`? M-ai adus aici

[tiind c` o s`-i v`d. Doar nu te a[teptai c-o s` plec f`r` s` le spun nimic. – A[ putea s`-]i explic eu. – Sunt în stare s` aflu eu singur` explica]iile! I-am dat o [ans`,

spuse ea cu ochii în lacrimi. I-am spus c`, dac` este ceva ce trebuies` [tiu, s`-mi spun`. L-am întrebat direct dac` se întâlne[te cuLorna, iar el mi-s spus c` nu. Iuda! Cum a putut s` m` priveasc` înochi [i s` nege?

– L-ai întrebat direct?– Da!El mestec` în cafea f`r` s` spun` nimic, apoi ridic` privirea spre

ea [i-i zâmbi. – Bine, cum vrei tu, aprob` Jamie. Poate c` a[a e mai bine. Nu

l-am pl`cut niciodat`, Wendy, [i am [tiut c` nu v` potrivi]i dinprima clip` în care v-am v`zut împreun`. E[ti mult prea bun`pentru el! Nu-mi place s-o spun, dar este un tip lipsit de scrupule.

Wendy f`cea eforturi s`-l asculte pe Jamie, pentru c` nu puteas` fie atent` decât la so]ul ei care o privea cu afec]iune pe Lorna [irâdea împreun` cu ea.

136 VIVIAN STUART

Terminar` cafelele [i pl`tir` nota, dup` care se strecurar`nev`zu]i din restaurant. Jamie porni spre castelul Lour, dar dup`câteva sute de metri veni cu o propunere:

– Ce-ar fi s` mergem la mine? Când o s` ajung` la castel [i o s`vad` c` nu e[ti acas`, o s` se îngrijoreze. N-o s`-i strice s` fie pu]insperiat... Po]i s`-i telefonezi mai târziu [i s`-i ceri s` vin` s` te ia. Înfelul acesta, o s` ai controlul asupra situa]iei.

Era pe punctul s` refuze, când î[i d`du seama c` nu era nimicr`u în a-l face pe Darnley s` sufere pu]in.

– Bine, accept` ea. Nu m` deranjeaz`. – Bun! Nota de satisfac]ie din vocea lui o uimi pe Wendy. Nu pricepea

de ce bucura atât de mult de aceast` situa]ie.

***

Darnley se întoarse acas` la ora cinci, foarte bine dispus. Labirou, stând în fa]a unui dosar din care nu în]elegea nimic, decisec` era momentul s`-i spun` tot ade`vrul lui Wendy. Era ridicol caso]ia lui s` cread` c` alerga dup` alte femei! Putea s` l`mureasc`toate neîn]elegerile care existau între ei [i s` alunge toate îndoielilecare umbreau rela]ia lor fericit`, intim`, \mplinit`, care-i bucura peamândoi în urm` cu câteva s`pt`mâni.

– Unde e Wendy? o întreb` el pe m`tu[a Lida. – Habar n-am. – Când ai v`zut-o ultima oar`?– A plecat cu Jamie la Perth, înainte de prânz. A spus c` o s` se

întoarc` dup`-amiaz`. – La Perth? se încrunt` Jamie. De ce tocmai la Perth?– Jamie avea ni[te treburi acolo.– Cu ce ma[in` au plecat?– Cu vechea camionet` a lui Jamie. Ma[ina ei ar trebui s` fie în

garaj.


– Oare de ce a întârziat pân` la ora asta?– Trebuie s` vin` din clip` în clip`. Vrei un ceai?Se duse în garaj [i v`zu c` ma[ina era la locul ei, dup` care se

întoarse în cas`, nelini[tit. S` ia masa în Perth! \[i spuse Darnley. Sper ca Jamie s` fi avut

destul` minte [i s` n-o fi dus la hotelul unde o cunoscuse pe Lorna! Ridic` telefonul [i form` num`rul lui Jamie, descoperind cu

surprindere c` acesta era acas`. – Sunt Darnley. {tii cumva unde e Wendy?Urm` o scurt` pauz`. – Nu [tiu. Am l`sat-o în Perth. – F`r` ma[in`? Cum adic`, ai l`sat-o în Perth?– N-a vrut s` se întoarc` acas` cu mine. Avea bani – numerar,

cecuri, c`r]i de credit. Am avut impresia c` vrea s` se duc` la m`tu[aei. Când am plecat, se îndrepta spre oficiul po[tal ca s` trimit` otelegram`.

– Unde a]i luat prânzul? La locul obi[nuit?– Evident!– Cum ai putut s` fii atât de prost, Jamie? Tocmai într-o zi de

miercuri!– Adev`rul este c` am dus-o acolo inten]ionat, cu gândul c` o

s`-i fac o surpriz` când o s` intri în restaurant. Dar n-a mers! Arecunoscut-o pe Lorna, s-a sup`rat foarte tare [i a refuzat s` vin` [is` discute cu voi. Nu i-ai spus de zilele de miercuri?

– Nu, oft` Darnley. – În cazul `sta, de ce m` faci pe mine prost?Darnley trebuia s` recunoasc` faptul c` Jamie avea dreptate.

N-ar fi fost nici o problem` dac` i-ar fi v`zut pe cei doi dup` ce arfi aflat cum st`teau lucrurile. Acum, era foarte greu s`-i expliceîntâlnirile cu Lorna [i faptul c` zilele de miercuri erau speciale.

– Crezi c` a plecat la Leaderfoot?– Nu mi-a spus foarte clar, dar eu a[a am în]eles. Am încercat s-o

conving s` vin` acas`, îns` n-a acceptat. N-am putut s-o for]ez!

138 VIVIAN STUART

– Nu, sigur c` nu. Nu e vina ta. – Vreau s` te întreb [i eu ceva. Ce cùta Dirk în Perth?– Acum nu mai e nici un secret, pentru c` o s` apar` în toate

ziarele de mâine. El [i Lorna se vor c`s`tori [i vor locui la Aviemore.Dup` vânzarea castelului, m`tu[a Lida o s` se duc` s` locuiasc`împreun` cu ei.

– Lorna [i Dirk?! C`s`tori]i?!– M` gândeam eu c-o s` te ia prin surprindere!– De ce se c`s`toresc?Întrebarea îl mir` pe Darnley peste m`sur`.– De ce nu? Doar nu te gândeai c-o s` r`mân` singur` toat`

via]a!– Credeam c` n-o mai intereseaz` b`rba]ii. – }i-a spus ea asta? Nu cred c` a sim]it vreodat` asta, cu

adev`rat.– De când dureaz` rela]ia?– Am în]eles c` se întâlnesc de câteva luni, dar ar fi mai bine

s`-i întrebi pe ei, nu pe mine. Îmi pare rù, dar trebuie s` \nchid.Sunt îngrijorat din pricina lui Wendy.

– Da, sigur. Îmi pare rù, dar m-ai luat prin suprindere.Puse receptorul în furc` [i se duse la m`tu[a Lida, c`reia îi spuse

tot ce aflase de la Jamie. – Ar fi trebuit s`-i spui. – {tiu, dar mi-a fost foarte greu. Am vrut s`-i spun când

socoteam eu de cuviin]`, când eram preg`tit, dar Dirk a gr`bitlucrurile când i-a povestit de rela]ia dintre Lorna [i mine. La naiba!Noaptea trecut` m-a acuzat c` o în[el cu alte femei – avea impresiac` am o rela]ie atât cu Lorna, cât [i cu Georgie! Nu [tiu de unde ascornit a[a ceva! Oricum... în]elegi de ce este atât de greu.

– Da, în]eleg, r`spunse Lida, \ncet. Ce ai de gând s` faci?– Cred c-o s` iau ma[ina [i o s` m` duc la Leaderfoot. Vrei s`

suni tu la birou mâine diminea]` [i s` anun]i c` nu m` duc?


– Nu po]i s`-i trimi]i o telegram` m`tu[ii ei?– Nu cred c` ar fi frumos din partea mea. Mai bine plec... Cred

c` o s` m` întorc în noaptea asta. S` nu m` a[tep]i!– Darnley! Acum, c` Lorna [i-a ref`cut via]a... Ceea ce \ncerc

s`-]i spun e c` ar trebui s` te împaci cu Wendy. N-am pl`cut-o preatare la început, dar a fost vina mea. Cred c` [tii de ce.

– Da, [tiu. Îi înconjur` umerii cu bra]ul, într-un gest plin de afec]iune pe

care nu-l mai f`cuse de mult timp. – Ai suferit foarte mult din pricina Lornei [i a lui Huntly. – A[a e, recunoscu ea. Am fost foarte sup`rat`. – Te rog, adu-]i aminte c` eu n-am avut nici o leg`tur`. Am vrut

s` fug cu Lorna, dar ea n-a acceptat [i cu asta, basta! Restul a fostun accident nefericit.

– Dac` spui tu...– Da, spun. Acum trebuie s` plec, pentru c` drumul dureaz`

dou` ore. Suni la birou, dac` nu m` întorc, da? Poate r`mân acolopeste noapte.

– Bine. Scoase ma[ina din gaaj [i se îndrept` spre Leaderfoot. Ajunse cu

un sfert de or` înainte de ora opt, iar m`tu[a Heather îi deschiseextrem de mirat`.

– Tu erai! Intr`!Se uit` peste um`rul lui. – Unde e Wendy?El intr` în hol. – Nu e aici?– Nu. De ce ar trebui s` fie aici?– Am crezut...– Ar fi mai bine s` intri [i s` stai jos pân` preg`tesc un ceai, spuse

m`tu[a Heather, foarte hot`rât`. Dup` aceea, po]i s`-mi spui tot.Dup` ce aduse ce[tile de ceai [i pr`jituri proaspete, se a[ez`

lân` el.

140 VIVIAN STUART

– Acum, spune-mi. Despre ce e vorba?– Ai primit o telegram` de la Wendy dup`-amiaza asta?– Nu. – {i n-a fost aici?– Nu. – Dumnezeule! M` întreb unde e?Îi povesti totul, de la bun \nceput, inclusiv întâlnirea din acea zi,

de la hotelul din Perth. – În]eleg c` n-ai fost foarte sincer cu Wendy, concluzion` ea.

Dar cred c` în]eleg de ce. Dac` nu e cu prietenul t`u Jamie în Perth[i nu e nici aici, unde poate fi?

– Nu [tiu. Singurul lucru... Poate a aflat unde locuie[te Lorna [is-a dus s` discute cu ea. Unde este cel mai apropiat telefon?

– La vecina de al`turi. Vino cu mine. Darnley telefon` [i afl` c` Lorna [i Dirk n-o v`zuser` pe Wendy. – Ce-o s` faci acum? \l întreb` m`tu[a Heather, care-l îmb`rb`t`

cu un pahar de coniac. – N-am nici o idee. Presupun c-o s` m` duc acas` [i o a[tept s`

v`d ce se întâmpl`. Dac` are destui bani la ea, ar putea fi oriunde.Poate st` la un hotel!

– Tinerii din ziua de azi! cl`tin` din cap m`tu[a, nemul]umit`.


Capitolul 12

Jamie puse telefonul în furc`, dup` care, cu zâmbetul pe buze,intr` în atelierul unde Wendy îi admira tablourile.

– Îmi pare r`u c` a durat atât de mult. – Era Darnley?– Nu, era Georgie. Hai s` mergem jos, s` bem o cafea. Trebuie

s` plec pentru o jum`tate de or`. O s` te descurci singur`, nu-ia[a?

– Da, sigur. Era ner`bd`toare s`-l vad` pe Darnley, dar î[i d`dea seama c`,

cu cât a[tepta mai mult, cu atât era mai bine.– Vino s` stai lâng` [emineu, iar eu o s` m` ocup de cafea, o

invit` Jamie. – Nu, e în regul`. – F` cum ]i s-a spus, zâmbi el. Nu uita c` e[ti musafir aici!Ea \l ascult` [i se a[ez` lâng` foc. {tia c`-i va fi foarte greu s`-[i

st`pâneasc` lacrimile. Îl iubea foarte mult pe Darnley [i nu voia s`cread` c` totul s-a terminat.

Dup` câteva minute, Jamie reveni cu dou` c`ni aburinde decafea [i un ibric plin.

– Uite, asta o s`-]i ajung` pân` m` întorc. Ad`ug` zah`r [i fri[c`, dar cafeaua avea un gust amar. – Este un soi special, \i explic` el. Ar fi trebuit s`-]i spun. Unele

persoane prefer` s` pun` mai mult zah`r. Dup` ce terminar` de b`ut, Jamie î[i lu` haina [i se preg`ti de

plecare. – N-o s` dureze mai mult de jum`tate de or`. Dac` Darnley nu

sun`, ai putea s`-l suni tu, dar sunt de p`rere c` ar trebui s`-l maila[i s` a[tepte pu]in.

– O s` a[tept pân` te întorci. – Cred c-o s` sune curând. Cu siguran]`, m`tu[a Lida o s`-i

spun` c` e[ti cu mine.– Mul]umesc, Jamie. Î[i lu` camioneta, se duse la St. Andrews [i aliment` cu benzin`.Între timp, acas`, Wendy î[i mai turn` cafea [i se a[ez`

comfortabil în fotoliu. Cafeaua nu i se mai p`rea atât de amar`, dar\[i sim]ea capul greu [i, curând, c`zu în bra]ele somnului.

Când se trezi, o durere de cap nu-i d`dea pace. Dup` câtevaclipe, î[i d`du seama c` cineva o purta pe um`r, ca [i cum ar fi fostun sac de c`rbuni. Deschise ochii, dar era noapte [i nu vedea nimic.

Încerc` s` se mi[te, îns` decoperi cu uimire c` avea mâinile [ipicioarele legate, iar la gur` avea un c`lu[.

Oare unde era? Auzi sunetul valurile, dar nu era suficient ca s`în]eleag` unde era, cine o c`ra în spate ori de ce. În]elese, dinmi[c`rile f`cute, c` erau pe o potec` pe un deal, iar r`pitorul eicuno[tea foarte bine drumurile.

În cele din urm`, o l`s` jos, iar Wendy v`zu c` b`rbatul purta omasc` ce-i ascundea tr`s`turile chipului. Avea un pulov`r albastru [ipantaloni lungi, gro[i, iar mâinile îi erau ascunse sub m`nu[i de piele.

Intrar` într-o grot` s`pat` în piatr`, mult mai spa]ioas` decât arfi p`rut la prima vedere. Dup` ce-i control` leg`turile de la mâini,picioare [i gur`, p`r`si grota [i o l`s` singur`.


La lumina lunii, Wendy deslu[ea foarte pu]ine în jurul ei, daravea senza]ia c` intrarea în grot` i se pare cunoscut`.

Dac` asta era ideea lui Darnley despre o glum`, exagerase! \[ispuse ea. Lacrimi grele începur` s`-i curg` pe obraz.

***

– Nu în]eleg, îi spuse Darnley m`tu[ii sale a doua zi, la miculdejun. {tiu c` a fost surprins` [i sup`rat` când m-a v`zut cu Lorna,dup` tot ce i-am spus, dar nu este genul care fuge de mine, f`r` niciun cvuvânt.

– N-o cuno[ti prea bine. – Ba cred c-o cunosc. În plus, n-are palton [i nici m`nu[i la ea.

{i-a l`sat prea multe obiecte personale aici. – Nu-]i face griji, o s` prime[ti ve[ti de la ea. – Da, dar de ce nu s-a dus la m`tu[a ei?Se l`s` o lini[te ap`s`toare, pentru c` nimeni nu [tia ce s`

r`spund`. – Trebuie s` se întoarc` azi, spuse la un moment dat m`tu[a

Lida. Cu siguran]` a dormit la cineva, în Perth. A doua zi, Jamie telefon` la castel [i întreb` de Wendy. Dup`

câteva ore, veni în vizit` la castel, cu un pachet mare în mân`. – Vreo veste?– Nu, r`spunse Darnley t`ios, sup`rat de prostia lui Jamie. – M` întreb ce s-ar fi putut întâmpla...– Ce e în pachet? \ntreb` m`tu[a Lida. – Un cadou pentru Wendy. Sunt sigur c` se va întoarce curând!

E un tabloul în acuarel`, copie a unui tabloul în ulei f`cut de minemai de mult. I l-am promis de mult [i cred c` i-ar face pl`cere s`-lg`seasc` aici când se întoarce.

Tabloul reprezenta castelul [i dealul din fa]a lui, v`zute de pemare.


– Ce imagine neobi[nuit`, remarc` Darnley. Era un tablou foarte frumos, pe care [i-l imagin` atârnând pe un

perete din noua cas` din Falkland, în cazul în care o vor maicump`ra.

Lida se a[ez` pe un scaun [i-l priv încruntat` pe finul ei. – De ce a trebuit s-o duci pe Wendy la Royal Scone? vru ea s` [tie. – I-am explicat lui Darnley, r`spunse el, sp`[it. Acolo mergem

întotdeauna [i m-am gândit c` ar fi fost o surpriz` pl`cut` s`-lîntâlneasc` pe Darnley la prânz. N-am [tiut c` nu i-a spus desprevizitele lui la Perth.

– A fost o mare prostie din partea ta [i sunt dezam`git`, Jamie.Serios!

– Nu pot s` spun decât c`-mi pare foarte r`u. Darnley oft` prelung. – Nu putem s`-l învinov`]im pe Jamie pentru gre[elile mele,

spuse el. Eu sunt cel care ar fi trebuit s`-i spun`! Oricum, Wendyvorbea deja despre plecare.

– Poftim? s`ri m`tu[a Lida, foarte agitat`. Cum adic`?– Era foarte ciudat` în ultima perioad`, pentru c` s-au întâmplat

prea multe. Georgie a încercat s`... O [tii pe Georgie! S-a aruncat înbra]ele mele în bibliotec`, iar Wendy a v`zut, din întâmplare. Darcred c` povestea cu bolovanul a pus cap`t.

– Care poveste? \ntreb` pe un ton ridicat m`tu[a Lida. Era pentru prima oar` când cineva din cas` afla ce p`]ise Wendy. – Ad`ugat la problema cu frânele de la ma[in`, a tras concluzia

absurd` c` cineva vrea s-o goneasc` de la castel. Darnley avu impresia c` v`zuse o urm` de zâmbet pe chipul lui

Jamie, dar disp`ru rapid. – Cum ar putea s` cad` un bolovan atât de mare? \ntreb` Lida. – E un mister, ridic` Darnley din umeri. Nu era nimeni acas` la

ora aceea. Jamie tu[i u[or, ca s` atrag` aten]ia asupra lui.


– Dac` o crezi pe cuvânt c` a[a s-au întâmplat lucrurile...– Ce vrei s` spui?– Bolovanul nu putea s` cad` singur, deci trebuie s` fie împins de

cineva. Ai spus c` nu era nimeni acas`. Te în[eli! Wendy era acas`! – Vrei s` spui c` ea a rostogolit bolovanul [i apoi a inventat o

poveste despre faptul c` era cât pe ce s` fie r`nit`?– Spun doar c` e posibil, explic` Jamie. Nu e treaba mea, dar se

pare c` scapi din vedere câteva lucruri. Povestea cu Georgie... Toat`lumea o cunoa[te pe Georgie [i [tie c` nu trebuie s` dea importan]`unui asemenea gest. O so]ie normal` ar fi discutat subiectul cuso]ul ei chiar atunci, când a v`zut scena.

– Adic` Wendy nu este normal`?– Se întâmpl` ceva, dar nimeni nu în]elege ce anume. În mod

clar, comportamentul ei nu este deloc normal. {i ce-i cu dispari]iaasta? Tu [tii mai bine decât mine ce s-a întâmplat, dar crezi c`purtarea ei e normal`? Oare nu [i-a dat seama c` a f`cut o gre[eal`m`ritându-se cu tine, iar acum face în a[a fel încât s` ajungi însitua]ia de a o da afar`?

– Nu-mi vine s` cred.– Poate ar fi mai bine s` plec. P`str`m leg`tura, da? Ai anun]at

dispari]ia ei la poli]ie?– Sigur c` nu! r`spunse Darnley, destul de dur. În primul rând,

e o problem` de familie, iar în al doilea rând nu a trecut destul timpca s` se justifice o plângere la poli]ie. Dup` cum a spus [i m`tu[aLida, probbail c` o s` ia leg`tura cu noi azi sau poate mâine. Dac`se duce la Leaderfoot, m`tu[a ei o s`-mi telefoneze de la vecina ei.Nu e treaba poli]iei!

– Sunt de acord, aprob` Jamie. O s` plec, cred c` n-ai nevoie demusafiri într-un asemenea moment.

– Nu trebuie s` pleci. – Cred c` e mai bine. }inem leg`tura. Dup` ce-l conduse pe Jamie, Darnley se întoarse în camer` [i-[i

turn` ceva de b`ut.

146 VIVIAN STUART

– E[ti foarte t`cut`, îi spuse el m`tu[ii sale. – Am multe lucruri la care trebuie s` m` gândesc. E ceva ce tu

nu [tii...– Ce anume?– Wendy este îns`rcinat`.– Nu! Nu pot s` cred!– E rezultatul normal al unei rela]ii dintre oamenii c`s`tori]i,

râse ea. Mi-a spus mar]i sear`. Nu cred c` vorbea serios când î]ispunea c` te p`r`se[te.

– A spus c` va face a[a cum va vrea ea, când va vrea ea. – Avea toate motivele s` fie sup`rat` – accidentul de ma[in`,

povestea cu bolovanul, tu [i Georgie. E[ti un mare prost!– Nimeni nu poate s-o opreasc` pe Georgie. {tii bine c` mereu

face ce vrea. – Dar, dar tu ai complicat totul, pentru c` n-ai fost sincer cu ea. – {tiu, oft` el. Am vrut s`-i m`rturisesc, dar Dirk a stricat totul

când i-a spus de rela]ia dintre Lorna [i mine. O idee încol]i în mintea lui Darnley. – S-ar putea s` fi inventat povestea cu bolovanul doar ca s`

atrag` aten]ia asupra ei, având în vedere c` era îns`rcinat`?– M` îndoiesc foarte mult. Înc` n-a ajuns la momentul în care vrea

s` m`nânce înghe]at` la micul dejun. Trebuie s` a[tept`m, n-avemîncotro.

Îi oferi nepotului ei unul din rarele ei zâmbete, încercând s`-lîmb`rb`teze.

– Bine. Darnley termin` b`utura [i se apropie de fereastr`, privind în

zare. Ceva, dar nu putea spune ce anume, nu era în regul`.

***

Frigul, întunericul, starea de disconfort [i frica o aduser` peWendy în pragul unei crize de nervi.


Cel mai r`u era c` nu în]elegea ce se întâmpl` cu ea. Î[i amintea,vag, c` Jamie plecase de lâng` ea s` r`spund` la telefon, dup` careadormise [i se trezise pe um`rul celui care o r`pise.

Probabil c` telefonul fusese un mod de a-l îndep`rta pe Jamiedin camer`. Darnley [i-a dat seama c` este acas` la el [i a venitacolo. Era sigur` c` Darnley era responsabil, cu toate c` nimic nu-idovedea acest lucru.

Când o s`-i dea drumul? De cât timp st`tea acolo? Cât timp adormit? Nu [tia nimic sigur, dar avea senza]ia c` fusese drogat`. Saupoate atacatorul folosise cloroform.

Nu avea r`spunsuri [i se hot`rî s` doarm`, ca s` prind` puteri.Dar nu putea s` fac` asta, pentru c` o durea bra]ul stâng, iar frigulo f`cea s` tremure incontrolabil.

Reu[i în cele din urm` s` a]ipeasc` [i când se trezi î[i d`duseama c` lumina slab` a lunii fusese înlocuit` de primele raze desoare ale dimine]ii. Î[i d`dea seama c` este într-o grot` s`pat` într-undeal de lâng` malul m`rii, dar mai multe nu [tia.

La un moment dat, doi pesc`ru[i intrar` în grot` [i se a[ezar`foarte aproape de ea. În sfâr[it, avea companie!

Lacrimile începur` s`-i curg` pe obraji.

148 VIVIAN STUART

Capitolul 13

Dup` o stare de total` apatie a c`rei durat` nu putea s-oaproximeze, Wendy auzi c` cineva se apropia de intrarea în grot`.Acela[i b`rbat ap`ru în câmpul ei vizual – pantalonii negri,pulov`rul albastru, chipul acoperit cu o masc`.

Se apropie de ea [i-i scoase c`lu[ul, dar Wendy descoperi c` nuera în stare s` articuleze nici un cuvânt, pentru c` gura îi erauscat`.

– }i-e sete, nu? chicoti b`rbatul. – Darnley! reu[i ea s` îngaime. – M` tem c` nu pot s` te dezleg. Nu vreau s` pleci la plimbare

pe aici! M` bucur c` n-ai încercat s` pleci. Cu mâinile [i picioarelelegate, ai fi avut parte de o c`z`tur` urât`.

– Darnley... Las`-m` s` plec. – Îmi pare rù, dar nu pleci nicìeri. Sim]i cum o cuprinde frica. – Ce ]i-am f`cut?– E[ti o prostu]` care îmi st` în cale [i care n-a vrut s` plece

acas` atunci când a fost avertizat`. Te-am avertizat, nu? Oricum,rùl a fost f`cut!

– Ce r`u?– E[ti îns`rcinat`, nu?– Cine ]i-a spus asta?– Lida nu [tie s` ]in` un secret. Era destul de aproape pentru ca Wendy s` simt` respira]ia lui

mirosind a whisky. – De ce nu e[ti mul]umit? \ntreb` ea. Drept r`spuns, auzi acela[i râs straniu. Nu-i recuno[tea vocea [i

se întreb` ce f`cuse ca s` [i-o modifice [i, mai ales, de ce eranecesar acest lucru.

– Am crezut c` vrei un fiu!– Da, dar nu de la tine. Cuvintele lui o f`cur` s` se \nfioare. – Atunci, de ce te-ai mai însurat cu mine?B`rbatul se aplec` [i-i control` cu aten]ie funia din jurul gleznelor

[i a încheietuilor, apoi o a[ez` cu spatele sprijinit de perete. – N-o s`-]i mai pun c`lu[, spuse el, cu o polite]e exagerat`.

N-are importan]` dac` strigi, pentru c` nu te poate auzi nimeni. – Nu po]i s` m` la[i aici. – Ba pot [i-am s-o fac. O s` mai vin din când în când s` v`d dac`

ai murit. S` nu-]i faci gânduri c` po]i ie[i, pentru c` ai nevoie de ocoard` bine ancorat` în peretele stâncii. Asta presupunând c` aiputea s` te dezlegi.

– Te rog... îl implor` Wendy. Las`-m` s` plec. N-o s` spunnim`nui [i am s` fac tot ce vrei tu.

– Nu se poate! Regret...– De ce? reu[i ea s`-l întrebe. De ce?El se opri în marginea ie[irii. – Exi[ti, [i de aceea trebuie s` fii distrus`. Wendy îl privi cum dispare în jos, pe perete, incapabil` s` mai

rosteasc` vreun cuvânt.

***

150 VIVIAN STUART

– Am telefonat la toate hotelurile din Perth [i la cele mai maridin Dundee, spuse Darnley la ora ceaiului. Nu e nic`ieri. Pur [isimplu a disp`rut.

– Sunt foarte surprins` c` n-avem ve[ti de la ea, coment`m`tu[a Lida. E[ti sigur c` nu s-a dus acas`? Poate c` a convins-o pem`tu[a ei s` nu ne telefoneze.

– S-ar putea. Având în vedere cât de sup`rat` e pe mine, eposibil s` recurg` la astfel de stratageme. Poate ar fi bine s` m` ducpân` acolo.

– Mai bine telefoneaz`-i vecinei m`tu[ii. Mai bine d`-mi mienum`rul de telefon. O s` aflu imediat dac` cineva minte!

– Ai dreptate, recunoscu Darnley. Dar rezultatul fu dezam`gitor. M`tu[a Heather era înnebunit`

de spaim` [i griji, iar nedumeririle sporir`. Unde putea fi?– Poate c` vrea s`-mi dea o lec]ie [i o s` apar` dup` dou` sau

trei zile, presupuse Darnley.– Cred mai degrab` varianta asta decât prostiile alea cu frânele

care nu func]ioneaz` [i bolovanul care se rostogole[te din senin. – Nu sunt prostii, preciz` el. Nu exist` nici o explica]ie logic`

pentru ce s-a întâmplat cu ma[ina ei. Cred, ca [i poli]ia, c` totul afost premeditat, dar nimeni nu poate [ti cine a avut un motivpentru a[a ceva. Adev`rul e c` oricine ar fi putut s` umble lama[in`, de vreme ce cheile stau în hol – Chalmers, Dirk, Jamie, eu.Nici m`car nu e obligatoriu s` fi fost un b`rbat.

– {i bolovanul?– Acela este un adev`rat mister. Nimeni nu era aici în momentul

pr`bu[irii. Eu eram la Edinburgh, Jamie era plecat pe undeva. – A avut o defec]iune la ma[in`. – Exact, uitasem. Chiar Wendy mi-a spus c` toat` lumea era

plecat`, iar atunci când a venit \n cas` a g`sit-o doar pe Georgie,care ar`ta de parc` atunci coborâse din paginile unei reviste demod`. {i totu[i, bolovanul nu se rostogolea singur.


– Poate ni[te copii care se jucau pe deal, suger` m`tu[a Lida. – E posibil. Dar crezi c` sunt copii care se joac` pe aici, mai ales

în perioada asta a anului? {i oare sunt suficient de puternici?Darnley oft` adânc.– Ce mult mi-a[ dori s` stau de vorb` cu ea, în loc s` fac atâtea

specula]ii. Se apropie de o m`su]` pe care a[ezaser` tabloul lui Jamie. – Are talent Jamie! coment` Darnley. O priveli[te total

neobi[nuit` – intrarea în vechea grot` seam`n` cu o gur` carezâmbe[te. Uimitor!

M`tu[a Lida veni lâng` el. – Da, e un tip foarte de[tept. N-a spus nimic când l-am anun]at

c` Wendy este îns`rcinat`. – I-ai spus?– Da, m`rturisi b`trâna. I-am spus miercuri diminea]`, când a

venit aici, dar l-am rugat s` nu mai spun` nim`nui, ca s` fie osurpriz` pentru tine.

– Eu aflu ultimul, nu? se strâmb` el, nemul]umit. De ce i-aispus?

– Are dreptul s` [tie, la fel ca [i mine. Trebuie s` împart` avereamea cu primul t`u n`scut, ai uitat?

– Sigur c` da, ai dreptate. Cred c` sunt pu]in cam nervos.– E de în]eles. {tii ce m` surprinde cel mai mult. Neglijen]a [i

lipsa de responsabilitate de care a dat dovad` Wendy. Ea nu e a[a!Chiar dac` a vrut s`-]i dea o lec]ie, nu se putea s` ne lase s` murimde îngrijorare, pe m`tu[a Heather [i pe mine.

– N-are sens!R`mase câteva clipe cu ochii la tablou, amintindu-[i de vechea

grot` pe care o cuno[tea atât de bine. Era locul în care se jucaseadesea, împreun` cu fratele s`u, [i pe care-l cuno[tea foarte bine.

Urc` în dormitor [i intr` în camera de toalet`, deschizând laîntâmplare sertare doar pentru a-[i trece degetele prin lucrurile ei.

152 VIVIAN STUART

Sub lenjerie g`si un cu]it simplu de buc`t`rie [i o bucat` dehârtie pe care scria PLEAC~ ACAS~ ACUM, CÂT ÎNC~ MAI PO}I.

Observ` c` era din hârtia lui special`, dar [tia c` asta nuînseamn` mare lucru, de verme ce biroul respectiv nu era încuiat.Wendy, oare, [tia acest lucru?

De ce ]inea obiectele acelea acolo? Voia s` fac` o nou` scen`teatral` pentru el [i m`tu[a Lida. Avea Jamie dreptate?

Brusc, câteva piese mici de puzzle începur` s` se a[eze lalocurile lor. Se gândi câteva clipe [i-[i d`du seama c` toateîntreb`rie care-l fr`mântaser` ore în [ir c`p`tau r`spuns.

Mai avea de aflat un singur lucru. Ie[i în fug` din camer` [i seîndrept` spre dormitorul m`tu[ii.

– Te rog s`-mi r`spunzi la o întrebare. E important [i trebuie s`[tiu! Câ]i bani o s` la[i mo[tenire?

Dup` o ezitare de o clip`, ea îi r`spunse, iar Darnley o privi cuochii mari, neîncrez`tor.

– Plec, anun]` el. – Unde te duci?– Nu pot s` mai stau. N-o s` întârzii mai mult de dou` ore. Ie[i în fug` din cas` [i trânti u[a \n urma lui. Cu mi[c`ri încete,

m`tu[a Lida se apropie de telefon.

***

Pesc`ru[ii îi ]inur` companie în timpul dup`-amiezii, dardisp`rur` când întunericul puse st`pânire peste p`mânt [i ap`.

În ciuda st`rii sale foarte proaste, Wendy î[i d`du seama ce oderanjase mai devreme.

Jamie îi spusese c` Georgie îi telefonase [i c` trebuia s` plece ojum`tate de or`. N-ar fi spus acest lucru dac` nu era adev`rat, ceeace însemna c` Georgie era complicea lui Darnley, iar prima eiimpresie fusese corect`. Acum avea timp s` în]eleag` c`, atunci


când bolovanul se rostogolise prin fa]a ei, Georgie era în cas`. Erao sportiv` foarte bun`, care avea for]a necesar` pentru a mi[ca opiatr` de asemenea dimensiuni.

Darnley îi umblase la frânse, Georgie împinsese bolovanul [i,f`r` îndoial`, tot Darnley îi pusese cu]itul pe pat. Darnley, care sepresupunea c` este plecat cu afaceri...

O singur` întrebare nu-i mai d`dea pace – dac` o iubea peGeorgie, de ce se c`s`torise cu ea? {i dac` voia s` divor]eze, de cenu-i spunea deschis, în fa]`?

Era sigur` c` r`pitorul ei n-o va mai vizita în acea sear`, dar auzizgomotul f`cut de pa[ii care se apropiau. Peste câteva clipe, înintrarea grotei ap`ru familiarul chip, protejat de aceea[i masc`. Lace bun? se întreb` ea.

– Ce mai facem ast`zi? \ntreb` el. Wendy remarc` imediat c` vocea era schimbat`. – Las`-m` s` plec, te rog. – M` tem c` nu se poate, draga mea. Dac` vrei ap`, s` [tii c` în

curând vei avea mai mult` decât ]i-ai dori. Acela[i râs ironic se auzi. – Ce vrei s` spui?– O s` ai un mic accident. Nu mai vreau s` stai aici! Se aplec` deasupra ei [i începu s-o dezlege, fluierând u[or. – Mi-ar fi pl`cut s` te las aici, s` fii una cu castelul, dar din

p`cate nu se poate. – {i ce-o s` faci? \ntreb` ea, tem`toare. – O s` te arunc în ap`. N-o s` suferi, stai lini[tit`. Valurile or s`

te poarte în larg. – Darnley, nu po]i s` vorbe[ti serios! Nu po]i s` faci asta!– Pot [i am s-o fac, pentru c` trebuie!Chiar în clipa când îi scoase leg`turile de la picioare, în intrarea

grotei se mai contur` o siluet`.

154 VIVIAN STUART

– P`cat c` ai f`cut excursia aia în Maroc, nu crezi? coment`b`rbatul mascat. Dac` ai fi [tiut ce ai s` p`]e[ti...

O lu` în bra]e [i vru s` se întoarc` spre ie[ire, dar o voceputernic` îl opri:

– Las-o jos, Jamie. Las-o jos încet, cu grij`. Nimeni nu pleac`nicìeri.

***

Wendy sim]i c` este l`sat` jos, apoi Jamie f`cu un pas lateral,permi]ându-i s` vad` cine era salvatorului ei.

– Darnley!– Scumpul nostru Darnley! pufni Jamie. Cum ai ajuns aici?– Te-am urm`rit. M` duceam c`tre St. Andrews când te-am v`zut

venind din sens opus. Am întors imediat [i te-am urm`rit pân` aici. – Cum ai ghicit?– Ai f`cut o gre[eal`, iar Lida mi-a spus despre ce era vorba, f`r`

s`-[i dea seama. Ai spus c`, atunci când te-ai desp`r]it de ea înPerth, Wendy avea de gând s` trimit` o telegram` m`tu[ii sale. Darn-a f`cut asta! Wendy nu e o persoan` neglijent` [i, indiferent ceplanuri avea pentru mine, n-ar l`sa-o pe m`tu[a ei s` sufere. Apoimi-ai adus tabloul, iar grota aceea avea forma unui zâmbet ironic,ca al tù. Atunci mi-a venit ideea s-o \ntreb pe m`tu[a câ]i bani are.

– Aha!– Mi-a spus – un sfert de milion de lire sterline. {tiai c` Wendy

este îns`rcinat`, iar mo[tenirea ta se înjum`t`]ea. Te-ai gândit c`,dac` Wendy va disp`rea, eu nu m-a[ mai însura, iar tu ai fi cu o sut`dou`zeci [i cinci de mii de lire sterline mai bogat.

Îl înfrunt` cu privirea f`r` s` se mi[te. – Tu ai aranjat frânele lui Wendy [i tot tu ai rostogolit bolovanul

asupra ei. N-ai avut nici o defec]iune la motor, nu-i a[a? Numai càveai nevoie de un alibi...


– Da, a[a e, recunoscu el. – Dar cum ai pus cu]itul [i biletul pe pat?– A fost foarte simplu. De mai mul]i ani am o cheie de la u[a

lateral`. M`tu[a Lida mi-a dat-o, dar a uitat de ea, [i eu n-am vrut s`i-o dau înapoi.

Inima lui Wendy b`tea nebune[te [i nu reu[ea s` se gândeasc`decât la un singur lucru – M-am în[elat în privin]a lui Darnley.

– Aveai de gând s-o la[i pe Wendy s` putrezeasc` aici, nu-i a[a?Ce te-a f`cut s`-]i schimbi planul?

– Un telefon de la scumpa mea na[`.– Lida!– Da, b`trâna [i scumpa Lida. M-a sunat [i m-a întrebat dac`

într-adev`r nu [tiu unde e Wendy. Când i-am spus c` nu [tiu, aînchis telefonul, iar eu am pornit-o întoarce, convins c` ceva nu eraîn regul`.

Darnley avans` spre Jamie.– Stai unde e[ti! Nu mai înainta!Jamie începu s` arunce cu pietre în Darnley, apoi se porni o

b`taie în toat` regula, în urma c`reia Jamie r`mse inert la podea. – N-am [tiut, bâigui ea, speriat`. Am crezut c` erai tu!Darnley o lu` \n bra]e.– E[ti r`nit`?– Nu, numai obosit`, înfrigurat` [i fl`mând`. Nu, nu mi-a f`cut

nimic. – Slav` Domnului! – Este...Wendy ar`t` spre trupul lui Jamie, f`r` s` fie în stare s` duc`

întrebarea pân` la bun sfâr[it. – Da. În c`dere s-a lovit cu capul de marginea aceea de piatr`. – Dumnezeule!– Nu e vina ta. Era un nebun!– Dar eu... Trebuie s` chem`m...

156 VIVIAN STUART

– Nu-]i face griji, m` ocup eu de tot. Acum o s` faci o baie [i os` bei ceva fierbinte. Haide!

Se îndreptar` împreun` spre castel.

***

În seara urm`toare, Wendy st`tea în pat, ]inând pe genunchi otav` pe care se afla cina. Darnley st`tea pe marginea patului,privind-o cu dragoste.

– Cum am putut s` dorm atât de mult?– Te sim]i bine?– Da, dar am dormit dou`zeci [i patru de ore. – Ai dormit dou`sprezece ore [i te-ai trezit, dar ]i-am dat un

somnifer de la m`tu[a Lida [i te-ai culcat din nou. Nimeni, cuexcep]ia m`tu[ii Lida, nu [tie c` ai disp`rut.

– Dar servitorii...– {tiu c` ai r`mas peste noapte la ni[te prieteni din Perth.

Oricum, ei n-or s` vorbeasc`.– N-or s` vorbeasc`? Dar despre Jamie?– Am fost la poli]ie [i am declarat tot ce s-a petrecut. Suntem doi

martori, cu Lida chiar trei, dar nu cred c` va fi cazul. – Am crezut c` tu erai [i încercai s` m` faci s` plec de la castel.

Eram cu el, a sunat telefonul [i mi-a spus c` era Georgie [i c`trebuie s` plece pentru o jum`tate de or`. Nu mai [tiu decât c`m-am trezit în grot`.

– Nu era Georgie la telefon, ci eu. – Cum am adormit?– Probabil te-a drogat. }i-a dat ceva s` bei?– Da, cafea. Mi-aduc aminte c` i-am spus c` e prea amar`, dar

mi-a spus c` e un soi aparte [i nu toat` lumea îl apreciaz`. – Toate astea din cauza banilor! Dar ar fi fost suficien]i [i pentru

el, [i pentru primul nostru n`scut. Numai c` a fost lacom [i a vruts-o egaleze pe sora lui, care s-a c`s`torit cu un milionar de pe urmac`ruia a r`mas cu o pensie alimentar` frumu[ic`. În plus, m` ura [ivoia s` se r`zbune pe mine [i pe familia mea.


– Dar de ce te ura? – Din cauza Lornei, zâmbi el amar. Când s-a s`turat de Huntly,

a avut o scurt` aventur` cu Jamie, apoi a început rela]ia cu mine.Cred c` a avut impresia c` i-am „furat-o” pe Lorna.

– {i în leg`tur` cu ea... De ce m-ai min]it?– Pentru c` [tiam c` o s` faci o criz` dac` afli c` m-am întâlnit

cu ea. Trebuia s-o fac! Am încercat s`-]i spun într-o noapte, dar n-aivrut s` m` ascul]i, pentru c` erai convins` c` te în[el cu o alt`femeie.

– Da, îmi pare rù. Eram confuz`. – Iubita mea!O s`rut` u[or. – A fost vina mea, pentru c` am luat ni[te decizii gre[ite. Trebuia

s`-]i spun de la bun început. – Dar de ce trebuia s` te întâlne[ti cu ea?– M`nânc` supa, iar eu am s`-]i explic. Lorna are un frate vitreg,

în vârst` de optsprezece ani, pe nume Tad. Este bolnav psihic, într-ostare foarte grav`, [i este internat într-un spital de lâng` Perth. Amaflat de fratele ei dup` ce s-a logodit cu Huntly [i am fost într-o zis`-l vizit`m. Nu [tiu din ce motiv, bìatul m-a pl`cut [i vizitele mele\i f`ceau foarte bine. Împreun` cu doctorii lui, am decis s` merg lael o dat` pe s`pt`m`n`, miercurea. Eu sunt singura persoan` pecare o recunoa[te [i pare mul]umit s` m` vad`. Dup` moartea luiHuntly am f`cut o pauz`, dar Lorna mi-a telefonat [i mi-a spus c`starea lui s-a înrùt`]it [i mi-am reluat vizitele s`pt`mânale. Dup`ce m` duc la spital, m` întâlnesc cu ea [i-i spun tot ce face [i cespune fratele ei, precum [i raportul medicilor. Aceasta estepovestea misterioaselor zile de miercuri.

Wendy puse tava pe m`su]a de lâng` pat [i se apropie deso]ul ei.

– Îmi pare rù, draga mea, spuse acesta. Nu [tiu dac` m` po]iierta vreodat`.

Ea îl s`rut` cu pasiune.

158 VIVIAN STUART

– S` te iert? Mi-ai salvat via]a!– {i tu mie, a[a c` suntem egali. Vreau s` plec`m de aici cât mai

repede [i s` nu ne întoarcem niciodat`. M`tu[a Lida e mul]umit` [iabia a[teapt` s` se mute la Aviemore. Am invitat-o s` stea cu noi laFalkland, dar mi-a spus c` tinerele mirese [i fetele b`trâne nu seîn]eleg bine.

Wendy începu s` râd`. – Trebuie s` mergem la un doctor, suger` Darnley, preocupat. {i...Îi ridic` u[or b`rbia [i o privi în ochi, cu intensitate. – N-o s` mai pleci, nu-i a[a? N-o s` m` mai p`r`se[ti?– Prostu]ule!Îl s`rut` cu putere [i se abandon` în îmbr`]i[area lui. – Nu, nu mai plec. Dar s` nu-mi mai ascunzi nimic, niciodat`!– Am în]eles, s` tr`i]i!– Vorbesc serios. – Da, s` tr`i]i!– Abia a[tept s` ne mut`m în vila aceea modern`, cu [ase

dormitoare. – Ce-ai spune de dou` s`pt`mâni de miere, înainte s` ne

ocup`m de mutare? – Sun` interesant, se r`sf`]` ea, cuib`rindu-se la pieptul lui.

Unde propui s` mergem?– Am auzit de un loc numit Leaderfoot, care...S`rut`rile ei îl împiedicar` s` spun` mai multe.

Sfâr[it


giannijollys

mireasa lui darnley - wordpress.com · mireasa lui darnley 7. originile lui erau complet diferite...

Documents