ministerul educaŢiei :Şi cercetĂrii · web viewnu există o abordare comună pentru a estima...

“ANALIZA COST-BENEFICIU PENTRU

PROIECTELE DE INVESTIŢII REALIZATE DIN

FONDURI PUBLICE. INDICATORI, CATEGORII DE

OBIECTIVE DE INVESTIŢII, EXEMPLE DE

CALCUL”

1

PARTEA I. Practici şi metodologii

utilizate până în prezent pe plan

naţional şi internaţional pentru

realizarea analizei cost – beneficiu

Elaborator:

UNIVERSITATEA TEHNICA DE CONSTRUCŢII DIN

BUCURESTI - lider de asociere

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCURESTI

- asociat

2

Echipa de proiect:

1. Conf. univ. dr. Florian Găman

- Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti

2. Conf. univ. dr. Răzvan Cătălin Dobrea

- Academia de Studii Economice din Bucureşti

3. Lect. univ. dr. Gyorgy Attila


4. Lect. univ. dr. Nicoleta Vintilă


5. Lect. univ. dr. Kagitci Meral


6. Lect. univ. dr. Mihaela Maftei


3

Cuprins

1. Preambul 5

2. Practici şi metodologii utilizate pe plan naţional şi internaţional pentru

analiza cost beneficiu a proiectelor finanţate din fonduri publice. Indicatori

specifici.

10

2.1. Abordări conceptuale, metodologice şi practici internaţionale pe

domeniul analizei cost beneficiu

10

2.2. Abordări conceptuale, metodologice şi practici naţionale pe domeniul

analizei cost beneficiu

12

2.3. Comparaţii la nivelul Statelor Membre ale Uniunii Europene. Privire de

ansamblu

17

3. Analiza elementelor de convergenţă/divergenţă între metodologiile utilizate pe

plan naţional şi internaţional

36

3.1. Elemente de convergenţă și elemente de divergenţă. Abordare generală 36

4. Limite ale ACB 56

5. Concluzii 59

Bibliografie 67

1. Preambul

4

Prezentul Raport reprezinta prima fază a contractului nr. 529/30.04.2013 “Analiza cost-

beneficiu pentru proiectele de investiţii realizate din fonduri publice. Indicatori, categorii de

obiective de investiţii, exemple de calcul” încheiat între Ministreul Dezvoltării Regionale și

Administrației Publice în calitate de BENEFICIAR și Universitatea Tehnică de Construcții

București în asociere cu Academia de Studii Economice București, în calitate de EXECUTANT.

Conform prevederilor caietului de sarciniObiectivele lucrării sunt:

- documentare asupra practicilor şi metodelor utilizate până în prezent pe plan naţional şi internaţional;- analiza practicilor şi metodologiilor utilizate până în prezent pe plan naţional şi internaţional pentru analiza cost-beneficiu, inclusiv a indicatorilor utilizaţi;- analiza elementelor care pot fi preluate în îndrumar;- realizarea îndrumarului de analiză cost-beneficiu pentru proiectele de investiţii realizate din fonduri publice, inclusiv a exemplelor de calcul aferente;- difuzarea îndrumarului către toţi utilizatorii interesaţi.

Principalii utilizatori ai lucrării sunt:- autorităţile publice în evaluarea efectelor proiectelor de investiţii;- firmele care realizează documentaţii tehnico – economice pentru proiecte de investiţii finanţate din fonduri publice;- studenţii, masteranzii şi doctoranzii din învăţământul economic şi tehnic care doresc să se specializeze în acest domeniu.

Lucrarea va avea următorul conţinut : Partea 1 - Practici şi metodologii utilizate până în prezent pe plan naţional şi internaţional pentru realizarea analizei cost – beneficiu- Preambul- Practici şi metodologii utilizate pe plan naţional şi internaţional pentru analiza cost beneficiu a proiectelor finanţate din fonduri publice. Indicatori specifici.- Analiza elementelor de convergenţă/divergenţă între metodologiile utilizate pe plan naţional şi internaţional- ConcluziiPartea 2 - Îndrumar de analiză cost-beneficiu pentru proiectele de investiţii realizate din fonduri publice. Exemple de calcul.- Preambul- Îndrumar de analiză cost-beneficiu pentru proiectele de investiţii realizate din fonduri publice.- Exemple de calcul- Concluzii şi recomandări de utilizare.

Fazele lucrării sunt:5

Faza 1 – :(Documentare) Practici şi metodologii utilizate până în prezent pe plan naţional şi internaţional pentru realizarea analizei cost – beneficiu - durata maximă de elaborare a lucrării, exclusiv perioada de avizare: 5 luni de la semnarea contractuluiFaza 2 – Îndrumar de analiză cost-beneficiu pentru proiectele de investiţii realizate din fonduri publice. Exemple de calcul - durata maximă de elaborare a lucrării, exclusiv perioada de avizare: 7 luni de la avizarea fazei 1 în Comitetul Tehnic de Specialitate – CTS 2 - Managementul şi economia construcţiilor

Durata maximă de realizare a lucrării:

- 12 luni exceptând perioadele de avizare în comitetele tehnice ale MDRT.

Analiza cost-beneficiu (ACB) este folosită cu precădere în fundamentarea și evaluarea

proiectelor ce pun în aplicare politicile guvernamentale privind alocarea fondurilor publice.

Utilizarea ACB este justificată, în principal, de necesitatea optimizării modului de cheltuire a

6

banilor publici sau din alte surse, în baza faptului că deciziile de investiţii stau la baza oricărei

strategii de dezvoltare economico – socială.

Teoria economică, dar şi practica diferitelor state, arată în mod clar că fenomenul de creştere

economică şi bunăstare este dependent de investiţiile realizate în capitalul productiv, infrastructură,

dar şi în capitalul uman. Aceste argumente au evidenţiat în timp apariţia, promovarea şi utilizarea

unor instrumente cu reguli cunoscute de toţii deţinătorii de interese implicaţi în procesele

economice şi ale căror rezultate să fie relevante dintr-o perspectivă complexă.

Proiectele de investitii reprezintă în fapt ansambluri de activităţi complexe, consumatoare de

resurse şi care implică transformări majore la nivelul organizaţiilor beneficiare. Deasemenea,

sumele implicate în proiecte, indiferent de provenienţă lor sunt mari şi foarte mari, iar procesele de

atragere, gestionare, raportare, monitorizare etc. devin din ce în ce mai complexe, ceea ce impune

atât existenţa unor resurse umane specializate cât şi a unor proceduri bine delimitate.

Datorită creşterii complexităţii metodologiilor de elaborare şi implementare a proiectelor,

respectiv a costurilor ce decurg din aceastea, proiectele de investiţii trec din ce în ce mai mult în

sfera organizaţiilor puternice cu disponibilităţi semnificative de resurse, pe termen scurt şi mediu.

În același context trebuie evidenţiat şi faptul că nevoile societăţii civile sunt din ce în ce mai

mari, iar exemple precum dezastrele naturale sau antropice, conflictele internaţionale consumă din

ce în ce mai multe resurse financiare, toate acestea alimentându-se dintr-un fond comun, care

automat atrage după sine diminuarea disponibilităţilor pentru alte necesităţi. În acest context se

impune adoptarea unor modele de alocare şi utilizare a resurselor, bazate pe sustenabilitate şi

performanţă.

În acest context, analiza cost beneficiu (ACB) se conturează ca un instrument economico -

matematic menit să faciliteze luarea unor decizii de finanţare, şi implicit de alocare a unor resurse

economice în prezent, în speranţa obţinerii unor beneficii economice şi sociale viitoare, în contextul

incertitudinilor asociate unui orizont de timp mediu şi lung, asociat perioadelor de implementare

respectiv de producere a efectelor ce caracterizează proiectele de investiţii. Abordarea de acest tip

necesită un dialog serios între toţi factorii implicaţi, care împărtăşesc seturi diferite de informaţii şi 7

obiective, ce trebuie însoţit de mecanisme consolidate, utilizate pentru evaluarea proiectelor, cu

scopul de a depăşi asimetria informaţiei structurale.

ACB analizează, descrie şi evaluează soluţiile alternative din perspectiva costurilor și a

beneficiilor tangibile şi intangibile în vederea îndeplinirii unui set de obiective. De asemenea ACB,

ca un instrument relevant în procesul de luare a deciziilor, asigură că resursele sunt alocate eficient

şi furnizează managerilor şi altor utilizatori, informaţii necesare pentru analiza şi evaluarea

modalităţilor complementare de rezolvare a unei probleme. Din acest motiv ACB trebuie să includă

obiectivele proiectului şi alte informaţii relevante din istoric, astfel încât să fie uşor de înţeles şi

interpretat de către o persoană care nu este familiară cu organizarea şi procesul de lucru.

Obiectivele trebuie să includă şi elemente legate de îmbunătăţirea proceselor de muncă astfel încât

organizaţiile să îşi îndeplinească misiunea în cele mai bune condiţii. Cerințele viitoare ale clienților

determină specificaţiile proiectului și afectează, în cele din urmă, costurile şi beneficiile acestuia.

Din acest motiv este foarte important să se estimeze şi cuantifice cât mai exact cerințele viitoare în

baza a două elemente - cheie ce trebuie luate în considerare: ciclul de viață al proiectului și

performanțele de cel mai înalt nivel pentru fiecare fază a ciclului de viață.

Prezenta lucrare reprezintă un document elaborat în comun de către liderul de asociere,

Universitatea Tehnică de Construcții din București și asociatul, respectiv Academia de Studii

Economice din București care au identificat, cercetat și studiat o serie de aspecte pe care le

consideră esenţiale pentru obţinerea unor rezultate de calitate în procesul de elaborare și evaluare a

ACB. În acest context au fost stabilite următoarele obiective:

OS.1. Documentare asupra practicilor şi metodelor utilizate până în prezent pe plan naţional

şi internaţional;

OS.2. Analiza practicilor şi metodologiilor utilizate până în prezent pe plan naţional şi

internaţional pentru analiza cost-beneficiu, inclusiv a indicatorilor utilizaţi;

OS.3. Analiza elementelor care pot fi preluate în îndrumar;

OS.4. Realizarea îndrumarului de analiză cost-beneficiu pentru proiectele de investiţii

realizate din fonduri publice, inclusiv a exemplelor de calcul aferente;8

OS.5. Difuzarea îndrumarului către toţi utilizatorii interesaţi.

Faza I a proiectului, intitulată „Practici şi metodologii utilizate până în prezent pe plan

naţional şi internaţional pentru realizarea analizei cost – beneficiu” răspunde primelor două

obiective specifice ale proiectului (OS1 și OS 2), constituindu-se într-un referențial de specialitate

pentru documentarea pe ACB.

Documentarea realizată a avut în vedere dezvoltarea unui cadru comun capabil să asigure

consensul intereselor armonizate ale diferitelor părţi implicate în proiectele de investiţii cu finanţare

publică, după cum urmează: populaţia, autorităţile publice locale şi centrale, finanţatorii, agenţii

economici, entităţile din sfera socială dar si reprezentanții mediului privat.

Valorificarea rezultatelor obținute ale prezentei faze are în vedere pe de o parte cunoașterea

principalelor documentații specifice ale ACB pe plan național și european, dar și identificarea

acelor puncte comune și diferențieri care să fie integrate și armonizate în cadrul ghidului ce va fi

elaborat în faza a II-a a proiectului.

2. Practici şi metodologii utilizate pe plan naţional şi internaţional pentru analiza cost

beneficiu a proiectelor finanţate din fonduri publice. Indicatori specifici.

Analiza ACB ca și instrument complex utilizat în fundamentarea şi evaluarea proiectelor îşi

are originea într-un anumit context istoric, caracterizat printr-o dezvoltare economică intensivă

coroborată cu apariţia primelor forme de degradare a sistemelor ecologice. Opinia conform căreia, 9

doar efectele economice sunt cele care justifică un proces investițional a început să aibă din ce în ce

mai multi critici, care au identificat şi anumite efecte negative, ce până la acel moment nu erau luate

în considerare. În această situaţie, nevoia din ce în ce mai mare de cuantificare a tuturor efectelor,

indiferent de natura lor, precum şi presiunea organizaţiilor de mediu au determinat completarea

metodologiilor existente cu termeni, instrumente, indicatori care să compenseze aceste limite.

În cadrul acestui subcapitol vom avea în vedere explicarea unor raţionamente de utilizare a

ACB, un scurt istoric al apariției și utilizării, precum și completările care au fost aduse, de-a lungul

perioadei de existență.

2.1. Abordări conceptuale, metodologice şi practici internaţionale pe domeniul analizei

cost beneficiu

Istoria analizei cost-beneficiu (OECD, 2006) este legată de rădăcinile sale teoretice,

identificate în Franța secolul al XIX-lea, dar și de practica evaluării proiectelor de infrastructură din

aceeași perioadă și țară. Conceptul dătează din anul 1848, apărând într-un articol al lui Jules Dupuit,

fiind formalizat ulterior în lucrările lui Alfred Marshall. Teoria aflată la temelia filosofiei ACB este

economia bunăstării, apărută odată cu revoluția marginalistă din teoria microeconomică la sfârșitul

secolului al XIX-lea, care culminează prin cunoscutele abordări ale lui Pigou din anii 1920. Teoria

lui Pigou a stat ulterior la baza noțiunilor de costuri sociale sau private și noii economii a bunăstării

din anii 1930. Până la momentul în care practica evaluării proiectelor a solicitat compararea

costurilor cu beneficiile proiectelor de investiții în SUA în anii 1930, teoria și practica au rămas în

mare parte divergente.

Deasemenea, o altă referință istorică aminteste faptul că aceasta a apărut pentru prima dată

în Franţa în anul 1808, când un funcţionar al Trezoreriei americane, Albert Galatin, propunea ca,

pentru proiectele privind transportul pe apă, să se utilizeze o metodă de analiză şi evaluare care să

compare costurile şi beneficiile financiare şi non-financiare ale investiţiilor.

10

De-a lungul secolelor, statele au avut capacitatea de a-și asuma responsabilitatea în ceea ce

privește o gamă largă de lucrări publice, iar pentru justificarea proiectelor de acest tip, oamenii

politici, birocrații, inginerii și chiar oamenii legii, au comparat mereu costurile cu avantajele

economice. Un exemplu concret îl constituie opera inginerilor francezi, ale căror calcule

rudimentare privind analiza cost-beneficiu erau realizate și înainte de Revoluția Franceză,

cunoscând o perioadă plină de rezultate la mijlocul secolului al XIX-lea, odată cu contribuțiile lui

Jules Dupuit (Ekelund și Hebert, 1999). Acesta din urmă a fost un inginer francez al cărui articol

din anul 1848, intitulat „Etudes theoretiques et pratiques sur le mouvment des eaux coutants”

prezintă interes și astăzi. Totodată, Jules Dupuit a fost și cel care a definit în anul 1844 conceptul de

„surplus al consumatorului”, observând atunci că persoanele ce utilizau drumurile și podurile din

Franța se bucurau de avantaje sau beneficii mai ridicate decât taxele pe care trebuiau să le plătească.

După cel de-al doilea Război Mondial apare treptat presiunea eficienței în guvernarea

fondurilor publice, ceea ce a impus utilizarea conceptelor din noua economie a bunăstării în

mecanismele decizionale de alocare a resurselor publice.

Practica analizei se dezvoltă în primul rând în SUA, unde analiza este denumită frecvent

analiza de reglementare a impactului / regulatory impact analysis. Corpul Inginerilor din Statele

Unite ale Americii a inițiat folosirea ACB în SUA, după emiterea Federal Navigation Act din 1936,

care solicita, în mod obligatoriu, realizarea ACB pentru proiectele de infrastructură maritimă și

fluvială. Ulterior, Flood Control Act din 1939 a stabilit utilizarea ACB ca parte din politica federală

de finanțare a investițiilor. În 1958 începe aplicarea pe scară largă a ACB pentru proiecte de calitate

a apei, recreere și conservare a mediului. După (Cole, 2007) și emergența statului administrativ sau

al bunăstării a presupus creșterea nivelului de reglementare pe toate palierele guvernării, ceea ce a

sprijinit de asemenea introducerea analizei cost beneficiu în fundamentarea și evaluarea politicilor

publice. Ulterior, analiza s-a extins pentru a evalua beneficiile tangibile și intangibile ale politicilor

publice din domenii diverse, precum boli mintale, abuzul de substanțe toxice, educația,

managementul deșeurilor. Începând cu anii 2000, evoluția ACB a cunoscut multe rafinamente

metodologice și inclusiv o anumită politizare.11

http://en.wikipedia.org/wiki/Flood_Control_Act_of_1939

La aproape două decenii de la formalizare, în anii 1950, economiștii au încercat găsirea unor

metode solide pentru măsurarea cu rigoare a costurilor - beneficiilor și adoptarea unei decizii cu

privire la implementarea unui proiect de investiții publice. Lipsa unor etape specifice și concrete a

dus la dezvoltarea și implementarea de către diferite agenții implicate în dezvoltarea resurselor de

apă, a unor standarde și proceduri, ce s-au dovedit a fi în cele din urmă inconsistente. În anul 1946,

în SUA a luat naștere un grup, numit Federal Inter-Agency River Basin Commitees Subcommittee

on Benefits and Costs, care a avut drept rol crearea documentului Green Book.

2.2. Abordări conceptuale, metodologice şi practici naţionale pe domeniul analizei cost

beneficiu

Scopul ACB este de a identifica şi de a cuantifica toate efectele posibile: financiare,

economice, sociale, de mediu pentru a determina costurile şi beneficiile unui proiect, pentru a

formula decizii de investire şi de a facilita repartiţia eficientă a resurselor. Pentru a ajunge la o

concluzie legată de utilitatea unui proiect, toate costurile şi beneficiile acestuia trebuie exprimate

într-o unitate de măsură comună: în general, se utilizează o unitate monetară ce trebuie permanent

ajustată în funcţie de anumite evoluții (ex. inflație). Fundamentele teoretice ale ACB pleacă de la

definirea beneficiilor și costurilor. Beneficiile sunt definite ca și creșteri ale stării de bine (utilitate)

a indivizilor, în timp ce costurile sunt definite ca și diminuări ale acestei stări de bine. Pentru ca un

proiect sau o politică să fie avantajoasă din punct de vedere al ACB, este nevoie ca beneficiile sale

sociale să depășească costurile sociale. În filosofia ACB, societatea este suma indivizilor, iar limita

geografică a unei analize cost-beneficiu a fost de obicei națională, deși în prezent se aplică și la

scară locală sau regională. ACB-ul se întemeiază pe două reguli de agregare. Prima se referă la

faptul că agregarea beneficiilor aferente diferitelor grupuri sociale implică agregarea și a dorinței de

a plăti pentru astfel de beneficii, sau a dorinței de a accepta compensații pentru eventuale

daune/efecte negative. O a doua regulă de agregare implică faptul că beneficiile și costurile asociate

unor grupuri dezavantajate sau cu venituri mai reduse trebuie ponderate cu un procent mai mare. O 12

rațiune a acestei reguli este că utilitatea marginală a veniturilor variază, fiind mai mare pentru

grupurile sociale dezavantajate.

În practică acesta a evoluat într-un criteriu fundamental al analizei cost-beneficiu: când

valoarea monetară netă a raportului dintre câştiguri şi pierderi ale părţilor implicate se însumează, o

sumă pozitivă justifică adoptarea politicii. O astfel de sumă reflectă capacitatea unităţii monetare de

a fi referenţial pentru comparaţia interpersonală, ca o entitate înţeleasă a avea valoare egală pentru

orice persoană implicată.

În cadrul SUMMIT-ului de la Rio de Janeiro din anul 1992, ce a fost dedicat problemelor de

mediu, s-a luat decizia ca cererile țărilor pentru obținerea de suport financiar pentru proiectele din

sectorul public, să facă obiectul, în măsura posibilității, testului analizei cost-beneficiu.

În practică este însă, necesar să agregăm satisfacţia pe care o au persoane diferite sau

membri unor grupuri diferite prin aplicarea unei politici. Există cel puţin trei metode în acest sens

(MacRae, Whittington, 1997):

Metoda criteriilor măsurabile obiectiv: de pildă, Programul Naţiunilor Unite pentru

Dezvoltare (PNUD) utilizează indicatori sociali precum speranţa medie de viaţă, produsul intern

brut, nivelul mediu de educaţie etc. pentru a da o măsură a bunăstării persoanelor dintr-o anumită

ţară.

Metoda gradelor de mulţumire sau satisfacţie: în multe sondaje de opinie, oamenii sunt

întrebaţi dacă sunt mulţumiţi de viaţa lor sau de activitatea politicienilor sau de relaţiile în familie

etc. Ei răspund pe o scală de tipul: „foarte mulţumit”, „mulţumit”, „nu prea mulţumit”, foarte

nemulţumit”. Aceste scale sunt folosite pentru a agrega răspunsurile; implicit se consideră că putem

compara răspunsurile date de persoanele intervievate: putem să numărăm câte sunt foarte mulţumite

şi câte sunt foarte nemulţumite.

Metoda economiei bunăstării (welfare economics): potrivit acestei metode, putem să

definim câştigul în bunăstarea individuală prin suma de bani pe care acea persoană ar fi dispusă să o

plătească pentru a obţine acea schimbare; iar pierderea pe care o suferă persoana ar fi măsurabilă

prin suma de bani pe care ea ar solicita-o drept compensaţie pentru acea schimbare. 13

Iniţial ca metodă generală, analiza cost – beneficiu a cuprins patru etape: (F. Fischer (1995):

este mai întâi necesară stabilirea celor care plătesc şi a celor care beneficiază de

aplicarea unei politici. Poate fi vorba de grupuri sociale, zone, oraşe, judeţe sau de întreaga

societate. În cele mai multe cazuri chestiunea este determinată de tipul de politică avută în vedere.

De pildă, în cazul politicilor de recalificare pentru şomeri beneficiarii sunt uşor de determinat.

Beneficiară a unei politici de mediu pentru diminuarea încălzirii planetare este populaţia unei

naţiuni întregi, dacă nu chiar a mai multor naţiuni. De aceea, uneori se utilizează următoarea

metodă: în loc să se examineze beneficiile sau costurile unei politici în relaţie cu un segment

specific de indivizi, grupuri sau jurisdicţii guvernamentale (precum zonele defavorizate), analiza

costurilor şi beneficiilor se face la nivelul ansamblului societăţii pentru un întreg set de criterii sau

preferinţe.

se atribuie valoarea monetară pentru resurse şi pentru rezultatele politicii. În

majoritatea studiilor, costurile se definesc în termenii bugetari. Cele două categorii majore de

cheltuieli bugetare sunt reflectate în costuri materiale (echipamente, clădiri etc) şi administrative

(salarii etc.). Pe de altă parte, şi beneficiile sunt măsurate în termeni monetari. O serie de beneficii

tipice includ creşterea taxelor fiscale, productivitatea mărită şi crearea de locuri de muncă

adiţionale. Dincolo de aceste beneficii directe, apar şi beneficii care nu pot fi măsurate direct. Două

exemple clasice sunt frumuseţea unor peisaje naturale şi îmbunătăţirea calităţii vieţii omeneşti.

Pentru aceste beneficii trebuie determinat un preţ-umbră, ce reflect o procedură de a face judecăţi

subiective asupra valorii monetare a beneficiilor şi costurilor, când preţul de piaţă nu este de

încredere sau nu este disponibil.

cele mai multe analize cost-beneficiu trebuie să estimeze costurile şi benficiile peste

timp. Echipamentele sau clădirile se pot uza, îşi pot pierde din valoare, în timp ce alţi itemi pot

deveni mai rentabili. Din acest motvi se impune o analiza atentă şi o cuantificare a influenţei

factorului timp asupra beneficiilor şi costurilor exprimate monetar.

Ultima etapă constă în calcularea raportului dintre cost şi beneficiu. Aceasta este o

singură valoare numerică ce reflectă relaţia dintre costuri şi beneficii. Dacă raportul este subunitar 14

înseamnă că beneficiile sunt depăşite de costuri, şi invers pentru o valoare supraunitară. În finalul

ACB, aceste raporturi dintre costuri şi beneficii pentru diferite variante sunt prezentate într-un tabel

şi explicate descriptiv-narativ.

Majoritatea cercetărilor studiate se ocupă cu evaluarea consecinţelor politicilor publice

aplicate, prin ACB atribuindu-se costuri şi beneficii numerice şi calculându-se în termeni monetari

cea mai eficientă alternativă de politică. În tabelul de mai jos am sintetizat principalele aspecte

referitoare la procesul de identificare a beneficiilor și costurilor.

Tabelul 1. Aspecte referitoare la evidenţierea beneficiilor şi costurilor

Pentru beneficii 1. care este ţinta sau obiectivul politicii publice, cine ar trebui să

beneficieze?

2. cine beneficiază de fapt?

3. cât este de mare beneficiul total al programului?

4. care este distribuţia beneficiarilor politicii printre cei cărora li se

aplică?

5. care este distribuţia curentă a investiţiilor şi a bunurilor sau altor

dimensiuni relevante pentru bunăstarea actualilor beneficiari, precum

şi pentru cea a beneficiarilor potenţiali?

Pentru costuri 1. cine ar trebui să suporte costurile programului?

2. cine plăteşte de fapt costurile politicii?

3. care este costul total al politicii?

4. cum sunt distribuite costurile politicii între grupurile

răspunzătoare?

5. care este distribuţia curentă a bunurilor şi investiţiilor pentru

grupuri care plătesc efectiv, precum şi pentru cei vizaţi să plătească sau

potenţialii plătitori?

15

Argumentul ACB este eficienţa economică astfel încât resursele să fie utilizate în cel mai

valoros mod (incluzând aici şi posibilitatea de a fi administrate privat). In practică, ACB ajută la o

definire cât mai clară a proiectelor, presupunând o analiză cantitativă de detaliu.

În ciuda faptul că în prezent ACB este un instrument de lucru și evaluare a proiectelor

dezvoltat, există încă numeroase critici la adresa acestuia. Printre cele mai importante sunt:

- măsura în care ACB este pe deplin fundamentată teoretic de către conceptele din economia

bunăstării;

- măsura în care, din punct de vedere etic, preferințele individuale ar trebui să fie principalul

factor după care sunt elaborate regulile de decizie sociale;

- problematica distribuției costurilor și beneficiilor între grupurile sociale, având în vedere

că ACB presupune agregarea lor, fără considerații de ordin distribuțional, și în consecință, etic.

2.3. Comparaţii la nivelul Statelor Membre ale Uniunii Europene. Privire de ansamblu

La nivelul UE politicile europene încurajează Statele membre să își dezvolte propriile

ghiduri naționale pentru elaborarea ACB, care să țină cont de cadrul instituțional specific și de

particularitățile contextului național.

România, ca și Bulgaria, și-a elaborat un astfel de Ghid Naţional pentru Analiza Cost –

Beneficiu. În România, acesta a fost pregătit de Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor

Structurale cu sprijinul consultanţilor JASPERS şi în consultare cu Autorităţile de Management

relevante şi Direcţia Generală Politica Regională a Comisiei Europene. Conform Raportului final de

evaluare JASPERS1 pe 2012, (JASPERS Evaluation-Final Report 13th December, 2012), România

a folosit 93% din fondurile JASPERS în domeniul analizei cost beneficiu, 25% pentru

1 JASPERS reprezintă un parteneriat între Comisia Europeană (Direcția Generală de Politică Regională), Banca Europeană de Investiții, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare și Kreditanstalt für Wiederaufbau (KfW). JASPERS presupune asistență tehnică pentru 12 țări care au aderat la UE în 2004 și 2007 în domeniul pregătirii proiectelor majore, care urmează să fie finanțate cu fonduri europene

16

http://www.kfw.de/

implementarea proiectelor, 38% pentru aspecte legate de finanțare, 34% pentru probleme legate de

programare, 25% - mediu și 25% elaborare de proiecte. Același raport arată că și Bulgaria s-a

concentrat, cu ajutorul aceluiași instrument financiar, pe analiza cost beneficiu, în a cărei dezvoltare

fondurile JASPERS au avut un rol determinat.

Rezultatele preliminare au evidenţiat faptul că procesul decizional va fi realizat în funcţie de

tipul de investiţie finanţată din fonduri publice şi alternativele posibile în fiecare caz. De exemplu,

se poate decide între utilizarea, atât în realizarea, cât şi în operaţiunile de întreținere a proiectului,

de personal intern sau de personal din afara entității vizate de proiect (în situația în care există

disponibile resurse interne, altfel prima alternativă nu este fezabilă). O altă decizie poate viza

alegerea între mai multe alternative de finanţare în cazul unor bunuri de capital achiziţionate în

cadrul unui proiect: fie cumpărarea bunului şi imobilizarea întregii sume de la început, fie utilizarea

leasingului, ca alternativă ce se poate dovedi eficientă, mai ales în situaţia unor modificări

tehnologice rapide.

În prezent, la nivel european, ultimul document care aduce modificări metodologiei ABC

este Documentul de implementare pentru metodologia ACB (Implementing Act on CBA

methodology), aflat în curs de elaborare și realizat în anul 2013 pentru orizontul de timp 2014 -

2020. În tabelul următor am explicitat principalele schimbări pe care acesta le implică față de

Documentul de Lucru nr. 4, ce reglementează și în prezent realizarea analizei cost beneficiu:

Tabel nr. 2 Principalele modificări în realizarea ACB pentru 2014-2020

2014-2020

Documentul de implementare

pentru metodologia ACB

2007-2013

Documentul de lucru nr. 4 Justificarea modificărilor

Perioade de referință stabilite

pentru toate sectoarele principale

de activitate

Perioade de referință lipsă pentru

anumite sectoare, precum

cercetarea și inovarea

Asigurarea acoperii sectoriale

Beneficiile economice tipice

pentru fiecare sector de activitate

sunt considerate praguri minime

Fără praguri minime în ceea ce

privește beneficiile economice

Asigurarea consistenței și rigorii

analizei economice

17

Analiza cost-eficacitate ca și

opțiune pentru anumite proiecte

Analiza cost-eficacitate nu

constituie o opțiune pentru

anumite proiecte

Simplificări aduse anumitor

proiecte

Sunt obligatorii analiza de

sensitivitate și analiza calitativă a

riscurilor și opționale analiza

riscului pe baze probabilistice și

cantitative

Toți pașii necesari în analiza

riscurilor sunt obligatorii, cu un

accent mai scăzut pe analiza

calitativă a riscurilor

Simplificarea analizei riscurilor,

cu concentrarea acesteia pe

analiza calitativă și prevenirea

riscurilor

Riscurile caracteristice fiecărui

sector sunt considerate riscuri

minime

Nu există riscuri minime Asigurarea consistenței și rigorii

analizei riscurilor

Sursa: Fiche no. 13 Implementing Act on the Guidance for the Methodology for the Cost-

Benefit Analysis of Major Projects version no 1 –20/06/2013

Principiile frecvent utilizate în elaborarea ACB sunt următoarele2:

ACB trebuie realizată pornind de la o serie de obiective predeterminate;

ACB necesită o unitate de măsură comună – de obicei monetară;

ACB necesită o comparație a unui scenariu cu proiect și unuia fără proiect;

ACB trebuie să facă referire la societatea în care proiectul de investiții urmează să fie

implementat;

ACB trebuie realizată pentru un orizont de timp relevant;

ACB trebuie însoțită de o analiză de risc;

ACB pentru un proiect major trebuie să conțină:

- prezentarea contextului socio-economic și definirea obiectivelor;

- identificarea proiectului;

- rezultatele studiilor de fezabilitate cu analiza cererii și a opțiunilor;

- analiza financiară;

- analiza economică;

2 Fiche no. 13 Implementing Act on the Guidance for the Methodology for the Cost-Benefit Analysis of Major Projects version no 1 –20/06/2013

18

- analiza de risc.

În mod special, ACB presupune luarea unor decizii pe baza unor indicatori. Relația între

instrumentele utilizate, obiectivele urmărite în cadrul ACB și principalii indicatorii de performanță

folosiți este prezentată în tabelul următor:

Tabel nr. 3 Instrumente și indicatori folosiți în ACB

ObiectivInstrument

utilizat

Indicatori de

performanţă pentru

acceptarea/respingerea

de la finanţare a

proiectului

Observaţii

Proiectul merită

cofinanţarea

Analiza Economică ERR >5,5%

VENA > 0;

B/C>1

Aceşti indicatori sunt

baza pentru

aprobarea/respingerea

finanţării UE;

proiectul trebuie să aducă

beneficii nete

societăţii

Nivelul de

cofinanţare

Analiza Financiară;

Metoda

Decalajului de

Finanţare (MDF)

RIR/C < 5%

VFNA < 0

Aceşti indicatori

stabilesc că doar

proiectele cu

profitabilitate financiară

foarte mică (nu ar putea

fi finanţate de o bancă)

vor primi sprijinul UE;

cu ajutorul MDF se

calculează valoarea

intervenţiei UE

Sustenabilitate Analiza Financiară Flux de numerar

cumulat

pozitiv pentru fiecare an

al proiecţiei

Compania/instituţia care

realizează proiectul nu va

opri activitatea din cauza

lipsei de fonduri

Rentabilitate

Excesivă evitată

Analiza Financiară RFR/K < reper

determinat

Prevenirea rentabilităţii

excesive pentru cei ce

19

promovează proiectului

pe cheltuiala

contribuabilului UE

Sursa: Platon, V., 2012, Lucrare clarificatoare nr. 2 Analiza cost-beneficiu şi alte metode de

evaluare a proiectelor finanţate din FEDR şi FC, contract „Dezvoltarea capacităţii pentru Analiza

Cost-Beneficiu”, proiect co-finanţat din FEDR prin POAT

Trebuie colectate date şi informaţii pentru estimarea costurilor și beneficiilor în cadrul

fiecărei proiect alternativ supus comparației și evaluării. Printre surse de date ar putea fi luate în

considerare: experiența organizaţiei, costurile actuale ale sistemului, cercetarea de piață, publicații,

judecata analistului și studii speciale. Această etapă reprezintă în fapt pregătirea pentru estimarea

costurilor și beneficiilor

Există şase categorii de indicatori principali folosiți în ACB, după cum urmează:

1. Indicatorii rezultaţi din ACB: VNA, RIR, raportul B/C

Sunt indicatori dinamici, care iau în considerare factorul timp prin tehnica actualizării şi furnizează

informaţii valide privind profitabilitatea sau eficienţa unei investiţii.

1.1. Valoarea Actualizată Netă (VAN) - reprezintă valoarea actualizată a fluxului de numerar

cumulat pentru o investiţie (suma fluxurilor de numerar anuale actualizate pentru un proiect). Este o

valoare unică, exprimată în unităţi monetare. În mod obişnuit soldul fluxului de numerar în primii

ani este negativ şi devine pozitiv după câţiva ani. VNA pozitivă însemnă că proiectul generează un

beneficiu net şi este dezirabil. Valoarea VNA este dependentă de rata de actualizare utilizată. Un

proiect poate avea VNA pozitiv pentru o rată de actualizare mică şi un VNA negativ pentru o rată

de actualizare mai mare. Acesta este principalul dezavantaj al utilizării VNA şi din acest motiv se

utilizează împreună cu ceilalţi indicatori ai ACB, RIR respectiv raportul B/C. De asemenea, VAN

este dificil de utilizat pentru proiecte cu ciclu de viată diferit sau cu momente iniţiale - finale

diferite. Ca şi avantaje în utilizare, putem menționa că VNA este un indicator foarte concis ce

reprezintă valoarea actualizată a fluxului de beneficii nete generat de investiţie şi exprimat într-o

20

valoare unică cu aceeaşi unitate de măsură utilizată în tabele contabile (Comisia Europeană, 2008).

1.2 Rata internă de rentabilitate (RIR) reprezintă acea rată de actualizare care aduce la zero

valoarea netă actualizată a fluxurilor de costuri şi beneficii ale unei investiţii. Se exprimă în

procente. RIR este indicatorul eficienţei relative a investiţiei. În general RIR trebuie să fie mai mic

decât rata de actualizare pentru ca un proiect să fie dezirabil. Sunt cazuri când acest indicator nu se

poate calcula (proiect numai cu fluxuri negative, de ex. un proiect de investiţie pentru un drum

judeţean, unde fluxurile financiare sunt numai negative) sau când un proiect are RIR multiple, cum

ar fi de proiectele din domeniul minier şi cel al energiei nucleare, unde de obicei apare o ieşire de

numerar mare la sfârşitul proiectului. Din acest motiv şi RIR se utilizează împreună cu împreuna cu

ceilalţi indicatori ai ACB, VNA şi raportul B/C. Un avantaj în folosirea RIR este că reprezintă un

număr pur, ceea ce facilitează comparațiile între proiectele similar. De asemenea, rata internă de

rentabilitate este un indicator al eficienţei relative a investiţiei şi trebuie utilizat cu precauţie. Un

dezavantaj este că RIR nu conţine informaţii utile despre valoarea economică de ansamblu a

proiectului, informații care pot fi evidențiate prin prezentarea grafică a VNA ca funcţie a ratei de

actualizare. Alte limitări ale acestui indicator sunt:

a) valoarea sa depinde mult de momentul producerii beneficiilor, în sensul ca atunci când există

proiecte care nu reuşesc să producă efecte benefice pentru mulţi ani, RIR tinde să fie mai mică

comparativ cu proiectele cu o distribuţie echilibrată a beneficiilor de-a lungul timpului, chiar dacă

valoarea netă actualizată în primul caz poate fi mai mare;

b) RIR nu se poate aplica în cazuri în care sunt utilizate rate de actualizare care variază în timp.

1.3 Raportul Beneficiu / Cost (B/C) - compară valoarea actualizată a beneficiilor viitoare cu

valoarea actualizată a costurilor viitoare. Se calculează ca raportul dintre suma beneficiilor

actualizate şi suma costurilor actualizate, fiind un număr, fără unitate de măsură (un raport). În

cazul în care B/C este supraunitar, proiectul este corespunzător, deoarece beneficiile proiectului

depăşesc costurile acestuia. Din dezavantajele utilizării raportului B/C, menționăm sensibilitatea la

clasificarea efectelor proiectului ca beneficii, mai mult decât costurile. Aceasta situaţie este

specifică raportului Beneficiu/Cost, deoarece recompensează proiectele cu costuri reduse. În acest 21

context, a considera că reducerea costului este un efect pozitiv mai degrabă decât un beneficiu va

avea ca unic rezultat o îmbunătăţire artificială a indicatorului. De asemenea, se consideră că

indicatorul nu este potrivit pentru evaluarea proiectelor reciproc exclusive. Cu toate acestea,

utilizarea raportului beneficiu-cost este considerată oportună în condiţii de constrângeri bugetare de

capital (Comisia Europeană, 2008).

2. Indicatorii rezultați din analiza financiară: VFNA, RIRF şi B/C financiar

Indicatorii analizei financiare sunt determinaţi pe baza fluxurilor financiare ale proiectului. Ei

exprimă profitabilitatea proiectului.

2.1 VFNA - Valoarea financiară netă actualizată - calculată utilizând o rată de actualizare egală

cu costul mediu ponderat al capitalului; o valoare pozitivă arată un proiect profitabil financiar.

2.2 RIRF - Rata internă de rentabilitate financiară – o valoare mai mare decât costul capitalului

utilizat în finanţarea acestuia arată un proiect profitabil financiar.

3. Indicatorii profitabilităţii investiţiei: VFNA/C, RIRF/C

Sunt indicatori ce se calculează luând în consideraţie toate costurile de investiţie ale proiectului,

indiferent de sursele de finanțare; arată dacă proiectul are nevoie sau nu de finanţare

nerambursabilă. Valori bune ale acestor indicatori (VFNA/C pozitiv şi RIRF/C mai mare decât rata

de actualizare) arată că proiectul este suficient de profitabil pentru a obţine o finanţare de la o

bancă, atunci când rata de actualizare reprezintă costul finanţării de pe piaţă bancară.

4. Indicatorii profitabilităţii capitalului investit: VFNA/K, RIRF/K.

Sunt indicatori calculaţi considerând numai partea de capital ce revine promotorului proiectului,

scăzând din valoarea investiţiei contribuţia UE. Ei reflectă profitabilitatea proiectului în cazul în 22

care o parte din valoarea investiţiei este acoperită de finanţarea nerambursabilă, presiunea asupra

promotorului fiind mai mică. În aceste condiţii, FVNA/K aproape de zero şi RIRF/K cu valori în

jurul ratei de actualizare arată că proporţia de finanţare nerambursabilă este cea corectă. FVNA /K

negativ şi RIRF//K mult mai mic decât rata de actualizare arată că proiectul are nevoie de o

proporţie mai mare de finanţare nerambursabilă şi nu poate fi acceptat decât la proiectele non-

generatoare de venit, sau la proiectele generatoare de venit în care cheltuielile eligibile au fost

determinate prin metoda diferenţei de finanţat. În cazul proiectelor de investiţii productive, o astfel

de situaţie pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a proiectului. Totuşi, dacă

RIRF//K, deşi mai mic decât rata de actualizare, este în limitele profitabilităţii sectorului productiv

pentru care se propune investiţia, proiectul poate fi acceptat. În cazul în care FVNA/K pozitiv

(mare) şi RIRF/K mai mare decât rata de actualizare şi mai mare decat profitabilitatea medie a

sectorului, putem considera fie că ACB nu a fost corect elaborată, fie că proporţia de finanţare

nerambursabilă este prea mare şi ar trebui ajustată.

5. Indicatorii analizei economice: VENA, RIRE, raportul B/C economic.

Indicatorii analizei economice sunt determinaţi cu aceleaşi formule matematice ca şi cei ai analizei

financiare, dar prin aplicarea unor corecţii asupra fluxurilor financiare (corecţii fiscale, corecţii

pentru preţurile umbră şi corecţii pentru externalităţi). Aceștia exprimă în ce măsură proiectul este

benefic pentru societate. În determinarea indicatorilor analizei economice se utilizează rata socială

de actualizare. Pentru ca un proiect să fie admis la finanţare, acesta trebuie să aibă indicatorii

analizei economice buni, adică VENA pozitiv, RIRE mai mare decât rata socială de actualizare şi

raportul B/C economic mai mare decât 1. Proiectele care nu îndeplinesc aceste condiţii înseamnă că

au costuri pentru societate mai mari decât beneficiile şi nu pot fi finanţate din fonduri publice.

Pentru proiecte private și de valori relativ mici nu este necesară calcularea acestor indicatori, decât

în cazul în care există un impact social sau de mediu semnificativ al proiectului.

6. Indicatori pentru măsurarea sustenabilității proiectului 23

Sunt indicatori statici, care nu utilizează tehnica actualizării şi furnizează informații despre

capacitatea financiară a beneficiarului de a asigura implementarea și sustenabilitatea proiectului.

6.1. Fuxul de numerar net cumulat se determină prin cumularea fluxurilor financiare pe parcursul

perioadei de analiză (ex.: fluxul cumulat pentru anul (n) =fluxul cumulat pentru anul (n-1) + fluxul

de numerar net pentru anul (n). Fluxul de numerar cumulat trebuie să fie pozitiv în fiecare perioadă,

atât în scenariul fără proiect cât şi în scenariul cu proiect, în vaz contrar aratând că beneficiarul nu

are capacitatea de a asigura sustenabilitatea financiară a proiectului.

6.2. Rata îndatorării (sau capacitatea de îndatorare) este utilă în cazul proiectelor pentru

sectorul privat. Se calculează ca total datorii împărţit la total active. Se determină incluzând în total

datorii şi valoarea contribuţiei promotorului la proiect. Valoarea acestuia este de obicei stabilită de

finanțator. Indicatorul ne indică faptul că promotorul are capacitate de a procura sumele necesare

contribuţiei proprii printr-un împrumut bancar. Capacitatea de îndatorare se utilizează în cazul unei

instituţii publice sau al unei autorităţi publice. Această capacitate se determină ca fiind diferenţa

dintre rata îndatorării şi pragul stabilit de lege (în prezent 30% din totalul veniturilor proprii). În

situaţia acestor instituţii, rata îndatorării se determină ca raportul dintre totalul serviciului datoriei în

fiecare an şi total venituri proprii în fiecare an. Se exprimă ca procent. Diferenţa între acesta şi

pragul de 30% din total venituri proprii în fiecare an trebuie să acopere serviciul datoriei pentru

proiectul propus pentru finanţare (adică rata îndatorării calculată incluzând împrumutul necesar

pentru proiect nu trebuie să depăşească 30% pentru fiecare an din durata de rambursare a

împrumutului).

6.3. Rata acoperirii serviciului datoriei se determină ca raportul dintre EBITDA şi serviciul

datoriei şi se determină pentru fiecare an al perioadei de amortizare a împrumutului. EBITDA =

veniturile nete (venituri minus costuri), înainte de dobândă, impozite, taxe, depreciere şi amortizare.

Serviciul datoriei este format din principal (rata la împrumut) + dobânzi + comisioane. Rezultatul

este un număr, fără unitate de măsură (un raport). Pentru investiţiile productive ca şi pentru

investiţiile în infrastructură generatoare de venit, indicatorul arată, în cazul în care contribuţia

promotorului va fi acoperită de un împrumut, că proiectul va genera suficiente venituri pentru 24

acoperirea serviciului datoriei. Rata acoperirii serviciului datoriei uzual trebuie să fie mai mare

decât 1,2 în fiecare an al perioadei de amortizare a împrumutului.

Din sinteza prezentată cu privire la indicatorii utilizați în ACB se pot desprinde câteva aspecte

relevante, după cum urmează:

1. Nu este definită o metodologie comună, recunoscută oficial pentru elaborarea ACB în aşa fel

încât utilizatorii să poată estima într-un mod realist şi unitar costurile şi beneficiile ce vor fi apoi

folosite în construirea fluxurilor de numerar. Această situație este frecvent valorificată în procesul

de determinare a valorii costurilor şi beneficiilor solicitanții utilizând cu precădere acele beneficii

care conduc la valori ale indicatorii de performanţă adecvate în raport cu cerinţele finanțatorilor.

2. Metodologia UE pentru utilizarea ACB este folosită doar parţial în funcție de domeniul de

finanțare, în sensul că nu toate elementele sunt prezentate detaliat, utilizate și evaluate

corespunzător. De asemenea nu sunt realizate corelații între nivelul de importanță al indicatorilor și

tipul proiectului sau obiectivele acestuia. Există cazuri în care pentru un anumit tip de proiect este

mai important beneficiul total obținut, evaluat prin VNA sau pentru alte proiecte este mai important

nivelul de eficiență atins în exploatare, comparativ cu alte repere din piață.

3. În frecvente cazuri decizia de investiții se bazează exclusiv pe valorile indicatorilor, fapt ce nu

reflectă întotdeauna situația reală, aceasta deoarece calitatea ipotezelor, a informațiilor utilizate sau

modul de calcul poate fi considerată determinantă.

În acest context se impune o analiză corelată a sistemului de informații utilizat, a

metodologiei de calcul și a relevanței indicatorilor, în funcție și de tipul proiectului sau domeniul de

activitate al acestuia.

Ghidurile naționale pentru întocmirea ACB există în foarte multe țări, dar acestea diferă în

ceea ce privește metodologiile folosite, nivelul detaliilor și indicatorii. Aceste diferențe sunt parțial

rezultatul caracteristicilor proprii ale mediilor naționale economice și sociale; în plus, aceste ghiduri

nu au fost elaborate în ideea evaluării unor proiecte internaționale. De asemenea, aceste diferențe

sunt explicate de modul distinct în care sunt realizate evaluările economice ale impactului

proiectelor.25

Liniile directoare existente la nivelul UE, stabilite de către DG Regio (prin documentul

Guide to cost-benefit analysis of investment projects) au oferit multe repere fundamentale în

realizarea ACB într-o manieră unitară, însă totuși acestea nu furnizează indicatori sau proceduri

suficient de specifice și detaliate astfel încât să fie folosite ca și standarde de evaluare a proiectelor.

La nivelul țărilor UE se lucrează cu ipoteze de lucru diferite, nereglementate de cadrul

oficial și în principal fără o metodologie standard de modelare economică, dar și fără posibilitatea

de a testa validitatea ipotezelor folosite pe eșantioane de proiecte reprezentative statistic.

De asemenea, ghidurile Băncii Europene de Investiții și Băncii Mondiale includ principalii

indicatori economici și de mediu, însă nu pot oferi o perspectivă holistică sau răspunde unor

provocări cu specific european. Nu există proceduri de evaluare a proiectelor bazate pe valori

comparative și armonizate. În plus, există un decalaj major între teoria academică și practica

evaluării proiectelor de investiții, un exemplu fiind lipsa unui cadru mai concret de evaluare a

proiectelor de C&D în UE, în comparație cu SUA și Japonia.

Această stare de fapt a generat lipsa unui cadru consistent și unitar de evaluare în țările

membre UE, ceea ce face de fapt dificilă compararea eficienței cheltuirii fondurilor europene, pe

teritoriile diferitelor state membre.

În primul rând, în realizarea unei comparații la nivelul Statelor Membre ale Uniunii

Europene dar și în general, la nivelul diferitelor țări, este pertinent a semnala că, la modul general,

există diferențe majore în realizarea ACB în țările în curs de dezvoltare și cele dezvoltate, acestea

fiind valabile atât la nivelul UE, însă și la nivel internațional.

În continuare prezentăm principalele diferențele ale practicii ACB între țările dezvoltate și în

curs de dezvoltare, conform Quah (2012). După acesta, pentru țările aflate în curs de dezvoltare

există trei rațiuni principale pentru care este nevoie de analize cost-beneficiu.

În primul rând, acestea pot susține procesul de recuperare după țările dezvoltate, economiile

în curs de dezvoltare necesitând ritmuri de creștere economică superioare pentru convergența cu

țările dezvoltate.

26

În al doilea rând, cea mai mare pondere a resurselor naturale sunt concentrate în țările în

curs de dezvoltare, ceea ce presupune o presiune internațională majoră pe procesele de dezvoltare

durabilă din cadrul acestora. Nevoia realizării unor analize cost beneficiu este mai presantă în țările

în curs de dezvoltare, din moment ce acestea se lovesc de o serie de conflicte și scopuri divergente,

cum ar fi creșterea economică versus conservarea mediului natural. În plus, ACB prezintă limitări

serioase în abordarea problemei echității sociale, ceea ce poate reprezenta o provocare în plus

pentru factorii de decizie din aceste țări.

În al treilea rând, guvernele din țările în curs de dezvoltare operează cu constrângeri

bugetare mult mai mari decât cele din țările dezvoltate, ceea ce face ca necesitatea unor instrumente

de evaluare a costurilor și beneficiilor investițiilor din bani publici să fie și mai ridicată.

Există de asemenea diferențe și în ceea ce privește modul de realizare a analizei cost

beneficiu în economiile dezvoltate versus cele în curs de dezvoltare, care derivă de fapt din

contextele economice și sociale diferite. Diferențele naționale conduc uneori la diferențe în forma

de evaluare și estimare a costurilor și beneficiilor. De exemplu, penuria de muncă calificată, bunuri

cu înaltă tehnologie sau slaba dezvoltare a pieței financiare în economiile în curs de dezvoltare pot

determina preferințe ale investitorilor cu mult diferite de cele existente pe piețele dezvoltate.

Principalele diferențe între țările în curs de dezvoltare și cele dezvoltate respectiv

implicațiile aferente pentru practica realizării unor analize cost-beneficiu constau în:

a) Diferențe în ceea ce privește piața muncii – există diferențe semnificative între țările în

curs de dezvoltare și cele dezvoltate referitoare la piața muncii, care pot influența semnificativ

rezultatele unor astfel de analize. Prima diferență se referă la existența unui șomaj ridicat, a doua la

nivelul producției unei gospodării și a treia penuria forței de muncă. În plus, în cea mai mare parte,

un procent foarte mare din forța de muncă din țările în curs de dezvoltare este angajată în

agricultură, neexistând o serie de alternative pentru acești angajați, ceea ce la rândul său presupune

un cost de oportunitate 0 pentru reorientarea unor astfel de angajați către sectoare mai productive.

27

Conform principiilor ACB, evaluarea costurilor se face la nivel de cost de oportunitate, asociat unui

salariu. Cu toate acestea, costul de oportunitate al relocării unui șomer dintr-un domeniu cu o

productivitate scăzută, așa cum este agricultura în țările în curs de dezvoltare – într-un altul este de

fapt 0. În plus, o astfel de evaluare nu ține cont de faptul că în cadrul multor gospodării, membrii

familiei sunt de fapt angajați în producția de bunuri pentru autoconsum. Reorientarea lor către alte

sectoare ar conduce în același timp și la scăderea semnificativă a producției acelei gospodării.

Această problemă scoate de fapt la iveală alte dificultăți, care pornesc de fapt de la faptul că

producția gospodăriilor pentru autoconsum este cu mult mai mare în țările în curs de dezvoltare

decât în cele dezvoltate. În mod curent, producția gospodăriilor este definită ca acele bunuri și

servicii realizate de membrii unei gospodării pentru propriul lor consum, folosindu-și capitalul

propriu și munca neplătită. La o analiză atentă, cuantificarea acestei producții în valori monetare nu

este lipsită de provocări. În general, metodele de evaluare se ghidează fie după metoda costului de

oportunitate, conform cărora producția este evaluată la salariile la care membrii familiei au renunțat

și care ar fi putut fi plătite, fie la nivelul costului de înlocuire, ceea ce presupune angajarea altor

persoane care să genereze bunurile și serviciile respective. Dacă în țările dezvoltate producția

gospodăriei poate fi cuantificată în bani grație faptului că în general piața muncii reflectă costul de

oportunitate, nu același lucru este valabil pentru țările în curs de dezvoltare. În cadrul acestora, după

cum s-a menționat anterior, există disfuncționalități și particularități ale pieței muncii. În plus,

membrii gospodăriei nu se auto-remunerează pentru munca prestată, ceea ce face ca producția

obținută să nu fie ușor de evaluat. O situație similară o generează și nivelul ridicat al economiei

subterane, de multe ori prezent în economiile în curs de dezvoltare. Implicațiile principale sunt că,

în țările în curs de dezvoltare, salariile nu reflectă de obicei cu acuratețe evaluarea atributelor unei

loc de muncă de către un angajat sau angajator. Aceasta poate deforma rezultatele unei analize cost

beneficiu, prin aceea că atributele intangibile ale unui job nu pot fi evaluate folosind metoda

prețului hedonic3.

3 Conform Ghidului pentru Analiza Cost-Beneficiu a proiectelor de investiţii al Comisiei Europene, această metodă pune accent pe observarea comportamentului în pieţe pentru bunuri legate de cele pe care analistul le evaluează. Punctul de plecare este faptul că preţurile multor bunuri pe piaţă sunt funcţii ale unui pachet de caracteristici. Prin tehnici statistice metoda încearcă să izoleze preţul implicit de fiecare dintre aceste caracteristici. În evaluarea non-mărfii

28

b) Diferențe în ceea ce privește piața bunurilor – piața bunurilor în economiile în curs de

dezvoltare sunt de obicei mai puțin eficiente decât cele în economiile dezvoltate din cauza

asimetriei informaționale. În plus, spre deosebire de piețele dezvoltate, cele în curs de dezvoltare

sunt mai predispuse distorsionării din cauza taxării, ajutoarelor de stat și altor forme de intervenție a

statelor. Aceasta poate însemna că prețurile nu reflectă corespunzător valoarea bunurilor. În

consecință, folosirea prețurilor pentru a cuantifica factorii de input într-un proiect de investiții poate

rezulta în aprecieri distorsionate.

O altă problemă generată de ineficiența și distorsionarea piețelor de bunuri este evaluarea

bunurilor intangibile și externalităților. În mod obișnuit, în țările dezvoltare, unde piețele de bunuri

sunt considerate eficiente, bunurile intangible și externalitățile sunt estimate în raport cu consumul,

prin analiza preferințelor. Credibilitatea unor astfel de abordări scade în momentul în care piețele de

bunuri nu generează prețuri care să reflecte adevarata valoare a unui bun. De aceea, și în cadrul

ACB s-a ajuns la concluzia că acolo unde există distorsionări ale pieței trebuie folosite prețurile

umbră. Conform Ghidului pentru Analiza Cost-Beneficiu a proiectelor de investiţii al Comisiei

Europene, conceptul de preţuri umbră (contabile), bazate pe costul de oportunitate social, în locul

preţurilor distorsionate observate pe piaţă, este ideal atunci când preţurile observate pentru intrările

şi ieşirile luate în calcul nu reflectă întotdeauna valoarea lor socială (de exemplu, costul lor de

oportunitate socială). Aceasta poate avea loc fie deoarece anumite pieţe sunt fie ineficiente din

punct de vedere social, fie nu există deloc. Exemplu pot fi pieţele de monopol sau oligopol, unde

preţul include o marjă peste costurile marginale; barierele comerciale, unde consumatorul plăteşte

mai mult decât în altă parte. Preţurile, astfel cum rezultă din pieţele imperfecte şi din unele politici

de stabilire a preţurilor sau raţionalizare din sectorul public, ar putea să nu reflecte costul de

metoda foloseşte două tipuri de pieţe: piaţa imobiliară și cea a muncii. În ceea ce priveşte piaţa imobiliară, este posibil să se descrie orice casă, de exemplu, numărul de camere, amplasament, structura, vârstă etc. Metoda de stabilire a preţurilor hedonice ar trebui să identifice contribuţia fiecărui factor determinant semnificativ al preţurilor la locuinţe, în scopul de a estima disponibilitatea marginală de a plăti pentru fiecare caracteristică. Studiile hedonice ale pieţei imobiliare au fost utilizate pentru a identifica valoarea bunurilor necomecializabile, cum ar fi zgomotul produs de trafic, zgomotul produs de aeronave, poluarea aerului, calitatea apei şi proximitatea de gropile de gunoi. Pentru a estima valoarea de evitare a riscului de deces sau rănire au fost observate pe pieţele forţei de muncă diferenţele salariale între locurile de muncă cu diferite expuneri la risc fizic. Problemele specifice pentru această abordare sunt lipsa de informaţii cu privire la gospodării şi un comportament iraţional parţial și multi-coliniaritatea. Aceasta este dată de faptul că tendințele de piaţă tind să se mute în tandem, ceea ce face dificilă înțelegerea în profunzime a efectului independent al unei singure caracteristici.

29

oportunitate al intrărilor. În consecință, atunci când preţurile de piaţă nu reflectă costul social de

oportunitate al intrărilor şi ieşirilor, abordarea uzuală este transformarea acestora în preţuri

contabile folosind factori de conversie corespunzători. În țările în curs de dezvoltare, și stabilirea

unor prețuri umbră poate fi problematică, un bun exemplu fiind bunurile comercializabile, care

implică și calculul unor rate de schimb, care pot fluctua într-o mare măsură, distorsionând valoarea

calculată a bunurilor respective.

c) Diferențe în ceea ce privește piața financiară – spre deosebire de piețele financiare din

țările dezvoltate, cele din economiile în curs de dezvoltare sunt mai puțin dezvoltate. De obicei

băncile dețin o putere de monopol și practică dobânzi mari, ceea ce poate afecta modul de aplicare

al tehnicilor de actualizare a fluxurilor financiare. În plus, rata socială de actualizare ia în calcul atât

costul de oportunitate al capitalului cât și preferința față de timp a societății. În economiile

dezvoltate, costul de oportunitate al capitalului este de obicei dat de rata dobânzii, care se formează

și ca rezultat al concurenței între bănci. Acest lucru nu este valabil pentru economiile în curs de

dezvoltare, unde comportamentul instituțiilor bancare este unul de timp monopolist. În consecință,

dacă rata sociala de actualizare este calculată folosind nivelul dobânzilor, rezultatul va fi o rată

socială de actualizare supraestimată, ceea ce va conduce la supraestimarea atât a beneficiilor cât și a

costurilor, favorizând astfel proiectele care au randamente pe beneficii pe termen scurt și costuri pe

termen lung.

Preferința față de timp a societății este de asemenea diferită, în țările în curs de dezvoltare

populația având o speranță de viață mai scurtă și venituri mai reduse. De aceea, o astfel de populație

va avea o mai mare preferință pentru consumul curent, decât pentru cel viitor, în comparație cu cea

din țările dezvoltate, manifestând o preferință de timp mai scurtă, ceea ce va determina, ceteris

paribus, o rată socială de actualizare mai mare.

Modul în care clasa politică se raportează la analiza de tipul cost-beneficiu poate fi diferit în

țările în curs de dezvoltare versus cele dezvoltate, ceea ce poate, la rândul său, influența dezvoltarea

acestei metode de evaluare a proiectelor de investiții. O ipoteză comună a economiei politice în

acest sens este aceea a obiectivele politicienilor sunt mai degrabă legate de realegerea lor în funcție, 30

decât de maximizarea bunăstării sociale. Aceasta implică însă că totuși, în urmărirea acestui scop,

politicienii trebuie măcar ca în aparență să dea impresia unor eforturi de maximizare a bunăstării

sociale. În consecință, dacă votanții sunt preocupați de bunăstare, clasa politică va fi obligată, într-

un fel sau altul, să urmărească acest obiectiv, cel puțin ca pe o strategie electorală4. Aceste scenarii

se desfășoară de obicei în țările dezvoltate însă într-o măsură mult mai redusă în țările în care

mecanismele democratice sunt slabe, nu există capital social și cultură civică și politică iar

populația este preocupată de procurarea unor bunuri economice de bază. Astfel, nivelul de

dezvoltare politică poate la rândul său influența importanța pe care clasa politică o dă folosirii ACB,

ca instrument de consolidare a bunăstării sociale.

Per ansamblu, se poate concluziona că natura piețelor muncii, bunurilor și financiare este

diferită în țările în curs de dezvoltare față de cele dezvoltate, ceea ce afectează acuratețea și

comparabilitatea rezultatelor unei analize cost beneficiu.

Revenind la diferențele specifice între țările membre UE, vom pleca de la principalele

concluzii desprinse din proiectul HEATCO - Harmonised European Approaches for Transport

Costing and Project Assessment. Acesta a identificat diferite tipuri de analize frecvent utilizate în

evaluarea proiectelor în 24 de statele membre ale UE şi Elveţia.

Punctul principal de plecare al acestui proiect a fost colectarea de date privind practicile

naționale de evaluare pentru 24 de țări membre UE și Elveția. Ulterior, aceste date au fost analizate

și comparate, pentru a scoate în evidență aspecte comune și diferențiate ale modul în care țările

respective evaluează proiectele de investiții. Fundamentarea teoretică a analizei comparative s-a

axat pe economia bună-stării și metodologia analizei cost-beneficiu. Într-o a treia fază a proiectului

au fost emise recomandări pentru armonizarea practicilor de evaluare la nivel inter-statal, pe baza

unui proces amplu de consultări și întâlniri cu purtătorii de interese.

Proiectele analizate în cadrul HEATCO sunt proiecte majore de infrastructură, pentru care a

fost stabilită o schemă de evaluare care, pe termen lung, a devenit o procedură standard.

4 Nyborg, K. (1998), Some Norwegian Politicians' Use of Cost-Benefit Analysis, Public Choice, Vol. 95, No. ¾, pp. 381-401

31

În cadrul acestei initiative, cele 24 de țări au fost grupate pe regiuni, pentru simplificarea

interpretărilor, după cum urmează:

Tabel nr. 4 Țări și regiuni analizate în proiectul HEATCO

Regiunea Nr. de țări Țări

Nord/Vest 11

Austria, Belgia, Danemarca,

Finlanda, Franța, Germania, Irlanda,

Olanda, Suedia, Elveția, UK

Est 8

Republica Cehă, Estonia, Ungaria,

Letonia, Lituania Polonia, Republica

Slovacă, Slovenia

Sud 6Cipru, Grecia, Italia, Malta,

Portugalia, Spania

Rezultatele comparative ale cercetărilor vor fi analizate în continuare și vor fi ulterior

comparate cu practicile din România, cu scopul emiterii ulterioare de recomandări, care să poată fi

utilizate cel puţin în îmbunătăţirea practicii şi legislaţiei naţionale, dacă se va constata că este cazul.

Un prim aspect analizat în cadrul acestui proiect a fost gradul de standardizare al

principiilor folosite pentru evaluarea proiectelor folosind ACB, care, după cum arată rezultatele

cercetărilor efectuate, diferă considerabil între țări. Analiza nivelului de standardizare arată că multe

din țările din estul UE se orientează cu preponderență în funcție de Ghidul pentru analiza cost

beneficiu realizat de Direcţia Generală de Politică Regională (Guide to cost benefit analysis of

investment projects). De asemenea, se evidențiază faptul că, în același timp, mai multe țări dispun

de cadre de analiză distincte pentru evaluările economice necesare. Cadrul de evaluare pentru

proiectele privind investițiile în calea ferată pare mai puțin standardizat decât pentru proiectele

rutiere, în timp ce doar o treime din țările analizate au formulat principii de evaluare pentru

domeniul transportului aerian, căi navigabile interioare și transport maritim. 32

Tot ca și un element standard, proiectul a identificat faptul că ACB nu este utilizată ca un

instrument izolat în majoritatea țărilor, fiind folosit împreună cu alte evaluări cantitative, calitative

sau multi criteriale.

În țările din regiunea de est, ACB este folosită cu preponderență pentru proiecte, mai ales

pentru cele finanțate de către Uniunea Europeană prin fondurile structurale și de coeziune. În

Letonia, de exemplu, ACB-ul se folosește exclusiv pentru proiecte de transport maritim, aerian sau

rutier și cu finanțări europene. Cu toate acestea, folosirea ACB pe scară largă, inclusiv pentru

proiectele cu finanțare națională, este din ce în ce mai întâlnită inclusiv în regiunea de est a Uniunii

Europene.

Un alt element de ansamblu evaluat în cadrul HEATCO este măsura în care sunt incluse, în

țările analizate, toate efectele unui proiect de mare amploare, care includ:

- costuri ale infrastructurii ( de construcție, de operare a sistemului și mentenanță);

- beneficii ale utilizatorilor;

- externalități.

În domeniul transporturilor, experții HEATCO au identificat de 11 categorii principale de

efecte și eforturi identificate și care pot fi luate în calcul în ACB, și anume:

- costuri de construcție;

- costuri aferente întârzierilor cu construcția;

- costuri de operare a sistemului și întreținere;

- economii în timpul de transport al pasagerilor;

- taxe ale utilizatorilor și venituri;

- costuri de operare a vehiculelor;

- beneficii privind transportul de bunuri;

- siguranță;

- zgomot;

- poluarea aerului;

- efecte climatice.33

În general, s-a observat că majoritatea acestor categorii de efecte și eforturi sunt prevăzute în

metodologiile pentru ACB, însă există și ghiduri naționale care nu stabilesc ce elemente trebuie

incluse în evaluarea proiectelor. Nici Ghidul Național realizat de România nu menționează o astfel

de taxonomie a efectelor. Majoritatea efectelor sunt cuantificate și incluse în ACB pentru cea mai

mare parte a proiectelor pentru transportul rutier. Cele mai des incluse efecte sunt costurile de

construcție, de operare a sistemului și mentenanță, de economiile realizate la timpul de transport, de

operare a vehiculelor și de siguranță. De asemenea, comparativ, s-a stabilit că efectele cele mai des

excluse din ACB sunt cele determinate de posibile întârzieri, zgomot, poluare și efectele climatice,

efectele medicale, această omisiune fiind cel mai frecventă pentru țările din zonele de Est și Sud

inclus astfel de efecte.

Referitor la rolul ACB, proiectul HEATCO stabilește că acesta este diferit de la țară la țară.

În majoritatea statelor ACB este un mijloc alternativ prin care se alege între diferite proiecte de

investiții. Într-un număr restrâns de țări, cum ar fi Belgia și parțial UK, ACB este un input pentru

analiza multicriterială. În țările regiunii de est, ACB se aplică în mod special pentru co-finanțarea

europeană, deși, așa cum a fost menționat anterior, ACB a început să fie folosită și pentru proiectele

cu finanțare națională. Tot referitor la rolul ACB, toate țările analizate, cu excepția Finlandei și a

Suediei folosesc mai mult de un criteriu pentru a evalua costurile și beneficiile unui proiect. Dintre

indicatori, cei mai des folosiți sunt valoarea prezentă netă și raportul beneficii/costuri, alături de rata

internă de rentabilitate.

3. Analiza elementelor de convergenţă/divergenţă între metodologiile utilizate pe plan 34

naţional şi internaţional

În mod evident utilizarea analizelor ACB în diferite contexte şi spatii economice şi-a pus

amprenta sub forma unor particularizări sau adaptării ale metodologiei. Acest fapt a fost remarcat și

la utilizarea analizei ACB pe plan naţional, în cadrul diferitelor tipuri de proiecte, cu precădere cele

finanțate din surse publice. Echipa de proiect consideră importantă pentru calitatea lucrărilor

efectuate în cadrul acestui contract, identificarea elementelor de convergenţă şi divergenţă dintre

diferitele metodologii utilizate în diferite state. Acest fapt contribuie la o mai bună înțelegere a

conceptului şi a metodologiei, prin corespondenţă cu caracteristicile perioadei de referință şi a

statului care le-a propus şi adoptat. Rezultatele obținute vor fi prezentate într-o formă sintetică, ușor

de asimilat atât de persoanele mai puțin specializate pe domeniul investițiilor realizate cu fonduri

publice, dar și pentru cei care sunt buni cunoscători, care astfel îşi vor putea explica anumite

neclarități sau diferențieri.

3.1. Elemente de convergenţă și elemente de divergenţă. Abordare generală

În cele ce urmează am analizat principalele elemente de convergenţă și de divergenţă ale practicii

ACB în diferitele țări membre UE și Elveția, ce rezultă din analiza unor documente relevante pe

diferite categorii de aspecte relevante ale ACB.

Diversitatea informatiilor a necesitat o abordare etapizată, centrată pe elemente concrete,

responsabilităţi şi corelaţii cu alte documente. În cazul proiectelor de investiţii realizate cu finanţare

publică, dat fiind şi numărul mare de „stakeholderi” implicaţi, precum şi particularităţile surselor de

finanţare, rolul etapizării corespunzătoare a întregului ansamblu a crescut semnificativ.

Realizarea unei ACB de calitate presupune ca analistul să urmeze o serie de paşi secvenţiali. În

primul rând, trebuie obținute răspunsuri relevante la întrebări precum: ce politică sau proiect din

domeniul public este evaluat? Ce alternative de realizare a acestuia există și ce contribuţie aduce

proiectul sau politica vizată la bunăstarea socială?35

Din cercetările efectuate am selectat cele mai importante aspecte prin prisma cărora se poate

aprecia nivelul de convergență, respectiv divergență între abordările existente pe plan internațional.

a. Prețuri la nivel de cost sau de piață

În cadrul ACB, prețurile pot fi evaluate la nivel de cost sau la nivel de piață, diferența dintre

acestea fiind că la nivel de cost, bunurile sunt evaluate ca și când nu s-ar aplica nici un tip de taxare

sau ajutor de stat, în timp ce prețurile de piață sunt prețurile la care bunurile ar fi evaluate pe piețele

de consum, incluzând taxarea sau ajutoarele de stat. În practicile naționale de evaluare a ACB, nu

există un consens asupra modului de cuantificare a prețurilor. ACB trebuie să includă estimări

complete ale costurilor şi beneficiilor unui proiect pentru toate alternativele, inclusiv a beneficiilor

intangibile. În scopul comparaţiei, în urma evaluării beneficiilor intangibile se pot atribui valori

numerice relative (de exemplu valoarea 5 pentru beneficii maxime, 3 pentru beneficii medii şi 1

pentru beneficii minime). Peste jumătate din țările analizate folosesc prețurile la nivel de cost, în

timp ce cealaltă jumătate la nivel de prețuri de piață, după cum se poate observa din tabelul următor:

Tabel nr. 5 Prețuri la nivel de cost sau de piață

Unitate de măsură Nr de țări Țări

La nivel de cost 13 Nord/Vest: Austria, Finlanda, Germania,

Olanda, Elveția

Est: Estonia, Ungaria, Lituania, Polonia

Sud: Cipru, Grecia, Portugalia, Spania

La nivel de preț de piață 12 Nord/Vest: Belgia, Danemarca, Franța, Irlanda,

Suedia, UK

Est: Republica Ceha, Letonia, Repoublica

Slovacia, Slovenia

Sud: Italia, Malta

Sursa: HEATCO: European Commission EC-DG TREN HEATCO Work Package 3: Current

practice in project appraisal in Europe, Deliverable 1/Volume 1 (main text), January 2005

36

b. Efecte de distorsionare din finanțare

Proiectele de infrastructură (mai ales rutiere și de cale ferată) sunt în general finanțate prin

taxare. Aceasta reduce produsul economic și provoacă o pierdere socială (deadweight loss). Patru

din țările analizate iau aceste efecte în calcul, fiecare în mod diferit. De exemplu, în Danemarca și

Slovenia se adaugă 20% la costurile nete finanțate din fonduri publice. Suedia folosește o abordare

similară, adăugând 30% la resursele provenite din bugetul general.

Tabel nr 6 Efecte de distorsiune

Unitate de măsură Nr. țări Țări

Include efecte de distorsiune 4 Nord/Vestt: Danemarca, Suedia

Est: Slovenia

Sud: Grecia

Nu includ efecte de

distorisune

17 Nord/Vest: Austria, Belgia Finlanda, Franța,

Germania, Olanda, Elveția, UK

Est: Republica Cehă, Ungaria, Lituania, Polonia,

Republica Slovacia

Sud: Italia, Malta, Portugalia, Spainia



c. Rate de actualizare/evaluarea riscului/perioada de evaluare

Tratamentul riscului este o componentă cheie a evaluării proiectelor, având în vedere

orizontul de timp lung luat în calcul. Există mai multe opțiuni în a trata riscul, care includ folosirea

ratei de actualizare și analiza scenariilor.

Nouă din cele douăzeci și cinci de țări analizate folosesc o rată de actualizare care include și

un risc premium, în timp ce treisprezece țări folosesc analiza scenariilor (din care patru 37

încorporează de asemenea o rată de actualizare care include și un risc premium). Această clasificare

trebuie privită cu atenție deoarece nu este făcută nicio distincție între riscul legat de proiect și

riscurile generale (de exemplu, cele legate de ciclurile de afaceri). În tabelul următor menționăm

ratele de actualizare folosite și orizontul de timp al evaluării riscurilor:

Tabel nr. 7 Ratele de actualizare și orizontul de timp al evaluării riscurilor

Regiunea Țara Rata de actualizarePerioada de

evaluare (ani)

Nord/Vest

Austria 2-3% -

Belgia 6.5% 30

Danemarca 6% 50

Finlanda 5% 30

Franța * -

Germania 3 -

Irlada 5 30

Olanda 4

Suedia 4 40 - 60

Elveția 2-2,5 40 - infinit

UK 3,5 30

Est Republica Cehă 5-7 20

Estonia 6 30

Ungaria 5 25

Letonia 5 20 - 30

Lituania 5 20

Polonia 6 20

Republica Slovacia 6 20 - 30

Slovenia 8 20 - 25

38

Sud

Cipru 6 - 12 -

Grecia 4 - 6 -

Italia 3 - 6 30

Malta 6 30

Portugalia 3 - 6 20

Spania 6 -



În general, se poate observa că țările folosesc o rată a actualizării mai mare de 3%, rata recomandată

în Ghidul Comisiei Europene (Guide to cost benefit analysis of investment projects) fiind

menționată o rată a actualizării de 5%. Autoritățile naționale au dreptul să folosească valori diferite.

Pe de altă parte se poate observa că nu există diferențe regionale clare în ceea ce privește posibile

tendințe în folosirea unei anume rate de actualizare.

d. Efecte transfrontaliere

Efectele transfrontaliere sunt acelea care se referă la impactul asupra nerezidențior și/sau

străinilor, acest aspect fiind relevant mai ales pentru proiectele trans-europene. În ceea ce privește

proiectele de transport, acestea apar în următoarele cazuri:

− proiecte pentru care parte din impact este resimțit la nivel traficului internațional prin utilizarea

unor secțiuni de infrastructură îmbunătățite prin proiect;

− proiecte pentru care impactul are loc în afara granițelor țării;

- proiecte care includ mai mult decât o țară.

Nu există consens cu privire la necesitatea includerii acestor efecte în evaluarea proiectului.

Majoritatea țărilor nu includ efecte transfrontaliere, cu excepția a șase țări: Austria, Belgia, Suedia,

Elveția, UK și Spania. În cadrul acestora se pare că există o înțelegere unitară a modului în care

39

acestea sunt incluse în evaluare. În Austria, Suedia, Elveția și Spania efectele transfrontaliere și cele

naționale sunt tratate la fel. În UK nu sunt făcute referințe explicite despre tratamentul acestor

efecte. De asemenea, trebuie menționat că metodele folosite pentru animite proiecte sunt diferite de

cele reflectate în ghidurile naționale.

e. Costuri de construcție

Costurile directe de construcție și întreținere a infrastructurii sunt în mod firesc unul din

punctele cheie în evaluarea proiectelor de infrastructură. Aceste costuri pot fi împărțite pe 3

categorii:

- costuri directe de construcție;

- costuri asociate întârzierii construcțiilor;

- costuri de operare a sistemului și mentenanță.

f. Costuri directe de construcție

Costurile directe de construcție a infrastructurii sunt incluse în evaluarea proiectelor la

nivelul tuturor țărilor. Există diferențe în ceea ce privește elementele incluse în aceste costuri,

abordarea valorii reziduale și durata de viață a activelor. Pentru că o ACB se bazează de multe ori

pe multe ipoteze, este important să se documenteze toate acestea, și, dacă este posibil, să fie

justificate, pe baza experiențelor anterioare sau date reale.

Acest lucru poate fi, de asemenea, o oportunitate de a explica de ce nu au fost incluse în

analiză unele alternative. Se elimină unele alternative în fazele incipiente ale unei ACB din cauza

concluziei care nu sunt fezabile. Dacă această concluzie se bazează pe o ipoteză, trebuie explicată şi

justificată în mod clar ipoteza.

În ceea ce privește elementele incluse în costuri, cele mai multe țări includ materiale / forță

de muncă / energie etc. și achiziționarea de teren și proprietăți. Cele mai multe țări includ și

costurile aferente cu planificarea și costurile juridice.

Referitor la valoarea reziduală, orizontul de timp al evaluării ar trebui să fie identic cu durata

de viață. Cu toate acestea, de cele mai multe ori, perioada de evaluare este mai scurtă decât durata

de viață a infrastructurii, mai ales din cauza incertitudinii. Acest lucru generează diferențe cu privire 40

la problema valorii reziduale. Trei țări consideră valoarea reziduală nerelevantă deoarece folosesc o

perioadă de evaluare infinită sau egală cu durata de viață a infrastructurii, pentru restul de 21 de țări

această valoare fiind relevantă. Din aceste țări, 18 includ o valoare reziduală, în timp ce restul nu o

fac. Pentru țările care includ valoarea reziduală, cea mai comună metodă de depreciere este cea

liniară. Modul în care țările abordează această problemă este indicat în tabelul de mai jos:

Tabel nr. 8 Tratamentul valorii reziduale

Categorie Nr. țări Țări

Includ valoarea reziduală 18 Nord/Vest: Austria, Belgia,

Danemarca, Finlanda, Franța, Elveția, UK

Est: Republica Cehă. Estonia, Ungaria, Latvia,

Lituania, Polonia, Slovacia, Slovenia.

Sud: Grecia, Italia, Spania

Nu includ valoarea reziduală 3 Nord/Vest: Irelanda,

Sud: Malta, Portugalia

Nu includ valoarea reziduală

deoarece perioada de evaluare

este infinită sau coincide cu

durata de viață a infrastructurii

3 Nord/Vest: Germania, Olanda, Suedia



Unul dintre aspectele cele mai importante pentru realizarea unei analize cost-beneficiu

adecvate este legat de modul de calculul a valorii reziduale a investitiei. Gapenski (2005:592)

consideră valoarea reziduală „mult mai riscantă decât celelalte fluxuri”, din perspective

incertitudinilor privind evoluţia pieţei şi a valorii viitoare a bunurilor sau serviciilor, ce fac parte

integrantă din investiţie. În acest context, acest subcapitol sintetizează din literatura de specialitate

relevantă şi estimează diferenţele dintre cele mai utilizate metodologii în obţinerea valorii reziduale.41

Valoarea reziduală, aşa cum este definită de literatura de specialitate, reprezintă valoarea

care poate fi obţinută din vânzarea investiţiei în active fixe, la sfârşitul duratei de viaţă a investiţiei.

Importanţa corectitudinii stabilirii acestei valori este dată de faptul că aceasta influenţează fluxul de

numerar al proiectului, calculul indicatorilor şi implicit rezultatul final sub forma deciziei de

investiţii.

Existenţa mai multor metode diferite pentru calculul valorii reziduale şi lipsa unor

reglementari clarificatoare cu privire la modul de selectie a metodei, a condus la situaţia în care, de

exemplu, în cadrul aceleiaşi tip de finantare pentru proiecte similar, unii solicitanţi au calculat

valoarea reziduală cu metode diferite, în funcţie de impactul asupra indicatorilor financiari şi de

valorile acestora. În acest context, evaluarea proiectelor în condiţii unitare şi comparabile a devenit

practic imposibilă, ceea ce a determinat apariţia unor neconformităţi sau situaţii de

incompatibilitate, în sensul unor rezultate complet diferite, la proiecte similare.

g. Costuri asociate întreruperii construcțiilor

Acestea se referă de exemplu la întârzieri cauzate de nerealizarea construcției. Nu există un

consens conturat cu privire la acestea. Unsprezece țări le includ în ACB, din care trei includ și o

descriere calitativă a acestora. După cum se poate observa din tabelul de mai jos, nu există o formă

unitară de raportare la aceste tipuri de costuri:

Tabel nr. 9 Tratamentul costurilor asociate întreruperii construcțiilor

Categorie Nr. de țări Țări

Incluse în ACB 11 Nord/Vest: Austria, Belgia, Danemarca, Irlanda,

Olanda, UK

Est: Estonia, Lituania, Republica Slovacia

Sud: Grecia, Malta

Incluse în evaluarea

proiectului pe baza unei

evalură calitative

3 Nord/Vest: Elveția

Est: Polonia

Sud: Cipru

Lipsă de informații/Nerelevant 11 Nord/Vest: Finlanda, Franța, Germania, Suedia42

Est: Republica Cehă, Ungaria, Letonia, Slovenia

Sud: Italia, Portugalia, Spania



De asemenea, nu există un consens privind ce elemente intră în această categorie, cele mai comune

fiind efectele asociate întârzierilor și modificării riscurilor accidentelor, în timp ce efectele asupra

vecinătății sunt rareori incluse. Aceste concluzii trebuie abordate cu grijă, deoarece informațiile

culese cu privire la aceste probleme au fost puține și există variații majore între țări. În aceeași

măsură, efectele sunt dificil de cuantificat, drept pentru care în practică acestea nu ajung să fie

cuantificate, în ciuda recomandărilor formale din ghidurile de realizare a ACB.

h. Costuri de operare a sistemului și întreținere

Aceste tipuri de costuri sunt incluse în evaluarea tuturor țărilor și constau în costuri asociate

operării infrastructurii (de exemplu – semnalizarea traficului), costuri de întreținere și mentenanță și

costurile de reînnoire a infrastructurii.

i. Standarde de cost

Aproape jumătate din țările analizate au standarde de cost pentru operare și întreținere

pentru proiectele de transport rutier, în timp ce doar 25% din țări au astfel de standarde pentru

transportul feroviar. Nu aceleași standarde sunt însă folosite. În Austria, de exemplu, acestea sunt

disponibile atât ca și procent din costurile de construcție cât și ca sumă fixă, pe kilometru. Cu toate

43

acestea, de obicei, standardele sunt exprimate ca și o sumă fixă pe km sau un procent fix din

costurile de construcție.

j. Valoarea economiilor din scurtarea timpului de transport

Toate țările analizate includ în evaluarea proiectelor valoarea economiilor din scurtarea

timpului de transport, majoritatea țărilor folosind o definiție consistentă cu definiția EUNET –

timpul necesar efectuării unei călătorii de la origine la destinație, incluzând schimbarea mijlocului

de transport. Țările cu o abordare diferită sunt Austria și Olanda,dar și Germania, care include doar

timpul petrecut efectiv în vehicul.

Valorile asociate acestor timpi există pentru unele țări, în timp ce pentru altele nu. După cum

se poate observa, majoritatea țărilor fără directive naționale în privința acestor valori sunt din

regiunile de sud și est, în timp ce țările cu valori stabilite sunt din regiunile de nord și vest (cu

excepția Republicii Cehe).

Tabel nr. 10 Valoarea economiilor din scurtarea timpului de transport

Categorie Nr. țări Țări

Valorile din ghiduri sunt folosite în

orice circumstanțe. Orice modificare

a schimbării acestora trebuie

justificată

10 Nord/Vest: Danemarca,

Finlanda, Franța, Germania,

Irlanda, Olanda, Suedia, UK

East: Republica Cehă

Valori stabilite printr-un Ghid nu

trebuie să fie folosite

6 Est: Ungaria, Letonia, Lituania,

Slovenia

Sud: Malta

Valorile prestabilite sunt foloste doar

în absența unor date specifice și/sau

sunt rareori întrebuințate

4 Nord/Vest: Austria, Belgia,

(regiunea valonă)

Sud Spania, Grecia

Nu există valori prestabilite 7 Nord/Vest: Belgia (regiunea

flamanda), Luxembourg

44

Est: Polonia, Estonia

Sud: Cipru, Italia, Portugalia



k. Siguranţa și calitatea serviciilor

Unul din aspectele pe care HEATCO le–a avut în vedere este modul în care congestia

traficului este inclusă în procesul de evaluare. Majoritatea țărilor au arătat că aceste tipuri de

beneficii nu sunt incluse ca o categorie separată. Niciuna din aceste țări nu cuantifică în bani aceste

beneficii ale consumatorului., cu excepția UK, Olandei și Suediei care includ în mod specific

siguranța și o transformă în termeni monetari. Suedia, Danemarca și UK (transport cale ferată) au

metodologii de calcul pentru estimarea valorii monetare a întârzierilor în ghidurile lor. În ceea ce

privește aglomerația pasagerilor, doar Franța dispune de o modalitate de calcul a acesteia (valorile

aferente timpului de călătorie sunt înmulțite cu 1,5), alături de Italia.

l. Costuri de operare a vehiculelor

Toate țările includ costurile de operare a vehiculelor în analiza cost beneficiu pentru

evaluarea proiectelor de transport rutier. Finlanda a fost singura țară care a împărțit aceste costuri

pentru transportul maritim în timp ce Austria a făcut același demers pentru apele interioare. Nicio

țară nu indică în mod expres cum aceste costuri ar trebui incluse în evaluările proiectelor, pe

sectoare. Rezultatele analizei HEATCO arată că cele mai comune componente ale costurilor de

operare a vehiculelor sunt:

- reparații și întreținere;

- deprecierea vehiculelor;

- combustibil și uleiuri;

- costuri materiale.

Includerea oricăror alte componente variază în funcție de fiecare țară, existând o anumită

convergență în practica țărilor analizate. 45

m. Traficul bunurilor comerciale

Toate țările includ traficul bunurilor comerciale în ACB, patru țări nedispunând de valori

prestabilite. Toate țările includ ca și componente costurile de operare a vehiculelor și salariile

șoferiilor sau ale echipei de croazieră. Aceste costuri sunt reflectate atât ca și timp cât și ca distanță.

Suedia este singura țară care calculează beneficiile aferente utilizatorului de transport, în care

include costurile bunurilor pe perioada de tranzit plus un cost per oră pentru întârzieri și un cost

aferent distanței și riscului aferent acesteia pentru transportul de bunuri. Olanda are o abordare

diferită decât restul țărilor europene în termen de metodologie utilizată pentru cuantificarea

economiilor de timp pentru traficul bunurilor comercializare, folosind un sondaj ce analizează cât

este dispus beneficiarul să plătească pentru diminuarea costurilor cu transportul, ceea ce presupune

în acest caz imposibilitatea evidențierii costurilor în mod distinct.

n. Taxe ale utilizatorilor și venituri

Pentru cea mai mare parte a țărilor definiția taxelor utilizatorilor și veniturile este consistentă

cu cea sugerată de EUNET – plăți în bani între părțile implicate în industria de transport, în

compensație pentru servicii de transport complete. Germania și Portugalia nu includ taxele

utilizatorilor în ACB, în timp ce nu există directive naționale pentru țări precum Estonia, Polonia,

Cipru, Malta și Luxemburg.

o. Siguranță

Costul accidentelor este o variabilă dominantă a costurilor din transport. Problema siguranței

este abordată din punct de vedere al acoperirii acesteia și impacturilor cuantificate în bani.

Referitor la acoperire, sunt incluse uneori economii care derivă din diminuarea numărului de

accidente. Cu puține excepții, aceste economii sunt cuantificate sub o formă sau alta în procesele de

evaluare.

În Belgia, aspectele legate de siguranță sunt descrise calitativ pentru transportul rutier și

incluse în analiza multi-criterială pentru proiectele din transportul feroviar. În Grecia, ACB este

folosită în domeniul transportului feroviar, aerian și maritim, însă problemele legate de siguranță

sunt acoperite de o descriere calitativă doar pentru transportul feroviar și aerian, în timp ce există o 46

abordare cantitativă pentru transportul maritim. În Polonia, siguranța nu este o parte a ACB în

majoritatea proiectelor. Însă, ca și în cazul beneficiilor pentru utilizatori, siguranța devine parte din

ACB pentru proiectele cu finanțare europeană. În Austria, aspectele legate de siguranță sunt

acoperite de o descriere calitativă pentru ape interioare. În UK, ACB este folosită pentru toate

modurile de transport, însă cuantificarea siguranței pentru proiectele din domeniul transportului

aerian, ape interioare și maritim se face de la caz la caz.

Pentru cuantificarea economiilor realizate din diminuarea accidentelor există diferite

abordări, care includ diferite categorii de costuri și diferite metodologii de calcul și definiții.

Tipurile de costuri incluse pentru a cuantifica economiile derivate din diminuarea costurilor

accidentelor sunt:

- daune materiale;

- răniri;

- costuri sociale.

Majoritatea țărilor analizate includ toate cele 3 elemente. Cea mai importană componentă a

daunelor materiale este dată de costul deteriorării autovehiculului, cu excepția Irlandei și Republicii

Cehe, care nu includ acest cost în daune materiale. Aproximativ jumătate din țări includ costurile cu

pierderea/deteriorarea bunurilor.

Cel puțin cinci abordări se evidențiază pentru estimarea costurilor cu rănirea persoanelor:

− tratamentul medical;

− costuri juridice și administrative;

- costuri cu serviciile medicale de urgență;

- pierderea netă a producției.

p. Impactul de mediu

Efectele de mediu inclus o serie amplă de impacte, incluzând de exemplu zgomotul,

poluarea aerului, schimbarea climatică. Zgomotul – toate țările, mai puțin trei, includ efectele

zgomotelor în ACB. Există însă o tendinţă regională clară în tratamentul zgomotului, având în

vedere că niciuna din țările din regiunea de Sud nu cuantifică în bani zgomotul, în timp ce toate 47

țările din nord o fac, alături de jumătate din țările din regiunea de est. Efectele legate de zgomot

includ în mod obișnuit două elemente: deranjul provocat de zgomot și costuri legate de sănătate.

Toate țările în care zgomotul este cuantificat includ efectul deranjului aferent zgomotului.

Doar cinci țări (Danemarca, Franța, Lituania, Polonia, Elveția) includ costuri aferente sănătății

cuantificate în bani. Doar Lituania și Elveția includ astfel de costuri pe baza unor studii medicale

recente, care arată că zgomotul este legat de boli de inimă și hipertensiune, care duc la moarte

prematură și tratament spitalicesc.

r. Poluarea aerului – local/regional

Majoritatea țărilor iau în calcul poluarea aerului, având în vedere că proiectele de transport

afectează în general poluarea la nivel local și regional. După cum se poate observa în tabelul de mai

jos, paisprezece țări cuantifică în bani poluarea aerului, în timp ce opt țări o includ în evaluarea

proiectului într-o formă calitativă, cantitativă sau multi-criterială.

Tabel nr. 11 Tratamentul poluării aerului

Abordare Nr. de țări Țări

Inclus în ACB 14 Nord/Vest: Austria, Danemarca, Finlanda,

Franța, Germania, Olanda, Suedia, Elveția

Est: Republica Cehă. Ungaria, Lituania

Sud: Cipru, Grecia

Neincluse în ACB, însă

acoperite de analiza

multicriterială, descriere

calitativă și/sau cantitativă

8 Nord/Vest: Belgia, Irlanda, UK

Est: Letonia, Polonia, Republica Slovacia

South: Portugalia, Spania

Neacoperite în ACB/Fără

informații

3 Est: Estonia, Slovenia

Sud: Malta

s. Schimbări de mediu

48

Nu există un consens asupra modului în care schimbările de mediu ar trebui incluse în

analiza cost beneficiu. Există în practică diferențe regionale clare în modul de tratare a acestor

variabile. Doar trei din țările din regiunea de nord și vest nu includ schimbările climatice în ACB, în

timp ce doar una dintre țările estice și una din cele sudice includ aceste efecte în ACB.

Tabel nr. 12 Tratamentul schimbărilor de mediu

Abordare Nr. de țări Țări

Inclus

În ACB

9 Nord/Vest: Austria, Danemarca, Finlanda,

Germania, Olanda, Suedia, Elveția

Est: Republica Cehă

Sud: Italia

Neincluse în ACB, însă

acoperite de analiza

multicriterială, descriere

calitativă și/sau cantitativă

8 Nord/Vest: Belgia, Irlanda, UK

Est: Republica Cehă. Republica Slovacia

Sud: Grecia, Portugalia, Spania

Neacoperite în ACB - Fără

informații

0 Nord/Vest: Franța

Est: Estonia, Ungaria, Polonia, Lituania,

Polonia, Slovenia

Sud: Cipru, Malta

În privința altor efecte de mediu, foarte puține țări includ alte efecte cuantificate în bani,

precum Olanda, Danemarca, Franța, Germania și Elveția. În rest, în general, celelalte efecte de

mediu sunt descrise în general într-o formă calitativă.

t. Efecte indirecte socio-economice

Proiectul HETCO s-a concentrat în primul rând pe analiza efectelor directe. Cu toate

acestea, au fost analizate în subsidiar și efectele indirecte socio-economice. Categoriile principale

ale acestor efecte sunt: 49

folosirea terenurilor;

dezvoltarea economică;

numărul de locuri de muncă – pe termen scurt, în faza de construcție;

numărul de locuri de muncă – pe termen mediu/lung;

nivelul de coeziune – la nivel național;

nivelul de coeziune – la nivel european;

nivelul de urbanizare;

efectele de rețea;

echitatea;

altele.

Mai multe țări includ unul sau mai multe efecte în evaluarea proiectelor, după cum se poate

observa în tabelul de mai jos:

Tabel nr. 13 Tratamentul efectelor indirecte socio-economice

Abordare Nr. țări Țări

Incluse în evaluarea

proiectului

17 Nord/Vest: Danemarca, Franța,

Germania, Irlanda, Olanda, Suedia,

Elveția, UK

Est: Republica Cehă, Ungaria, Letonia,

Lituania, Polonia, Republica Slovacă

Sud: Italia, Spainia

Neincluse în evaluarea

proiectului

9 Nord/Vest: Austria, Belgia, Finlanda

Est: Estonia, Slovenia

Sud: Cipru, Grecia, Malta, Spania

În Franța, efectele directe și indirecte ale angajării la nivel local sunt evaluate în două faze distincte:

i. Trei efecte sunt evaluate pe parcursul fazei de implementare: angajarea la locul construcției, 50

angajarea pe parte de ofertă de muncă specializată și angajarea în alte sectoare de activitate.

ii. Mai multe efecte sunt evaluate pe parcursul fazelor de exploatare și mentenanță. În mod similar,

Italia are o metodă particulară de evaluare a efectelor unui proiect asupra de infrastructură asupra

economiei, bazată pe o matrice de tipul input-output, pe baze sectoriale de activitate.

Beneficiile întodeauna pot fi foarte diversificate de la servicii, capacități și calitățile fiecărui

sistem alternativ, și pot fi privite ca un profit la o investiție. Pentru a estima beneficiile trebuie mai

întâi identificate beneficiile atât pentru clienții cât şi pentru organizația care furnizează serviciul

pentru clienți. Beneficiile pentru clienţi sunt îmbunătățiri ale serviciilor actuale și / sau adăugarea de

noi servicii. Unele beneficii posibile pentru organizaţie sunt câștigurile de productivitate, reduceri

de personal sau îmbunătățirea eficacității organizaționale.

După identificarea beneficiilor, se stabileşte modul de măsurare a performanței pentru

fiecare beneficiu. Ultimul pas este estimarea valorilor beneficiilor. Dacă nu se poate atribui în mod

rezonabil o valoare monetară la un beneficiu, ar trebui măsurat beneficiul folosind un sistem mult

mai subiectiv, o evaluare calitativă (care atribuie valori numerice relative pentru alternative).

Trebuie incluse toate beneficiile pentru întreg ciclu de viață al sistemului pentru fiecare alternativă.

În România, Ghidul naţional pentru analiza cost – beneficiu a proiectelor finanţate din

instrumentele structurale – variantă - proiect-Ediția 1, Revizia 5, se întemeiază pe următoarele

documente europene:

- Regulamentul Consiliului (CE) 1083/2006 din 11 iulie 2006 - articolul 40;

- setul de reguli de lucru care promovează consecvenţa în realizarea ACB (Documentul de Lucru nr.

4: Orientări metodologice de realizare a Analizei Cost – Beneficiu)

- Ghidul pentru Analiza Cost - Beneficiu a Proiectelor de Investiţii1, manual publicat de CE în

2002, revizuit şi republicat în 2008

- Hotărârea de Guvern nr. 28 din 9 ianuarie 2008 ce solicită elaborarea Analizei Cost - Beneficiu ca

parte a documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice.

Legislația specifică de evaluare a proiectelor - HG 28/2008 definește ACB ca acel

instrument de evaluare a avantajelor investiţiilor din punctul de vedere al tuturor grupurilor de 51

factori interesaţi, pe baza valorilor monetare atribuite tuturor consecinţelor pozitive şi negative ale

investiţiei. HG 28/2008 stabilește ca și pași necesari în realizarea acesteia următoarele etape:

- identificarea investiţiei şi definirea obiectivelor;

- analiza opţiunilor;

- analiza financiară, inclusiv calcularea indicatorilor de performanţă financiară: fluxul

cumulat, valoarea actuală netă, rata internă de rentabilitate şi raportul cost-beneficiu;

- analiza economică, inclusiv calcularea indicatorilor de performanţă economică:

valoarea actuală netă, rata internă de rentabilitate şi raportul cost-beneficiu;

- analiza de senzitivitate;

- analiza de risc.

HG 28/2008 prevede necesitatea analizei opțiunilor, cu mențiunea că este necesar ca cel

puţin trei opţiuni să fie luate în considerare:

- Varianta zero (variantă fără investiţie) - reprezintă alternativa de continuare a activităţii

fără nicio intervenţie;

- Varianta medie (variantă cu investiţie minimă) - include toate costurile realiste necesare

pentru întreţinere/mentenanţă plus o valoare minimă a costurilor de investiţie sau de îmbunătăţiri

necesare evitării sau întârzierii deteriorării sau atingerii unui nivel minim în respectarea

conformităţii cu standardele de securitate.

- Varianta maximă (variantă cu investiţie maximă) - implică implementarea integrală a

investiţiei propuse în vederea atingerii obiectivelor aşteptate.

Soluții similare pentru luarea în considerare a unor soluţii alternative au în vedere: una

orientată pe continuarea activității fără schimbare, constituindu-se astfel ca un referenţial pentru

comparaţii. Printre soluţiile alternative s-ar putea regăsi: dezvoltare prin forţe proprii versus

dezvoltare prin contractare, închiriere de echipamente versus achiziţie de echipamente, proceduri

operaţionale actuale versus noi proceduri operaţionale, o abordare tehnică versus altă abordare

tehnică.

52

După reducerea costurilor și beneficiilor pentru fiecare alternativă, se compară şi clasifică

valoarea actualizată netă a alternativelor. Când alternativa cu cel mai mic cost redus oferă cele mai

mari beneficii reduse, acesta este în mod clar cea mai bună alternativă. Cele mai multe cazuri nu

sunt atât de simple și vor trebui utilizate alte tehnici pentru a determina cea mai bună alternativă.

Când unele beneficii au valori monetare alocate, dar altele nu, se pot folosi valorile non-cost pentru

departajare, în cazul în care cifrele de cost nu prezintă un câștigător clar printre alternative și dacă

beneficiile non-cost nu sunt factori esențiali. Dacă nici un beneficiu nu are valori monetare, se pot

atribui valori numerice (folosind un anumit nivel relativ) pentru fiecare beneficiu pentru fiecare

alternativă.

În ceea ce privește rata de actualizare, Ghidul naţional pentru analiza cost – beneficiu a

proiectelor finanţate din instrumentele structurale – variantă - proiect-Ediția 1, Revizia 5 prevede o

rată de actualizare în termeni reali pentru toate proiectele de 5% (mai puţin în cazul în care se poate

justifica temeinic că în anumite situaţii specifice, rentabilitatea medie aşteptată în termeni reali

trebuie să fie mai mare decât valoarea de referinţă recomandată, datorită naturii investitorului) și o

rată de actualizare socială de 5.5%, aşa cum este propus de și Comisia Europeană în Documentul de

Lucru nr. 4.

Ghidul național al României reglementează diferite perioade de referinţă pe tipuri de

domenii de activitate, plecând de la principiul că previziunile referitoare la viitorul proiectului

trebuie să fie făcute pentru o perioadă apropiată de durata vieţii economice a acestuia şi destul de

îndelungată pentru a cuprinde impactul pe termen mediu şi lung.

Ghidul național prevede de asemenea și principii pentru stabilirea corecțiilor fiscale și

conversia prețurilor. Corecţiile fiscale sunt necesare pentru acele elemente ale preţurilor financiare

care nu sunt legate de conţinutul costurilor de oportunitate a resurselor implicate. Conform

Ghidului, corecţiile vor include deducerea taxelor indirecte (de exemplu TVA), a subvenţiilor şi

transferurilor simple (de ex. plata la contribuţiei la asigurările sociale). Conversia preţurilor

financiare în preţuri economice este făcută în mod uzual cu Factorul de Conversie Standard (FCS).

53

FCS se calculează pe baza mediei diferenţelor între preţurile interne şi cele internaţionale (de ex.:

preţurile în frontieră FOB şi CIF) datorită tarifelor comerciale şi barierelor.

Referitor la tratamentul externalităților, recomandarea generală este de a limita analiza

externalităţilor în analiza economică la cele pentru care un argument economic solid poate fi

prezentat şi pentru care o monetizare sau estimare este realist posibilă. În astfel de cazuri când

monetizarea este dificil de justificat, externalităţile identificate pot fi introduse ca parte a analizei

multicriteriale, spre exemplu în cadrul selectării opţiunilor.

Analiza de sensibilitate testează sensibilitatea și fiabilitatea rezultatelor obținute din analiza

cost-beneficiu. Având în vedere că ACB este în mod normal documentul-cheie în procesul de

revizuire investiții, analiştii doresc asigurarea că analiza este de încredere. Analiza de sensibilitate

identifică parametrii de intrare care au cea mai mare influență asupra rezultatului, repetă analiza cu

diferite valori de parametri de intrare, și evaluează rezultatele pentru a determina care, dacă este

cazul, parametrii de intrare sunt sensibili. Dacă o schimbare relativ mică în valoare a unui

parametru de intrare schimbă alternativa selectată, atunci analiza se consideră a fi sensibilă la acest

parametru. Dacă valoarea unui parametru trebuie să fie dublată înainte de a exista o modificare în

alternativa selectată, analiza nu este considerată a fi sensibilă la acest parametru. În acest sens

trebuie reexaminate estimările pentru parametrii de intrare sensibili pentru a se asigura că acestea

sunt cât mai exacte posibil.

4. Limite ale ACB

Trebuie menţionat încă de la început că efectuarea unei ACB nu poate fi singura soluţie

pentru implementarea în parametrii de maximă eficienţă şi eficacitate a unor proiecte ce vizează

punerea în practică a politicilor publice. ACB este un instrument complex, însă nu trebuie supra-

estimat, având numeroase limitări. Majoritatea limitărilor ACB îşi au originea în faptul că aceasta

este dezvoltată pe baza ipotezelor şi metodologiilor tipice ştiinţei economice. Cu alte cuvinte,

instrumentarul de analiză nu provine din categoria disciplinelor exacte. Din contră, ACB se bazează 54

în mare parte pe aproximări, ipoteze de lucru şi simplificări din cauza lipsei de date sau din cauza

constrângerilor legate de resursele evaluatorilor. De asemenea, s-a observat în timp că realizarea

unei ACB necesită şi intuiţie.

ACB este probabil cea mai de înţeles metodă economică de evaluare aflată la dispoziţie şi

aceasta poate fi aplicată în două feluri:

aspectul „capitalului uman” înseamnă că valoarea contribuţiei umane este legată de

ceea ce au plătit.

aspectul bazat pe „indivizi”observaţi sau preferinţele acestora ia în calcul valorile

personale plasate pe o activitate calculând câţi bani sunt pregătiţi să accepte pentru un risc crescând

sau să plătească pentru un anumit serviciu. Până acum, cel mai de succes a fost aspectul „după

preferinţe” chiar dacă şi acesta se bazează şi e dependent de venitul persoanei care este întrebată.

O analiză cost-beneficiu caută, cuantifică şi adaugă toţi factorii pozitivi, denumite generic

beneficii. Apoi se identifică, se cuantifica şi se scad toţi factorii negativi, respectiv costurile.

Fundamentarea deciziilor în politicile publice este un proces complicat, care face faţă provocărilor

continue ale prea multor propuneri, care sunt în opoziţie şi dispun de prea puţin timp şi resurse. În

eventualitatea existenţei valorilor monetare associate tuturor costurilor şi beneficiilor unei politici

propuse, s-ar putea calcula într-un mod transparent costurile şi beneficiile.

Analiza cost-beneficiu implică un număr clar în balanţă, pentru a permite compararea între

costuri şi beneficii. Multe întrebări importante despre politici de mediu aduc într-un mod

inexplicabil, anumite externalităţi pentru care nu există siguranţă. Spre exemplu, cât de toxică ar fi o

fabrică de chimicale sau cât de mult încălzirea globală influenţează topirea gheţei din Groenlanda?

Literatura de specialitate ar considera ACB ca pe o greşeală atât în practică, cât şi în teorie. În

teorie, aceasta nu ar putea să ia în calcul valori „fără de preţ”, nu poate să scape de presupunerea că

totul este de vânzare şi că ar putea fi negociat pe altceva şi nu ar putea să reflecte în mod clar rolul

central de nesiguranţă şi nevoia de precauţie din practică. Chiar experienţa americană cu analiza

cost-beneficiu este una elocventa şi nu inspiră corectitudine metodologică. Introducerea şi

continuarea utilizării calculelor cost-beneficiu nu oferă „mai bune reglementări”. Expansiunea 55

aeroporturilor rămâne sub semnul întrebării după un anumit număr de parametri începând de la

preţul petrolului până la valoarea timpului petrecut în aeroporturile congestionate şi a impactului

asupra mediului, schimbările climaterice.

Furnizarea de informaţii exacte decidenţilor: chiar dacă rezultatele ACB sunt

nesatisfăcătoare dar analiza ACB este solidă este de preferat ca acestea să fie asumate. Alternativa

este o ACB cu rezultate pozitive dar care pot fi contestate deoarece au fost obţinute pe baza unor

date exagerate sau chiar neconforme cu realitatea.

Cunoaşterea de către potenţialii aplicanţi sau beneficiari a principalelor erori ce trebuie

evitate la elaborarea şi/sau depunerea analizelor cost – beneficiu din documentaţia de finanţate. În

general consecinţele pot fi diferite de la solicitarea de clarificări, până la respingerea proiectului din

procesul de evaluare şi selecţie. Analiza cost – beneficiu se evaluează corelat cu toate celelalte

documente elaborate şi nu independent.

Deoarece nu există o metodologie clară de estimare a costurilor şi beneficiilor economice şi

nici repere pentru efectele externe ale diverselor proiecte ci doar trimiteri la literatura de specialitate

aproape toate proiectele obţin maximum de puncte în procesul de evaluare. Aşadar, pentru a obţine

maximum de puncte, solicitantul poate include în ACB tot felul de beneficii economice greu de

probat pentru a răspunde la criteriile din diferitele grile. Sunt foarte puţine proiecte care nu

îndeplinesc criteriile din grilă cu privire la indicatorii ACB. Aceste proiecte nu sunt eliminate în

totalitate datorită faptului că ele au îndeplinit deja criteriile de eligibilitate/conformitate din prima

etapă. Practica este să se trimită proiectul înapoi la solicitant pentru efectuarea “corecturilor

necesare” la ACB iar proiectul este depus din nou pentru evaluare.

ACB se concentrează asupra modului în care ar trebui alocate si are caracter orientativ, nu

se pretinde a fi o teorie pozitivă descriptivă despre modul în care să se ia decizii. Numeroasele

limite prezentate determină uneori ca decizia politică şi administrativă să fie superioară deciziei

economice.

56

5. Concluzii

Analiza comparativă a practicilor existente la nivelul celor 25 de țări a subliniat o serie de

similarități și diferențe între țări, dar și între diferitele sectoare de activitate.

Se poate spune că ghidurile naționale sunt expresia unei tradiții particulare în evaluarea

proiectelor, pentru fiecare țară în parte. În general, ghidurile naționale nu sunt bazate pe un suport

metodologic comun, fiind folosite în contexte legislative diferite. Prima impresie rezultată ca

urmare a comparațiilor efectuate este că principiile folosite pentru evaluarea proiectelor diferă într-o

mare măsură de la o țară la alta dar și în funcție de tipul de proiect (în special, în funcție de modul

de transport, HEATCO analizând proiectele de infrastructură și transport). Ca și regulă generală,

țările din regiunile de nord și vest au dezvoltat ghiduri complete pentru evaluarea proiectelor, în

timp ce țările din regiunile de sud și est par a fi mai puțin dezvoltate în acest sens.

Într-o ACB nu ar trebui luate în considerare costurile suportate în trecut (costuri

irecuperabile) și economiile sau surplusurile deja realizate (beneficiile realizate). Când se realizează

o ACB pe un proiect care este deja în curs de desfășurare, pot exista presiuni pentru a compara toate

costurile și beneficiile de la începutul proiectului. În această situație, întrebarea pe care trebuie să

răspundă este dacă beneficiile continuării proiectului justifică costurile asociate cu continuarea

proiectului. ACB se concentrază pe viitor, iar deciziile trebuie să fie luate în baza costurilor şi

beneficiilor preconizate ale alternativelor propuse. Experienţa trecută este relevantă doar pentru a

fundamenta estimarea valorilor costurilor şi beneficiilor viitoare.

De asemenea, evaluarea proiectelor pentru transportul feroviar pare mai puțin standardizată

decât cea pentru transportul rutier, în timp ce doar o treime din țările analizate au formulat principii

pentru evaluarea proiectelor aferente transportului aerian, căi navigabile interioare și transport

maritim.

Rezultatele cercetărilor efectuate arată că toate țările folosesc analiza cost beneficiu într-o

formă sau alta. În regiunea de est a UE, analiza este folosită cu precădere pentru proiectele cu

57

finanțare europeană, ceea ce este și cazul României. Cu toate acestea, se pare că aceasta dobândește

acceptare și pentru proiectele finanțate din fonduri naționale.

Elementele analizei cost beneficiu au fost grupate în unsprezece categorii, pentru

simplificarea analizei. În prezentul raport, numai o parte dintre acestea au fost analizate. Referitor la

acestea, majoritatea țărilor analizate includ în ACB costuri de construcție, costuri de operare și

întreținere, economii ale timpului de călătorie al pasagerilor, economii în timpul de transport al

mărfii, costuri de operare a vehiculelor, taxe ale utilizatorilor și venituri și efecte de siguranță

cuantificate în bani. Aproximativ jumătate din țări includ efecte de zgomot și efectele asupra

poluării la nivel local sau regional. Efectele de schimbare climatică și întârzierile din construcții

sunt în aproape toate țările neincluse ca și valoare monetară, în mod special în țările sin regiunile de

est și sud.

Nu există convergență cu privire la unitatea de măsură referitoare la costuri, dezbaterea fiind

în jurul costurilor la nivelul factorului sau la nivelul pieței. De asemenea, nu există convergență cu

privire la rata de actualizare și perioada de evaluare care trebuie folosite. Doar câteva țări includ în

analiza lor efectele distorsionante ale taxelor și efectele transfrontaliere.

Există mai multă convergență în tratamentul costurilor de construcție, deși și în acest caz

există anumite diferențe în privința elementelor ce trebuie incluse, tratamentul valorii reziduale și

evaluarea duratei de viață. Majoritatea țărilor au metode sistematice de a aborda incertitudinea în

construcția costurilor. Doar o serie restrânsă de țări folosesc metode avansate pentru abordarea

incertitudinii.

Cele mai multe țări includ costuri de operare a sistemului și întreținerea, iar majoritatea

țărilor folosesc definiții consistente cu cele ale EUNET. Aproximativ jumătate din țări au standarde

de costuri pentru costurile de operare și întreținere, dar cu toate acestea costuri specifice proiectului

fiind folosite.

În ceea ce privește beneficiile utilizatorilor și costurile de operare a vehiculelor, există o

serie de similarități ale tărilor analizate. Datele arată că toate țările includ economii în timpul de

transport în analiza cost beneficiul, majoritatea țărilor împărțind acest timp pe muncă – non-muncă 58

și pe tip de mod de transport. În plus, cercetarea a arătat că toate țările includ economiile generate

de costurile de operare ale vehiculului asociate transportului rutier.

De asemenea există un grad de similitudine mare în definițiile costurilor de operare între

țări. Există însă diferențe importante în ceea ce privește beneficiile utilizatorului și costurile de

operare a vehiculelor.

Există un număr de metode populare pentru estimarea economiilor aferente scurtării

timpului de călătorie, însă nu se evidențiază o metodă comună.

Cu privire la aceste economii asociate călătoriilor efectuate cu scopul de a ajunge la locul de

muncă, cea mai comună formă de evaluare este aceea a economisirii costurilor, în timp ce pentru

deplasările realizate în scop nelucrativ se folosește abordarea ce estimează cât ar dori utilizatorul să

plătească.

Și pentru alte aspecte există diferențe între țările analizate. De exemplu, pentru economiile

rezultate din scurtarea timpului deplasării pentru scopuri nelucrative, abordarea bazată pe cât este

dispus un utilizator să plătească este folosită în mod extensiv în regiunile de nord și vest, însă nu și

în est și sud. De asemenea, sunt mai des întâlnite regulile privind economiile de timp în țările din

nord și vest, decât restul regiunilor, în cazul primelor existând obiceiul diferențierii acestor

economii pe mai multe categorii.

În ceea ce privește siguranța, există de asemenea similarități și diferențe. Marea majoritate a

țărilor includ problemele legate de siguranță în ACB și se pare că există un consens pentru

includerea a tuturor celor 3 elemente legate de siguranță: daune materiale, pierderi personale și

costurile sociale aferente. Nu există o abordare comună pentru a estima monetar niciuna dintre

aceste elemente și nici nu există consens în privinșa direcției în care aceste costuri ar trebui să

evolueze.

Zgomotul este inclus în ACB în aproximativ jumătate din țările analizate și există diferențe

clare în privința modului în care acesta este tratat. Niciuna din țările din sud nu include zgomotul în

ACB, însă aproape toate țările din regiunea nord/vest o fac, alături de jumătate din țările din estul

UE. 59

Toate țările care includ zgomotul într-o formă monetară includ deranjul fonic, în timpo ce

foarte puține inclus și alte aspecte legate de zgomot. Monetarizarea efectului zgomotului este

bazată, în toate țările cu excepția uneia, pe prețul hedonic.

În ceea ce privește poluarea locală și regională nu există consens asupra elemnetelor care

trebuie incluse, atunci când aceste efecte sunt cuantificate în bani.

Există diferențe regionale clare în ceea ce privește tratamentul efectelor de schimbare

climatică. Toate țările din regiunea de nord și vest, cu excepția a trei, includ schimburi climatice în

ACB, în timp ce o singură țară din sud și una din est le cuantifică în bani. Nu există o abordare

comună unică pentru a evalua în bani aceste efecte și o multitudine de valori sunt folosite.

Doar foarte puține țări includ alte efecte de mediu diferite de zgomot, poluarea aerului și

schimbări climatice în analiza cost beneficiu. Unele țări iau însă în considerare includerea a mai

multe efecte de mediu. Aceeași situație este valabilă pentru efectele socio-economice indirecte, doar

foarte puține țări incluzându-le în analiza cost beneficiu.

Deasemenea trebuie ținut seama că ACB trebuie actualizată pe tot parcursul ciclului de viaţă

al proiectului, iar nivelul de detaliere trebuie adaptat la mărimea investiţiei. O ACB actualizată

furnizează informaţii la zi pentru a asigura viabilitatea proiectului înainte şi în timpul implementării

acestuia. Analizează factori precum schimbări semnificative în costurile şi beneficiile anticipate,

schimbări majore ale cerinţelor şi specificaţiilor (cauzate de schimbări legislative şi normative) şi

date empirice bazate pe măsurarea performanţei obţinute în timpul desfăşurării activităţilor

experimentale.

Raportul beneficiu-cost, specific ACB, reflectă împărţirea totalului beneficiilor la costurile

totale. Valoarea acestuia variază în jurul unei unităţi şi poate conta în alegerea sau respingerea unui

proiect. In multe opţiuni, criteriul raportului beneficiu – cost conduce la aceleaşi opţiuni cu criteriul

maximizării beneficiului net - însă nu întotdeauna (de pildă, pentru proiecte care se exclud reciproc

sau când limitarea resurselor reprezintă o constrângere). De altfel, este general acceptat faptul că

raportul beneficiu cost nu reprezintă un criteriu satisfăcător pentru a lua o decizie. Dincolo de

măsurarea intrărilor şi ieşirilor, precum şi echivalării acestora în bani, ACB trebuie să se 60

concentreze şi asupra distribuţiei costurilor şi beneficiilor ce rezultă din aplicarea unei politici.

Odată stabilit empiric, efectul unui program, evaluarea îl poate măsura ca beneficiu spre deosebire

de costurile presupuse de atingerea acestuia. Trebuie puse în balanţă intrările unei politici cu ieşirile

acesteia, investiţiile cu rezultatele obţinute. Majoritatea cercetărilor experimentale se ocupă cu

calcularea consecinţelor politicii prin ACB atribuindu-se costuri şi beneficii numerice şi calculându-

se în termeni monetari cea mai eficientă alternativă de politică.

În perioada 2007-2013, mai mult de 80% din totalul fondurilor alocate din bugetul european

care se ridică la 308 mild. €, au fost alocate ca suport pentru politicile de coeziune ale celor mai

puţin dezvoltate zone din Uniune. Pentru România, ca şi pentru alte ţări mai slab dezvoltate din

Europa, alocaţiile financiare au atins pragul de 4% din PIB, ceea ce reprezintă cel mai mare transfer

de resurse pentru promovarea creşterii şi convergenţei în UE, de la planul Marshall până acum.

Fondul de coeziune înfiinţat, împreună cu fondurile structurale reprezintă principalul instrument

financiar care promovează „coeziunea” şi anume reducerea socio-economică a diferenţelor între

nivelul de dezvoltare în Uniune, dar şi o creştere, o competitivitate economică, crearea de noi locuri

de muncă şi integrarea conceptului de dezvoltare durabilă.

Cu toate acestea, există numeroase studii care spun că politicile europene de coeziune nu

sunt redistribuite în sens convenţional. Aşadar, ar exista puţine probe şi în legislaţia aceasta care să

ateste că transferul de la ţări bogate cătreţări sărace ar fi eficace. În acest caz, acest transfer nu poate

fi uşor realizabil ca şi un substitut al transferului de la gospodării bogate la gospodării sărace.

În general poate fi concluzionat că principalele caracteristici ale ghidurilor naționale sunt:

− diferențe regionale semnificative în abordarea proiectelor de transport;

− abordarea proiectelor de transport rutier este mult mai dezvoltată decât pentru transportul

maritim, aerian sau pe căi navigabile interioare;

− nu există un consens asupra căror elemente trebuie incluse în analiza cost beneficiu (mai

ales legat de aspectele de mediu);

− lipsa unui consens cu privire la metodele de evaluare;

− valorile standard folosite sunt foarte diferite. 61

Nu există o metodologie comună pentru elaborarea ACB în aşa fel încât aplicanţii să poată estima

sau calcula în mod coerent şi unitar costurile şi beneficiile ce vor fi apoi folosite în construirea

fluxului de numerar.

Pentru o utilizare corespunzătoare a indicatorilor de performanţă ai ACB este necesară cel

puțin îndeplinirea a trei condiţii preliminare: a. existenţa unei metodologii unanim recunoscută și

aplicată de către toţi solicitanţii, b. existenţa unor valori recomandate (minime – maxime) pentru

costurile şi beneficiile externe; c. o metodă clară de verificare a calităţii ACB şi de validare a

indicatorilor de performanţă pentru toţi solicitanţii.

Analiza cost-beneficiu şi indicatorii de performanţă aferenţi pentru evaluarea proiectelor

non-majore ar trebui să fie utilizată în mod raţional, luând în considerare cele două etape 1)

eligibilitate/conformitate şi 2) etapa de selecţie. Până în prezent, includerea indicatorilor de

performanţă ai ACB în etapa de selecţie nu a fost productivă: rezultatul constă în reducerea

importanţei indicatorilor de performanţă ai ACB în luarea deciziei de finanţare.

De-a lungul ultimei perioade au existat diverse interpretări cu privire la utilitatea ACB prin

corelație cu valoarea proiectului și definiția proiectelor majore. Astfel în anul 1993, proiectele

majore, au fost definite ca „proiectele al căror cost total luat în considerare pentru determinarea

importanţei asistenţei comunitare depăşeşte, în general, 25 de milioane ECU pentru investiţiile de

infrastructură sau 15 milioane ECU pentru investiţiile productive” (Art. 16 alin. (2) al

Regulamentului Consiliului 2082/93). Pentru aceste proiecte, considerate majore, iniţiatorul trebuia

să elaboreze o evaluare socio-economică completă şi să furnizeze finanțatorului informaţii detaliate

asupra rezultatelor. Din anul 1999, limita inferioară a unui proiect major a crescut la 50 de milioane

de euro conform Articolul 25 din Regulamentul 1260/1999 ce precizează faptul că alături de această

valoare, proiectele trebuie să includă un ansamblu de lucrări economice indivizibile care

îndeplinesc o funcţie tehnică precisă şi care vizează obiective identificate în mod clar.

În perioada de programare 2007-2013, proiectele majore sunt definite, în Regulamentul

General pentru Fonduri Structurale şi de Coeziune, drept proiectele ale căror costuri totale depăşesc

25 de milioane de euro în cazul protecţiei mediului şi 50 de milioane de euro în cazul tuturor 62

celorlalte sectoare (art. 39 din regulamentul 1083/2006). În anul 2009, limita inferioară pentru

proiectele de mediu considerate majore a crescut de la 25 milioane € la 50 de milioane €.

De-a lungul ultimei perioade se poate observa că, în timp, conceptul de „proiect major” a

fost modificat prin creşterea limitei minime. Precizările teoretice în acest sens au fost legate de

faptul că a fost solicitată ACB doar pentru proiectele mari.

Practica legată de efectuarea ACB a fost comună în toate statele candidate, fiind de

asemenea, aplicată și la nivelul României. Cu toate acestea pe plan intern se consideră că un proiect

mai mare de 5 milioane € are un impact semnificativ asupra economiei româneşti şi de aceea este

necesar de a solicita o ACB completă (analiză financiară, analiză economic și analiză de risc) pentru

a fi finanţat.

Pentru proiectele cu valoare sub 5 milioane € se propune o abordare diferenţiată în funcţie şi

de tipul investiţiei, după cum urmează:

- pentru proiectele de reabilitare / modernizare infrastructuri publice, non-generatoare de venituri,

cu valori până la 1 milion € se recomandă utilizarea altor indicatori pentru a justifica relevanţa

proiectului şi contribuţia acestuia la obiectivele finanțatorilor. ACB nu se recomandă a fi elaborată

deoarece impactul individual la nivelul regiunii nu este relevant în procesul de cuantificare, prin

comparație cu eforturile necesare elaborării unei ACB.

- pentru proiectele de investiţii productive se recomandă o analiză financiară detaliată care să

evidențieze capacitatea organizației de a asigura un nivel corespunzător de sustenabilitate

financiară, care să nu pericliteze existența organizației și implicit dezvoltarea acesteia.

- pentru proiectele cu valoare intre 1 milion € şi 5 milioane €, se recomandă orientarea

preponderentă asupra cuantificării necesarului de finanţat şi asupra sustenabilităţii financiare a

proiectului. Indicatorii ACB se pot folosi pentru selecția celei mai bune variante din punct de vedere

al finanțatorului / beneficiarului dar este necesar ca sistemul de indicatori să fie completat și alții

specifici domeniului.

- pentru proiectele cu valori mai mici de 1 milion euro, ACB nu este recomandată, fiind prea

costisitoare în raport cu informaţiile pe care le aduce pentru realizarea evaluării; atenţia decidenților 63

va fi îndreptată spre verificarea capacităţii solicitantului de a asigura sustenabilitatea financiară a

proiectului și capacitatea instituțională a acestuia

Rezultatele cercetărilor întreprinse și prezentate în cadrul prezentei lucrări vor sta la baza

elaborării îndrumarului de analiză cost-beneficiu pentru proiectele de investiţii realizate din fonduri

publice, completat cu exemple de calcul pe diferite domenii de activitate.

BIBLIOGRAFIE:

Boardman A., Greenberg D., Vining A., Weimer D. – Analiza cost beneficiu. Concepte şi practică.

Ed. ARC. Chişinău, 2003.

Cole, D., (2007), Best Practice’ Standards For Regulatory Benefit–Cost Analysis Research in Law

and Economics, Volume 23, pp. 1–47

Comisia Europeană, 2008, Direcţia Generală Politică Regională, Ghidul pentru Analiza Cost-

Beneficiu a proiectelor de investiţii, Fonduri Structurale, Fondul de Coeziune şi Instrumentul pentru

64

Asistenţa de Preaderare (traducerea în limba română a documentului Guide to Cost-Benefit Analysis

of investment project)

Comisia Europeană, Documentul de Lucru Nr. 4 – Ghid privind metodologia de realizare a Analizei

Cost-Beneficiu, 2006, Bruxelles

Comisia Europeană, Ghid privind Analiza Cost-Beneficiu a proiectelor de investiþii, Directoratul

General pentru Politică Regională, 2008, Bruxelles

Comisia Europeană, Ghid privind Analiza Cost-Beneficiu a proiectelor de investiþii, Unitatea de

Evaluare DG Politică Regională, 2002, Bruxelles

Commonwealth of Australia (2005) Risk in cost–benefit analysis, Report 110, Commonwealth of

Australia 2005

Dobrea R., C., (2009). Investițiile și modernizarea sistemelor tehnico – economice. Ed. Eficonpress,

București, 2009

Drăghici Anca, Dobrea Răzvan Cătălin – Ingineria şi managementul investiţiilor. Ed. Politehnica,

Timişoara, 2010, I.S.B.N. 978-606-554-068-2.

Dunca, McRae, Whittington Dale, (1997) - Expert Advice for Policy Choice: Analysis and

Discourse. George Town University Press

Eijgenraam, CJJ., Koopmans, CC., Tang, PJG., Verster, ACP., Evaluarea proiectelor de

infrastructură, Ghid privind Analiza Cost-Beneficiu, Institutul Economic Olandez, 2001, Rotterdam

Ekelund, Robert, Hébert, Robert - Secret Origins of Modern Microeconomics: Dupuit

and the Engineers, University of Chicago Press, Chicago, Statele Unite, 1999.

Fiche no. 13 Implementing Act on the Guidance for the Methodology for the Cost-Benefit Analysis

of Major Projects version no 1 –20/06/2013

Harberger, AC., Jenkins, J.P., Analiza Cost-Beneficiu (Introducere), Edward Elgar Publishers, Ltd.,

2002

HEATCO: European Commission EC-DG TREN HEATCO Work Package 3: Current practice in

project appraisal in Europe, Deliverable 1/Volume 1 (main text), January 2005

HG 28/09.01.2008 privind aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei tehnico-economice

aferente investiţiilor publice, publicată în MO 48/22.01.2008

HG 363/14.04.2010 privind aprobarea standardelor de cost pentru obiective de investitii finantate

din fonduri publice, publicat in MO nr.311/12.10.2010

ICRA, ICRA Learning Materials – Cost benefit analysis – Key concepts, 200765

Listokin David şi colectiv (2005) Best Practices for Effecting the Rehabilitation of Affordable

Housing, 2 volume

Marcu, Alexandra, Sabin Rotaru şi Laura Obreja Braşoveanu, Studiu privind ratele de actualizare

financiară şi socială, Document realizat în cadrul contractului „Dezvoltarea capacității pentru

Analiza Cost-Beneficiu”, proiect co-finanțat din FEDR prin POAT, 2012

Mechler Reinhard & The Risk to Resilience Study Team (2008) From Risk to Resilience. The Cost-

Benefit Analysis Methodology, Working Paper 1, eds. Moench, M., Caspari, E. & A. Pokhrel, ISET,

ISET-Nepal and ProVention, Kathmandu, Nepal

Ministerul Economiei şi Finanţelore, Ghidul naþional privind Analiza Cost-Beneficiu pentru

proiectele finanțate din fonduri structurale, 2008, Bucureşti

Nyborg, K. (1998), Some Norwegian Politicians' Use of Cost-Benefit Analysis, Public Choice, Vol.

95, No. ¾, pp. 381-401

OECD (2006), Cost-Benefit Analysis and the Environment. Recent Developments, accesat la

15.08.2013, la adresa http://www.oecd.org/greengrowth/tools-evaluation/36190261.pdf

OECD, Analiza Cost-Beneficiu și Mediu – Dezvoltări recente, 2006, Paris

OMEF 863/02.07.2008 privind aprobarea instrucţiunilor de implemetare a HG 28/2008, MO

48/22.01.2008, publicat în MO 524/11.07.2008

Platon, V., 2012, Lucrare clarificatoare nr. 2 Analiza cost-beneficiu şi alte metode de evaluare a

proiectelor finanţate din FEDR şi FC, contract „Dezvoltarea capacităţii pentru Analiza Cost-

Beneficiu”, proiect co-finanţat din FEDR prin POAT

Platon, Victor, Rolul indicatorilor de performanță în selectarea / aprobarea proiectelor, Document

realizat în cadrul contractului „Dezvoltarea capacității pentru Analiza Cost-Beneficiu”, proiect co-

finanțat din FEDR prin POAT, 2012

Quah, E. (2012), Cost-Benefit Analysis in Developing Countries: What’s Different?, EGC Report

No: 2012/05

Radu Victor, Ioniţă Ion, Ciocoiu Nadia Carmen, Bănacu Silviu Cristian, Dobrea Răzvan Cătălin,

Curteanu Doru – Managementul proiectelor. Editura Universitară, Bucureşti, 2008, ISBN 978-973-

749-327-9

SDLC, Ghid privind Analiza Cost-Beneficiu, United States Treasury, OCIO, 2003

Stoian, Andreea, Liliana Gligor, Lucrare clarificatoare nr. 9 – Elaborarea analizei de senzitivitate

în cadrul Analizei Cost-Beneficiu a proiectelor finanțate din FEDR și FC, Document realizat în

66

cadrul contractului „Dezvoltarea capacității pentru Analiza Cost-Beneficiu”, proiect co-finanțat din

FEDR prin POAT, 2012

Vasilescu Ion, Cicea Claudiu, Dobrea Răzvan Cătălin, Buşu Cristian, Gheorghe Alexandru -

Managementul investiţiilor. Editura Eficon Press, Bucureşti, 2009, (pag. 320), ISBN: 978-973-

87904-3-8.

Vintilã, Nicoleta, Matei Grosu, Lucrare clarificatoare nr. 4 – Costuri utilizate în analiza cost-

beneficiu a proiectelor finanțate din FEDR și FC, Document realizat în cadrul contractului

„Dezvoltarea capacității pentru Analiza Cost-Beneficiu”, proiect co-finanțat din FEDR prin POAT,

2012

Vintilã, Nicoleta, Matei Grosu, Lucrare clarificatoare nr. 8 – Identificarea și definirea scenariilor

tehnico-economice și a opțiunilor în cadrul analizei cost-beneficiu a proiectelor finanțate din

FEDR si FC, Document realizat în cadrul contractului „Dezvoltarea capacității pentru Analiza Cost-

Beneficiu”, proiect co-finanțat din FEDR prin POAT, 2012

67





CALCUL”

68

Partea II. Îndrumar de analiză cost-beneficiu pentru proiectele de investiţii realizate din fonduri publice. Exemple de calcul.

Elaborator:


BUCURESTI - lider de proiect


- Partener

69

Echipa de proiect:

Conf. univ. dr. Florian Gaman

Conf. univ. dr. Răzvan Cătălin Dobrea

Conf. univ. dr. Simion Melinte Cezar

Conf. univ. dr. Nicoleta Vintilă

Lect. univ. dr. Ana Marinoiu

Lect. univ. dr. Kagitci Meral

Lect. univ. dr. Mihaela Maftei

70

CUPRINS:

1. Preambul şi motivaţia elaborării ghidului 6

2. Cadrul legislativ şi de reglementare la nivel european şi naţional 6

3. Cadrul metodologic al ACB. Corelaţii cu alte documentaţii utilizate în

managementul investiţiilor

7

4. Etapele analizei cost – beneficiu 10

4.1. Identificarea investiţiei, definirea obiectivelor şi specificarea scenariilor tehnico –

economice

10

4.2. Analiza opțiunilor 15

4.3. Stabilirea perioadei de referință specifice proiectelor de investiții 19

4.4. Identificarea entităților şi a grupurilor influențate de proiectele de investiții 20

4.5. Analiza financiară 21

4.5.1. Rolul analizei financiare 22

4.5.2. Determinarea costurilor specifice analizei cost – beneficiu 22

4.5.2.1. Evaluarea costurilor cu investiția 23

4.5.2.2. Determinarea costurilor de exploatare 28

4.5.3. Identificarea şi cuantificarea beneficiilor generate de proiectele de investiții 30

4.5.4. Previziunea cantitativa si valorica a beneficiilor si costurilor 31

4.5.4.1. Metode de previziune utilizate în cazul costurilor 32

4.5.4.2. Metode de previziune utilizate in cazul beneficiilor 36

4.5.4.3. Factori de influență și surse de informații utilizate în previziunile ACB 38

4.5.5. Analiza de sustenabilitate a proiectului 40

4.5.6. Fundamentarea ratei de actualizare utilizată în analiza financiară 41

4.5.7. Actualizarea beneficiilor şi costurilor 44

4.5.8. Determinarea valorii reziduale 45

4.5.8.1. Delimitari conceptuale privind valoarea reziduală 47

4.5.8.2. Metode de calcul a valorii reziduale 49

4.5.8.3. Impactul valorilor reziduale asupra rezultatelor analizei cost beneficiu 51

4.5.9. Metodologia de calcul a indicatorilor RIRF/C, RIRF/K, respectiv VNAF/C si

VNAF/K. Clarificări conceptuale şi diferenţieri metodologice

53

4.6. Analiza economica a proiectelor de investiţii 56

4.7. Analiza de senzitivitate a proiectelor de investiţii 64

71

4.7.1. Cadrul conceptual si metodologic al analizei de senzitivitate 64

4.7.2. Identificarea si analiza variabilelor critice 65

4.8. Analiza de risc a proiectelor de investiţii publice 67

4.8.1 Riscurile în cazul proiectelor de investiţii 68

4.8.2. Etapele analizei de risc 70

5. Analiza structurii de finanţare a proiectelor publice (surse de finanţare) 72

5.1. Surse de finanţare pentru investiţiile publice 77

5.1.1 Finanţarea din bugetul de stat, local sau al fondurilor speciale 78

5.1.2 Finanţarea din fonduri externe 79

5.1.3 Finanţarea din credit bancar 80

5.2. Structura de finanţare 81

Bibliografie 82

6. Exemple de calcul privind realizarea Analizei Cost Beneficiu pe diferite tipuri de

investiții

88

6.1. Studiu de caz privind o investiţie în reabilitarea unei clădiri din patrimoniul public 88

6.2. Studiu de caz privind analiza cost-beneficiu pentru un proiect de alimentare cu

apă şi canalizare

101

6.3. Studiu de caz privind o investiţie în construcţia unei clădiri ca sediu al unui

Institut de cercetare al unei universităţi

124

6.4. Studiu de caz privind o investiţie în construcția și reabilitarea clădirilor de locuit 151

6.5. Studiu de caz privind o investiţie într-un Centru de servicii de asistenta sociala

pentru persoane varstnice

161

6.6. Studiu de caz privind o investiţie în reabilitarea şi modernizarea unui drum 173

72

1. PREAMBUL ŞI MOTIVAŢIA ELABORĂRII GHIDULUI

Analiza cost beneficiu (ACB) reprezintă un instrument economico – matematic, menit să faciliteze

luarea unor decizii de finanţare, şi implicit de alocare a unor resurse economice în prezent, în

speranţa obţinerii unor beneficii economice şi sociale viitoare, în contextul incertitudinilor asociate

unui orizont de timp lung, asociat perioadelor de implementare şi producere de efecte ce

caracterizează proiectele de investiţii de mare amploare. În acest cadru complex, un dialog serios

între toţi factorii implicaţi, care împărtăşesc seturi diferite de informaţii şi obiective politice, ar

trebui să fie completat de mecanisme solide de stimulare, pentru evaluarea proiectelor, cu scopul de

a depăşi asimetria informaţiei structurale.

Proiectele de investiții reprezintă în fapt ansambluri optimale de acţiuni de investiţii bazate pe o

planificare sectorială, globală şi coerentă, în baza căreia, o combinaţie definită de resurse umane,

materiale, etc. provoacă o dezvoltare economică, sociala determinată. Specific perioadei recente

este faptul că sumele implicate în proiecte, indiferent de provenienţa lor sunt mari şi foarte mari, iar

procesele de atragere, gestionare, utilizare, raportare, monitorizare etc. devin din ce în ce mai dificil

de administrat, ceea ce impune inclusiv existenţa unor resurse umane specializate.

Datorită creșterii complexităţii metodologiilor de elaborare şi implementare a proiectelor, respectiv

a costurilor ce decurg din aceasta, proiectele trec din ce în ce mai mult în sfera organizaţiilor

puternice cu disponibilităţi semnificative de resurse, pe termen scurt si mediu.

În același context trebuie evidențiat și faptul că nevoile societății civile sunt din ce în ce mai mari,

respectiv dezastrele naturale şi antropice, conflictele internaţionale etc. consumă din ce în ce mai

multe resurse financiare, toate acestea alimentându-se dintr-un fond comun, care automat atrage

după sine diminuarea resurselor pentru alte necesităţi, fapt ce impune adoptarea unor modele de

alocare si utilizare a resurselor, bazate pe sustenabilitate si performanță.

Din această perspectivă, prezentul document se dorește a fi un ghid care să fie un cadrul comun

capabil să asigure consensul intereselor armonizate ale diferitelor părţi implicate în proiectele de

investiţii cu finanţare publică, după cum urmează: populaţia, autorităţile publice centrale și locale,

entităţile din sfera socială, dar și reprezentanții mediului privat.

2. Cadrul legislativ şi de reglementare la nivel european şi naţional

Etapele realizării ACB sunt strâns legate de cadrul legislativ la nivel european şi naţional. Prin

cadru de reglementare al ACB înţelegem:

a) actele juridice emise la nivelul Uniunii Europene şi orice alt tip de document emis de o instituţie

a Uniunii Europene, cu dispoziţii obligatorii pentru Statele Membre

73

b) actele juridice emise de către Parlamentul României şi de către Guvernul României, care impun

cerinţe obligatorii în ceea ce priveşte ACB, aplicabile la nivel naţional.

Menţionăm, în acest sens, Regulamentul Consiliului (CE) 1083/2006 din 11 iulie 2006, care

stabileşte prevederile generale privind programele şi proiectele finanţate din Fondul European

pentru Dezvoltare Regională (FEDR), Fondul de Coeziune (FC) şi Fondul European Social (FSE),

respectiv HG 28 din 2008 ca și reglementare națională de bază.

Pentru perioada de programare 2007-2013, Comisia Europeană a prezentat un set de reguli de lucru

care promovează consecvenţa în realizarea ACB (Documentul de Lucru nr. 4: Orientări

metodologice de realizare).

3. Cadrul metodologic al ACB. Corelaţii cu alte documentaţii utilizate în managementul

investiţiilor

ACB este un instrument analitic, utilizat pentru a estima, din punct de vedere al beneficiilor şi

costurilor, impactul socio-economic datorat implementării anumitor acţiuni şi/sau proiecte. O altă

definiţie a ACB stabileşte că aceasta este un cadrul conceptual aplicat oricărei evaluări cantitative,

sistematice, a unui proiect public sau privat pentru a stabili dacă, sau în ce măsură este valoros

dintr-o perspectivă socială. Din punct de vedere al particularităţilor ACB, aceasta diferă de o simplă

evaluare financiară, deoarece sunt luate în considerare toate câştigurile şi pierderile. De asemenea,

trebuie menţionat că impactul evaluat printr-o analiză de tipul ACB trebuie să fie considerat în

comparaţie cu obiective predeterminate, analiza realizându-se în mod uzual prin luarea în

considerare a tuturor indivizilor afectaţi de acţiune, în mod direct sau indirect. De asemenea, ACB

trebuie să stabilească dacă analiza se realizează adoptând o perspectivă locală, regională, naţională,

la nivelul UE sau globală.

ACB este un instrument analitic, utilizat pentru a estima (din punct de vedere al beneficiilor și

costurilor) impactul socio-economic datorat implementării anumitor acțiuni și/sau proiecte. De

asemenea, prin intermediul ei se poate exprima dezirabilitatea unui proiect sau a unei politici

guvernamentale pe baza calculului raportului dintre costurile şi beneficiile viitoare.

Obiectivele principale ale ACB sunt:

- de a stabili măsura în care proiectul contribuie la politica de coeziune economică și socială;

- de a evalua gradul în care sunt respectate obiectivele finanțatorului căruia îi sunt solicitate

fondurile pentru investiții;

- de a stabili măsura în care proiectul are nevoie de co–finanțare din surse atrase pentru a fi

viabil financiar (dacă beneficiile nete ale proiectului, ca diferență între beneficii și costuri,

sunt pozitive pentru societate, atunci societatea înregistrează un avantaj în urma

implementării proiectului). 74

Utilitatea evaluării prin metoda ACB face referire la faptul ca aceasta:

1. evidențiază viabilitatea de natură economico – financiară a unui proiect;

2. poate să contribuie la depistarea unor erori din faza de proiectare sau implementare (informaţii

incorecte, ipoteze de lucru nerealiste etc.);

3. poate să identifice erori și să aducă corecţiile necesare pentru buna desfăşurare a proiectului;

4. realizează o selecţie a proiectelor, în funcţie de anumite criterii.

Aşadar, ACB este necesară pentru a oferi dovada că un proiect, care se încadrează în obiectivele

politicii economice generale stabilite de către finanțator, este dezirabil din perspectivă economică

dar are şi nevoie de contribuţia din fonduri publice, pentru a fi fezabil financiar.

În acelaşi timp, există alte două cerinţe secundare pe care analiza cost-beneficiu le îndeplineşte:

Să determine Sustenabilitatea financiară a proiectului şi a companiei/instituţiei care va primi

cofinanţarea din fonduri publice

Să determine profitabilitatea proiectului. Profitabilitatea proiectului va fi măsurată prin indicatorii

FRIR/C şi FRIR/K, determinați înainte şi după cofinanţarea din fonduri publice.

Prevederile Regulamentului CE 1083/2006 privind realizarea ACB au în vedere proiectele de

investiții majore finanțate din fonduri europene a căror valoare depășește 50 milioane Euro. Pe plan

național în cadrul reglementării privind evaluarea proiectelor de investiții finanțate din fonduri

publice (HG 28/2008, versiune consolidată la data de 1 martie 2013), investiția publică majoră este

definită ca “investiţia publică al cărei cost total depăşeşte echivalentul a 25 milioane euro, în cazul

investiţiilor promovate în domeniul protecţiei mediului, sau echivalentul a 50 milioane euro, în

cazul investiţiilor promovate în alte domenii”.

Practica națională însă demonstrează că ACB se utilizează pentru diverse tipuri de investiţii socio-

culturale (de exemplu: muzee, şcoli, spitale, centre sociale etc.), chiar dacă valoarea acestor proiecte

nu depășește plafonul de 50 milioane de euro impus de legislație. Utilizarea ACB în aceste cazuri

reprezintă o sarcină suplimentară pentru solicitanții care trebuie să consume resurse pentru un

studiu ACB care are prea puţină relevanţă. În practică o astfel de condiție își dovedește inutilitatea,

reprezentând chiar un cost, evaluat ulterior ca o pierdere, cel puțin în situația solicitanţilor care nu

primesc finanţare5 (în sensul că aceste costuri cu realizarea ACB sunt asimilate unui cost

irecuperabil). De aceea, experții în domeniu recomandă dezvoltarea unei abordări standardizate în

cazul investițiilor considerate proiecte non-majore.

Așadar, utilizarea ACB pentru evaluarea proiectelor non-majore trebuie să se facă ţinând cont de

experienţa acumulată în urma finanţării proiectelor majore. Practica utilizării ACB pentru proiecte

non-majore nu este unitară, aşadar este nevoie de o abordare standardizată pentru diverse tipuri de

5 Platon, Victor, Rolul indicatorilor de performanțã în selectarea / aprobarea proiectelor, Document realizat în cadrul contractului „Dezvoltarea capacității pentru Analiza Cost-Beneficiu”, proiect co-finanțat din FEDR prin POAT, 2012

75

investiții finanțate din fonduri publice, ceea ce reprezintă o sarcină deloc ușoară, datorită diversităţii

mari a domeniilor în care sunt realizate aceste proiecte.

4. Etapele analizei cost – beneficiu

ACB are menirea de a identifica opţiunile în cazul cărora beneficiile sunt mai mari decât costurile.

În conformitate cu teoria care stă la baza ACB, o opţiune nu trebuie în mod normal adoptată dacă

beneficiile sunt mai mici decât costurile. Cu toate acestea, adesea costurile şi beneficiile nu sunt

cunoscute cu certitudine.

ACB analizează şi evaluează, din perspectiva costurilor, soluţiile posibile care îndeplinesc cerinţa

declarată. De asemenea, descrie alternativele fezabile care conduc la dezvolarea durabilă în

societate, toate beneficiile tangibile şi intangibile şi rezultatele analizei. ACB detaliază sistemele de

cost, prezintă costurile totale aferente tuturor anilor de analiză acoperiţi şi realizează o comparaţie

între costurile şi beneficiile tangibile ale fiecărei alternative.

Realizarea unei analize ACB reprezintă un demers economico – matematic complex, completat cu

numeroase aspecte de ordin tehnic, legislativ, de mediu etc. În acest context, diversitatea

informațiilor a necesitat o abordare etapizată, centrată pe elemente concrete, responsabilități și

corelații cu alte documente. În cazul proiectelor de investiții realizate cu finanțare publică, dat fiind

și numărul mare de „stakeholderi” implicați, precum și particularitățile surselor de finanțare, rolul

etapizării corespunzătoare a întregului ansamblu a crescut semnificativ.

4.1. Identificarea investiţiei, definirea obiectivelor şi specificarea scenariilor tehnico –

economice

Realizarea unei Analize Cost Beneficiu de calitate presupune ca analistul să urmeze o serie de pași

secvențiali. În primul rând, trebuie obținute răspunsuri relevante la întrebări precum: ce politică sau

proiect din domeniul public este evaluat? Ce alternative de realizare a acestuia există și ce

contribuție aduce proiectul sau politica vizată la creșterea bunăstării sociale?

Primul pas în cadrul ACB este identificarea proiectului. În termeni generali, un proiect poate fi

definit ca o activitate în care se combină resurse (umane, de capital, know-how, naturale etc.) pentru

a obține unul sau mai multe obiective în cadrul unei perioade de timp specificate6.

În această secțiune, solicitantul trebuie să definească cadrul general al proiectului, cu accent pe:

definiriea cu claritate a obiectivelor principale ale investiției;

identificarea rezultatelor aşteptate în urma realizării acesteia.

6 Analiza Cost Beneficiu – concepte cheie, suport de curs realizat de Menno Salverda și editat de Richard Hawkins pentru ICRA (www.icra-edu.org)

76

http://www.icra-edu.org/

http://www.icra-edu.org/

Analiza Cost Beneficiu trebuie să includă, pe lângă obiectivele proiectului, şi alte informații care să

descrie situația actuală, astfel încât proiectul să fie înțeles de către experții care îl vor evalua,

respectiv de către echipa de management care îl va implementa. Definirea clară și transparentă a

obiectivelor proiectului devine astfel o etapă esențială în procesul de stabilire și analiză a unor

scenarii privind realizarea proiectului.

Pentru obiectivele de investiții finanțate din fonduri publice, trebuie avut în vedere gradul în care

obiectivele specifice ale proiectului sunt compatibile cu cadrul general național la nivelul

autorităților publice (pe componentele de politici şi de legislație). Trebuie justificat faptul că

proiectul va contribui la obiectivele largi ale politicilor naționale și regionale şi se raportează în

mod logic la obiectivele principale ale fondurilor publice implicate. De asemenea, proiectul trebuie

să fie coerent cu legislația specifică în domeniul în care se încadrează, dar și cu legislația relevantă

generală în materie de achiziții publice, concurență etc.

Descrierea unui scenariu reprezintă o prognoză privind viitorul unei activități. Scenariile tehnico –

economice reprezintă aşa-numitele ”alternative ale proiectului”, care îndeplinesc integral

obiectivele cerute. Aceste scenarii tehnico – economice sunt, de obicei, analizate în cadrul studiului

de prefezabilitate. În contextul menționat anterior, subliniem faptul că toate scenariile trebuie să fie

conforme cu obiectivele proiectului. Descrierea și analiza unuia sau mai multor scenarii care, deși

sunt fezabile în sine, nu sunt conforme cu cerințele generale descrise mai sus și nu răspund la

obiectivele proiectului propus, reprezintă un consum inutil de timp și resurse publice. În acelați

timp, precizăm faptul că schimbarea unei soluții strict tehnice sau a unei componente dintr-o soluție

tehnică mai complexă nu reprezintă alternative posibil de analizat în cadrul ACB.

Descrierea scenariilor și a alternativelor posibil de urmat, trebuie sa aibă în vedere strict obiectivul

definit pentru proiectul analizat și analiza de nevoi în baza căruia a fost stabilit obiectivul

proiectului. De exemplu, în cazul unui teren, considerând drept obiectiv cea mai bună utilizare a

acestuia, scenariile care se pot construi în acest caz pot fi: parc de distracţii, parc pentru

relaxare/plimbare (spațiu verde), parc de afaceri, cultivarea terenului (agricultură).

În cazul în care obiectivul constă în reducerea pierderilor unui sistem de furnizare a apei, acesta

poate fi atins prin utilizarea unor alternative diferite: schimbarea pompei şi rezervorului sau

înlocuirea unei părți cât mai importante a reţelei de distribuție, în special în segmentele unde se

identifică cele mai importante pierderi. Dacă obiectivul constă în educarea tuturor copiilor de vârstă

şcolară dintr-o zonă, scenariile includ: extinderea şcolilor existente, construirea unor noi şcoli

(identificarea, în acest sens, a spațiilor unde pot fi realizate aceste construcții), redistribuirea

copiilor în şcolile deja existente, concomitent cu achiziţionarea de autobuze şcolare (care să permită

deplasarea acestora în noile locații), reabilitarea clădirilor improprii din școli, în scopul

reintroducerii acestora în sistemul educațional la nivel național.

77

În domeniul dezvoltării mediului de afaceri regional şi local, proiectele sunt gândite pentru

dezvoltarea structurilor de afaceri, reabilitarea locaţiilor industriale, asistenţă pentru

microîntreprinderi etc. Dacă analizăm cazul proiectelor în infrastructură de sprijinire a afacerilor,

obiectivele pot fi: atragerea de noi investiţii, crearea condiţiilor de dezvoltare, bunăstare socială, un

standard de viaţă ridicat, diminuarea șomajului în zona în care se implementează proiectul, prin

crearea de noi locuri de muncă și altele.

O etapă decisivã în definirea scenariilor o reprezintã construirea scenariului de bază, care

constituie cea mai bună alternativă pentru proiect. Nu trebuie confundat scenariul de bază cu

situația în care nu se întreprinde nimic și nu trebuie înțeles ca fiind aplicarea politicii existente. Se

poate utiliza un reper drept cea mai bună alternativă privind cheltuirea resurselor investiției (de

exemplu, ne putem raporta la utilizarea resurselor publice la o rată de rentabilitate egală cu rata

dobânzii fără risc din economie).

În cazul investițiilor finanțate din fonduri publice, de la caz la caz, trebuie determinată cea mai bună

alternativă pentru proiect. Într-o anumită situație, implementarea unui proiect la o scară mai mică

poate fi cea mai bună alternativă, în timp ce în alte situații poate fi mai avantajos aplicarea unei

alternative care să reducă efectul negativ asupra societății sau asupra stakeholderilor implicați. O

altă opțiune relevantă poate fi amânarea proiectului, dacã se constatã a fi cea mai bunã soluție la un

moment dat. În funcție de entitățile implicate, mediul unui scenariu al proiectului poate să arate

diferit de mediul cazului de bază.

Implementarea unui proiect trebuie să conducă la obținerea de rezultate de ordin economic şi social

care nu apar în absența implementării proiectului. Procesul social de luare a deciziilor înseamnă a

alege între una dintre aceste căi de dezvoltare: una dintre opțiunile proiectului sau cazul de bază (în

acest context, cazul de bază este un scenariu, dar el se confundă şi cu o opțiune, întrucât în

majoritatea situațiilor nu sunt definite mai multe opțiuni pentru scenariul de bază). Efectele

proiectului pot fi definite drept diferențe între o alternativă de proiect şi cazul de bază.

De aceea, insistăm asupra importanței construirii adecvate a scenariul de bază, care devine, în unele

situații, la fel de important precum o alternativă de proiect. Există riscul unei supraestimări a

eficienței proiectului în situația în care scenariul (cazul) de bază nu este dezvoltat corespunzător.

În cadrul analizei unui proiect, toate costurile şi beneficiile trebuie să poată fi atribuite exclusiv

proiectului. Aceasta înseamnă că, în contextul ACB, situația „cu proiect” trebuie comparată cu

situația „fără proiect”, care nu este identică cu situația „înainte de proiect” şi situația „după proiect”!

Situația „fără proiect” constituie următoarea cea mai bună alternativă față de proiect. Beneficiile

nete ale următoarei celei mai bune alternative trebuie scăzute din beneficiile nete ale proiectului. În

absența proiectului, se vor manifesta probabil unele probleme de ordin social sau economic, astfel

încât dezvoltările în cazul de bază nu trebuie să fie o extrapolare a tendințelor istorice. Experiența

78

trecută este relevantă doar pentru a ajuta la estimarea valorii beneficiilor şi costurilor viitoare. De

aceea, costurile irecuperabile şi beneficiile anterior realizate trebuie ignorate în evaluarea noului

proiect.

Scenariul „fără proiect” trebuie definit ca fiind un scenariu de operațiuni eficiente, ca o continuare a

situației existente, eventual considerând şi unele modificări minore, dacă acestea sunt considerate

necesare, fără a se referi evident la investițiile propuse în scenariului „cu proiect”. În definirea

scenarii utilizate în cadrul ACB, cu precădere cel “fără proiect” trebuie ținut seama și de cadrul

legal în care trebuie desfășurată orice activitate, respectiv necesitatea respectiv asigurarea

condițiilor minimale privind sănătatea și securitatea în muncă. Nicio variantă practic nu trebuie

fundamentată și implicit analizată în ACB fără aceste respectarea minimală a prevederilor legale.

Definirea scenariilor poate fi diferitã, în funcție de obiectivele proiectului: fie construirea unei noi

infrastructuri, fie reabilitarea uneia deja existentă. În a doua speță, metoda marginală (sau

incrementală7) poate fi aplicată într-o manieră diferită, astfel că scenariul „cu proiect” ia în

considerare atât costul investiției în dezvoltarea infrastructurii existente, cât şi valoarea reziduală a

infrastructurii curente, în timp ce beneficiile considerate sunt cele generate de întreaga

infrastructură în urma realizării proiectului, într-un scenariu de exploatare eficientă. În plus,

repartizarea costurilor de exploatare şi a fluxurilor financiare marginale trebuie să se facă

întotdeauna tot în maniera tehnicii incrementale, prin compararea scenariilor „cu” şi „fără” proiect,

având în vedere că modalitatea de distribuire a fluxurilor incrementale între vechea şi noua

capacitate pe baza regulilor simple de alocare contabilă (de ex., veniturile „vechi” şi „noi” sunt

alocate în mod proporţional cheltuielilor „vechi” şi „noi”).

În mod specific, metoda incrementală constă în următoarele etape:

Definirea scenariului „fără proiect” – se estimează beneficiile şi costurile de operare ale

entității deja existente (prin ajustarea tendințelor istorice şi luarea în considerare, după cum

am menționat anterior, a unor mici investiții considerate necesare pentru continuarea în

manieră eficientă și legală a exploatării); pentru proiecte care propun construirea unei

infrastructuri noi, scenariul „fără proiect” presupune implicit inexistența unor operațiuni

anterioare.

Definirea scenariul „cu proiect”, prin previzionarea beneficiilor şi costurilor de exploatare,

luând în considerare proiectul propus şi impactul său din punct de vedere economic şi social.

Aplicarea propriu-zisă a tehnicii incrementale, prin determinarea fluxului de numerar al

investiției, ca diferență dintre fluxurile de numerar ale scenariului „cu proiect” şi cele ale

scenariului „fără proiect”, dacă acesta din urmă există efectiv.

7 Sintagma reprezintă traducerea termenului din engleză: incremental analysis79

Vom considera în continuare scurte exemple privind definirea scenariilor pentru câteva tipuri de

investiții finanțate din surse publice (detalierea acestora se va realiza în cadrul secțiunii care

cuprinde exemplele de calcul, în finalul acestui Ghid).

În cazul unei investiții constând în infrastructură de transport (națională, regională sau locală),

scenariul fără proiect presupune că proiectul nu a fost implementat, astfel că se iau în considerare

numai costurile de întreţinere ale infrastructurii actuale, care va presupune lucrări de întreţinere

importante în vederea păstrării drumului respectiv în bună stare de exploatare. Scenariul cu proiect

presupune implementarea pe deplin a proiectului, ceea ce va antrena o diminuare a costurilor de

întreţinere față de scenariul fără proiect, dar corelat cu un efort investițional mult mai mare.

În domeniul mediului, investiţiile pot consta în dezvoltarea infrastructurii (infrastructura de apă şi

canalizare, management al deşeurilor etc.). De exemplu, în cazul unui proiect care presupune

implementarea serviciilor de apă şi ape reziduale, scenariul fără proiect nu va constitui, de cele mai

multe ori, o alternativă strategică fezabilă. Cu toate acestea, pentru utilizarea fluxurilor de numerar

incrementale generate de proiect, proiectul este evaluat în baza diferenţelor dintre scenariul „cu

proiect” şi un scenariu alternativ „fără proiect”. În cadrul scenariului fără proiect, se poate considera

că ratele de racordare și ratele de contorizare sunt menținute constante, pierderile fizice de apă pe

rețeaua nereabilitată rămân la același nivel, consumul de apă se ajustează ca urmare a flexibilității la

nivelul tarifelor, precum și al nivelului bunăstării individuale etc. În cadrul scenariului cu proiect,

ratele de racordare la reţelele de furnizare a apei şi canalizare, precum și ratele de contorizare cresc

proporţional cu gradul de extindere a reţelelor, consumul de apă se ajustează ca urmare a

flexibilității la nivelul tarifelor, precum și la nivelul bunăstării individuale, pierderile pe rețeaua de

distribuție scad.

Proiectele din domeniul social pot cuprinde investiții în infrastructură de servicii sociale, sănătate şi

siguranţă publică, infrastructură educaţională etc. Spre exemplu, în cazul infrastructurii de servicii

sociale, obiectivele specifice ale acestuia pot fi: prevenirea şi limitarea situaţiilor de dificultate sau

vulnerabilitate ce pot conduce la marginalizarea şi excluderea unor categorii sociale defavorizate,

dezvoltarea de servicii de calitate oferite persoanelor în vârstă, copiilor, femeiilor abuzate sau altor

categorii expuse riscurilor sociale, creşterea calităţii vieţii beneficiarilor acestor servicii. Pornind de

la aceste obiective, scenariul fără proiect, de cele mai multe ori,nu prezintă relevanță în analiză.

În domeniul construcțiilor realizate din fonduri publice, putem discuta despre construcții de clădiri

noi, precum și de proiecte care constau în reabilitarea construcțiilor deja existente. Dacă ne referim

la investițiile pentru reabilitarea unor clădiri din patrimoniul public, scenariul de bază poate fi

reprezentat de situația în care clădirea funcționează în aceleași condiții ca și până în prezent, fără

niciun fel de intervenții care să genereze investiții. Această alternativă nu poate fi una acceptabilă în

situația în care clădirea se află într-un stadiu avansat de degradare, astfel încât se pune în pericol

80

buna desfășurare a activității și integritatea persoanelor care desfășoară aceste activități.

4.2. Analiza opțiunilor

Analiza Cost Beneficiu permite compararea diverselor alternative (ale proiectului) şi furnizarea de

informații în scopul evaluării eficienței fiecăreia dintre acestea. Termenul de opțiune este utilizat

pentru a defini modalitățile alternative de realizare a obiectivelor proiectului, în cadrul definit

pentru un scenariu. Construirea de alternative în cadrul unui proiect trebuie să țină cont de

avantajele și dezavantajele realizării imediate sau amânării proiectului, amploarea acestuia, etapele

de implementare etc.

În analiza opțiunilor trebuie inclusă fiecare abordare tehnică, dacă aceasta este viabilă din punct de

vedere operațional și în măsura în care răspunde obiectivelor proiectului și este compatibilă cu

cadrul general la nivel regional sau național. Alternativele care nu sunt fezabile din acest punct de

vedere sunt respinse din start și nu mai sunt supuse în continuare analizei.

Procesul decizional va fi realizat în funcție de tipul de investiție finanțată din fonduri publice și

alternativele posibile în fiecare caz. De exemplu, se poate decide între utilizarea (atât în

implementare, cât și în etapa operațională a proiectului) de personal intern sau de personal din afara

entității vizate de proiect (în situația în care există disponibile resurse interne, altfel prima

alternativă nu este fezabilă). O altă decizie poate viza alegerea între mai multe alternative de

finanțare în cazul unor bunuri de capital achiziționate în cadrul unui proiect: fie cumpărarea bunului

și imobilizarea întregii sume de la început, fie utilizarea leasingului, ca alternativă ce se poate

dovedi eficientă, mai ales în situația unor modificări tehnologice rapide.

Legislația în vigoare în România8 impune luarea în considerare a cel puțin trei opțiuni: o „opțiune

zero” (fără investiție sau „fără schimbare”)9 o „opțiune de investiție maximă” şi o „opțiune de

investiție minimă”. Aceste cerințe sunt minimale, iar în funcție de caracteristicile proiectului, se pot

considera în analiză și mai mult de trei opțiuni, atât timp cât acestea sunt fezabile în sine, înainte de

compararea cu celelalte alternative.

În consecință, conformarea cu cerința legislativă menționată anterior, presupune includerea, în

cadrul Analizei Cost Beneficiu a cel puțin trei alternative. Totuși, așa după cum am menționat

anterior, este recomandabil ca legislația și normele specifice la nivel de sector sau tip de investiție

finanțată din fonduri publice, să delimiteze clar cerințele pentru proiectele majore față de cele

pentru investițiile de mică amploare, prin includerea unui prag valoric pentru clasificarea acestora.

În cazul proiectelor încadrate, în funcție de valoare, ca investiții de mică amploare, se pot introduce

8 A se vedea HG 28 / 09.01.2008, cu modificările și completările ulterioare9 Pentru acele tipuri de investiții care trebuie obligatoriu realizate pentru atingerea unor standarde naționale sau europene, această opțiune nu este una fezabilă și comparația nu se poate face pornind de la aceasta

81

simplificări ale procedurii de realizare a ACB (de exemplu, se pot solicita doar două opțiuni în loc

de trei). Această recomandare se pretează în special în cazul în care proiectul propus nu este afectat

de evoluția unor variabile cu grad ridicat de incertitudine. La polul opus, pentru anumite tipuri de

investiţii, opţiunile sunt foarte dificil de definit, fiind marcate de o incertitudine ridicată în ceea ce

privește evoluția lor viitoare (de ex., în cazul proiectelor de cercetare această variabilă este

reprezentată de nivelul de reuşită a activităţii de cercetare). În aceste cazuri, numărul minim de

opţiuni necesare ar putea fi, de asemenea, redus.

După cum am precizat anterior, analiza opțiunilor este strâns legată de construirea și analiza

scenariilor, în unele cazuri un scenariu (și ne referim aici scenariul de bază) poate coincide cu o

opțiune. Prima opțiune considerată poate fi așadar alternativa continuării exploatării în maniera

obişnuită, fără schimbări esențiale (business as usual – BAU sau scenariul do-nothing), care nu

trebuie confundat cu oprirea activității, ci cu o continuare fără investiții majore, dar generând

evident costuri de exploatare / mentenanță a infrastructurii existente, precum și beneficii, dacă este

cazul. Estimarea acestor costuri operaționale și a celor cu reînnoirea bunurilor de capital uzate,

precum și a veniturilor generate de continuarea ca atare a activității entității, trebuie realizată într-o

manieră prudentă, având în vedere că incertitudinea se manifestă chiar dacă nu se realizează

proiectul, fiind vorba despre o perioadă viitoare. Dacă alternativa „fără proiect” generează costuri și

beneficii care nu o fac fezabilă, includerea acestei opțiuni în analiză trebuie să dovedească faptul că

aceasta este inacceptabilă și nu constituie cea mai bună alternativă.

O a doua opțiune posibil de construit este cea a unui proiect „cu intervenție minimă” (do-minimum),

care presupune anumite costuri pentru îmbunătățiri necesare, pentru evitarea unor evoluții

nefavorabile din punct de vedere economic sau social sau pentru evitarea unor sancțiuni în cazul

nerespectării unor standarde impuse de cadrul legislativ național sau european. Poate fi cazul unor

investiții publice, absolut necesare pentru respectarea unor reglementări, caz în care se consideră

costurile strict la nivelul investiției care asigură conformitatea cu standardele impuse.

După identificarea alternativei cu investiție minimă, se caută și cel puțin una (sau mai multe, dacă

este posibil) alternative de proiect cu realizarea unei investiții semnificative (opțiune numită do-

something), care să se circumscrie obiectivelor proiectului și să țină cont de constrângerile de ordin

tehnic, social, legislativ, managerial și de resurse posibil de implicat. Pentru fiecare opțiune

identificată, se realizează o analiză simplificată, axată pe aspecte financiare și economice cheie, în

vederea departajării acestora. După cum am discutat și în secțiunea anterioară, dacă opțiunea BAU

nu poate fi considerată acceptabilă, întrucât produce efecte nefavorabile, scenariul de referință

devine alternativa de proiect cu intervenție minimă.

În identificarea și elaborarea alternativelor unui proiect, trebuie avute în vedere o serie de variabile,

cum ar fi: combinaţia de locaţii, cheltuieli de investiţii, costuri de exploatare, politici tarifare etc., a

82

căror combinație poate genera un număr mare de alternative fezabile. Pentru a realiza însă o analiză

eficientă, care să conducă la indicatori de performanță relevanți în adoptarea deciziilor, trebuie

selectate doar câteva dintre aceste alternative, care merită o evaluare detaliată (analiza tuturor

alternativelor posibile înseamnă risipă nejustificată de timp și resurse financiare). De aceea, în

practică, ACB trebuie să se axeze, în mod obişnuit, pe scenariul BAU, opţiunea „cu intervenţie

minimă” şi un număr redus de opţiuni „cu realizarea unei intervenţii”.10

Selectarea opțiunilor constă în alegerea variantei optime care conduce la realizarea obiectivelor

proiectului. Acest tip de analiză presupune luarea în considerare a eficienței unui proiect în raport

cu modalitățile alternative de valorificare a resurselor investite din fonduri publice, în folosul

comunității. Această etapă se realizează în cadrul studiului de fezabilitate tehnică, caz în care nu se

mai justifică introducerea în cadrul ACB. Toate ipotezele avute în vedere în etapa de analiză și

selectare a opțiunilor trebuie atent explicate și justificate, în limita informațiilor istorice și a

previziunilor disponibile despre perioada viitoare. De aceea, este foarte posibil ca în etapele

ulterioare ale ACB să nu mai fie incluse în analiză acele alternative considerate încă de la început

(în baza analizei simplificate) ca fiind nefezabile.

Concret, selectarea alternativei optime trebuie efectuată în în urma parcurgerii următoarelor etape:

A. Verificarea tuturor opțiunilor identificate, din punct de vedere al respectării restricțiilor

tehnologice și a obiectivelor propuse în cadrul proiectului; pentru fiecare opțiune în parte

sunt identificate avantajele și dezavantajele de ordin tehnic, dar nu numai, luând în

considerare și acele variabile care asigură o evaluare complexă, strategică a proiectelor.

B. În lista de alternative acceptabile rezultată după aplicarea primei etape, se aplică criterii

calitative, în scopul eliminării opțiunilor nefezabile. Dacă această analiză calitativă este

aplicată corect și corespunzător, va rezulta, în urma procesului de selecție, o listă scurtă de

alternative considerate a corespunde obiectivelor și restricțiilor date, alternative ce vor intra

efectiv în etapa următoare, de analiză din punct de vedere financiar și economic.

C. Alternativele reținute ca fiind acceptabile sunt evaluate în cadrul analizei financiare și a

celei economice din punct de vedere al eficienței; sunt identificate și cuantificate costurile

investiționale necesare, costurile de exploatare și de mentenanță, precum și beneficiile

generate în fiecare alternativă de realizare a proiectului, pentru fiecare an al perioadei de

referință identificate. După ce costurile şi beneficiile sunt actualizate, indicatorul valoarea

netă actualizată (VNA), determinat ca diferență între intrările de numerar actualizate

(inclusiv valoarea reziduală a activelor la sfârşitul perioadei de referință) și ieşirile de

numerar actualizate, este utilizat în vederea comparării şi departajării alternativelor

competitive (toate aceste etape vor fi detaliate în secțiunile următoare). Alternativa optimă,

10 Insistăm asupra faptului că aceasta trebuie să fie abordarea aplicabilă numai proiectelor majore.83

care va fi considerată cea mai bună cale de urmat în realizarea proiectului, este aceea care

furnizează cele mai mari beneficii actualizate, în raport cu costurile actualizate.

D. Această analiză strict financiară, care oferă ca soluție optimă alternativa cu cel mai mic cost

actualizat pe unitatea de beneficiu actualizat obținut, poate fi aplicată dacă impactul (de

exemplu de ordin social), al diferitelor opțiuni în realizarea proiectului este același. Dacă se

identifică diferențe între impactul diferitelor alternative, analiza financiară nu mai poate

surprinde aceste elemente și ea trebuie ajustată, în cadrul analizei economice, pentru a lua în

considerare externalitățile identificate. Dacă beneficiile care nu pot fi cuantificate monetar

reprezintă factori cheie ai proiectului, evaluarea este una complexă, fiind necesară o

convertire a acestora în valori numerice. Abia după această cuantificare monetară a

impactului pozitiv sau negativ al costurilor sau beneficiilor, se poate realiza o ierarhie finală

a alternativelor proiectului.

În concluzie, analiza opțiunilor urmăreşte să identifice alternativa care realizează obiectivele

propuse cu un cost global minim pentru societate, opțiunea respectivă urmând să fie evaluată în

contextul Analizei Cost Beneficiu.

În cele ce urmează, vom ilustra aspectele teoretice prezentate, utilizând scurte exemple pentru

câteva categorii de investiții finanțate din fonduri publice.

Pentru domeniul mediu, în cazul unui proiect constând într-o infrastructură de furnizare a apei,

alternativele pot fi următoarele: derularea activităților în aceleași condiții ca și până în prezent

(scenariul BAU), alternative posibile în cadrul aceleiaşi infrastructuri (spre exemplu, locaţie diferită

a puţurilor, barajelor, a magistralelor de distribuție etc.), alternative posibile privind canalele

colectoare și altele, în funcție de caracteristicile tehnice ale acestor tipuri de investiții.

În cazul proiectelor în infrastructură de sănătate, construirea opțiunilor posibile va ține cont de

datele privind numărul de îmbolnăviri, a tendințelor epidemiologice etc și se referă la diferitele

soluţii medicale și tehnologice, construirea unei noi infrastructuri versus extinderea/reabilitarea

celei deja existente, metode noi de prevenție, terapie sau tratratament.

În cazul proiectelor în infrastructură pentru învăţământ, factorii primordiali în stabilirea

alternativelor posibile sunt legați de factori demografici, dinamica pieței muncii, cererea concretă pe

tipuri de specializări/profesii, sectoare economice ţintă (şomeri, tineri, persoane cu handicap etc.)

implicate în programele de instruire, conexiuni cu mediul economic local și altele.

În cazul investițiilor în reabilitarea clădirilor din patrimoniul public, scenariul cu investiție minimă

poate lua în considerare, de exemplu, doar placarea pereților exteriori ai clădirii cu plăci de

polistiren expandat de 5 cm grosime, precum și aplicarea de tencuială și vopsea decorativă, ceea ce

conduce la creșterea confortului termic, dar nu la nivelul maxim ce poate fi atins. Se poate construi

însă și o opțiune care să îndeplinească la nivelul cel mai ridicat obiectivele proiectului și care să

84

constea în investiții în: înlocuirea tâmplăriei existente cu alta nouă cu profile din PVC și geam tip

termopan, placarea pereților exteriori cu plăci din polistiren expandat de 10 cm grosime, aplicarea

de tencuială și vopsea decorativă, înlocuirea instalațiilor de încălzire și a centralei termice cu una

mai performantă, instalarea unor aparate de aer condiționat, care să sporească confortul, și implicit

creșterea eficienței activităților desfășurate în interiorul clădirii etc.

4.3. Stabilirea perioadei de referință specifice proiectelor de investiții

Stabilirea perioadei de referință trebuie să țină seama de faptul că activele iniţiale pot avea în vedere

mai multe categorii: pregătirea terenului, clădiri şi construcţii, echipamente etc. Fiecare asemenea

componentă a costului investițional inițial are o perioadă de înlocuire, exprimată în ani, care indică

momentul în care activele respective trebuie să fie înlocuite, implicând investiții noi ce trebuie

finanțate la acel moment.

Perioada de referință a unui proiect, pe care se realizează fundamentarea financiară a acestuia, se

determină prin însumarea numărului de ani de implementare (pentru investițiile majore, cu

implementare multianuală) și a numărului de ani de exploatare, care poate fi stabilit în funcție de:

perioada pentru care se vor înregistra beneficii, durata de viață tehnică a activelor de investiții

majore, durata de viață economică a respectivelor active. Pentru proiectele cu durate de viață lungi

pentru unul / mai multe active (de exemplu cele de infrastructură complexă), indiferent la ce nivel

ar fi fixată valoarea perioadei de referință, la sfârșitul acesteia nu toate activele vor fi uzate, pentru

că unele dintre ele au fost deja înlocuite o dată sau de mai multe ori, cu o ritmicitate diferită. Cu alte

cuvinte, indiferent de perioada de referință aleasă, la sfârșitul acesteia se va înregistra o valoare a

activelor care compun investiția, ceea ce se include în valoarea reziduală11.

Teoria financiară recomandă fixarea perioadei de referință la primii n ani de evaluare a proiectului.

Începând cu anul n+1, din care putem considera că acele caracteristici specifice proiectului

analizat, fundamentale pentru activitatea desfăşurată, sunt stabile (ceea ce înseamnă că rata de

creştere a cash flow–ului anual devine constantă), încetăm să mai facem estimări specifice pentru

fluxurile de numerar. Realizăm deci estimări privind cash flow–urile degajate de un proiect atâta

timp cât avem ceva unic de exprimat pentru fiecare an al perioadei de analiză în parte (o

caracteristică, o rată de creştere). Atunci când putem considera că proiectul intră într–o perioadă de

m ani de stabilitate privind ratele de creştere, valoarea cash flow–urilor degajate după acest

moment se integrează în valoarea reziduală12.

Perioada de referință reprezintă așadar numărul maxim de ani pentru care se realizează previziuni.

Previziunile referitoare la viitorul proiectului trebuie să fie făcute pentru o perioadă apropiată de

11 Stoian Andreea, Liliana Gligor, Lucrarea clarificatoare nr. 3, 201212 Vintilă (2009), op. cit.

85

durata vieții economice a acestuia şi destul de îndelungată pentru a cuprinde impactul pe termen

mediu şi lung. Alegerea orizontului de timp pe care se fac previziuni poate avea un efect important

asupra rezultatelor procesului de evaluare, în sensul că influențează valorile indicatorilor din cadrul

determinați în cadrul ACB.

În stabilirea concretă a acestei perioade, trebuie să se țină seama de recomandările UE asupra

perioadei de referință pe diferite domenii de activitate, care sunt prezentate în tabelul următor:

DOMENIUL DE REFERINȚĂ ORIZONTUL DE TIMP MEDIU

1. Energie 15 - 25 ani

2. Apa si mediu 30 ani

3. Căi ferate 30 ani

4. Drumuri 25 - 30 ani

5. Porturi şi aeroporturi 30 ani

6. Telecomunicații 15 ani

7. Industrie 10 ani

8. Alte servicii 15 ani

(sursa: Comisia Europeană, Ghid privind Analiza Cost-Beneficiu a proiectelor de investiþii, Directoratul General

pentru Politică Regională, 2008, Bruxelles)

Dacă se propun alte valori, analiza trebuie să justifice în mod corespunzător alegerea unei perioade

de referință diferite față de recomandările U.E.

4.4. Identificarea entităților şi a grupurilor influențate de proiectele de investiții

Prioritar în această etapă este stabilirea perspectivei din care se face analiza: locală, regională,

națională sau internațională (în funcție de aceasta se identifică subiecții). În anumite situații,

perspectiva nu este decisă de analist, ci de autoritățile superioare: guvern, patronate etc.

Identificarea subiecților presupune și gruparea pe categorii grup țintă, beneficiarii direcții, indirecți,

respectiv cei generatori de costuri sau cei care vor suporta costurile.

Nivelul de analiză potrivit trebuie determinat în relație cu mărimea şi scopul proiectului, adică în

86

relație cu grupul / zona în care proiectul are un impact relevant. De exemplu, o perspectivă globală

este recomandată pentru problemele de mediu legate de emisiile de CO2, în scopul de a capta

efectele asupra schimbărilor climatice, care sunt intrinsec non-locale. Spre deosebire de acestea,

proiectele de alimentare cu apă şi gestionare a deşeurilor sunt în cea mai mare parte (dar nu

întotdeauna) de interes local.

Beneficiarii unui proiect sunt considerati toți cei care resimt efectele pozitive ale implementării unui

proiect / program. În ansamblul acestora, distingem: grupul țintă definit ca grup / entitate afectată

de proiect / program în mod direct şi pozitiv, la nivel de scop și beneficiari finali respectiv toți cei

care beneficiază de pe urma proiectului pe termen lung, la nivel de societate sau sector.

Partenerii sunt reprezentați de cei ce implementează proiectul / programul, aceştia sunt cu siguranță

părți interesate şi pot constitui un grup țintă al proiectului.

Pentru fiecare categorie interesată de proiect este necesar a fi definită lista impacturilor, care de fapt

presupune o listă pe fiecare proiect a beneficiilor şi costurilor precum şi unitățile de măsură

necesare pentru cuantificare.

Impactul defineşte în general: intrările (resursele necesare) şi ieşirile (rezultatele produse) la nivelul

fiecărei categorii interesate. Specificarea indicatorilor de măsură este obligatoriu a se face odată cu

specificarea categoriilor de efecte sau eforturi.

Există în practică situații în care impacturile identificate pot fi evaluate corespunzător cu un grad de

acuratețe acceptabil dar și categorii de impacturi a căror cuantificare fie este imposibilă în termeni

monetari din lipsă de informații, fie costurile asimilate sunt mult prea mari, în raport cu potențialul

impact generat. În astfel de situații experiența decidentului trebuie valorificată corespunzator în

sensul selecției acelor impacturi ce pot fi cuantificate, într-o manieră credibilă, și ulterior utilizate în

elaborarea ACB, în dauna celor care vor fi prezentate doar din perspectiva existenței lor și cel mult

pot fi evaluate calitativ.

În general, în ACB analiza se concentrează doar asupra efectelor unui proiect care influențează

indivizii vizați de proiect, aşa numitele efecte fără importanță pentru alte categorii nu sunt luate în

calcul.

4.5. Analiza financiară

Obiectivul analizei financiare este de a calcula performanța financiară a proiectului propus pe

parcursul perioadei de referință, cu scopul de a stabili cele mai potrivite surse de finanțare pentru

acesta. Această analiză se referă la susținerea financiară şi sustenabilitatea pe termen lung,

indicatorii de performanță financiară, precum şi justificarea pentru volumul asistenței financiare

necesare.

87

Scopul analizei este de a utiliza previziunile fluxului de numerar al proiectului pentru a calcula o

serie de rate de randament adecvate:

- rata financiară internă a investiției FRR/C;

- rata financiară internă a capitalului FRR/K;

- valoarea netă financiară actuală FNPV.

Analiza financiară constituie un set de tabele în care se colectează fluxurile financiare ale

investiției, descompuse la nivelul investiției totale, costurile şi veniturile aferente exploatării,

sursele de finanțare şi analiza fluxului de numerar pentru sustenabilitatea financiară.

Un proiect este considerat sustenabil din punct de vedere financiar atunci când acesta nu prezintă

riscul de a rămâne fără numerar în viitor. Un element important îl reprezintă planificarea intrărilor şi

ieşirilor de numerar. Analiza trebuie să demonstreze capacitatea de a acoperi plățile an de an prin

sursele de finanțare (inclusiv veniturile, precum şi orice fel de transferuri de numerar), pentru

întreaga perioadă de referință a proiectului. Sustenabilitatea are loc în cazul în care fluxul de

numerar net cumulat este pozitiv pentru toți anii de analiză.

4.5.1. Rolul analizei financiare

Analiza financiară are un rol foarte important în cadrul ACB, în încercarea de a face cât mai puțin

subiectiv procesul decizional privind selectarea proiectelor de investiții propuse spre finanțare. De

aceea, în cadrul acesteia se determină şi interpretează o serie de indicatori care să ilustreze în mod

obiectiv performanța proiectului, care să demonstreze faptul că proiectele selectate asigură cea mai

bună utilizare a fondurilor, fiind vorba despre fonduri publice. Analiza financiară are, de asemenea,

şi rolul de a stabili sustenabilitatea financiară a proiectului, precum și condițiile în care această

sustenabilitate este asigurată corespunzător.

4.5.2. Determinarea costurilor specifice analizei cost – beneficiu

Adoptarea deciziei privind cea mai bună alternativă de urmat are la bază o comparație între ieşirile

de numerar (costuri) şi intrările de numerar (beneficii) generate de un proiect. În această privință,

costurile constituie o variabilă cheie inclusă în estimarea fluxului de numerar.

Într-o abordare generală, costurile pot fi descrise drept efectele negative, intenționate sau

neintenționate, ale unui proiect. În contextul ACB, costurile trebuie interpretate drept toate ieşirile

de numerar care afectează negativ rezultatele unui proiect. Aceste ieşiri de numerar includ costuri

directe privind implementarea şi funcționarea proiectului (costuri de elaborare, costuri de investiții

88

în perioada de construcție, costuri de dezvoltare pe durata proiectului ş.a.m.d.), dar și costurile

analizei proiectului şi costurile privind finanțarea proiectului.

Deși se pare că estimarea costurilor este mult mai puțin complexă decât cea a beneficiilor, în multe

situații se poate dovedi contrariul. Este cazul proiectelor majore de infrastructură, unde costurile

investiționale, derulate în general pe o perioadă de mai mulți ani, pot fi serios subestimate la

momentul analizei inițiale. De aceea, în cadrul analizei de senzitivitate, se va lua în considerare în

ce măsură modificarea costurilor (de investiție sau de exploatare) va genera modificarea valorilor

indicatorilor proiectului. Această incertitudine privind modificarea costurilor (în special în sensul

majorării acestora) trebuie luată în considerare în evaluarea proiectului și prin intermediul analizei

riscurilor.

Analiza efectuată în cadrul ACB se concentrează asupra viitorului, iar deciziile trebuie să aibă la

bază costurile şi beneficiile alternativelor propuse. Experiența trecută este relevantă doar ca un

standard de referință pentru estimarea valorii beneficiilor şi costurilor viitoare. Având în vedere

acest principiu, costurile efectuate în trecut şi care nu mai pot fi recuperate (sunk costs) şi

economiile sau beneficiile deja înregistrate) nu trebuie luate în considerare în cadrul ACB.

4.5.2.1. Evaluarea costurilor cu investiția

Costurile cu investiția se referă la resursele economice și tehnice implicate în faza de implementare

a proiectului, cuantificate în formă monetară13. Estimarea riguroasă a costului investiției este

esențială, deoarece, în etapa de determinare a indicatorilor de performanță, acesta va fi comparat cu

fluxurile financiare generate pe întregul orizont de previziune, urmând a se decide dacă proiectul

merită să fie realizat sau nu.

Costul cu investiția este definit drept costul de capital suportat în legătură cu construirea proiectului

şi care include toate cheltuielile aferente achiziționării sau producerii imobilizărilor corporale sau

necorporale, precum și investiția inițială în capital de lucru, dacă aceasta este necesară (numai în

cazul investițiilor productive, care necesită capital de lucru).

Detaliind, în funcție de tipul proiectului, costul inițial al investiției poate cuprinde următoarele

componente:

- mijloace fixe (precum teren, clădiri, echipamente etc.) – este componenta cu cea mai mare

pondere în costul investiției și reprezintă ieșirile de numerar generate de achiziționarea

tuturor activelor fixe necesare implementării proiectului. În ultimul an al perioadei de

realizare a previziunilor privind fluxurile de numerar ale proiectului, valoarea acestora la

acel moment este inclusă în valoarea reziduală, care reprezintă o intrare de numerar.

13 Comisia Europeană, Documentul de Lucru Nr. 4, Îndrumar privind metodologia realizării Analizei Cost-Beneficiu, 2006

89

- costurile de punere în funcțiune (start-up) (de exemplu cheltuieli pre-producție, amenajare

de șantier, licențe, studii preliminare, planificare şi alte studii tehnice, studii de fezabilitate şi

alte studii pregătitoare, costuri apărute în faza de implementare, servicii de consultanță,

costuri de angajare şi instruire a personalului implicat în implementare etc.) – aceste costuri

sunt asimilate investițiilor și trebuie incluse în costurile totale cu investiția.

- investiția inițială în capital de lucru (sau activele curente nete) – determinată ca diferență

între activele curente (stocuri, creanțe și disponibilități) și datoriile curente (datorii pe

termen scurt către furnizori, salariați sau alți creditori), trebuie avută în vedere în cazul

investițiilor productive. Dacă pe parcursul exploatării proiectului este necesară o creștere a

investiției în capital de lucru față de anul anterior, această diferență pozitivă se va asimila

unui cost (flux financiar negativ) în anul în care apare. În cazul diminuării investiției

realizate în active curente nete, diferența negativă înregistrată în această situație este

considerată o dezinvestire și se adaugă la fluxul financiar de intrare al anului în care

intervine.

Atragem aici atenția asupra unui principiu important, și anume: cuantificarea costului investițional

este realizatã independent de sursele de finanțare sau criteriile de eligibilitate impuse și se referă la

resursele economice și tehnice implicate de realizarea proiectului.

În cazul proiectelor de dimensiuni mici, costul de investiție este uşor de estimat, fiind aproape o

variabilă deterministă, ceea ce înseamnă că nu există un impact serios al incertitudinii în estimarea

acestuia. În cazul proiectelor majore (de exemplu cele de infrastructură), costul inițial are o

structură complexă şi se poate întinde pe mai mulți ani, caz în care acesta este calculat drept suma

tuturor costurilor anuale actualizate ale proiectului. Un indicator suplimentar ce poate fi cuantificat

și utilizat în evaluare costurilor de investiție aferente proiectelor complexe, este și indicatorl

denumit: investiției specifică, ce desemnează efortul investițional necesar pentru realizare unei

unutăți de capacitate de producție (ex. în proiectele de infrastructură rutieră se poate utiliza

investiția specifică: cost investițional/km infrastructură etc.)

Deși nu sunt realizate în faza de implementare a proiectului, costurile de reinvestiție (achiziționarea

de noi echipamente, în vederea înlocuirii activelor vechi, în perioada de operare), reprezintă o

categorie specială de costuri. În aceeași categorie putem include şi costurile extraordinare de

întreținere, ivite periodic în perioada de referință, la un interval de câțiva ani (ele nu sunt asimilate

costurilor de operare, nefiind costuri anuale, fiind rezultate mai ales ca urmare a specificațiilor

tehnologice ale producatorilor sau rezultate în urma unor condiții speciale de utilizare a

echipamentelor). În practică ele mai sunt cunoscute și sub denumirea de costuri necesare pentru

înlocuirea echipamentelor de scurtă durată. Fiind înregistrate la momente de timp diferite în cadrul

90

perioadei de referință, regula privind actualizarea acestora în vederea cumulării cu celelalte costuri

ale investiției rãmâne valabilã.

De exemplu, pe cazul unei investiții care are o perioadă de referință de 20 de ani, dacă în acest

orizont de timp este necesară înlocuirea unor echipamente sau efectuarea unor cheltuieli

extraordinare de întreținere după 10 ani, costul de înlocuire achitat în anul 10 trebuie, de asemenea,

actualizat pentru această perioadã de 10 ani. În Figura 1 este ilustrată această situație în care costul

investiției este realizat într-o perioadă de n ani.

Figura 1: Costul total cu investiția în cazulproiectelor cu implementare multianuală

+ + →……

COST

UL T

OTAL

CU

INVE

STI Ț

IA

Cost

ul d

in a

nul 2

, act

ualiz

at p

entru

2

perio

ade

Costu

l inve

stiție

i an 2

Costu

l inve

stiție

i an n

Cost

din

anu

l n, a

ctua

lizat

pe

ntru

n p

erio

ade

Cost

ul d

in a

nul

1, a

ctua

lizat

pe

ntru

1

perio

adă

Costu

l inve

stiție

an 1

Sursa: adaptarea autorilor din Comisia Europeană, Ghidul Analizei Cost-Beneficiu privind Proiectele de Investiţii, 2008

Pornind de la componentele importante ale costului investiției prezentate anterior, concretizarea

acestora pe categorii (capitole) de cheltuieli se face în cadrul Devizului general, a cărui structură

este stabilită prin legislația națională în vigoare14. În cadrul acestuia, cheltuielile sunt grupate pe 6

capitole principale, precum și un total general al cheltuielilor necesare cu investiția, care se va

prelua în cadrul analizei financiare efectuate în ACB. Valoarea cheltuielilor trebuie prezentată atât

în lei, cât și în euro (valori fără TVA, respectiv cu TVA) – Figura 2. 14 Conform HG 28/2008

91

În acest context trebuie făcută o precizare foarte importantă în ceea ce privește valoarea TVA. Dacă

entitatea (compania/instituția) care implementează investiția este înregistrată în scop de TVA

(plătitor de TVA) conform legislației în vigoare15, valoarea TVA aferentă achizițiilor de bunuri și

servicii realizate în cadrul proiectului nu va fi inclusă în costul inițial al investiției, deoarece aceasta

se deduce din TVA colectată la livrările de bunuri / prestările de servicii realizate.

În cazul în care investitorii sunt instituții publice, considerate persoane neimpozabile din

perspectiva sferei de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, cu foarte puține excepții, acestea nu au

obligația să se înregistreze ca plătitori de TVA. În această situație, regimul deductibilității TVA nu

mai este aplicabil, iar instituția care realizează achiziții va include TVA aferentă acestora pe costuri.

De aceea, în această situație, costul inițial al investiției include și TVA, deoarece este o cheltuială

concretă care trebuie suportată de investitor și trebuie finanțată de către acesta.

Figura 2: Structura Devizului general privind cheltuielile necesare pentru investiții

Nr. crt. Denumirea capitolelor şi subcapitolelor de cheltuieli

Valoare(fără TVA) TVA

Valoare(inclusiv

TVA)

Mii lei Mii euro

Mii lei Mii lei Mii

euro1 2 3 4 5 6 7

CAPITOLUL 1: Cheltuieli pentru obţinerea şi amenajarea terenului

1.1 Obţinerea terenului 1.2 Amenajarea terenului 1.3 Amenajări pentru protecţia mediului şi aducerea la starea

iniţială

TOTAL CAPITOL 1 CAPITOLUL 2: Cheltuieli pentru asigurarea utilităţilor

necesare obiectivului

TOTAL CAPITOL 2 CAPITOLUL 3: Cheltuieli pentru proiectare şi asistenţă

tehnică

3.1 Studii de teren 3.2 Taxe pentru obţinerea de avize, acorduri şi autorizaţii 3.3 Proiectare şi inginerie 3.4 Organizarea procedurilor de achiziţie 3.5 Consultanţă

15 Legea 573/2003 privin Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare92

3.6 Asistenţă tehnică TOTAL CAPITOL 3 CAPITOLUL 4: Cheltuieli pentru investiţia de bază

4.1 Construcţii şi instalaţii 4.2 Montaj utilaje tehnologice 4.3 Utilaje, echipamente tehnologice şi funcţionale cu montaj 4.4 Utilaje fără montaj şi echipamente de transport 4.5 Dotări 4.6 Active necorporale

TOTAL CAPITOL 4 CAPITOLUL 5: Alte cheltuieli

5.1 Organizare de şantier 5.1.1. Lucrări de construcţii 5.1.2. Cheltuieli conexe organizării şantierului

5.2 Comisioane, cote, taxe, costul creditului 5.3 Cheltuieli diverse şi neprevăzute

TOTAL CAPITOL 5 CAPITOLUL 6: Cheltuieli pentru probe tehnologice şi

teste şi predare la beneficiar

6.1 Pregătirea personalului de exploatare 6.2 Probe tehnologice şi teste

TOTAL CAPITOL 6 TOTAL GENERAL Din care C+M

În continuare vom exemplifica pe scurt componentele costului cu investiția pe exemplul unor

investiții finanțate din fonduri publice.

În funcție de domeniul în care se realizează investiția (transport, mediu, infrastructură socială,

sprijinirea afacerilor etc.), costul inițial al investiției poate include16: costuri privind achiziţionarea şi

amenajarea terenului (toate cheltuielile necesare în vederea pregătirii terenului pentru lucrările de

construcţie, cheltuielile de monitorizare şi diminuare a impactului proiectului asupra mediului,

aducerea terenului în starea iniţială, inclusiv refacerea peisajului după finalizarea lucrărilor); costuri

privind elaborarea proiectelor, de inginerie (costuri privind studiile de trafic, testele, studiile de

prefezabilitate şi fezabilitate, proiectele şi specificaţiile tehnice, evaluarea impactului asupra

mediului, studii privind utilităţile existente şi cele necesare, cheltuieli de aprobare a proiectului

tehnic în conformitate cu legislaţia privind calitatea în construcţii şi legislaţia privind siguranţa 16 Vintilă, Nicoleta, Matei Grosu, Lucrare clarificatoare nr. 4 – Costuri utilizate în analiza cost-beneficiu a

proiectelor finanțate din FEDR şi FC, Document realizat în cadrul contractului „Dezvoltarea capacității pentru Analiza Cost-Beneficiu”, proiect co-finanțat din FEDR prin POAT, 2012

93

traficului, elaborarea tuturor documentelor necesare în vederea obţinerii tuturor autorizaţiilor şi

certificatelor, studii privind siturile arheologice, monumentele istorice şi obiectele de moştenire

culturală); costuri constând în taxe şi tarife pentru obţinerea tuturor aprobărilor şi certificatelor

legale necesare; costuri privind organizarea procedurilor de achiziţii publice (costuri privind

elaborarea/revizuirea documentaţiilor, angajarea experţilor externi, organizarea procedurilor de

atribuire); costuri aferente serviciilor de consultanţă şi asistenţei tehnice (costuri privind serviciile

de management, serviciile de monitorizare şi evaluare a proiectului, servicii de supraveghere,

verificarea şi aprobarea calităţii lucrărilor, servicii de mediere, elaborarea planului de afaceri şi

cercetarea de piaţă, definirea, proiectarea şi supravegherea măsurilor privind minimalizarea

efectelor negative ale transporturilor asupra mediului, elaborarea planului, manuale şi proceduri

privind întreţinerea şi exploatarea infrastructurii); costuri privind serviciile de auditare şi arhivare a

documentelor proiectului; costul investiţiei de bază (costuri privind lucrările, materiile prime,

echipamentele şi acţiunile în legătură cu infrastructura, întreţinerea infrastructurii existente pe

durata lucrărilor, testarea proiectului, instruirea personalului şi utilizatorilor infrastructurii,

organizarea locaţiei şi alte servicii în legătură cu aceste articole); comisioane, taxe şi onorarii

juridice în legătură cu proiectul; costuri privind publicitatea proiectului, în conformitate cu

Regulamentele UE; costuri privind asigurarea şi dezvoltarea capacităţii instituţionale a

beneficiarului proiectului (costuri privind achiziţionarea de echipamente IT, de comunicaţii şi

periferice, mobilier de birou şi consumabile, licenţe software, instruire şi stimulente financiare

pentru personalul care conduce activităţile proiectului; costuri privind vizitarea şantierelor de

construcţii, întâlnirile în scopul proiectului; costuri privind reinvestiţiile/înlocuirea activelor.

4.5.2.2. Determinarea costurilor de exploatare

Costurile de operare constau în ieșirile de numerar previzionate pentru achiziția de servicii sau

bunuri cu o durată de viață mai mică de un an. Acestea sunt costurile suportate în decursul

exploatării unei investiții, inclusiv costul întreținerii/mentenanței realizate pe parcursul exploatării

proiectului, dar exclud costurile de amortizare sau costul capitalului17. Categoriile principale de

costuri de operare sunt:

costurile de producție directe (materiale şi servicii, personal, întreținere, costuri de producție

generale);

costuri administrative şi generale;

costuri de vânzare şi distribuție.

17 Comisia Europeană – Documentul de Lucru nr. 4: Orientări privind metodologia de realizare a analizei cost-beneficiu, , 2006

94

Estimarea costurilor de operare include toate fluxurile financiare de ieșire de numerar, generate pe

întreaga perioadă de exploatare a proiectului. Din categoria costurilor de exploatare se exclud acele

cheltuieli care nu au caracter monetar, în sensul că nu genereazã fluxuri financiare negative:

deprecierea şi amortizarea, rezerve pentru costuri de înlocuire viitoare, orice rezerve pentru

cheltuieli neprevăzute, întrucât incertitudinea fluxurilor viitoare este luată în considerare în analiza

riscurilor, nu prin intermediul costurilor estimate în cadrul analizei financiare.

Trebuie să subliniem, de asemenea, diferența dintre costurile variabile şi costurile fixe.

Costurile variabile sunt acele costuri a căror valoare se modifică în funcție de volumul producției /

servicilor sau de intensitatea cu care este utilizată infrastructura. În cazul în care activitatea

încetează, aceste cheltuieli nu mai sunt înregistrate. Această categorie include: costurile privind

materialele, salariile aferente personalului direct productiv, energie, combusibil şi servicii pentru

activitatea de producție, costurile periodice de mentenanță, generate de intensitatea utilizării

echipamentelor sau infrastructurii.

Costurile fixe sunt cele care trebuie acoperite chiar dacă bunurile sau serviciile nu mai sunt produse

și putem include în aceastã categorie: costurile de întreținere suportate chiar și atunci când

infrastructura nu este exploatată, costurile de natură salarială pentru personalul administrativ şi cel

indirect, materialele şi serviciile necesare chiar și în situația în care nu se desfăşoară nicio activitate,

chiriile, cheltuielile cu publicitatea, taxele, utilitățile, asigurările.

Noțiunea de costuri fixe trebuie înțeleasă la nivel de principiu şi se referă în principal la faptul că

valoarea acestora este previzibilă şi nu este influențată de incertitudine, precum în cazul costurilor

variabile. Pe termen lung, chiar dacă cheltuielile sut exprimate în prețuri constante, din punct de

vedere strict matematic toate costurile sunt variabile, întrucât suma acestora poate varia de la an la

altul în perioada de referință.

Costurile de operare pot fi, de asemenea, împărțite în costuri directe şi indirecte. Costurile directe,

precum munca directă şi materialele directe sunt costuri suportate în cadrul unui proces care

conduce în mod direct la un rezultat. Costurile indirecte (de exemplu, cheltuielile generale

administrative) sunt generate de activitățile suport ale activităților curente, directe.

Spre exemplu, în cazul proiectelor în infrastructură rutieră de transport, costurile de exploatare

includ: costuri de întreţinere curente, costuri privind reparaţiile capitale, în funcţie de tipul

infrastructurii, realizate cu o periodicitate stabilită de la începutul perioadei de implementare,

costuri speciale privind reparaţiile curente şi periodice, în conformitate cu legislaţia română în

vigoare.

În ceea ce privește investițiile de mediu, costurile de exploatare se referă la costuri privind

personalul tehnic şi administrativ, costuri de întreţinere, costuri de management şi administrative,

costuri privind materialele, costuri privind combustibilul, energia şi electricitatea, servicii şi bunuri,

95

mărfuri etc.

În cazul proiectelor în infrastructură socială, costurile de exploatare pot fi diferite în funcție de tipul

de infrastructură implementată prin intermediul proiectului (servicii sociale, sănătate, învăţământ

etc.): costuri de personal; costuri de management şi administrative, costuri privind electricitate şi

alte utilităţi necesare; alte costuri speciale, în funcţie de tipul investiţiei (de exemplu, medicamente

şi materiale speciale, servicii medicale externalizate necesare în vederea exploatării unei

infrastructuri de sănătate) și altele.

Pe exemplul proiectelor în infrastructură de sprijinire a afacerilor de interes local sau regional, în

funcţie de tipul investiţiei, costurile operaționale constau în: materii prime şi alte materiale, salarii

privind personalul de producţie direct, costuri administrative, costuri privind utilităţile, reabilitarea

locaţiilor industriale neutilizate etc.

4.5.3. Identificarea şi cuantificarea beneficiilor generate de proiectele de investiții

Implementarea unui proiect de investiții generează o serie de beneficii care au impact pozitiv

asupra:

celor care vor fi implicați în exploatarea şi/sau utilizarea investițiilor respective;

societății, în ansamblul său, prin faptul că reprezintă un obiectiv de valoare adăugată.

Din perspectiva fluxurilor financiare, beneficiile operaționale sunt de natură bănească deoarece

rezultă din valorificarea eventualelor bunuri vândute, închirierilor de spații etc. Aceste beneficii

sunt luate în calcul în cadrul analizei financiare.

Spre deosebire de beneficiile operaționale, beneficiile sociale sunt externe celui care implementează

obiectivul de investiție. Beneficiile sociale nu pot fi evaluate pe baza pârghiilor oferite de piață,

deoarece nu sunt bunuri sau servicii care să facă obiectul unor tranzacții comerciale. Aceste

beneficii sunt estimate în formă bănească (pe baza unor algoritmi de calcul) în vederea definitivării

analizei economice.

Identificarea beneficiilor se face prin inventarierea tuturor efectelor pozitive care sunt generate de

existența proiectului de investiție şi care nu ar fi existat în lipsa acestuia. Astfel, identificarea

beneficiilor se face prin compararea alternativei “business as usual” (BAU) cu scenariul care

include proiectul de investiție.

Beneficiile identificate trebuie să parcurgă şi o etapă de selecție, ce are în vedere:

reținerea acelor beneficii care au un impact important;

excluderea acelor beneficii care ar duce la dubla înregistrare a acestora.

În cazul investițiilor din fonduri publice, se pot obține beneficii ce corespund unei palete largi de

spețe. Câteva dintre acestea ar putea fi:

96

reducerea numărului de zile de spitalizare şi/sau concediu medical în cazul accidentelor

rutiere;

îmbunătățirea calității vieții prin ameliorarea condițiilor din spitale, cămine pentru vârstnici

etc.

creşterea speranței de viață sănătoasă a populației, ca urmare a unor servicii medicale mai

performante;

reducerea şomajului prin crearea de noi locuri de muncă;

îmbunătățirea calității aerului prin reducerea poluării ca urmare a creării de rute mai scurte;

reducerea timpului petrecut în trafic şi fructificarea acestui timp cu alte activități cu valoare

adăugată;

reducerea timpului de zbor în aşteptarea eliberării pistei;

reducerea incidenței bolilor ca urmare a disponibilității apei potabile curente;

reducerea pagubelor potențiale în urma unor inundații;

menținerea suprafeței de plajă care se poate folosi în scop turistic etc.

protejarea mediului, în particular a calităţii apei râurilor naturale şi pânzei freatice;

maximizarea numărului de locuitori racordaţi la apa potabilă;

sporirea gradului de colectare a apelor reziduale;

îmbunătăţirea standardelor de servicii şi sporirea fiabilităţii sistemului de furnizare a apei şi

ape reziduale;

realizarea de economii de energie şi reducerea costurilor de exploatare în general.

4.5.4. Previziunea cantitativa si valorica a beneficiilor si costurilor

În cadrul acestui subcapitol vom aduce în discuție elemente generale aplicabile în realizarea unei

previziuni, indiferent că ne referim la costuri sau la beneficii. Finalitatea unui proces de previziune

trebuie să fie cuantificarea monetară, sub formă de fluxuri financiare, a intrărilor (regăsite sub

forma beneficiilor), respectiv ieșirilor (reprezentate de costuri), în vederea asigurării

comparabilității acestora. Având în vedere faptul că proiectele finanțate din fonduri publice au,

pentru marea majoritate a categoriilor de investiții, perioade de referință lungi, trebuie definit

conceptul de valoare în timp a banilor și trebuie clarificată maniera în care acesta trebuie utilizat în

acest context. Vom aduce în discuție conceptele de prețuri constante (analiză efectuată în termeni

reali), respectiv prețuri curente (analiză efectuată în termeni nominali). De asemenea, vom

surprinde regulile care trebuie obligatoriu respectate, precum şi recomandări privind utilizarea

corectă a uneia dintre cele două abordări.

97

Prețuri curente versus prețuri constante

Estimarea costurilor trebuie efectuată în prețuri constante (analiză efectuată în termeni reali),

respective prețuri curente (analiză efectuată în termeni nominali).

Prețurile curente reprezintă valoarea monetară astfel cum este efectiv observată într-un anumit

moment sau estimată pentru o variabilă de-a lungul perioadei de referință a proiectului se referă la

prețuri care includ și efectul inflației (termeni nominali).

Prețurile constante nu iau în considerare impactul inflației, valorile fiind exprimate în termeni reali

(ceea ce înseamnă prețurile unui an de bază). Valorile aferente fiecărei perioade de timp sunt

exprimate în termeni de preț dintr-o anumită perioadă de bază.

Utilizarea unei categorii de prețuri, așa cum sunt ele definite are la baza un raționament ce ține de

metoda de actualizare utilizată pentru fluxurile de numerat. Astfel dacă în conținutul ratei de

actualizare se include și componenta legată de inflația preconizată atunci se recomandă utilizarea

prețurilor curente, iar dacă impactul inflației viitoare este eliminat se recomandă preturile constante.

Minimalizarea impactului inflaţiei în momentul evaluării unui proiect de investiții poate schimba

decizia de investiţie, cu drept consecință directă o aloacare suboptimă de capital.

Cu toate acestea în cazul în care opțiunea analistului este aceea de estimare a costurilor în preţuri

curente, trebuie utilizată rata inflaţiei viitoare, anticipată, și nu cea istorică, curentă, asupra

calculelor fluxurilor de numerar în moneda utilizată.

4.5.4.1. Metode de previziune utilizate în cazul costurilor

În cele ce urmează, vom prezenta principalele metode de previziune utilizate în estimarea costurilor

în cadrul unui proiect de investiții finanțat din fonduri publice, identificate în subcapitolele

anterioare (atât a celor cu investiția, cât şi a costurilor de exploatare/mentenanță sau de înlocuire).

Vom ilustra metodele de previziune aplicate pe întreaga durată de referință a obiectivului de

investiții. Previziunea are două direcții distincte, vizând în primul rând previziunea cantitativă,

urmată, în ordine firească, de previziunea valorică a costurilor. Previziunea cantitativă cuprinde

estimarea costurilor, exprimându-le în unități de măsură nemonetare, specifice fiecărei categorii de

costuri identificate. Previziunea valorică prezintă modul în care costurile sunt estimate, utilizând

unități monetare de această dată. Previziunea valorică se poate baza pe cuantificarea previziunilor

cantitative prezentate anterior sau se va determina în mod direct pe baza unor elemente de

fundamentare monetare.

În scopul utilizării în cadrul ACB, informarea privind costurile este furnizată în principal de

persoanele responsabile cu aspectele tehnice ale proiectului. În vederea estimării acestora, sursele

de date ce pot fi utilizate sunt diverse, în funcție de tipul de investiție: experiența istorică a

98

organizației ce va implementa proiectul, costurile curente aferente exploatării sistemului, cercetarea

de piață, publicații de specialitate, judecata analistului, studii speciale, dar și standarde impuse prin

cadrul legislativ în vigoare18.

Acestea sunt surse generale de date, însă cum se pot obține concret referințe privind prețurile de

piață pentru bunuri, servicii sau lucrări, ca și componente ale investiției de bază? Ce standard de

referință se poate utiliza cu ocazia estimării costurilor de investiție ale unui proiect?

În cazul investițiilor finanțate din fonduri publice, trebuie în mod obligatoriu să avem în vedere un

mod de cheltuire prudent, care să respecte principiile generale de transparență, eficiență și

eficacitate. De aceea, standardele de referință privind costurile trebuie să fie stabilite de autoritățile

publice responsabile pentru fiecare domeniu. Acestea trebuie să elaboreze şi să publice standarde de

costuri, cel puțin cu privire la cheltuielile pentru investiția de bază. Standardele de costuri trebuie să

constituie un document de referință, care oferă îndrumare privind promovarea investițiilor finanțate

din fonduri publice.

După cum am menționat, HG 363/2010 introduce astfel de standarde de costuri pentru câteva tipuri

de investiții, și anume:

Sală de sport şcolară nivel competiţional;

Centru cultural;

Bloc de locuinţe pentru tineri;

Reabilitare termică anvelopă bloc de locuinţe;

Modernizare drum comunal clasa tehnică V;

Reabilitare drum judeţean clasa tehnică III ÷ V ;

Modernizare drum judeţean clasa tehnică III ÷ V ;

Sistem centralizat de alimentare cu apă în mediul rural ;

Modernizare drum comunal clasa tehnică IV ;

Reabilitare drum forestier principal;

Reabilitare drum forestier secundar;

Reabilitare drum forestier magistral;

Drum forestier secundar;

Şcoală cu 8 săli de clasă;

Grădiniţă cu 4 săli de grupă;

Cămin studenţesc;

Spital regional de urgenţă;

Spital judeţean de urgenţă;

Canale de irigaţii impermeabilizare;

18 De exemplu, se pot utiliza standarde de cost prevăzute în HG 363/14.04.2010 privind aprobarea standardelor de cost pentru obiective de investiții finanțate din fonduri publice

99

Modernizare drum de exploatare agricolă - categoria I îmbrăcăminte asfaltică.

Deși de o utilitate evidentă, (HG 363/2010) cuprinde cel puțin 2 aspecte care pot fi îmbunătățite, și

anume:

1. După identificarea fiecărui tip de investiție, în funcție de caracteristicile specifice și soluția

tehnică, constructivă adoptată pe un exemplu concret, standardul de cost este definit pe total

investiție. Un inițiator al unui proiect, care dorește să analizeze fezabilitatea investiției propuse,

va utiliza acest standard de cost chiar dacă investiția sa nu se apropie foarte mult de aceea luată

drept reper (în aceste situații, în practica investițiilor private, ar trebui aduse ajustări importante

față de reperul considerat).

2. Deși actul normativ a mai cunoscut modificări ulterioare intrării sale în vigoare în 2010 (una

dintre acestea se referă la extinderea numărului de categorii de investiții pentru care au fost

incluse standarde de cost), determinarea numerică a standardelor de cost prezentate are drept

referință prețuri de piață, nivel al salariilor etc. la nivelul anului 2010, fără a se ține seama de

evoluțiile ulterioare. Apreciem astfel utilitatea standardelor de cost în managementul

investițiilor dar evidențiem totuși și necesitatea implicării factorilor publici decidenți în

actualizarea acestor standarde, periodic, în raport cu evoluția de ansamblu macroeconomică dar

și la nivel de domeniu de activitate.

Recomandarea ar fi ca aceste standarde de cost, care trebuie să fie utilizate drept referințe de către

toți inițiatorii de proiecte, să fie elaborate şi publicate pentru toate tipurile de investiții finanțate din

fondurile publice.

Un alt aspect ce trebuie subliniat aici constă în dubla contabilizare a costurilor. O cheltuială trebuie

considerată doar în cadrul unei singure categorii de costuri, nu de două sau de mai multe ori. De

exemplu, prin includerea dobânzii în fluxul de numerar al proiectului se riscă dubla contabilizare a

costului acestui capital.

În cele ce urmează vom prezenta câteva exemple privind aplicarea metodelor de previziune aplicate

în cazul costurilor pentru proiecte de investiții finanțate din fonduri publice, pe categoriile cele mai

importante de cheltuieli.

Costurile de investiție

• se estimează costul cu proiectarea și asistența tehnică, de obicei ca procent din valoarea

investiției de bază;

• se estimează necesarul cantitativ de mijloace fixe pentru implementarea proiectului, iar

valorile se preiau din standardele de cost (dacă acestea există) sau din alte surse; dacă este

cazul, în aceeași manieră se estimează și costurile de înlocuire sau investițiile suplimentare

necesare pe întreaga perioadă de referință

• costurile cu organizarea de șantier sunt determinate, de obicei, ca procent din valoarea

100

investiției de bază;

• costurile materiale necesare implementării proiectului se determină astfel: cantitatea

necesară / unitatea de măsură specifică × nr. de unități × prețul de referință unitar;

• costurile cu personalul implicat în implementarea proiectului sunt determinate ca: nr. de

angajați × nr. de ore lucrate / angajat × tarif (în sumă brută) / angajat / oră; în estimarea

salariului tarifar trebuie să se țină seama ca acesta să nu coboare sub nivelul salariului

minim pe economie prevăzut pentru perioada de previziune; la această sumă (fondul de

salarii), se adaugă asigurările sociale suportate de angajator, care se determină după cum

urmează:

→ contribuția de asigurări sociale (Legea 273/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și

Legea 573/2003 privind Codul Fiscal): cotele sunt de 15,8% (condiții normale de muncă),

20,8% (condiții deosebite), respectiv 25,8% (condiții speciale) – aceste procente includ

modificările privind diminuarea cotei de CAS cu 5 p.p., în vigoare de la 1 octombrie 2014,

conform Legii 123/2014);

→ contribuția la asigurările pentru șomaj (Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru

şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă și Legea 571/2003 privind Codul Fiscal): cota este

de 0,5%;

→ contribuția la asigurările sociale de sănătate (Legea 95/2006 privind reforma în domeniul

sănătăţii și Legea 571/2003 privind Codul Fiscal): cota este de 5,2%

→ contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate (OUG 158/2005

privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate și Legea 571/2003 privind

Codul Fiscal): cota este de 0,85%

→ Contribuţia la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale (Legea 200/2006 privind

constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale și Legea

571/2003 privind Codul Fiscal): cota este de 0,25%

→ Contribuţia la asigurările de accidente de muncă şi boli profesionale (Legea 346/2002

republicată privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale și Legea 571/2003

privind Codul Fiscal): cota este cuprinsă între 0,15% și 0,85% și este diferențiată în funcție de

clasa și tarife de risc

• în cazul investițiilor productive, capitalul de lucru necesar se determină astfel: nivelul

previzionat al veniturilor (cifra de afaceri) × durata de rotație a activului curent net (zile) /

360; durata de rotație reprezintă numărul de zile în care activele (stocuri, creanțe etc.) sunt

recuperate sau datoriile (către furnizori, către salariați, creditele de trezorerie etc.) sunt

achitate prin intermediul cifrei de afaceri realizate.

Costuri de operare

consumuri de utilitãți: cantitatea consumatã (unitãți de mãsurã specifice) × tariful de

furnizare unitar (pentru care se poate estima o rată de creștere în termeni reali);

101

costurile privind materialele sunt prognozate pornind de la consumul actual şi luând în

considerare creşterea în termeni reali a costurilor pentru materiale, prezumată în cadrul

scenariului macroeconomic şi proporțional cu evoluția producției

cheltuielile de personal sunt estimate începând cu numărul de personal efectiv şi luând în

considerare impactul implementării proiectului de investiții asupra numărului de angajați

(creştere sau diminuare) şi salariul de bază prognozat pornind de la salariile actuale, luând în

considerare rata de creştere în termeni reali pentru salariul mediu prezumată în cadrul

scenariului macroeconomic; la această sumă se adaugă asigurările sociale suportate de

angajator, determinate asupra fondului de salarii prin utilizarea cotelor de contribuții

datorate de angajator, menționate anterior

costurile cu mentenanța sunt estimate pornind de la cantitatea necesară de astfel de servicii ×

tariful / unitatea de măsură specifică, luând în considerare o rată de creștere în termeni reali

a acestor costuri

4.5.4.2. Metode de previziune utilizate in cazul beneficiilor

Pentru a putea oferi o cuantificare monetară a beneficiilor trebuie parcurse două etape succesive:

realizarea previziunii cantitative a efectului pozitiv generat de investiție;

estimarea valorii monetare a beneficiului pentru cantitatea efectului pozitiv determinat în

etapa precedentă.

Pornind de la exemplificările anterioare referitoare la beneficii, vom prezenta pe scurt modalitatea

de cuantificare a acestora, inclusiv sursele de date propuse pentru fundamentarea efectivă.

Reducerea numărului de zile de spitalizare se stabileşte în funcție de numărul mediu de zile de

spitalizare raportate de spitale în cazul accidentelor rutiere. Beneficiul se poate calcula ca produs

între numărul de zile de viață sănătoasă câştigate şi valoarea unei zile de spitalizare. Aceste date se

pot obține din statistici medicale gestionate de spitale, case de asigurări de sănătate, asigurători etc.

Reducerea numărului de zile de concediu medical în cazul accidentelor rutiere se determină doar

pentru persoanele adulte care sunt apte pentru piața muncii. Valoarea beneficiului se determină ca

produs între numărul de zile de viață sănătoasă câştigate şi valoarea unei zile de muncă. Valoarea

unei zile de muncă se stabileşte în funcție de statisticile realizate în relație cu salarizarea în

economie.

Îmbunătățirea calității vieții se face prin creşterea speranței de viață sănătoasă. Valoarea monetizată

a beneficiului se obține prin înmulțirea numărului de ani de viață sănătoasă câştigate cu valoarea

statistică a vieții. Valoarea statistică a vieții este furnizată de firmele de asigurări de viață. Pentru

rafinarea rezultatelor se pot folosi şi date statistice furnizate de Organizația Mondială a Sănătății şi

102

de autoritățile naționale de statistică (în special se folosesc date detaliate privind speranța de viață,

speranța de viață sănătoasă, structura pe grupe de vârstă a populației etc.

Reducerea şomajului se face prin crearea de noi locuri de muncă permanente şi/sau temporare.

Noile locuri de muncă generează încasări suplimentare la bugetele publice: bugetul de stat, bugetul

asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru şomaj şi bugetul Fondului național unic de

asigurări de sănătate. Valoarea beneficiilor în cazul contribuțiilor se determină înmulțind numărul

de locuri de muncă cu salariul mediu cu numărul de luni şi cu cota de contribuție (cumulat

contribuția angajatului şi angajatorului). Valoarea beneficiilor în cazul impozitului pe venit se

determină înmulțind numărul de locuri de muncă cu salariul mediu cu numărul de luni cu diferența

dintre unu şi cotele agregate de contribuții suportate de angajator şi cu cota de contribuție (cumulat

contribuția angajatului şi angajatorului). Datele se obțin din legislația fiscală în vigoare şi statisticile

privind nivelul salariilor practicate în economie.

Îmbunătățirea calității aerului prin reducerea poluării se poate determina în relație cu diverse

substanțe chimice care dăunează calității aerului (dioxid de carbon, dioxid de sulf, oxizi de azot,

emisii de praf, emisii de metale grele etc). Valoarea beneficiilor se poate determina ca produs între

cantitatea de substanțe dăunătoare care nu se mai propagă în atmosferă și valoarea unitară a

prejudiciului. Datele folosite pentru fundamentarea valorii beneficiului se obțin cel mai adesea din

cercetări realizate pentru diverse sectoare de activitate.

Reducerea timpului petrecut în trafic apare în cazul investițiilor ce vizează dezvoltarea rețelei

rutiere. Valoarea beneficiului se determină prin înmulțirea costului marginal de operare al

transportatorilor cu numărul de ore economisite. În costul marginal trebuie incluse costurile cu

carburantul, serviciile de întreținere şi cu forța de muncă. O alternativă o reprezintă înmulțirea

valorii unei ore de muncă cu numărul de ore economisite. Datele se obțin de la firmele de transport

rutier.

Reducerea timpului de zbor în aşteptarea eliberării pistei apare în cazul investițiilor ce vizează

dezvoltarea aeroporturilor. Valoarea beneficiului se determină prin înmulțirea costului marginal de

operare al avionului cu numărul de ore de zbor realizate. În costul marginal trebuie incluse costurile

cu carburantul, serviciile de întreținere şi cu forța de muncă. Datele se obțin de la firmele de

transport aerian şi de la aeroporturi.

Reducerea incidenței bolilor poate fi un beneficiu al disponibilității apei potabile. Valoarea

beneficiului se determină ca produs între numărul de zile de viață sănătoasă câştigate şi valoarea

unei zile de muncă. Valoarea unei zile de muncă se stabileşte în funcție de statisticile realizate în

relație cu salarizarea în economie.

Reducerea pagubelor potențiale în urma unor inundații se poate obține prin efectuarea unor

investiții publice privind îndiguirile şi managementul cursurilor de râuri. Valoarea beneficiului se

103

poate calcula prin înmulțirea suprafețelor afectate cu valoarea medie a pagubelor calculate pentru

fiecare tip de teren/clădire în parte. Datele pentru fundamentarea valorii beneficiilor se pot obține

din statistici privind dezastrele naturale şi datele privind despăgubirile plătite de societățile de

asigurări.

Spre deosebire de costuri, unde am indicat actul normativ care cuprinde standarde de cost pe tipuri

(domenii) de investiții, în ceea ce privește beneficiile nu există astfel de repere, chiar și generale. În

plus, lipsesc precizările cu privire la maniera de estimare a costurilor sau beneficiilor externe ale

unui proiect (în sensul de externalități negative sau pozitive), care trebuie folosite de toți inițiatorii

de proiecte finanțate din fonduri publice.

În cazul beneficiilor, astfel de valori unitare sunt necesare pentru cuantificarea unor beneficii, aflate

în strânsă legătură cu: emisiile de dioxid de carbon, praf, particule în suspensie, răniri şi accidentări,

boli, pierderea vieţii, pierderea salariului, degradarea clădirilor, deteriorarea/ameliorarea peisajului,

pierderea biodiversităţii, eroziunea solului etc. În lipsa reperelor clare în acest sens, investitorul

poate estima propriile valori pentru costurile/beneficiile economice menţionate, astfel încât să se

încadreze în valorile recomandate pentru indicatorii de performanță ai proiectului. Ar putea fi

utilizate în acest sens drept reper (care să capete statut de standard aplicabil pentru toate proiectele

dintr-un domeniu, similar cu standardele de cost) diverse documente sau rapoarte la nivel european,

care recomandă valori minime-maxime pentru costurile şi beneficiile externe ale diverselor

intervenţii.

4.5.4.3. Factori de influență și surse de informații utilizate în previziunile ACB

Previziunile realizate în cadrul ACB pot fi influențate atât de factori care țin de cel care promovează

proiectului (nivel microeconomic), cât şi de factori la nivel regional, național sau chiar internațional

(nivel agregat, macroeconomic). Aceşti factori de influență pot fi grupați în câteva categorii majore

astfel:

factori economici;

factori sociali;

factori politici;

factori instituționali.

Sursele potențiale de date utilizate în estimarea costurilor şi beneficiilor fiecărei alternative de

proiect se pot baza pe informații care provin din:

date statistice oficiale;

lucrări ştiințifice şi studii;

cercetări de piață;

104

date provenite de la companii (de exemplu, societăți de asigurare);

date furnizate de piață (burse de mărfuri, diverse companii);

experiența şi judecata analistului.

Instituțiile, autoritățile şi organizațiile care oferă surse de date credibile şi utile în efectuarea

analizelor cost-beneficiu pentru cazul României sunt, în primul rând:

Institutul Național de Statistică;

Eurostat (autoritatea de statistică la nivelul C.E.);

Comisia Europeană;

Fondul Monetar Internațional;

Banca Mondială și alte instituții similare la nivel internațional;

Comisia Națională de Prognoză;

Banca Națională a României;

Casa Națională de Asigurări de Sănătate;

Statistici ale autorităților publice centrale şi locale;

Statistici ale societăților de asigurare-reasigurare;

Statistici ale societăților de asigurări de viață;

Statistici medicale ale spitalelor etc.

După cum am precizat anterior, pentru o bază unitară de pornire în cadrul ACB, ar trebui constituită o bază

de date unificată, atât pentru costuri, cât și pentru venituri, pentru diferite categorii de proiecte; aceste repere

ar trebui să fie utilizate de către toți solicitanţii de fonduri de investiții. Astfel nu ar mai exista o largă

diversitate de valori în ceea ce privește proiecte similare.

Cel puțin la nivel macroeconomic, se poate crea mult mai ușor o bază de date comună privind variabile

precum: cursul valutar, inflaţia, creşterea PIB, venitul disponibil etc., pe care toți investitorii, indiferent de

domeniu, trebuie să le utilizeze drept reper.

4.5.5. Analiza de sustenabilitate a proiectului

După estimarea costului inițial al investiției, precum şi a veniturilor, respectiv costurilor

operaționale, un obiectiv important urmărit în cadrul Analizei Cost Beneficiu constă în

determinarea sustenabilității financiare a proiectului ce urmează a fi finanțat din fonduri publice.

Demonstrarea sustenabilității financiare înseamnă în fapt elaborarea unei situații de trezorerie, în

care sunt puse în balanță intrările de numerar cu ieşirile de numerar, pe întreaga perioadă de

referință a proiectului. Asigurarea sustenabilității reprezintă un criteriu de conformitate.

Situația fluxurilor de numerar elaborată trebuie să demonstreze, pentru fiecare an al perioadei de

105

referință, că nu există riscul de lipsă de lichiditate. Din acest punct de vedere, este foarte importantă

corelarea în timp a încasărilor generate de proiect (rezultate din venituri sau orice alte tipuri de

intrări/transferuri de numerar) cu plățile angajate în cadrul proiectului (rezultând din obligații de

plată către furnizori, angajați, creditori, stat etc.). Nivelul acestora depinde de două variabile

importante: pe de o parte, nivelul venitului / cheltuielii, iar pe de altă parte duratele de încasare /

plată negociate cu clienții / furnizorii. În unele situații, termenele de plată sunt fixe și nu fac

obiectul unei negocieri, ci trebuie respectate ca atare, altfel intervin sancțiuni (de exemplu,

termenele de plată pentru impozite și contribuții, care sunt reglementate prin legislația fiscală în

vigoare).

Cei ce implementează proiecte de investiții finanțate din fonduri publice trebuie să dovedească, prin

intermediul analizei de sustenabilitate, faptul că pentru fiecare an, pe întregul orizont de timp al

proiectului, intrările de numerar acoperă ieșirile de numerar.

Ca metodologie ce trebuie parcursă, după estimarea costurilor și a veniturilor, se determină fluxurile

actualizate de costuri și de venituri pe întreaga periodă de referință a proiectului, utilizâd în acest

sens rata de actualizare (cu detalii privind estimarea acesteia vom reveni în secțiunile următoare).

Sustenabilitatea intervine dacă se poate demonstra că proiectul generează un flux net de numerar (ca

diferență între fluxul de intrări și cel de ieșiri de numerar) cumulat pozitiv pentru fiecare an al

proiecției financiare.

De menționat că în cadrul analizei de sustenabilitate se includ și intrările de numerar generate de

contractarea unor surse de finanțare (împrumuturi), respectiv ieșirile de numerar rezultând din

finanțarea proiectului (de exemplu, rambursarea împrumuturilor și plățile de dobânzi). Din

perspectiva diferenței între cost/venit și flux de numerar, doar dobânzile achitate pentru utilizarea

capitalului împrumutat constituie costuri, în timp ce rambursările nu reprezintă costuri, ci ieşiri de

numerar care diminuează fluxul de numerar total al anului.

Din acest punct de vedere, ieşirile de numerar totale (generate de cele 3 funcțiuni ale gestiunii

financiare ale unui proiect: investiții, exploatare, respectiv finanțare) sunt acoperite de toate

fluxurile de intrare ale proiectului (venituri şi resurse financiare).

Diferența dintre fluxurile de intrare şi cele de ieşire poate genera un deficit (dacă este negativă) sau

un excedent (dacă este pozitivă). Fluxul net de numerar cumulat se determină însumând, în fiecare

an, fluxul net acumulat în anul precedent și deficitul sau excedentul anului curent.

Dacă din analiză vor rezulta excedente, acestea se vor acumula şi vor fi utilizate pentru acoperirea

deficitelor din perioadele următoare. Analiza de sustenabilitate prezintă și maniera de acoperire a

deficitelor, atunci când acestea apar, prin împrumuturi, în ipoteza că aceste împrumuturi sunt

obținute în condiții rezonabile în raport cu piețele financiare locale. Atunci când structura de

finanţare a proiectului include un împrumut pe termen lung care trebuie plătit cu veniturile

106

previzionate în cadrul perioadei de referință, se va impune un nivel minim al ratei de acoperire a

serviciului împrumutului.

4.5.6. Fundamentarea ratei de actualizare utilizată în analiza financiară

Rata de actualizare este acea variabilă prin intermediul căreia fluxurile financiare (de intrare sau de

ieșire) sunt exprimate în valoarea de la momentul inițial, al realizării investiției, luându-se în calcul

preferința pentru factorul timp (valoarea în timp a banilor), respectiv riscul asumat prin realizarea

proiectului analizat. Din această perspectivă, rata de actualizare financiară este asimilată cu costul

de oportunitate în timp al capitalului.

Deși conceptul de actualizare este unul simplu, alegerea unei rate de actualizare este un subiect

controversat și o adevărată piatră de încercare în cadrul oricărui proces de evaluare. Rata de

actualizare utilizată în analiza financiară ar trebui să reflecte costul de oportunitate al capitalului pentru investitor (statul în cazul proiectelor finanțate din fonduri publice), ceea ce oferă un reper

destul de subiectiv. Stabilirea nivelului ratei de actualizare este o chestiune sensibilă, deoarece un

nivel prea ridicat sau prea scăzut al acesteia poate modifica decizia de acceptare sau de respingere a

unui proiect. În ipoteza că numai proiectele cu valoare actualizată netă pozitivă trebuie să fie

acceptate, un nivel prea ridicat al ratei de actualizare poate duce la respingerea multor proiecte

(fenomenul de subinvestire), generându-se astfel costuri de oportunitate (costurile „șansei

pierdute”). Pe de altă parte, un nivel prea scăzut al ratei de actualizare, ar conduce la adoptarea unor

proiecte care sunt mai puțin performante decât altele, probabil respinse ca urmare a unor

constrângeri bugetare (fenomenul de suprainvestire). Aceste afirmații sunt cu certitudine valabile în

cazul proiectelor de investiții finanțate din fonduri private. Având în vedere caracteristicile specifice

proiectelor de investiții publice, nu putem neglija nici în acest caz importanța estimării riguroase a

ratei de actualizare, ca variabilă de intrare esențială în procesul de evaluare.

În ceea ce privește evaluarea ratei de actualizare financiară, soluția acceptată atat în literatura de

specialitate, cât și în practica financiară este aceea de a considera rata de actualziare ca fiind costul

de oportunitate al resurselor financiare. Dacă finanțarea proiectului este realizată din două sau mai

multe surse, se recomandă utilizarea drept rată de actualizare a costului mediu ponderat al

capitalului (CMPC), bazat pe costul fiecărei surse de finanțare și ponderea fiecărei surse în valoarea

totală a proiectului. Dacă în estimarea costului capitalului propriu există controverse în literatura de

specialitate, viziunea cu privire la evaluarea costului capitalului împrumutat este unitară, fiind

recomandată utilizarea ratei anuale echivalentă a dobânzii (randamentul la maturitate, dacă este

vorba despre titluri de credit emise pe termen lung), ajustată cu economiile fiscale generate de

folosirea îndatorării ca sursă de finanțare.

107

Există trei posibile abordări în procesul de estimare a ratei de actualizare financiară:

→ costul efectiv al capitalului implicat - pentru investițiile finanțate din fonduri publice, se pot

folosi drept reper: rentabilitatea reală a obligațiunilor guvernamentale (costul marginal direct

al fondurilor publice) sau rata reală a dobânzii pe termen lung aferentă împrumuturilor

comerciale (dacă proiectul are nevoie de finanțare privată) sau media ponderată a celor două

rate. Această abordare este foarte simplă, dar poate prezenta un dezavantaj major: cel mai

bun proiect alternativ ar putea câștiga mult mai mult decât rata reală a dobânzii aferentă

împrumuturilor publice sau private;

→ estimarea unei limite maxime pentru valoarea ratei de actualizare întrucât ia în considerare

profitul pierdut de pe urma celei mai bune alternative de investiție. Cu alte cuvinte, o

alternativă la veniturile proiectului nu este răscumpărarea datoriei publice sau private, ci

profitul de pe urma unui portofoliu financiar adecvat;

→ estimarea unei rate minime acceptabile, utilizată drept reper: de exemplu, o rată a dobânzii

specifică sau o rată de rentabilitate de la un emitent recunoscut de titluri de valoare într-o

valută internațională; referința minimă este multiplicată cu un coeficient, în funcție de riscul

specific al proiectului.

Pentru proiectele finanțate din Fonduri Structurale, Comisia Europeanã recomandã o ratã de

actualizare financiară de 5% în termeni reali, ca un parametru de referințã pentru costul de

oportunitate al capitalului pe termen lung pentru Statele Membre care beneficiazã de pe urma

Politicii de Coeziune – printre care se numără și România. Același nivel al ratei de actualizare

financiară este indicat și în „Ghidul Național pentru Analiza Cost-Beneficiu a Proiectelor de

Investiții” din România, realizat cu sprijinul JASPERS.

Aceste niveluri ale ratei de actualizare, recomandate de Comisia Europeană nu sunt perfect

armonizate cu realitățile socio-economice din România. Recomandarea CE cu privire la utilizarea

unei valori unice ca referințã pentru rata de actualizare financiarã se bazeazã pe presupunerea că

fondurile provin de la cetățeni obisnuiți dintre contribuabilii din UE. Valorile diferite fațã de

valoarea de referințã de 5% pot fi justificate pe baza: condițiilor macroeconomice specifice

României; natura investitorului (de exemplu, rata de actualizare poate fi mai mare în cazul

proiectelor realizate în parteneriat public privat, unde includerea fondurilor private poate conduce la

creșterea costului de oportunitate al capitalului); sectorul în care va fi realizat proiectul (de

exemplu, proiectele de infrastructurã în transporturi comportã riscuri asumate mai mari decât

investițiile în reabilitarea unor clãdiri din patrimoniul public). Așadar, utilizarea unei singure rate de

actualizare pentru toate proiectele nu ține cont de faptul cã riscurile sunt diferite de la un proiect la

altul. Comisia Europeanã încurajeazã Statele Membre sã-și furnizeze propria valoare pentru rata de

actualizare financiarã, pe care sã o aplice apoi constant în evaluarea proiectelor lor la nivel național,

108

în vederea asigurãrii coerenței între ratele de actualizare utilizate pentru proiecte similare din

aceeași regiune / țarã.

Revenind la discuția despre exprimarea costurilor și beneficiilor în prețuri curente sau prețuri

constante, este aici locul să clarificăm un aspect important, și anume: când se recomandă utilizarea

în estimarea fluxurilor de numerar a prețurilor curente şi când a prețurilor constante?

Pentru a răspunde la această întrebare este foarte important să știm cum este exprimată rata de

actualizare, utilizată în cadrul metodei DCF – disconted cash flow. Aceasta poate include o

componentă privind inflația previzionată (în acest caz vorbim de valoare în termeni nominali) sau

dacă impactul inflației este eliminat, vorbim de valoare în termeni reali. Componentele fluxului de

numerar sunt afectate într-o oarecare măsură de inflație, atât intrările de numerar (veniturile) cât şi

ieşirile de numerar (costurile). De aceea este importantă respectarea uneia dintre următoarele 2

reguli, pentru a nu se introduce distorsiuni în evaluarea proiectului și luarea deciziei de alocare

optimă a capitalului:

dacã fluxurile de numerar sunt exprimate în prețuri curente, ce includ inflatia anticipatã,

acestea vor fi obligatoriu actualizate cu o ratã nominalã, ce include deprecierea puterii de

cumpãrare a banilor, cauzatã de inflație; de remarcat cã se folosește rata previzionată a

inflației pentru moneda utilizatã pentru estimarea fluxurilor de numerar și a plãților generate

de proiect, și nu cea istoricã sau curentă;

dacã fluxurile de numerar sunt estimate în prețuri constante ale anului în care se efectueazã

evaluarea proiectului și nu ia în considerare inflația, acestea vor fi actualizate cu o ratã

exprimatã în termeni reali.

Deoarece stabilitatea în timp a ratei inflației este o ipoteză de lucru mai mult teoretică, în general se

recomandă să se elimine influența inflației, prin estimarea costurilor în prețuri constante ale anului

în care se efectuează evaluarea proiectului (anul de bază).

Relația dintre rata de actualizare exprimată în termeni nominali şi termeni reali este descrisă de

Fisher19:

1 + rata de actualizare nominală = (1 + rata de actualizare reală) × (1 + rata inflației)

De asemenea, un alt aspect important este legat de faptul cã rata de actualizare trebuie sã surprindã

costul capitalului exprimat în aceeași unitate monetarã ca și cea în care sunt estimate fluxurile de

numerar (lei, euro etc.).

4.5.7. Actualizarea beneficiilor şi costurilor

19 Fisher, I, The Theory of Interest (Teoria dobânzii), The Macmillan Company, 1930 (retipărită: Augustum M Kelley Publishers, 1974, Clifton NJ)

109

În procesul de alocare a capitalului, prin intermediul investițiilor realizate atât în domeniul public,

cât și privat, fluxurile financiare realizate (atât intrările, cât și ieșirile de numerar) sunt înregistrate

la momente de timp diferite. Pentru determinarea indicatorilor care să pună în evidență dacă

proiectul este sau nu fezabil, trebuie utilizat principiul valorii în timp a banilor, ceea ce înseamnă că

o unitate monetară obținută astăzi are o valoare mai mare (în termeni de putere de cumpărare) decât

o unitate monetară obținută peste unul, doi sau mai mulți ani. De aceea, pentru a putea compara

fluxuri financiare de la momente diferite pe axa timpului, se utilizează tehnica fluxurilor financiare

actualizate (DCF – discounted cash flows), ceea ce înseamnă exprimarea valorii acestora la același

moment de timp (se preferă realizarea actualizării la momentul zero, al alocării sumei destinate

investiției, pentru a se stabili dacă proiectul este acceptabil sau nu la momentul adoptării /

respingerii deciziei, și nu ulterior). Astfel că, prin intermediul actualizării, valoarea viitoare a

fluxurilor de venituri și de cheltuieli se reduce corespunzător, în funcție de nivelul ratei de

actualizare folosite. Deși aceste afirmații se bazeazã pe ipoteze teoretice, uneori diferite de la o

persoanã la alta, ele pot fi considerate cuantificabile pentru a surprinde preferința comunitãții pentru

luarea în considerare a timpului.

Vom prezenta în continuare formulele de calcul care se folosesc pentru actualizarea beneficiilor şi

costurilor identificate în baza metodei fluxurilor financiare actualizate, precizând parametrii folosiți,

în concordanță cu descrierile din subcapitolele precedente (în special legate de cuantificarea

beneficiilor şi costurilor, și fundamentarea ratei de actualizare).

unde:

B0 – valoarea actualizată a tuturor fluxurilor pozitive de numerar (beneficiile) obținute în fiecare

dintre cei n ani ai perioadei de referință;

k – rata de actualizare financiară

VR – valoarea reziduală obținută în ultimul an, asimilată unui flux financiar pozitiv

Cu cât perioada de referință este mai lungă, cu atât impactul asupra valorii actualizate a beneficiilor

este mai scăzut. Afirmația este valabilă și pentru beneficiile mai îndepărtate (obținute mai târziu pe

axa timpului).

Similar, formula de determinare a valorii actualizate a costurilor se poate scrie:

unde:

C0 – valoarea actualizată a tuturor fluxurilor negative de numerar (costurile) înregistrate în fiecare

110

dintre cei n ani ai perioadei de referință;

k – rata de actualizare financiară

În cazul costurilor, Ct reprezintă în primul rând costurile periodice (de operare) înregistrate în anul t.

Sunt supuse de asemenea actualizării, după cum am precizat în secțiunea referitoare la costuri, și

acele costuri cu investiția, în cazul în care aceasta este realizată în mai multe etape (investiții cu

implementare multianuală). Aceste fluxuri de ieșire vor fi luate în considerare cu semnul minus la

calculul fluxului financiar net. Dacă investiția analizată presupune și costuri de înlocuire sau costuri

extraordinare de întreținere, înregistrate sporadic în perioada de referință, trebuie și acestea

actualizate pentru perioada de timp scursă între momentul inițial și momentul în care acestea se

înregistrează efectiv, în vederea cumulării cu celelalte costuri ale investiției. Costul cu investiția

inițială nu trebuie actualizat, deoarece este înregistrat la momentul zero, când se fac toate calculele

privind fezabilitatea investiției.

4.5.8. Determinarea valorii reziduale

Contextul actual obligă organizatiile sa isi redimensioneze activitatile si in acelasi timp sa identifice

cele mai bune variante de investiții, în condiții de sustenabilitate si performanta economica, sociala

și ecologică.

In ansamblul acestor dimensiuni complexe, preocupările pentru asigurarea unor consumuri raționale

de utilități, indiferent că aici vorbim energie electrica, apa sau energie termica, au devenit prioritare,

in conditiile necesitatii crearii a unor conditii optime de lucru la nivelul tuturor resurselor umane

implicate.

Spre exemplificare, dezvoltarea proiectelor de investitii pentru reabilitarea clădirilor prezinta o serie

de particularitati, care pe de o parte determina o implicare comună la nivelul tuturor entităților,

respectiv, proprietari, utilizatori, autoritati publice, furnizori de materii prime, constructorii, iar pe

de alta impune respectarea unui cadrul legal restrictiv ce limiteaza inovarea si creativitatea in dauna

unor cutume istorice sau arhitecturale. Cu toate acestea procesul de reabilitare a cladirilor, realizat

prepondent in orase, zone aglomerate, sau zone centrale, cu valoare istorică semnificativă, creşte

semnificativ valoarea economica, atat din perspectiva numarului de vizitatori dar şi din perspectiva

activitatilor desfasurate in aceste cladiri.

Pentru fundamentarea proiectelor si asigurarea sustenabilitatii financiare a investitiilor, analiza cost

beneficiu trebuie proiectata si aplicata corespunzator particularitatilor, astfel incat pe de o parte sa

confere incredere finantatorilor, dar si garantii ferme proprietarilor/utilizatorilor in ceea ce priveste

capacitatea de acoperire a costurilor pe termen mediu si lung.

111

Unul dintre aspectele cele mai importante pentru realizarea unei analize cost-beneficiu adecvate este

legat de modul de calculul a valorii reziduale a investitiei. Gapenski (2005:592) consideră valoarea

reziduală „mult mai riscantă decât celelalte fluxuri”, din perspective incertitudinilor privind evolutia

pietei si a valorii viitoare a bunurilor sau serviciilor, ce fac parte integranta din investitiei. În acest

context, am evidențiat pe baza literaturii de specialitate relevante diferenţele dintre cele mai utilizate

metodologii în obţinerea valorii reziduale.

Valoarea reziduală, reprezintă valoarea care poate fi obţinută din vânzarea investiţiei în active fixe,

la sfârşitul duratei de viaţă a investiţiei. Importanţa corectitudinii stabilirii acestei valori este dată de

faptul că aceasta influenţează fluxul de numerar al proiectului, calculul indicatorilor şi implicit

rezultatul final sub forma deciziei de investiţii.

Existenţa mai multor metode diferite pentru calculul valorii reziduale şi lipsa unor reglementari

clarificatoare cu privire la modul de selectie a metodei, a condus la situaţia în care, de exemplu, în

cadrul aceleiaşi tip de finantare pentru proiecte similar, unii solicitanţi au calculat valoarea reziduală

cu metode diferite, in functie de impactul asupra indicatorilor financiari si de valorile acestora. În

acest context, evaluarea proiectelor în condiții unitare și comparabile a devenit practic imposibilă,

ceea ce a determinat apariția unor neconformități sau situații de incompatibilitate, în sensul unor

rezultate complet diferite, la proiecte similare.

Dacă în cazul unor proiecte de investiții cu rezultate economice relevante, derulate de către

operatori privați, utilizarea valorii reziduale a fost adesea ignorată din perspectiva impactului asupra

indicatorilor analizei cost beneficiu, în cazul proiectelor cu impact social, din domenii considerate

“mai puțin rentabile”, stabilirea unei valori reziduale adecvate pentru o investiţie propusă se

dovedeşte a fi elementul cheie în obţinerea de valori „acceptabile” pentru indicatorii utilizaţi în

analiza financiară.

Variantele propuse în diferitele proiecte cu privire la cea mai potrivită metodă au transformat

problema valorii reziduale într-o preocupare constanta atât la nivel teoretic cât și aplicativ.

4.5.8.1. Delimitari conceptuale privind valoarea reziduală

Operațional valoarea reziduală reprezintă valoarea care poate fi obţinută din vânzarea investiţiei sau

a elementelor componente ale acesteia - activele fixe, la sfârşitul duratei de viaţă a investiţiei. Din

perspectiva utilității în plan economic valoarea reziduală este pozitivă numai dacă durata de viaţă a

investiţiei este corelată și analizată cu durata tehnică de utilizare. Concomitent cu această abordare,

valoarea reziduală și-a dovedit însă raționalitatea și în cazul în care durata tehnică excede duratei de

viață a investiției prin prisma posibilității de comercializare a unor elemente componente ale

investiției, sub forma de “fier vechi” sau deșeuri considerate recuperabile.

112

Din aceasta perspectivă impactul valorii reziduale asupra valorii nete actuale (VAN) depinde de

prevederile legislaţiei fiscale din fiecare ţară, de posibilitățile reale de refolosire și reutilizare, sau de

capacitatea pieței de acceptare a unor componente ale investiției.

În mod evident, particularitățile domeniilor de investiții, cu precădere cele de infrastructură,

generează în mod frecvent dificultăți în determinarea valorii reziduale, în situatia în care nou proiect

se încadrează într-o infrastructură preexistentă, fapt ce determină dificultăți în delimitarea între

scenariile posibile. Diferențele între scenariul fără proiect, respectiv fără infrastructură și scenariul

cu proiect, caz în care se include atât structura preexistenta cât și cea nou creată, implică o analiză

mai complexă a valorii reziduale. Pentru valoarea reziduală a infrastructurii existente se poate

utiliza valoarea actuală a obligațiilor de plată restante pentru restituirea împrumuturilor, dacă

finantarea s-a realizat din surse atrase rambursabile.

Valorile reziduale în cazul lucrărilor de reabilitare a clădirilor se calculează ținând seama de un

ansamblu de factori, între care amintim:

- vechimea infrastructurii de tip cladire existentă;

- modul de exploatare anterior dar și cel propus dupa reabilitare;

- tipologia proprietarului și interesele acestuia pe termen mediu și lung, în ceea ce priveste

clădirea reabilitată;

- amplasamentul clădirii și perspectivele de dezvoltare ale zonei;

- interesele autorităților publice în ceea ce priveste valorificarea zonei;

- valoarea istorică și arhitecturală;

- particularitățile reabilitării, în sensul ca pot avea loc doar lucrări de anvelopare

exterioară, care să includă sau nu și schimbarea geamurilor, respectiv dotarea cu

instalații de climatizare individuale sau centralizate etc.

Din perspectiva contabilă valoarea reziduală se asociază valorii de recuperare, respectiv valorii

rămase a unui activ după ce aceasta s-a amortizat integral, determinată ca sumă obținută în urma

vanzării sau lichidării unui activ după încheierea duratei sale de viaţă utilă. Daca procesul de

lichidare implică și anumite costuri, cum ar fi cele de demontare, transport, refacere a mediului etc.,

acestea trebuie scăzute din valoarea de vânzare a activului, pentru aflarea valorii reziduale.

Conform IFRS, valoarea reziduală trebuie să fie valoarea pe care un activ ar trebui să o aibă dacă ar

fi în aceeaşi stare pe care se aşteaptă să o aibă la încheierea duratei sale de viaţă utilă, şi de aceeaşi

vârstă, după scăderea costului vânzării sale. Teoretic, valorile reziduale rezultate din calcularea

amortizării trebuie să fie luate în considerare separat pentru fiecare activ şi chiar pentru

componentele unui activ. De exemplu, dacă o clădire include si un sistem de climatizare care are o

durată de viaţă previzionată mai mică decât clădirea, el trebuie amortizat separat. Practic, însa

aceasta varianta este dificil de cuantificat in analiza cost beneficiu.

113

Activele intangibile adesea au o valoare reziduală zero, pe de o partea datorită faptului că valoarea

lor se depreciază rapid prin prisma extinderii procesului de utilizare, iar pe de alta parte datorită

imposibilității previziunii unor activități, precum cercetarea stiintifică, ce poate genera noi rezultate

care să le elimine complet pe cele existente, iar valoarea acestora sa fie nulă.

În cazul activelor tangibile determinarea valorii reziduale trebuie să țina seama și de modul in care

piața este dispusa să le accepte sau există o nevoie reală ce poate fi acoperită prin vanzarea lor.

Există numeroase situații in care costurile asociate vânzării sau lichidării (ex. demontarea unor

aparate de climatizare, într-o manieră care sa asigure operarea lor ulterioară) pot fi mai mari decât

prețul de vanzare, caz in care in analiza cost beneficiu se inregistreaza costuri suplimentare.

O abordare diferențiată a valorii reziduale intervine în cazul activelor concesionate, caz în care

aceasta se determina pe baza costul activului din care se scad rambursările de capital (plăţile reale,

ce exclud dobânda) efectuate pe durata concesionării. In mod frecvent aceasta valoare se folosește

și la transferul de proprietate catre concesionari, în sensul că aceștia pot achiziționa bunurile

respective la valoarea reziduală, condiționat însă de tipul concesiunii, respectiv de exploatare sau

financiară.

4.5.8.2. Metode de calcul a valorii reziduale

Sustenabilitatea financiară a unui proiect de investitii presupune verificarea pozitivității fluxurilor

de numerar nete cumulative (care nu au fost actualizate) pe tot parcursul perioadei de referinţă

analizate. În acest sens fluxurile de numerar nete luate în considerare în acest scop trebuie să ţină

cont de costurile de investiţie, diferenţierile în provenienţa resurselor financiare (proprii, naţionale

şi/sau europene), veniturile nete, calculate ca diferenţe între veniturile aferente exploatării și

costurile exploatării obiectivului, respectiv valoarea reziduală.

În plan teoretic sunt delimitate trei posibile metode de calcul a valorii reziduale:

1. Metoda A – prima alegere se face luând în considerare valoarea de piaţă reziduală a activelor

fixe, ca şi cum ar fi vândute la finalul orizontului de timp avut în vedere, şi a pasivelor nete rămase

(Comisia Europeană 2008:36). În acest caz, valoarea reziduală, de asemenea, devine valoarea de

lichidare care reflectă valoarea estimată a activului investitional la acel moment. Metoda se

bazează, de asemenea, pe respectarea Standardelor Internaţionale de Evaluare (SIE) stabilite de

Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare (CSIE). Pe de altă parte, metoda este

frecvent utilizată în România în practica impusă de ANEVAR (Asociaţia Naţională a Evaluatorilor

din România) care adesea utilizează această metodă pentru evaluarea întreprinderilor sau a

bunurilor mobile.

114

2. Metoda B – prin calcularea valorii reziduale a tuturor activelor şi pasivelor, pe baza unei formule

de amortizare economică şi contabilă standard (de obicei diferită de amortizarea pentru

determinarea impozitelor pe venitul capitalului). Chiar dacă metoda a colectat dealungul timpului o

serie de critici majore, ea rămâne totuși una dintre cele mai utilizate modele. Această este acceptată

pentru acele infrastructuri publice care sunt pe domeniul public şi care nu au voie să fie vândute sau

privatizate (clădiri publice, drumuri, sisteme de alimentarea cu apă etc.).

3. Metoda C – prin calcularea valorii nete actuale a fluxurilor de numerar pe durata de viață a

proiectului. Metoda are două etape: prima etapă constă în previzionarea fluxurilor de numerar

viitoare, iar a doua în calcularea ratei de actualizare. Previzionarea fluxurilor de numerar trebuie să

ţină cont de ipotezele corecte, mai ales în ceea ce priveste estimarea veniturilor. De obicei,

experienţa anterioară este importantă în evaluarea trend-ului veniturilor, insa exista si numeroase

considerente de care trebuie tinut seama. Astfel o creştere recentă nu trebuie folosită mai mult decât

pentru viitorul apropiat. De regulă, seriile de cinci ani viitori trebuie previzionate pe baza

performanţei din cei cinci ani anteriori. În plus, nicio afacere nu se poate dezvolta continuu

(creşterea de 15% din ultimii cinci ani nu poate continua mulţi ani). În acest caz, de obicei se

foloseşte creşterea medie pentru întregul domeniu. Acest lucru este valabil pentru un activ clar sau

o unitate generatoare de venit când veniturile marginale sunt imposibile după un anumit prag,

ţinând cont ca veniturile excepţionale vor genera competiţie acerbă şi rezultatul va fi o moderare a

creşterii.

În conformitate cu Standardele Contabile Internaţionale - IAS 36, pe viitor trebuie utilizate ratele

constante sau reduse. Standardul stipulează că creşterea trebuie să fie în concordanţă cu ratele de

creştere pe termen lung din domeniu. În plus, previzionările fluxului de numerar trebuie să aibă

legătură cu activul aşa cum este la finalul implementării proiectului fără potenţiale îmbunătăţiri

ulterioare ale sale sau impozite pe venit aplicate rezultatelor.

Unităţile generatoare de venit trebuie grupate de la nivelul de bază pentru a obţine fluxuri de

numerar distincte uşor de separat de alte active (acesta ar putea fi un departament, o linie de

producţie sau o fabrică pentru care sunt clar identificate rezultatul producţiei şi investiţia în materii

prime, costurile cu forţa de muncă sau cele administrative). IAS 36 prevede că unităţile generatoare

de venit trebuie să fie definite constant în perioada financiară şi trebuie identificate corect pentru a

minimaliza sau îndepărta recunoaşterea amortizării.

Activele corporative precum clădirile administrative sau echipamentele comune care nu generează

fluxuri de numerar distincte trebuie să fie testate pentru amortizare în mod similar cu alte active

fixe. Pentru o contabilitate corectă, IAS 36 prevede că activele corporative vor fi alocate tuturor

unităţilor generatoare de venit în conformitate cu cifra de afaceri anuală. Motivul pentru aceasta are

legătură cu obiectivul companiei, acela de a genera fluxuri de numerar suficiente pentru a recupera

115

investiţiile în active fixe alocate diviziilor operaţionale sau grupurilor administrative, activele

corporative fiind testate pentru amortizare.

În cazul obiectivelor sociale (infrastructura pentru servicii sociale, sănătate şi siguranţă publică,

infrastructura pentru educaţie), valoarea reziduală va fi calculată cu metoda B bazată pe valoarea

reziduală a tuturor activelor şi pasivelor ţinând cont că infrastructurile publice sunt pe domeniul

public şi nu au voie să fie vândute sau privatizate. Calculele se vor face în conformitate cu durata de

viaţă a investiţiilor (de fapt aceste perioade sunt reflectate în HG 2139/2004).

În cazul investiilor specifice domeniilor cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare pentru

competitivitate valoarea reziduală va fi calculată cu metoda C – prin calcularea valorii nete actuale

a fluxurilor de numerar în anii de viaţă rămaşi ai proiectului mai ales dacă structura este integrată.

Pentru investiţiile private şi investiţiile specifice cu date clare disponibile despre piaţa imobiliară,

valoarea reziduală trebuie să fie calculată cu metoda A ţinând cont de valoarea de piaţă reziduală a

activelor fixe, ca şi cum ar trebui vândute la finalul orizontului de timp avut în vedere, şi a pasivelor

nete rămase.

Pentru investitiile dedicate creşterii eficienţei energetice şi a securităţii furnizării de energie (energie

durabilă şi eficientă, utilizarea surselor regenerabile de energie, diversificarea reţelelor de

interconectare energetică), valoarea reziduală va fi calculată cu metoda C – prin calcularea valorii

nete actuale a fluxurilor de numerar în anii de viaţă rămaşi ai proiectului mai ales dacă structura este

integrată.

Pentru investiţiile private şi investiţiile specifice cu date clare disponibile despre piaţa imobiliară,

valoarea reziduală trebuie să fie calculată cu metoda A ţinând cont de valoarea de piaţă reziduală a

activelor fixe, ca şi cum ar trebui vândute la finalul orizontului de timp avut în vedere, şi a pasivelor

nete rămase

Valoarea reziduală ce va fi utilizată in cazul investițiilor de reabilitare a trebuie estimată astfel:

- valoarea de revânzare sau ca “material rezidual” a activelor trebuie folosită în viitor ca valoare

reziduală, în cazul în care reabilitarea se face în scopul imbunatățirii condițiilor de ansamblu a

clădirii și respectiv creșterii eficienței energetice;

- costurile de curăţenie si eliminare a deseurilor trebuie indicate explicit când este cazul. Acestea

trebuie scăzute din suma reziduală finală. În unele cazuri, aceste costuri pot fi deja factorizate în

valoarea de revânzare. Pentru o estimare corecta este nevoie de implicarea furnizorilor de materii

prime și materiale, pentru ca aceștia să iși exprime o opinie pertinentă cu privire la posibilitățile de

reutilizare și costurile aferente proiectelor de reabilitare.

- derivarea valorii reziduale la începutul evaluării trebuie să ţină cont de „riscul valorii reziduale”

(incertitudinea referitoare la ce se va dovedi a fi în viitor valoarea reziduală) şi de ajustările

realizate, din considerente de evolutia pietei.

116

4.5.8.3. Impactul valorilor reziduale asupra rezultatelor analizei cost beneficiu

Unul dintre cei mai importanţi parametri cu impact direct asupra rezultatelor ACB şi, în plus, asupra

selectării criteriilor în timpul evaluării proiectelor de investiţii în cadrul finanţării europene este

valoarea reziduală. Criteriile financiare de selecţie din grilele de evaluare, pentru toate tipurile de

proiecte, au legătură cu rata financiară a rentabilităţii, precum şi de valorile financiare nete

actualizate bazate pe fluxul de numerar actualizat. În cele ce urmeaza partea care urmează sunt

prezentate ipotezele şi metodologia dezvoltării, cu accent pe valoarea reziduală a proiectului.

Pentru proiectele de investiţii majore (infrastructuri de transport, de mediu) valoarea reziduală are

un rol important în stabilirea dimensiunii intervenţiei europene (rata finanţării decalajului).

Valoarea reziduală a activelor proiectului la finalul duratei de viaţă a proiectului este inclusă în

analiza cost beneficiu ca şi cost negativ (sau beneficiu). Printre elementele de venituri în ultimul an

luat în considerare, se află valoarea reziduală a investiţiilor (ex., datoria curentă, activele curente

precum clădirile şi utilajele, etc.), care reprezintă elementul de valoare reziduală, ţinând cont

elementele de investiţie. Este important să menţionăm că toate elementele sunt costuri de investiţie

(ieşiri) şi valoarea reziduală trebuie să fie inclusă cu semnul opus (negativă dacă celelalte sunt

pozitive), deoarece este o intrare. Valoarea reziduală este luată în considerare în tabelul de

sustenabilitate doar dacă corespunde unei intrări reale pentru investitor.

După determinarea valorii reziduale, rezultatele trebuie să fie utilizate în calcularea indicatorilor

RIR/C şi RIR/K, ca date de intrare ce compensează prin diminuare costurile investiţiilor. Astfel în

cazul unor investiţii în infrastructură, valoarea investiţiei iniţiale este considerată a fi o contribuţie

cu valoare negativă, respective cost, valorile fluxului de numerar pot fi sau pozitive sau negative (în

funcţie de valoarea lor reală), iar valoarea reziduală este considerată a aduce un rezultat pozitiv al

proiectului, respectiv venit, de vreme ce este considerată a aduce valoare suplimentară investiţiei.

Rata Internă de Rentabilitate este un indicator al eficienţei economice a investiţiilor cu anumite

deficienţe cunoscute, şi care trebuie utilizat in conditii si ipoteze perfect valide. Exista numeroase

mentiuni de ordin teoretic (Comisia Europeană (2008:210), dar si practic prin care se evidentiaza

faptul ca în cazul unei evoluții variabile ca trend pentru beneficiile nete, beneficii minus costuri,

ceea ce înseamnă schimbări de semn în ani diferiţi pe durata de viaţă a proiectului, pot exista

multiple IRR pentru un singur proiect. În aceste cazuri, regula de decizie IRR este imposibil de

implementat.

Un alt obstacol în utilizarea IRR poate fi faptul că acest indicator nu conţine nicio informaţie utilă

despre valoare economică totală a unui proiect, fapt recunoscut chiar şi de Comisia Europeană

(2008:211) care recomanda utilizarea Metodei Valorii Nete.

117

În cazul in care durata de viata luata in calcule este mai mare de 60 de ani, pentru determinarea

indicatorilor de eficienta economica nu se va mai lua in considerare valoarea reziduala, datorita

incertitudinii majore asupra dimensiunii acesteia.

În cazul unor infrastructuri preexistente (adică, proiecte in extensie), valoarea reziduală a

infrastructurii existente este introdusă în primul an, iar în ultimul an al orizontului de timp se

calculează o valoare reziduală adecvată ca procent din costurile de investiţii. Aceasta reprezintă

fluxurile potenţiale de venit pe care proiectul încă le va putea genera chiar şi după orizontul de timp

luat în considerare. Valoarea reziduală este strict corelată cu durata de viaţă tehnică a

echipamentelor şi lucrărilor care vor fi luate în considerare în proiectul de investiţii.

Este foarte important să se facă distincţia între beneficiari, ceea ce înseamnă că o companie privată

va beneficia de o amortizare rapidă (valoarea reziduală aproape egală cu 0), în timp ce un beneficiar

public implementează proiecte complexe, cu durată de viaţă lungă pentru elementele de investiţie.

În cazul proiectelor de investiţii cu set mixt de active (un proiect major de infrastructură de

transport care de obicei include crearea unui set mixt de active), unele dintre aceste active vor

necesită înlocuirea când vor ajunge la finalul vieţii lor utile, în perioada de prognoză. Costurile de

înlocuire trebuie incluse în fluxul de costuri viitoare în estimare, în anul în care vor fi suportate. În

principiu, pentru proiectele din sectorul public RRF(C) poate fi foarte scăzută sau negativă, în timp

ce RRF(K) pentru investitorii privaţi sau pentru parteneriatul public-privat (PPP) ar trebui să fie, în

mod normal, pozitivă.

Există o tendinţă generală a instituţiilor publice să crească artificial valoarea reziduală, pentru a

obţine o valoare mai bună a randamentului economic, şi a companiilor private să o scadă pentru a

creşte valoarea grantului sau finantarii nerambursabile. Deoarece ambele cazuri nu sunt acceptabile,

îndrumările pentru solicitanţi trebuie să decidă metoda care trebuie utilizată pentru a asigura

evaluarea corectă a întregii scheme (tratament egal şi judecată obiectivă).

4.5.9. Metodologia de calcul a indicatorilor RIRF/C, RIRF/K, respectiv VNAF/C si VNAF/K.

Clarificări conceptuale şi diferenţieri metodologice

După estimarea, cât mai obiectiv posibil, a intrărilor în procesul de evaluare (costuri şi beneficii,

valoarea reziduală, precum şi rata de actualizare), urmează etapa determinării unor indicatori

dinamici, care iau în considerare valoarea în timp a banilor prin intermediul tehnicii actualizării. În

cadrul acestei secțiuni vom defini şi interpreta valoarea financiară netă actualizată (VNFA),

aducând clarificări privind modul de calcul şi diferenţa conceptuală dintre VNFA/C (surplusul de

valoare calculat faţă de capitalul total investit, indiferent de unde este finanţat), respectiv VNFA/K

(în calcule este considerat numai capitalul avansat de investitor). Vom defini, interpreta şi vom

118

aduce clarificări şi în ceea ce priveşte rata internă de rentabilitate (RIR), având în vedere distincţia

dintre RIRF/C (care va fi comparat cu costul mediu ponderat al capitalului), respectiv RIRF/K

(comparat numai cu costul capitalului propriu avansat de promotorul proiectul). Vom discuta şi care

dintre cei doi indicatori este preferat în adoptarea deciziei şi de ce, atunci când rezultatele sunt

contradictorii.

Valoarea Netă Actualizată (VNA) reprezintă valoarea actualizată a fluxurilor de numerar generate

de investiţie pe întreaga perioadă de referință, indiferent de semnul acestora, inclusiv valoarea

reziduală actualizată și se exprimă în valori absolute (unități monetare).

unde:

I0 – costul inițial al investiției (pentru proiecte realizate în mai multe etape, acesta este reprezentat

de valoarea actualizată a costurilor cu investiția, care intervin la momente de timp diferite)

CFt – fluxul financiar din anul t, rămas după acoperirea investiției în capital de lucru, dacă este

cazul

Indicatorul introduce un criteriu de acceptabilitate a proiectelor: conform recomandărilor din

literatura de specialitate, trebuie acceptate numai proiectele care generează VNA pozitivă, deoarece

acestea îndeplinesc obiectivul de sporire a capitalului investit inițial. Dacă VNA este negativă,

proiectul trebuie respins, deoarece nu se recuperează nici măcar capitalul investit inițial. Dacă două

sau mai multe alternative ale aceluiași proiect returnează valori pozitive ale indicatorului, acestea se

ierarhizează în ordine descrescătoare a valorii indicatorului, fiind preferată alternativa care

generează cel mai mare VNA pozitiv.

Avantajul indicatorului este reprezentat de simplitatea și claritatea sa. Spre deosebire de indicatorii

de natură contabilă, VNA ia în considerare fluxurile de numerar și nu câștigurile (profiturile, care

devin irelevante dacă nu sunt dublate de încasări și plăți, având astfel o corespondență la nivel

monetar). VNA utilizează toate fluxurile de numerar generate de proiect, pe întreaga perioadă de

referință, spre deosebire, de exemplu, de indicatorul termen de recuperare dinamic, care neglijează

fluxurile financiare înregistrate după momentul recuperării investiției inițiale. Un ultim avantaj este

reprezentat de faptul că VNA actualizează în mod adecvat fluxurile de numerar, luând în calcul

valoarea în timp a banilor. Datorită avantajelor prezentate, Valoarea Netă Actualizată este

considerată de către majoritatea teoreticienilor si a practicienilor ca fiind cel mai adecvat indicator

în procesul de adoptare a deciziilor de investiții.Dezavantajul indicatorului este dat de faptul că valoarea sa depinde de două variabile de intrare

esențiale în procesul de evaluare: fluxurile de numerar (inclusiv valoarea reziduală) și rata de

119

actualizare. Dacă estimările nu sunt corect fundamentate (și ne referim aici în special la rata de

actualizare, a cărei previziune poate avea o doză importantă de subiectivism), valoarea

indicatorului nu mai este relevantă, putând conduce chiar la decizii eronate.

Rata internă de rentabilitate (RIR) reprezintă acea rată de actualizare pentru care VNA este egală

cu zero sau, cu alte cuvinte, care egalează valoarea actualizată a fluxurilor financiare viitoare cu

costul investiției și se exprimă în procente.

RIR reprezintă tot un criteriu de acceptabiliate a unui proiect, prin compararea sa cu costul

capitalului. Proiectele a căror rată de rentabilitate este situată sub cerinţa de remunerare a capitalului

investit sunt eliminate din analiză. Dacă RIR se situează peste nivelul costului capitalului, proiectul

este acceptabil, pentru că va genera în același timp și VNA pozitivă. De multe ori este un criteriu

preferat lui VNA, deoarece returnează o singură rată de profitabilitate, care nu depinde de rata de

actualizare. Se elimină astfel dezavantajul estimării unei rate de actualizare adecvate. În cazul în

care nu rezultă nici o soluție pentru RIR (de exemplu, o investiție care generează numai costuri,

fără a exista beneficii, ceea ce este echivalent cu fluxuri financiare negative pe întreaga perioadă)

sau rezultă soluții multiple, indicatorul își pierde relevanța.

În cadrul analizei financiare, indicatorii prezentați sunt determinaţi pe baza fluxurilor financiare ale

proiectului și pot pune în evidențã profitabilitatea investiției (VFNA/C, RIRF/C), respectiv

profitabilitatea capitalului investit (VFNA/K, RIRF/K).

Indicatorii profitabilității investiției (VFNA/C, RIRF/C) sunt calculați luând în considerare toate

costurile de investiţie ale proiectului, indiferent de sursele de finanţare ale acestuia. Dacã VFNA/C

este pozitivã şi RIRF/C este mai mare decât rata de actualizare, proiectul este profitabil, ținând cont

de toate sursele de finanțare posibil de utilizat și de costul mediu ponderat al acestora, utilizat drept

ratã de actualizare. În cazul proiectelor de investiţii productive sau de investiţii în infrastructură

generatoare de venit, aceşti indicatori pot fi utilizaţi ca un criteriu de eligibilitate a proiectelor de

investiţii.

Indicatorii profitabilității capitalului investit (VFNA/K, RIRF/K) sunt determinaţi considerând

numai partea de capital investită de inițiatorul proiectului, din surse proprii. Arată profitabilitatea

proiectului în cazul în care o parte din valoarea investiţiei este acoperită de finanţarea

nerambursabilă ºi presiunea asupra investitorului scade. Dacã VFNA/K este aproape de zero şi

RIRF/K are apropiate de rata de actualizare, înseamnă că proporţia de finanţare nerambursabilă este

cea corectă. Dacă indicatorii au valori sub nivelul considerat acceptabil pentru fiecare în parte,

înseamnă că proiectul este unul care nu generează venituri și necesită o pondere mai mare a sursei

de finanțare nerambursabile. În cazul în care VFNA/K este pozitivã pozitiv (mare) şi RIRF/K se

120

situeazã mult peste nivelul ratei de actualizare şi mai mare decât profitabilitatea medie a sectorului,

înseamnã fie cã putem ridica semne de întrebare asupra rigurozității și corectitudinii cu care a fost

elaborată ACB, fie că proporţia de finanţare nerambursabilă este prea mare si ar trebui ajustată.

4.6. Analiza economica a proiectelor de investiţii

Conform cadrului legislatativ actual aceasta este obligatorie doar în cazul unor proiecte de investiţii

majore. Utilitatea acestei analize pentru proiectele de investiții nonmajore a fost menționată în

cadrul prezentei lucrări.

Influenţa pe care o poate avea proiectul de investiţii asupra bunăstării economice a regiunii sau a

ţării poate fi estimată în cadrul analizei economice. Dacă analiza financiară este realizată pentru

proprietarii de infrastructură (indiferent dacă aceștia sunt publici sau privați), cea economică

abordează acceptabilitatea proiectului la nivel de întreaga societate. Conceptul ce stă la baza acestui

tip de analiză are la bază utilizarea preţurilor umbră (contabile), evaluate în termeni de costul de

oportunitate social, în locul preţurilor distorsionate ce pot fi observate pe piaţă.

Unele pieţe sunt ori ineficiente la nivel social, ori nu există deloc şi de aceea preţurile observate

pentru intrările şi ieşirile de numerar luate în calcul nu reprezintă mereu valoarea lor socială (ex.,

costul lor de oportunitate socială). Un exemplu în acest sens sunt pieţele de monopol sau oligopol,

deoarece preţul include o marjă peste costurile marginale; barierele comerciale, unde consumatorul

plăteşte mai mult decât în altă parte. Analiza pieţelor imperfecte şi a unor politici de stabilire a

preţurilor sau raţionalizare din sectorul public ne conduc la observaţia că preţurile ar putea să nu

reflecte costul de oportunitate al intrărilor, aspect important atunci când se are în vedere evaluarea

proiectelor. Din punct de vedere bugetar, datele financiare sunt importante, însă ele pot induce în

eroare ca indicatori de bunăstare.

În momentul în care preţurile de piaţă nu reprezintă costul social de oportunitate al intrărilor şi

ieşirilor, tratarea obişnuită constă în modificarea acestora în preţuri contabile folosind factori de

conversie corespunzători, dacă sunt disponibili de la autoritatea de planificare.

Sunt însă şi situaţii în care ar putea fi costuri şi beneficii ale proiectului pentru care valorile de piaţă

nu sunt disponibile. Se poate lua drept exemplu faptul că ar putea apărea efecte, cum ar fi cele

asupra mediului, sociale sau asupra sănătăţii care nu au un preţ ușor de estimat de piaţă, dar care

121

sunt încă importante pentru ca obiectivele proiectului sa fie îndeplinite şi, tocmai de aceea, ele

trebuie să fie evaluate şi încadrate atunci când proiectele sunt analizate.

Atunci când valorile de piaţă sunt indisponibile, există diverse metode, în mare parte ţinând de

natura efectului considerat prin care se pot evalua efectele în bani. Resursele financiare în ACB

reprezintă doar un mod de a măsura bunăstarea, astfel orice monetizare se poate utiliza.

Practica proiectelor complexe, dar și impactul acestora, în condițiile unor eforturi semnificative în

plan investițional, indică necesitatea de a trece, centrului suport al deciziei de investiții de la analiza

financiară la cea economică, Pentru ca acest lucru sa fie posibil, metodologia det trecere trebuie să

fie corect aplicată pentru fiecare element de intrare sau ieşire, astfel încât să fundamenteze un nou

model de calcul care să ia în considerare, de asemenea, beneficii sociale şi costuri sociale.

Metodologia poate fi prezentată pe scurt, în cinci paşi:

- transformarea preţurilor de piaţă în preţuri contabile;

- monetizarea efectelor necomercializabile;

- includerea efectelor indirecte suplimentare (în cazul în care prezintă relevanţă);

- actualizarea costurilor şi beneficiilor estimate;

- calcularea indicatorilor de performanţă economică (Valoarea Economică Netă Actualizată, Rata de

Rentabilitate Economică şi raportul Beneficiu/Cost).

În continuare, aceşti cinci paşi i-am explicat şi am evidențiat următoarele teme de interes:

- factorul de conversie standard;

- rata de schimb umbră;

- costul marginal al fondurilor publice;

- salariul umbră;

- rata de actualizare socială .

Chiar dacă manualul „Ghidul pentru ANALIZA COST-BENEFICIU a proiectelor de investiţii”,

elaborat de Comisia Europeană are echivalent în practica internaţională bine stabilită, liniile

directoare naţionale privind ACB emise de statele membre ale UE pot fi mai detaliate în ceea ce

priveşte unele aspecte. Astfel, în anumite sectoare, mai ales în cel de transport, poate fi mai eficace

să se realizeze mai întâi analiza economică şi apoi analiza financiară. În realitate, în multe proiecte

de transport economia durabilă oferă cele mai multe dintre beneficiile economice. Beneficiile

generate de fluxurile financiare de numerar (în principal, rezultate din diferenţa de costuri operare şi

întreţinere între opţiunea de bază şi cea de investiţie) ar putea fi cauza pentru care se generează o

mică parte din beneficiile totale ale proiectului. În acest caz, nu ar fi necesar să se calculeze un

factor de conversie pentru a transforma avantajele financiare în beneficii economice. De fapt,

succesiunea de analize (de la financiar la economic sau invers) în realitate nu este relevantă,

deoarece multe aspecte prezintă legături între ele (de exemplu, previziunea cererii, costurile de

122

investiţie, costurile forţei de muncă), iar procesul de evaluare este iterativ şi ar trebui să ajungă la o

perspectivă completă asupra performanţei proiectului.

În 1970 ca urmare a cercetării comandate de OCDE (Little şi Mirrlees, 1974), ONUDI (Marglin,

Dasgupta şi Sen, 1972), Banca Mondială (Squire şi Van der Tak, 1975) s-a inițiat un cadru diferit

pentru ACB. Aceşti cercetători au ajuns la concluzia că, în special în economiile mai puţin

dezvoltate, tratarea echilibrului parţial prezintă dificultăţi în cazul în care preţurile sunt deviate pe

scară largă. Ei au evocat necesitatea calculării unui set de „preţuri umbră”. În principiu, prețurile

umbră reprezintă soluţia unei probleme de planificare socială şi care ar trebui să fie sistematic

folosită în calculul profiturilor sociale umbră ale proiectelor. Profiturile umbră, sau profiturile

economice, reprezintă măsuri generale de echilibru, care au rolul să cuprindă toate efectele directe

şi indirecte, astfel încât nu este nevoie de însumarea efectelor asupra bunăstării în fiecare piaţă şi

pentru fiecare agent, daca sunt cunoscute. Tocmai de aceea, în cazul în care proiectul prezintă o

valoare netă actualizată pozitivă la preţuri umbră, bunăstarea socială creşte. Dreze şi Stern (1987)

fac publică o prezentare teoretică standard a echilibrului general al ACB, explicând relaţia dintre

politici, proiecte şi preţuri umbră; pentru o prezentare informală a abordării în contextul UE,

precum şi informaţiile şi aspectele de stimulare implicate (a se vedea Massimo Florio (2007)).

Calculul direct al preţurilor umbră printr-un model de echilibru general al economiei este redus din

cauză că unele date lipsesc; de aceea au fost propuse modele de calcul simplificat. Cel mai cunoscut

model este „regula preţului la frontieră” a lui Little-Mirrlees pentru schimburile de mărfuri şi

„regula costului marginal pe termen lung” pentru produse necomercializabile. În realitate, analiza

cost-beneficiu aplicată trebuie sa se descurce mereu cu date limitate, iar alegerea unei abordări de

echilibru parţial faţă de cel general reprezintă, de fapt, o problemă de oportunitate. Mai mult decât

atât, ACB a fost extinsă pe modelul unui set de domenii mai mult sau mai puţin legate între ele (în

special transport, mediu, sănătate), fiecare cu propriile specificităţi, chiar dacă conţin unele principii

unificatoare. În practică, se utilizează repetitiv pentru evaluarea proiectelor un mix de cadre de

echilibru general şi parţial

Se poate aprecia faptul că fiecare stat membru al UE ar trebui să dezvolte propriile linii orientative

cu privire la ACB şi să se axeze pe estimarea unui set de parametri naţionali, inclusiv unele preţuri

umbră cheie sau factori de conversie, în contextul priorităţilor Politicii de coeziune. Când factorii de

conversie naţionali / regionali nu sunt uşor accesibili sau sunt furnizaţi numai pentru anumite

sectoare, pot fi utilizate abordări diferite, dar nu neapărat unitare.

Evaluarea valorii sociale a investiţiei este una din obiectivele prioritare din cadrul ACB. Se poate ca

preţurile luate în calcul, stabilite de pieţe sau guverne, uneori să nu ofere o bună măsură a costului

de oportunitate socială a intrărilor şi ieşirilor. Acest lucru are loc atunci când:

- preţurile reale ale intrărilor şi ieşirilor sunt modificate din cauza pieţelor ineficiente;

123

- autoritățile stabilec tarife care nu reflectă costurile serviciilor publice.

Aceste distorsiuni sunt frecvente în unele ţări mai puţin dezvoltate, în cazul în care deschiderea

pieţei este limitată şi politica tarifară a autorităților publice este influenţată de constrângerea

problemelor manageriale şi politice. Cu toate acestea, unele preţuri luate în calcul pot fi departe de

costurile de oportunitate sociale în orice stat membru din UE.

De fiecare dată când unele intrări sunt afectate de distorsiuni importante ale preţurilor,ar fi

important ca promotorul să abordeze acest aspect în evaluarea proiectelor şi utilizarea preţurilor

contabile („umbră”) pentru a reflecta mai bine costul de oportunitate socială al resurselor.

Uneori, atunci când nu se poate discuta de o convertibilitate deplină a monedei, un parametru pentru

analiza economică il reprezinta cursul de schimb umbră. Acesta este preţul economic al monedei

străine, care poate diferi de cursul de schimb oficial. În principiu, cu cât este mai mare diferenţa

între rata oficială de schimb şi cursul de schimb umbră cu atât este mai probabil să se aprecieze sau

nu proiectul, iar performanţa acestuia să sufere. În timp ce toate calculele, inclusiv cele pentru

statele membre ale UE care nu fac parte din Uniunea Economică şi Monetară pentru analiza

proiectelor în cadrul fondurilor UE ar trebui să fie în Euro, folosirea unui curs de schimb umbră

pentru statele membre ale UE nu se recomandă din cauza conversiei monetare libere şi a lipsei de

control asupra fluxurilor de capital.

În general, folosirea unui factor de conversie standard (FCS) pentru unele fluxuri de numerar ale

proiectului este de preferat cursului de schimb umbră, deoarece, în principiu, conţine distorsiunile la

fel ca şi cursul de schimb umbră, fiind în acelaşi timp într-un acord mai mare cu utilizarea altor

factori de conversie (specifici fiecărui sector). Valoarea FCS se evaluează pornind de la valorile

exporturilor şi importurilor. Atunci când autoritatea de planificare nu prezintă propriile sale

estimări, FCS = 1 ar trebui să fie considerată o regulă implicită.

Evaluatorul proiectului și implicit decidentul proiectului trebuie să analizeze cu atenţie şi să aibă în

vedere modul în care costurile sociale sunt afectate de devierea preţurilor observate de la

următoarele valori de referinţă:

costurile marginale pentru bunuri necomercializabile la nivel internaţional, cum ar fi

serviciile de transport local;

preţurile la frontieră pentru bunuri comercializabile la nivel internaţional, cum ar fi culturile

agricole sau unele servicii energetice sau mărfuri fabricate.

Preţurile la frontieră se pot obţine uşor pentru fiecare element tranzacţionat: acestea sunt preţurile

internaţionale, CIF pentru importuri şi FOB pentru exporturi, exprimate în aceeaşi monedă.

Stabilirea frontierelor economice relevante este o problemă ce trebuie definită pentru fiecare situaţie

în parte. În acest sens, un bun exemplu este reprezentat de frontiera externă a UE care ar putea fi

124

relevantă pentru anumite sectoare, dar nu şi pentru altele. Indicatorul cheie empiric pentru a verifica

dacă preţurile la frontieră sunt utilizabile este dispersia preţurilor între ţări pentru acelaşi bun sau

serviciu comercializabil.

În cazul elementelor care nu pot fi comercializate: factorul de conversie standard este luat în

considerare în cazul elementelor minore necomecializabile sau elementellor fără un factor de

conversie specific, în timp ce pentru elemente majore necomecializabile se folosesc factori de

conversie specifici sectorului, pe baza costului marginal pe termen lung sau disponibilitatea de a

plăti.

Munca reprezintă un aport vital pentru proiectele de investiţii, în special pentru cele de

infrastructură. În principiu, salariile ar trebui să ilustreze valoarea socială a timpului de lucru şi

efortului, adică valoarea marginală pentru societate a produsului unei unităţi de muncă.Dar în

societatea contemporană, modificările salariale sunt din ce în ce mai des efectuate. Salariile curente

ar putea fi considerate un indicator social distorsionat al costului de oportunitate al forţei de muncă,

deoarece pieţele forţei de muncă nu sunt întotdeauna perfecte sau există dezechilibre macro-

economice, aşa cum demonstrează în special şomajul ridicat şi persistent, sau dualismul şi

fragmentarea condiţiilor de muncă, cum ar fi atunci când există o economie informală vastă sau

ilegală.

Într-o economie bazată pe şomaj intensiv sau sub-ocuparea forţei de muncă, de cele mai multe ori

costul de oportunitate al forţei de muncă utilizate în cadrul proiectului este inferior ratelor salariale

reale. Munca este mai puţin mobilă decât capitalul, ceea ce determină ca salariul umbră sa fie

specific unei regiuni. Acesta poate fi adesea determinat ca o medie ponderată a:

- salariului umbră pentru muncitorii calificaţi şi muncitori necalificaţi angajaţi anterior în

activităţi similare: se poate presupune a fi egal sau aproape de salariul existent pe piaţă;

- salariului umbră pentru muncitorii necalificaţi cooptaţi în proiect din rândul şomerilor: se

poate presupune a fi egal sau nu mai mic decât valoarea ajutoarelor de şomaj;

- salariului umbră pentru muncitorii necalificaţi cooptaţi în proiect din activităţi neoficiale:

ar trebui să fie egal cu valoarea producţiei generate în cadrul acestor activităţi.

Ponderea trebuie să fie proporţională cu cantitatea de resurse de muncă angajate în fiecare caz.

Salariul umbră poate fi invers corelat cu nivelul şomajului atunci când nivelul şomajului intensiv şi

al ajutoarelor publice de şomaj sunt foarte scăzute.

În cazul când un proiect de investiţie prezintă deja o rată economică internă de rentabilitate

satisfăcătoare înainte să se stabilească legături pentru costurile forţei de muncă, atunci, pentru

estimarea detaliată a salariului umbră, nu este nevoie să se consume prea mult timp şi efort.

Însă, este necesar să se ia în considerare faptul că, în anumite contexte, impactul asupra ocupării

forţei de muncă a unui proiect poate necesita o analiză foarte atentă:

125

- în anumite situaţii este important să se verifice pierderile de locuri de muncă în alte

sectoare, urmare a proiectului: beneficiile brute ale ocuparea forţei de muncă, deoarece acestea pot

să supraestimeze impactul net;

- uneori se afirmă că proiectul păstrează locuri de muncă care altfel ar fi fost pierdute şi

acest lucru poate fi deosebit de relevant pentru repararea şi modernizarea instalaţiilor de producţie

care deja există.O analiză a structurii costurilor şi competitivităţii, pentru varianta cu şi fără proiect

ar trebui să susţină acest tip de argument .

- unele obiective ale fondurilor UE sunt relaţionate cu ţinte particulare ale ocupării forţei

de muncă (de exemplu, tineri, femei, şomeri pe termen lung) şi poate fi important de considerat

impactul asupra diferitelor grupuri ţintă.

Corecţii fiscale

Câteva dintre componentele analizei financiare pot fi înţelese ca transferuri pure, fără niciun impact

economic, de la un agent la altul în interiorul societăţii. De exemplu, o taxă plătită statului membru

al UE de către beneficiarul asistenţei UE este compensată de veniturile fiscale ale autorității

publice. Invers, o subvenţie oferită din partea autorităților publice pentru cel care investeşte este din

nou un transfer pur care nu generează o valoare economică, şi din această cauză apare şi ca un

avantaj sau beneficiu pentru beneficiar.

Pentru a corecta aceste distorsiuni se pot avea în vedere câteva reguli generale:

- totalul preţurile intrărilor şi ieşirilor care urmează să fie luate în considerare pentru ACB ar trebui

să nu conţină TVA şi alte impozite indirecte: taxele sunt plătite de consumatori către proiect, de

proiect către administraţia financiară şi sunt apoi redistribuite la consumatori sub forma cheltuielilor

publice;

- preţurile intrărilor, inclusiv forţa de muncă, care vor fi considerate în ACB ar trebui să includă

impozitele directe: angajatul beneficiază de un salariu din care au fost deduse taxele, impozitul

merge la autorități care plăteşte înapoi angajaţii, pensionarii şi familiile lor etc., ca servicii publice

sau transferuri;

- subvenţiile acordate de către o entitate publică promotorului proiectului sunt transferuri pure şi nu

ar trebui să fie considerate la calcularea veniturilor atunci când analiza economică se realizează.

În unele cazuri, impozitele indirecte / subvenţiile sunt propuse pentru corecţia externalităţilor, fără a

se ţine cont de regula generală. Spre exemplu, impozitele pe emisiile de CO2 sunt aplicate pentru a

descuraja externalităţile negative asupra mediului. În acest caz, precum şi în altele similare, se poate

argumenta încadrarea acestor taxe (subvenţii) în costurile proiectului (beneficii), dar trebuie ca

evaluarea să evite dubla contabilizare (de exemplu, includerea în evaluare atât a taxelor pe energie,

cât şi a estimărilor costurilor externe de mediu complete). Fondurile publice transferate agenţilor

126

economici în schimbul serviciilor prestate sau bunurilor produse de aceştia (de exemplu, subvenţii

specifice pentru şcoli în vederea asistării studenţilor cu dizabilităţi) nu sunt considerate transferuri

pure şi acestea ar trebui incluse ca venituri în analiza economică, dar numai după ce se verifică dacă

subvenţia reflectă costul social de oportunitate al serviciului.

Cu certitudine tratamentul impozitării / subvenţiei ar trebui să fie mai puţin precis ori de câte ori

acestea prezintă o importanţă minoră în evaluarea proiectelor, dar este necesară coerenţa de

ansamblu. În unele proiecte impactul fiscal poate fi semnificativ, deoarece, de exemplu, veniturile

generate de proiect se pot finaliza cu reducerea necesităţii de finanţare a deficitelor bugetare prin

datoria publică sau prin impozitare.

Monetizarea impacturilor neeconomice

Considerarea în evaluare a acelor impacturi ale proiectului, relevante pentru societate, dar pentru

care o valoare de piaţă nu este disponibilă reprezintă al doilea pas al analizei economice.

Evaluatorul proiectului are obligaţia de a verifica dacă aceste efecte (pozitive sau negative) au fost

identificate, cuantificate şi li s-a atribuit în mod real o valoare monetară.

Factorii de conversie corespunzători aplicaţi la valorile financiare ale veniturilor din operare ar

trebui să fie deja cele mai relevante beneficii necomerciale pe care un proiect le poate genera. Or, în

cazul în care factorii de conversie nu au fost estimaţi sau proiectul nu generează venituri, se poate

recurge la abordări alternative pentru a evalua beneficiile necomerciale. Una dintre cele mai

frecvent utilizate metode este abordarea „disponibilitatea de a plăti”, permiţând estimarea unei

valori monetare prin preferinţele descoperite sau declarate ale utilizatorilor. Altfel spus, preferinţele

consumatorilor pot fi luate în calcul, fie indirect, prin observarea comportamentului consumatorilor

într-o piaţă similară sau direct, prin administrarea de chestionare ad-hoc (dar acest lucru este adesea

mai puţin credibil). Atunci când abordarea de tip „disponibilitatea de a plăti” nu este posibilă sau

este irelevantă, pentru evaluarea unor ieşiri, costul marginal pe termen lung (CMTL) se poate

calcula ca şi regulă implicită de contabilizare. În multe situaţii, „disponibilitatea de a plăti” este mai

mare decât în estimările empirice ale CMTL şi, uneori este necesară calcularea mediei celor două.

Folosirea „disponibilităţii de a plăti” sau a costului marginal pe termen lung (CMTL) ca preţuri

umbră sunt reciproc exclusive pentru aplicarea factorilor de conversie la veniturile financiare din

operare ale proiectului. Atunci când nu apar impacturi neeconomice în tranzacţiile dintre producător

şi utilizatorii direcţi / beneficiarii serviciilor proiectului, însă afectează fără compensare terţe părţi,

aceste efecte se pot numi externalităţi. Altfel spus, o externalitate reprezintă orice cost sau beneficiu

al proiectului care merg către celelalte părţi fără compensaţie monetară.

Sintetizând în altă ordine de idei cele anterior menţionate despre analiza economică, se înţelege că

ofertantul ar trebui să pună proiectul în interiorul unui cadru general care este destinat să arate că

127

investițiile planificate vor avea efectul (scopul principal) de a îmbunătăți calitatea, eficacitatea și

eficiența serviciului, în altă ordinee de idei, investiţia este oportună.

Este necesar totodată să se prevadă o cuantificare ante a parametrilor semnificativi ai unui astfel de

obiectiv, ca de exemplu:

extinderea sistemelor de alimentare și de livrare sau de canalizare și de purificare a

serviciului (număr de utilizatori serviţi)

volumele de apă salvate în rețelele civile sau de irigare, ca urmare a reducerii de scurgeri de

apă și / sau raționalizarea sistemelor de livrare;

cantitatea mai mică (m3 / an), luată din surse poluate sau accidentate (de exemplu, râuri sau

lacuri naturale, care au fost puternic sărăcite de întreprinderi de resurse sau straturi de coastă

sărate, etc)

continuitatea serviciului (frecvența și durata întreruperilor);

îmbunătățirea sistemului de livrare a apei în condiții de vreme uscată;

întinderea sarcinii poluante care a fost eliminată;

îmbunătățirea parametrilor de mediu;

reducerea costurilor de operare.

Este necesar totodată să se stabilească obiectivele specifice. Investițiile în acest sector pot fi grupate

în două categorii de proiecte din acest punct de vedere:

proiecte destinat să promoveze dezvoltarea locală. În acest caz, este necesar să se stabilească

obiectivele specifice investiției, adică populația să fi salimentată și disponibilitatea medie a

resurselor (litri / locuitor * zi) sau numărul de hectare să fie irigate, tipurile de culturi,

producția medie așteptata, disponibilitatea de resurse (litri / hectar * an), timpul și

periodicitatea de irigare, etc

proiectele pot avea obiective non-locale, de exemplu, la nivel regional sau interregional.

Acesta este cazul de reţele de apă pentru transportul pe distanțe lungi de apă din zonele

relativ bogate în zone aride sau construirea de baraje destinate să aprovizioneze regiuni

întinse, care pot fi, de asemenea, departe de locația lor.

4.7. Analiza de senzitivitate a proiectelor de investiţii

128

4.7.1. Cadrul conceptual si metodologic al analizei de senzitivitate

În cadrul analizei unui proiect de investiţii, riscul poate fi definit ca „distribuţia de probabilitate a

consecinţelor fiecărei alternative posibile”, în timp ce incertitudinea apare atunci când „consecinţele

fiecărei alternative aparţin unei mulţimi a tuturor consecinţelor posibile, dar investitorul nu poate

aloca anumite probabilităţi pentru apariţia anumitor câştiguri”20.

Cu alte cuvinte, riscul presupune existenţa unei baze de pornire pentru adoptarea unei decizii

(valorile variabilelor previzionate în cadrul unui mediu determinist), dar şi asumarea posibilităţii ca

aceste variabile să înregistreze valori diferite substanţial de cele previzionate anterior cu certitudine.

Cu cât variabilitatea acestora (măsurată prin intermediul abaterii medii pătratice – σ) este mai mare,

cu atât riscul asumat este mai mare.

Incertitudinea descrie situaţia în care adoptarea deciziei nu are nici un punct de pornire. Făcând o

analogie cu o competiţie atletică, putem spune că în mediu incert investitorii se „aliniază” la linia de

start şi aşteaptă să vadă cum evoluează lucrurile. Spre deosebire de regulile sportive, în cazul

investiţiilor este chiar recomandabil „să furi startul”, adică să o iei înaintea celorlalţi competitori şi

mai mult decât atât să fii primul care ajunge la linia de sosire (finalizarea şi exploatarea proiectului),

pentru că altfel efortul depus pe parcurs a fost în zadar. Incertitudinea se rezolvă deci odată cu

trecerea timpului.

Concluzionând această discuție privind deosebirea dintre cele două concepte, putem afirma că

riscul poate fi modelat, în timp ce incertitudinea nu. Aceste definiţii sugerează că elementele

cuantificabile, cantitative, care ţin de un proiect se referă la risc, în timp ce factorii de natură

calitativă care afectează decizia reprezintă incertitudinea. De aceea investitorii utilizează metode

analitice, cantitative, atunci când au de–a face cu riscul unui proiect, dar pe măsura creşterii

incertitudinii, ei trebuie să se bazeze mai mult pe judecată şi experienţă, acordând o mai mare

atenţie abordărilor calitative în adoptarea deciziei.

Estimările realizate până în acest punct sunt deterministe. În realitate, exploatarea unui proiect de

investiţii este o activitate viitoare supusă incertitudinii, așa după cum am precizat anterior. Analiza

de senzitivitate este primul pas în analiza unui proiect realizată în mediul incert, deoarece consideră

toate variabilele care pot afecta un proiect şi care care trebuie luate în considerare de toate părţile

implicate (beneficiari, finanţatori, grupuri ţintă). În esență, finalitatea aplicării acestei tehnici de

analiză constă în determinarea măsurii în care rezultatele proiectului (cuantificate prin intermediul

modificării indicatorilor VNA sau RIR) sunt sensibile la modificarea uneia dintre variabilele de

intrare în model.

Analiza de senzitivitate permite așadar determinarea variabilelor critice ale modelului. Variabilele

respective sunt acele variaţii, pozitive sau negative, care au cel mai mare impact asupra

20 Conform Knight, F. H., 1921, „Risk, Uncertainty and Profit”, Washington, DC: Beard şi March J. G., H. A. Simon, 1958, „Cognitive Limits on Rationality”, în „Organizations”, New York: John Wiley & Sons, pp. 137

129

performanţei financiare şi/sau economice finale a unui proiect. Analiza este elaborată prin varierea

unui singur element la un moment dat şi determinarea efectului modificării respective asupra RIR

sau VNA. Criteriile de adoptat în vederea alegerii variabilelor critice variază în funcţie de proiectul

specific şi trebuie stabilite cu exactitate, de la caz la caz. Drept criteriu general, se recomandă luarea

în considerare a acelor variabile a căror modificare relativă de 1% faţă valoarea din scenariul de

bază generează o modificare corespunzătoare de cel puţin 1% a VNA, ceea ce este echivalent cu o

elasticitate supraunitară.

Efectuarea anlizei de senzitivitate include include următoarele etape:

- identificarea variabilelor;

- eliminarea variabilelor interdependente, care evolueazã corelat și genereazã același efect asupra

valorii indicatorilor ;

- determinarea coeficienților de elasticitate;

- alegerea variabilelor critice;

- stabilirea valorilor de comutare.

Metoda are avantajul de a fi intuitivă și de ușor de aplicat, comparativ cu alte modele de analiză în

mediu incert (arbori de decizie, simulări etc.). Marele dezavantaj provine din faptul că este utilizată

ipoteza puţin realistă a modificării valorii unei singure variabile de intrare, în timp ce celelalte

rămân neschimbate, la nivelul valorii stabilite în scenariul de bază. În realitate, variabile sunt

corelate între ele, iar modificarea uneia dintre ele atrage după sine și modificarea simultană a altor

variabile, ceea ce face ca efectul asupra rezultatelor (indicatorilor) proiectului să fie multiplicat. Din

aceste considerente, interpretarea rezultatelor analizei de senzitivitate trebuie realizată cu prudență

și reprezintă un punct de plecare pentru aplicarea analizei de risc prin intermediul altor metode.

4.7.2. Identificarea si analiza variabilelor critice

Fără excepție, modelele de determinare a fluxurilor financiare sau a ratei de actualizare cuprind

variabile care pot lua valori diferite de cele previzionate în mediu cert. Aceste variabile care

influenţează decizia de investiţii pot fi diferite, în funcție de tipul investiției finanțate din fonduri

publice. De exemplu, pentru o investiție productivă, aceste variabile pot fi: nivelul pieţei pentru

produsele / serviciile vizate, cota de piaţă, preţul/tariful unitar, costurile unitare cu materialele sau

cu forța de muncă, tariful la utilități (energie, apă), cheltuielile de mentenanță, valoarea reziduală,

rata de actualizare. Dacă analizăm un proiect care nu generează venituri, variabilele ce vor fi supuse

analizei sunt doar cele legate de costuri, valoare reziduală și rată de actualizare.

Alegerea variabilelor cheie privind realizarea unei analize de senzitivitate solide va asigura

beneficiarului proiectului posibilitatea identificării aspectelor sensibile şi elaborării de instrumente

130

adecvate pentru managementul riscurilor (diminuarea tuturor efectelor negative care se pot ivi pe

durata implementării şi operării proiectului).

În continuare, se stabileşte câte un interval de variaţie pentru fiecare variabilă considerată relevantă,

compus din valoarea minimă şi maximă între care se estimează că ar putea lua valori fiecare dintre

aceste variabile. Această ipoteză de lucru reduce subiectivitatea estimărilor realizate în mediu cert,

fără a putea fi însă eliminată (stabilirea intervalelor de variație este realizată de către analistul

financiar).

În urma realizării analizei, se va determina cât de sensibil este proiectul la modificarea unei

variabile, prin determinarea unei elasticităţi, care poate fi supraunitară sau subunitară.

În cadrul analizei se senzitivitate, în urma stabilirii unor intervale de încredere şi a determinării unor

coeficienţi de elasticitate, se poate constata că o parte dintre variabilele de intrare generează un

impact redus asupra rezultatelor, în timp ce variaţiile altor variabile de intrare determină o

variabilitate considerabilă a rezultatelor. Acestea din urmă sunt variabilele critice ale modelului,

care ridică numeroase semne de atenţie în perioada implementării proiectului. Variabilele critice

sunt acelea care exercită cel mai mare impact asupra performanţei financiare şi/sau economice

finale a unui proiect, având un coeficient de elasticitate supraunitar şi cât mai mare. De obicei,

variabilele critice sunt în număr redus şi în general cam aceleaşi, indiferent de tipul proiectului de

investiţii propus spre finanțare din fonduri publice.

4.7.3. Determinarea valorilor de comutare

Printre rezultatele aplicării analizei de senzitivitate, alături de identificarea variabilelor critice,

regăsim şi valorile de comutare. Valoarea de comutare a unei variabile nu reprezintă altceva decât

un nivel prag, pe care dacă variabila îl atinge, indicatorul de performanţă vizat are valoare nulă.

Dacă variabila poate lua valori sub acest nivel prag, proiectul se va situa peste nivelul minim de

acceptabilitate.

Valoarea de comutare determinată reprezintă o valoare minimă acceptabilă pentru variabilele cu

influenţă directă – preţ, cotă de piaţă sau o valoare maximă până la care poate lua valori variabila,

pentru variabilele cu influenţă inversă – cost varibil, costuri fixe, astfel încât VAN să nu devină

negativă.

Prezintă importanță maniera de interpretare a valorilor de comutare, în sensul că nu nivelul lor este

neapărat important, ci ele trebuie judecate în raport cu intervalul posibil de variaţie stabilit inițial

pentru acea variabilă. Dacă valoarea de comutare se situează în interiorul intervalului de variaţie,

atunci apariţia acestei situaţii este foarte probabilă, gradul de risc este mai ridicat şi trebuie gândite

acţiuni de prevenire a riscurilor.

131

După compararea valorii de comutare cu intervalul de variație stabilit anterior pentru valorile

posibile ale variabilei, se stabileşte dacă o astfel de valoare este plauzibilă în contextul micro şi

macroeconomic în care se realizează proiectul. Interpretarea trebuie însă făcută cu mare precauţie.

După cum am precizat anterior, de fapt nu numai o variabilă se modifică, ci toate pot lua alte valori

decât cele estimate iniţial. De aceea, riscul ca VAN să fie negativă rezultă ca efect al compunerii

riscurilor, datorită corelaţiilor dintre variabile.

4.8. Analiza de risc a proiectelor de investiţii publice

Riscul reprezinta unul din fenomenele ce influenteaza in mod direct performanţa proiectului

de investiţii. Riscul reprezintă probabilitatea de a apărea un anumit eveniment care va avea impact

asupra proiectului de investiţii şi care va face ca progonzele (cu precădere cele ale costurilor şi

beneficiilor) să se dovedească inexacte. Riscul este o probabilitate care poate afecta oameni, bunuri

sau mediul; efectele apariţiei riscului sunt de ordin social, economic sau de mediu (Reinhard

Mechler şi colectiv, 2008).

Analiza de risc are în vedere stabilirea efectelor produse de apariţia oricărui risc şi de măsurarea

amplorii acestor efecte asupra întregului proiect de investiţii. Analiza de risc presupune asocierea

unei distribuţii probabilistice pentru fiecare risc identificat în vederea stabilirii mărimii impactului

care poate fi înregistrat ca urmare a apariţiei riscului.

Necunoasterea, insuficienta pregatire de specialitate, sau lipsa de reacţie constituie doar o parte din

motivele adesea expuse de către proprietarii proiectelor de investiţii, în cazul apariţiei unor abateri

faţă de obiectivele stabilite.

Analiza de risc este vitală deoarece poate evidenţia factorii care au un impact major asupra

investiţiei publice chiar la o foarte mică abatere faţă de valoarea fundamentată. Astfel, un proiect

apreciat iniţial ca fiind de un real succes poate devineni, în fapt, un eşec demn de a fi prezentate în

literatura de specialitate ca urmare a manifestării unuia dintre factorii de risc.

4.8.1 Riscurile în cazul proiectelor de investiţii

Cercetările efectuate în diferitele proiecte de investiții au permis identificarea principalelor riscuri

ale proiectelor din sectorul public, după cum urmează:

- costuri ale construcţiilor care diferă de cele prognozate ca urmare a modificărilor la preţurile

materiilor prime sau forţei de muncă ca urmare a grevelor, vremii sau factorilor tehnici

neprevăzuţi;

132

- costuri de operare care diferă de cele aşteptate ca urmare a modificării preţului materiilor

prime sa a factorilor tehnici neprevăzuţi;

- modificarea cererii (şi implicit a beneficiilor şi costurilor fundamentate);

- modificări ce ţin de factori naturali;

- efectal de reţea, când un activ este parte a unei reţele şi deciziile luate pentru o altă

componentă a aceleiaşi reţele are impact direct asupra acestui activ.

Categoriile generale prezentate mai sus pot fi individualizate mai detaliat şi completate, ţinând cont

şi de particularităţile României, astfel:

- schimbările ce apar pe piaţă cu privire la materiile prime, materialele, servicii şi lucrări care

vor trebui procurate de pe piaţă pentru a putea implementa investiţia şi pentru a asigura buna

stare operaţională pe perioada de funcţionare;

- schimbări apărute pe piaţa muncii cu privire la forţa de muncă care este implicată în

implementarea anumitor proiecte de investiţii publice;

- schimbări în ceea ce priveşte numărul, structura, calitatea beneficiarilor investiţiilor publice;

- posibolităţile de obţinere a finanţării şi costurile la care această finanţare este accesibilă

instituţiei/autorităţii publice care implementează învestiţia;

- factori naturali, în special din perspectiva dezastrelor naturale de orice fel (cutremure,

fulgere, ploi torenţiale, furtuni, grindină);

- factori tehnici care pot duce la sitarea producerii anumitor tehnologii şi înlocuirea acestora

cu altele mai noi şi posibil mai costisitoare;

- factori ce ţin de alte active cu care investiţia este în strânsă intercorelaţie;

- numărul şi tipologia entităţilor implicate în implementarea investiţiei publice;

- „natura” proprietarului, respectiv forma juridică sub care este organizată entitatea care

implementează proiectul de investiţii;

- factori politici care pot inflenţa stabilitatea generală şi incertitudinea privind modul şi/sau

forma de guvernământ, legislaţia aplicabilă, volabilitatea strategiilor şi programelor propuse,

prioritizarea investiţiilor etc.

Piaţa este locul unde se întâlneşte cererea cu oferta şi unde moment de moment se fixează un preţ de

echilibru. Preţurile din trecut sunt cunoscute, dar nu reprezintă decât un reper pentru preţurile

viitoare care se vor obţine de pe piaţă. Astfel, fundamentarea preţurilor care se estimează că vor fi

accesibile în momentul implementării proiectului de investiţii pornesc de la datele statistice privind

preţurile practicate pe piaţă, evoluţia şi osciliaţia acestora în timp (în special ca efect al inflaţiei,

cursului de schimb, sezonalităţii şi ambientului economic). În plan secund trebuie amintit şi

impactul avut de politicile comerciale practicate de operatorii economici de pe piaţă (acordarea de

diverse reduceri, remize, promoţii, bonusuri etc). Orice abatere de la preţurile fundamentate în

133

analiza cost-beneficiu vor avea impact, în primul rând, supra costurilor şi implicit asupra valorii

indicatorilor ecoomico-financiar folosiţi la validarea proiectului de investiţie. Gradul de impact al

acestor riscuri este foarte mare.

Piaţa muncii şi evoluţia acesteia este vitală în numeroase proiecte de investiţii publice, mai ales în

cazul celor care implică şi activităţi de construcţii-montaj. Modificări în rata şomajului, legislaţiei

muncii, legislaţiei fiscale privind contribuţiile sociale obligatorii şi în ambientul general (frecvenţa

grevelor, practicarea la scară de masă a unor activităţi de team-building etc) contribuie la

modificarea semnificativă a parametrilor de costuri. Gradul de impact al acestor riscuri este foarte

mare.

Modificarea grupului ţintă (modificări ale numărului şcolarilor, renunţarea la obligativitatea

stagiului militar, schimbarea structurii populaţiei pe grupe de vârstă, modificarea speranţei de viaţă

etc.) are efect major asupra investiţiilor publice, mai ales din perspectiva beneficiilor care pot fi

generate de o investiţie publică. De regulă aceste modificări nu intervin brusc, dar având în vedere

că investiţiile vizează perioade lungi de timp, impactul agregat poate fi semnificativ.

Evoluţia încasărilor bugetare care pot fi disponibilizate pentru implemnetarea de investiţii publice şi

evoluţia ofertei de lichidităţi pe piaţa financiară influenţează posibilităţile de implementare a

investitţiilor prin prisma costurilor suplimentare care trebuie acoperite. Gradul de impact al acestor

riscuri este semnificativ.

Importanţa protejării mediului înconjurător şi standardele minimale din ce în ce mai exigente din

această perspectivă influenţează invetiţiile publice. Având în vedere că analiza cost-beneficiu are în

prim plan corespondentul monetar al costurilor şi beneficiilor, considerăm că gradul de impact al

acestor riscuri este moderat.

Apariţia de noi tehnologii şi progresul continuu al tehnicii generează soluţii noi şi mai performante,

însă la costuri care nu sut întodeauna mai mici decât cele ale soluţiilor mai vechi. Totuşi, piaţa

validează într-o măsură mai mică soluţii mult mai costisitoare decât cele utilizate în mod cuent.

Astfel, considerăm că gradul de impact al acestor riscuri este moderat. Având în vedere strânsa

intercorelare între diferite obiective de investiţii şi includerea acestora în diverse reţele sau

ansambluri, orice decizie luată pentru un element al reţelei sau grupului are impact un direct asupra

fiecărei componente din reţea sau grup. Totuşui, având în vedere că decizia de investiţie se ia

rareori simultan şi independent pentru mai multe componente ale aceleiaşi reţele sau grup,

considerăm că gradul de impact al acestor riscuri este moderat.

Organizarea instituţională a entităţii sau entităţilor care implementează proiecte de investiţii şi

organizarea juridică a acestora poate avea un impact direct asupra proeictului prin prisma limitărilor

legislative sau a categoriilor de beneficiari pentru anumite proiecte cu finanţare europeană. Aceste

criterii generează rsicuri cu un impact redus.

134

Stabilitatea mediului politic şi instituţional public este o condiţie sine qua non pentru a implementa

în bune condiţii un proiect de investiţii publice. Această stabilitate vizează mai multe componente

cum ar fi: modul şi/sau forma de guvernământ, legislaţia aplicabilă, volabilitatea strategiilor şi

programelor propuse, prioritizarea investiţiilor. Având în vedere situaţia concretă a României, există

un anumit grad de instabilitate şi din perspectiva acestui criteriu de analiză, dar impactul lor asupra

proiectelor de investiţii este totuşi redus.

Reducerea riscurilor, ţinerea acestora sub control şi minimizarea efecrtelor acetora se poate realiza

respectând o serie de recomandări în momentul elaborării analizei cost beneficiu. Aceste

recomandări se referă în primul rând la:

analizarea cu mare atenţie a evoluţiei preţurilor şi pieţelor (trecute şi estimărilor pentru viitor)

pentru fiecare bun, serviciu sau lucrare în parte

colectarea datelor istorice de la mai mulţi furnizori şi de pe mai multe pieţe

includerea unor prime de asiguarre pentru anumite categorii riscuri ce se transferă astfel la

societăţile de asigurare

întocmirea de politici publice şi strategii pe termen mediu şi lung (atât la nivel naţional, cât şi la

nivel local)

folosirea unor scenarii în analiza cost-beneficiu care înglobează într-o măsură mare tehnologii

noi ce sunt în concordanţă cu cele mai exigente norme de protecţia mediului, protecţia muncii,

eficienţă a utilizării resurselor etc.

4.8.2. Etapele analizei de risc

Analiza de risc trebuie să aibă în vedere o succesiune de etape care să permită stabilirea riscului

asociat unei investiţii din fonduri publice. Aceste etape sunt:

- identificarea factorilor care ar putea reprezenta un risc

- stabilirea elementelor care ar putea să prezinte abateri faţă de scenariul previzionat

- estimarea abaterilor posibile şi stabilirea măsurilor ţinere sub control şi reducere

- implementarea măsurilor

- reevaluarea situaţiei

Pentru fiecare etapă, managementul riscurilor ca disciplina distinctă de studiu propune abordare

specifică, acțiuni și responsabilități differentiate în funcție de tipul proiectului, mărimea

organizației, cadrul legislative national, utilizarea sau preferința pentru o anumită metodologie de

Managementul riscurilor.

5. Analiza structurii de finanţare a proiectelor publice (surse de finanţare)

135

Finanţarea proiectelor de investiţii publice reprezintă o problema de maximă actualitate în contextul

analizei cost-benficiu, aceasta deoarece structura propusă pentru un proiect de investiţii influentează

modul de calcul a indicatorilor şi implicit rezultatele indicatorilor. În cele mai frecvente situaţii,

structura de finanţare este impusă de cadrul legistativ, ce stabileşte regulile şi variantele de

finanţare, în funcţie de proprietarul investiţiei şi obiectivul acesteia. Cu toate acestea, pe diferite

tipuri de proiecte există şi variante combinate, ce trebuie exploarate şi valorificate în funcţie de

context.

Daca iniţial singurele variante de finanţare a proiectelor de investiţii publice erau cele legate de

buget, în prezent autorităţile şi instituţiile publice au la dispoziţie o paleta mult mai largă de

oportunităţi de finanţare, inclusv instrumente cu caracter rambursabil sau nerambursabil.

Finanţarea proiectelor de investiţii publice presupune identificarea lichidităţilor pentru plata tuturor

cheltuielilor care sunt în relaţie cu obiectivul de investiţii pentru termenele de plată agreate cu

furnizorii. O caracteristică a proiectelor de investiţii o reprezintă necesitatea asigurării resurselor de

finanţare în prima parte a implementării proiectului, amortizarea acesteia realizându-se pe termen

mediu şi lung.

Implicaţiile utilizării de surse de finanţare diferite rezidă din costul asociat fiecărei surse de

finanţare. Deoarece nu toate sursele de finanţare sunt gratuite, costurile cu dobânzile şi

comisioanele se adaugă la costurile proiectului.

Finanţarea proiectelor de investiţii publice depinde atât de nivelul cheltuielilor necesare investiţiei,

cât şi termenele la care trebuie onorate facturile sosite pe proiect. Astfel, finanţarea proiectelor de

investiţii depinde de:

- termenele de plată stabilite cu furnizorii;

- avansurile acordate furnizorilor.

Regula de finanţare a proiectelor este: plata se face după recepţionarea (chiar şi în etape) a

lucrărilor, bunurilor sau serviciilor. Această regulă rezidă din respectarea etapelor cheltuielilor

publice care presupune efectuarea lichidării cheltuielilor (vizerea pentru „Bun de plată“ de

ordonatorul de credite sau de persoana delegată cu aceste atribuţii, prin care se confirmă că bunurile

furnizate au fost recepţionate, lucrările au fost executate şi serviciile prestate21) înaintea efectuării

plăţii.

Avansurile aferente unor proiecte de investiţii publice se pot acorda în condiţiile HG 264/2003

privind stabilirea acţiunilor şi categoriilor de cheltuieli, criteriilor, procedurilor şi limitelor pentru

21 Pentru detalii a se vedea OMFP nr. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale

136

efectuarea de plăţi în avans din fonduri publice. Plăţile în avans nu pot depăşi 30% din valoarea

contractului, fiind diferenţiate de obiectul contractului.

În cazul lucrărilor de investiţii se acceptă acordarea de avans:

- pentru proiectarea studiilor de prefezabilitate, a studiilor de fezabilitate a proiectului tehnic,

inclusiv a caietelor de sarcini, precum şi a detaliilor de execuţie;

- la deschiderea finanţării şi începerii execuţiei lucrărilor;

- după deschiderea finanţării, pe durata execuţiei lucrărilor de investiţii şi până la finalizarea

acestora, cu respectarea duratelor de execuţie aprobate.

Avansul se poate acorda în condiţiile existenţei unor contracte ferme. Proiectanţii pot primi până la

15% din valoarea contractelor de proiectare. Executanţii pot primi până la 15% din valoarea

prevăzută în contract pentru primul an de execuţie al lucrărilor, apoi lunar se pot acorda până la

30% din valoarea programului lunar de execuție, conform graficului anexat la contract.

În bugete, ordonatorii de credite vor prezenta programul de investiţii publice pe capitole din

clasificaţia funcţională, pe grupe de investiţii, pe surse de finanţare şi pe toate naturile de cheltuieli

(respectiv titlurile 51 ”Transferuri între unităţi ale administraţiei publice”, 55 „Alte transferuri”, 56

„Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile postaderare”, 65 „Cheltuieli aferente

programelor cu finanţare rambursabilă”, 71 „Active nefinanciare”).

Ministerul Finanţelor Publice, prin scrisoarea-cadru din anul 2012, recomandă ordonatorilor de

credite să acorde prioritate proiectelor de investiţii a căror finanţare poate fi asigurată integral într-

un orizont mediu de timp (3-5 ani) şi să întrerupă pe cele cu prioritate redusă şi cele neperformante

ce nu pot fi integral finanţate în acest orizont de timp. De asemenea, se încurajează reorientarea

cheltuielilor publice de capital în vederea realizării unei treceri treptate de la investiţiile finanţate

integral din surse naţionale, la investiţii cofinanţate din fonduri ale Uniunii Europene.

Ministerul Finanţelor Publice impune ca la dimensionarea creditelor de angajament şi a creditelor

bugetare aferente cheltuielilor de investiţii, se vor avea în vedere următoarele:

- Pentru investiţiile publice multianuale se înscriu distinct în buget creditele de angajament

şi creditele bugetare, cu respectarea prevederilor stipulate în Legea privind finanţele publice,

nr.500/2002;

- Sumele care se prevăd a se solicita de la buget pentru realizarea unor investiţii ale regiilor

autonome, societăţilor şi companiilor naţionale şi societăţilor comerciale cu capital majoritar

de stat vor respecta angajamentele asumate faţă de Uniunea Europeană în cadrul capitolului

„Concurenţă” şi se vor stabili după luarea în calcul a tuturor posibilităţilor de finanţare din

sursele lor proprii, creditele interne sau externe ce urmează a se contracta şi posibilitatea

atragerii, în condiţiile legii, a unor investitori străini interesaţi să participe la

137

retehnologizarea, modernizarea sau finalizarea unor obiective începute din fonduri publice,

precum şi din fondurile externe nerambursabile;

- Toate angajamentele legale din care rezultă o cheltuială pentru investiţii publice sau alte

cheltuieli asimilate investiţiilor, cofinanţate de o instituţie internaţională, se vor efectua în

conformitate cu prevederile acordului de finanţare;

- Este interzisă introducerea în programele de investiţii publice a investiţiilor ale căror

documentaţii tehnico-economice, respectiv note de fundamentare privind necesitatea şi

oportunitatea unor cheltuieli de investiţii nu au fost, în prealabil, elaborate şi aprobate

potrivit Legii privind finanţele publice nr. 500/2002.

Ordonatorii principali de credite vor prezenta anual programul de investiţii publice, pe clasificaţia

funcţională. Astfel, programul de investiţii publice va cuprinde secţiuni distincte dupa domeniul în

care vor fi implementate investiţiile. Clasificaţia funcţională a fost aprobată prin OMFP nr. 1954 din

16 decembrie 2005 pentru aprobarea Clasificaţiei indicatorilor privind finanţele publice.

Principalele capitole ale clasificaţiei funcţionale sunt:

- autorităţi publice şi acţiuni externe

- cercetare fundamentală şi cercetare dezvoltare

- apărare

- ordine publică şi siguranţă naţională

- învăţământ

- sănătate

- cultură, recreere şi religie

- asigurări şi asistenţă socială

- locuinţe, servicii şi dezvoltare publică

- protecţia mediului

- combustibili şi energie

- industria extractivă, prelucrătoare şi construcţii

- agricultură

- transporturi

- comunicaţii.

Ordonatorii principali de credite vor transmite pentru fiecare obiectiv de investiţii inclus în

programul de investiţii informaţii financiare şi nefinanciare. Rolul acestor informaţii este acela de a

putea evalua oportunitatea, prioritatea şi eficienţa obiectivului de investiţie. Aceste informaţii

cuprind şi analiza cost-beneficiu.

Conform Legii finanţelor publice nr. 500/2002, informaţiile financiare vor include obligatoriu:

- valoarea totală a proiectului;

138

- creditele de angajament;

- creditele bugetare;

- graficul de finanţare, pe surse şi ani, corelat cu graficul de execuţie;

- analiza cost-beneficiu, care va fi realizată şi în cazul obiectivelor în derulare;

- costurile de funcţionare şi de întreţinere după punerea în funcţiune.

Acelaşi act normativ enunţat mai sus stabileşte componenţa informaţiilor nefinanciare obligatorii:

- strategia în domeniul investiţiilor, care va cuprinde în mod obligatoriu priorităţile

investiţionale şi legătura dintre diferite proiecte, criteriile de analiză care determină

introducerea în programul de investiţii a obiectivelor noi în detrimentul celor în derulare;

- descrierea proiectului;

- stadiul fizic al obiectivelor.

Din punct de vedere metodologic, rolul primordial îl are Ministerul Finanţelor Publice. Acesta are

următoarele responsabilităţi:

- stabileaşte conţinutul, forma şi informaţiile referitoare la programele de investiţii necesare în

procesul de elaborare a bugetului.

- Stabileşte, prin norme metodologice, criteriile de evaluare şi selecţie a obiectivelor de

investiţii publice.

- analizează programul de investiţii din punct de vedere al încadrării în limitele de cheltuieli

stabilite, al respectării criteriilor de selecţie şi prioritizare şi a eşalonării creditelor bugetare

în funcţie de durata de execuţie a obiectivelor.

- coordonează monitorizarea întregului program de investiţii, scop în care va solicita

ordonatorilor principali de credite toate informaţiile necesare.

Documentaţiile tehnico-economice aferente obiectivelor de investiţii noi care se finanţează, potrivit

legii, din fonduri publice se aprobă de către:

- Guvernul, pentru valori mai mari de 20 de milioane lei;

- ordonatorii principali de credite, pentru valori cuprinse între 3 milioane lei şi 20 de milioane

lei;

- ceilalţi ordonatori de credite, pentru valori până la 3 milioane lei, cu avizul prealabil al

ordonatorului principal de credite.

Documentaţiile tehnico-economice aferente investiţiilor publice ce se realizează pe bază de credite

externe contractate sau garantate de stat, indiferent de valoarea acestora, se supun aprobării

Guvernului.

Obiectivele de investiţii şi celelalte cheltuieli asimilate investiţiilor se cuprind în programele de

investiţii anuale, anexe la buget, numai dacă, în prealabil, documentaţiile tehnicoeconomice,

respectiv notele de fundamentare privind necesitatea şi oportunitatea efectuării cheltuielilor

139

asimilate investiţiilor, au fost elaborate şi aprobate potrivit dispoziţiilor legale. Ordonatorii

principali de credite, pe propria răspundere, actualizează şi aprobă valoarea fiecărui obiectiv de

investiţii nou sau în continuare, în funcţie de evoluţia indicilor de preţuri.

Pe parcursul execuţiei bugetare, ordonatorii principali de credite trebuie să urmărească derularea

procesului investiţional şi trebuie să întocmească rapoarte trimestriale de monitorizare, pe care le

vor transmite Ministerului Finanţelor Publice. În cazul în care, pe parcursul derulării procesului

investiţional, apar probleme în implementarea unui obiectiv, ordonatorul principal de credite va

consemna în raportul de monitorizare cauza şi măsurile ce se impun pentru remedierea acestui

lucru. În situaţia în care, din motive obiective, implementarea unui proiect de investiţii nu se poate

realiza conform proiecţiei bugetare, ordonatorii principali de credite pot solicita Ministerului

Finanţelor Publice, până la data de 31 octombrie, redistribuirea fondurilor între proiectele înscrise în

programul de investiţii anexă la buget. Ordonatorii principali de credite sunt responsabili de

realizarea obiectivelor de investiţii incluse în programele de investiţii.

În programele de investiţii se nominalizează obiectivele de investiţii grupate astfel:

investiţii în continuare - cuprinde acele investiţii multianuale care au fost demarate în

anii bugetari precedenţi şi a căror implementare continuă;

investiţii noi - cuprinde acele investiţii multianuale care sunt demarate în anul

bugetar respectiv;

alte cheltuieli de investiţii - cuprinde următoarele categorii de investiţii:

o achiziţii de imobile;

o dotări independente;

o cheltuieli pentru elaborarea studiilor de prefezabilitate, a studiilor de

fezabilitate şi a altor studii aferente obiectivelor de investiţii;

o cheltuielile de expertiză, proiectare şi de execuţie privind consolidările şi

intervenţiile pentru prevenirea sau înlăturarea efectelor produse de acţiuni

accidentale şi calamităţi naturale – cutremure, inundaţii, alunecări, prăbuşiri

şi tasări de teren, incendii, accidente tehnice, precum şi cheltuielile legate de

realizarea acestor investiţii;

o lucrări de foraj, cartarea terenului, fotogrammetrie, determinări seismologice,

consultanţă, asistenţă tehnică şi alte cheltuieli asimilate investiţiilor.

5.1. Surse de finanţare pentru investiţiile publice

Acest subcapitol prezintă posibilităţile clasice de asigurare a lichidităţilor pentru implementarea

proiectelor de investiţii din resurse publice. Gruparea acestor surse se poate face după diverse

140

criterii în funcţie de diferiţi factori. Din punct de vedere al aplicabilităţii practice considerăm că

prezintă importanţă următoarele taxonomii:

- din punct de vedere al bugetelor din care se asigură finanţarea

- din punct de vedere al nivelului la care se constituie fondurile

- din punct de vedere al provenienţei fondurilor

- din punct de vedere al naturii fondurilor

- din punct de vedere al proprietăţii obiectivului de investiţie

- din punct de vedere al calităţii celui care implementează investiţia

- din punct de vedere al conturilor unde din care se gestionează finanţarea.

Din perspectiva bugetelor din care se asigură finanţarea, acestea trebuie stabilite în strânsă corelaţie

cu sistemul bugetar definit de Legea finanţelor publice nr. 500/2002 şi Legea finanţelor publice

locale nr. 273/2006. Astfel putem avea următoarele situaţii:

- bugetul de stat

- bugetul local

- bugetul asigurărilor sociale de stat

- bugetul asigurărilor pentru şomaj

- bugetul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate

- bugetul fondurilor externe nerambursabile

- bugetul creditelor externe

- bugetul creditelor interne

- bugetul trezoreriei statului

- bugetul instituţiilor publice sau acţiunilor finanţate integral din venituri proprii

- bugetul instituţiilor publice sau acţiunilor finanţate parţial din venituri proprii.

Din punct de vedere al nivelului la care se constituie fondurile putem distinge în cazul României

două situaţii:

- nivel naţional

- nivel local.

Din punct de vedere al provenienţei fondurilor, trebuie realizată o corelaţie cu natura veniturilor

publice din care se finanţează investiţiile publice. Principalele categorii de prelevări din care se pot

finanţa investiţiile publice sunt:

- resurse bugetare ordinare (constituite în principal din impozite şi taxe)

- fonduri externe nerambursabile (prin diverse axe prioritare de finanţare asigurate de Uniunea

Europeană şi completate cu resurse naţionale sub forma cofinanţării)

- resurse împrumutate (pe bază de acorduri interguvernamentale, împrumuturi comerciale de

la bănci comerciale sau alte instituţii financiare nebancare)

141

- resurse cu destinaţie specială

- resurse private (parteneriate public-privat).

Proprietatea obiectivelor de investiţii se stabileşte în raport cu Legea nr. nr. 213/1998 privind

proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. Astfel putem avea următoarele situaţii:

- proprietate publică a statului

- proprietate publică a unităţii administrativ-teritoriale

- proprietate privată a statului

- proprietate privată a unităţii administrativ-teritoriale.

Din punct de vedere al naturii fondurilor, putem distinge categoriile în funcţie de eventualele costuri

viitoare care pot apărea. Astfel, avem:

- fonduri proprii (care nu generează costuri ulterioare cu dobânzile)

- fonduri împrumutate (care generează costuri ulterioare cu dobânzile).

Din perspectiva calităţii celui care implementează investiţia distingem cele trei categorii de

ordonatori de credite enunţaţi de Legea finanţelor publice nr. 500/2002 şi care va fi redată mai jos.

Acest criteriu de lasificare prezintă importanţă deoarece legislaţia a prevăzut drpeturi şi obligaţii

diferenţiate în funcţie de categoriile de ordonatori de credite bugetare. De regulă, la nivelul

ordonatorilor de credite principali există o flexibilitate mai mare, aceştia fiind puţi în situaţia de a

obşine avize/aprobări din afara instituţiei în cazuri foarte rare. Revenind la această clasificare,

distingem următoarele categorii de ordonatori de credite care implementează proiecte de investiţii

publice:

- ordonatori principali

- ordonatori secundari (aflaţi în subordinea celor principali şi având în subordine ordonatori

terţiari)

- ordonatori terţiari (aflaţi în subordinea celor principali sau secundari şi neavând în subordine

alţi ordonatori).

Din punct de vedere al conturilor unde din care se gestionează finanţarea trebuie avute în vedere

restricţiile stabilite instituţiilor publice prin OUG nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea

resurselor derulate prin trezoreria statului. Astfel putem distinge:

- conturi de cheltuieli (specifice instituţiilor publice care beneficiază de alocaţii bugetare)

- conturi de disponibilităţi (specifice mai mult instituţiilor publice autofinanţate şi

instituţiilor publice subvenţionate)

- conturi bancare (accesibile într-un număr limitat de cazuri).

5.1.1. Finanţarea din bugetul de stat, local sau al fondurilor speciale

142

Conform actelor normative în vigoare (în special prevederilor Legii finanţelor publice nr. 500/2002

– art. 38-46 şi Legii finanţelor publice locale nr. 273/2006 – art. 41-48), regimul financiar al

investiţiilor publice trebuie să respecte exigenţele specifice.

Cheltuielile pentru investiţiile publice se cuprind în proiectele de buget, în baza programelor de

investiţii publice, care se prezintă ca anexă la bugetul fiecărui ordonator principal de credite.

Programul de investiţii publice trebuie să asigure evaluarea eficienţei cheltuielilor publice prin

prisma eforturilor şi a efectelor acestora.

Anexa ordonatorilor principali de credite privind programele de investiţii publice se fundamentează

anual pe baza instrucţiunilor Ministerului Finanţelor Publice cuprinse în Scrisoarea-cadru

(prevăzută de Legea finanţelor publice nr. 500/2002) şi anexele acesteia. În funcţie de tipul

proiectului de investiţie şi de sursa de finanţare se folosesc documente de fundamentare şi evidenţă

adaptate specificului.

În cazul proiectelor de investiţii finanţate în cadrul acordurilor de împrumut preluate de Ministerul

Finanţelor Publice (în baza OUG nr. 64/2007 privind datoria publică şi OUG nr. 157/2008 pentru

reglementarea unor măsuri privind datoria publică în scopul aplicării art. 14 din Ordonanţa de

urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică) în bugetul de stat se vor evidenţia sumele

necesare implementării la titlul de cheltuială 65 „Cheltuieli aferente programelor cu finanţare

rambursabilă”. Dacă proiectul de investiţii este implementat în cadrul unui program ce cuprinde şi

alte acţiuni, documentele de fundamentare bugetară se întocmesc agregat la nivel de program.

Pentru fundamentarea resurselor bugetare solicitate pentru fiecare an în parte se folosesc fişe auale

distincte în care se evidenţiază, printre altele:

- denumirea programului

- creditele de angajament şi creditele bugetare

- valoarea totală a programului

- cheltuielile efectuate până la finele anului precedent întocmirii fişei

- execuţie preliminară pentru anul întocmirii fişei

- valoarea finanţării propusă pentru anii următori (separat pentru următorii patru ani şi agregat

pentru perioada ce începe cu al cincilea an).

Pentru proiectele de investiţii publice care vor fi finanţate în baza OUG nr.111/2006privind

finanţarea unor proiecte de investiţii care necesită o perioadă mai lungă de un an până la finalizare

ordonatorii principali de credite vor prezenta fundamentări distincte conform formularelor

prezentate potrivit normelor de aplicare cuprinse în Anexa la HG nr.1211/2007.

5.1.2. Finanţarea din fonduri externe

143

Pentru investiţiile publice realizate în cadrul proiectelor finanţate din fonduri externe

nerambursabile postaderare în cadrul programelor aferente Politicii de Coeziune a U.E., Politicilor

Comune Agricolă şi de Pescuit, precum şi altor facilităţi şi instrumente postaderare care

funcţionează pe principiul rambursării cheltuielilor se vor întocmi „Fişa proiectului finanţat/propus

la finanţare în cadrul programelor aferente Politicii de Coeziune a U.E., Politicilor Comune

Agricolă şi de Pescuit şi altor facilităţi şi instrumente postaderare”. Această fişă va oferi detalii,

printre altele, despre:

- denumirea programului, facilităţii sau instrumentului

- creditele de angajament şi creditele bugetare

- denumire proiect şi/sau nr. data contract / decizie / ordin de finanţare

- valoarea totală a finanţării

- realizări pe ultimii doi ani (separta pentru fiecare an în parte)

- execuţie preliminară pentru anul întocmirii fişei

- valoarea finanţării propusă pentru anii următori (separat pentru următorii patru ani şi agregat

pentru perioada ce începe cu al cincilea an)

- valoarea cheltuielior curente şi a celor de capital.

Pentru investiţiile publice finanţate din fondurile de preaderare, precum şi pentru celelalte

programe/facilităţi/instrumente postaderare pentru care plăţile se fac direct din fondurile europene

se vor întocmi file de buget distincte afrente sursei de finanţare 08 „Fonduri externe

nerambursabile”, 01 „Bugetul de stat”, 02 „Bugete locale”, 03 „Bugetul asigurărilor sociale de stat”,

04 „Bugtul asigurărilor pentru şomaj”, 05 „Bugetul fondului naţional unic de asigurări sociale de

sănătate” şi/sau 09 „Bugetul trezoreriei statului”. Pentru fundamentarea resurselor bugetare

solicitate pentru fiecare an în parte se întocmeşte o singură filă de buget pentru fiecare ordonator de

credite şi sursă de finanţare. Aceste file vor evidenţia, printre altele:

cheltuielile efectuate în anul precedent întocmirii filei de buget

execuţie preliminară pentru anul întocmirii filei de buget

valoarea finanţării propusă pentru următorii patru ani (separat pentru fiecare an în

parte)

modificarea procentuală a alocării.

Pentru împrumuturile care nu intră sub incidenţa prevederilor art.14 din OUG nr. 64/2007 privind

datoria publică sau pentru care nu s-a obţinut acordul finanţatorului pentru preluarea de către

Ministerul Finanţelor Publice a acestora în vederea efectuării tragerilor şi/sau a plăţii serviciului

datoriei se vor întocmi bugete distincte afrente sursei de finanţare 06 „Credite extrne”. Pentru

fundamentarea resurselor bugetare solicitate pentru fiecare an în parte se întocmeşte o singură filă

de buget pentru fiecare ordonator de credite, filă ce va evidenţia, printre altele:

144

- cheltuielile efectuate în anul precedent întocmirii filei de buget

- execuţie preliminară pentru anul întocmirii filei de buget

- valoarea finanţării propusă pentru următorii patru ani (separat pentru fiecare an în

parte)

- modificarea procentuală a alocării.

În cazul proiectelor de investiţii finanţate în cadrul acordurilor de împrumut preluate de Ministerul

Finanţelor Publice (în baza OUG nr. 64/2007 privind datoria publică şi OUG nr. 157/2008 pentru

reglementarea unor măsuri privind datoria publică în scopul aplicării art. 14 din Ordonanţa de

urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică) acestea sunt evidenţiate în bugetul de stat.

5.1.3 Finanţarea din credit bancar

Investiţiile publice pot fi finanţate şi prin împrumuturi contractate de pe piaţa fnanciară (în special

de la instituţii bancare), însă această modalitate de atragere de lichidităţi este supusă unor restricţii

suplimentare din următoarele motive:

- împrumuturile generează costuri suplimentare cu dobânzi, comisioane, speze etc.;

- împrumuturile generează datorie publică;

- împrumuturile afectează resursele financiare viitoare;

- nominalizarea băncii se face, de regulă, după o procedură specială care să asigure selectarea

în condiţii cât mai transparente a creditorului şi la o marjă comercială/de profit cât mai

avantajoasă pentu creditor.

Fiind vorba despre un contractarea unui împrumut de pe piaţă, aceasta trebuie făcută în formatul cel

mai avantajos pentru stat. Acest lucru se poate obţine când toate principiile unei economii de piaţă

sunt respectate, în special:

- existenţa unei pieţe deschise cu numeroşi ofertanţi

- existenţa unei concurenţe reale între societăţile bancare ofertante.

Accesul mai frecvent la credite bancare din partea autorităţilor publice se înregistrază la nivelul

unităţilor administrativ-teritoriale. Articolul nr. 62 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice

locale stabilesc ca instrument al datoriei publice locale împrumuturile de la băncile comerciale sau

de la alte instituţii de credit. După contractarea de credite bancare, autorităţile administraţiei publice

locale au obligaţia de a transmite Ministerului Finanţelor Publice, în termen de 10 zile de la data

intrării în vigoare a contractului respectiv, copii de pe fiecare document primar, care atestă, după

caz:

- contractarea împrumutului;

145

- actul adiţional la contractul/acordul de împrumut (dacă au fost aduse modificări la

acesta, cu respectarea clauzelor contractuale).

Pe perioada utilizării şi rambursării împrumutului contractat/garantat, raportarea la Ministerul

Finanţelor Publice a datelor privind datoria publică locală se efectuează lunar, în termen de 15 zile

de la sfârşitul perioadei de raportare.

5.2. Structura de finanţare

Implementarea proiectelor de investiţii poate fi realizată şi prin utilizarea unui mix de surse de

finanţare. De regula la proiectele europene, fondurile de la Uniunea Europeană acoperă doar o parte

din cheltuielile eligibile (în sectorul public de cele mai multe ori procentul este de 98), din resurse

bugetare ordinare sau credite bancare fiind acoperite cofinanţarea, cheltuielile neeligibile, corecţiile

financiare etc.

Soluţiile de finanţare care includ şi credite bancare sau obligaţiuni municipale trebuie astfel gândite

încât să se apeleze într-o măsură cât mai mică la acestea deoarece sunt asociate costuri suplimentare

cu dobânzile.

Ţinând cont de caracterul multianual de implementare a majorităţii obiectivelor de investiţii la care

se cere analiză cost-beneficiu, resursele bugetare pot fi defalcate pe două componente:

- credite de angajament (având valori mai mari în prima parte; acestea sunt plafoane de

autorizare a valorii contractelor ce se pot semna)

- credite bugetre (eşalonate în timp în funcţie de graficul de plăţi).

Având în vedere durata mare de implementare a unor proiecte de investiţii, este posibiliă necesitatea

reproiectării mecanismului financiar ca urmare a unor factori de risc precum:

- modificarea costurilor

- reconsiderarea anumitor parametrii de proiectare

- schimbarea planului iniţial de lucru

- modificarea graficului de execuţie

- modificarea graficului de plăţi

- modificarea legislaţiei

- reprioritizarea investiţiilor

- invalidarea anumitor ipoteze de lucru

- constrângeri financiare

- apariţiei de noi tehnologii.

146

Reproiectarea mecanismului financiar presupune redefinirea tuturor parametrilor cu impact

financiar pentru partea din proiectul de investiţie care urmează să fie implementat după data

reproiectării.

147

BIBLIOGRAFIE

Barrett, G. & and Applegate, C. (2011). Using Cost Benefit Analysis in Transport Projects, Paper

presented at the 40th Australian Conference of Economists, Canberra, Australia

Braşoveanu Obreja, L., Grosu, M., (2012), “Factorii de conversie în Analiza Cost-Beneficiu a

proiectelor de investiţii finanţate din FEDR şi FC”, Lucrare clarificatoare nr. 6, document realizat

în cadrul contractului „Dezvoltarea capacităţii pentru Analiza Cost-Beneficiu”, proiect co-finanţat

din FEDR prin POAT.

Braşoveanu Obreja, L., Grosu, M., (2012), „Recomandări privind externalităţile ce trebuie luate în

considerare în cadrul analizei cost-beneficiu a proiectelor finanţate din FEDR şi FC”, Lucrare

clarificatoare nr. 7, document realizat în cadrul contractului „Dezvoltarea capacităţii pentru Analiza

Cost-Beneficiu”, proiect co-finanţat din FEDR prin POAT.

Ciocoiu Carmen Nadia and DobreRazvan Catalin a (2010). Chapter 1: The Role of Standardization

in Improving the Effectiveness of Integrated Risk Management, Advances in Risk Management,

Giancarlo Nota (Ed.),13/ 18 pg., ISBN: 978-953-307-138-1, Sciyo.

CEEU (2012). Guide to economic appraisal: Carrying out a cost benefit analysis,

http://publicspendingcode.per.gov.ie/wp-content/uploads/2012/08/D03-Guide-to-economic-

appraisal-CBA-16-July.pdf

Cella, M.; Florio, M., (2009), "Hierarchical contracting in grant decisions: ex-ante and ex-post

evaluation in the context of the EURegional Policy," Working Papers 171, University of Milano-

Bicocca, Department of Economics, revised June 2009.

Comisia Europeană (Direcţia Generală Politică Regională), (2008), “Ghid privind analiza cost-

beneficiu a proiectelor de investiţie – Fonduri Structurale, Fondul de Coeziune şi Instrumentul de

Asistenţă pentru Pre-Aderare.

Comisia Europeană, Documentul de Lucru asupra Directivei 27/2012, Brussels, 6.11.2013

Comisia Europeană, Documentul de Lucru Nr. 4 – Ghid privind metodologia de realizare a Analizei

Cost-Beneficiu, 2006, Bruxelles

Comisia Europeană, Ghid privind Analiza Cost-Beneficiu a proiectelor de investiþii, Directoratul

General pentru Politică Regională, 2008, Bruxelles

Comisia Europeană, Ghid privind Analiza Cost-Beneficiu a proiectelor de investiþii, Unitatea de

Evaluare DG Politică Regională, 2002, Bruxelles

148

https://ideas.repec.org/s/mib/wpaper.html

https://ideas.repec.org/p/mib/wpaper/171.html

https://ideas.repec.org/p/mib/wpaper/171.html

Commonwealth of Australia (2006). Introduction to Cost-Benefit Analysis and Alternative

Evaluation Methodologies, Financial Management Reference Material No. 5, Commonwealth of

Australia

Dobrea Răzvan Cătălin, Investiţiile şi modernizarea sistemelor tehnico-economice. Editura Eficon

Press, Bucureşti, 2009.

Drăghici Anca, Dobrea Răzvan Cătălin, Ingineria şi managementul investiţiilor. Ed. Politehnica,

Timişoara, 2010, I.S.B.N. 978-606-554-068-2, 310 pag.

http://www.editurapolitehnica.upt.ro/colectia.php?catid=21

Dupuit, J., (1952), “On the Measurement of the Utility of Public Works R.H. Babcock (trans.).”

International Economic Papers 2. London: Macmillan.

Eijgenraam, CJJ., Koopmans, CC., Tang, PJG., Verster, ACP., Evaluarea proiectelor de

infrastructură, Ghid privind Analiza Cost-Beneficiu, Institutul Economic Olandez, 2001, Rotterdam

Ekelund, R., Hebert, R., (1999), “Secret Origins of Modern Microeconomics: Dupuit and the

Engineers”, University of Chicago Press

Florio, M.; Sartori,D., (2010), "Getting Incentives Right: do we need ex post CBA?,"Working

Papers 201001, Centre for Industrial Studies (CSIL).

Florio,M.; Vignetti, S., (2008), "Building a bridge across CBA traditions: the contribution of EU

Regional Policy," Working Papers 200908, Centre for Industrial Studies (CSIL).

Harberger, A. & Jenkins, G. (2002). Cost-Benefit Analysis Introduction, Edward Elgar Publishers,

Ltd., UK

Heinzerling, L. & Ackerman, F. (2002). Pricing the Priceless: Cost-Benefit Analysis of

Environmental Protection, Georgetown Environmental Law and Policy Institute

HG 28/09.01.2008 privind aprobarea conținutului-cadru al documentației tehnico-economice

aferente investițiilor publice, publicată în MO 48/22.01.2008, cu modificările și completările

ulterioare (variantă consolidată 2013)

HG 363/14.04.2010 privind aprobarea standardelor de cost pentru obiective de investitii finantate

din fonduri publice, publicat in MO nr.311/12.10.2010

ICRA, ICRA Learning Materials – Cost benefit analysis – Key concepts, 2007

Kagitci,M.; Suciu, E.M.(2011), “Cost-benefit analysis – a helpful instrument for the absorption

valuation of structural and cohesion funds in Romania”, Proceedings of the 10th International

Conference Investments and Economic Recovery, 26-28 May 2011, Bucharest, ISBN 978-606-505-

474-5, pp. 311-322 (347)149

http://ideas.repec.org/s/mst/wpaper.html

http://ideas.repec.org/p/mst/wpaper/200908.html

http://ideas.repec.org/p/mst/wpaper/200908.html

https://ideas.repec.org/s/mst/wpaper.html

https://ideas.repec.org/s/mst/wpaper.html

https://ideas.repec.org/p/mst/wpaper/201001.html

Kaldor, N. (1939), “Welfare Propositions of Economics and Interpersonal Comparisons of Utility,”

Economic Journal, pp. 549-552.

Legea nr. 121 din 18/07/2014 privind eficiența energetică, publicată în MO nr. 574 din 1 august

2014

Listokin David şi colectiv (2005) Best Practices for Effecting the Rehabilitation of Affordable

Housing, 2 volume

MacRae, D. Jr., Whittington, D., (1997), “Expert Advice for Policy Choice”, Georgetown

University Press, Washington.

Maibach M. et al. (2008). Handbook on estimation of external costs in the transport sector,

IMPACT Study, CE Delft,

Marcu, Alexandra, Sabin Rotaru şi Laura Obreja Braşoveanu, Studiu privind ratele de actualizare

financiară şi socială, Document realizat în cadrul contractului „Dezvoltarea capacitãþii pentru

Analiza Cost-Beneficiu”, proiect co-finanþat din FEDR prin POAT, 2012

Mechler Reinhard & The Risk to Resilience Study Team (2008) From Risk to Resilience. The Cost-

Benefit Analysis Methodology, Working Paper 1, eds. Moench, M., Caspari, E. & A. Pokhrel, ISET,

ISET-Nepal and ProVention, Kathmandu, Nepal

Mechler, R. (2003). Natural Disaster Risk and Cost-Benefit Analysis. In A. Kreimer, M. Arnold, A.

Carlin, (editors), Building safer cities: the future of disaster risk (pp. 45-56). The World Bank,

Washington DC

Miller, T. R. (2000). Variations between Countries in Values of Statistical Life, Journal of

Transport Economics and Policy, Vol. 34 (2), 169-188

Ministerul Economiei şi Finanțelore, Ghidul național privind Analiza Cost-Beneficiu pentru

proiectele finanțate din fonduri structurale, 2008, Bucureşti

Miroiu, A., (2001), “Introducere în analiza politicilor publice”, Editura Punct, Bucureşti

Moore, D., Black, M., Valji, Y. & Tooth, R. (2010). Cost benefit analysis of raising the quality of

New Zealand networked drinking water, LECG, Retrieved at http://www.srgexpert.com/cba-raising-

quality-of-networked-drinking-water-jun2010[1].pdf

Moşteanu, T.; Iacob, M, (2007), “Teorii şi abordări privind scopul şi principiile analizei cost-

beneficiu, Conferinţa Internaţională “Politici financiare şi monetare in Uniunea

Europeană”(Supliment al Revistei de Economie teoretică şi aplicată), Asociaţia Generală a

Economiştilor din România, Bucureşti.

150

OECD (2006). Cost – Benefit Analysis and the Environment Recent Developments, OECD

Publishing, OECD Paris

OECD (2012). Health at a Glance: Europe 2012, OECD Publishing, OECD Paris

OECD, Analiza Cost-Beneficiu și Mediu – Dezvoltãri recente, 2006, Paris

OMEF 863/02.07.2008 privind aprobarea instrucțiunilor de implemetare a HG 28/2008, MO

48/22.01.2008, publicat în MO 524/11.07.2008

Pareto, V., (1906), “Manual of Political Economy”, 1971 translation of 1927 edition, New York:

Augustus M. Kelley.

Perksy, J.,(2001), “Retrospectives: Cost-Benefit Analysis and the Classical Creed”, Journal of

Economic Perspectives.

Platon, Victor, Rolul indicatorilor de performanțã în selectarea / aprobarea proiectelor, Document

realizat în cadrul contractului „Dezvoltarea capacitãții pentru Analiza Cost-Beneficiu”, proiect

co-finanțat din FEDR prin POAT, 2012

Porter, T.M., (1995), “Trust in Numbers”, Princeton University Press, Princeton.

Porter, T.M., (1999), “The Rise of Cost-Benefit Analysis Rationality as Solution to a Political

Problem of Distrust ”, disponibil online la http://depts.washington.edu/econlaw/pdf/Porter.pdf.

Radu Victor, Ion Ioniţă, N. C. Ciocoiu, Razvan Catalin Dobrea s.a., Managementul proiectelor.

Editura Universitară, Bucureşti, 2008, (336 pag.) ISBN 978-973-749-327-9.

Ruijs, A. (2008). The Role of Social Cost-Benefit Analysis Revisited. The role of CBA in river basin

management in The Netherlands. Paper presented in the Final Conference of the Fruede and Fluss

project, 22-14 October 2008, Nijmegen, The Netherlands

SDG (2005). SESAME CBA and Governance. Assessment of options, benefits and associated costs

of the SESAME Programme for the definition of the future air traffic management system. Report

prepared for the European Commission.

SDLC, Ghid privind Analiza Cost-Beneficiu, United States Treasury, OCIO, 2003

Stoian, Andreea, Liliana Gligor, Lucrare clarificatoare nr. 3 – Valoarea reziduală: definiție și mod

de calcul în cadrul Analizei Cost-Beneficiu a proiectelor de investiții finanțate din FEDR și FC,

Document realizat în cadrul contractului „Dezvoltarea capacitãþii pentru Analiza Cost-Beneficiu”,

proiect co-finanþat din FEDR prin POAT, 2012

Stoian, Andreea, Liliana Gligor, Lucrare clarificatoare nr. 9 – Elaborarea analizei de senzitivitate

în cadrul Analizei Cost-Beneficiu a proiectelor finanțate din FEDR şi FC, Document realizat în

151

cadrul contractului „Dezvoltarea capacitãþii pentru Analiza Cost-Beneficiu”, proiect co-finanþat din

FEDR prin POAT, 2012

UNIDO, (1986), “Manual for evaluation of industrial projects”, Vienna

United Nations, (1992), “The RIO EARTH SUMMIT”, Rio de Janeiro

Vasilescu I., Cicea C., Dobrea Răzvan Cătălin, Buşu C., Gheorghe Al., Managementul investiţiilor.

Editura Eficon Press, Bucureşti, 2009, ISBN: 978-973-87904-3-8.

Vintilă, Nicoleta, Evaluarea și finanțarea investițiilor directe, Editura ASE, București, 2009

Vintilă, Nicoleta, Matei Grosu, Lucrare clarificatoare nr. 4 – Costuri utilizate în analiza cost-

beneficiu a proiectelor finanþate din FEDR şi FC, Document realizat în cadrul contractului

„Dezvoltarea capacității pentru Analiza Cost-Beneficiu”, proiect co-finanþat din FEDR prin POAT,

2012

Vintilă, Nicoleta, Matei Grosu, Lucrare clarificatoare nr. 8 – Identificarea şi definirea scenariilor

tehnico-economice și a opțiunilor în cadrul analizei cost-beneficiu a proiectelor finanțate din

FEDR si FC, Document realizat în cadrul contractului „Dezvoltarea capacitãții pentru Analiza Cost-

Beneficiu”, proiect co-finanțat din FEDR prin POAT, 2012

152

6. Exemple de calcul privind realizarea Analizei Cost Beneficiu pe diferite tipuri de investiții

6.1. Studiu de caz privind o investiţie în reabilitarea unei clădiri din patrimoniul public

Preambulul studiului

Prezentul studiu a fost elaborat pornind de la cerința articolului 5 din Directiva CE 27/2012, care se

referă la faptul că, începând cu 1 ianuarie 2014, fiecare stat membru are obligația ca anual să

reabiliteze cel puțin 3% din suprafața clădirilor aflate în administrarea autorităților centrale, astfel

încât acestea să corespundă cerințelor de eficiență energetică. În aplicarea Directivei, Comisia

Europeană a elaborat un Document de lucru22, prin care sunt clarificate aceste obligații.

Directiva 27/2012 a fost transpusă în legislația națională prin legea 121/2014, intrată în vigoare

începând cu 1 august 2014. Legea are drept obiectiv crearea cadrului legal pentru elaborarea şi

aplicarea politicii naţionale în domeniul eficienţei energetice, în vederea atingerii obiectivului

naţional de creştere a eficienţei energetice. Măsurile de politică în domeniul eficienţei energetice se

aplică pe întreg lanţul: resurse primare, producere, distribuţie, furnizare, transport şi consum final.

Obiectivul stipulat în lege este ca până în anul 2020, România să reducă consumul de energie cu

19%.

În baza legii, în vederea realizării de investiții în renovarea clădirilor rezidenţiale şi comerciale, atât

publice cât şi private, existente la nivel naţional, autoritatea competentă în domeniu elaborează o

strategie pe termen lung care vizează, în principal, creşterea performanţei energetice a clădirilor.

Aceasta cuprinde o prezentare de ansamblu a fondului imobiliar existent la nivel naţional,

identificarea soluţiilor de renovare eficiente din punct de vedere al costurilor şi relevante pentru

tipul de clădiri şi zona climatică; politici şi măsuri eficiente din punct de vedere al costurilor pentru

stimularea renovării complexe a clădirilor, inclusiv a renovărilor complexe efectuate în etape; o

perspectivă previzională, în vederea orientării deciziilor de investiţii ale diferitelor persoane, ale

operatorilor economici din construcţii şi ale instituţiilor financiare; o estimare bazată pe date

concrete a economiilor de energie preconizate şi a altor beneficii.

Trebuie menționat că legislația în domeniu prevede ca inclusiv în cazul achizițiilor de clădiri noi,

acestea trebuie să îndeplinească la cel mai înalt nivel standardele de eficiență energetică prevăzute

de actele normative în vigoare, altfel nu se poate finaliza procedura de achiziție publică.

Având în vedere aceste argumente, în cele ce urmează prezentăm un exemplu de calcul privind o

investiție constând în reabilitarea termică a clădirii în care regăsește sediul unei instituții publice

centrale.

22 http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/ALL/?uri=CELEX:52013SC0445153

Prin comparație cu alte tipuri de proiecte, investițiile în sfera reabilitării construcțiilor, prezintă

anumite particularități și constrângeri, între care putem aminti:

sunt proiecte nestandardizate, practic fiecare clădire prezintă elemente de individualitate, ce

decurg din modul de proiectare, din tipul de construcție, din modul de exploatare etc.;

sunt dificil de previzionat, din cauza unor potenţiale lucrări ascunse, greu de anticipat şi

identificat;

sunt lucrări permanent modificabile la nivel de variante, în funcţie de stadiul de evoluţie,

destinaţia clădirii sau amplasament.

Un aspect important de care trebuie ținut seama este legat de diferenţa dintre costurile de reabilitare

şi resursele financiare disponibile ale proprietarilor / chiriaşilor, aspect ce uneori împiedică

investiţiile de reabilitare şi agravează dezvoltarea, construcția, creând în acelaşi timp şi probleme de

ocupare a clădirilor.

În ansamblul factorilor de influenţă ai fenomenului de reabilitare putem identifica:

variabilitatea în reglementările legislative locale/regionale/naţionale şi în modul de

administrare a lor. În timp ce reglementările de clădiri pot fi un impediment major în unele

oraşe – acelea cu reglementări istorice, învechite şi care mai deţin şi evaluatori care cer

respectarea "ca la carte", sunt în mod cert de mai mic interes faţă de comunităţile cu

reglementări mai flexibile;

utilizarea subvențiilor. În general, cele mai multe subvenţii sunt atrase pe aceste proiecte de

renovare, la prețuri accesibile, ceea ce uneori le face ca ele să devină atractive.

condițiile de mediu. Firmele de construcţii implicate în reabilitarea de clădiri contemporane

nu se confruntă cu probleme de materiale poluatoare, dar normele care reglementează aceste

materiale pot limita renovarea proprietăţilor vechi;

lipsa de experiență în estimarea costurilor, care de cele mai multe ori ridică probleme pentru

personalul neinstruit;

problemele de management urban. Identificarea si obținerea titlurilor de proprietate clare,

precum și problemele în asigurarea si finanțarea lucrărilor, ar putea fi mai dificile în zonele

urbane decât în locaţii suburbane.

6.1.1. Identificarea investiţiei, definirea obiectivelor, analiza opţiunilor şi stabilirea perioadei

de referinţă

În cele ce urmează vom analiza un proiect de investiţii privind reabilitarea termică a sediului unei

instituţii publice, aflate în patrimoniul statului. Proiectele de reabilitare / modernizare reprezintă o

categorie aparte, deoarece pentru acestea HG 28/2008 nu prevede utilizarea ACB ci doar a DALI

154

(documentația de avizare a lucrărilor de investiții). Cu toate acestea, deși proiectele în acest

domeniu nu sunt grevate de incertitudine ridicată, se poate realiza o ACB, cel puțin într-o formă mai

simplificată

În memoriul tehnic realizat anterior Analizei Cost-Beneficiu, au fost identificate necesităţile de

intervenţie asupra clădirii, care constau din:

- anveloparea clădirii;

- schimbarea acoperişului;

- înlocuirea tâmplăriei interioare şi exterioare;

- instalarea unor unităţi de aer condiţionat;

Obiectivele urmărite prin realizarea proiectului sunt:

îmbunătăţirea capacităţii de izolare termică a pereţilor exteriori ai clădirii

eliminarea problemelor legate de gradul avansat de degradare al acoperişului şi a

tâmplăriei exterioare şi interioare

îmbunătăţirea confortului termic în interiorul clădirii

Proiectul are o dublă finalitate. În primul rând, în urma reabilitării termice şi a modernizării clădirii

vizate, se vor îmbunătăţi condiţiile de desfăşurare a activităţii în cadrul instituţiei, de care vor

beneficia angajaţii. În al doilea rând, beneficiul major, cuantificabil monetar, constă în diminuarea

costurilor cu energia termică.

Având în vedere duratele normate de utilizare ale activelor din proiect, dar şi standardele aplicabile

în cazul evaluării proiectelor de investiţii în cadrul ACB, vom considera o perioadă de referinţă de

20 ani. Pe această perioadă se vor estima fluxurile financiare de venituri şi cheltuieli, precum şi

fluxul financiar net.

6.1.2. Analiza opţiunilor

În urma analizei variabilelor implicate în realizarea proiectului, s-au desprins trei scenarii tehnico-

economice, care coincid cu trei opţiuni diferite.

Opţiunea 1 (scenariul de bază sau BAU)

Acest scenariu reprezintă continuarea activităţii în condiţiile actuale, fără a se realiza nici un fel de

investiţie. Scenariul de bază este inacceptabil, având în vedere pierderile de căldură, gradul avansat

de deteriorare a tâmplăriei şi acoperişului, probleme concretizate în costuri mari cu încălzirea şi

disconfort pentru angajaţii instituţiei.

Opţiunea 2 (varianta cu investiţie minimă)

Această variantă include costurile pentru o serie de lucrări, adică o intervenţie minimă asupra

imobilului. Lucrările de reabilitare ce ar urma a fi realizate sunt următoarele:

155

- anveloparea clădirii, utilizând plăci de polistiren expandat de 5 cm grosime

- schimbarea parţială a tâmplăriei exterioare din lemn, cu una nouă, tot din lemn, cu geam

simplu

- Comparativ cu varianta maximă, în această variantă nu se realizează următoarele lucrări:

schimbarea tâmplăriei interioare aflată într-o stare avansată de degradare schimbarea

întregii tâmplării exterioa exterioare cu una din PVC, care asigură maximul de confort şi

oferă o izolare corespunzătoare a spaţiilor faţă de mediul exterior

zugrăveala simplă a spaţiilor în urma intervenţiilor de schimbare a elementelor de

tâmplărie

înlocuirea şarpantei clădirii, structură care se află într-un stadiu avansat de degradare

montarea unor unităţi de aer condiţionat

În această opţiune se realizează o îmbunătăţire minimă a confortului termic în clădire, existând însă

în continuare pierderi de căldură din cauza tâmplăriei vechi. Valoarea totală (inclusiv TVA) a

proiectului în această variantă este în sumă totală de 210.000 lei.

Opţiunea 3 (alternativa cu investiţie maximă)

Implementarea acestei variante de proiect va genera obţinerea maximului de confort termic, cu

pierderi minime sau neglijabile. Această opţiune de realizare a proiectului presupune implementarea

integrală a investiţiei propuse, în vederea atingerii obiectivelor aşteptate, prezentate în secţiunea

anterioară şi în Memoriul tehnic.

Operaţiunile propuse în această variantă constau în:

anveloparea clădirii cu etaj, utilizând plăci de polistiren expandat de 10 cm

grosime, peste care se aplică tencuială şi vopsea decorativă

refacerea acoperişului prin schimbarea învelitorii, precum şi înlocuirea şarpantei,

structură care se află într-un stadiu avansat de degradare

schimbarea tâmplăriei interioare aflată într-o stare avansată de degradare

schimbarea întregii tâmplării exterioare cu una din PVC, cu geam tip termopan,

care asigură maximul de confort şi oferă o izolare corespunzătoare a spaţiilor faţă

de mediul exterior

zugrăveala simplă a spaţiilor, în urma intervenţiilor de schimbare a elementelor de

tâmplărie

montarea unor unităţi de aer condiţionat în spaţiile de lucru, în vederea creşterii

confortului termic în timpul sezonului cald

Valoarea totală (inclusiv TVA) a proiectului în această variantă este în sumă de 317.856 lei. Analiza

efectuată din punct de vedere tehnic relevă faptul că scenariul optim este cel de-al treilea, adică

varianta cu investiţia maximă.

156

În cele ce urmează, vom fundamenta analiza financiară pentru această alternativă de realizare a proiectului,

din care vor rezulta principalii indicatori economico-financiari, în vederea adoptării deciziei de investiţii.

6.1.3. Analiza financiară

În cadrul analizei financiare vom utiliza metoda incrementală, prin compararea veniturilor şi

costurilor înregistrate în varianta cu proiect faţă de varianta fără proiect. Vom determina astfel

fluxurile financiare marginale aferente investiţiei, utilizând în acest sens numai surplusul de

venituri, respectiv de costuri, generate de implementarea proiectului în varianta optimă.

Fluxurile financiare previzionate vor fi exprimate în termeni nominali (ceea ce înseamnă că vom lua

în calcul impactul inflaţiei previzionate) şi vor fi actualizate cu o rată exprimată tot în termeni

nominali.

Costul cu investiţia de bază se compune din (valorile sunt exprimate în lei, inclusiv TVA)23:

costuri materiale pentru refacerea învelitorii şi înlocuirea şarpantei – 60.000 lei

lucrări de construcţii pentru refacerea învelitorii şi înlocuirea şarpantei – 35.000 lei

costul materialelor pentru anvelopare – 24.000 lei

lucrări de construcţii pentru anvelopare – 22.000 lei

costul înlocuirii tâmplăriei interioare şi exterioare, inclusiv serviciile de demontare /

montare 83.000 lei

manoperă: 2000 ore-om, tarif brut 10 lei/oră – total costuri cu manopera: 20.000 lei, la care

se adaugă contribuţiile sociale datorate de angajator pe fondul de salarii – 6.000 lei

cheltuieli cu funcţionarea utilajelor de construcţii: sunt necesare 80 ore de funcţionare, la un

tarif mediu pe ora de 10 lei, total costuri – 800 lei

cheltuieli cu achiziţia şi montajul unui număr de 15 de unităţi de aer condiţionat, la un preţ

unitar de 2.200 lei / bucată, cheltuieli totale – 33.000 lei

Costul total cu investiţia de bază este de 283.800 lei, inclusiv TVA.

Din punct de vedere fiscal, beneficiarul proiectului are statut de neplătitor de TVA, ceea ce înseamnă că taxa

pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor din proiect este suportată de instituţie, în calitate de consumator

final, fiind inclusă în costuri. De aceea, în fundamentarea costurilor în cadrul analizei financiare vom utiliza

valorile inclusiv TVA, care în acest caz este un flux de ieşire, ce urmează a fi plătit efectiv.

Se previzionează că în perioada de referinţă a proiectului se va realiza o înlocuire a echipamentelor de aer

condiţionat după 10 ani, preţul de achiziţie rămânând constant în termeni reali (în preţurile anului 0). De

asemenea, se prevăd cheltuieli extraordinare generate de:

- intervenţii la tâmplăria exterioară, realizate în anii 5, 10, respectiv 15, având fiecare dintre acestea

un cost în termeni reali de 1% din valoarea iniţială

23 Am prezentat succint componentele costului cu investiția de bază, deoarece ele nu fac obiectul ACB, ci se preiau în cadrul acesteia din Devizul General întocmit în faza de proiectare și din listele cu detalierea pe tipuri de costuri

157

- o intervenţie la faţada clădirii, constând în reaplicarea unui nou strat de vopsea decorativă, după 10

ani, având un cost în termeni reali de 25% din costul iniţial cu materialele şi manopera necesare

pentru anvelopare

Pe lângă aceste elemente, în costul total cu investiţia se includ:

o cheltuieli de proiectare şi asistenţă tehnică – 5% din valoarea investiţiei de bază

o cheltuieli cu organizarea de şantier – 2% din valoarea investiţiei de bază

o cheltuieli diverse şi neprevăzute – 5% din valoarea investiţiei de bază

Având în vedere caracterul investiţiei realizate (renovarea unor corpuri de clădire) şi faptul că

aceasta nu este o investiţie productivă, nu sunt necesare investiţii în capital de lucru; vom considera

deci că atât investiţia iniţială în capital de lucru, cât şi cea pe parcursul duratei de viaţă a proiectului

sunt ambele egale cu zero.

În Tabelul nr. 6.1 este realizată o sinteză a categoriilor de costuri ce compun costul total cu investiţia, datele

fiind preluate din Devizul general privind cheltuielile necesare realizării obiectivului de investiţie.

Tabelul nr. 6.1: Costul cu investiţia (valoare cu TVA) (lei, preţuri constante ale anului 0)

CATEGORII DE COST / ANI 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

Obținerea și amenajarea terenului 0

Asigurarea utilităților necesare obiectivului 0

Proiectare /asistență tehnică 14.190

Investiția de bază 283.800 830 45.330 830

Organizare de șantier 5.676

Cheltuieli diverse și neprevăzute 14.190

Costul investiției inițiale 317.856 0 0 0 0 830 0 0 0 0 45.330 0 0 0 0 830 0 0 0 0 0

Capital de lucru net 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Total cost cu investiția 317.856 0 0 0 0 830 0 0 0 0 45.330 0 0 0 0 830 0 0 0 0 0

Având în vedere perioada de referinţă de 20 ani, estimarea costurilor operaţionale se va realiza

pentru această perioadă. Marea majoritate a componentelor investiţiei, odată montate, nu necesită

cheltuieli de întreţinere sau reparaţii pe parcurs (este vorba despre lucrările de anvelopare, montarea

tâmplăriei interioare şi exterioare, schimbarea acoperişului), cu excepţia costurilor extraordinare

menţionate anterior şi incluse în cadrul costurilor cu investiţia.

Costurile operaţionale ce se estimează că se vor înregistra sunt cele cu mentenanţa unităţilor de

climatizare ce urmează să fie instalate în spaţiile de lucru (revizii periodice, reparaţii etc.).

Pentru fundamentarea în termeni reali (preţuri constante ale anului 0) a acestei categorii de cost

(Tabelul nr. 6.2), am utilizat următoarele ipoteze:

costul mentenanţei pentru o unitate de climatizare este, în medie, de 100 lei/an, în baza unui

contract de service (conform informaţiilor puse la dispoziţie de firme de profil); de menţionat că în

anul 10 nu mai apar aceste costuri, deoarece se înlocuiesc vechile aparate de aer condiţionat cu

unele noi

rata anuală de creştere a acestui tarif este estimată la 2%, în termeni reali

numărul de unităţi de climatizare instalate este de 15

158

Tabelul nr. 6.2: Costuri operaţionale (lei, preţuri constante ale anului 0)CATEGORII DE COST / ANI 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

Costuri materiale 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Costuri cu electricitate / utilități 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Costuri de personal 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Cost unitar de mentenanță (fără TVA) 100 102 104 106 108 110 113 115 117 120 122 124 127 129 132 135 137 140 143 146

Rata anuală de creștere a costurilor cu mentenanța 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2%

Cost unitar de mentenanță (inclusiv TVA) 124 126 129 132 134 137 140 142 145 148 151 154 157 160 164 167 170 174 177 181

Număr de unități instalate 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15

Costuri de mentenanță / reparații 1.860 1.897 1.935 1.974 2.013 2.054 2.095 2.137 2.179 0 2.267 2.313 2.359 2.406 2.454 2.503 2.553 2.604 2.657 2.710

Alte costuri (administrative etc.) 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Total costuri operaționale 1.860 1.897 1.935 1.974 2.013 2.054 2.095 2.137 2.179 0 2.267 2.313 2.359 2.406 2.454 2.503 2.553 2.604 2.657 2.710

Sursa: calcule proprii

În Tabelul nr. 6.3 sunt prezentate costurile operaţionale exprimate în preţuri curente. În acest sens,

am utilizat o rată anuală estimată a inflaţiei de 3% pentru întreaga perioadă de referinţă (am avut în

vedere previziunile macroeconomice realizate pentru anii următori).

Tabelul nr. 6.3: Costuri operaţionale (lei, preţuri curente)CATEGORII DE COST / ANI 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

Rata estimată a inflației (%/an) 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3%

Indicele ratei inflației (%) 103,0% 106,1% 109,3% 112,6% 115,9% 119,4% 123,0% 126,7% 130,5% 134,4% 138,4% 142,6% 146,9% 151,3% 155,8% 160,5% 165,3% 170,2% 175,4% 180,6%

Total cost cu investiția 317.856 0 0 0 0 962 0 0 0 0 60.920 0 0 0 0 1.293 0 0 0 0 0



Pentru fundamentarea veniturilor am considerat beneficiile cuantificabile monetar, generate de

implementarea proiectului. Acestea constau în economii de energie termică (ET), precum şi energie

electrică (EE).

Conform specificaţiilor din Memoriul tehnic, consumul actual de ET este de 415 KWh/mp/an

(scenariul de bază) faţă de un consum de 215 KWh/mp/an, estimat pentru varianta cu investiţie

maximă, ceea ce va genera o economie anuală de 200 KWh/mp/an. În ceea ce priveşte consumul de

EE, acesta este actualmente de 80 KWh/mp/an, faţă de 55 KWh/mp/an în situaţia realizării

investiţiei, ceea ce este echivalent cu o economie anuală de 25 KWh/mp/an.

Pentru a stabili economiile totale anuale realizate prin implementarea investiţiei, economiile unitare

vor fi multiplicate cu suprafaţa utilă a spaţiilor de lucru, care este de 180 mp.

Pentru fundamentarea în termeni nominali (preţuri curente) a veniturilor (Tabelul nr. 6.4),

reprezentate de economiile la costuri cu ET şi EE, am utilizat următoarele ipoteze:

tariful actual pentru 1 KWh este de 0,45 lei (fără TVA), echivalent cu 0,56 lei (inclusiv TVA)

rata anuală de creştere a acestui tarif este estimată la 10%, în termeni nominali (incluzând şi

impactul inflaţiei) pentru primii 5 ani ai perioadei de referinţă, la 5% pentru următorii 5 ani

159

(estimările aparţin Autorităţii Naţionale de Reglementare în Energie – ANRE, precum şi altor

jucători importanţi de pe această piaţă), respectiv la 3% pentru ultimii 10 ani ai perioadei de

referinţă

Tabelul nr. 6.4: Venituri operaţionale (lei, valoare cu TVA, preţuri curente)CATEGORII DE VENITURI / ANI 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

Consumuri unitare ET (KWh/mp/an) 415 215 215 215 215 215 215 215 215 215 215 215 215 215 215 215 215 215 215 215 215

Economii unitare de costuri ET (KWh/mp/an) 200 200 200 200 200 200 200 200 200 200 200 200 200 200 200 200 200 200 200 200

Suprafața (mp) 180 180 180 180 180 180 180 180 180 180 180 180 180 180 180 180 180 180 180 180

Economii de costuri ET (KWh/an) 36.000 36.000 36.000 36.000 36.000 36.000 36.000 36.000 36.000 36.000 36.000 36.000 36.000 36.000 36.000 36.000 36.000 36.000 36.000 36.000

Tarif unitar (lei/KWh, inclusiv TVA) 0,56 0,62 0,68 0,75 0,82 0,90 0,95 0,99 1,04 1,10 1,15 1,19 1,22 1,26 1,30 1,33 1,37 1,42 1,46 1,50 1,55

Rata de creștere a tarifului (%) 10% 10% 10% 10% 10% 5% 5% 5% 5% 5% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3%

Economii totale de costuri ET (lei) 22.176 24.394 26.833 29.516 32.468 34.091 35.796 37.586 39.465 41.438 42.681 43.962 45.281 46.639 48.038 49.479 50.964 52.493 54.067 55.689

Consumuri unitare EE (KWh/mp/an) 80 55 55 55 55 55 55 55 55 55 55 55 55 55 55 55 55 55 55 55 55

Economii unitare de costuri EE (KWh/mp/an) 25 25 25 25 25 25 25 25 25 25 25 25 25 25 25 25 25 25 25 25

Suprafața (mp) 180 180 180 180 180 180 180 180 180 180 180 180 180 180 180 180 180 180 180 180

Economii de costuri EE (KWh/an) 4.500 4.500 4.500 4.500 4.500 4.500 4.500 4.500 4.500 4.500 4.500 4.500 4.500 4.500 4.500 4.500 4.500 4.500 4.500 4.500

Tarif unitar (lei/KWh, inclusiv TVA) 0,56 0,62 0,68 0,75 0,82 0,90 0,95 0,99 1,04 1,10 1,15 1,19 1,22 1,26 1,30 1,33 1,37 1,42 1,46 1,50 1,55

Rata de creștere a tarifului (%) 10% 10% 10% 10% 10% 5% 5% 5% 5% 5% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3%

Economii totale de costuri EE (lei) 2.772 3.049 3.354 3.690 4.058 4.261 4.474 4.698 4.933 5.180 5.335 5.495 5.660 5.830 6.005 6.185 6.370 6.562 6.758 6.961

Total venituri (economii de costuri ET + EE) 24.948 27.443 30.187 33.206 36.526 38.353 40.270 42.284 44.398 46.618 48.016 49.457 50.941 52.469 54.043 55.664 57.334 59.054 60.826 62.651


Structura de finanţare a investiţiei poate avea un impact major asupra sustenabilităţii şi

profitabilităţii financiare a proiectului. Proiectul va fi finanţat în totalitate din surse proprii ale

instituţiei publice beneficiare, nefiind implicate surse împrumutate.

Înainte de a determina indicatorii principali de eficienţă financiară a investiţiei, vom verifica

sustenabilitatea ei financiară. Vom pune în balanţă totalul intrărilor de fluxuri financiare (constituite

din surse de finanţare şi venituri) cu totalul ieşirilor de fluxuri financiare (formate din costurile cu

investiţia şi costurile operaţionale). Determinarea fluxului financiar net şi a fluxului financiar

cumulat este ilustrată în Tabelul nr. 6.5.

În cadrul analizei sustenabilităţii financiare, valoarea reziduală a investiţiei este luată în considerare numai în

situaţia în care aceasta generează efectiv o intrare de numerar (ar reprezenta, în acest caz, o valoare de

lichidare a investiţiei). În cazul de faţă, nu există o valoare de lichidare la sfârşitul perioadei de exploatere a

proiectului, deci nu vom include valoarea reziduală ca şi un flux financiar de intrare.

În estimarea ratei de actualizare utilizate, am avut în vedere faptul că aceasta trebuie să reflecte

cerinţa de remunerare a finanţatorului, la nivelul riscului perceput şi asumat de acesta prin

realizarea proiectului. Cum finanţarea se realizează din surse proprii, am pornit de la un cost al

capitalului de 5% (recomandat în analiza financiară pentru proiectele finanţate din fonduri europene

nerambursabile) la care am adăugat o primă de risc de 3% (având în vedere că rata de 5% se aplică

pentru fluxuri financiare exprimate în euro, iar fluxurile financiare ale proiectului analizat sunt

cuantificate în lei). Rezultă aşadar o rată de actualizare de 8%, destul de apropiată de un reper

important de pe piaţa financiară, şi anume rata dobânzii fără risc (randamentul la maturitate pentru

titlurile de stat pe termen lung, denominate în lei). 160

Având în vedere faptul că fluxul financiar cumulat este pozitiv pentru întreaga perioadă de referinţă, putem

afirma că investiţia se poate susţine din punct de vedere financiar.

Tabelul nr. 6.5: Sustenabilitatea financiară a investiţiei (lei)FLUXURI FINANCIARE / ANI 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

Total resurse financiare 317.856 962 60.920 1.293

Total venituri 24.948 27.443 30.187 33.206 36.526 38.353 40.270 42.284 44.398 46.618 48.016 49.457 50.941 52.469 54.043 55.664 57.334 59.054 60.826 62.651

Total intrări de fluxuri financiare 317.856 24.948 27.443 30.187 33.206 37.489 38.353 40.270 42.284 44.398 107.538 48.016 49.457 50.941 52.469 55.336 55.664 57.334 59.054 60.826 62.651

Total costuri cu investiția 317.856 962 60.920 1.293


Total ieșiri de fluxuri financiare 317.856 1.916 2.013 2.115 2.222 3.296 2.452 2.576 2.707 2.843 60.920 3.139 3.297 3.464 3.639 5.117 4.017 4.220 4.434 4.658 4.894

Total flux de numerar 0 23.032 25.430 28.072 30.984 34.192 35.901 37.694 39.577 41.555 46.618 102.310 105.509 108.810 112.217 120.906 119.363 123.109 126.976 130.968 135.089

Rata de actualizare 8% 8% 8% 8% 8% 8% 8% 8% 8% 8% 8% 8% 8% 8% 8% 8% 8% 8% 8% 8%Indice de actualizare 0,9259 0,8573 0,7938 0,7350 0,6806 0,6302 0,5835 0,5403 0,5002 0,4632 0,4289 0,3971 0,3677 0,3405 0,3152 0,2919 0,2703 0,2502 0,2317 0,2145Flux de numerar actualizat 21.326 21.802 22.285 22.774 23.271 22.623 21.994 21.382 20.788 21.593 43.879 41.899 40.009 38.205 38.114 34.841 33.273 31.776 30.347 28.983

Flux de numerar actualizat cumulat 0 21.326 43.128 65.413 88.187 111.458 134.082 156.076 177.458 198.246 219.839 263.718 305.617 345.626 383.831 421.946 456.787 490.059 521.835 552.182 581.165


Având în vedere că investiţiile realizate nu pot fi valorificate ca atare la sfârşitul perioadei de

referinţă de 20 ani (cu excepţia aparatelor de aer condiţionat, care au fost înlocuite în anul 10),

estimăm că valoarea reziduală la 5% din valoarea investiţiei iniţiale (în preţuri curente), adică

15.893 lei. Aceasta se consideră un flux financiar de intrare în ultimul an de analiză (20) şi se

cumulează, în vederea actualizării, cu fluxurile financiare nete înregistrate în acel an.

Având o singură sursă de finanţare, provenind din surse proprii ale beneficiarului, nu se justifică

realizarea unei analize financiare separate privind profitabilitatea financiară a investiţiei în funcţie

de structura de finanţare a acesteia. În acest caz, profitabilitatea investiţiei (/C) va coincide cu

profitabilitatea financiară a capitalului investit (/K) şi este determinată în cele ce urmează.

Principalii indicatori de eficienţă financiară sunt prezentaţi în Tabelul nr. 6.6. În urma actualizării

fluxurilor financiare, rezultă că implementarea proiectului va genera, după recuperarea investiţiei

iniţiale, un surplus financiar (VNAF) de 32.109 lei. Rata internă de rentabilitate financiară (RIRF)

este de 9,12%, superioară costului capitalului, estimat la 8%. Ambii indicatori justifică pe deplin

adoptarea deciziei de realizare a investiţiei propuse.

Tabelul nr. 6.6: Indicatorii financiari ai investiţieiFLUXURI FINANCIARE / ANI 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

Total venituri (economii de costuri ET + EE) 24.948 27.443 30.187 33.206 36.526 38.353 40.270 42.284 44.398 46.618 48.016 49.457 50.941 52.469 54.043 55.664 57.334 59.054 60.826 62.651

Total costuri (investiție + operaționale) 317.856 1.916 2.013 2.115 2.222 3.296 2.452 2.576 2.707 2.843 60.920 3.139 3.297 3.464 3.639 5.117 4.017 4.220 4.434 4.658 4.894

Valoarea reziduală 15.893

Fluxuri financiare nete -317.856 23.032 25.430 28.072 30.984 33.230 35.901 37.694 39.577 41.555 -14.302 44.878 46.160 47.477 48.829 48.926 51.647 53.114 54.620 56.168 73.649

Rata de actualizare 8% 8% 8% 8% 8% 8% 8% 8% 8% 8% 8% 8% 8% 8% 8% 8% 8% 8% 8% 8%

Indice de actualizare 0,9259 0,8573 0,7938 0,7350 0,6806 0,6302 0,5835 0,5403 0,5002 0,4632 0,4289 0,3971 0,3677 0,3405 0,3152 0,2919 0,2703 0,2502 0,2317 0,2145

Fluxuri financiare actualizate -317.856 21.326 21.802 22.285 22.774 22.616 22.623 21.994 21.382 20.788 -6.625 19.247 18.331 17.457 16.625 15.424 15.075 14.355 13.669 13.015 15.801

FNPV/C = FNPV/K

FRR/C = FRR/K

32.109

9,12%


6.1.4. Analiza economică

161

În urma analizei financiare, am stabilit faptul că investiţia propusă este una profitabilă, şi în acelaşi timp

sustenabilă din punct de vedere financiar. Din aceste motive, în acest caz concret, nu se justifică realizarea

analizei economice. În plus, investiţia, fiind una de reabilitare termică, nu generează beneficii sau costuri din

punct de vedere social majore, care să fie cuantificate în acest context.

6.1.5. Analiza de senzitivitate

Analiza realizată anterior este una în mediu determinist. În realitate, mediul economic este supus

incertitudinii. În cadrul analizei de senzitivitate ne propunem să identificăm variabilele critice ale modelului

şi cât de sensibil este proiectul la modificarea acestora.

Variabilele critice identificate sunt:

costul cu investiţia – estimăm că se pot înregistra economii faţă de sumele precizate în mediul cert

sau, dimpotrivă, anumite achiziţii să fie mai costisitoare decât am estimat iniţial; intervalul de

variaţie al variabilei este stabilit la (-10%; +10%)

costurile operaţionale (cu mentenanţa) – având în vedere nivelul redus al acestora, am stabilit un

interval de variaţie mai amplu, şi anume (-50%; +50%)

tariful la energie – am considerat că se poate înregistra o creştere a acestuia cu a rată mai redusă

decât cea estimată iniţial (echivalent cu diminuarea estimărilor iniţiale cu 5% pentru fiecare an), sau

mai ridicată (faţă de tarifele previzionate în mediul cert, considerăm o creştere de 10% în fiecare an),

astfel că intervalul de variaţie este (-5%; +10%)

rata de actualizare – aceasta poate fi de minimum 5% (valoarea recomandată pentru proiectele cu

finanţare europeană), ceea ce înseamnă o diminuare cu 3 p.p. a valorii estimate iniţial; simetric, am

estimat şi posibilitatea creşterii acesteia cu 3 p.p., ajungând la un nivel de 11%; intervalul de variaţie

în acest caz este (-3 pp; +3 pp)

În Tabelul nr. 6.7 sunt prezentate valorile pentru VNAF, iar în Tabelul nr. 6.8 valorile pentru RIRF,

în baza modificării valorilor pentru variabilele critice, în interiorul intervalelor de variaţie precizate.

Tabelul nr. 6.7: Extras din analiza de senzitivitate (VNAF) (lei)

Modificări (procente) -50% -20% -10% -5% 0% 5% 10% 20% 50%

Costul cu investiția 66.822 49.466 32.109 14.752 -2.605

Costuri de mentenanță 45.238 37.360 34.735 33.422 32.109 30.796 29.483 26.857 18.979

Tariful la energie (lei/KWh) 12.004 32.109 52.213 72.318

-3 -2 -1 0 1 2 3

Rata de actualizare 146.126 102.840 65.110 32.109 3.142 -22.370 -44.915

Modificări (puncte procentuale)


Tabelul nr. 6.8: Extras din analiza de senzitivitate (RIRF) (%)

162

Modificări (procente) -50% -20% -10% -5% 0% 5% 10% 20% 50%

Costul cu investiția 10,51% 9,78% 9,12% 8,50% 7,92%

Costuri de mentenanță 9,56% 9,29% 9,21% 9,16% 9,12% 9,07% 9,03% 8,94% 8,67%

Tariful la energie (lei/KWh) 8,42% 9,12% 9,79% 10,45%


Analizând rezultatele, observăm următoarele:

costul cu investiţia exercită o influenţă semnificativă; la o creştere cu numai 10% a acestuia, valoarea

actualizată netă a proiectului devine negativă (ceea ce înseamnă că nu se mai recuperează investiţia

iniţială), iar rata internă de rentabilitate coboară sub nivelul ratei de actualizare, ceea ce ar face investiţia

inacceptabilă; riscul însă nu este chiar atât de ridicat, având în vedere că în costul cu investiţia au fost

prinse şi cheltuieli neprevăzute, care pot acoperi eventuale creşteri de preţuri pentru achiziţiile din

proiect

costurile de mentenanţă au un impact nesemnificativ; nu există riscul ca indicatorii proiectului să devină

inacceptabili în interiorul intervalului de variaţie stabilit

tariful la energie are un impact important, dar în sens pozitiv, deoarece orice creştere de tarif peste

nivelul estimat iniţial, este un avantaj pentru proiectul analizat, deoarece generează un venit suplimentar,

ceea ce va conduce la îmbunătăţirea indicatorilor de performanţă ai proiectului; o rată de creştere mai

redusă decât cea estimată iniţial ar afecta în sens negativ valorile indicatorilor, dar este foarte puţin

probabil să se întâmple astfel, deoarece toate studiile şi prognozele realizate, inclusiv cele de la nivel

internaţional, indică o creştere importantă de preţ la energie, şi nu una moderată

creşterea ratei de actualizare are un impact nefavorabil asupra performanţei proiectului, VNAF devine

negativă în cadrul intervalului de variaţie, ceea ce era de aşteptat, deoarece orice creştere a ratei de

actualizare peste nivelul ratei interne de rentabilitate a proiectului generează valoare actualizată netă

negativă

Valorile de comutare presupun determinarea unui prag dincolo de care modificarea variabilei

conduce la indicatori neperformanţi ai investiţiei. La atingerea nivelului acestor praguri, VNAF

devine negativă, iar RIRF coboară sub nivelul ratei de actualizare. Investiţia devine neperformantă

la creşterea cu aproximativ 9% a costului investiţiei iniţiale SAU la creşterea cu peste 200% a

cheltuielilor de mentenanţă SAU la scăderea cu circa 8% a tarifului/KWh la energie.

Aceste valori trebuie interpretate cu prudenţă, deoarece ele sunt estimate în situaţia modificării

valorii unei singure variabile, restul rămânând nemodificate. În realitate, modificarea lor apare

corelat şi impactul asupra proiectului va fi mult mai intens.

6.1.6. Analiza riscurilor

Având în vedere caracterul investiţiei, considerăm că nu sunt implicate riscuri majore, al căror impact să nu

fi fost deja surprins în cadrul analizei de senzitivitate şi care ar trebui cuantificate separat.163

În cazul investiţiilor ce vizează reabilitarea termică a clădirilor, principalele categorii de riscuri care pot

apărea sunt următoarele:

schimbările ce apar pe piaţă cu privire la materiile prime, materialele, servicii şi lucrări care vor

trebui procurate de pe piaţă pentru a reabilita termic clădirile publice;

schimbări apărute pe piaţa muncii cu privire la forţa de muncă care este implicată în reabilitarea

clădirilor publice;

schimbări în ceea ce priveşte numărul, structura, calitatea celor care vor beneficia de servicii

publice oferite/pregătite în clădirile reabilitate termic;

posibilităţile de obţinere a finanţării şi costurile la care această finanţare în cazul în care

resursele bugetare curente sau fondurile europene sunt insuficiente pentru a finanţa reabilitarea

clădirilor publice;

factori naturali, în special din perspectiva dezastrelor naturale de orice fel (cutremure, fulgere,

ploi torenţiale, furtuni, grindină) care pot afecta clădirile şi materialele cu care acestea au fost

anvelopate în scopul reabilitării termice;

factori ce ţin de alte active cu care investiţia este în strânsă intercorelaţie (corpuri de clădire

învecinate, dotări exterioare/interioare care necesită perforarea stratului protector al pereţilor

clădirii);

factori politici care pot inflenţa stabilitatea generală şi incertitudinea privind legislaţia

aplicabilă, prioritizarea investiţiilor, prioritizarea deschiderilor de credite bugetare etc.

6.1.7. Concluziile studiului de caz

În urma fundamentării fluxurilor financiare de intrare (venituri), respectiv ieşire (cheltuieli), a

determinării indicatorilor proiectului şi a verificării sustenabilităţii financiare, recomandăm

realizarea proiectului în varianta propusă (cu investiţia maximă). Precizăm însă că, atât în perioada

de implementare, cât şi pe durata exploatării, beneficiarul trebuie să acorde o atenţie deosebită

variabilelor critice, mai ales acelora identificate în cadrul analizei de sensibilitate ca având impact

major asupra performanţelor proiectului.

164

6.2. Studiu de caz privind analiza cost-beneficiu pentru un proiect de alimentare

cu apă şi canalizare

6.2.1. Identificarea investiţiei, definirea obiectivelor şi stabilirea perioadei de referinţă

Acest studiu de caz prezintă un exemplu concret de analiză cost-beneficiu a unui proiect de

alimentare cu apă. Scopul proiectului este asigurarea reabilitării şi extinderii infrastructurii de

alimentare cu apă din zonă astfel încât să se asigure respectarea reglementărilor naţionale şi

europene. Prin realizarea proiectului se va asigura respectarea Directivei 98/83/EC cu privire la

calitatea apei pentur consum transpusă în legislaţia naţională de legea 458/2002 referitoare la

calitatea apei potabile. De asemenea, proiectul va avea ca efect asigurarea implementării Directivei

91/271/CEE cu privire la colectarea şi tratarea apelor uzate din mediul urban în judeţul Mehedinţi şi

de a evita deversarea apelor uzate urbane în cursurile principale ale apelor curgătoare.

Prin realizarea proiectului se vor atinge următoarele obiective:

- îmbunătăţirea calităţii apei potabile şi protecţia sănătăţii publice;

- maximizarea numărului de locuitori conectaţi la reţeaua de distribuţie a apei

potabile;

- protecţia mediului, în particular a calităţii apelor subterane şi a apelor curgătoare

existente în zonă;

- creşterea gradului de colectare a apelor uzate;

- creşterea calităţii serviciilor de furnizare a apei potabile;

- optimizarea funcţionării reţelei de distribuţie a apei potabile precum şi a sistemului

de de colectare şi tratare a apelor uzate;

2. Analiza opţiunilor

În urma analizei variabilelor implicate în realizarea proiectului, s-au desprins două scenarii tehnico-

economice, care coincid cu două opţiuni diferite.

Opţiunea1 - „fără proiect”

Conform acestui scenariu se impune continuarea activităţii în condiţiile actuale, fără implementarea

proiectului de investiţii. Analiza va fi realizată pe baza costurilor de exploatare pe care le implică

actuala stare tehnică a infrastructurii de alimentare cu apă şi canalizare.

Opţiunea2 - „cu proiect”

Acest scenariu implica realizarea proiectului de investiţii referitor la alimentarea cu apă şi

colectarea, transportul şi tratarea apelor uzate din cadrul celor 10 localităţi din judeţul Mehedinţi. În

165

acest scenariu analiza va fi realizată pe baza costurilor şi veniturilor pe care le implică infrastructura

modernizată de alimentare cu apă potabilă dar şi al infrastructurii de colectare a apelor uzate.

Din punct de vedere tehnic, analizele efectuate relevă faptul că al doilea scenariu este optim. În

următoarele secţiuni vom fundamenta analiza financiară pentru scenariul care prevede

implementarea proiectului de investiţii, din care vor rezulta principalii indicatori economico-

financiari, în vederea adoptării deciziei de investiţii.

6.2.3.Analiza financiară

Analiza financiară va fi realizată utilizând metoda incrementală, prin compararea veniturilor şi

costurilor înregistrate în varianta cu proiect faţă de varianta fără proiect. Vom determina astfel

fluxurile financiare marginale aferente investiţiei, utilizând în acest sens numai surplusul de

venituri, respectiv de costuri, generate de implementarea proiectului în varianta optimă.

Analiza financiară va fi realizată pe o perioadă de 30 de ani conform prin luarea în considerare a

perioadei specifice de exploatare a sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare.

Costurile investiţiei sunt prezentate detaliat în capitolul dedicat în studiul de fezabilitate. Costurile

investiţiei sunt prezentate separat pentru extinderea, înlocuirea şi reabililitarea infrastructurii de

asigurare a apei potabile (producţie, transmisie, depozitare, distribuţie) şi pentru colectarea,

transportul şi tratarea apelor uzate.

Costul total al investiţiei în varianta cu proiect este de 63.908.571 euro din care 24.373.135 euro

pentru extinderea, înlocuirea şi reabililitarea infrastructurii de asigurare a apei potabile şi

39.535.436 euro pentru sistemul de colectare, transport şi şi tratare a apelor uzate.

Costul infrastructurii de asigurare a apei potabile, în preţuri constante, este format din :

- cheltuieli cu proiectarea în valoare de 243.000 euro;

- cheltuieli cu pregătirea terenului de 1.706.534 euro;

- lucrări de construcţii – montaj :18.181.334 euro;

- cheltuieli cu achiziţia maşinilor şi echipamentelor : 2.491.267 euro;

- cheltuieli cu asistenţa tehnică 310.000 euro;

- cheltuieli cu supervizarea execuţiei lucrărilor 320.000 : euro;

- cheltuieli diverse şi neprevăzute : 1.091.000 euro;

- alte cheltuieli necesare realizării lucrărilor : 30.000 euro.

Costul infrastructurii pentru colectarea, transportul şi tratarea apelor uzate, exprimat, în preţuri

constante este format din :

- cheltuieli cu proiectarea în valoare de 471.436 euro;

- cheltuieli cu pregătirea terenului de 2.609.000 euro;

166

- lucrări de construcţii – montaj :30.235.000 euro;

- cheltuieli cu achiziţia maşinilor şi echipamentelor : 3.491.000 euro;

- cheltuieli cu asistenţa tehnică 510.000 euro;

- cheltuieli cu supervizarea execuţiei lucrărilor 400.000 : euro;

- cheltuieli diverse şi neprevăzute : 1.769.000 euro;

- alte cheltuieli necesare realizării lucrărilor : 50.000 euro.

Costurile investiţiei sunt alocate pe trei ani, conform graficul calendaristic de implementare a

proiectului de investiţii.

Valoarea reziduală este determinată pe baza unei durate medii de serviciu de 15 ani pentru maşini şi

echipamente şi pe baza unui ciclu de viaţă de 40 de ani pentru clădiri şi alte construcţii. Costurile de

înlocuire a echipamentelor sunt în valoare de 5,3 milioane euro şi privesc înlocuirea lor după cei 15

ani ai duratei medii de serviciu.

Alocarea costurilor investiţionale pe localităţi este prezentată în tabelul următor.

Tabelul nr.1 - Alocarea costurilor investiţionale pe localităţi

Localitatea ValoareaDrobeta Turnu - Severin 30.729.000,00 Şimian 5.372.000,00 Strehaia 6.802.000,00 Baia de Arama 2.531.000,00 Rogova 1.089.000,00 Vânju Mare 3.434.000,00 Cujmir 8.700.000,00 Branistea 2.543.000,00 Gura Vaii 1.982.000,00 Comanda 726.571,00 Investiţia totală 63.908.571,00

Din punct de vedere fiscal, beneficiarul proiectului are statut de neplătitor de TVA, ceea ce

înseamnă că taxa pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor din proiect este suportată de instituţie, în

calitate de consumator final, fiind inclusă în costuri. De aceea, în fundamentarea costurilor în cadrul

analizei financiare vom utiliza valorile inclusiv TVA, care în acest caz este un flux de ieşire, ce

urmează a fi plătit efectiv.

Având în vedere caracterul investiţiei realizate şi faptul că aceasta este o investiţie productivă sunt

necesare investiţii iniţiale în capital de lucru în valoare de 400.000 lei.

În Tabelul nr. 2 este realizată o sinteză a categoriilor de costuri ce compun costul total cu investiţia, datele

fiind preluate din Devizul general privind cheltuielile necesare realizării obiectivului de investiţie.

Tabelul nr. 2 – Costuri cu investiţia totală

Categorii de cost / ani 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Proiectare 210.000 400.432 104.004

167

Pregatirea terenului 1.150.355 3.005.420 159.759

Lucrari de constructii 9.181.334 31.216.000 8.019.000

Masini si echipamente 2.115.427 2.220.000 1.646.840

Asistenta tehnica 125.425 424.575 270.000

cheltuieli diverse si neprevazute 880.420 1.400.270 579.310

Alte cheltuieli 20.000 30.000 30.000

Supravegherea lucrarilor 150.000 430.000 140.000

Costul investiţiei iniţiale 13.832.961 39.126.697 10.948.913 0 0 0 0 0 0 0

Capital de lucru net 400.000

Total cost cu investiţia 13.832.961 39.126.697 11.348.913 0 0 0 0 0 0 0


Proiectare

Pregatirea terenului

Lucrari de constructii

Masini si echipamente 5.300.0

00

Asistenta tehnica

cheltuieli diverse si neprevazute

Alte cheltuieli

Supravegherea lucrarilor

Costul investiţiei iniţiale 0 0 0 0 0 0 0 5300000 0 0

Capital de lucru net

Total cost cu investiţia 0 0 0 0 0 0 0 5300000 0 0


Proiectare

Pregatirea terenului

Lucrari de constructii

Masini si echipamente

Asistenta tehnica

cheltuieli diverse si neprevazute

Alte cheltuieli

Supravegherea lucrarilor

Costul investiţiei iniţiale 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Capital de lucru net

Total cost cu investiţia 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Costurile operaţionale ce se estimează că se vor înregistra includ apa, materialele, electricitatea,

personalul, mentenanţa, concesiunile şi cheltuielile generale de administraţie. Acestea vor fi

estimate pe parcursul întregii perioade de exploatare a obiectivului de investiţii.

Cheltuielile cu apa au fost determinate, pentru primul an al exploatării, atât în varianta cu proiect cât

şi în cea fără proeiect, pornind de la cantitatea de apă consumată în fiecare localitate a judeţului şi 168

de la preţul în euro pe metru cub. În determinarea cheltuielilor cu apa în anii ulteriori ai exploatării

s-a luat în considerare o rata anuală de creştere. În tabelele 3 şi 4 sunt prezentate cheltuielile cu apa

pentru ambele scenarii.

Tabelul 3 – Cheltuielile cu apa în varianta fără proiect

Localitate

Cantitate (m3) pentru alimentarea

cu apa

Preţ (euro/m3)

Valoare (euro)

Drobeta Turnu - Severin 7.243.000 0.02 144.860Simian 168.756 0.02 3.375Strehaia 450.489 0.02 9.010Baia de Arama 157.994 0.02 3.160Rogova 46.092 0.02 922Vanju Mare 166.400 0.02 3.328Cujmir - 0.02 -Branistea - 0.02 -Gura Vaii 208.535 0.02 4.171Comanda 8.780 0.02 176Total 8.450.046 169.001

Tabelul 4 – Cheltuielile cu apa în varianta cu proiect

Localitate

Cantitate (m3) pentru alimentarea

cu apa

Preţ (euro/m3)

Valoare (euro)

Drobeta Turnu - Severin 7.315.159 0,02 146.303Simian 76.283 0,02 1.526Strehaia 156.540 0,02 3.131Baia de Arama 380.937 0,02 7.619Rogova 128.870 0,02 2.577Vanju Mare 57.455 0,02 1.149Cujmir 176.627 0,02 3.533Branistea 156.987 0,02 3.140Gura Vaii 62.571 0,02 1.251Comanda 119.253 0,02 2.385Total 8.630.682 172.614

În cazul cheltuielilor cu materialele acestea au fost determinate separat pentru fiecare localitate atât

pentru alimentarea cu apă cât şi pentru colectarea, transportul şi tratarea apei uzate. Cheltuielile

materiale au fost fundamentate pornind de la nivelul producţiei de apă, luând în considerare nivelul

pierderilor tehnologice. Cheltuielile materiale în varianta cu proiect şi în cea fără proiect sunt

detaliate în tabelele 5 şi 6.

169

Tabelul 5 – Cheltuielile cu materialele în varianta fără proiect

Localitate Valoare pentru alimentarea cu apa(euro)

Valoare pentru colectare, transport, tratare ape uzate(euro)

Total

Drobeta Turnu - Severin 82.633 150.144 232.777Simian 21.671 3.269 24.940Strehaia 30.000 18.206 48.206

Baia de Arama 59.762 29.145 88.907Rogova 31.863 - 31.863

Vanju Mare 32.000 32.000 64.000Cujmir - - -

Branistea - - -Gura Vaii 9.580 - 9.580Comanda 1.077 - 1.077

Total 268.586 232.764 501.350

Tabelul 6 – Cheltuielile cu materialele în varianta cu proiect


Valoare pentru colectare,

transport, tratare ape uzate(euro)

Total

Drobeta Turnu - Severin 92.881 150.144 243.025

Şimian 15.000 18.598 33.598Strehaia 30.000 43.100 73.100Baia de Arama 60.521 31.238 91.759Rogova 35.771 - 35.771Vanju Mare 32.000 24.787 56.787Cujmir 25.219 11.086 36.305Branistea 8.081 - 8.081Gura Vaii 9.580 727 10.307Comanda 1.077 - 1.077Total 310.130 279.680 589.810

Cheltuielile cu energia electrică au fost determinate pornind de la consumul pentru alimentarea cu

apă şi de la consumul pentru colectarea, transportul şi tratarea apelor uzate. În ceea ce priveşte

consumul pentru alimentarea cu apă s-a pornit de la consumul pentru producţia unui metru cub de

apă.

170

Cheltuielile cu energia electrică pe parcursul exploatării au fost indexate cu rate anuale prognozate

pentru fiecare din anii de exploatare. Cheltuielile cu energia electrică pentru ambele scenarii luate în

considerare sunt prezentate în tabelele următoare.

Tabelul 7 – Cheltuielile cu energia electrică în varianta fără proiect

LocalitateConsum pentru alimentarea cu

apa (KWh)

Consum pentru colectare, transport,

tratare ape uzate (KWh)

Consum total

Pret (euro/KWh)

Valoare (euro)

Drobeta Turnu - Severin 9.703.522 2.087.728 11.791.250 0,09 1.061.213

Simian 607.291 607.291 0,09 54.656

Strehaia 1.051.562 1.051.562 0,09 94.641

Baia de Arama 577.567 307.190 884.757 0,09 79.628

Rogova 397.690 397.690 0,09 35.792

Vanju Mare 851.117 851.117 0,09 76.601

Cujmir - - 0,09 -

Branistea - - 0,09 -

Gura Vaii 137.605 137.605 0,09 12.384

Comanda 64.640 64.640 0,09 5.818

Total 13.390.994 2.394.918 1.420.732

Tabelul 8 – Cheltuielile cu energia electrică în varianta cu proiect

LocalitateConsum pentru alimentarea cu

apa (KWh)

Consum pentru

colectare, transport, tratare ape

uzate (KWh)

Consum total

Pret (euro/KWh)

Valoare (euro)

Drobeta Turnu - Severin 7.816.569 2.087.728 9.904.297 0.09 891.387Simian 499.548 142.265 641.813 0.09 57.763Strehaia 1.103.085 1.643.559 2.746.644 0.09 247.198Baia de Aramă 511.036 617.439 1.128.475 0.09 101.563Rogova 392.082 - 392.082 0.09 35.287Vanju Mare 851.117 587.191 1.438.308 0.09 129.448Cujmir 739.719 1.841.326 2.581.045 0.09 232.294Branistea 46.284 178.294 224.578 0.09 20.212Gura Vaii 157.652 278.466 436.118 0.09 39.251Comanda 66.442 82.773 149.215 0.09 13.429Total 12.183.534 7.459.041 1.767.832

Cheltuielile cu personalul (salarii şi contribuţii) au fost fundamentate pornind de la numărul de

personal actual pentru fiecare localitate, inclusiv luând în considerare impactul proiectului asupra

numărului de personal şi costul salarial mediu pentru primul an de exploatare atât în varianta cu

proiect cât şi în varianta fără proiect.

171

Pentru fiecare an de exploatare cheltuielile cu personalul au fost indexate cu o rată de creştere

corespunzătoare. Aceste cheltuieli, atât în varianta cu proiect, cât şi în varianta fără proiect sunt

prezentate în tabelele următoare.

Tabelul 9 – Cheltuielile de personal în varianta fără proiect

Localitate Numar personal

Cost salarial mediu (inclusiv contributii aferente salariilor)

Valoare cheltuieli salariale (euro)

Drobeta Turnu - Severin 220 5.150.00 1.133.000Simian 2 5.150.00 10.300Strehaia 15 5.150.00 77.250Baia de Arama - 5.150.00 -Rogova 6 5.150.00 30.900Vanju Mare 12 5.150.00 61.800Cujmir - 5.150.00 -Branistea - 5.150.00 -Gura Vaii 2 5.150.00 10.300Comanda 2 5.150.00 10.300Total 259 1.333.850

Tabelul 10 – Cheltuielile de personal în varianta cu proiect

Localitate Numar personal

Cost salarial mediu (inclusiv contributii aferente salariilor) Valoare cheltuieli salariale (euro)

Drobeta Turnu - Severin 225 5.150 1.158.750

Simian 12 5.150 61.800

Strehaia 15 5.150 77.250

Baia de Arama 6 5.150 30.900

Rogova 6 5.150 30.900

Vanju Mare 22 5.150 113.300

Cujmir - 5.150 -

Branistea - 5.150 -

Gura Vaii 2 5.150 10.300

Comanda 2 5.150 10.300

Total 290 1.493.500Cheltuielile cu mentenanţa au fost calculate separat pentru alimentarea cu apă şi pentru colectarea,

transportul şi tratarea apei uzate luând în considerare următoarele elemente:

costurile sistemelor în funcţiune înainte de implementarea proiectului;

costurile rezultate în urma implementării proiectului;

ponderea costurilor pe localităţile racordate la reţelele din judeţ;

nivelul actual al costurilor şi trendul de evoluţie al preţurilor la materialele utilizate

în procesul de întreţinere şi reparaţii.

Nivelul cheltuielilor cu mentenanţa pentru primul an al exploatării este redat în tabelele următoare,

pentru ambele scenarii luate în considerare.

Tabelul 11 – Cheltuielile cu mentenanţa în varianta fără proiect

172


Valoare pentru colectare, transport, tratare ape uzate(euro) Total

Drobeta Turnu 535.104 45.244 580.348Simian 9.695.00 5.275 14.970Strehaia 26.931.00 12.927 39.858

Baia de Arama 15.566.00 9.695 25.261Rogova 12.927.00 - 12.927

Vanju Mare 30.000.00 59.248 89.248Cujmir - - -

Branistea - - -Gura Vaii 9.695.00 - 9.695Comanda 2.693.00 - 2.693

Total 775.000

Tabelul 12 – Cheltuielile cu mentenanţa în varianta cu proiect

Localitate

Valoare pentru alimentarea cu

apa(euro)

Valoare pentru colectare, transport, tratare ape

uzate(euro) TotalDrobeta Turnu -

Severin 681.995 45.244 727.239Simian 12.714 5.275 17.989Strehaia 39.163 46.790 85.953

Baia de Arama 15.566 9.695 25.261Rogova 12.927 - 12.927

Vanju Mare 30.000 69.627 99.627Cujmir 21.464 35.774 57.238

Branistea 5.367 - 5.367Gura Vaii 10.772 10.173 20.945Comanda 2.693 5.742 8.435

Total 1.060.981.00

Costurile operaţionale utilizate în analiza financiară , obţinute ca diferenţă între cele două scenarii,

pentru fiecare categorie de cheltuieli, sunt prezentate în tabelul următor.

Tabelul 13 – Costurile operaţionale pentru analiza financiară

Categorii de cost /ani 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Cheltuieli cu apa

3.613

3.685

3.759

3.834

3.911

3.989

4.069 Rata de creştere a cheltuielilor cu apa 2% 2% 2% 2% 2% 2%

Cheltuieli cu materialele

88.460 9

1.114 9

3.847 96.663

99.563

102.549

105.626

Rata de creştere a cheltuielilor cu materialele 3% 3% 3% 3% 3% 3%

Cheltuieli cu energia electrica 347.100

350.571

354.076

357.617

361.193

364.805

368.453

Rata de creştere a cheltuielilor cu energia electrică 1% 1% 1% 1% 1% 1%

Cheltuieli de personal 159.650

161.247

162.859

164.488

166.132

167.794

169.472

Rata de creştere a cheltuielilor de personal 1% 1% 1% 1% 1% 1%Cheltuieli cu mentenanta 28 29 29 29 30 30

173

285.981 8.841 1.729 4.647 7.593 0.569 3.575 Rata de creştere a cheltuielilor cu mentenanţa 1% 1% 1% 1% 1% 1%

Cheltuieli cu concesiunile

12.567 1

2.567 1

2.567 12.567

12.567

12.567

12.567

Cheltuieli generale de administraţie

3.220

3.284

3.350

3.417

3.485

3.555

3.626 Rata de creştere a cheltuielior generale de administraţie 2% 2% 2% 2% 2% 2%

Total costuri operaţionale -

-

-

439.172

445.369

451.682

458.114

464.666

471.343

478.148


Cheltuieli cu apa 4.150 4.233 4.318 4.404 4.492 4.627 4.766 4.908 5.056 5.207

Rata de creştere a cheltuielilor cu apa 2% 2% 2% 2% 2% 3% 3% 3% 3% 3%

Cheltuieli cu materialele 108.795 112.058 115.420 118.883 122.449 126.123 129.906 133.804 137.818 141.952

Rata de creştere a cheltuielilor cu materialele 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3%

Cheltuieli cu energia electrica 372.138 375.859 379.618 383.414 387.248 391.121 395.032 398.982 406.962 415.101

Rata de creştere a cheltuielilor cu energia electrică 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1% 2% 2%

Cheltuieli de personal 171.166 172.878 174.607 176.353 178.116 179.898 181.697 183.514 185.349 187.202

Rata de creştere a cheltuielilor de personal 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1%

Cheltuieli cu mentenanta 306.610 309.676 312.773 315.901 319.060 322.251 325.473 328.728 332.015 338.655

Rata de creştere a cheltuielilor cu mentenanţa 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1% 2%

Cheltuieli cu concesiunile 12.567 12.567 12.567 12.567 12.567 12.567 12.567 12.567 12.567 12.567

Cheltuieli generale de administraţie 3.699 3.773 3.848 3.925 4.004 4.084 4.165 4.249 4.334 4.420

Rata de creştere a cheltuielior generale de administraţie 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2%

Total costuri operaţionale 485.082 492.151 499.356 506.701 514.189 521.870 529.704 537.694 549.835 562.261


Cheltuieli cu apa 5.364

5.525

5.690

5.861

6.037

6.218

6.404

6.597

6.794

6.998

Rata de creştere a cheltuielilor cu apa 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3%

Cheltuieli cu materialele 143.372

144.806

146.254

147.716

149.193

150.685

152.192

153.714

155.251

156.804

Rata de creştere a cheltuielilor cu materialele 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1%

Cheltuieli cu energia electrica 423.403

431.871

440.508

449.319

458.305

467.471

476.821

486.357

496.084

506.006

Rata de creştere a cheltuielilor cu energia electrică 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2%

Cheltuieli de personal 189.074

190.965

192.875

194.803

196.751

198.719

200.706

202.713

204.740

206.788

Rata de creştere a cheltuielilor de personal 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1%

Cheltuieli cu mentenanta 345.428

352.337

359.384

366.571

373.903

381.381

389.009

396.789

404.725

412.819

Rata de creştere a cheltuielilor cu mentenanţa 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2%

Cheltuieli cu concesiunile 12.567

12.567

12.567

12.567

12.567

12.567

12.567

12.567

12.567

12.567

Cheltuieli generale de administraţie

4.553

4.690

4.830

4.975

5.124

5.278

5.436

5.600

5.768

5.941

Rata de creştere a cheltuielior generale de administraţie 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3%Total costuri operaţionale

174

572.139 582.201 592.452 602.896 613.535 624.374 483.225 492.954 502.879 513.004

Veniturile operaţionale au fost determinate, pentru ambele scenarii luând în considerare cele două

activităţi majore:

Veniturile din alimentarea cu apă, pe baza volumului anual de apă şi a tarifului la nivel de judeţ;

Veniturile din colectarea, transportul şi tratarea apei uzate, pe baza aceloraşi elemente ca în

cazul alimentării cu apă.

a) Venituri din alimentarea cu apă

Tabel 14 – Veniturile din alimentarea cu apă în varianta fără proiect

Explicaţii ValoareNumar m3 / anual 5.000.000Tarif (eur/m3) 0,7Venit anual 3.500.000

Tabel 15 – Veniturile din alimentarea cu apă în varianta cu proiect


b) Veniturile din colectarea, transportul şi tratarea apei uzate

Tabel 16 – Veniturile din alimentarea cu apă în varianta fără proiect

Explicaţii ValoareNumar m3 / anual 2.000.000Tarif (eur/m3) 0,3Venit anual 600.000

Tabel 17 – Veniturile din alimentarea cu apă în varianta cu proiect


Evoluţia veniturilor din exploatare, utilizată în analiza financiară, reprezintă diferenţa între cele

două scenarii. Ea este prezentată în tabelul următor.

Tabelul 18 – Evoluţia veniturilor operaţionale

Categorii de venit /ani 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Venituri din alimentarea cu apa -

1.400.000

1.414.000

1.428.140

1.442.421

1.456.846

1.471.414

1.486.128

Rata anuala de crestere a veniturilor din alimentarea cu apa 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1%Venituri din colectare, tratare ape uzate

-

750.000

772.500

795.675

819.545

844.132

869.456

895.539

Rata anuală de crestere a 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3%

175

veniturilor din colectare, tratare ape uzate

Total venituri - -

-

2.150.000

2.186.500

2.223.815

2.261.967

2.300.977

2.340.870

2.381.667

Categorii de venit /ani 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20Venituri din alimentarea cu apa

1.500.989

1.515.999

1.531.159 1.546.471 1.577.400

1.608.948

1.641.127

1.673.950

1.707.429

1.741.577

Rata anuala de crestere a veniturilor din alimentarea cu apa 1% 1% 1% 1% 2% 2% 2% 2% 2% 2%Venituri din colectare. tratare ape uzate

922.405

950.078

978.580 1.007.937 1.028.096

1.048.658

1.069.631

1.091.024

1.112.844

1.135.101

Rata anuală de crestere a veniturilor din colectare. tratare ape uzate 3% 3% 3% 3% 2% 2% 2% 2% 2% 2%

Total venituri 2.423.395

2.466.077

2.509.739 2.554.408 2.605.496

2.657.606

2.710.758

2.764.974

2.820.273

2.876.679

Categorii de venit /ani 21

22

23

24

25

26

27

28

29

30 Venituri din alimentarea cu apa

1.776.409

1.811.937

1.848.176

1.885.139

1.922.842

1.961.299

2.000.525

2.040.536

2.081.346

2.122.973

Rata anuala de crestere a veniturilor din alimentarea cu apa 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2%Venituri din colectare. tratare ape uzate

1.157.803

1.180.959

1.204.578

1.228.670

1.253.243

1.278.308

1.303.874

1.329.952

1.356.551

1.383.682

Rata anuală de crestere a veniturilor din colectare. tratare ape uzate 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2%


2.992.896

3.052.754

3.113.809

3.176.086

3.239.607

3.304.399

3.370.487

3.437.897

3.506.655

Având situaţia veniturilor şi cheltuielilor aferente exploatării dar şi costurile investiţionale

iniţiale vom verifica sustenabilitatea financiară a proiectului. Vom pune în balanţă totalul intrărilor

de fluxuri financiare (constituite din surse de finanţare şi venituri) cu totalul ieşirilor de fluxuri

financiare (formate din costurile cu investiţia şi costurile operaţionale).

Pentru alegerea ratei de actualizare utilizate, am avut în vedere faptul că aceasta trebuie să

reflecte cerinţa de remunerare a finanţatorului precum şi nivelul riscului asumat de acesta prin

realizarea proiectului. Întrucât finanţarea se realizează din surse proprii, am pornit de la un cost al

capitalului de 5% (recomandat în analiza financiară pentru proiectele finanţate din fonduri europene

nerambursabile).

176

Tabelul nr.19 - Sustenabilitatea financiară a investiţiei

Fluxuri financiare /ani 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Total resurse financiare 13.832.961 39.126.697 11.348.913 - - - - - - -

Total venituri - - - 1.400.000 1.414.000 1.428.140 1.442.421 1.456.846 1.471.414 1.486.128

Total intrări de fluxuri financiare 13.832.961 39.126.697 11.348.913 1.400.000 1.414.000 1.428.140 1.442.421 1.456.846 1.471.414 1.486.128

Total costuri cu investiţii 13.832.961 39.126.697 11.348.913 - - - - - - -

Total costuri operaţionale - - - 439.172 445.369 451.682 458.114 464.666 471.343 478.148

Total ieşiri de fluxuri financiare 13.832.961 39.126.697 11.348.913 439.172 445.369 451.682 458.114 464.666 471.343 478.148

Total flux de numerar - - - 960.828 968.631 976.458 984.308 992.179 1.000.071 1.007.980

Rata de actualizare 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5%

Indice de actualizare 0.9524 0.9070 0.8638 0.8227 0.7835 0.7462 0.7107 0.6768 0.6446

Flux de numerar actualizat - - - 829.999 796.895 765.080 734.506 705.123 676.887 649.753Flux de numerar actualizat cumulat - - - 829.999 1.626.894 2.391.974 3.126.479 3.831.603 4.508.490 5.158.243

.


Total resurse financiare -

- - -

-

-

- 5.300.000

-

-


1.515.999 1.531.159 1.546.471

1.577.400

1.608.948

1.641.127 1.673.950

1.707.429

1.741.577

Total intrări de fluxuri financiare 1.500.989

1.515.999 1.531.159 1.546.471

1.577.400

1.608.948

1.641.127 6.973.950

1.707.429

1.741.577

Total costuri cu investiţii -

- - -

-

-

-

-

5.300.000

-

Total costuri operaţionale 485.082

492.151 499.356 506.701

514.189

521.870

529.704

537.694

549.835

562.261

Total ieşiri de fluxuri financiare 485.082

492.151 499.356 506.701

514.189

521.870

529.704

537.694

5.849.835

562.261

Total flux de numerar 1.015.907

1.023.849 1.031.804 1.039.770

1.063.211

1.087.078

1.111.423 6.436.256

(4.142.406)

1.179.317

Rata de actualizare 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5%

Indice de actualizare 0.6139

0.5847 0.5568 0.5303

0.5051

0.4810

0.4581

0.4363

0.4155

0.3957

Flux de numerar actualizat 623.679

598.623 574.547 551.412

536.994

522.903

509.156 2.808.117

(1.721.255)

466.696

Flux de numerar actualizat cumulat

5.781.922

6.380.545 6.955.092 7.506.504

8.043.498

8.566.401

9.075.557 11.883.674

10.162.419

10.629.115


Total resurse financiare -

- - -

-

-

-

-

-

-


1.811.937 1.848.176 1.885.139

1.922.842

1.961.299

2.000.525 2.040.536

2.081.346

2.122.973

Total intrări de fluxuri financiare 1.776.409

1.811.937 1.848.176 1.885.139

1.922.842

1.961.299

2.000.525 2.040.536

2.081.346

2.122.973

Total costuri cu investiţii -

- - -

-

-

-

-

-

-

Total costuri operaţionale 572.139

582.201 592.452 602.896

613.535

624.374

483.225

492.954

502.879

513.004

Total ieşiri de fluxuri financiare 572.139

582.201 592.452 602.896

613.535

624.374

483.225

492.954

502.879

513.004

Total flux de numerar 1.204.270

1.229.736 1.255.724 1.282.244

1.309.307

1.336.925

1.517.300 1.547.582

1.578.468

1.609.969



0.3589 0.3418 0.3256

0.3101

0.2953

0.2812

0.2678

0.2551

0.2429

Flux de numerar actualizat 453.877

441.404 429.269 417.462

405.974

394.798

426.665

414.442

402.667

391.061

Flux de numerar actualizat cumulat

11.082.991

11.524.396 11.953.665 12.371.126

12.777.100

13.171.898

13.598.563 14.013.005

14.415.672

14.806.734

Deoarece proiectul are o singură sursă de finanţare, provenind din surse proprii ale beneficiarului,

nu este necesară realizarea unei analize financiare separate privind profitabilitatea financiară a

177

investiţiei în funcţie de structura de finanţare a acesteia. De aceea, profitabilitatea investiţiei (/C) va

coincide cu profitabilitatea financiară a capitalului investit (/K) .

Indicatorii de eficienţă financiară a proiectului de investiţii sunt prezentaţi în Tabelul nr.19. În urma

actualizării fluxurilor financiare, rezultă că implementarea proiectului va genera, după recuperarea

investiţiei iniţiale, un venit net actualizat financiar (VNAF) negativ de – 48.264.379 euro.

Tabelul nr. 20 - Indicatorii financiari ai investiţiei


Total venituri - - - 1.400.000 1.414.000 1.428.140 1.442.421 1.456.846 1.471.414 1.486.128

Total costuri 13.832.961 39.126.697 11.348.913 439.172 445.369 451.682 458.114 464.666 471.343 478.148

Valoarea reziduală

Fluxuri financiare nete (13.832.961) (39.126.697) (11.348.913) 960.828 968.631 976.458 984.308 992.179 1.000.071 1.007.980

Rata de actualizare 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5%

Indice de actualizare 0.9524 0.9070 0.8638 0.8227 0.7835 0.7462 0.7107 0.6768 0.6446

Fluxuri financiare actualizate (13.832.961) (37.263.521) (10.293.799) 829.999 796.895 765.080 734.506 705.123 676.887 649.753


Total venituri 1.500.989 1.515.999 1.531.159 1.546.471 1.577.400 1.608.948 1.641.127 1.673.950 1.707.429 1.741.577

Total costuri 485.082 492.151 499.356 506.701 514.189 521.870 529.704 537.694 5.849.835 562.261

Valoarea reziduală

Fluxuri financiare nete 1.015.907 1.023.849 1.031.804 1.039.770 1.063.211 1.087.078 1.111.423 1.136.256 (4.142.406) 1.179.317


Indice de actualizare 0.6139 0.5847 0.5568 0.5303 0.5051 0.4810 0.4581 0.4363 0.4155 0.3957

Fluxuri financiare actualizate 623.679 598.623 574.547 551.412 536.994 522.903 509.156 495.745 (1.721.255) 466.696


Total venituri 1.776.409 1.811.937 1.848.176 1.885.139 1.922.842 1.961.299 2.000.525 2.040.536 2.081.346 2.122.973

Total costuri 572.139 582.201 592.452 602.896 613.535 624.374 483.225 492.954 502.879 513.004

Valoarea reziduală 2.600.000

Fluxuri financiare nete 1.204.270 1.229.736 1.255.724 1.282.244 1.309.307 1.336.925 1.517.300 1.547.582 1.578.468 4.209.969


Indice de actualizare 0.3769 0.3589 0.3418 0.3256 0.3101 0.2953 0.2812 0.2678 0.2551 0.2429

Fluxuri financiare actualizate 453.877 441.404 429.269 417.462 405.974 394.798 426.665 414.442 402.667 1.022.601

FNPV / C = FNPV/K 48.264.379

FRR/C = FRR / K -8,73


Acest tip de analiză este realizată pentru a evalua eficienţa proiectului din punct de vedere al întregii

societăţi, nu doar al proprietarului infrastructurii ca în cazul analizei financiare.

178

Metodologia folosită în acest studiu de caz pentru evaluarea contribuţiei proiectului propus la

bunăstarea economică şi socială a mediului local, precum şi a la cea a regiunii şi a ţării constă în:

în evaluarea intrărilor şi ieşirilor, taxa pe valoare adăugată precum şi plăţile asigurărilor

sociale au fost excluse din calcul, întrucât reprezintă doar simple transferuri de numerar în

economia naţională.

evaluarea şi includerea în analiză a externalităţilor care conduc la costuri şi beneficii sociale

care nu au fost luate în considerare în analiza financiară

transformarea preţurilor de piaţă utilizate în analiza financiară în preţuri contabile care

corectează distorsiunile preţurilor provocate de imperfecţiunile mecanismelor de piaţă.

Principalele beneficii economico - sociale luate în considerare pentru analiza economică sunt :

- venituri salariale suplimentare pentru forţa de muncă implicată pe perioada execuţiei;

- beneficii suplimentare pentru consumatori ca urmare a economiilor de cheltuieli pentru

accesul la apa potabilă şi pentru colectarea apelor uzate (prin fose septice). Benficiile

obţinute prin conectarea la sistemul de alimentare cu apă vor substitui consumul unei sticle

de apă/persoană/zi la preţul 0,4 euro/sticlă;

- economii de costuri pentru operatorul reţelei de apă potabilă prin reducerea pierderilor în

sistem şi reducerea cheltuielilor de mentenanţă ca urmare a reducerii incidenţei

defecţiunilor;

Principalul cost economico-social este cel specific cu colectarea deşeurilor. Metodologia pentru

realizarea analizei economice recomandă ca ultimă etapă preliminară realizării analizei economice

propriu –zise (determinării indicatorilor economici) transformarea preţurilor de piaţă utilizate în

analiza financiară în preţuri contabile care corectează distorsiunile preţurilor provocate de

imperfecţiunile mecanismelor de piaţă.

Preţurile aferente fluxurilor de intrare sau de ieşire nu reflectă cu acurateţe valoarea lor socială din

cauza distorsiunilor pieţei, regimului de monopol al unor bunuri sau servicii şi inegalităţii între

cerere şi ofertă.

Factorii de conversie utilizaţi în analiza economică sunt prezentaţi în tabelul de mai jos.

Tabelul nr.21 – Factorii de conversie utilizaţi în analiza economică

Cheltuieli / Factor de conversie Structură Factor de conversie

Cheltuieli operaţionale

Salarii 36 % 1

Materiale importate 24% 0,87

Materiale indigene 25% 0,99

179

Profit 15% 0

Factor de conversie pentru

cheltuielile cu mentenanţa0,82

Investiţia

Muncitori calificaţi 10 % 1

Muncitori necalificaţi 30 % 0,8

Materiale importate 30 % 0,87

Materiale indigene 20 % 0,99

Profit 5 % 0

Taxe 5 % 0


cheltuielile cu investiţia0,79

Analiza economică pentru proiectul de alimentare cu apă şi colectarea, transportul şi tratarea apei

este prezentată în tabelul nr. 22.

Aşa cum se poate observa din tabelul nr.22 proiectul prezintă o eficienţă ridicată din punct de vedere

economic generând un venit net actualizat economic ridicat în valoare de 82.440.047 euro pentru anii

exploatării şi rata internă de rentabilitate economică de 9,46%, peste costul capitalului şi peste media

sectorului de activitate.

Din punct de vedere al analizei economice proiectul trebuie implementat întrucât prin realizarea sa se obţin

importante beneficii economico-sociale.

180

Tabelul nr. 22 - Indicatorii economici ai investiţiei

Fluxuri financiare /ani Factor de conversie 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

Intrari

Venituri operationale -

-

-

2.150.000

2.186.500

2.223.815

2.261.967

2.300.977

2.340.870

2.381.667

2.423.395

2.466.077

2.509.739

2.554.408

2.605.496

Beneficii socio-economice din care

480.000

960.000

480.000

5.253.691

5.486.715

5.727.027

5.974.879

6.213.838

6.460.571

6.715.351

6.872.154

7.139.651

7.415.396

7.715.104

8.025.608

a.- venituri salariale suplimentare pentru forţa de muncă implicată pe perioada execuţiei

480.000

960.000

480.000

1.253.691

1.332.715

1.413.047

1.494.705

1.561.014

1.628.387

1.696.835

1.660.062

1.726.454

1.793.272

1.875.924

1.960.924

Forţa de muncă

200

400 2

00

Salariul

200

200 2

00

Perioada de angajare (luni)

12

12

12

b.- beneficii suplimentare pentru consumatori ca urmare a economiilor de cheltuieli pentru accesul la apa potabilă

3.400.000

3.536.000

3.677.440

3.824.538

3.977.519

4.136.620

4.302.085

4.474.168

4.653.135

4.839.260

5.032.831

5.234.144

c.- economii de costuri pentru operatorul reţelei de apă potabilă

600.000

618.000

636.540

655.636

675.305

695.564

716.431

737.924

760.062

782.864

806.350

830.540

Total intrari 480.0

00 960.0

00 480.0

00 7.403.69

1 7.673.

215 7.950.84

2 8.236.

845 8.514.

816 8.801.

441 9.097.

018 9.295.5

49 9.605.

728 9.925.

135 10.269.5

13 10.631.

105

Iesiri

Costuri cu investitia 0.79 10.928.0

39 30.910.0

91 8.965.64

1 -

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

Costuri operationale 0.82 -

-

-

311.452

316.372

321.395

326.524

331.760

337.108

342.570

348.149

353.848

359.670

365.618

371.696

Costuri socio economice din care :

-

5.000

5.050

5.101

5.152

5.203

5.255

5.308

5.361

5.414

5.468

5.523

5.578

5.634

5.690

Costul specific cu colectarea deseurilor 5.0

00 5.0

50 5.1

01 5

.152 5.2

03 5

.255 5

.308 5

.361 5

.414 5.

468 5

.523 5

.578 5.

634 5

.690

Total iesiri 10.928.0

39 30.915.0

91 8.970.69

1 316.5

53 321.

524 326.59

8 331.

779 337.

068 342.

469 347.

985 353.6

18 359.

371 365.

248 371.2

53 377

.387

Fluxuri financiare nete (10.448.03

9) (29.955.09

1) (8.490.69

1) 7.087.13

8 7.351.

691 7.624.24

4 7.905.

067 8.177.

748 8.458.

972 8.749.

034 8.941.9

32 9.246.

357 9.559.

887 9.898.2

60 10.253.

718

Rata de actualizare 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5%


0.9070

0.8638

0.8227

0.7835

0.7462

0.7107

0.6768

0.6446

0.6139

0.5847

0.5568

0.5303

0.5051

Fluxuri financiare actualizate (10.448.03

9) (28.528.65

8) (7.701.30

7) 6.122.13

6 6.048.

255 5.973.79

5 5.898.

883 5.811.

773 5.725.

365 5.639.

705 5.489.5

70 5.406.

153 5.323.

303 5.249.2

59 5.178.

824

181

Fluxuri financiare /ani 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30

Intrari

Venituri operationale 2.657.606 2.710.758 2.764.974 2.820.27

3 2.876.6

79 2.934.2

12 2.992.8

96 3.052.7

54 3.113.8

09 3.176.0

86 3.239.607 3.304.399

3.370.487

3.437.897 3.506.655

Beneficii socio-economice din care 8.346.257 8.608.401 8.900.017 9.182.01

7 9.494.8

09 9.453.2

91 9.378.9

85 9.698.8

64 10.044.49

4 10.388.82

8 10.760.812 9.564.185

9.934.911

10.320.110 10.720.352

a.- venituri salariale suplimentare pentru forţa de muncă implicată pe perioada execuţiei

2.047.291 2.066.031 2.104.763 2.124.029 2.163.849 1.838.721 1.469.749 1.483.473 1.511.009 1.524.840 1.553.426

Forţa de muncă

Salariul

Perioada de angajare (luni)

b.- beneficii suplimentare pentru consumatori ca urmare a economiilor de cheltuieli pentru accesul la apa potabilă

5.443.510 5.661.250 5.887.700 6.123.208

6.368.136

6.622.862

6.887.776

7.163.287

7.449.819

7.747.811 8.057.724 8.380.03

3 8.715.23

4 9.063.84

4 9.426.397

c.- economii de costuri pentru operatorul reţelei de apă potabilă 855.457 881.120 907.554 934.78

0 962.8

24 991.7

09 1.021.4

60 1.052.1

04 1.083.6

67 1.116.1

77 1.149.662 1.184.152

1.219.676

1.256.267 1.293.955

Total intrari 11.003.863 11.319.160 11.664.990 12.002.290 12.371.488

12.387.503

12.371.881

12.751.618

13.158.304

13.564.914 14.000.419 12.868.58

4 13.305.39

8 13.758.00

7 14.227.007

Iesiri

Costuri cu investitia - - 5.300.000

- -

-

-

-

-

- -

- -

-

-

Costuri operationale 377.952 384.347 390.884 401.55

6 412.4

99 420.8

79 429.4

29 438.1

53 447.0

53 456.1

34 465.399 322.660

330.783

339.086

347.574

Costuri socio economice din care : 5.74

7 5.80

5 5.86

3 5.92

2 5.9

81 6.

041 6.1

01 6.1

62 6.2

24 6.2

86 6.349 6.412

6.476

6.541

6.606

Costul specific cu colectarea deseurilor

5.747

5.805

5.863

5.922

5.981

6.041

6.101

6.162

6.224

6.286 6.349 6.4

12 6.4

76 6.5

41 6.60

6

Total iesiri 383.699 390.151 5.696.746 407.47

8 418.4

80 426.9

20 435.5

30 444.3

15 453.2

77 462.4

20 471.748 329.072

337.259

345.627

354.180

Fluxuri financiare nete 10.620.164 10.929.008 5.968.244 11.594.813 11.953.00

8 11.960.5

84 11.936.35

1 12.307.30

3 12.705.02

7 13.102.49

4 13.528.671 12.539.512

12.968.139

13.412.380 13.872.827

Rata de actualizare5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5%


0 0.458

1 0.436

3 0.415

5 0.39

57 0.37

69 0.35

89 0.34

18 0.32

56 0.31

01 0.2953 0.2812

0.2678

0.2551

0.2429

Fluxuri financiare actualizate 5.108.480 5.006.705 2.603.925 4.817.88

4 4.730.2

11 4.507.8

18 4.284.4

62 4.207.2

50 4.136.3

92 4.062.6

63 3.995.054 3.526.111

3.472.868

3.421.498 3.369.710

ENPV 82.440.047

ERR 9,46%

182


Analiza de senzitivitate se realizează pentru a cuantifica sensibilitatea proiectului la

modificările ce pot apărea pe parcursul perioadei de execuţie şi a celei de exploatare. Având

în vedere durata mare a exploatării viitorului obiectiv de investiţie trebuie identificate

variabilele critice şi să cuantificăm cât de sensibil este proiectul la modificarea acestora.

Variabilele critice ca pot să intervină sunt:

costul cu investiţia – estimăm că se pot înregistra economii faţă de sumele precizate în mediul

cert sau, dimpotrivă, anumite achiziţii să fie mai costisitoare decât am estimat iniţial;

intervalul de variaţie al variabilei este stabilit la (-10%; +10%);

costurile cu energia electrică – având în vedere nivelul relativ ridicat al acestora, am stabilit

un interval de variaţie înre -15% şi +15%;

preţul la alimentarea cu apă – pentru care am stabilit acelaşi interval de variaţie ca şi pentru

cheltuielile operaţionale.

În tabelele următoare sunt prezentate extrase din analiza de senzitivitate pentru venitul net actualizat

financiar (FNPV sau VNAF) şi pentru rata internă de rentabilitate economică (RIRE sau ERR).

Tabelul nr. 23 Extras din analiza de senzitivitate (FNPV-VNAF)

Variabilă/

Modificări(procente)-15 -10 -5 0 5 10 15

Costul cu investiţia -47749689 -47.260.734 -48.264.379 -48.779.069 -49.293.659

Costurile cu energia

electrica-46511223 -46692334 -47033054

-48.264.379-49.557.471 -49.815.878 -50.075.885

Preţul la alimentarea cu apă

-47235315 -47.672.311 -47.989.133-48.264.379

-49.505.404 -49.717.044 -49.928.685

Tabelul nr. 24 Extras din analiza de senzitivitate (RIRE)

Variabilă/


Costul cu investiţia 10,28 10,11 9,46 8,86 8,69

Costurile cu energia electrica 10,90 10,71 10,489,46

8,31 8,12 8,06

Preţul la alimentarea cu apă 10,64 10,45 10,229,46

8,10 8,06 8,02

În urma analizei de senzitivitate efectuate se desprind următoarele concluzii:

183

proiectul este mai puţin sensibil în raport cu creşterea sau reducerea costurilor

investiţionale. O creştere de 10% a investiţiei iniţiale venitul net actualizat financiar

scade cu doar 3%.

sensibilitatea cea mai ridicată a proiectului este cea faţă de costurile cu energia

electrică, unele dintre cele mai importante ca pondere în costurile de exploatare. La o

reducere de 15% cheltuielilor cu energia electrică rata internă de rentabilitate

economică scade cu cu aproape 14 %.

o sensibilitate relativ ridicată a proiectului de investiţii se constată şi în raport cu

preţul practicat în alimentarea cu apă potabilă. Creşterea preţului pentru alimentarea cu

apă potabilă afectează puternic rata internă de rentabilitate economică a proiectului de

investiţii.

În urma analizei de senzitivitate se observă că variabila critică la care proiectul de investiţii

prezintă o sensibilitate mai ridicată este costul energiei electrice.

6.2.6. Analiza de risc

Pentru proiectul de investiţii s-a efectuat o analiză cantitativă a riscurilor luând în considerare

mai multe variabile: costul investiţiei, costurile operaţionale şi veniturile operaţionale. Au

fost studiate scenariile prezentate în tabelul următor.

Tabelul nr.25 – Scenarii pentru variabilele cheie

Scenarii

Variabilele cheie

Costurile

investiţionale

Costurile

operaţionaleVeniturile

Scenariul optimist 1 -10% -10% -10%

Scenariul optimist 2 -5% -5% -5%

Scenariul de bază 0% 0% 0%

Scenariul pesimist 1 5% 5% 5%

Scenariul optimist 2 10% 10% 10%

Probabilităţile pentru fiecare scenariu sunt prezentate în tabelul următor.

Tabelul nr.26 – Probabilităţi pentru scenariile analizate

Scenarii

Variabilele cheie

Costurile

investiţionale

Costurile

operaţionaleVeniturile

184



Scenariul de bază 70% 70% 85%

Scenariul pesimist 1 19% 15% 7%


Total 100% 100% 100%

Tabelul următor prezintă o distribuţia probabilităţilor pentru venitul net actualizat financiar.

Tabelul nr. 27 – Distribuţia probabilităţilor

Probabilitate

VNAF< Scenariul de bază 28%

Scenariul de bază< VNAF < 0 72%

VNAF > Scenariul de bază 0%

În urma analizei de risc se poate observa că nici un scenariu, oricât de optimist ar fi nu va

conduce la un venit net actualizat pozitiv. Probabilitatea cea mai mare o are obţinerea unui

VNAF negativ, dar mai mare decât în scenariul de bază luat în considerare.

6.2.7. Concluzii

Ca urmare a analizei financiare, a analizei economice şi a analizei de senzitivitate şi risc se

recomandă implementarea variantei cu proiect. Aceasta nu conduce la fluxuri actualizate

pozitive în cazul analizei financiare, care de altfel nu interesează foarte mult, întrucât este

vorba de o investiţie publică. Proiectul prezintă un venit net actualizat economic ridicat şi o

rată a rentabilităţii economice care reflectă aportul său din punct de vedere socio – economic.

Proiectul nu are variabile cheie în raport cu care să prezintă o sensibilitate foarte ridicată. În

urma analizelor specifice s-a variabila la care proiectul este cel mai sensibil este reprezentată

de costurile cu energia electrică. În toate scenariile analizei de risc venitul net actualizat

financiar rămâne negativ, dar probabilitatea cea mai ridicată este ca el să depăşească valorile

din scenariul de bază.

185

6.3. Studiu de cazprivind o investiţie în construcţia unei clădiri ca sediu al unui Institut de cercetare al unei universităţi6.3.1. Identificarea investiţiei, definirea obiectivelor şi stabilirea perioadei de referinţă

În acest studiu de caz se va prezenta analiza cost – beneficiu specifică construcţiei unei

clădiri moderne care să se constituie sediu al unui institut de cercetare în domeniul mediului

și dezvoltării durabile al unei universităţi de profil economic, cu finanţare din fonduri externe

nerambursabile. Proiectul a fost realizat pe principiul flexibilităţii şi multifuncţionalităţii,

ceea ce asigură adaptarea laboratoarelor propuse a fi realizate în cadrul viitorului institut.

Investitia de capital este formata din totalitatea costurilor de constructii, proiectare, avize,

achizitie de teren, valoare reziduala, costuri de intretinere. Aceste valori sunt repartizate pe

intreaga durata de viata a proiectului.

Este recomandată o abordare globală a costurilor implicate de dezvoltarea proiectului pe

intreaga durată de previziune. Viziunea asupra proiectului trebuie sa ţină seama şi de

costurile operaţionale implicate de dezvoltarea proiectului.

Suprafaţa totală desfăşurată a construcţiei este de 6.503,5 mp, în condiţiile unei suprafeţe

construite de 650 mp şi a unei suprafeţe de teren disponibile de 978 mp. Corpul de clădire

veche dispune de un regim de înălţime D+P+3E, iar clădirea nouă va dispune de un regim de

înălţime de 3S+P+7E.

Valoarea totală a investiţiei (inclusiv TVA) este de 53.361.378 lei.

Componentele majore ale proiectului de investiţii sunt prezentate în tabelul nr. 1. după cum

urmează:

186

Tabelul nr. 1 Centralizatorul investiţiei

Cod Denumire cheltuială Valoare cheltuială

Valoare eligibilă

Valoare neeligibilă

Intensitatea intervenţiei publice

Valoarea asistenţei financiare nerambursabile

1 2 3 4 5 6 7

CHELTUIELI ELIGIBILE DIRECTE

1. Cheltuieli pentru achiziţia de teren* - - -

2. Cheltuieli pentru amenajarea terenului - - -

3.

Cheltuieli pentru amenajarea terenului pentru protecţia mediului

4.910 4.910 4.910

4.Cheltuieli pentru asigurarea utilităţilor necesare obiectivului

646.809 646.809 646.809

5. Cheltuieli pentru proiectare 840.224 840.224 840.224

6.

Cheltuieli cu organizarea procedurilor de achiziţie publică

16.368 16.368 16.368

7.Cheltuieli pentru consultanţă şi expertiză

272.800 272.800 272.800

8. Cheltuieli pentru asistenţă tehnică 409.200 409.200 409.200

9. Cheltuieli pentru construcţii şi instalaţii 30.561.238 30.561.238 30.561.238

10.Cheltuieli pentru montaj utilaje tehnologice

1.009.360 1.009.360 1.009.360

11.Cheltuieli pentru achiziţia de instalaţii şi utilaje

1.091.200 1.091.200 1.091.200

12. Cheltuieli pentru organizarea de şantier 1.092.454 1.092.454 1.092.454

13. Cheltuieli pentru plata cotelor legale 258.443 258.443 258.443

14.

Cheltuieli diverse şi neprevăzute pentru proiectele de infrastructură*

2.558.469 2.558.469 2.558.469

187

Cod Denumire cheltuială Valoare cheltuială

Valoare eligibilă

Valoare neeligibi

lă

Intensitatea

intervenţiei

publice

Valoarea asistenţei financiare

nerambursabile

1 2 3 4 5 6 7

15. Cheltuieli pentru darea în exploatare - - -

16.Cheltuieli pentru achiziţionarea de clădiri şi spaţii

- - -

17.

Cheltuieli pentru închirieri de echipamente şi utilaje, altele decât pentru CD

- - -

18.Cheltuieli pentru dotări (mijloace fixe sau obiecte de inventar)

10,787,337 10,787,337 10,787,337

19.Cheltuieli pentru achiziţia de active fixe necorporale

2,292,066 2,292,066 2,292,066

20.Cheltuieli de informare şi publicitate pentru proiect

40.500 40.500 40.500

21.Cheltuieli aferente managementului de proiect*

980.000 980.000 980.000

TOTAL CHELTUIELI ELIGIBILE DIRECTE

52.861.378 52.861.378 52.861.378

CHELTUIELI ELIGIBILE INDIRECTE

Cheltuieli generale de administraţie* 500.000

TOTAL PARŢIAL 53.361.378

CHELTUIELI INTEGRAL NEELIGIBILE

1 Taxa pe valoarea adăugată

2 Cheltuiala 1

3 Cheltuiala 2

… …………….. TOTAL CHELTUIELI NEELIGIBILE

TOTAL GENERAL 53.361.378 53.361.378(Valoare neeligibilă totală)

53.361.378

188

Obiectivele proiectului vizează obținerea de beneficii importante legate, pe de o parte, de

creșterea numărului de studenți ce vor frecventa cursurile universităţii, atât din sistemul

național de educație cât și de pe plan internațional, precum și de facilitarea accesului la reţele

europene de cercetare şi la alte reţele de cercetare, prin intermediul cărora se pot atrage

fonduri considerabile, se pot realiza cercetări de mare complexitate, se pot obţine rezultate de

valoare ştiinţifică şi implicit se va putea realiza transferul de cunoștințe către potenţialii

beneficiari.

Institutul propus și laboratoarele de cercetare ce se vor realiza prin proiect sunt similare, din

punct de vedere al gradului de noutate, cu cele din ţările cu bogată tradiţie în domeniul

economic. Elementul principal al acestui proiect este legat de faptul că va permite crearea și

dezvoltarea unui sistem de cercetare modern, bazat pe o infrastructură de cercetare care să

permită participarea la proiectele majore derulate în cadrul unor reţele complexe de cercetare

internaționale.

Perspectiva integrării în aceste tipuri de reţele va avea un şi impact semnificativ din punct de

vedere economic, atât la nivelul universităţii, cât şi la nivelul întregii societății.

Orizontul de timp

Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra viabilității proiectului de investiţii, este necesară

previzionarea evoluţiei intrărilor şi ieşirilor aferente acestuia pe termen lung. În ceea ce

priveşte proiectele din domeniul educațional și de cercetare-dezvoltare, UE recomandă un

orizont de timp de 10-15 de ani. Având în vedere contextul actual al economiei naţionale şi

influenţa evoluţiei la nivel macroeconomic asupra previziunilor pe termen lung, s-a luat în

considerare pentru proiect un orizont de timp total de 12 ani, din care primii 2 ani sunt de

implementare ai proiectului, iar următorii 10 de ani reprezintă perioada de exploatare.

Perioada aceasta a fost considerată corespunzătoare pentru condiţiile economice actuale şi

caracteristicile proiectului, orientat pe activitatea de cercetare complexă.

189


Analiza financiară are rolul de a furniza informaţii cu privire la fluxurile de intrări şi ieşiri,

structura veniturilor şi cheltuielilor necesare implementării proiectului dar şi de-a lungul

perioadei previzionate, în vederea determinării durabilităţii financiare.

Modelul teoretic utilizat este modelul DCF – Discounted Cash Flow (Cash Flow Actualizat)

care cuantifică diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile generate de proiect pe durata sa de

funcţionare, ajustând această diferenţă cu un factor de actualizare, operaţiune necesară pentru

a “aduce” o valoare viitoare în prezent. În această metodă, fluxurile non-monetare, cum ar fi

amortizarea şi provizioanele, nu sunt luate în considerare.

Analiza financiară îşi propune să surprindă impactul global al proiectului prin estimarea

reducerilor înregistrate la nivelul diferitelor capitole de costuri şi a plusului de venituri. In

cadrul analizei se va utiliza metoda incrementală.

Pentru proiectul de investiții destinat institutului de cercetare în domeniul mediului şi

dezvoltării durabile s-au luat în considerare trei alternative:

1. alternativa zero (varianta fără investiție)

In scopul îndeplinirii obiectivului proiectului propus, alternativa zero sau varianta fără

investiție reprezintă acea opțiune în care se utilizează spațiile și dotările existente ale

universităţii, nu se realizează nici o investiție de tipul reînnoirii, îmbunătățirii sau creării de

spații pentru cercetare sau achiziționării de echipamente noi. Actuala infrastructură este în

parte învechită și depășită moral din punct de vedere al funcționalităților unei universități

moderne. Această opțiune nu asigură îndeplinirea obiectivului de performanță stabilit de

universitate.

2. alternativa medie (varianta cu investiție medie)

Alternativa medie sau varianta cu investiție medie presupune îmbunătățirea parțială a

echipamentelor și infrastructurii prin reparații ale echipamentelor sau achiziționarea anumitor

echipamente, precum și amenajări provizorii ale spațiilor dedicate cercetării-dezvoltării.

Nici această opțiune nu asigură îndeplinirea obiectivului proiectului de investiții deoarece

infrastructura care se va îmbunătăți parțial nu poate să suporte dezvoltarea temelor de

cercetare propuse.

190

3. alternativa maximă (varianta cu investiție maximă).

Alternativa maximă sau varianta cu investiție maximă propune construcția unei clădirii cu

spații destinate cercetării (laboratoare de cercetare) și spații administrative suport pentru

cercetare. Această opțiune este singura care asigură obținerea rezultatelor dorite prin

implementarea proiectului de investiții.

În concluzie, varianta selectată în urma analizării alternativelor este cea cu investiție maximă.

Alternativa adoptată pentru amplasarea spațiilor moderne pentru învățământ și cercetare este

cea care susține cel mai bine realizarea obiectivelor proiectului atât din punct de vedere

tehnic, cât și financiar.

La alegerea amplasamentului viitorului institut s-au avut în vedere următoarele:

- situarea în cadrul localității în vecinătatea unui nod important din cadrul reţelei stradale

majore şi legatura cu zonele urbane;

- situaţia juridică, tehnică şi economică a terenului;

- existența restricțiilor constructive şi a condiționărilor din studiile de urbanism aprobate;

- asigurarea accesului auto şi pietonal în incintă;

- asigurarea unui număr corespunzător de locuri de parcare pentru autovehicule;

- asigurarea utilităţilor (apă, canal, gaze).

La alegerea soluţiei constructive au fost avute în vedere următoarele:

- compartimentări pentru laboratoarele de cercetare:

- flexibilitatea funcţională prin alegerea sistemului constructiv din panouri autoportante;

- instalaţii: prevederea de instalaţii de automatizare, atât la funcţionarea instalaţiilor de

producere şi distribuţie a energiei termice, cât şi la cele de ventilare și climatizare va

conduce la consumuri raţionale de energie şi un microclimat optim pentru ocupanţi.

Analiza multicriterială a alternativelor optime de amplasament s-a efectuat înainte de

alegerea soluției prezentate şi a avut în vedere următoarele categorii:

Parametrii tehnici:

- sisteme de utilitate publică (apă, canalizare, energie electrică, gaze);

- sisteme de transport (rutiere, căi ferate, aeriene);

191

- sisteme de comunicații individuale şi colective;

- sisteme urbane şi modificări în structura acesteia.

Parametrii economici:

- dotări, servicii;

- numărul de studenți, evoluția demografică;

- relații sociale, tendințe de evoluție a populației;

- economie.

Parametrii de mediu:

- analiza mediului înconjurător;

- utilizarea resurselor;

- utilizarea terenului, peisajului.

Factorul uman:

- necesități psihologice;

- siguranța vieții şi a bunurilor;

- nivel de cunoștințe, profesionalism.

Legalitate.

La analiza soluției constructive a obiectivului s-a avut în vedere îndeplinirea celor 6 cerinţe

de calitate stabilite de legislația tehnică în construcții:

A. Rezistență şi stabilitate;

B. Siguranță la foc;

C. Siguranţă în exploatare;

D. Izolația termică, hidrofugă şi economia de energie;

E. Protecția împotriva zgomotului;

F. Igiena, sănătatea oamenilor și protecția mediului.

Prin realizarea institutului se completează activitatea universităţii, spațiul nou creat fiind o

infrastructură de cercetare la standarde europene.

192

Pentru a evidenţia că alternativa aleasă în vederea realizării investiţiei este optimă, s-a

procedat la o analiză multicriterială pe baza a 4 criterii considerate cele mai relevante pentru

demonstrarea oportunităţii proiectului:

1. costuri de realizare;

2. expertiza personalului implicat;

3. acces facil;

4. oportunităţi egale.

Pentru comparaţie s-au luat în considerare două alternative, după cum urmează:

a. funcţionarea universităţii cu proiect;

b. funcţionarea universităţii fară proiect,

Rezultatele sunt prezentate în tabelul următor:

Tabelul nr. 2. Analiză multicriterială pentru selecţia variantei de funcţionare

SpecificaţieCosturi de

realizare

Expertiza

personalului

implicat

Acces

facil

Oportunităţi

egale Total

Pondere 20% 30% 10% 40%

Funcţionarea universităţii în

varianta cu proiectul propusPunctaj

3 4 3 3 3,3

Funcţionarea universităţii în

varianta fără proiect4 4 2 2 3,0

Punctele acordate pentru fiecare criteriu în parte au fost de 4 pentru un punctaj maxim şi de 0

pentru un punctaj minim. Punctele s-au acordat ţinându-se cont de caracteristicile particulare

ale obiectivului propus. Din analiza alternativelor propuse se observă că varianta de

funcţionare a universităţii cu sprijinul spațiilor nou create în cadrul institutului constituie

soluţia optimă de continuare şi dezvoltare a activităţii de educație și cercetare pe plan

naţional şi internaţional. În cele ce urmează, vom fundamenta analiza financiară pentru

această alternativă de realizare a proiectului, din care vor rezulta principalii indicatori de

performanţă financiară, în vederea adoptării deciziei de investiţii.

193

6.3.3. Analiza financiară, inclusiv calcularea indicatorilor de performanţă financiară

În cadrul analizei financiare, au fost cuantificate veniturile și costurile înregistrate prin

implementarea și exploatarea proiectului în varianta optimă, ceea ce a condus la previziunea

fluxurilor financiare marginale, în varianta cu proiect față de varianta fără proiect. Au fost

determinate astfel fluxurile financiare previzionate, care vor fi exprimate în termeni nominali

(ceea ce înseamnă că se va lua în calcul impactul inflației previzionate).

În practică se pot utiliza atât valori nominale cât şi valori reale (preţuri constante) pentru

exprimarea beneficiilor si costurilor. Regula care trebuie urmarită: „Daca beneficiile şi

costurile sunt exprimate în valori nominale, analistul va trebui să utilizeze o rată de

actualizare nominală, iar dacă beneficiile şi costurile sunt măsurate în valori reale, va utiliza

o rată reală de actualizare”. Ambele metode vor conduce la acelaşi rezultat24.

Pentru a transforma beneficiile şi costurile viitoare din valori nominale în valori reale, se va

utiliza formula de calcul a valorii actuale, iar valorile obţinute vor fi actualizate la o rată m –

unde m este rata aşteptată a inflaţiei pentru durata de viaţă a întregului proiect.

unde, r = rata reală; i = rata nominală a dobânzii; m = rata aşteptată a inflaţiei.

Alți factori importanți de care s-a ținut cont în evaluarea alternativelor la actualul proiect

sunt:

- rata inflației;

- rata de creștere economică;

- rata creșterii salariilor;

- rata creșterii diverselor costuri specifice.

Rata inflației a fost analizată în contextul economic la scară națională la nivelul ultimilor ani

și a contribuit la previzionarea costurilor și veniturilor cu un procent din totalul acestora.

24 Sursa: Analiza cost-beneficiu – concepte şi practică Anthony E. Boardman, David H. Greenberg, Aidan R. Vining, David L. Weimer, Editura ARC, Ediţia a II-a

194

Rata creșterii economice la nivelul întregii țări, cât și la nivel european, a fost un important

factor care a influențat în principal previzionarea veniturilor și a cheltuielilor, întrucât

proiectul are ca scop consolidarea poziției pe piața europeană în domeniu.

Conform Devizului General întocmit în faza de proiectare și a datelor din listele cu detalierea

pe tipuri de costuri, costul cu investiția este de 53.361.378 lei, inclusiv TVA.

Din punct de vedere fiscal, beneficiarul proiectului nu poate deduce taxa pe valoarea

adăugată aferentă achizițiilor din proiect, ceea ce înseamnă că aceasta este suportată de

solicitant, în calitate de consumator final, fiind inclusă în costuri. De aceea, în fundamentarea

costurilor în cadrul analizei financiare se vor utiliza valorile inclusiv TVA, care în acest caz

este un flux de ieșire, ce urmează a fi plătit efectiv.

Având în vedere caracterul investiției realizate (dezvoltarea unei infrastructuri de cercetare

dezvoltare) și faptul că aceasta nu este o investiție din sfera producției, nu sunt necesare

investiții în capital de lucru; se va considera deci că atât investiția inițială în capital de lucru,

cât și cea pe parcursul duratei de viață a proiectului sunt ambele egale cu zero.

Costurile operaționale:

Având în vedere perioada de exploatare de 10 ani (anii 3-12), estimarea costurilor

operaționale se va realiza pentru această perioadă. Principalele categorii de costuri

operaționale generate de exploatarea proiectului sunt reprezentate de:

costurile cu salariile (fondul de salarii, la care se adaugă și contribuțiile sociale obligatorii

datorate de angajator);

costurile cu diseminarea rezultatelor științifice rezultate din activitatea de cercetare

(participarea la conferințe sau workshop-uri naționale sau internaționale, taxele de publicare a

rezultatelor cercetării, taxele de acces la bazele de date internaționale etc.);

costurile cu logistica (înlocuirile de echipamente ce se uzează fizic sau moral în perioada de

exploatare a proiectului);

costurile materiale (care includ furnituri de birou, materiale consumabile etc., necesare

desfășurării în bune condiții a activității în cadrul institutului de cercetare);

costurile cu utilitățile;

costurile cu mentenanța și reparațiile necesare (includ cheltuielile legate de întreținerea și

exploatarea spațiilor de educație și cercetare, a echipamentelor din dotare, precum și

activitățile conexe, de ordin administrativ).

195

Având în vedere tendinţa generală de creştere a salariilor, a preţurilor şi tarifelor pentru

utilități, materialele de întreținere etc., reflectate de evoluţia pieţei interne, precum și ratele

de creştere similare din ţările membre ale Uniunii Europene, pentru fundamentarea în

termeni reali (prețuri constante) a costurilor operaționale, s-a pornit de la evoluția istorică a

acestor categorii de costuri în cadrul instituției, utilizând în același timp și următoarele

ipoteze specifice:

costurile salariale au fost fundamentate pornind de la numărul de angajați (locuri de muncă

nou create, precum și locuri de muncă menținute) și salariul mediu pe angajat; rata de creștere

reală a salariilor a fost considerată mai ridicată în primii 2 ani (5%), după care aceasta scade

la 3% pentru următorii 3 ani și se stabilizează la nivelul de 2% pentru ultimii 5 ani ai

perioadei de referință;

contribuțiile sociale obligatorii includ: contribuția de asigurări sociale, contribuția de

asigurări sociale de sănătate, contribuția la bugetul asigurărilor de șomaj, contribuția pentru

concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, contribuția de asigurare pentru

accidente de muncă și boli profesionale și contribuția la Fondul de garantare a creanțelor

salariale; însumate, aceste contribuții reprezintă 27,75% din fondul brut de salarii;

costurile cu logistica au ținut cont de faptul că la începutul perioadei de exploatare înlocuirile

sunt mai puține (rată de creștere de 5% în primii 3 ani), urmând să crească progresiv în

intensitate pe măsura atingerii perioadei de uzură fizică sau morală, astfel că rata de creștere a

acestor costuri este de 10% în următorii 2 ani de exploatare și de 20% în ultimii 5 ani;

costurile cu diseminarea rezultatelor au fost fundamentate utilizând o rată anuală de creștere a

acestora, constantă pe parcursul celor 10 ani, de 2%;

costurile materiale vor cunoaște, conform previziunilor realizate, o creștere moderată, cu o

rată anuală în termeni reali de 2%;

costurile cu utilitățile au fost fundamentate pornind de la un nivel mediu al acestora,

echivalentul în lei a 3 euro/mp construit; ratele de creștere au fost considerate diferențiat,

astfel: creșterea este mai accentuată la început (5% în primii 5 ani), având în vedere

previziunile realizate de organismele naționale cu rol de reglementare în domeniul energiei,

gazelor naturale etc., dar și tendințele la nivel european și regional, urmând să se stabilizeze

la o rată de 3% în ultimii 5 ani;

costurile cu mentenanța au fost estimate utilizând o rată de creștere anuală, în termeni reali,

previzionată la un nivel constant pentru întreaga perioadă, de 1%.

196

Pentru transformarea în prețuri curente (termeni nominali) a costurilor operaționale estimate

în prima etapă în termeni reali, s-a utilizat o rată anuală estimată a inflației de 3% pentru

întreaga perioadă de referință, având în vedere previziunile macroeconomice realizate pentru

anii următori.

Sinteza costurilor, atât a celor cu investiția, cât și a celor operaționale, este prezentată în

Tabelul nr.3:

Tabelul nr. 3 Costurile cu investiția și costurile operaționale (lei)

CATEGORII DE COST / ANI 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

COST TOTAL CU INVESTIȚIA 34.684.896 18.676.482 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

COSTURI OPERAȚIONALE

Costuri salariale (fără contribuții sociale) 4950000 5.197.500 5.457.375 5.621.096 5.789.729 5.963.421 6.082.689 6.204.343 6.328.430 6.454.999 6.584.099

Rata de creștere a costurilor salariale (termeni reali) 5% 5% 3% 3% 3% 2% 2% 2% 2% 2%

Contribuții sociale 1.442.306 1.514.422 1.559.854 1.606.650 1.654.849 1.687.946 1.721.705 1.756.139 1.791.262 1.827.087

Costurile salariale (inclusiv contribuții sociale) 6.639.806 6.971.797 7.180.950 7.396.379 7.618.270 7.770.636 7.926.048 8.084.569 8.246.261 8.411.186

Rata de creștere a costurilor cu logistica (termeni reali) 5% 5% 5% 10% 10% 20% 20% 20% 20% 20%

Costurile cu logistica (înlocuiri de echipamente) 1.307.222 1.372.583 1.441.213 1.585.334 1.743.867 2.092.641 2.511.169 3.013.403 3.616.083 4.339.300

Rata de creștere a costurilor cu diseminarea (termeni reali) 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2%

Costurile cu diseminarea rezultatelor 1.210.000 1.234.200 1.258.884 1.284.062 1.309.743 1.335.938 1.362.657 1.389.910 1.417.708 1.446.062

Rata de creștere a costurilor materiale (termeni reali) 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2%

Costurile materiale 363.000 370.260 377.665 385.219 392.923 400.781 408.797 416.973 425.312 433.819

Rata de creștere a costurilor cu utilitățile (termeni reali) 5% 5% 5% 5% 5% 3% 3% 3% 3% 3%

Costurile cu utilitățile 1.030.075 1.081.579 1.135.658 1.192.441 1.252.063 1.289.625 1.328.313 1.368.163 1.409.208 1.451.484

Rata anuală de creștere a costurilor cu mentenanța 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1%

Costurile de mentenanță / reparații (termeni reali) 1.067.228 1.077.900 1.088.679 1.099.566 1.110.561 1.121.667 1.132.884 1.144.212 1.155.655 1.167.211 1.178.883

Total costuri operaționale (termeni reali) 11.628.004 12.119.098 12.493.936 12.953.995 13.438.533 14.022.504 14.681.197 15.428.672 16.281.783 17.260.734

Rata estimată a inflației (%/an) 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3%

Indicele ratei inflației (%) 103,0% 106,1% 109,3% 112,6% 115,9% 119,4% 123,0% 126,7% 130,5% 134,4%

Total costuri operaționale (termeni nominali) 11.976.844 12.857.151 13.652.461 14.579.836 15.578.943 16.743.603 18.056.020 19.544.580 21.244.034 23.196.982

În cadrul analizei financiare au fost de asemenea cuantificate și veniturile generate de

infrastructura de cercetare creată, cu impact semnificativ asupra universităţii.

Beneficiile principale aduse de acest proiect vor fi legate de:

Posibilitatea realizării unor activităţi de cercetare complexe pe domeniul mediului și

dezvoltării durabile. Facilităţile create vor permite participarea la proiectele internaţionale de

cercetare, domeniul mediului fiind considerat unul de maximă importanţă, prin acest proiect

vizibilitatea internațională a universităţii va creşteconsiderabil.

197

Îmbunătățirea semnificativă a condițiilor de învățământ universitar pentru studenții,

masteranzii şi doctoranzii universităţii, cu efect direct asupra creșterii numărului acestora.

Pentru fundamentarea veniturilor au fost luate în considerare beneficiile cuantificabile

monetar, generate de implementarea proiectului.

Din analiza tuturor activităţilor propuse a se desfăşura după finalizarea proiectului, au fost

selectate doar unele, considerate aducătoare de venituri directe la nivelul universităţii, şi

anume:

- activităţi de cercetare –dezvoltare în baza infrastructurii nou create (proiecte de cercetare

subvenționate de la bugetul de stat, parteneriate public-privat etc.);

- prestarea de noi servicii de consultanţă pentru partenerii din mediul academic şi mediul

nonacademic (studii în domeniul mediului și dezvoltării durabile realizate pentru parteneri sau

mediul de afaceri, prestări de servicii din aceeași sferă de activitate către terți);

- realizarea de cursuri de pregătire, specializare de tip postuniversitar, activități de instruire la

ciclurile de masterat și doctorat pentru studenții români, dar și pentru studenții străini.

Veniturile din cercetare au fost estimate pornind de la datele istorice înregistrate de

universitate în anii anteriori, având însă în vedere și previziunile pentru perioada următoare,

aceasta fiind universitate de cercetare avansată și educație, cu o strategie bine conturată în

domeniul cercetării.

Ca ipoteză în estimarea veniturilor, s-a utilizat o rată de creștere în termeni reali de 10% în

primii 2 ani (considerând demararea exploatării noii infrastructuri de cercetare, care

reprezintă o diferență semnificativă față de cea existentă în momentul de față), urmând ca

aceasta să descrească progresiv, pe măsura exploatării la un nivel tot mai ridicat de la un an

la altul (8% în al treilea an, 5% în următorii 2 și 3% în ultimii 5 ani ai perioadei). Pentru

transformarea în prețuri curente s-a utilizat aceeași rată previzionată a inflației de 3% anual.

Sinteza veniturilor, exprimate atât în termeni reali, cât și în termeni nominali, este prezentată

în Tabelul nr. 4:

Tabelul nr. 4 Veniturile operaționale ale proiectului (lei)

198

CATEGORII DE VENITURI / ANI 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Venituri din cercetare 11.000.000 12.100.000 13.310.000 14.374.800 15.093.540 15.848.217 16.640.628 17.139.847 17.654.042 18.183.663 18.729.173

Rată creștere venituri din cercetare (termeni reali) 10% 10% 8% 5% 5% 5% 3% 3% 3% 3%

Total venituri din cercetare (termeni reali) 12.100.000 13.310.000 14.374.800 15.093.540 15.848.217 16.640.628 17.139.847 17.654.042 18.183.663 18.729.173

Rata estimată a inflației (%/an) 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3%

Indicele ratei inflației (%) 103,0% 106,1% 109,3% 112,6% 115,9% 119,4% 123,0% 126,7% 130,5% 134,4%

Total venituri din cercetare (termeni nominali) 12.463.000 14.120.579 15.707.732 16.987.912 18.372.427 19.869.780 21.079.849 22.363.612 23.725.556 25.170.443

Valoarea reziduală (VR) 2.668.069

Total venituri din cercetare (inclusiv VR) 12.463.000 14.120.579 15.707.732 16.987.912 18.372.427 19.869.780 21.079.849 22.363.612 23.725.556 27.838.512

Structura de finanțare a investiției poate avea un impact major asupra sustenabilității și

profitabilității financiare a proiectului. Proiectul va fi finanțat în totalitate din fonduri

nerambursabile, nefiind implicate surse proprii.

Înainte de a determina indicatorii principali de eficiență financiară a investiției propuse, se va

verifica sustenabilitatea ei financiară. Se vor pune în balanță totalul intrărilor de fluxuri

financiare (constituite din surse de finanțare și venituri) cu totalul ieșirilor de fluxuri

financiare (formate din costurile cu investiția și costurile operaționale).

Fluxul de numerar (cash-flow) trebuie să demonstreze sustenabilitatea financiară, care constă în aceea

că proiectul nu este supus riscului de a rămâne fără disponibilităţi de numerar.

Solvabilitatea şi viabilitatea sunt asigurate dacă rezultatul cumulat al fluxului net de numerar este

pozitiv pe perioada întregului orizont de timp. În cazul în care condiţia de sustenabilitate financiară

nu este îndeplinită (rezultatul cumulat al fluxului net de numerar este negativ), se procedează la

revizuirea planului financiar ţinând cont de nivelul de suportabilitate şi disponibilitate al grupului

ţintă vizat de proiect. Determinarea fluxului financiar net anual, precum și a fluxului financiar

cumulat, este ilustrată în Tabelul nr. 5:

Tabelul nr. 5 Sustenabilitatea financiară a investiției (lei)

FLUXURI FINANCIARE / ANI 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Total resurse financiare 34.684.896 18.676.482

Total venituri 12.463.000 14.120.579 15.707.732 16.987.912 18.372.427 19.869.780 21.079.849 22.363.612 23.725.556 25.170.443

Total intrări de fluxuri financiare 34.684.896 18.676.482 12.463.000 14.120.579 15.707.732 16.987.912 18.372.427 19.869.780 21.079.849 22.363.612 23.725.556 25.170.443

Total costuri cu investiția 34.684.896 18.676.482

Total costuri operaționale 11.976.844 12.857.151 13.652.461 14.579.836 15.578.943 16.743.603 18.056.020 19.544.580 21.244.034 23.196.982

Total ieșiri de fluxuri financiare 34.684.896 18.676.482 11.976.844 12.857.151 13.652.461 14.579.836 15.578.943 16.743.603 18.056.020 19.544.580 21.244.034 23.196.982

Total flux de numerar 0 0 486.156 1.263.428 2.055.271 2.408.077 2.793.484 3.126.177 3.023.829 2.819.032 2.481.523 1.973.460

Total flux de numerar cumulat 0 0 486.156 1.749.584 3.804.856 6.212.932 9.006.416 12.132.593 15.156.423 17.975.455 20.456.978 22.430.438

199

Având în vedere faptul că fluxul financiar cumulat este pozitiv pentru întreaga perioadă de referință,

se poate afirma că investiția se poate susține din punct de vedere financiar și nu va exista riscul

înregistrării de deficite de trezorerie pe parcursul duratei de exploatare. Justificarea sustenabilităţii

financiare a proiectului se realizează prin intermediul activităţilor ce se vor desfăşură cu ajutorul

infrastructurii şi a veniturilor înregistrate din aceste activităţi.

Valoarea reziduală

Conform Guide to cost benefit analysis of investment projects (Final Report – 16/06/2008),

valoarea reziduală poate fi definită ca o valoare virtuală de lichidare. Poate fi determinată în

trei moduri:

• Prin luarea în calcul a valorii reziduale de piaţă a mijloacelor fixe, în ipoteza vânzării lor la

sfârşitul orizontului de timp al proiectului;

• Prin calculul valorii reziduale a tuturor activelor şi datoriilor, calcul bazat pe formule de

depreciere economică (şi nu contabilă);

• Prin calculul valorii actualizate nete a fluxurilor de numerar pe perioada de viaţă ramasă a

proiectului (diferenţa dintre durata de viaţă utilă a proiectului şi orizontul de timp ales pentru

proiecţiile financiare).

Având în vedere componentele proiectului de investiții propus și faptul că o parte dintre

acestea nu pot fi valorificate ca atare la sfârșitul perioadei de referință, se estimează că

valoarea reziduală este de 5% din valoarea investiției inițiale, adică 2.668.069 lei, fiind

exprimată în prețurile curente ale ultimului an de analiză. Aceasta se cumulează, în vederea

actualizării, cu fluxurile financiare nete înregistrate în ultimul an.

Rata de actualizare

Nivelul ratei de actualizare, aşa cum practica proiectelor de finanţare europeană a impus-o,

prezintă o perspectivă din punct de vedere al comunităţii vizate de proiect asupra modului în

care beneficiile viitoare sunt apreciate în raport cu cele prezentate.

Astfel, este important de reţinut, că utilizarea acestei rate în contextul politicii de dezvoltare a

Comisiei Europene trebuie sa asigure comparabilitatea datelor pentru ţări similare şi având în

vedere că experienţa ţărilor mai puţin dezvoltate, Comisia Europeană sugerează legarea

nivelului ratei de ritmul aşteptat de creştere al PIB-ului.

200

În estimarea ratei de actualizare utilizate, s-a avut în vedere faptul că aceasta trebuie să

reflecte cerința de remunerare a finanțatorului, la nivelul riscului perceput și asumat de acesta

prin realizarea proiectului. Cum finanțarea se realizează din fonduri nerambursabile, s-a

considerat un cost al capitalului de 5% (recomandat în analiza financiară pentru proiectele

finanțate din fonduri europene nerambursabile), o rată considerată normală pentru activitatea

de educație și cercetare, în contextul economico-social actual.

Principalul scop al analizei financiare este de a utiliza previziunile fluxului de numerar al

proiectului pentru a calcula indicatorii de rentabilitate potriviţi.

În analiza realizată a fost pus accentul pe doi indicatori financiari importanți:

- valoarea financiară netă actualizată (VFNA);

- rata internă de rentabilitate financiară (RIRF),

respectiv

- în termeni de randament al costurilor de investiţie, VFNA(C) şi RIRF(C),

- în termeni de randament al capitalului naţional, VFNA(K) şi RIRF(K).

Metodologia utilizată pentru determinarea rentabilităţii financiare este abordarea fluxului de

numerar actualizat (FNA).

Calculul rentabilităţii financiare a investiţiei (VFNA(C) şi RIRF(C) – Tabelul nr. 6) măsoară

capacitatea veniturilor nete de a acoperi costurile de investiţie, măsurând astfel performanţa

investiţiei independent de sursele sau metodele de finanţare.

Tabelul nr. 6 Indicatorii analizei financiare ai investiției (lei)FLUXURI FINANCIARE / ANI 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Total venituri 12.463.000 14.120.579 15.707.732 16.987.912 18.372.427 19.869.780 21.079.849 22.363.612 23.725.556 25.170.443

Total costuri (investiție + operaționale) 34.684.896 18.676.482 11.976.844 12.857.151 13.652.461 14.579.836 15.578.943 16.743.603 18.056.020 19.544.580 21.244.034 23.196.982


Fluxuri financiare nete -34.684.896 -18.676.482 486.156 1.263.428 2.055.271 2.408.077 2.793.484 3.126.177 3.023.829 2.819.032 2.481.523 4.641.529

Rata de actualizare 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5%

Venituri actualizate 0 0 11.304.308 12.197.887 12.922.790 13.310.474 13.709.788 14.121.082 14.267.672 14.415.784 14.565.433 16.276.601

Costuri actualizate 34.684.896 17.787.126 10.863.350 11.106.490 11.231.913 11.423.683 11.625.247 11.899.366 12.221.025 12.598.611 13.041.994 13.562.795

Fluxuri financiare actualizate -34.684.896 -17.787.126 440.958 1.091.397 1.690.877 1.886.791 2.084.541 2.221.716 2.046.647 1.817.173 1.523.440 2.713.806

VFNA/C

RIRF/C

Raportul beneficiu / cost (R B/C)

-34.954.677

-9,57%

0,797

201

În vederea determinării performanței capitalului investit de universitate, s-a considerat drept

reper contribuția națională precizată în planul financiar din Documentul cadru de

implementare al POS CCE, Documentul prevede o rată de cofinanțare de 76,7%, ceea ce

corespunde unei contribuții naționale de 23,3% din valoarea proiectelor. Având la bază

această ipoteză, în Tabelul nr. 7 au fost determinați indicatorii de performanță ai capitalului

investit VFNA(K) şi RIRF(K).

Tabelul nr. 7 Indicatorii analizei financiare a capitalului (lei)

FLUXURI FINANCIARE / ANI 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Total venituri 12.463.000 14.120.579 15.707.732 16.987.912 18.372.427 19.869.780 21.079.849 22.363.612 23.725.556 25.170.443

Total costuri (investiție + operaționale) 8.081.581 4.351.620 11.976.844 12.857.151 13.652.461 14.579.836 15.578.943 16.743.603 18.056.020 19.544.580 21.244.034 23.196.982


Fluxuri financiare nete -8.081.581 -4.351.620 486.156 1.263.428 2.055.271 2.408.077 2.793.484 3.126.177 3.023.829 2.819.032 2.481.523 4.641.529


Venituri actualizate 0 0 11.304.308 12.197.887 12.922.790 13.310.474 13.709.788 14.121.082 14.267.672 14.415.784 14.565.433 16.276.601

Costuri actualizate 8.081.581 4.144.400 10.863.350 11.106.490 11.231.913 11.423.683 11.625.247 11.899.366 12.221.025 12.598.611 13.041.994 13.562.795

Fluxuri financiare actualizate -8.081.581 -4.144.400 440.958 1.091.397 1.690.877 1.886.791 2.084.541 2.221.716 2.046.647 1.817.173 1.523.440 2.713.806

VFNA/K

RIRF/K

Raportul beneficiu / cost (R B/C)

5.291.364

10,80%

1,040

În plus, în ambele alternative de analiză, a fost determinat și indicatorul: Raportul beneficiu /

cost, care reflectă măsură în care veniturile actualizate sunt acoperitoare pentru costurile

actualizate.

În concluzie, analiza financiară s-a concretizat în 3 tabele care rezumă fluxurile de numerar,

după cum urmează:

1. tabelul sustenabilităţii financiare (Tabelul nr. 5), care demonstrează prin valoarea pozitivă a

fluxului de numerar pe întreaga durată de viaţă a proiectului (implementare şi exploatare) că

proiectul este fezabil şi sustenabil;

2. tabelul de calcul al Ratei Interne a Rentabilităţii Financiare a Investiţiei (Tabelul nr. 6)

3. tabelul de calcul al Ratei Interne a Rentabilităţii Financiare a Capitalului (Tabelul nr. 7)

Valorile indicatorilor de eficienţă obţinuţi sunt sintetizați în Tabelul nr. 8:

202

Tabelul nr. 8 Rezultatele indicatorilor de eficienţă pentru analiza financiară a

proiectului

IndicatorVeniturile investiţiei

(RIRF/C)

Veniturile

capitalurilor proprii

(RIRF/K)

Rata internă de rentabilitate (RIRF) – 9,57% 10,8%

Venitul net actualizat (VFNA) – 34.954.677 5.291.364

Raportul beneficiu/cost (RB/C) 0,797 1,04

Rezultatele analizei financiare a proiectului reflectă eficiența și fezabilitatea acestuia în

condițiile unei finanțări neramburabile aferente cheltuielilor de investiții. Valorile obtinute

pentru indicatorii RIRF/C, VFNA/C si Rb/c / C justifică necesitatea intervenției financiare

europene pentru dezvoltarea proiectului, conform reglementărilor din Ghidul Analizei Cost –

Beneficiu al Uniunii Europene, din anul 2008.

Aceasta deoarece, un astfel de proiect este orientat mai mult asupra beneficiilor sociale şi

economice adiacente decât asupra obţinerii imediate de profit.

Totodată, trebuie specificat că ponderea cea mai mare în cadrul costurilor Ratei Interne a

Rentabilităţii Financiare o au cheltuielile de investiţii. Din acest motiv, valoarea negativă nu

constituie un motiv de îngrijorare. Astfel, conform Ghidului Solicitantului (şi Ghidului de

Realizare a Analizei Cost-Beneficiu, publicat de Comisia Europeană in 2008), pentru ca

proiectul să fie eligibil este necesar ca venitul net actualizat calculat la total valoare investiţie

să fie negativ (prezentat in tabelul nr. 8) iar rata internă de rentabilitate financiară calculată la

total valoare investiţie să fie mai mică de 5 % (calculată in tabelul nr. 8). Faptul că valoarea

actuală netă financiară a investiţiei este negativă, specifică faptul că veniturile implicate de

proiect nu pot susţine activităţile propuse (pentru perioada de analiză considerată) şi că

proiectul are nevoie de asistenţă financiară.

Indicatorii determinați în raport cu capitalurile proprii reflectă o situație specifică proiectelor

de investiții în domeniul cercetării dezvoltării și inovării. Astfel venitul net actualizat este

pozitiv iar rata internă de rentabilitate (RIRF/K) este de 10,8%, o valoare considerată

acceptabilă în raport cu valorile recomandate pentru domeniu CDI.

203

Nivelul profitabilităţii preconizate a proiectului se încadrează în prevederile art. 55 din

Regulamentul 1083/2006 de a nu interveni suprafinanţarea.

Acceptabilitatea proiectului este justificată de specificul activităţii de cercetare-dezvoltare,

care la nivelul universităţii nu poate genera pe termen scurt beneficii care să acopere o

investiţiei semnificativă de 53.361.378 lei (inclusiv TVA).

204


Conform HG nr. 28/2008 intrată în vigoare începând cu data de 23 februarie 2008, analiza

economică este obligatorie doar în cazul investițiilor publice majore. Definirea investiției

publice majore prezentată în HG nr.28/2008 descrie termenul ca fiind acea investiție publică

al cărei cost total depășește echivalentul a 25 milioane euro, în cazul investițiilor promovate

în domeniul protecției mediului, sau echivalentul a 50 milioane euro, în cazul investițiilor

promovate în alte domenii.

În concluzie, având în vedere cele menționate anterior, pentru proiectul propus nu este

necesar a se elabora o analiză economică.

6.3.5. Analiza de senzitivitate și analiza de risc

6.3.5.1. Analiza de senzitivitate

Analiza de senzitivitate este o tehnică de evaluare cantitativă a impactului modificării unor

variabile de intrare asupra rentabilităţii proiectului investiţional.

Instabilitatea mediului economic caracteristic României presupune existenţa unei palete

variate de factori de risc care mai mult sau mai puţin probabil pot influenţa performanţa

previzionată a proiectului. Aceşti factori de risc se pot încadra în două categorii:

- categorie care poate influenţa costurile de investiţie;

- categorie care poate influenţa elementele cash-flow-ului previzionat.

Metodologia abordată se bazează pe:

- analiza senzitivitatii, respectiv identificarea variabilelor critice ale parametrilor proiectului;

- calcularea valorii asteptate a indicatorilor de performanta ai proiectului.

Scopul analizei de senzitivitate este:- identificarea variabilelor critice ale proiectului, adică acelor variabile care au cel mai mare

impact asupra rentabilităţii sale. Variabilele critice sunt considerate acei parametri pentru care o variaţie de 1% provoacă creşterea cu 1% a ratei interne de rentabilitate sau cu 5% a valorii actuale nete;

- evaluarea generală a robusteţii şi eficienţei proiectului;

- aprecierea gradului de risc: cu cât numărul de variabile critice este mai mare, cu atât

proiectul este mai riscant;

- sugerează măsurile care ar trebui luate în vederea reducerii riscurilor proiectului.

Analiza financiară s-a realizat în mediu determinist. În realitate, mediul economic este supus

incertitudinii. În cadrul analizei de senzitivitate s-au identificat variabilele critice ale

modelului, urmând să se stabilească cât de sensibil va fi viitorul obiectiv de investiții la unele

205

modificări ale acestor variabile cheie, ce pot apărea în cursul exploatării sale viitoare și se

concretizează în variații ale indicatorilor privind rentabilitatea financiară și economică a

proiectului – RIR (rata internă de rentabilitate) și VNA (valoarea netă actualizată).

În principiu, analiza constă în calcularea, pentru fiecare variabilă a Indicelui de senzitivitate

(IS), după formula:

unde,

P = parametrul studiat (NPV sau IRR);

V = variabila;

Indicele 1 = valori modificate;

Indicele 0 = valori initiale.

Indicele de senzitivitate este de fapt un coeficient de elasticitate care ne arată cu câte procente se

modifică parametrul studiat în cazul modificării cu un procent a variabilei. Daca acest indice este mai

mare decât 1, respectiva variabilă este purtătoare de risc.

Etapele analizei de senzitivitate sunt:

1. Identificarea variabilelor de intrare susceptibile a avea o influenţă importanta asupra rentabilităţii

proiectului;

2. Formularea ipotezelor privind abaterile variabilelor de intrare de la valorile probabile;

3. Recalcularea valorilor indicatorilor de performanţă în ipoteza realizării abaterilor prognozate.


costul cu investiția – s-a estimat că se pot înregistra economii față de sumele precizate în

mediul cert sau, dimpotrivă, anumite achiziții să fie mai costisitoare decât s-a estimat inițial;

intervalul de variație al variabilei este stabilit la (-10%; +10%);

206

costurile operaționale – având în vedere evoluțiile prezentate în ipotezele de lucru din mediu

cert, s-a stabilit un interval de variație a acestora de (-10%; +10%);

veniturile – s-a considerat că se poate înregistra o creștere a acestora cu a rată mai redusă

decât cea estimată inițial sau dimpotrivă mai ridicată, astfel că intervalul de variație este (-

10%; +10%);

valoarea reziduală – s-a estimat că și această variabilă poate evolua în cadrul unui interval de

variație stabilit la (-10%; +10%).

În Tabelul nr. 9 sunt prezentate valorile pentru indicatorii investiției (VFNA/C și RIRF/C), respectiv

pentru indicatorii capitalului (VFNA/K și RIRF/K), în baza modificării valorilor pentru variabilele

critice, în interiorul intervalelor de variație precizate.

Tabelul nr. 9 Rezultatele analizei de senzitivitate a proiectului

Extras din analiza de senzitivitate (VFNA/C) (lei)

Modificări (procente) -10% -5% 0% 5% 10%

Costul cu investiția -29.707.475 -32.331.076 -34.954.677 -37.578.278 -40.201.879

Costuri de operare -22.997.230 -28.975.953 -34.954.677 -40.933.401 -46.912.124

Venituri -48.507.862 -41.731.270 -34.954.677 -28.178.084 -21.401.492

Valoarea reziduală -35.110.673 -35.032.675 -34.954.677 -34.876.679 -34.798.681

Extras din analiza de senzitivitate (RIRF/C) (%)


Costul cu investiția -8,33% -8,97% -9,57% -10,13% -10,66%

Costuri de operare -3,35% -6,20% -9,57% -13,81% -19,83%

Venituri -21,94% -14,47% -9,57% -5,79% -2,66%

Valoarea reziduală -9,74% -9,65% -9,57% -9,49% -9,40%

Extras din analiza de senzitivitate (VFNA/K) (lei)

207


Costul cu investiția 6.513.962 5.902.663 5.291.364 4.680.065 4.068.766

Costuri de operare 17.248.811 11.270.087 5.291.364 -687.360 -6.666.084

Venituri -8.261.822 -1.485.229 5.291.364 12.067.956 18.844.549

Valoarea reziduală 5.135.367 5.213.365 5.291.364 5.369.362 5.447.360

Extras din analiza de senzitivitate (RIRF/K) (%)


Costul cu investiția 12,62% 11,68% 10,80% 9,98% 9,20%

Costuri de operare 21,18% 16,33% 10,80% 4,15% -4,78%

Venituri -7,95% 3,13% 10,80% 16,99% 22,33%

Valoarea reziduală 10,68% 10,74% 10,80% 10,86% 10,92%

Analizând rezultatele, se observă următoarele:

variabilele critice identificate (cu excepția valorii reziduale) exercită un impact semnificativ

asupra indicatorilor calculați din punct de vedere al investiției totale, în timp ce indicatorii

capitalului investit se mențin în limitele acceptabilității proiectului;

costul cu investiția exercită o influență semnificativă; la o creștere cu 10% a acestuia,

valoarea actualizată netă a proiectului (VFNA/C) scade cu aproximativ 15%, ceea ce

corespunde unui coeficient de elasticitate moderat (–1,5), indicând un risc relativ scăzut din

punct de vedere al acestei variabile, cu atât mai mult cu cât în costul cu investiția au fost

prinse și cheltuieli neprevăzute, care pot acoperi eventuale creșteri de prețuri pentru

achizițiile din proiect;

costurile operaționale exercită de asemenea un impact semnificativ; există riscul ca

indicatorii proiectului să devină inacceptabili în interiorul intervalului de variație stabilit; la

creșterea cu 10% a acestor costuri, VFNA/C scade cu aproximativ 34,2%, ceea ce implică

un risc ridicat (coeficientul de elasticitate pentru această variabilă este –3,42);

în ceea ce privește veniturile, o rată de creștere mai redusă decât cea estimată inițial ar

afecta în sens negativ valorile indicatorilor; o scădere cu 10% a veniturilor generează o

scădere a VFNA/C cu circa 38,8%, ceea ce face ca variabila venituri să aibă cel mai

important impact asupra rezultatelor (coeficientul de elasticitate cel mai ridicat, egal cu

3,88).

208

Ca o concluzie a analizei de senzitivitate, rezultă că proiectul este extrem de sensibil la

variabilele venituri, respectiv costuri de operare și sensibil la variabila costul cu investiția.

Aceste valori trebuie interpretate cu prudență, deoarece ele sunt estimate în situația

modificării valorii unei singure variabile, restul rămânând nemodificate. Din această

perspectivă, variabilelor venituri și costuri operaționale trebuie să li se acorde o atenție

specială și o monitorizare strictă pe întreaga perioadă de referință a proiectului.

6.3.5.2. Analiza de risc

Riscurile inerente unui proiect de o asemenea amploare sunt date în principal de corelarea

termenelor de achiziție și construcții, respectiv de punere în funcțiune a dotărilor și de

existența la momentul potrivit a resurselor financiare.

Pentru analiza proiectului de investiții s-au luat în considerare riscurile ce pot apărea atât în

perioada de implementare a proiectului, cât şi în perioada de exploatare a noului obiectiv,

respectiv Institut de Cercetare in domeniul mediului şi dezvoltării durabile.

Riscuri identificate în perioada de implementare

În perioada de implementare a proiectului pot apărea riscuri generate de întârzierea plăţilor

destinate acoperirii cheltuielilor de investiţii (ceea ce ar putea conduce la prelungirea

perioadei de implementare peste termenul prevăzut) şi riscuri în procesul de achiziţie al

dotărilor.

Riscuri interne:

Această categorie de riscuri depinde direct de modul de desfăşurare al activităţilor prevăzute

în planul de acțiune al proiectului, în faza de proiectare sau în faza de execuţie:

a)etapizarea eronată a lucrărilor;

b) erori în calculul soluțiilor tehnice;

c)executarea defectuoasă a unei/unor părți din lucrări;

d) nerespectarea normativelor şi legislației în vigoare;

e)comunicarea defectuoasă între entităţile implicate în implementarea proiectului şi

executanţii contractelor de lucrări şi achiziţii, dotări.

209

Riscuri externe:

Această categorie de riscuri este greu de controlat deoarece nu depinde direct de beneficiarul

proiectului:

a) obligativitatea repetării procedurilor de achiziţii datorită gradului redus de

participare la licitații;

b) obligativitatea repetării procedurilor de achiziții datorită numărului mare de oferte

neconforme primite în cadrul licitațiilor;

c) creşterea nejustificată a preţurilor de achiziţie pentru utilajele şi echipamentele

implicate în proiect.

Riscuri identificate în perioada de exploatare

Riscurile identificate sunt riscuri externe proiectului şi se referă la:

a) reducerea semnificativă a numărului de candidați și implicit studenți ai

universităţii, ca urmare a evoluției demografice sau o rezultatelor de la examenele

de bacalaureat;

b) gap-ul existent în prezent în România în ceea ce priveşte transferul rezultatelor

cercetării ştiinţifice în mediul de afaceri;

c) dificultăţi în angajarea şi instruirea personalului specializat în domeniul științelor

economice și administrative;

d) creșterea nejustificată a preţurilor pentru serviciile de utilități şi creșterea

nejustificată a salariilor.

Abordarea riscurilor identificate

Administrarea riscurilor interne ale proiectului:

In planificarea logică şi cronologică a activităților cuprinse în planul de acțiune

au fost prevăzute marje de eroare pentru etapele mai importante ale proiectului;

Se va pune mare accent pe etapa de verificare a fazei de proiectare;

Managerul de proiect, împreună cu responsabilul juridic se vor ocupa direct de

colaborarea în bune condiţii cu entităţile implicate în implementarea proiectului;

Responsabilul tehnic se va implica direct şi va supraveghea atent modul de

execuţie al lucrărilor, având o bogată experiență în domeniu; se va implementa

210

un sistem foarte riguros de supervizare a lucrărilor de execuție. Acesta va

presupune organizarea de raportări parțiale pentru fiecare stadiu al lucrărilor în

parte. Acestea vor fi prevăzute în documentația de licitație şi la încheierea

contractelor;

Se va urmări încadrarea proiectului în standardele de calitate şi în termenele

prevăzute;

Se va urmări respectarea specificațiilor referitoare la materialele, echipamentele

şi metodele de implementare a proiectului;

Se va pune accent pe protecția şi conservarea mediului înconjurător.

Administrarea riscurilor externe ale proiectului:

asigurarea condiţiilor pentru sprijinirea liberei concurenţe pe piaţă, în vederea

obținerii unui număr cât mai mare de oferte conforme în cadrul procedurilor de

achiziție lucrări și dotări;

estimarea cât mai realistă a creșterii prețurilor pe piaţă.

Administrarea riscurilor în perioada de exploatare:

organizarea unei campanii susținute de promovare a noii investiții prin alocarea

unor sume anuale în acest scop;

metodologia folosită în estimarea tarifelor pentru serviciile oferite a fost corelată

cu exemplele de bune practici ale unor instituţii similare din Europa şi SUA, dar

acestea s-au corectat în sensul diminuării pentru a fi atractive pieței din România;

s-a procedat la o previziune prudentă a veniturilor prin considerarea la un grad de

exploatare mai redus al noilor spații decât ar putea fi în realitate;

se va solicita furnizorilor de dotări instruirea personalului responsabil cu

exploatarea acestora, precum şi întreținerea echipamentelor;

procesul de recrutare a personalului va avea în vedere calificarea corespunzătoare

posturilor, selectarea tinerilor absolvenţi care demonstrează o puternică motivaţie

pentru cercetare într-un domeniu de vârf al cercetării ştiinţifice europene.

6.3.6. Concluzii

211

În urma realizării analizei financiare şi a analizelor de senzitivitate şi risc se recomandă

realizarea investiţiei în varianta cu proiect. Rezultatele analizei financiare a proiectului

reflectă eficiența și fezabilitatea acestuia în condițiile unei finanțări neramburabile aferente

cheltuielilor de investiții. Valorile obtinute pentru indicatorii financiari justifică necesitatea

intervenției financiare europene pentru dezvoltarea proiectului, conform reglementărilor din

Ghidul Analizei Cost – Beneficiu al Uniunii Europene, din anul 2008, aceasta şi pentru că un

astfel de proiect este orientat mai mult asupra beneficiilor sociale şi economice adiacente

decât asupra obţinerii imediate de profit.

Proiectul este extrem de sensibil la variabilele venituri, respectiv costuri de operare și sensibil

la variabila costul cu investiția. Nu există alţi factori de risc, dintre cei identificaţi şi analizaţi,

care să aibă o influenţă semnificativă asupra desfăşurării proiectului.

Punctele forte ale acestui proiect sunt următoarele:

calitatea echipei de lucru – experiența ştiinţifică şi de asemenea experiența

managerială acumulată în coordonarea unor proiecte complexe în domeniul mediului

şi dezvoltarii durabile;

nivelul înalt al dotărilor existente – în cadrul unor proiecte de cercetare încheiate

recent sau în derulare au fost prevăzute sume importante pentru achiziționarea unor

echipamente de cercetare performante.

amplasarea acestei infrastructuri într-o zonă unde există facilități funcționale

adecvate.

efectul pozitiv asupra altor sectoare economice: medicină, agricultură, industria

alimentară, mediu, tehnologia informaţiei şi comunicaţiei;

transferul direct de la cercetarea de bază la aplicaţii către sectorul economie, social,

medical etc. cu efect pozitiv atât asupra comunităţii ştiinţifice cât şi a mediului de

afaceri.

212

6.4. Studiu de caz privind o investiţie în construcția și reabilitarea clădirilor de locuit


În acest studiu de caz vom prezenta analiza cost-beneficiu pentru un proiect de construcție a

unor locuințe sociale de tip ANL.

Blocul cu apartamente urmează a fi realizat într-un oraș din România în care există deja

aproximativ 600 de cereri depuse la Primărie pentru obținerea unei locuințe sociale, dar care

nu pot fi onorate, din lipsă de spații locative sociale.

Având în vedere standardele aplicabile pentru proiectele sociale, propunem o analiză pe un

orizont 15 ani, în acest caz. Pe această perioadă se vor estima fluxurile financiare de venituri

şi cheltuieli, precum şi fluxul financiar net.

Investiția urmează a se realiza în 2 ani și va fi finanțată din fonduri publice guvernamentale

în cuantum de 9.300.586 ron.


În cazul investițiilor finanțate din fonduri publice trebuie determinată cea mai bună

alternativă pentru proiect. Într-o anumită situație, implementarea unui proiect la o scară mai

mică poate fi cea mai bună alternativă, în timp ce în alte situaţii poate fi mai avantajos

aplicarea unei alternative care să reducă efectul negativ asupra societăţii sau asupra

stakeholderilor implicaţi. O altă opţiune relevantă la un moment dat, poate fi amânarea

proiectului, dacã se constatã a fi cea mai bunã soluþie la un moment dat.

În conformitate cu cerințele legislative includem în cadrul Analizei Cost Beneficiu cel puţin

trei alternative. În acest caz, în urma analizei variabilelor implicate în realizarea proiectului,

s-au desprins următoarele scenarii tehnico-economice, care coincid cu două opţiuni diferite.

- V0 = varianta zero – varianta fara investitie; in aceasta variantă peste 600 de persoane, dar

și altele, pe viitor, nu pot dispune de o locuință în orașul;

- V1 = varianta maxima – varianta cu o investiție în două blocuri de 160 de apartamente

bugetul unei astfel de variante depășește însă fondurile estimate a fi disponibile pentru acest

proiect, ceea ce ar face necesară identificarea și a altor surse de finanțare;

- V2 = varianta medie – varianta cu investitia medie – un bloc de apartamente de 80 de

persoane.

213

Este aleasă V2 – varianta medie din cauza constrângerilor bugetare pe care organismele

locale le-au identificat, care fac ca varianta V1 să necesite timp suplimentar pentru

identificarea unor surse suplimentare de finanțare. În același timp, nu există cerititudinea

identificării acestora, ceea ce înseamnă că prin alegerea V1 este posibil ca proiectul să nu se

realizeze. În ceea ce privește identificarea beneficiariilor proiectului, considerati toţi cei care

beneficiază in sens pozitiv de implementarea unui proiect / program, aceștia sunt tineri care

nu au împlinit vârsta de 35 de ani şi care nu îşi permit să închirieze sau să cumpere o locuinţă

de pe piaţa liberă.



costurilor înregistrate în varianta cu proiect faţă de varianta fără proiect. Vom determina

astfel fluxurile financiare marginale aferente investiţiei, utilizând în acest sens numai

surplusul de venituri, respectiv de costuri, generate de implementarea proiectului în varianta

optimă.

Rata de actualizare utilizată în cadrul acestui proiect este de 5%. Din punct de vedere fiscal,

beneficiarul proiectului are statut de neplătitor de TVA, ceea ce înseamnă că taxa pe valoarea

adăugată aferentă achiziţiilor din proiect este suportată de instituţie, în calitate de consumator

final, fiind inclusă în costuri. De aceea, în fundamentarea costurilor în cadrul analizei

financiare vom utiliza valorile inclusiv TVA, care în acest caz este un flux de ieşire, ce

urmează a fi plătit efectiv.

6.4.3.1. Fundamentarea investitiei

La nivelul Municipiului în care se dorește realizarea acestui bloc de apartamente există o

populaţie de aproximativ 60.000 de locuitori. Orașul este unul fost industrial, în care pe perioada

tranziției s-au pierdut multe locuri de muncă și investițiile au stagnat. Locuitorii orașelor nu

dispun de multe alternative pentru a putea achiziționa o locuință. Cu toate acestea, natalitatea este

în creștere, tot mai mulți tineri întemeidu-și o familie. În acest context, cererea pentru locuințe

sociale este în creștere. Numai în prezent există depuse la Primăria orașului peste 600 astfel de

solicitări.

În acest context, construcția a 80 de apartamente, de aprx. 50 m2 fiecare, vine în întâmpinarea

acestei cereri de locuințe sociale.

214

6.4.3.2 Estimarea costurilor și a veniturilor

În tabelul următor sunt prezentate costurile cu investiția:

Tabel nr. 1 Costuri cu investiția, cu TVA, RON

Nr crt Obiect An 0 An 1 An 2 Total

1Pregatirea proiectului (SF + calcul termotehnic + avize) 91202 0 0 91202

2 Organizare procedura de achizitie 4340 0 0 43403 Intocmire proiect tehnic 41540 0 0 41540

4Elaborare certificat platformanta energetica a cladirii 654439.76 0 0 654439.76

5Organizare procedura de achizitie a lucrarilor 8060 0 0 8060

6 Organizare de santier 0 151299.84 151299.84 302599.687 Devieri LES 20 kv 0 10168 0 10168

8Amenajare protectia mediului- zone verzi 0 8108.36 0 8108.36

9 Bloc 80 apartamente 0 5581681.44 0 5581681.4410 Alimentare en el si brans electric 0 0 621909.6 621909.611 Racord telefonic 0 0 18848 1884812 Sistematizare platforme, trotuare 0 363657.28 363657.28 727314.5613 Alimentare cu gaze naturale 0 0 121467.92 121467.9214 Alimentare cu apa si canalizare 0 0 119733.16 119733.1615 Retele termice perizolate 0 7440 0 744016 Comisioane si taxe 0 80783.52 80783.52 161567.0417 Asistenta tehnica 0 183648.96 183648.96 367297.9218 Neprevazute 0 0 870977.24 870977.2419 Procurare si montaj utilaje 0 0 870977.24 870977.2420 Total 24 luni 799,581.76 6,386,787.40 3,403,302.76 10,589,671.92

Sursa: calcule constructor

Pentru estimarea costurilor au fost luate în considerare următoarele categorii de costuri:

Cheltuieli de intretinere

Cheltuieli reparatii capitale

Cheltuieli de administrare

Costuri materiale

Costuri cu electricitate / utilități

Costuri de personal

Toate costurile operaționale au fost actualizate cu o rată anuală de creștere.

Totalul costurilor operaționale este prezentat în tabelul de mai jos:

215

Tabel nr. 2 Costuri operaționale

Costuri/ani 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15Cheltuieli de intretinere 0 0 580.516 580.5157 580.5157 580.5157 580.5157 580.5157 580.5157 580.516 580.5157 580.516 580.516 580.516 580.516Cheltuieli reparatii capitale 0 0 0 0 0 0 0 0 0 29606.3 0 0 0 0 0Cheltuieli de administrare 0 0 11610.3 11610.314 11610.314 11610.314 11610.314 11610.314 11610.31 11610.3 11610.314 11610.3 11610.3 11610.3 11610.3Costuri materiale 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Costuri cu electricitate / utilități 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Costuri de personal 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0Rata anuala de crestere pentru costurile de operare

2% 2% 3% 3% 4% 4% 5% 5% 6% 6% 6% 6% 6% 6% 6%

Total costuri operationale 0 0 12190.8 12190.8297 12190.8297 12190.8297 12190.8297 12190.83 12190.83 41797.1 12190.8297 12190.8 12190.8 12190.8 12190.8Total costuri operationale cu rata anuala 0 0 12190.8 12556.5546 12678.4629 12678.4629 12800.3712 12800.371 12922.28 12922.3 44304.9582 12922.3 12922.3 12922.3 12922.3 S

sursa: calculele autorilor

Pentru estimarea veniturilor am prezumat că se vor închiria toate cele 80 de apartamente,

având în vedere gradul mare de ocupare al blocurilor ANL în toată țara dar și cererea mare

existentă pe piața orașului în care se dorește construcția acestui bloc. Cuantumul chiriilor

obținute a fost actualizat cu rate de creștere între 1 și 4%.

Penrtu anul 1 s-a pornit de la calculul chiriei pe mp conform legislației în vigoare; acet calcul

este ilustrat în tabelul următor:

Tabel nr. 3 Calcul chirie m2

Aria desfasurata construita

Valoarea de inlocuire

(valoarea de inventar)

Pret/mp Adc

Amortizare in 40 de ani

Cheltuieli de

intretinere RC

Cheltuieli reparatii

capitale RK

Cheltuieli de

administrare

Cheltuieli nete anuale

Profit net + impozit pe profit

Taxe si impozit

pe cladire

Chiria neta

anuala

Tarif chirie neta lunara

lei/mp

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12(2):(1) (3):40 (3)*0,4% (3) * 0,51% (3)*0,2% (4)+(5)+(6)+(7) (8)x0 8 11:12

5,000 5,805,157.00 1,161.03 29.03 0.12 5.92 2.32 37.39 0.00 0.00 37.39 3.12

Sursa: calculele autorilor

Nu includem în analiză opțiunea vânzării acestor apartamente deoarece avem în vedere că

pot exista modificări în legislație în acest sens, dar și deoarece de obicei consumatorii sunt

“pasageri” în locuințele sociale, preferând, la un moment dat, dacă își permit, să cumpere un

apartament în blocuri de locuințe comercializate pe piață, cu condiții de locuit mai bune.

Astfel, considerând că eventualele venituri din vânzări sunt incerte, acestea nu au fost luate

în calcul în analiză.

Pe baza estimării fluxurilor de intrare și ieșire calculăm fluxul de numerar, în tabelul

următor:

216

Elemente Ani 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

Total costuri de operare 0 0 12190.8297 12556.55459 12678.4629 12678.4629 12800.3712 12800.3712 12922.2795 12922.2795 44304.9582 12922.2795 12922.2795 12922.2795 12922.2795Total anual intrari de numerar (transferuri ordonator credit cf bugetului) 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0Total venituri proprii din chirii 149540.8443 149540.8443 149540.844 149540.8443 149540.844 149540.844 149540.844 149540.844 149540.844 149540.844 149540.844 149540.844 149540.844 149540.844 149540.844Rata anuala creste chirii 1% 1% 1% 1% 2% 2% 2% 2% 3% 3% 3% 3% 4% 4% 4%Chirii cu rata anuala 149540.8443 151036.2528 152546.615 154072.0814 157153.523 160296.594 163502.525 166772.576 171775.753 176929.026 182236.897 187704.003 195212.164 203020.65 211141.476Total venituri 149540.8443 149540.8443 149540.844 149540.8443 149540.844 149540.844 149540.844 149540.844 149540.844 149540.844 149540.844 149540.844 149540.844 149540.844 149540.844Flux de numerar 149540.8443 149540.8443 137350.015 136984.2897 136862.381 136862.381 136740.473 136740.473 136618.565 136618.565 105235.886 136618.565 136618.565 136618.565 136618.565

Tabel nr. 4 Fluxul de numerar


Situația fluxurilor de numerar elaborată arată că fluxul de numerar este pozitiv pentru fiecare

an al perioadei de referință, adică că nu există riscul de lipsă de lichiditate, ceea ce era de

așteptat având în vedere ipoteza închirierii tuturor apartamentelor, la un preț al chiriilor ce

acoperă toate costurile de întreținere și mentenanță, conform legii.

Analizănd sustenabilitatea financiară a investiției prin calculul fluxului de numerar cunmulat

observăm că acesta este pozitiv pe întreaga perioadă analizată (vezi Tabelul nr.5 din Anexa

nr 1 ).

Estimăm valoarea reziduală la 5% din valoarea investiţiei iniţiale, considerând-o un flux

financiar de intrare în ultimul an de analiză (15) care se cumulează, în vederea actualizării, cu

fluxurile financiare nete înregistrate în acel an.

Având o singură sursă de finanţare, provenind din surse guvernamentale, nu se justifică

realizarea unei analize financiare separate privind profitabilitatea financiară a investiţiei în

funcţie de structura de finanţare a acesteia. În acest caz, profitabilitatea investiţiei (/C) va

coincide cu profitabilitatea financiară a capitalului investit (/K) şi este determinată în cele ce

urmează. Pornind de la fluxul de numerar calculăm indicatorii FNPV/C (în acest caz identic

cu FNPV/K) și FRR/C (în acest caz, identic cu FRR/K).

217

FLUXURI FINANCIARE / ANI

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

Total venituri 149,541 149,541 149,541 149,541 149,541 149,541 149,541 149,541 149,541 149,541 149,541 149,541 149,541 149,541 149,541

Surse de finantare 6,067,448 3,233,138 0

Total costuri (investiție + operaționale)

799,581.76 6,386,787.40 3,403,302.76 12190.83 12556.555 12678.463 12678.463 12800.371 12800.371 12922.279 12922.279 44304.958 12922.279 12922.279 12922.279 12922.279

Valoarea reziduală 2902.5785

Fluxuri financiare nete -799582 -169,799 -20,624 137350 136984.3 136862.4 136862.4 136740.5 136740.5 136618.6 136618.6 105235.9 136618.6 136618.6 136618.6 139,521

Rata de actualizare 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5%

Factor de actualizare 105.0% 110.3% 115.8% 121.6% 127.6% 134.0% 140.7% 147.7% 155.1% 162.9% 171.0% 179.6% 188.6% 198.0% 207.9%

Indice de actualizare 0.9524 0.9070 0.8638 0.8227 0.7835 0.7462 0.7107 0.6768 0.6446 0.6139 0.5847 0.5568 0.5303 0.5051 0.4810

Fluxuri financiare actualizate -161,713 -18,707 118,648 112,697 107,235 102,129 97,179 92,551 88,066 83,872 61,529 76,074 72,452 69,002 67,112

FNPV/C = FNPV/K

FRR/C = FRR/K

968,127

7.12%

Tabel nr. 6 Indicatorii financiari ai investiției


Obținem astfel:

FNPV/C=968127 ron

FRR/C = FRR/K = 7,12 %

În condițiile obținerii acestor valori cei doi indicatori, rezultă că proiectul este profitabil,

ținând cont de toate sursele de finanțare posibil de utilizat și de costul mediu ponderat al

acestora, utilizat drept ratã de actualizare. Ambii indicatori justifică pe deplin adoptarea

deciziei de realizare a investiţiei propuse.


În urma analizei financiare, am stabilit faptul că investiţia propusă este una profitabilă, şi în acelaşi

timp sustenabilă din punct de vedere financiar. Din aceste motive, în acest caz concret, nu se justifică

realizarea analizei economice.



incertitudinii. În cadrul analizei de senzitivitate ne propunem să identificăm variabilele critice ale

modelului şi cât de sensibil este proiectul la modificarea acestora.


costul cu investiţia (CI) – estimăm că se pot înregistra economii faţă de sumele precizate în

mediul cert sau, dimpotrivă, anumite achiziţii să fie mai costisitoare decât am estimat iniţial;

intervalul de variaţie al variabilei este stabilit la (-10%; +20%).

218

Gradul de ocupare – estimăm evouția indicatorilor la o scădere cu 10% și 20% a acestuia,

diminuând corespunzător veniturile din chirii. Având în vedere că scenariul de bază este realizat

pe o ocupare de 100% a blocului ANL, nu vom putea crește veniturile din chirii, creștere potențial

determinată de creșterea numărului de chiriași.

Costurile operaționale sunt strans legate de cuantumul chiriilor, ceea ce ne face să nu le identificăm

ca și variabile chirice (chiria se actualizează automat în funcție de aceste consturi):

În continuare prezentăm un extras din analiza de senzitivitate:

Tabelul nr. 7 Extras din analiza de senzitivitate (FNPV/C)

Variabilă/

Modificări-20 -10 0 +10 +20

Costul cu investiţia 3087357 2170402 968127 336492 -580463

Gradul de ocupare (venituri

din chirii)

675690 812908 968127 - -



Variabilă/

Modificări procentuale-20 -10 0 +10 +20

Costul cu investiţia 219 124 0 -65 -160


din chirii)

30 16 0 - -


Tabelul nr. 9 Extras din analiza de senzitivitate (FRR)


Variabilă/

Modificări -20 -10 0 +10 +20

Costul cu investiţia 132 41,69 7,12 0,66 -4,36


din chirii) 3,11 5,17 7,12 - -

219


Variabilă/

Modificări(procente)-20 -10 0 +10 +20

Costul cu investiţia 1754 486 0 -91 -161

Gradul de ocupare

(venituri din chirii)

56 27 0 - -


Din analiza rezultatelor se pot desprinde următoarele observaţii:

costul cu investiţia exercită cea mai importantă influenţă asupra indicatorilor financiari şi

economici de eficienţă a proiectului. La creşterile simulate de 10% respectiv 20% ale costurilor

cu investiţia iniţială, venitul net actualizat financiar se reduce cu 65% respectiv 160% și aducând

valoarea netă actualizată la o valoare negativă la o creștere de 20% (- 580463). În același timp,

FRR se reduce cu 91 respectiv 161% (scade cu 6.46 și 11.48 puncte procentuale, respectiv).

costurile operațioanale au un impact mai redus, deși, pentru o bunp administrare, nu sunt de

neglijat. O scădere a veniturilor din chirii cu 20% conduce la diminuarea FRR sub 5%.

Din analiza de senzitivitate rezultă aşadar că variabila la care proiectul de constructie

locuinte noi este cel mai sensibil este costul investiţiei iniţiale.


Pentru analiza proiectului de investiţii s-au luat în considerare riscurile ce pot aparea atât în

perioada de implementare a proiectului cât şi în perioada de exploatare a noului obiectiv.

Riscurile inerente unui proiect finanțat din fonduri publice, în perioada de implementare, de

către ANL:

Întârzieri în primirea finanțării guvernamentale, cu potențiale efecte negative asupra fluxului

de numerar

Corelarea termenelor de achiziţie cu disponibilitatea resurselor financiare

Probleme în organizarea și desfășurarea licitațiilor

Nerespectarea termenelor stabilite de execuţie a lucrărilor de construcţii-montaj - din cauza

unor motive ce depind sau nu de executant.

Din punct de vedere tehnic, pot apărea de asemena următoarele tipuri de riscuri:

Executarea defectuoasă a unei/unor părţi din lucrări;

Nerespectarea normativelor şi legislatiei în vigoare;

Comunicarea defectuoasă între entităţile implicate în implementarea proiectului şi executanţii

220

contractelor de lucrări şi achiziţii echipamente şi utilaje.

Dificultăţi în asigurarea de către ANL a managamentului de proiect.




Riscurile inerente unui proiect finanțat din fonduri publice, în perioada de implementare pot

fi:

Întârzieri în primirea finanțării, cu potențiale efecte negative asupra fluxului de numerar



Nerespectarea termenelor stabilite de execuţie a lucrărilor de construcţii-montaj - din cauza unor

motive ce depind sau nu de executant.






Dificultăţi în asigurarea managamentului de proiect.

Având în vedere caracterul investiţiei, considerăm că nu sunt implicate riscuri majore, al căror impact

să nu fi fost deja surprins în cadrul analizei de senzitivitate şi care ar trebui cuantificate separat.

În cazul investiţiilor ce vizează locuințe sociale, principalele categorii de riscuri care pot apărea sunt

următoarele:

O creștere a nivelului de trai și a veniturilor a tinerilor actualmente interesați de

apartamentele ANL și reorientarea lor către apartamente mai conformabile și scumpe;

O scădere dramatică a nivelului de trai și a veniturilor a tinerilor actualmente interesați de

apartamentele ANL și imposibilitatea ca aceștia să își permită în continuare plata chiriilor

pentru apartamentele ANL;

Probleme de construcție, avarieri și dificultatea mobilizării unor fonduri pentru reparațiile

capitale ce depășesc cuantumul celor deja luate în calcul în proiect;

Factori politici care pot inflenţa stabilitatea generală şi incertitudinea privind legislaţia

aplicabilă unor astfel de apartamente și finanțările pe care acestea urmează să le

primească.

221


În urma fundamentării fluxurilor financiare de intrare (venituri), respectiv ieşire (cheltuieli),

a determinării indicatorilor proiectului şi a verificării sustenabilităţii financiare, recomandăm

realizarea proiectului în varianta propusă în proiect. Obiectivele proiectului pot fi îndeplinite

în contextul parametrilor financiari prezentați de proiect, acestea conducînd, pe termen mediu

și lung la integrarea grupurilor sociale identificate în proiect (tineri ce nu își permit o locuință

de pe piața liberă).

222

6.5. Studiu de caz privind o investiţie într-un Centru de servicii de asistenta sociala pentru persoane varstnice


În acest studiu de caz vom prezenta analiza cost-beneficiu specifică reabilitării şi

modernizării unui centru de servicii de asistenta sociala pentru persoane vârstnice.

Centrul este amplasat în București și are ca obiective oferirea de servicii de asistenta sociala

persoane varstnice. Serviciile sociale sunt următoarele:

identificarea nevoilor sociale individuale si familiale ale beneficiarilor;

o informare despre drepturile si obligatiile beneficiarilor;

o consiliere sociala, psihologica si juridica;

servicii de recuperare neuromotorie de tip ambulatoriu:

o recuperare si reabilitare;

o asistenta medicala;

o educatie medicala si de intretinere;

o informare;

activităţi de grup/socializare informare prin personal de specialitate din diferite

domenii de interes cu scopul combaterii marginalizării sociale.

În memoriul tehnic realizat anterior Analizei Cost-Beneficiu, au fost identificate necesităţile

de intervenţie asupra clădirii, care constau într-o serie de modificări aduse clădirii existente,

printre care:

recompartimentarea cladirii

refacerea scarii interioare

inlocuirea gresiei alunecoase de pe scara si holuri cu gresie antiderapanta

executarea unei rample pentru persoanele cu dizabilitati pentru accesul acestora la

demisol

montarea unui lift pentru transportul persoanelor

refacerea finisajelor interioare si exterioare și a tâmplăriilor

executarea unui „perete cortina” din elemente din aluminiu si geam termopan

anveloparea cladirii ( inclusiv mansarda ).

Având în vedere duratele normate de utilizare ale activelor din proiect, dar şi standardele aplicabile pentru proiectele

sociale, propunem o analiză pe un orizont 20 ani. Pe această perioadă se vor estima fluxurile financiare de venituri şi

cheltuieli, precum şi fluxul financiar net.

Investiția urmează a se realiza în 3 ani și va fi finanțată din fonduri nerambursabile în proporție de 100%.

223


În cazul investițiilor finanțate din fonduri publice trebuie determinată cea mai bună

alternativă pentru proiect. Într-o anumită situație, implementarea unui proiect la o scară mai

mică poate fi cea mai bună alternativă, în timp ce în alte situaţii poate fi mai avantajos

aplicarea unei alternative care să reducă efectul negativ asupra societăţii sau asupra

stakeholderilor implicaţi. O altă opţiune relevantă la un moment dat, poate fi amânarea

proiectului, dacã se constatã a fi cea mai bunã soluþie la un moment dat.

În conformitate cu cerințaele legislative includem în cadrul Analizei Cost Beneficiu cel puţin

trei alternative. În acest caz, în urma analizei variabilelor implicate în realizarea proiectului,

s-au desprins următoarele scenarii tehnico-economice, care coincid cu două opţiuni diferite.

- V0 = varianta zero – varianta fara investitie; in aceasta varianta centrul nu va primi

acreditare si nu va putea oferi serviciile identificate ca fiind necesare

- V1 = varianta maxima – varianta cu investitia maxima, in care s-au propus:

o demolarea scarii existente si construirea unei scari in doua rampe ( aceasta scara

este mult mai comoda decit una balansata);

o transformarea mansardei in etaj cu un cistig important in ceea ce priveste inaltimea

camerelor;

o introducerea ascensorului in interiorul cladirii existente, prin demolarea unor pereti

si parti din placile din beton armat ale nivelurilor si realizarea unui put de lift din beton

armat;

o demolarea unor stilpi din beon armat sau zidarie de caramida si crearea unor spatii

mai mari;

o practicarea unor goluri mai mari in peretii structurali ai cladirii pentru obtinerea

unor spatii suplimentare.

- V2 = varianta medie – varianta cu investitia medie in care au fost analizate diferite

solutii de compartimentare si de reabilitare termica a imobilului, pentru a raspunde cerintelor

de desfasurare optima a activitatilor propuse.

Din punct de vedere functional soluția din varianta maxima (V1) nu se deosebeste substantial de

varianta medie (V2), iar câștigul iîn suprafață este modest (cca 15 mp.).

In schimb toate modificările propuse conduc la o interventie majora asupra structurii de

rezistenta si deci la o consolidare masiva a cladirii, ceea ce inseamna costuri mari de

executie. Din punct de vedere al costurilor de functionare și intretinere, variantele V1 si V2

nu difera. Având în vedere cele de mai sus, consideram ca propunerea care consta in

224

transformarea functionala a cladirii existente fara o interventie (sau cu o interventie

minimala) asupra structurii de rezistenta, respectiv varianta V2, este recomandabilă.

De aceea, în cele ce urmează, vom fundamenta analiza financiară pentru această alternativă

de realizare a proiectului, din care vor rezulta principalii indicatori economico-financiari, în

vederea adoptării deciziei de investiţii.

În ceea ace privește identificarea beneficiariilor proiectului, considerați toţi cei care

beneficiază în sens pozitiv de implementarea unui proiect / program, în acest caz avem în

vedere persoanele vârstnice din sectorul bucureștean în care este realizată investiția.






optimă. Rata de actualizare utilizată în cadrul acestui proiect este de 5%, în conformitate cu

recomandările Comisiei Europene pentru proiectele finanțate din Fonduri Structurale.

Din punct de vedere fiscal, beneficiarul proiectului are statut de neplătitor de TVA, ceea ce

înseamnă că taxa pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor din proiect este suportată de

instituţie, în calitate de consumator final, fiind inclusă în costuri. De aceea, în fundamentarea

costurilor în cadrul analizei financiare vom utiliza valorile inclusiv TVA, care în acest caz

este un flux de ieşire, ce urmează a fi plătit efectiv.

6.5.3.1. Fundamentarea investiției

La nivelul sectorului respectiv al Municipiului Bucureşti în care se dorește realizarea acestui

centru există o populaţie de aproximativ 450.000 de locuitori, din care 19 % cu vârsta de

peste 60 de ani. Aceste personae sunt supuse unui risc crescut de marginalizare social, care

derive dintr-o tendință amplă la nivelul Uniunii Europene, și anume aceea a îmbătrânirii

societății. Astfel se poate constata ca pronderea persoanelor cu varsta de peste 60 de ani a

crescut cu un ritm de la 0,03% in 2003 la un ritm de 0,39 % in 2008. Raportul privind

îmbătrânirea populaţiei al UE – cazul României estimează o creştere a cheltuielilor legate de

îmbătrânirea populaţiei de peste 5 p.p. din PIB pentru perioada 2013-2060, ceea ce reprezintă

un nivel ridicat față de media europeană de 2,9 p.p. Veniturile scăzute ale acestei categorii

225

defavorizate, creşterea progresivă a costurilor de întreţinere a locuinţei, a alimentelor şi

medicamentelor, extinderea sărăciei care afectează veniturile totale ale unei familii

determinând sistarea ajutorului tradiţional acordat vârstnicului, dar şi abuzuri grave

finalizate, în general, cu pierderea locuinţei de către persoanele vârstnice, reprezintă factori

de risc social.

În acest context un astfel de centru se vor acorda în mod gratuit servicii de consiliere

psihologica, juridica, socială, unde beneficiarii au posibilitatea de a se informa prin

intermediul mijloacelor electronice - Internet, servicii de socializare prin intermediul unui

centru de zi, servicii de recuperare medicală prin servicii medicale, kinetoterapie, fizioterapie

şi gimnastica medicală. Doar anumite servicii se vor plăti, cu sume modice (de ex.,

kineoterapia).

6.5.3.2 Estimarea costurilor și a veniturilor

În tabelul următor este prezentat devizul general al lucrărilor de construcții, ce arată de fapt

costrurile cu investiția:

Tabel nr. 1 Deviz general lucrări, RON

Nr.

Crt.

Denumirea capitolelor și

subcapitolelor Cheltuieli totale

TVA

(24%) Total

1. Cheltuieli pentru obţinerea şi amenajarea terenului

1.1 Obţinerea terenului 0 0 0

1.2 Amenajarea terenului 0 0 0

1.3 Amenajarea pentru protecţia mediului 5132 1231.68 6363.68

Total capitol 1 5132 1231.68 6363.68

2. Cheltuieli pentru proiectare şi asistenţă tehnică

2.1 Studii de teren 3421 821.04 4242.04

2.2

Cheltuieli pentru avize, acorduri

şi autorizaţii 3850 3850

2.3 Proiectare şi inginerie 166790 40029.6 206819.6

2.4 Consultanţă 21384 5132.16 26516.16

2.5 Asistenţă tehnică 47043 11290.32 58333.32

Total capitol 2 242488 57273.12 299761.12

226

3. Cheltuieli pentru investiţii3.1 Construcţii şi instalaţii 2244412 538658.9 2783070.93.2 Dotări de specialitate 77504 18600.96 96104.96

3.3Achiziţionare programeinformatice 8130 1951.2 10081.2

Total capitol 3 2330046 559211 2889257 4. Alte cheltuieli 4.1 Organizare de şantier 22500 5400 279004.2 Cote legale 33406 0 33406 Total capitol 4 55906 5400 61306 5. Cheltuieli diverse şi neprevăzute 5.1 Cheltuieli diverse şi neprevăzute 209611 50306.64 259917.64 Total capitol 5 209611 50306.64 259917.64 TOTAL cheltuieli 2843183 673422.5 3516605.5

Sursa: calcule constructor

Eșalonarea investiției se face pe 3 ani, după cum urmează:

Tabel nr. 2 Eșalonarea investiției

An 1 2 3 Total

Amenajarea pentru protecţia mediului şi aducerea la starea inițială 6363.68 6363.68Proiectare și asistență tehnică 153926.58 145834.54 0 299761.12Obtinerea terenului 4242.04 4242.04Obtinerea de avize, acorduri si autorizatii 3850 3850Proiectare si engineering 103409.8 103409.8 206819.6Consultanta 13258.08 13258.08 26516.16Asistenta tehnica 29166.66 29166.66 58333.32Investitia de baza 0 1391535.44 1497721.6 2889257Constructii si instalatii 1391535.44 1391535.44 2783070.9Dotari de specialitate 96104.96 96104.96Produse informatice 10081.2 10081.2Alte cheltuieli 0 61306 0 61306Organizarea de santier 27900 27900Comisioane, taxe, cote legale si costuri de finantare 33406 33406Diverse si neprevazute 86639.2133 86639.21333 86639.2133 259917.64Total 153926.58 1598675.98 1497721.6 3516605.5


227

Pentru estimarea costurilor au fost luate în considerare următoarele categorii de costuri:

Cheltuieli de personal

Incalzit, energie electrica

Alte utilitati (apa, etc.)

Reparatii curente ;

Medicamente si materiale sanitare

Alte costuri de operare.

Toate costurile operaționale au fost actualizate cu o rată anuală de creștere. Pentru

cheltuielile de încălzit, energie electrică și ale utilități a fost propusă o rată de creștere anuală

a acestora de 2% petru anii 1-9 și 3% pentru anii 10-20. Pentru cheltuielile cu reparatiile

curente, medicamente si materiale sanitare au fost stabilite rate anuală de creștere de 1%

pentru anii 1-5 și 2% pentru anii 6-20 – 2%.

Totalul costurilor operaționale este prezentat în tabelul de mai jos:

Tabel nr. 3 Costuri operaționale


228

AniImplementare Operare

Nr Elemente 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

1Cheltuieli de personal 24960 25210 25462 25716 26231 26755 27290 27836 28393 28961 29540 30131 30733 31348 31975 32615 33267 33932 34611 35303

2 Incalzit 800 800 1000 35000 35000 35000 35000 35000 35000 35000 35000 35000 35000 35000 35000 35000 35000 35000 35000 35000

3Energie electrica 1000 1000 1000 1500 1500 1500 1500 1500 1500 1500 1500 1500 1500 1500 1500 1500 1500 1500 1500 1500

4Alte utilitati (apa, etc.) 200 200 200 3500 3500 3500 3500 3500 3500 3500 3500 3500 3500 3500 3500 3500 3500 3500 3500 3500Rata anuala de crestere la preturile utilitatilor (1,2,3) 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3%Total utilitati (2+3+4) 2000 2000 2200 40000 40000 40000 40000 40000 40000 40000 40000 40000 40000 40000 40000 40000 40000 40000 40000 40000Total utilitati cu rata de crestere 2000 2040 2081 2122 2165 2208 2252 2297 2343 2414 2486 2561 2637 2717 2798 2882 2968 3057 3149 3244

5Reparatii curente 0 0 0 1200 1200 1200 1200 1200 1200 1200 1200 1200 1200 1200 1200 1200 1200 1200 1200 1200

6

Medicamente si materiale sanitare 0 0 0 10000 10000 10000 10000 10000 10000 10000 10000 10000 10000 10000 10000 10000 10000 10000 10000 10000

7Alte costuri de operare 0 0 0 2500 2500 2500 2500 2500 2500 2500 2500 2500 2500 2500 2500 2500 2500 2500 2500 2500Rata anuala de crestere pentru costurile de operare (5,6,7) 1% 1% 1% 1% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2%

Total costuri intretinere si operare (5,6,7) 0 0 0 13700 13700 13700 13700 13700 13700 13700 13700 13700 13700 13700 13700 13700 13700 13700 13700 13700

Total costuri intretinere cu rata de crestere 0 0 0 13700 13837 14114 14396 14684 14978 15277 15583 15894 16212 16536 16867 17205 17549 17900 18258 18623Total cost anual 26960 27210 27662 79416 80068 80869 81686 82520 83371 84238 85123 86025 86946 87885 88842 89819 90815 91832 92868 93926

Pentru calculul costurilor de personal s-a pornit de la următorul necesar de personal:

Tabel nr. 4 Necesar de personal

Denumirea postului Nr. Posturi necesareCoordonator / inspector de specialiate 1Medic generalist 1Asistent fiziokinetoterapie 2Kinetoterapeut 2Psiholog 1Asistent social 1Consilier juridic 1Administrator 1Ingrijitor 1Total 11


Pentru anii 1-3 considerăm că Centrul va avea nevoie de un administrator și un îngrijitor. Pe

baza acestor ipoteze calculăm salariile nete și brute, actualizate în tabelul nr. 5 cu rate de

creștere de 1 și 2% pe an.

Tabel nr. 5 Costuri salariale

Denumirea postului Nr. Posturi necesareSalariu lunar lei net/post Salariu lunar brut/post

Nr luni/an

Costuri totale net (ani 4-20)

Costuri totale net (ani 1-3)

Coordonator / inspector de specialiate 1 1250 1625 12 15000Medic generalist 1 1200 1560 12 14400Asistent fiziokinetoterapie 2 1100 1430 12 13200Kinetoterapeut 2 1000 1300 12 12000Psiholog 1 1000 1300 12 12000Asistent social 1 900 1170 12 10800Consilier juridic 1 1000 1300 12 12000Administrator 1 800 1040 12 9600 9600Ingrijitor 1 800 1040 12 9600 9600Total 11 9050 108600 19200


Tabel nr. 7 Costuri salariale actualizate cu rate de creștere anuale

An 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20Salarii nete/an 19200 19200 19200 108600 108600 108600 108600 108600 108600 108600 108600 108600 108600 108600 108600 108600 108600 108600 108600 108600Rata de crestere salariu net 1% 1% 1% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2%Net cu rata de crestere 19200 19392 19586 19782 20177 20581 20993 21412 21841 22277 22723 23178 23641 24114 24596 25088 25590 26102 26624 27156Brut 24960 25209.6 25461.7 25716.3 26230.6 26755.3 27290.4 27836.2 28392.9 28960.7 29540 30130.8 30733.4 31348 31975 32614.5 33266.8 33932.1 34610.8 35303


229

Se estimează că Centru va obține și o serie de venituri proprii, care decurg din plata unor taxe

minimale de către utilizatorii săi, pentru servicii precum recuperarea medicală, pe care

Centrul nu le poate acoperi în totalitate din tranferurile bugetare. Celelalte intrări de numerar

cu care Centru își va finanța activitățile sunt de fapt transferurile de la ordonatorul de credite.

Pe baza estimării fluxurilor de intrare și ieșire calculăm fluxul de numerar, în tabelul

următor:

Tabel nr. 8 Fluxul de numerar


Situația fluxurilor de numerar elaborată arată că fluxul de numerar este pozitiv pentru fiecare

an al perioadei de referință, adică că nu există riscul de lipsă de lichiditate.

Având în vedere că investiţiile realizate nu pot fi valorificate ca atare la sfârşitul perioadei de

referinţă de 20 ani estimăm că valoarea reziduală la 5% din valoarea investiţiei iniţiale.

Aceasta se consideră un flux financiar de intrare în ultimul an de analiză (20) şi se

cumulează, în vederea actualizării, cu fluxurile financiare nete înregistrate în acel an.

Având o singură sursă de finanţare, provenind din fonduri nerabursabile, nu se justifică

realizarea unei analize financiare separate privind profitabilitatea financiară a investiţiei în

funcţie de structura de finanţare a acesteia. În acest caz, profitabilitatea investiţiei (/C) va

coincide cu profitabilitatea financiară a capitalului investit (/K) şi este determinată în cele ce

urmează. Pornind de la fluxul de numerar calculăm indicatorii FNPV/C (în acest caz identic

cu FNPV/K) și FRR/C (în acest caz, identic cu FRR/K).

230

Elemente/ani 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20Total costuri de operare 26960 27209.6 27661.7 79416.31 80067.64 80868.99 81686.37 82520.1 83370.5 84237.91 85122.67 86025.12 86945.63 87884.54 88842.23 89819.07 90815.45 91831.76 92868.4 93925.77Total anual intrari de numerar (transferuri ordonator credit cf bugetului) 26960 27209.6 27661.7 79416.31 80067.64 80868.99 81686.37 82520.1 83370.5 84237.91 85122.67 86025.12 86945.63 87884.54 88842.23 89819.07 90815.45 91831.76 92868.4 93925.77Total venituri proprii 0 0 0 10000 10000 10000 10000 10000 13000 13000 13000 13000 13000 16000 16000 16000 16000 20000 20000 20000Total venituri 26960 27209.6 27661.7 89416.31 90067.64 90868.99 91686.37 92520.1 96370.5 97237.91 98122.67 99025.12 99945.63 103884.5 104842.2 105819.1 106815.5 111831.8 112868.4 113925.8Flux de numerar 0 0 0 10000 10000 10000 10000 10000 13000 13000 13000 13000 13000 16000 16000 16000 16000 20000 20000 20000

Indicatorii financiari ai investiției

FLUXURI FINANCIARE / ANI 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

Total venituri 27,210 27,662 89,416 90,068 90,869 91,686 92,520 96,371 97,238 98,123 99,025 99,946 103,885 104,842 105,819 106,815 111,832 112,868 113,926 113,926

Surse de finantare 141,612 1,470,782 1,377,904

Total costuri (investiție + operaționale)

76963.29 103923.29 1625885.58 1525383.296 79416.313 80067.639 80868.992 81686.372 82520.099 83370.501 84237.911 85122.67 86025.123 86945.625 87884.538 88842.229 89819.073 90815.455 91831.764 92868.399 93925.76702

Valoarea reziduală 142,159

Fluxuri financiare nete -76963 64,899 -127,442 -58063.111 10651.33 10801.35 10817.38 10833.73 13850.4 13867.41 13884.76 13902.45 13920.5 16938.91 16957.69 16976.84 16996.38 21016.31 21036.64 21057.37 162,159

Rata de actualizare 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5%

Factor de actualizare 105.0% 110.3% 115.8% 121.6% 127.6% 134.0% 140.7% 147.7% 155.1% 162.9% 171.0% 179.6% 188.6% 198.0% 207.9% 218.3% 229.2% 240.7% 252.7% 265.3%

Indice de actualizare 0.9524 0.9070 0.8638 0.8227 0.7835 0.7462 0.7107 0.6768 0.6446 0.6139 0.5847 0.5568 0.5303 0.5051 0.4810 0.4581 0.4363 0.4155 0.3957 0.3769

Fluxuri financiare actualizate 61,808 -115,594 -50,157 8,763 8,463 8,072 7,699 9,374 8,939 8,524 8,128 7,751 8,983 8,565 8,166 7,786 9,169 8,741 8,333 61,116

FNPV/C = FNPV/K

FRR/C = FRR/K

92,633

5.71%

Tabel nr. 9 Indicatorii financiari ai investiției


Obținem astfel:

FNPV/C=92,633 ron

FRR/C = FRR/K = 5.71%

Deoarece VFNA/C este pozitivã şi RIRF/C este mai mare decât rata de actualizare, proiectul

este profitabil, ținând cont de toate sursele de finanțare posibil de utilizat și de costul mediu

ponderat al acestora, utilizat drept ratã de actualizare. Ambii indicatori justifică pe deplin

adoptarea deciziei de realizare a investiţiei propuse.


În urma analizei financiare, am stabilit faptul că investiţia propusă este una profitabilă, şi în acelaşi

timp sustenabilă din punct de vedere financiar. Din aceste motive, în acest caz concret, nu se justifică

realizarea analizei economice.



incertitudinii. În cadrul analizei de senzitivitate ne propunem să identificăm variabilele critice ale

modelului şi cât de sensibil este proiectul la modificarea acestora.


costul cu investiţia (CI) – estimăm că se pot înregistra economii faţă de sumele precizate în

mediul cert sau, dimpotrivă, anumite achiziţii să fie mai costisitoare decât am estimat iniţial;

intervalul de variaţie al variabilei este stabilit la (-10%; +20%)

costurile operaţionale (CO) și anume (-5%; +10%).

231

În continuare prezentăm un extras din analiza de senzitivitate:


Variabilă/

Modificări-20 -10 0 +10 +20

Costul cu investiţia 113504 103068 92633 82197 71761

Costurile operaţionale 89708 91170 92633 94095 95557



Variabilă/

Modificări procentuale-20 -10 0 +10 +20

Costul cu investiţia -23 -11 0 11 23

Costurile operaţionale 3 2 0 -2 -3



Variabilă/

Modificări-20 -10 0 +10 +20

Costul cu investiţia 7,97 6,71 5,71 4,90 4,22

Costurile operaţionale 5,58 5,64 5,71 5,78 5,85



Variabilă/

Modificări(procente)-20 -10 0 +10 +20

Costul cu investiţia 40 18 -14 -26

Costurile operaţionale -2 -1 1 2



costul cu investiţia exercită cea mai importantă influenţă asupra indicatorilor financiari şi

economici de eficienţă a proiectului. La o creştere cu 10% a costurilor cu investiţia iniţială,

venitul net actualizat financiar se reduce cu 23%, iar FRR se reduce cu 26% (scade cu 1,49

puncte procentuale);

costurile operațioanale au un impact nesemnificativ; nu există riscul ca indicatorii proiectului să

devină inacceptabili în interiorul intervalului de variaţie stabilit din cauza creşterii costurilor

operaționale.

232

Din analiza de senzitivitate rezultă aşadar că variabila la care proiectul de reabilitare a

Centrului de servicii sociale este cel mai sensibil este costul investiţiei iniţiale.




Riscurile inerente unui proiect finanțat din fonduri publice, în perioada de implementare, de

către un Consiliu local pot fi:

Întârzieri în primirea finanțării, cu potențiale efecte negative asupra fluxului de numerar



Nerespectarea termenelor stabilite de execuţie a lucrărilor de construcţii-montaj - din cauza

unor motive ce depind sau nu de executant.






Dificultăţi în asigurarea de către Consilul local a managamentului de proiect.





În cazul investiţiilor ce vizează reabilitarea termică a clădirilor, principalele categorii de riscuri care

pot apărea sunt următoarele:

o potențială penurie de personal calificat care să ofere serviciile sociale;

disponibilitatea personalului specializat însă posibil demotivat de un nivel salarial

relativ redus;

posibilitatea limitată a viitorilor de beneficiari de a plăti pentru unele dintre serviciile

sociale;

o posibilă reticență a viitorilor beneficiari de a apela la serviciile oferite de centru;

233

factori politici care pot inflenţa stabilitatea generală şi incertitudinea privind legislaţia

aplicabilă unor astfel de centre și finanțările pe care acestea urmează să le primească.


În urma fundamentării fluxurilor financiare de intrare (venituri), respectiv ieşire (cheltuieli),

a determinării indicatorilor proiectului şi a verificării sustenabilităţii financiare, recomandăm

realizarea proiectului în varianta propusă în proiect. Obiectivele proiectului pot fi îndeplinite

în contextul parametrilor financiari prezentați de proiect, acestea conducînd, pe termen mediu

și lung la integrarea grupurilor sociale identificate în proiect precum și la o mai bună

asistență medicală acordată acestora.

234

6.6. Studiu de caz privind o investiţie în reabilitarea şi modernizarea unui drum


În acest studiu de caz vom prezenta analiza cost-beneficiu specifică reabilitării şi

modernizării unui drum pe o porţiune de 13 km. În memoriul tehnic realizat anterior Analizei

Cost-Beneficiu, au fost identificate necesităţile de intervenţie asupra drumului, care constau

din:

În memoriul tehnic realizat anterior Analizei Cost-Beneficiu, au fost identificate necesităţile

de intervenţie care constau din:

lucrări de extindere a sistemului rutier la patru benzi, pe porţiunile de drum în care

acest lucru este posibil;

consolidarea sistemului rutier existent - pe zonele cu o stare proastă a pavajului de

asfalt;

remodelarea sistemului rutier existent - pe zonele cu asfalt în condiţii

necorespunzătoare;

consolidarea marginilor drumului pe zonele în care este necesară;

efectuarea de lucrări de reparaţii la poduri astfel încât să se stopeze degradarea şi să

se asigure desfăşurarea traficului în condiţii de siguranţă.

Principala problemă care se cere rezolvată prin realizarea proiectului a fost calitatea slabă a

infrastructurii de transport în zonă. Sursa problemei o constituie vârsta infrastructurii rutiere

şi faptul că nu mai poate susţine traficul intens al vehiculelor grele.

Obiectivele urmărite prin realizarea proiectului au fost:

reabilitarea şi modernizarea drumului şi extinderea sa la patru benzi acolo unde este posibil,

în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de trafic şi a asigurării unei legături eficiente cu alte

drumuri judeţene, naţionale şi europene;

crearea unei rute de transport alternative pentru vehiculele grele şi pentru o parte din

vehiculele uşoare care tranzitează zona;

creşterea vitezei de transport prin suplimentarea numărului de benzi de circulaţie pe sens pe

anumite porţiuni;

îmbunătăţirea condiţiilor de trafic ca urmare a decongestionării;

reducerea poluării ca urmare a decongestionării;

reducerea costurilor de transport pe drumul reabilitat şi modernizat.

Având în vedere duratele normate de utilizare ale activelor din proiect, dar şi standardele aplicabile în

cazul evaluării proiectelor de investiţii în cadrulanalizei cost – beneficu , vom considera o perioadă de

235

referinţă de 25 ani. Pe această perioadă se vor estima fluxurile financiare de venituri şi cheltuieli,

precum şi fluxul financiar net.


În urma analizei variabilelor implicate în realizarea proiectului, s-au desprins două scenarii

tehnico-economice, care coincid cu două opţiuni diferite.

Opţiunea1 - „fără proiect”

Acest scenariu presupune continuarea activităţii în condiţiile actuale, fără implementarea

proiectului de investiţii. Analiza va fi realizată pe baza costurilor de mentenanţă pe care le

implică actuala stare tehnică a infrastructurii de transport.

Opţiunea 2 – „cu proiect”

Scenariul presupune că proiectul de reabilitare şi modernizare a sistemului rutier va fi

implementat în întregime. Investiţia propusă va conduce la reducere a costurilor de

întreţinere şi reparaţii ale infrastructurii de transport.

Analiza efectuată din punct de vedere tehnic relevă faptul că scenariul optim este cel de-al

doilea, adică varianta cu proiect. Valoarea totală a proiectului în această variantă este de

6.024.023 euro. În cele ce urmează, vom fundamenta analiza financiară pentru această

alternativă de realizare a proiectului, din care vor rezulta principalii indicatori economico-

financiari, în vederea adoptării deciziei de investiţii.






optimă.

În realizarea analizei financiare s-a pornit de la următoarele ipoteze.

Valoarea totală a proiectului, în conformitate cu devizul general al investiţiei, este formată

din :

cheltuieli pentru obţinerea şi amenajarea terenului : 6.515 euro (alocaţi

exclusiv lucrărilor de amenajare pentru protecţie mediului);

236

cheltuieli pentru proiectare şi asistenţă tehnică în valoare de 120.881 euro care

cuprind :

o studii de teren 10.425 euro;

o obţinerea acordurilor, avizelor şi autorizaţiilor 2.606 euro;

o proiectare şi inginerie : 107.580 euro din care 32.850 euro pentru

studiul de fezabilitate şi 75.000 euro pentru proiectul tehnic;

cheltuieli pentru investiţia de bază în valoare de 5.314.585 euro, alocaţi

exclusiv lucrărilor de construcţii;

cheltuieli pentru probe tehnologice şi predare la beneficiar în valoare de 2.997

euro;

alte cheltuieli în sumă de 536.701 formate din :

o 159.633 euro cheltuieli cu organizarea de şantier;

o 274.037 euro cheltuieli diverse şi neprevăzute;

o 103.031 cheltuieli cu taxe legale.

Proiectul nu incumbă cheltuieli pentru asigurarea utilităţilor necesare obiectivului de

investiţii. Din punct de vedere fiscal, beneficiarul proiectului are statut de neplătitor de TVA,

ceea ce înseamnă că taxa pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor din proiect este suportată

de instituţie, în calitate de consumator final, fiind inclusă în costuri. De aceea, în

fundamentarea costurilor în cadrul analizei financiare vom utiliza valorile inclusiv TVA, care

în acest caz este un flux de ieşire, ce urmează a fi plătit efectiv.

Având în vedere caracterul investiţiei realizate (reabilitarea ş modernizarea unui drum) şi

faptul că aceasta nu este o investiţie productivă, nu sunt necesare investiţii în capital de lucru;

vom considera deci că atât investiţia iniţială în capital de lucru, cât şi cea pe parcursul duratei

de viaţă a proiectului sunt ambele egale cu zero.

În Tabelul nr. 1 este realizată o sinteză a categoriilor de costuri ce compun costul total cu investiţia,

datele fiind preluate din Devizul general privind cheltuielile necesare realizării obiectivului de

investiţie.

Tabelul nr. 1: Costul cu investiţia (valoare cu TVA) (lei, preţuri constante ale anului 0)

237

Categorii de cost/Ani

A – an investiţie 1 2 3 4 5 6 7 8

Obţinerea şi amenajarea terenului

6.515

Cheltuieli pentru asigurarea utilităţilor

Cheltuieli pentru proiectare şi asistenţă tehnică

120.881

Cheltuieli pentru investiţia de bază

5.314.585

Cheltuieli pentru probe tehnologice şi predare la beneficiar

2.997

Alte cheltuieli 579.2

45

Costul investiţiei iniţiale

6.024.223 0 0 0 0 0 0 0

Capitol de lucru net

Total cost cu investiţia

6.024.223 0 0 0 0 0 0 0

Categorii de cost/Ani 9 10 11 12 13 14 15 16 17Obţinerea şi amenajarea terenului Cheltuieli pentru asigurarea utilităţilor Cheltuieli pentru proiectare şi asistenţă tehnică Cheltuieli pentru investiţia de bază Cheltuieli pentru probe tehnologice şi predare la beneficiar Alte cheltuieli Costul investiţiei iniţiale 0 0 0 0 0 0 0 0 0Capitol de lucru net Total cost cu investiţia 0 0 0 0 0 0 0 0 0

238

Categorii de cost/Ani 18 19 20 21 22 23 24 25Obţinerea şi amenajarea terenului Cheltuieli pentru asigurarea utilităţilor Cheltuieli pentru proiectare şi asistenţă tehnică Cheltuieli pentru investiţia de bază Cheltuieli pentru probe tehnologice şi predare la beneficiar Alte cheltuieli Costul investiţiei iniţiale 0 0 0 0 0 0 0 0Capitol de lucru net Total cost cu investiţia 0 0 0 0 0 0 0 0

Costurile operaţionale pentru exploatarea dumului vor include pe parcusul celor 25 de ani atât în

scenariul cu proiect cât şi în scenariul fără proiect două categorii de cheltuieli : cheltuielile pentru

întreţinere şi reparaţii curente şi cheltuielile pentru reparaţii capitale.

În cazul scenariului fără proiect cheltuielile implicate au fost determinate astfel:

a)Determinarea cheltuielilor pentru întreţinere şi reparaţii curente este efectuată conform tabelului

următor:

Tabelul nr.2 Determinarea costurilor anuale de mentenanţă în varianta fără proiect

Suprafaţa totală (m2) Costuri unitare de mentenanţă

(euro/m2)

Costuri anuale de mentenanţă

(euro)

201.416 1,0 201.416

b) Cheltuielile pentru reparaţii capitale, ce presupun intervenţii complexe şi foarte costisitoare.

Conform reglementărilor tehnice în vigoare lucrările de raparaţii capitale trebuie efectuate o dată la

zece ani. Pentru lucrările de reparaţii capitale în varianta fără proiect au fost prevăzute cheltuieli de

860.000 euro / reparaţie.

Dinamica costurilor operaţionale aferente scenariului fără proiect este prezentată în tabelul următor.

Tabelul nr.3 – Costurile operaţionale în varianta fără proiect

239

Categorii de cost/Ani A 1 2 3 4 5 6 7 8

Cheltuieli de întreţinere şi reparaţii curente

201.416

203.430

205.464

207.519

209.594

211.690

213.807

215.945

Rata anuala de creştere a costurilor cu mentenanţa

1% 1% 1% 1% 1% 1% 1%

Cheltuieli pentru reparaţii capitale

Total costuri operaţionale

-

201.416

203.430

205.464

207.519

209.594

211.690

213.807

215.945

Categorii de cost/Ani 9 10 11 12 13 14 15 16 17Cheltuieli de întreţinere şi reparaţii curente

218.105 220.286 222.489 224.713 226.961 231.500 236.130 240.852 245.669


1% 1% 1% 1% 1% 2% 2% 2% 2%


860.000

Total costuri operaţionale 218.105 1.080.286 222.489 224.713 226.961 231.500 236.130 240.852 245.669

Categorii de cost/Ani 18 19 20 21 22 23 24 25Cheltuieli de întreţinere şi reparaţii curente

250.583

255.594

260.706

265.921

271.239

276.664

282.197

287.841


2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2%


860.000


250.583

255.594

1.120.706

265.921

271.239

276.664

282.197

287.841

În cazul scenariului cu proiect costurile operaţionale includ:

a) Cheltuieli pentru întreţinere şi reparaţii a căror determinare este prezentată în tabelul

următor:

Tabelul nr.4 Determinarea costurilor anuale de mentenanţă în varianta cu proiect

Suprafaţa totală (m2) Costuri unitare de mentenanţă Costuri anuale de mentenanţă

240

(euro/m2)

(euro)

222.636 1,5 333.954

b) Cheltuielile pentru reparaţii capitale care au fost estimate, conform reglementărilor

tehnice şi practicilor în domeniu, la aproximativ 25 % din valoarea proiectului. Asemenea

lucrări vor fi efectuate o dată la 10 ani. Costul unei reparaţii capitale a fost estimat la

valoarea de 1.514.199 euro.

Tabelul nr.5 – Costurile operaţionale în varianta cu proiect



333.954 337.294 340.666 344.073 347.514 350.989 354.499


1% 1% 1% 1% 1% 1% 1%

Cheltuieli pentru reparaţii capitaleTotal costuri operaţionale

- - 333.954 337.294 340.666 344.073 347.514 350.989 354.499


358.044 361.624 365.241 368.893 372.582 380.034 387.634 395.387 403.295


1% 1% 1% 1% 1% 2% 2% 2% 2%


1.514.199

Total costuri operaţionale 358.044 1.875.823 365.241 368.893 372.582 380.034 387.634 395.387 403.295

Categorii 18 19 20 21 22 23 24 25

241

de cost/AniCheltuieli de întreţinere şi reparaţii curente

411.361 419.588 427.979 436.539.09 445.269.87 454.175.27 463.258.77 472.523.95


2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2%


1.514.199

Total costuri operaţionale 411.361 419.588 1.942.179 436.539 445.270 454.175 463.259 472.524

Costurile operaţionale utilizate în analiza financiară sunt prezentate în tabelul următor :

Tabelul nr.6 – Costurile operaţionale pentru analiza financiară



(201,416)

130,524

131,829

133,147

134,479

135,824

137,182

138,554


1% 1% 1% 1% 1% 1% 1%


-

-

-

-

-

-

-

-


-

(201,416)

130,524

131,829

133,147

134,479

135,824

137,182

138,554


139,939

141,339

142,752

144,180

145,621

148,534

151,504

154,535

157,625


1% 1% 1% 1% 1% 2% 2% 2% 2%


-

654,199

-

-

-

-

-

-

-


139,939

795,538

142,752

144,180

145,621

148,534

151,504

154,535

157,625

Categorii de cost/Ani 18 19 20 21 22 23 24 25Cheltuieli de întreţinere şi reparaţii curente

160,778

163,993

167,273

170,619

174,031

177,512

181,062

184,683


2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2%


-

-

654,199

-

-

-

-

-


160,778

163,993

821,472

170,619

174,031

177,512

181,062

184,683

242

Prin exploatarea drumului, atât în varianta cu proiect cât ş în varianta fără proiect, am luat în

considerare următoarele categorii de venituri cuantificabile monetar:

- Venituri din alocaţii bugetare pentru întreţinerea curentă, pentru fiecare an al perioadei de

exploatare. Aceste venituri au fost estimate luând în considerare sumele alocate în anii

anteriori cât amplitudinea cheltuielilor necesare pentru întreţinerea şi reparaţiile curente;

- Venituri din alocaţii bugetare pentru reparaţiile capitale din anii 10 şi 20 ai exploatării, care

au fost estimate la nivelul cheltuielilor cu reparaţiile capitale;

- Veniturile din concesionarea suprafeţelor adiacente drumului atât pentru varianta fără proiect

cât şi pentru varianta cu proiect.

Determinarea veniturilor aferente concesionării suprafeţelor adiacente drumului pentru scenariul fără

proiect este prezentată în următorul tabel :

Tabelul nr.7 – Determinarea veniturilor din concesiune pentru scenariul fără proiect

Explicaţii ValoareNumar terenuri disponibile 4Suprafata medie a unui teren adiacent disponibil 250Venit anual /mp suprafata concesionata 15Total venituri din suprafetele adiacente concesionate 15000

Veniturile operaţionale pentru cei 25 de ani de exploatare în varianta fără proiect sunt prezentate în

tabelul nr.8.

Tabelul nr.8 – Veniturile operaţionale în scenariul fără proiect

Categorii de venit /ani A 1 2 3 4 5 6 7 8Venituri din alocatii bugetare pentru intretinerea curenta

204.400

206.444

208.508

210.594

212.699

214.826

216.975

219.144

Rata de crestere anuala a alocatiilor bugetare 1% 1% 1% 1% 1% 1% 1%Venituri din alocatii bugetare pentru reparatii capitale Venituri din concesiunea spatiilor adiacente

15.000

15.450

15.914

16.391

16.883

17.389

17.911

18.448

Rata anuală de crestere a veniturilor din concesiuni 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3%

Total venituri - 204.4

00 206.4

44 208.5

08 210.59

4 212

.699 214

.826 216

.975 219

.144

Categorii de 9 10 11 12 13 14 15 16 17

243

venit /aniVenituri din alocatii bugetare pentru intretinerea curenta

221.336

223.549

225.785

228.043

230.323

234.929

239.628

244.421

249.309

Rata de crestere anuala a alocatiilor bugetare

1% 1% 1% 1% 1% 2% 2% 2% 2%

Venituri din alocatii bugetare pentru reparatii capitale

860.000

Venituri din concesiunea spatiilor adiacente

19.002

19.572

20.159

20.764

21.386

21.814

22.250

22.695

23.149

Rata anuală de crestere a veniturilor din concesiuni

3% 3% 3% 3% 3% 2% 2% 2% 2%

Total venituri 22

1.336 1.08

3.549 225

.785 228

.043 230

.323 234

.929 239

.628 244

.421 249

.309

Categorii de venit /ani 18 19 20 21 22 23 24 25Venituri din alocatii bugetare pentru intretinerea curenta

254.295

259.381

264.569

269.860

275.257

280.762

286.378

292.105


2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2%


860.000


23.612

24.085

24.566

25.058

25.559

26.070

26.591

27.123


2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2%

Total venituri 25

4.295 25

9.381 1.12

4.569 269

.860 275

.257 280

.762 286

.378 292

.105

Veniturile aferente concesionării suprafeţelor adiacente drumului în scenariul cu proiect sunt detaliate

în următorul tabel.

Tabelul nr.9 – Determinarea veniturilor din concesiune pentru scenariul fără proiect

Explicaţii ValoareNumar terenuri disponibile 6Suprafata medie a unui teren adiacent disponibil 250Venit anual /mp suprafata concesionata 15Total venituri din suprafetele adiacente concesionate 22500

Detalierea veniturilor operaţionale în varianta cu proiect este prezentată în tabelul nr.10.

244

Tabelul nr.10– Veniturile operaţionale în scenariul cu proiect


333.954

333.954

337.294

340.666

344.073

347.514

350.989

354.499


1% 1% 1% 1% 1% 1%



22.500

23.175

23.870

24.586

25.324

26.084

26.866

27.672


3% 3% 3% 3% 3% 3% 3%

Total venituri - 356.454

357.129

361.164

365.253

369.397

373.598

377.855

382.171

Categorii de venit /ani 9 10 11 12 13 14 15 16 17Venituri din alocatii bugetare pentru intretinerea curenta

358.044

361.624

365.241

368.893

372.582

380.034

387.634

395.387

403.295


1% 1% 1% 1% 1% 2% 2% 2% 2%


1.514.199


28.502

29.357

30.238

31.145

32.080

32.721

33.376

34.043

34.724


3% 3% 3% 3% 3% 2% 2% 2% 2%

Total venituri 38

6.546 3

90.982 395

.479 400

.038 404

.662 412

.755 421

.010 429

.430 438

.019


411.361

419.588

427.979

436.539.09

445.269.87

454.175.27

463.258.77

472.523.95


2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2%

Venituri din 1.51

245

alocatii bugetare pentru reparatii capitale

4.199


35.418

36.127

36.849

37.586

38.338

39.105

39.887

40.685


2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2%

Total venituri

446.779

455.715

464.829

474.125

483.608

493.280

503.146

513.209

În tabelul următor sunt detaliate venituri operaţionale ca diferenţă între cele două scenarii ( cu proiect

şi fără proiect).

Tabelul nr.11– Veniturile operaţionale pentru analiza financiară


129.554 127.510 128.785 130.073 131.374 132.687 134.014 135.354


1% 1% 1% 1% 1% 1% 1%

Venituri din alocatii bugetare pentru reparatii capitaleVenituri din concesiunea spatiilor adiacente

7.500 7.725 7.957 8.195 8.441 8.695 8.955 9.224


- 3% 3% 3% 3% 3% 3% 3%

Total venituri - 137.054 135.235 136.742 138.268 139.815 141.382 142.970 144.578

Categorii de venit /ani 9 10 11 12 13 14 15 16 17Venituri din alocatii bugetare pentru intretinerea curenta

136.708 138.075 139.456 140.850 142.259 145.104 148.006 150.966 153.986


1% 1% 1% 1% 1% 2% 2% 2% 2%


654.199 - - - - - - -


9.501 9.786 10.079 10.382 10.693 10.907 11.125 11.348 11.575

Rata anuală de crestere a

3% 3% 3% 3% 3% 2% 2% 2% 2%

246

veniturilor din concesiuniTotal venituri 146.209 147.861 149.535 151.232 152.952 156.011 159.131 162.314 165.560


157.065 160.207 163.411 166.679 170.013 173.413 176.881 180.419


2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2%


- - 654.199 - - - - -


11.806 12.042 12.283 12.529 12.779 13.035 13.296 13.562


2% 2% 2% 2% 2% 2% 2% 2%

Total venituri 168.871 172.249 175.694 179.208 182.792 186.448 190.177 193.980

Înainte de a determina indicatorii principali de eficienţă financiară a investiţiei, vom verifica

sustenabilitatea ei financiară. Vom pune în balanţă totalul intrărilor de fluxuri financiare

(constituite din surse de finanţare şi venituri) cu totalul ieşirilor de fluxuri financiare (formate

din costurile cu investiţia şi costurile operaţionale). Determinarea fluxului financiar net şi a

fluxului financiar cumulat este ilustrată în tabelul de mai jos

În cadrul analizei sustenabilităţii financiare, valoarea reziduală a investiţiei este luată în considerare

numai în situaţia în care aceasta generează efectiv o intrare de numerar (ar reprezenta, în acest caz, o

valoare de lichidare a investiţiei). În cazul de faţă, nu există o valoare de lichidare la sfârşitul

perioadei de exploatere a proiectului, deci nu vom include valoarea reziduală ca şi un flux financiar

de intrare.

În estimarea ratei de actualizare utilizate, am avut în vedere faptul că aceasta trebuie să

reflecte cerinţa de remunerare a finanţatorului, la nivelul riscului perceput şi asumat de acesta

prin realizarea proiectului. Cum finanţarea se realizează din surse proprii, am pornit de la un

cost al capitalului de 5% (recomandat în analiza financiară pentru proiectele finanţate din

fonduri europene nerambursabile).

247

Tabelul nr.12– Sustenabilitatea financiară a investiţiei

Fluxuri financiare /ani A 1 2 3 4 5 6 7

Total resurse financiare 6.024.223 - - - - - - -Total venituri - 137.054 135.235 136.742 138.268 139.815 141.382 142.970Total intrări de fluxuri financiare 6.024.223 137.054 135.235 136.742 138.268 139.815 141.382 142.970Total costuri cu investiţii 6.024.223 - - - - - - -Total costuri operaţionale - 132.538 130.524 131.829 133.147 134.479 135.824 137.182Total ieşiri de fluxuri financiare 6.024.223 132.538 130.524 131.829 133.147 134.479 135.824 137.182Total flux de numerar - 4.516 4.711 4.913 5.121 5.336 5.558 5.788Rata de actualizare 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5%Indice de actualizare 0,9524 0,9070 0,8638 0,8227 0,7835 0,7462 0,7107Flux de numerar actualizat - 4.301 4.273 4.244 4.213 4.181 4.148 4.113Flux de numerar actualizat cumulat - 4.301 8.574 12.818 17.031 21.212 25.360 29.473

Fluxuri financiare /ani 9 10 11 12 13 14 15 16 17

Total resurse financiare - - - - - - - - -Total venituri 146.209 802.060 149.535 151.232 152.952 156.011 159.131 162.314 165.560Total intrări de fluxuri financiare 146.209 802.060 149.535 151.232 152.952 156.011 159.131 162.314 165.560Total costuri cu investiţii - - - - - - - - -Total costuri operaţionale 139.939 795.538 142.752 144.180 145.621 148.534 151.504 154.535 157.625Total ieşiri de fluxuri financiare 139.939 795.538 142.752 144.180 145.621 148.534 151.504 154.535 157.625Total flux de numerar 6.270 6.522 6.783 7.053 7.331 7.477 7.627 7.779 7.935Rata de actualizare 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5%Indice de actualizare 0,6446 0,6139 0,5847 0,5568 0,5303 0,5051 0,4810 0,4581 0,4363Flux de numerar actualizat 4.041 4.004 3.966 3.927 3.888 3.777 3.669 3.564 3.462Flux de numerar actualizat cumulat 37.592 41.596 45.562 49.489 53.377 57.154 60.822 64.386 67.848

Fluxuri financiare /ani 18 19 20 21 22 23 24 25

Total resurse financiare - - - - - - - -Total venituri 168.871 172.249 829.893 179.208 182.792 186.448 190.177 193.980Total intrări de fluxuri financiare 168.871 172.249 829.893 179.208 182.792 186.448 190.177 193.980

248

Total costuri cu investiţii - - - - - - - -Total costuri operaţionale 160.778 163.993 821.472 170.619 174.031 177.512 181.062 184.683Total ieşiri de fluxuri financiare 160.778 163.993 821.472 170.619 174.031 177.512 181.062 184.683Total flux de numerar 8.094 8.256 8.421 8.589 8.761 8.936 9.115 9.297Rata de actualizare 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5%Indice de actualizare 0,4155 0,3957 0,3769 0,3589 0,3418 0,3256 0,3101 0,2953Flux de numerar actualizat 3.363 3.267 3.174 3.083 2.995 2.909 2.826 2.745Flux de numerar actualizat cumulat 71.211 74.478 77.652 80.735 83.730 86.639 89.466 92.211

Având o singură sursă de finanţare, provenind din surse proprii ale beneficiarului, nu se justifică realizarea unei analize financiare separate privind profitabilitatea financiară a investiţiei în funcţie de structura de finanţare a acesteia. În acest caz, profitabilitatea investiţiei (/C) va coincide cu profitabilitatea financiară a capitalului investit (/K) şi este determinată în cele ce urmează.Principalii indicatori de eficienţă financiară sunt prezentaţi în Tabelul nr. 13 În urma actualizării fluxurilor financiare, rezultă că implementarea proiectului va genera, după recuperarea investiţiei iniţiale, un venit net actualizat financiar (VNAF) negativ de - 5.932.012 lei.

Tabelul nr.13 – Indicatorii financiari ai investiţieiFluxuri financiare /ani A 1 2 3 4 5 6 7 8

Total venituri 137.05

4 135.23

5 136.74

2 138.268 139.

815 141.

382 142.

970 144.

578

Total costuri

6.024.22

3 132.53

8 130.52

4 131.82

9 133.147 134.

479 135.

824 137.

182 138.

554 Valoarea reziduală Fluxuri financiare nete

(6.024.22

3) 4.51

6 4.71

1 4.91

3 5.12

1 5.

336 5.

558 5.

788 6.

025 Rata de actualizare 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5%Indice de actualizare

0.9524

0.9070

0.8638 0.8227

0.7835

0.7462

0.7107

0.6768

Fluxuri financiare actualizate

(6.024.22

3) 4.30

1 4.27

3 4.24

4 4.21

3 4.

181 4.

148 4.

113 4.

078

Fluxuri financiare /ani 9 10 11 12 13 14 15 16 17

Total venituri 146.209

802.060

149.535

151.232

152.952

156.011

159.131

162.314

165.560

Total costuri 13

9.939 79

5.538 142.

752 144.

180 145.

621 148.

534 151.

504 154.

535 157.


6.270

6.522

6.783

7.053

7.331

7.477

7.627

7.779

7.935

Rata de actualizare 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5%Indice de actualizare

0.6446

0.6139

0.5847

0.5568

0.5303

0.5051

0.4810

0.4581

0.4363

Fluxuri 3. 3. 3. 3. 3. 3. 3.

249

financiare actualizate 4.041 4.004 966 927 888 777 669 564 462

Fluxuri financiare /ani 18 19 20 21 22 23 24 25

Total venituri 16

8.871 172.2

49 82

9.893 179.2

08 182.7

92 186.4

48 190.1

77 193.9

80

Total costuri 16

0.778 163.9

93 82

1.472 170.6

19 174.0

31 177.5

12 181.0

62 184.6


8.094

8.256

8.421

8.589

8.761

8.936

9.115

9.297

Rata de actualizare 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5%Indice de actualizare

0.4155

0.3957

0.3769

0.3589

0.3418

0.3256

0.3101

0.2953

Fluxuri financiare actualizate

3.363

3.267

3.174

3.083

2.995

2.909

2.826

2.745

FNPV / C = FNPV/K - 5.932.012

FRR/C = FRR / K N/A

Ca urmare a realizării analizei financiare rezultă că investiţia este sustenabilă din financiar din punct

de vedere static, dar este ineficientă din punct de vedere dinamic, întrucât înregistrează un flux de

numerar actualizat negativ.

Având în vedere că beneficiarul investiţiei este o instituţie publică , nu primează rezultatele analizei

financiare ci calculul indicatorilor specifici analizei economice, care iau în considerare toate

beneficiile şi costurile economico- sociale, relevând astfel eficienţa proiectului din perspectiva

economiei naţionale.

6.6.4.Analiza economică

Analiza economică este efectuată pentru a evidenţia contribuţia proiectului la bunăstarea economică

a regiunii sau a tarii. Ea este efectuată în numele întregii societăţi (regiune sau ţară) în locul doar al

proprietarului infrastructurii ca în cazul analizei financiare.

Metodologia folosită pentru evaluarea contribuţiei proiectului propus la bunăstarea

economică şi socială a mediului local, precum şi a la cea a regiunii şi a ţării constă în:

în evaluarea intrărilor şi ieşirilor, taxa pe valoare adăugată precum şi plăţile

asigurărilor sociale au fost excluse din calcul, întrucât reprezintă doar simple

transferuri de numerar în economia naţională.

250

evaluarea şi includerea în analiză a externalităţilor care conduc la costuri şi beneficii

sociale care nu au fost luate în considerare în analiza financiară

transformarea preţurilor de piaţă utilizate în analiza financiară în preţuri contabile

care corectează distorsiunile preţurilor provocate de imperfecţiunile mecanismelor de

piaţă.

Principalele beneficii economico sociale luate în considerare pentru analiza

economică sunt :

- economii la costurile operaţionale ale vehiculelor;

- economii de costuri datorate reducerii timpului de transport;

Cele mai importante costuri economico-sociale luate în considerare sunt cele generate de

poluarea mediului ambiant.

Pentru a putea evalua beneficiile economico-sociale în analiza economică respectiv economiile la

costurile operaţionale ale vehiculelor şi cele datorte reducerii timpului de transport trebuie analizate

estimările de trafic pentru drumului supus reabilitării şi modernizării.

Estimările de trafic sunt fundamentate pe valorile CESTRIN pentru primii 15 ani de exploatare şi pe

o creştere medie anuală de 1% pentru ceilalţi ani luaţi în considerare.

Tabelul nr.14 Estimarea traficului în varianta fără proiect – valori pentru vehicule standard

An 1 2 3 4 5 6 7 8 9Vehicule uşoare

2.022.100

2.146.054

2.270.008

2.393.962

2.517.916

2.641.870

2.734.507

2.827.144

2.919.781

Vehicule grele

520.855

546.478

572.101

597.724

623.347

648.970

672.257

695.544

718.831

An 10 11 12 13 14 15 16 17Vehicule uşoare

3.012.418

3.105.055

3.197.619

3.290.183

3.382.747

3.475.311

3.567.875

3.510.064

Vehicule grele

742.118

765.405

781.392

873.956

966.520

1.059.084

845.340

1.069.675

An 18 19 20 21 22 23 24 25Vehicule uşoare

3.603.554

3.545.165

3.639.589

3.580.616

3.675.985

3.616.745

3.712.745

3.652.587

Vehicule grele

853.793

1.080.372

862.331

1.091.175

870.955

1.102.087

879.664

1.113.108

Creşterea traficului în scenariul cu proiect provine din traficul suplimentar generat de modernizarea

drumului. Traficul generat suplimentar ca urmare a reabilitării şi modernizării a fost considerat ca

aproximativ 10 % din valoarea traficului estimat de studiile CESTRIN.

251

Tabelul nr.15 Estimarea traficului în varianta fără proiect – valori pentru vehicule standard

An 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Vehicule uşoare

Trafic normal 2.022.100 2.146.054 2.270.008 2.393.962 2.517.916 2.641.870 2.734.507 2.827.144 2.919.781

Trafic generat 202.210 214.605 227.001 239.396 251.792 264.187 273.451 282.714 291.978

Total pentru vehicule uşoare 2.224.310 2.360.659 2.497.009 2.633.358 2.769.708 2.906.057 3.007.958 3.109.858 3.211.759

Vehicule grele

Trafic normal 520.855 546.478 572.101 597.724 623.347 648.970 672.257 695.544 718.831

Trafic generat 52086 54648 57210 59772 62335 64897 67226 69554 71883

Total pentru vehicule grele 572.941 601.126 629.311 657.496 685.682 713.867 739.483 765.098 790.714

An 10 11 12 13 14 15 16 17

Vehicule uşoare

Trafic normal 3.012.41

8 3.105.

055 3.197.

619 3.290.

183 3.382.

747 3.475.

311 3.567.

875 3.510.

064

Trafic generat 301.2

42 310.

506 319.

762 329.

018 338.

275 347.

531 356.

788 351.

006

Total pentru vehicule uşoare 3.313.66

0 3.415.

561 3.517.

381 3.619.

201 3.721.

022 3.822.

842 3.924.

663 3.861.

070

Vehicule grele

Trafic normal 742.1

18 765.

405 781.

392 873.

956 966.

520 1.059.

084 845.

340 1.069.

675

Trafic generat 74212 76541 78139 87396 96652 105908 84534 106967

Total pentru vehicule grele 816.3

30 841.

946 859.

531 961.

352 1.063.

172 1.164.

992 929.

874 1.176.

642

An 18 19 20 21 22 23 24 25

Vehicule uşoare

Trafic normal 3.603.554

3.545.165

3.639.589

3.580.616

3.675.985

3.616.745

3.712.745

3.652.587

Trafic generat 360.355

354.516

363.959

358.062

367.599

361.642

371.275

365.259

Total pentru vehicule uşoare 3.963.909

3.899.681

4.003.548

3.938.678

4.043.584

3.978.387

4.084.020

4.017.846

Vehicule grele

Trafic normal 853.793

1.080.372

862.331

1.091.175

870.955

1.102.087

879.664

1.113.108

Trafic generat 85379 108037 86233 109118 87095 110209 87966 111311

Total pentru vehicule grele 939.172

1.188.409

948.564

1.200.293

958.050

1.212.296

967.630

1.224.419

252

Pornind de la estimările de trafic şi luând în considerare lungimea drumului, coeficientul IRI (ce

exprimă starea de degradare a infrastructurii) şi costurile operaţionale unitare se poate determina

costul operaţionale anual pentru vehicolele ce se află în trafic pe secţiunea de drum modernizată.

Pentru scenariul fără proiect, pe baza datelor de pe teren prezentate în studiul de fezabilitate s-a pornit

de la o valoare de 6 pentru coeficientul IRI în primul an al exploatării. Ca rezultat al implementării

proiectului valoarea coeficientului IRI va fi de 3 în primul an de exploatare luat în considerare.

Tabelul nr.16 – Cost operaţional vehicole în varianta fără proiect

An 1 2 3 4 5 6 7 8 9

IRI 6.0 6.3 6.6 6.9 7.2 7.5 7.8 8.1 8.4

Vehicule uşoare 1.288.137

1.363.544 1.440.192

1.518.097

1.597.276

1.677.745

1.753.427 1.830.325

1.908.453

Vehicule grele 11.668.762

12.494.359 13.333.737

14.187.077

15.054.560

15.936.372

16.642.103 17.359.143

18.087.635

Total cost operaţional vehicole

12.956.899

13.857.903 14.773.929

15.705.174

16.651.836

17.614.117

18.395.530 19.189.468

19.996.088

An 10 11 12 13 14 15 16 17

IRI 6.6 6.9 7.2 7.5 7.8 8.1 8.4 8.7


88 1.943.9

73 2.002.253 2.259.3

88 2.520.9

44 2.786.9

81 2.244.3

27 2.865.21

8


59 18.401.1

50 19.119.489 19.847.1

46 20.587.2

67 21.338.9

98 22.102.4

87 21.938.03

5 Total cost operaţional vehicole

19.562.747

20.345.123 21.121.742

22.106.534

23.108.211

24.125.979

24.346.814

24.803.253

An 18 19 20 21 22 23 24 25

IRI 9 9.3 7.2 7.5 7.8 8.1 8.4 8.7


2.945.652 2.209.654

2.820.952

2.271.684

2.900.143

2.335.456

2.981.557


22.553.889 21.761.019

21.599.107

22.371.903

22.205.447

22.999.936

22.828.807

Total cost operaţional vehicole

25.030.288

25.499.541 23.970.673

24.420.059

24.643.587

25.105.590

25.335.392

25.810.364

Tabelul nr.18 – Cost operaţional vehicole în varianta cu proiect

An 1 2 3 4 5 6 7 8 9

IRI 3.0 3.3 3.6 3.9 4.2 4.5 4.8 5.1 5.4

Vehicule uşoare 1.17

8.828 1.247.8

36 1.317.980 1.389.2

74 1.461.7

34 1.535.37

4 1.604.63

4 1.675.006 1.746.5

05

Vehicule grele 10.67

8.571 11.434.1

09 12.202.258 12.983.1

85 13.777.0

55 14.584.03

8 15.229.88

2 15.886.075 16.552.7


11.857.399

12.681.945 13.520.238

14.372.459

15.238.789

16.119.412

16.834.516 17.561.081

18.299.253

An 10 11 12 13 14 15 16 17

IRI 3.6 3.9 4.2 4.5 4.8 5.1 5.4 5.7


57 1.779.0

10 1.832.345 2.067.6

60 2.307.0

21 2.550.4

82 2.053.8

77 2.622.08

0


28 16.839.6

59 17.496.125 18.162.9

50 18.840.2

66 19.528.2

06 20.226.9

06 20.076.41

0

Total cost operaţional 17.902.6 18.618.6 19.328.470 20.230.6 21.147.2 22.078.6 22.280.7 22.698.49

253

vehicole 85 69 10 87 88 83 0

An 18 19 20 21 22 23 24 25

IRI 6 6.3 4.5 5.4 5.7 6 6.3 6.6


34 2.695.6

89 2.040.158 2.651.

170 2.134.6

90 2.725.5

95 2.194.8

94 2.802.10

9


25 20.640.0

03 20.091.794 20.299.

140 21.025.4

24 20.868.9

86 21.615.6

58 21.454.82


22.906.259

23.335.692 22.131.952

22.950.310

23.160.114

23.594.581

23.810.552

24.256.938

Determinat ca diferenţă între cele două variante de proiect, în tabelul nr.19 este prezentat costul

operaţionale al vehicolelor standard (incremental). Acesta va fi cuantificat drept beneficiu socio –

economic în determinarea indicatorilor specifici analizei economice.

Tabelul nr.19 – Cost operaţional vehicole (incremental)

An 1 2 3 4 5 6 7 8 9

IRI 109.309

115.708 122.212

128.823

135.542

142.371

148.793

155.319

161.948

Vehicule uşoare 990.191

1.060.250 1.131.479

1.203.892

1.277.505

1.352.334

1.412.221

1.473.068

1.534.887

Vehicule grele 1.0

99.500 1.175.

958 1.253.691 1.332.

715 1.413.

047 1.494.

705 1.561.0

14 1.628.38

7 1.696.


109.309

115.708 122.212

128.823

135.542

142.371

148.793

155.319

161.948

An 10 11 12 13 14 15 16 17

IRI 158.5

31 164.9

63 169.908 191.7

28 213.9

23 236.4

99 190.4

50 243.1

38


31 1.561.4

91 1.623.364 1.684.1

96 1.747.0

01 1.810.7

92 1.875.5

81 1.861.62

5


62 1.726.4

54 1.793.272 1.875.9

24 1.960.9

24 2.047.2

91 2.066.0

31 2.104.76


158.531

164.963 169.908

191.728

213.923

236.499

190.450

243.138

An 18 19 20 21 22 23 24 25

IRI 195.7

97 249.9

63 169.496 169.

782 136.9

94 174.5

48 140.5

62 179.4

48


32 1.913.8

86 1.669.225 1.299.

967 1.346.4

79 1.336.4

61 1.384.2

78 1.373.97

8


29 2.163.8

49 1.838.721 1.469.

749 1.483.4

73 1.511.0

09 1.524.8

40 1.553.42


195.797

249.963 169.496

169.782

136.994

174.548

140.562

179.448

Pentru determinarea economiilor de costuri datorate reducerii timpului de transport au fost luaţi în

considerare următorii parametri: coeficientul IRI ce reflectă starea infrastructurii, viteza de deplasare

a autovehicolelor şi valorile pasageri pe oră şi şoferi pe oră, conform datelor din studiul de

254

fezabilitate. În estimările efectuate, atât în varianta cu proiect cât şi în cea fără proiect am luat în

considerare:

numărul mediu al pasagerilor (pasageri/vehicol) : 1,1 pentru vehicolelel uşoare şi 12 pentru

vehicolele grele;

o pondere a timpului de serviciu de 10%;

valoarea timpului de serviciu de 0,53 euro/oră pentru vehicolele uşoare şi de 1,06 euro/oră

pentru vehicole grele;

valoarea timpului şoferului de0,53 euro/oră pentru vehicolele uşoare şi de 1,06 euro/oră

pentru vehicole grele.

Tabelul nr.20 – Costuri asociate timpului de transport în varianta fără proiect

An 1 2 3 4 5 6 7 8 9

IRI 6.0 6.3 6.6 6.9 7.2 7.5 7.8 8.1 8.4

Viteza medie pentru vehicule uşoare 50 49 49 48 47 46 46 45 44

Viteza medie pentru vehicule grele 32 32 31 31 30 30 29 29 28

Lungimea sectorului de drum 13.808 km

Pasageri pe oră

Vehicule uşoare 0.3 0.31 0.31 0.32 0.32 0.33 0.33 0.34 0.34

Vehicule grele 5.18 5.26 5.34 5.42 5.5 5.58 5.67 5.76 5.84

Şoferi pe oră

Vehicule uşoare 0.28 0.28 0.28 0.29 0.29 0.3 0.3 0.31 0.31

Vehicule grele 0.43 0.44 0.44 0.45 0.46 0.47 0.47 0.48 0.49

Pasageri oră -euro

Vehicule uşoare 0.09 0.09 0.09 0.09 0.09 0.1 0.1 0.1 0.1

Vehicule grele 3.02 3.06 3.11 3.16 3.21 3.26 3.31 3.36 3.41

Şoferi oră-euro

Vehicule uşoare 0.08 0.08 0.08 0.08 0.09 0.09 0.09 0.09 0.09

Vehicule grele 0.46 0.46 0.47 0.48 0.49 0.49 0.5 0.51 0.52

Timp total de călătorie vehicule uşoare (euro/vehicul)

0.17 0.17 0.17 0.17 0.18 0.19 0.19 0.19 0.19

Timp total de călătorie vehicule grele(euro/vehicul)

3.48 3.52 3.58 3.64 3.7 3.75 3.81 3.87 3.93

Costuri asociate timpului de transport - vehicule uşoare

341839 368318 395525 423474 452184 481669 506151 531267 557031

Costuri asociate timpului de transport - vehicule grele

1810577 1928576 2049748 2174164 2301893 2433009 2558693 2687641 2819923

Total costuri asociate timpului de transport

2152416 2296894 2445273 2597638 2754077 2914678 3064844 3218908 3376954

255

An 10 11 12 13 14 15 16 17

IRI 6.6 6.9 7.2 7.5 7.8 8.1 8.4 8.7

Viteza medie pentru vehicule uşoare 48 48 47 46 45 45 44 43

Viteza medie pentru vehicule grele 31 30 30 30 29 29 28 28

Lungimea sectorului de drum

Pasageri pe oră

Vehicule uşoare 0.31 0.32 0.32 0.33 0.33 0.34 0.34 0.35

Vehicule grele 5.36 5.44 5.53 5.61 5.7 5.78 5.87 5.96

Şoferi pe oră

Vehicule uşoare 0.29 0.29 0.29 0.3 0.3 0.31 0.31 0.32

Vehicule grele 0.45 0.45 0.46 0.47 0.47 0.48 0.49 0.5

Pasageri oră -euro

Vehicule uşoare 0.09 0.09 0.09 0.1 0.1 0.1 0.1 0.1

Vehicule grele 3.13 3.17 3.22 3.27 3.32 3.37 3.42 3.47

Şoferi oră-euro

Vehicule uşoare 0.08 0.08 0.09 0.09 0.09 0.09 0.09 0.09

Vehicule grele 0.47 0.48 0.49 0.5 0.5 0.51 0.52 0.53


0.17 0.17 0.18 0.19 0.19 0.19 0.19 0.19


3.6 3.65 3.71 3.77 3.82 3.88 3.94 4


527251 551741 576842 602579 628966 656017 683746 682910


2670895 2796656 2898547 3291280 3695301 4110865 3331179 4279392


3198146 3348397 3475389 3893859 4324267 4766882 4014925 4962302

An 18 19 20 21 22 23 24 25

IRI 9 9.3 7.2 7.5 7.8 8.1 8.4 8.7




Pasageri pe oră

Vehicule uşoare 0.35 0.36 0.33 0.33 0.34 0.34 0.35 0.35

Vehicule grele 6.05 6.14 5.56 5.64 5.73 5.82 5.9 5.99

Şoferi pe oră

Vehicule uşoare 0.32 0.33 0.3 0.3 0.31 0.31 0.31 0.32

Vehicule grele 0.5 0.51 0.46 0.47 0.48 0.48 0.49 0.5

Pasageri oră -euro

Vehicule uşoare 0.11 0.1 0.1 0.1 0.1 0.1 0.1 0.1

Vehicule grele 3.53 3.58 3.24 3.29 3.34 3.39 3.44 3.49

256

Şoferi oră-euro

Vehicule uşoare 0.09 0.1 0.09 0.09 0.09 0.09 0.09 0.09

Vehicule grele 0.53 0.54 0.49 0.5 0.51 0.51 0.52 0.53


0.2 0.2 0.19 0.19 0.19 0.19 0.19 0.19


4.06 4.12 3.73 3.79 3.85 3.9 3.96 4.02


711776 710907 660490 659683 687567 686727 715755 714880


3467743 4454829 3217879 4133842 3349798 4303311 3487125 4479728


4179519 5165736 3878369 4793525 4037365 4990038 4202880 5194608

Tabelul nr.21 – Costuri asociate timpului de transport în varianta cu proiect

An 1 2 3 4 5 6 7 8 9

IRI 3.0 3.3 3.6 3.9 4.2 4.5 4.8 5.1 5.4

Viteza medie pentru vehicule uşoare 58 57 56 55 54 53 53 52 51

Viteza medie pentru vehicule grele 37 36 36 35 35 34 34 33 33

Lungimea sectorului de drum 13.808 km

Pasageri pe oră

Vehicule uşoare 0.26 0.27 0.27 0.28 0.28 0.28 0.29 0.29 0.3

Vehicule grele 4.5 4.57 4.64 4.71 4.78 4.86 4.93 5.01 5.08

Şoferi pe oră

Vehicule uşoare 0.24 0.24 0.25 0.25 0.26 0.26 0.26 0.27 0.27

Vehicule grele 0.38 0.38 0.39 0.39 0.4 0.4 0.41 0.42 0.42

Pasageri oră -euro

Vehicule uşoare 0.08 0.08 0.08 0.08 0.08 0.08 0.08 0.09 0.09

Vehicule grele 2.63 2.66 2.71 2.75 2.79 2.83 2.87 2.92 2.96

Şoferi oră-euro

Vehicule uşoare 0.07 0.07 0.07 0.07 0.07 0.08 0.08 0.08 0.08

Vehicule grele 0.4 0.4 0.41 0.42 0.42 0.43 0.44 0.44 0.45


0.15 0.15 0.15 0.15 0.15 0.16 0.16 0.17 0.17


3.03 3.06 3.12 3.17 3.21 3.26 3.31 3.36 3.41


297251 320277 343934 368239 393203 418843 440131 461971 484374


1574415 1677022 1782390 1890577 2001646 2115660 2224951 2337079 2452107


1871666 1997299 2126324 2258816 2394849 2534503 2665082 2799050 2936481Economii la costul de transport în varianta cu proiect faţă de cea fără

proiect280750 299595 318949 338822 359228 380175 399762 419858 440473

257

An 10 11 12 13 14 15 16 17

IRI 3.6 3.9 4.2 4.5 4.8 5.1 5.4 5.7




Pasageri pe oră

Vehicule uşoare 0.27 0.28 0.28 0.29 0.29 0.29 0.3 0.3

Vehicule grele 4.66 4.73 4.8 4.88 4.95 5.03 5.1 5.18

Şoferi pe oră

Vehicule uşoare 0.25 0.25 0.26 0.26 0.26 0.27 0.27 0.28

Vehicule grele 0.39 0.39 0.4 0.41 0.41 0.42 0.43 0.43

Pasageri oră -euro

Vehicule uşoare 0.08 0.08 0.08 0.08 0.08 0.08 0.09 0.09

Vehicule grele 2.72 2.76 2.8 2.84 2.89 2.93 2.98 3.02

Şoferi oră-euro

Vehicule uşoare 0.07 0.07 0.07 0.08 0.08 0.08 0.08 0.08

Vehicule grele 0.41 0.42 0.42 0.43 0.44 0.44 0.45 0.46


0.15 0.15 0.15 0.16 0.16 0.16 0.17 0.17


3.13 3.18 3.22 3.27 3.33 3.37 3.43 3.48


458479 479775 501601 523981 546927 570449 594561 593835


2322518 2431874 2520476 2861982 3213305 3574665 2896677 3721211


2780997 2911649 3022077 3385963 3760232 4145114 3491238 4315046Economii la costul de transport în varianta cu proiect faţă de cea fără proiect 417149 436748 453312 507896 564035 621768 523687 647256

An 18 19 20 21 22 23 24 25

IRI 6 6.3 4.5 5.4 5.7 6 6.3 6.6




Pasageri pe oră

Vehicule uşoare 0.31 0.31 0.29 0.3 0.31 0.31 0.31 0.32

Vehicule grele 5.26 5.34 4.9 5.13 5.21 5.29 5.37 5.45

Şoferi pe oră

Vehicule uşoare 0.28 0.28 0.26 0.27 0.28 0.28 0.29 0.29

Vehicule grele 0.44 0.45 0.41 0.43 0.43 0.44 0.45 0.45

Pasageri oră -euro

Vehicule uşoare 0.09 0.09 0.08 0.09 0.09 0.09 0.09 0.09

258

Vehicule grele 3.07 3.11 2.86 2.99 3.04 3.08 3.13 3.18

Şoferi oră-euro

Vehicule uşoare 0.08 0.08 0.08 0.08 0.08 0.08 0.08 0.08

Vehicule grele 0.46 0.47 0.43 0.45 0.46 0.47 0.47 0.48


0.17 0.17 0.16 0.17 0.17 0.17 0.17 0.17


3.53 3.58 3.29 3.44 3.5 3.55 3.6 3.66


618936 582243 599800 625153 624389 624389 650781 649986


3015428 3873764 2836663 3758587 3045716 3912673 3170577 4073076


3634364 4456007 3436463 4383740 3670105 4537062 3821358 4723062Economii la costul de transport în varianta cu proiect faţă de cea fără proiect 545155 709729 441906 409785 367260 452976 381522 471546

Metodologia pentru realizarea analizei economice recomandă ca ultimă etapă preliminară

realizării analizei economice propriu – zise (determinării indicatorilor economici)

transformarea preţurilor de piaţă utilizate în analiza financiară în preţuri contabile care

corectează distorsiunile preţurilor provocate de imperfecţiunile mecanismelor de piaţă.

Preţurile aferente fluxurilor de intrare sau de ieşire nu reflectă cu acurateţe valoarea lor

socială din cauza distorsiunilor pieţei, regimului de monopol al unor bunuri sau servicii şi

inegalităţii între cerere şi ofertă.

Factorii de conversie utilizaţi în analiza economică sunt prezentaţi în tabelul de mai jos.

Tabelul nr.22 – Factorii de conversie utilizaţi în analiza economică

Cheltuieli / Factor de conversie Structură Factor de conversie

Cheltuieli cu mentenanţa (întreţinere şi reparaţii curente şi capitale)

Salarii 30% 1

Materiale importate 40% 0,87

Materiale indigene 25% 0,99

Profit 5% 0


cheltuielile cu mentenanţa0,89

259

Investiţia

Muncitori calificaţi 10 % 1

Muncitori necalificaţi 30 % 0,8

Materiale importate 30 % 0,87

Materiale indigene 20 % 0,99

Profit 5 % 0

Taxe 5 % 0


cheltuielile cu investiţia0,79

Analiza economică pentru proiectul de modernizare şi reabilitare a drumului este prezentată

în tabelul nr.23

260

Tabelul nr.23 – Indicatorii economici ai investiţiei

Fluxuri financiare /ani Factor de conversie A 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Intrari

Venituri operationale 137,054

135,235

136,742

138,268

139,815

141,382

142,970

144,578

146,209

802,060

149,535

151,232

Beneficii socio-economice din care - 1,380,250 1,475,5

53 1,572,640 1,671,537 1,772,275

1,874,880

1,960,776

2,048,245

2,137,308

2,077,211

2,163,202

2,246,584

a.beneficii din reducerea costului operational al vehicolelor 1,099,500 1,175,9

58 1,253,691 1,332,715 1,413,047

1,494,705

1,561,014

1,628,387

1,696,835

1,660,062

1,726,454

1,793,272

b.beneficii din reducerea timpului de transport 280,750

299,595

318,949

338,822

359,228

380,175

399,762

419,858

440,473

417,149

436,748

453,312

Total intrari - 1,517,304 1,610,7

88 1,709,382 1,809,805 1,912,090

2,016,262

2,103,746

2,192,823

2,283,517

2,879,271

2,312,737

2,397,816

Iesiri

Costuri cu investitia 0.79 4,759,136

Costuri operationale 0.89 121,978

120,359

121,700

123,059

124,435

125,830

127,243

128,675

130,126

713,833

133,086

134,597

Costuri socio economice din care : -

5,000

5,050

5,101

5,152

5,203

5,255

5,308

5,361

5,414

5,468

5,523

5,578

Costul specific cu colectarea deseurilor 5,000

5,050

5,101

5,152

5,203

5,255

5,308

5,361

5,414

5,468

5,523

5,578

Total iesiri 4,759,136

126,978

125,409

126,801

128,210

129,638

131,085

132,551

134,036

135,540

719,302

138,609

140,175

Fluxuri financiare nete (4,759,136) 1,390,326 1,485,3

79 1,582,581 1,681,595 1,782,452

1,885,177

1,971,195

2,058,788

2,147,977

2,159,969

2,174,128

2,257,641



0.9070

0.8638

0.8227

0.7835

0.7462

0.7107

0.6768

0.6446

0.6139

0.5847

0.5568

Fluxuri financiare actualizate (4,759,136) 1,324,120 1,347,2

82 1,367,093 1,383,452 1,396,597

1,406,748

1,400,892

1,393,469

1,384,605

1,326,034

1,271,167

1,257,139

261

Fluxuri financiare /ani Factor de conversie 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25

Intrari

Venituri operationale 152,952

156,011

159,131

162,314

165,560

168,871

172,249

829,893

179,208

182,792

186,448

190,177

193,980

Beneficii socio-economice din care 2,383,820

2,524,959

2,669,059

2,589,718

2,752,019

2,669,184

2,873,578

2,280,627

1,879,534

1,850,733

1,963,985

1,906,362

2,024,972

a.beneficii din reducerea costului operational al vehicolelor

1,875,924

1,960,924

2,047,291

2,066,031

2,104,763

2,124,029

2,163,849

1,838,721

1,469,749

1,483,473

1,511,009

1,524,840

1,553,426

b.beneficii din reducerea timpului de transport 507,896

564,035

621,768

523,687

647,256

545,155

709,729

441,906

409,785

367,260

452,976

381,522

471,546

Total intrari 2,536,772

2,680,970

2,828,190

2,752,032

2,917,579

2,838,055

3,045,827

3,110,520

2,058,742

2,033,525

2,150,433

2,096,539

2,218,952

Iesiri

Costuri cu investitia

Costuri operationale 136,127

138,850

141,627

144,459

147,349

150,296

153,302

738,605

159,495

162,685

165,938

169,257

172,642

Costuri socio economice din care : 5,634

5,690

5,747

5,805

5,863

5,922

5,981

6,041

6,101

6,162

6,224

6,286

6,349

Costul specific cu colectarea deseurilor 5,634

5,690

5,747

5,805

5,863

5,922

5,981

6,041

6,101

6,162

6,224

6,286

6,349

Total iesiri 141,761

144,540

147,374

150,264

153,212

156,217

159,282

744,645

165,596

168,847

172,162

175,543

178,991

Fluxuri financiare nete 2,395,011

2,536,430

2,680,816

2,601,768

2,764,368

2,681,838

2,886,545

2,365,875

1,893,146

1,864,678

1,978,271

1,920,996

2,039,961

Rata de actualizare 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5% 5%


0.5051

0.4810

0.4581

0.4363

0.4155

0.3957

0.3769

0.3589

0.3418

0.3256

0.3101

0.2953

Fluxuri financiare actualizate 1,270,125

1,281,069

1,289,518

1,191,900

1,206,084

1,114,359

1,142,304

891,673

679,530

637,440

644,068

595,639

602,406

ENPV 24.045.580

ERR 28,31 %

262

Aşa cum se poate observa din tabelul nr.23 proiectul prezintă o eficienţă ridicată din punct de vedere

economic generând un venit net actualizat economic ridicat în valoare de 24.045.580 euro pentru cei 25 de

ani ai exploatării şi rată internă de rentabilitate economică de 28,31%, cu mult peste costul capitalului şi

peste media sectorului de activitate.

Din punct de vedere al analizei economice proiectul trebuie implementat întrucât prin realizarea sa se obţin

importante beneficii economico-sociale.


Analiza financiară şi cea economică au fost realizate determinist, în condiţii de certitudine. În economie

predomină mai ales din perspectiva unei analize pe 25 de ani riscul şi incertitudinea cu privire la variabilele

luate în considerare. De aceea este necesară o analiză de senzitivitate care să cuantifice cât de sensibil va fi

viitorul obiectiv la unele modificări ce pot apărea în cursul exploatării sale viitoare. În cadrul analizei de

senzitivitate ne propunem să identificăm variabilele critice ale modelului şi cât de sensibil este proiectul la

modificarea acestora.


costul cu investiţia – estimăm că se pot înregistra economii faţă de sumele precizate în mediul cert

sau, dimpotrivă, anumite achiziţii să fie mai costisitoare decât am estimat iniţial; intervalul de

variaţie al variabilei este stabilit la (-10%; +10%);

costurile operaţionale (cu mentenanţa) – având în vedere nivelul relativ ridicat al acestora, am stabilit

un interval de variaţie înre -15% şi +15%;

veniturile operaţionale – pentru care am stabilit acelaşi interval de variaţie ca şi pentru cheltuielile

operaţionale.

În tabelele următoare sunt prezentate extrase din analiza de senzitivitate pentru venitul net actualizat

financiar (FNPV sau VNAF) şi pentru rata internă de rentabilitate economică (RIRE sau ERR).

Tabelul nr. 24 Extras din analiza de senzitivitate (FNPV-VNAF)

Variabilă/


Costul cu investiţia - 5028379 -5.329.590 -5.630.801 -5.932.012 -6233323 -6534434 -6835645

Costurile operaţionale -5526476 -5661654 -5796833 -5.932.012 -6067191 -6202370 -6337548

Veniturile operaţionale -6531580 -6211591 -6071801 -5.932.012 -5792223 -5652433 -5512644

263

Tabelul nr. 25 Extras din analiza de senzitivitate (RIRE)

Variabilă/


Costul cu investiţia 33,42 31,54 29,84 28,31 26,92 25,65 24,48

Costurile operaţionale 28,73 28,62 28,51 28,31 28,28 28,16 28,05

Veniturile operaţionale 27,99 28,12 28,26 28,31 28,52 28,66 28,79


costul cu investiţia exercită cea mai importantă influenţă asupra indicatorilor financiari şi economici de

eficienţă a proiectului de modernizare a drumului. La o creştere cu 15% a costurilor cu investiţia

iniţială, venitul net actualizat financiar se reduce cu 29%, iar rata internă de rentabilitate economică a

proiectului se reduce cu patru puncte procentuale;

costurile de mentenanţă au un impact nesemnificativ; nu există riscul ca indicatorii proiectului să devină

inacceptabili în interiorul intervalului de variaţie stabilit din cauza creşterii costurilor de mentenanţă;

veniturile operaţionale au de asemenea un impact nesemnificativ asupra indicatorilor financiari şi

economici din analiza cost – beneficiu.

Din analiza de senzitivitate rezultă aşadar că variabila la care proiectul de modernizare a drumului este cel

mai sensibil este costul investiţiei iniţiale.



perioada de implementare a proiectului cât şi în perioada de exploatare a noului obiectiv. Riscurile

inerente unui proiect de o asemenea amploare sunt date în principal de corelarea termenelor de

achiziţie, de existenţa la momentul potrivit a resurselor financiare. În cadrul licitaţiilor organizate în

vederea achiziţiei lucrărilor de execuţie a proiectului pot apărea următoarele riscuri:

obligativitatea repetării procedurilor de achiziţii datorită numărului redus de oferte

conforme primite, lucru ce va influenţa în mod negativ planul de acţiune al proiectului;

nerespectarea termenelor stabilite de execuţie a lucrărilor de construcţii-montaj - din

cauza unor motive ce depind sau nu de executant.

264

Riscuri interne:

Această categorie de riscuri depinde direct de modul de desfăşurare al activităţilor prevăzute în

planul de acţiune al proiectului, în faza de proiectare sau în faza de execuţie:

a) etapizarea eronată a lucrarilor;

b) erori în calculul solutiilor tehnice;

c) executarea defectuoasă a unei/unor părţi din lucrări;

d) nerespectarea normativelor şi legislatiei în vigoare;

e) comunicarea defectuoasă între entităţile implicate în implementarea proiectului şi executanţii


f) dificultăţi în asigurarea de către comunitatea locală a părţii de investiţie suportată din finantare

proprie.

Riscuri externe:

Această categorie de riscuri este greu de controlat deoarece nu depinde direct de beneficiarul proiectului:a) obligativitatea repetării procedurilor de achiziţii datorită gradului redus de participare la licitaţii;b) obligativitatea repetării procedurilor de achizitii datorita numarului mare de oferte neconforme primite în

cadrul licitaţiilor;c) crest

erea nejustificată a preţurilor de achiziţie pentru utilajele şi echipamentele implicate în proiect.


În urma realizării analizei financiare, a celei economice, precum şi a analizelor de senzitivitate şi

risc se recomandă realizarea investiţiei în scenariul cu proiect. Chiar dacă fluxurile de numerar

actualizate pentru analiza finaciară sunt negative, proiectul este sustenabil financiar din punct de

vedere static şi are importante beneficii economico-sociale, fapt confirmat de valorile înregistrare

de indicatorii economici (venitul net actualizat economic şi rata internă de rentabilitate economică).

Din punct de vedere al analizei proiectului de reabilitare şi modernizare a unui drum public

primează ca importanţă indicatorii analizei economice. Or din această perspectivă, proiectul are un

aport deosebit.

Proiectul prezintă o sensibilitate relativ ridicată în raport cu costul investiţiei şi una scăzută la

acţiunea altor variabile critice. Nu există alţi factori de risc, dintre cei identificaţi şi analizaţi, care să

aibă o influenţă semnificativă asupra desfăşurării proiectului.

265





CALCUL”

Bucuresti

- martie 2015 -

266

PARTEA III Glosar de termeni utilizați în elaborarea și evaluarea Analizei Cost

Beneficiu

Elaboratori:


BUCURESTI

în parteneriat cu


267

Echipa de proiect:

Conf. univ. dr. Florian Gaman

Conf. univ. dr. Răzvan Cătălin Dobrea

Conf. univ. dr. Simion Melinte Cezar

Conf. univ. dr. Nicoleta Vintilă

Lect. univ. dr. Ana Marinoiu

Lect. univ. dr. Kagitci Meral

Lect. univ. dr. Mihaela Maftei

Termenii utilizați sunt:1. Absorbție - se referă la capacitatea de absorbţie şi reprezintă gradul în care o ţară

este capabilă să cheltuiască efectiv şi eficient resursele financiare alocate din

fondurile structurale şi de coeziune. Se cunosc trei dimensiuni(forme) ale capacităţii

de absorbţie: 1) capacitatea macroeconomicăde absorbţie (definită şi măsurată în

legătură cu PIB; 2) capacitatea financiară de absorbţie (capacitatea autorităţilor

centrale şi locale de a cofinanţa programe şi proiecte sprijinite de UE, de a planifica

268

şi garanta aceste contribuţii interne în bugete multianuale şi de a le colecta de la

diverşii parteneri implicaţi într-un proiect sau program); 3) capacitatea administrativă

de absorbţie (se referă la capacitatea autorităţilor centrale şi locale de a pregăti

planuri, proiecte şi programe în timp util, de a le selecta pe cele mai bune dintre ele,

de a organiza un cadru partenerial eficient, de a respecta obligaţiile administrative şi

de raportare, precum şi de a finanţa şi superviza procesul de implementare, prin

evitarea oricărui fel de iregularitate.

2. Activ corporal (fixe) – reprezintă de obiectul sau complexul de obiecte ce se

utilizează ca atare şi care îndeplinesc cumulativ urmatoarele condiții: au valoare de

intrare mai mare decât limita stabilită prin Hotărâre de Guvern și o durată normală de

utilizare mai mare de un an. Activele fixe corporale cuprind: terenuri şi amenajări la

terenuri; construcţii;instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii,

mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi material

precum şi alte active corporale; avansuri şi active fixe corporale în curs de execuţie.

3. Activ necorporal (intangibil) - activ identificabil, fără suport material, deţinut pentru

utilizarea în procesul de producţie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi

închiriate terţilor sau pentru scopuri administrative. Ele sunt resurse obţinute de

societățile comerciale din evenimente şi tranzactii anterioare, controlate, de la care

se aşteaptă beneficii viitoare, iar costul lor poate fi măsurat și exprimat credibil. În

această categorie se includ: cheltuieli de constituire, cheltuieli de dezvoltare,

concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare, cu excepţia

celor create intern de către societate, fondul comercial, alte imobilizari necorporale,

avansuri şi imobilizari corporale în curs de execuţie.

4. Actualizare / Tehnica actualizării - tehnică folosită pentru aducerea/estimarea

valorii fluxurilor financiare viitoare în prezent, pentru o alocare mai corectă a sumelor

de bani aferente unui proiect de investiții, folosind rata de actualizare.

5. Ajutor de somaj - sumă de bani pe care persoanele încadrate în categoria șomeri,

conform cadrului legislativ, o primesc în situația în care se află în șomaj, în condițiile

legislației în vigoare și cu condiția să fi cotizat anterior la bugetul asigurărilor sociale

pentru şomaj.

6. Amortizare - recuperarea, din punct de vedere fisal, a cheltuielilor pe care o entitate

juridică le face cu achizitionarea, producerea construirea, asamblarea, instalarea sau

îmbunătățirea mijloacelor fixe, prin deducerea amortizării, conform legislației fiscale

în vigoare (sursa: Codul fiscal).269

http://www.cheltuielideductibile.fisc.ro/?cs=138307

http://www.cheltuielideductibile.fisc.ro/?cs=138307

7. Analiza cost beneficiu – 1) reprezintă o metodă cantitativă de estimare a

dezirabilităţii (oportunităţii) unui proiect sau a unei politici guvernamentale pe baza

calculului raportului dintre costurile şi beneficiile viitoare; 2) cadru conceptual aplicat

oricărei evaluări cantitative sistematice a unui proiect pentru a determina dacă sau

cât de mult acest proiect este valoros dintr‐o perspectivă publică sau socială. Analiza

cost‐beneficiu diferă de o estimare financiară netă prin aceea că se consideră toate

beneficiile şi pierderile, indiferent cui aparţin. (definiţie conform Guide to Cost ‐ Benefit

Analysis of Investment Projects Structural Funds, Cohesion Fund and Instrument for

Pre ‐ Accession ).

8. Analiza de risc - tip de analiză realizată cu scopul stabilirii efectelor produse de

apariţia unor factori de risc şi de măsurarea amplorii acestor efecte asupra întregului

proiect de investiţii. Analiza de risc presupune asocierea unei distribuţii probabilistice

pentru fiecare risc identificat în vederea stabilirii mărimii impactului care poate fi

înregistrat ca urmare a apariţiei riscului. Identificarea factorilor de risc se realizează

de către analist în baza cercetării aprofundate a structurii de venituri și cheltuieli

aferente proiectului precum și a potențialelor modificări ce pot fi estimate pe durata

de exploatare.

9. Analiza de senzitivitate - o analiză cantitativă care studiază modul în care variaţia

unei variabile de intrare într-un proiect (costuri, cererea, rata de actualizare, etc.)

poate determina variații ale indicatorilor/rezultatelor unui proiect, cu scopul de a

evidenția care din variabilele de intrare poate presupune riscuri majore ce pot afecta

desfășurarea proiectului. Presupune cuantificarea situaţiilor neprevăzute în

exploatarea unui obiectiv de investiţii, prin identificate variabilelor critice și

cuantificarea influenţa fiecărei variabile critice asupra indicatorilor investiției, stabilind

ulterior limitele de eficienţa ale proiectului si măsurile ce se impun pentru a minimiza

impactul negativ al anumitor riscuri.

10. Analiza economică - este procesul prin care se evaluează influenţa pe care o poate

avea proiectul asupra bunăstarii economice a regiunii sau a ţării. Spre deosebire de

analiza financiară, cea economică este realizată pentru întreaga societate, nu numai

pentru proprietarii infrastructurii. Conceptul de bază este folosirea preţurilor umbră

(contabile), bazate pe costul de oportunitate social, în locul preţurilor distorsionate

observate pe piaţă.

11. Analiza financiară - este procesul prin care se evaluează durabilitatea și

sustenabilitatea financiară ale unui proiect, alături de rentabilitatea dată de fluxurile

270

http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/guides/cost/guide2008_en.pdf



financiare de intrare și ieșire estimate. Acest tip de analiză evaluează impactul

procesului investițional la nivelul organizației / comunității locale, ținând seama de

provenința surselor de finanțare

12. Analiza multicriterială - o formă de analiză și evaluare a unor proiecte/opțiuni,

bazată de anumite criterii (cantitative și calitative) și evaluarea acestora.

13. Analiza opțiunilor – tehnică prin care se analizează şi compară diversele alternative

(ale proiectului) precum şi furnizarea de informaţii în scopul evaluării eficienței

fiecăreia dintre acestea. Termenul de opţiune este utilizat pentru a defini modalităţile

alternative de realizare a obiectivelor proiectului, în cadrul definit pentru un scenariu.

În analiza opțiunilor trebuie inclusă fiecare abordare tehnică, dacă aceasta este

viabilă din punct de vedere operațional și în măsura în care răspunde obiectivelor

proiectului și este compatibilă cu cadrul general la nivel regional sau național. Analiza

opţiunilor urmăreşte să identifice alternativa care realizează obiectivele propuse cu

un cost global minim pentru societate, opţiunea respectivă urmând să fie evaluată în

contextul Analizei Cost Beneficiu.

14. Analiză in termeni reali - analiză care presupune exprimarea atât a veniturilor, cât și

a costurilor generate de un proiect de investiții într-o anumită periodă de timp în

prețurile constante ale unui an de bază, ceea ce presupune că efectul inflației este

eliminat. În vederea determinării în manieră corectă a indicatorilor financiari ai unui

proiect, dacă fluxurile de numerar sunt estimate în termeni reali, rata de actualizare

trebuie să fie exprimată de asemenea în termeni reali, prin eliminarea impactului

inflației estimate.

15. Analiză în termeni nominali - analiză care presupune exprimarea, în vederea

comparării, atât a veniturilor, cât și a costurilor generate de un proiect de investiții în

prețuri curente ale anilor de analiză. Prețurile curente reprezintă valoarea observată

(istorică) sau previzionată pentru o variabilă (cost sau venit) la un anumit moment de

timp, valoare care include și efectul inflației. În vederea determinării în manieră

corectă a indicatorilor financiari ai unui proiect, dacă fluxurile de numerar sunt

estimate în termeni nominali, atunci în conținutul ratei de actualizare se include și

componenta legată de inflația previzionată.

16. Asistenta tehnică - servicii (gratuite sau contra cost) pe care o entitate specalizată

le prestează alteia cu scopul de a transfera cunoștințe și bune practici și de a

îmbunătăți calitatea activităților prestate de către organizația care le

solicită/achiziționează/primește. În domeniul finanțărilor europene, termenul 271

desemnează o serie de proiecte/activități care sunt finanțate din fonduri europene și

care au ca scop oferirea de ajutor instituțiilor publice în managementul finanțărilor

europene.

17. Autoritate contractantă - parte într-un contract de finanţare, care, fie în baza legii,

fie în baza unui alt contract de finanţare legal încheiat, la care a avut calitatea de

contractor, finanţează realizarea unui obiectiv, stabilind în mod univoc condiţiile în

care cealaltă parte va realiza contractul ce se încheie în acest scop; (HG 1265/2004

pentru aprobarea Normelor metodologice privind contractarea, finanţarea,

monitorizarea şi evaluarea programelor, proiectelor de cercetare-dezvoltare şi

inovare şi a acţiunilor cuprinse in Planul naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare,

modificată şi completată).

18. Beneficiarii proiectului - indivizii/grupurile/instituțiile care beneficiază de

implementarea unui proiect/program. Există două categorii de beneficiari: a) grupul

ţintă – un grup/entitate afectată de proiect/program în mod direct şi pozitiv, la nivel de

scop, b) beneficiarii finali - toţi cei care beneficiază de pe urma proiectului pe termen

lung, la nivel de societate sau sector.

19. Beneficii – 1) câştig, profit sau folos pe care cineva îl poate înregistra de pe urma

unei situaţii, activităţi; 2) profit financiar calculate ca diferenţa dintre veniturile

realizate şi cheltuielile ocazionate de funcționarea unei organizații.

20. Beneficii private - acele beneficii pe care un individ/un grup le resimte și care

decurg din efectele unui acțiuni/proiect pentru care a plătit direct sume de bani.

21. Beneficii sociale - acele beneficii pe care un individ/un grup le resimte și care

decurg din efectele unui acțiuni/proiect pentru care nu a plătit (dar totuși efectele

acțiunii/proiectului respectiv sunt resimțite).

22. Bunăstare socială - concept complex care presupune că toți membrii unei

colectivități trebuie să aibă un nivel de trai decent, normal. Atingerea bunăstării

pentru membrii întregii societăți trebuie să reprezinte obiectivul central al tuturor

politicilor economice, sociale etc. aplicate într-un stat. Obiectivele unui proiect de

investiții trebuie, din acest punct de vedere, să se circumscrie obiectivului general de

bunăstare socială, în sensul că în urma implementării lui se așteaptă obținerea de

efecte (externalități) pozitive pentru membrii societății.

23. Capital de lucru - reprezintă diferența între activele curente (stocuri, creanțe și

disponibilități) și datoriile curente (datorii pe termen scurt către furnizori, salariați sau

alți creditori). Capitalul de lucru este necesar în cazul investițiilor productive și

272

reprezintă un cost, înregistrat atât la începutul proiectului (se cumulează cu investiția

inițială), cât și pe parcursul exploatării proiectului (se cumulează cu celelalte costuri

operaționale). Diminuarea investiției realizate în capital de lucru este considerată o

dezinvestire și se adaugă la fluxul financiar de intrare (venit) al anului în care

intervine această situație.

24. Cheltuieli de administrare/ cheltuieli generale de administraţie – costuri indirecte

(care nu pot fi atribuite direct activității principale, de bază), aferente activităților

necesare pentru sprijinirea și derularea activităţii principale, de bază, precum munca

indirectă, materialele indirecte şi costurile fixe precum chiria, deprecierea,

publicitatea, taxele, utilităţile şi asigurările.

25. Cheltuieli de întreținere - costuri aferente funcționării investiției, cel mai frecvent

intrând în categoria costurilor de operare.

26. Cheltuieli reparatii capitale - cheltuieli aferente unor reparații de mare amploare,

parte din categoria mai largă a lucrărilor de intervenţii, alături de transformări,

modificări, modernizări, consolidări, reabilitări termice sau alte lucrări de intervenţii,

cu un cost exprimat procentual din valoarea de bază a proiectului (conform HG Nr.

28 din 9 ianuarie 2008)

27. Coeficienți de elasticitate - se determină în cadrul analizei de senzitivitate și

cuantifică cu câte puncte procentuale se modifică un indicator de rezultat (de

exemplu, VAN) la modificarea cu 1 punct procentual a unei variabile (cost, preț, rată

de actualizare etc.). Cu cât coeficientul de elasticitate are o valoare mai ridicată, cu

atât proiectul este mai sensibil la modificarea acelei variabile (risc ridicat de

variabilitate a rezultatelor). În funcție de valoarea coeficientului de elasticitate,

variabilele de intrare se vor grupa în: variabile care generează un impact redus

asupra rezultatelor, respectiv variabile a căror modificare induce un efect

considerabil asupra rezultatelor.

28. Coeziune economică - este o expresie a solidarităţii între Statele Membre şi

regiunile Uniunii Europene. Scopul este dezvoltarea echilibrată a UE, prin reducerea

disparităţilor între regiuni şi promovarea oportunităţilor egale pentru toţi. (definiţie

conform “Glosarului de termeni” disponibil pe site- ul oficial al Uniunii Europene.)

29. Co-finanțare - reprezintă suma din valoarea totală a unui proiect de investiții finanțat

prin utilizarea unui mix de surse de finanţare, ce trebuie acoperită de către părțile

implicate într-un contract de finanțare nerambursabilă. În cazul proiectelor finanțate

din fonduri europene, un procent din cheltuielile eligibile (pentru investiții publice, de

273

regulă acest procent este de 2%) trebuie acoperit de către beneficiarul proiectului, fie

din surse bugetare, fie din credite bancare.

30. Consultant - entitate legală care prestează servicii de consultanță unui client.

31. Contract de finanțare – 1) document de reglementează totalitatea relațiilor ce se

stabilesc în cadrul procesului de finanțare, implementare, evaluare a unui proiect

între beneficiarul unui proiect și autoritatea contractantă. 2) documentul în care una

dintre părţi, denumită autoritate contractantă, are dreptul şi obligaţia de a impune în

mod univoc celeilalte părţi, denumită contractor, obiectivele pentru care se face

finanţarea şi condiţiile în care se realizează această finanţare (HG 1265/2004 pentru

aprobarea Normelor metodologice privind contractarea, finanţarea, monitorizarea şi

evaluarea programelor, proiectelor de cercetare-dezvoltare şi inovare şi a acţiunilor

cuprinse în Planul naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare, modificată şi

completată).

32. Contract de finanţare principal - contractul de finanţare care stă la baza încheierii

unui alt contract de finanţare şi prin care se conferă contractorului competenţa de a

se constitui autoritate contractantă pentru acest ultim contract (HG 1265/2004 pentru

aprobarea Normelor metodologice privind contractarea, finanţarea, monitorizarea şi

evaluarea programelor, proiectelor de cercetare-dezvoltare şi inovare şi a acţiunilor

cuprinse in Planul naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare, modificată şi

completată);

33. Contract de finanţare subsidiar - contractul de finanţare încheiat de o autoritate

contractantă, în baza obligaţiilor pe care aceasta şi le-a asumat, în calitate de

contractor, printr-un contract de finanţare principal. Contractul de finanţare subsidiar

nu poate conţine, sub sancţiunea nulităţii, prevederi care contravin clauzelor

contractului de finanţare principal (HG 1265/2004 pentru aprobarea Normelor

metodologice privind contractarea, finanţarea, monitorizarea şi evaluarea

programelor, proiectelor de cercetare-dezvoltare şi inovare şi a acţiunilor cuprinse in

Planul naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare, modificată şi completată);

34. Contractor - persoană juridică romana cu sediul în România, înregistrată la Registrul

Comerțului cu număr de ordine, cod unic de înregistrare, atribut fiscal și obiect de

activitate, care, acceptând finanţarea şi condiţiile asociate acesteia, stabilite de

autoritatea contractantă, se obligă să asigure realizarea contractului

274

35. Corectie fiscală - principiu folosit în etapa analizei economice din cadrul Analizei

Cost Beneficiu, care se materializează prin deducerea taxelor și impozitelor directe

din prețurile factorilor de producție, considerând că luarea acestor taxe și impozite în

calcul nu este necesară deoarece acestea ajung într-un final la stat (subvenţiile

acordate de o entitate publică reprezintă pure plăţi de transfer şi trebuie omise)

36. Cost de oportunitate - alternativa/opțiunea la care un individ/organizație renunță în

momentul în care, în loc de alegerea acesteia, alege o altă opțiune. Astfel, noțiunea

se referă la beneficiul predeterminat (pierderea de oportunitate) prin utilizarea în

proiect a resurselor economice limitate comparativ cu o utilizare alternativă a

fondurilor în alte scopuri.

37. Cost mediu ponderat al capitalului - este determinat în cazul utilizării unui mix de

surse de finanțare și reprezintă media aritmetică a costurilor pe fiecare sursă de

finanțare, ponderate cu raportul dintre valoarea fiecărei surse și totalul investiției.

Dacă finanțarea proiectului este realizată din două sau mai multe surse, se

recomandă utilizarea drept rată de actualizare a costului mediu ponderat al

capitalului în locul costului capitalului propriu.

38. Costul de oportunitate al capitalului - este rata de rentabilitate preconizată prin

renunţarea la alte investiţii potenţiale (posibilitatea de pierdere) şi este totodată rata

de rentabilitate minimă cerută de investitorii în investiţia respectivă.

39. Costuri - eforturile cu muncă vie şi materializată pe care un agent economic le

depune efectiv pentru fabricarea unui produs, pentru executarea unei lucrări sau a

unui serviciu. În acest context, costul trebuie considerat ca un rezultat generat de un

consum efectiv de resurse pentru obţinerea unui produs, lucrare, serviciu. În

contextul ACB, costurile trebuie interpretate drept toate ieşirile de numerar care

afectează negativ rezultatele unui proiect.

40. Costuri de înlocuire - reprezintă costul curent de reproducție sau de înlocuire a unui

activ minus deprecierile pentru deteriorarea fizică și pentru orice alte forme relevante

de depreciere și neadecvare.

41. Costuri directe - sunt costuri suportate în cadrul unui proces, a cărui derulare

conduce în mod direct la un rezultat. (exemple: manopera directă şi materialele

folosite în procesele de execuţie a lucrărilor de construcţii.)

42. Costuri fixe – categorii de costuri care nu variază în funcţie de volumul de bunuri

produse şi de servicii prestate. Costurile fixe, precum chiria şi amortizarea, nu depind

de producţia vândută şi de cifra de afaceri realizată.

275

43. Costuri indirecte - sunt costuri ocazionate de realizarea activităților suport ale

proceselor curente, directe. (exemplu: cheltuielile generale administrative).

44. Costuri irecuperabile - sunt acele costuri care se înregistrează anterior deciziei de

investiţii şi sunt efectuate indiferent dacă proiectul va fi realizat sau nu. Acestea

cuprind, în general, cheltuielile de cercetare–dezvoltare, studiile de marketing,

campaniile de promovare etc.

45. Costuri private - acele dezavantaje, efecte negative, plăți pe care un individ/un grup

le resimte și care decurg din efectele unui acțiuni/proiect pentru care a plătit direct

sume de bani.

46. Costuri sociale - acele dezavantaje, efecte negative pe care un individ/un grup le

resimte și care decurg din efectele unui acțiuni/proiect pentru care nu a

plătit/contribuit direct sume de bani (dar totuși efectele acțiunii/proiectului respectiv

sunt resimțite)

47. Costuri variabile - sunt costuri care se modifică proporţional cu volumul producţiei.

(exemplu: costul cimentului este un cost variabil pentru o lucrare de construcţii în

timp ce amortizarea unei betoniere este un cost fix).

48. Costurile cu investiția - resursele economice și tehnice implicate în faza de

implementare a proiectului, cuantificate în formă monetară. Costul cu investiția este

definit drept costul de capital suportat în legătură cu construirea proiectului şi care

include toate cheltuielile aferente achiziţionării sau producerii imobilizărilor corporale

sau necorporale, precum și investiția inițială în capital de lucru, dacă aceasta este

necesară (numai în cazul investițiilor productive, care necesită capital de lucru).

49. Costurile de exploatare - ieșirile de numerar previzionate pentru achiziţia de servicii

sau bunuri cu o durată de viaţă mai mică de un an, generate pe întreaga perioadã de

exploatare a proiectului. Acestea sunt costurile suportate în decursul exploatării unei

investiţii, inclusiv costul întreţinerii/mentenaței realizate pe parcursul exploatării

proiectului, dar exclusiv costurile de amortizare sau costul capitalului. Categoriile

principale de costuri de exploatare sunt: costurile de producţie directe (materiale şi

servicii, personal, întreţinere, costuri de producţie generale); costuri administrative şi

generale; costuri de vânzare şi distribuţie.

50. Deficit de trezorerie - reprezintă diferența negativă dintre fluxurile financiare de

intrare şi cele de ieşire dintr-un an al perioadei de exploatare a proiectului și se

determină în cadrul analizei de sustenabilitate. În cazul previziunii unui deficit de

trezorerie trebuie propuse și modalitățile de acoperire a acestora. De exemplu, dacă

276

acoperirea deficitului se va face printr-un împrumut, intrările de numerar la momentul

primirii împrumutului se cumulează cu celelalte fluxuri financiare de intrare (pozitive),

în timp ce rambursările și plățile de dobânzi vor fi considerate fluxuri financiare de

ieșire (negative) suplimentare

51. Deviz general - reprezintă documentul elaborat conform HG 28/2008 în cadrul

căruia se structurează componentele importante ale costului cu investiția. În cadrul

devizului general, cheltuielile sunt grupate pe 6 capitole principale, precum și un total

general al cheltuielilor necesare cu investiția, valoare care va fi preluată în analiza

financiară efectuată în cadrul ACB. Valoarea cheltuielilor trebuie prezentată atât în

lei, cât și în euro (valori fără TVA, respectiv cu TVA).

52. Durata de exploatare – perioadă de timp, exprimată frecvent în ani, în care

obiectivul de investiții funcționează în condiții de rentabilitate economică, respectare

a cadrului legislativ și asigurare a condițiilor minimale de siguranță în exploatare.

53. Durata de implementare - durata de timp (exprimată de obicei în luni sau ani) pe

parcursul căreia se desfășoară activitățile prevăzute într-un proiect de investiții. Este

perioda de efort maxim investițional și este reglementată prin intermediul contractului

de finanțare.

54. Economicitate - minimizarea costului resurselor alocate pentru atingerea

rezultatelor estimate ale unei activităţi, cu menţinerea calităţii corespunzătoare a

acestor rezultate (OG 119/1999, privind controlul intern / managerial şi controlul

financiar preventiv, republicată, actualizată);

55. Eficacitate - reprezintă o modalitate de măsurare a calităţii activităţilor derulate. Din

punct de vedere cantitativ se calculează ca raport între ceea ce s-a realizat şi între

ceea ce s-a prognozat a se realiza.

56. Eficiență – 1) desemnează acea caracteristică a unei activităţi de a da un rezultat

pozitiv, de a da o valoare mai mare decât cea a efortului depus. 2) reprezintă o

dimensiune optimă a unui raport calculat între eforturile financiare (consumul de

resurse) şi efectele comensurabile sau prognozate.

57. Elaborare proiect - materializarea și prezentarea în scris a unei idei de proiect, prin

respectarea praticilor și cerințelor administrative și legale privind conținutul acestuia.

58. Eligibilitate - situația în care un proiect îndeplinește criteriile și condițiile impuse de

finanțator (criteriile de eligibilitate sunt precizate în documente precum: Ghidul

solicitantului, Cererea de finanțare, contractul de finanțare). Un proiect care nu

îndeplinește criteriile de eligibilitate nu va fi finanțat.

277

59. Excedent de trezorerie - reprezintă diferența pozitivă dintre fluxurile financiare de

intrare şi cele de ieşire dintr-un an din perioada de exploatare a proiectului și se

determină în cadrul analizei de sustenabilitate. În cazul previziunii unui excedent de

trezorerie, acesta se va acumula şi va fi utilizat cu precădere pentru acoperirea

deficitelor din perioadele următoare. Excedentele trebuie plasate în condiții de

rentabilitate cât mai ridicată, risc cât mai redus și lichiditate cât mai bună. Plasarea

excedentelor (de exemplu în depozite bancare) va genera în anii următori, până la

utilizarea acestora, fluxuri de intrare de numerar (dobânzi încasate), ce trebuie

cumulate cu celelalte fluxuri financiare pozitive generate de proiect.

60. Externalități - efecte (pozitive/negative) ale unor acțiuni/activități/proiecte care

afectează părți care nu contribuie la costurile și/sau beneficiile/veniturile monetare

derivate din acțiunile/activitățile/proiectele respective.

61. Factor de conversie – factori multiplicatori sau demultiplicatori utilizaţi pentru

corelarea preţurile de intrare şi a costurilor de ieşire cu valoarea lor socială, cauzată

de existența unor distorsiunii de piaţă. (exemplu: monopol, bariere comerciale)

62. Fezabilitate - însușirea unui proiect de investiții de a fi realizabil (în sensul că poate

și merită să fie realizat). Stabilirea stării de fezabilitate/nefezabilitate se realizează în

cadrul unei analize complexe, prin intermediul unor studii de tipul celor de

prefezabilitate sau fezabilitate. Analiza de fezabilitate este derulată întotdeauna

înainte de adoptarea deciziei de investiții și presupune stabilirea oportunității (din

punct de vedere al obiectivelor și politicilor europene, naționale, regionale/locale),

capacității (resurse tehnice, economice, umane etc. implicate) și eficienței

(performanța) realizării unor proiecte de investiții.

63. Flux de ieșire de numerar - totalitatea resurselor financiare care ies dintr-o

organizație, sub formă de plați, aferente activităților/serviciilor pe care le

realizează/prestează.

64. Flux de intrare de numerar - totalitatea resurselor financiare care intră într-o

organizație aferente activităților/serviciilor pe care le realizează/prestează.

65. Flux de numerar / cash flow - ilustrarea tuturor fluxurilor de numerar de intrare și

ieșire ale unei organizații.

66. Flux de numerar net - diferența între fluxurile de numerar de intrare și cele de ieșire.

67. Flux financiar marginal ( incremental) - surplusul de venituri/costuri, generate de

implementarea unui proiect, prin comparație cu veniturile/costurile aferente variantei

în care proiectul nu se desfășoară.

278

68. Fonduri private - fonduri bănești/resurse financiare puse la dispoziție de către un

investitor/finanțator privat

69. Fonduri publice - fonduri bănești/resurse financiare puse la dispoziție de către un

investitor/finanțator public (administrație publică, organisme publice).

70. Fonduri structurale si de coeziune - sunt instrumente financiare prin care Uniunea

Europeană intervine și acţionează pentru realizarea celor trei obiective ale Politicii de

Coeziune, prin implementarea Programelor Operaţionale Sectoriale, pentru

eliminarea disparităţilor economice şi sociale între diferitele regiuni sau țări.

71. Incertitudine - starea, contextul în care nu există certitudini sau siguranța unor

evenimente; spre deosebire de risc, incertitudinea nu poate fi cuantificată.

72. Indicatorii profitabilității capitalului investit (VFNA/K, RIRF/K) – sunt acei

indicatori pe baza cărora se judecă performanța financiară a proiectului, determinați

considerând numai partea de capital investită de inițiatorul proiectului, din surse

proprii. Acești indicatori exprimă profitabilitatea proiectului în cazul în care o parte din

valoarea investiţiei este acoperită de finanţarea nerambursabilă și presiunea asupra

investitorului scade. În funcție de valoarea acestor indicatori, se poate stabili în ce

măsură proporţia de finanţare nerambursabilă a fost sau nu corect stabilită.

73. Indicatorii profitabilității investiției - (VFNA/C, RIRF/C) – sunt acei indicatori pe

baza cărora se judecă performanța financiară a proiectului, determinați prin

considerarea costului total cu investiția, indiferent de sursele de finanțare a acesteia

(proprii sau împrumutate). Acești indicatori pot fi utilizați în comparații, pentru a stabili

alternativa de realizare a proiectului care aduce cele mai mari beneficii din

perspectivă financiară.

74. Infrastructură - 1. ansamblu de elemente care susțin partea principală a unei

construcții (exemplu: a unui drum). 2. parte a unei nave care se află sub corpul

principal al vasului. 3. totalitatea instalațiilor tehnice și a construcțiilor la sol necesare

activității de zbor. 4. ansamblul elementelor care constituie baza tehnico-materială a

unei societăți. 5. ansamblu de elemente ori relații care condiționează sau determină

pe cele de la nivelul structurii unui sistem sau ansamblu de sisteme.

75. Intervale de încredere - reprezintă intervalele de variație, stabilite pentru fiecare

variabilă de intrare în parte, în cadrul analizei se senzitivitate și înlocuiesc valoarea

deterministă atribuită variabilei în cadrul analizei în mediu cert. Un astfel de interval

este construit astfel încât să prezinte cel mai ridicat grad de încredere pentru analist

(cuantificat prin intermediul probabilității de apariție) că valoarea variabilei se va situa

279

în acest interval, indiferent de variabilitatea pe care o va înregistra. Intervalele de

încredere sunt utilizate împreună cu valorile prag ale variabilelor și se stabileşte dacă

o astfel de valoare este plauzibilă în contextul micro şi macroeconomic în care se

realizează proiectul.

76. Investitie publică majoră - este acea investiţie publică al cărei cost total depăşeşte

echivalentul a 25 milioane euro, în cazul investiţiilor promovate în domeniul protecţiei

mediului, sau echivalentul a 50 milioane euro, în cazul investiţiilor promovate în alte

domenii. (definiţie conform H.G. nr. 28 din 9 ianuarie 2008).

77. Investiție - în sens larg reprezintă cheltuielile legate de o activitate întreprinsă cu

scopul de a obţine beneficii viitoare (profit sau non-profit). În sens restrâns reprezintă

cheltuieli efectuate pentru dezvoltarea, modernizarea şi retehnologizarea unor

obiective economico-sociale existente precum şi pentru construirea de noi obiective.

În esență, noțiunea de investiție face referire la schimbarea unei satisfacţii imediate

şi sigure în favoarea unei speranţe viitoare ce s-ar obţine şi al cărei suport sunt

tocmai bunurile investite.

78. Investiție non-majoră - reprezintă proiectele care, prin nivelul valorii investite, nu se

încadrează în categoria investițiilor majore, așa cum sunt acestea definite potrivit

prevederilor legislației europene (Regulamentul CE 1083/2006), respectiv naționale

(HG 28/2008). Definirea și încadrarea clară a unui proiect în categoria investițiilor

non-majore ar trebui să aibă drept consecință impunerea unei analize mai

simplificate decât cea impusă în cadrul standard al ACB.

79. Lichiditate - proprietatea unor active de a fi transformate în bani

80. Managementul riscurilor – toate acele activități pe care o entitate le realizează cu

scopul de identifica riscurile unui proiect/unor activități și de a prevede măsuri prin

care efectul materializării acestora să fie cât mai mic.

81. Mediu determinist - mediu în care între variabilele au o legătură deterministă între

ele, în sensul că unei variabile îi corespunde o singura valoare a unei alte variabile.

Legătura deterministă este diferită de cea statistică/stocastică/probabilistă, care

implică faptul că unei valori a unei variabile îi corespunde o distributie de valori a altei

variabile.

82. Mediu incert - situaţia în care decidentul nu poate identifica toate sau chiar nici unul

dintre evenimentele posibile a se produce şi cu atât mai puţin de a putea estima

probabilitatea manifestării lor, având semnificaţia matematică de variabilă incomplet

definită.

280

83. Metoda (tehnică) incrementală - reprezintă metoda care are drept finalitate

estimarea fluxurilor financiare (marginale) aferente proiectului analizat, în cazul

investiției într-o infrastructură deja existentă. Aplicarea metodei presupune estimarea

fluxurilor financiare marginale ca diferență dintre fluxul de numerar aferent

scenariului „cu proiect” și fluxul de numerar aferent scenariului „fără proiect”.

84. Metoda DCF (discounted cash flows) - metodă ce permite exprimarea valorii

fluxurilor financiare la același moment de timp (exemplu: aplicarea metodei la

momentul deciziei de alocare a sumelor aferente investiției, pentru a se stabili dacă

proiectul este acceptabil sau nu). Astfel că, prin intermediul actualizării, valoarea

viitoare a fluxurilor de venituri și de cheltuieli se reduce corespunzător, în funcție de

nivelul ratei de actualizare utilizate. Metoda se utilizează pentru a putea compara

fluxuri financiare de la momente diferite pe axa timpului.

85. Obiective sociale - obiective ale investiției ce nu vizează componentă economică, ci

urmăresc realizarea unor interese cu caracter social și de interes general, ale

comunității/indiviziilor, politicilor guvernamentale etc.

86. Obiectivele investiției - reprezintă rezultatele așteptate în urma implementării

proiectului și trebuie definite clar și transparent la începutul realizării ACB. În cazul

investițiilor finanțate din fonduri publice, obiectivele identificate trebuie să fie

compatibile cu obiectivele politicilor la nivel european, național și regional, să

corespundă obiectivelor principale ale fondurilor publice implicate, respectând în

același timp legislația relevantă în domeniu.

87. Opțiunea business as usual (BAU) – reprezintă opțiunea de continuarea activităţii

în condiţiile actuale, fără a se realiza nici un fel de intervenție prin investiţii.

88. Opțiunea cu investiție maximă - opţiune de realizare a proiectului ce presupune

implementarea integrală a investiţiei estimate, în vederea atingerii obiectivelor

aşteptate.

89. Opțiunea cu investiție minimă - alternativa care presupune anumite costuri pentru

îmbunătăţiri necesare, pentru evitarea unor evoluții nefavorabile din punct de vedere

economic sau social sau pentru evitarea unor sancțiuni în cazul nerespectării unor

standarde impuse de cadrul legislativ național sau european.

90. Opțiunea zero - alternativa continuării exploatării în maniera obişnuită, fără

schimbări esențiale, care nu trebuie confundat cu oprirea activității, ci cu o continuare

fără investiții majore, dar generând evident costuri de exploatare/mentenanță a

infrastructurii existente, precum și beneficii, dacă este cazul.

281

91. Ordonatori de credite - persoane care dispun asupra folosirii creditelor bugetare,

acordate conform prevederii legilor bugetare, şi care au calitatea de ordonatori

bugetari. Potrivit dispoziţiilor legale, au calitatea de ordonatori bugetari conducătorii

instituţiilor publice cu personalitate juridică. Având în vedere drepturile şi obligaţiile

pe care le au în procesul execuţiei bugetare, ordonatorii se împart in trei categorii:

principali, secundari, terţiari. Ordonatorii principali de credite ai bugetului

administratiei centrale de stat sunt miniştrii şi conducătorii celorlalte organe centrale

de stat. Ordonatorii secundari sau terţiari de credite ai bugetului administrației

centrale de stat sunt, după caz, conducătorii instituţiilor publice cu personalitate

juridică din subordinea ministerelor şi celorlalte organe centrale de stat finanţate de

la bugetul public.

92. Parteneriat public-privat - modalitate de cooperare între sectorul privat şi cel public

în scopul realizării unor proiecte de interes public. Poate avea ca obiectiv public

declarat proiectarea, finanțarea, construcția, reabilitarea, modernizarea, operarea,

întreținerea, dezvoltarea și transferul unui bun sau serviciu public, după caz.

93. Performanță financiară - exprimă capacitatea unui proiect de a genera un surplus

financiar, peste nivelul costurilor implicate în implementarea și exploatarea acestuia.

Performanța financiară a unui proiect este interpretată pe baza indicatorilor de

performanță financiară, a căror valoare estimată se compară cu un nivel prag,

considerat acceptabil.

94. Perioada de referință / orizont de timp - reprezintă numărul maxim de ani pentru

care se realizează previziunile economico – financiare. Previziunile referitoare la

viitorul proiectului trebuie să fie făcute pentru o perioadă apropiată de durata vieţii

economice a acestuia şi destul de îndelungată pentru a cuprinde impactul pe termen

mediu şi lung. Alegerea perioadei de referinţă are un efect important asupra

rezultatelor procesului de evaluare prin intermediul indicatorilor specifici. Pentru

realizarea ACB în cadrul proiectelor cu finanțare europeană Comisia Europeană

oferă valori orientative privind dimensionarea perioadei de referință.

95. Politica regională – reprezintă pachetul de documente și instrumente, definite pe

plan național sau la nivelul UE menite să reducă diferențele economice și sociale

existente între regiunile statelor membre, în scopul asigurării unei dezvoltări

armonioase a întregului spațiu comunitar.

96. Prețuri constante - sunt preţurile exprimate în termeni reali, după ce preţurile

nominale au fost corectate cu indicele preţurilor de consum (IPC).

282

97. Prețuri curente – considerate și preţurile pieţei reprezintă preţurile în termeni

nominali, considerate a fi rezultatul direct al raportului între cerere și ofertă.

98. Prețuri de piață - prețuri formate în manieră liberă pe piață, pe baza raportului

cerere-ofertă. Acestea nu sunt reglementate de către o autoritate publică și pot fi

utilizate ca bază de pornire pentru stabilirea unor standarde de cost în domeniul

investițiilor publice.

99. Prețuri umbră - preţuri ce reflectă valoarea socială a bunurilor, prin comparație cu

preţurile de piaţă utilizate în mod uzual pentru calculul profitabilităţii unui proiect de

investiții.

100. Previziune – proces prin care se anticipează anumite scenarii de evoluție asupra

desfășurării evenimentelor viitoare, folosind analiza științifică sau judecând în baza

unei experiențe similare anterioare.

101. Program Operațional Sectorial - document strategic de programare elaborat de Statul

Membru și aprobat de Comisia Europeană, prin care este stabilită o strategie de

dezvoltare sectoriala sau regionala printr-un set de priorități coerente.102. Proiect de investiții - ansamblu optimal de acţiuni de investiţii bazate pe o

planificare sectorială, globală şi coerentă, pe baza căreia, o combinaţie definită de

resurse umane, materiale, etc. provoacă o dezvoltare economică, sociala

determinată.

103. Rata de actualizare - reflectă costul de oportunitate al capitalului, definit ca „o

rambursare anticipată prin evitarea altor activităţi potenţiale de investiţii pentru un

capital dat”. (definiţie conform Ghidului pentru Analiza Cost-Beneficiu a proiectelor de

investiţii, Fonduri Structurale, Fondul de Coeziune şi Instrumentele pentru Asistenţă

de Preaderare, 2008).

104. Rata de actualizare socială - reflectă viziunea socială a modului în care beneficiile

şi costurile viitoare trebuie să fie evaluate faţă de cele prezente. (definiţie conform

Ghidului pentru Analiza Cost-Beneficiu a proiectelor de investiţii, Fonduri Structurale,

Fondul de Coeziune şi Instrumentele pentru Asistenţă de Preaderare, 2008);

105. Rata internă de rentabilitate economică - reprezintă rata de rentabilitate internă

calculată prin utilizarea valorilor economice şi prin considerarea profitabilităţii socio -

economice a proiectului. (definiţie conform Ghidul Naţional pentru Analiza Cost-

Beneficiu a proiectelor finanţate din Fonduri Structurale, ediția 1)

106. Rata internă de rentabilitate financiară - este definită ca rata de actualizare care

aduce la zero valoarea netă actualizată a fluxurilor de costuri şi beneficii ale

283

investiţiilor. (definiţie conform Ghidul pentru Analiza Cost-Beneficiu a proiectelor de

investiţii, Fonduri Structurale, Fondul de Coeziune şi Instrumentul pentru Asistenţa

de Preaderare, 2008)

107. Risc - un eveniment sau o condiţie incertă care, dacă apare, are un efect pozitiv sau

negativ asupra obiectivului proiectului. Riscul proiectului include atât ameninţările

asupra obiectivelor proiectului cât şi oportunităţile de a îmbunătăţi aceste obiective.

108. Risc intern - Această categorie de riscuri depinde direct de modul de desfăşurare al

activităţilor prevăzute în planul de acțiune al proiectului, în faza de proiectare sau în

faza de execuţie (etapizarea eronată a lucrărilor, erori în calculul soluțiilor tehnice,

executarea defectuoasă a unei/unor părți din lucrări, nerespectarea normativelor şi

legislației în vigoare, comunicarea defectuoasă între entităţile implicate în

implementarea proiectului şi executanţii contractelor de lucrări şi achiziţii, dotări).

109. Risc extern - Această categorie de riscuri este greu de controlat deoarece nu

depinde direct de beneficiarul proiectului de onvestiţie (obligativitatea repetării

procedurilor de achiziţii datorită gradului redus de participare la licitații, obligativitatea

repetării procedurilor de achiziții datorită numărului mare de oferte neconforme

primite în cadrul licitațiilor, creşterea nejustificată a preţurilor de achiziţie pentru

utilajele şi echipamentele implicate în proiect).

110. Scenarii tehnico - economice / alternative ale proiectului - variante tehnico-

economice de realizare a proiectului care îndeplinesc obiectivele cerute. Aceste

scenarii tehnico – economice sunt, de obicei, analizate în cadrul studiului de

prefezabilitate. În cadrul analizei cost beneficiu sunt luate în consideraţie măcar

scenariul “fără proiect” şi cel „cu proiect”.

111. Scenariul cu proiect - scenariu ce ia în considerare atât costul investiţiei în

dezvoltarea infrastructurii existente, cât şi valoarea reziduală a infrastructurii curente,

în timp ce beneficiile considerate sunt cele generate de întreaga infrastructură în

urma implementării proiectului, printr-o exploatare eficientă.

112. Scenariul de bază – scenariu ce reflectă continuarea activităţii fără investiţii majore,

dar generând evident costuri de exploatare / mentenanță a infrastructurii existente,

precum și beneficii, dacă este cazul.

113. Scenariul fără proiect - scenariu în care se estimează beneficiile şi costurile de

operare ale entităţii deja existente (prin ajustarea tendinţelor istorice şi luarea în

considerare a unor mici investiţii considerate necesare pentru continuarea în manieră

eficientă și legală a exploatării).

284

114. Senzitivitate – studiu ce analizează relația dintre două variabile și care arată cu cât

se modifică o variabilă de ieșire atunci când se modifică o variabilă de intrare.

115. Serviciul împrumutului (datoriei) - se referă la plățile ce trebuie realizate în viitor, în

urma contractării unui împrumut ca sursă de finanțare. Aceste plăți constau în

rambursări și dobânzi aferente, stabilite conform graficului de rambursare a

împrumutului și reprezintă fluxuri financiare de ieșire (negative) care trebuie luate în

considerare în analiza de sustenabilitate (în cadrul acesteia se poate impune un nivel

minim al ratei de acoperire a serviciului împrumutului).

116. Stakeholderi – persoană / organizație sau un grup de persoane / organizații care

dețin interese importante în functionarea unei organizaţii sau al unui proiect si pe

care le poate (pot) influenţa de o maniera semnificativă. Stakeholderii individuali sau

de grup prezintă două caracteristici majore: au interese importante în conceperea,

derularea și finalitatea activităţilor firmei/proiectului; pot să influenţeze conţinutul şi

rezultatele activităţilor firmei, în mod semnificativ, apelând la mijloace formale şi

informale, de diverse categorii, inclusiv sentimentale.

117. Standard de cost - document de referinţă, cu rol de ghidare în promovarea

obiectivelor de investiţii finanţate din fonduri publice. Standardul de cost se referă la

cheltuielile cuprinse în capitolul 4 "Cheltuieli pentru investiţia de bază" din

Metodologia privind elaborarea devizului general pentru obiective de investiţii şi

lucrări de intervenţii, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 28/2008 privind

aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente

investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului

general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii. La stabilirea costului

investiţiei de bază într-un standard de cost se au în vedere: analiza dispersiei

costurilor unitare la obiective similare contractate şi costul investiţiei de bază rezultat

din rularea listelor cu cantităţi pe categorii de lucrări. Standardul de cost se

adresează ordonatorilor de credite pentru: fundamentarea necesarului de fonduri

publice pentru finanţarea programelor de investiţii în condiţii de eficienţă economică;

fundamentarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivelor de investiţii similare din

punct de vedere tehnic obiectivului de referinţă; ghidarea în analiza ofertelor de către

membrii comisiilor de evaluare în vederea adjudecării contractelor privind execuţia

lucrărilor de construcţii pentru realizarea obiectivelor de investiţii, similare din punct

de vedere tehnic obiectivului de referinţă. Standardul de cost poate fi utilizat şi de

către operatorii economici pentru elaborarea ofertelor în vederea contractării

285

lucrărilor de construcţii (H.G.nr. 363 din 14 aprilie 2010 privind aprobarea

standardelor de cost pentru obiective de investiţii finanţate din fonduri publice)

118. Structură de finanțare - se referă la categoriile de surse de finanțare (mix de surse)

utilizate pentru o investiție, precum și ponderea pe care o are fiecare sursă în totalul

finanțării necesare. Aceasta este influențată de numeroși factori, dar în cazul

investițiilor publice structura de finanţare este cel mai adesea impusă de cadrul

legistativ, ce stabileşte regulile şi variantele de finanţare, în funcţie de proprietarul

investiţiei şi obiectivul acesteia. Printre sursele de finanțare posibile regăsim sursele

proprii (alocări bugetare), dar și surse împrumutate (de exemplu: credite bancare,

emisiune de obligațiuni de stat sau municipale etc.)

119. Studiu de fezabilitate - documentaţia tehnico-economică prin care se stabilesc principalii

indicatori tehnico - economici aferenţi obiectivului de investiţii pe baza necesităţii şi

oportunităţii realizării acestuia și care cuprinde soluţiile funcţionale, tehnologice,

constructive și economice ce urmează a fi supuse aprobării. Pe plan național

elaborarea studiului de fezabilitate este reglementată în HG nr. 28 din 2008.

120. Studiu de prefezabilitate - documentaţia tehnico-economică prin care se fundamentează

necesitatea şi oportunitatea investiţiei pe bază de date tehnice şi economice. Asigură

selecţia preliminară şi definirea proiectului. Pe plan național elaborarea studiului de f

prefezabilitate este reglementată în HG nr. 28 din 2008.

121. Subvenție – formă de sprijin financiar acordată de către finanțatorul extern pentru

sprijinul nerambursabil la implementarea proiectului. Mărimea subvenției se

stabilește printr-o metodologie publicară în Documentului Cadru nr. 4. al Comisiei

Europene.

122. Suprafinanțare – proces prin care se alocă o finanțare nerambursabilă unui proiect

de investiții dimensionată necorespunzător în raport cu performanța financiară

înregistrată. În fapt fenomenul definește o rată de intervenție supradimensionată.

Suprafinaţarea apare atunci când cofinanţarea unui proiect de investiţii (din fonduri

publice interne sau externe) depăşeşte suma de bani care face proiectul rentabil:

valoarea financiară a investiţiei (veniturile proiectului minus costurile proiectului) este

pozitivă.

123. Sursă de finanțare - fonduri din care se poate finanța o investiție.

286

124. Surse împrumutate de finanțare - sunt reprezentate de împrumuturi pe bază de

acorduri interguvernamentale, împrumuturi de la bănci comerciale, de investiţii sau

alte instituţii financiare nebancare sau emisiunii de obligaţiuni.

125. Surse proprii de finanțare - sunt surse de finanţare a investiţiilor unei organizaţii ce

provin din activitatea proprie de exploatare sau din alte activităţi. Sursele proprii de

finanţare includ: partea din profitul net repartizată pentru investiţii, amortizarea și

sumele încasate din vânzarea activelor fixe.

126. Sustenabilitate financiară – caracteristică a unui proiect ce evidențiază faptul că

pentru fiecare an, pe întregul orizont de timp al proiectului, intrările de numerar

acoperă ieșirile de numerar. Sustenabilitatea se demonstrează prin faptul că

proiectul generează un flux net de numerar (ca diferență între fluxul de intrări și cel

de ieșiri de numerar) cumulat pozitiv pentru fiecare an al proiecţiei financiare.

127. Termen de recuperare a investiției - a investiţiei reprezintă perioada de timp

(exprimată în ani) în care poate fi recuperat capitalul investit din beneficiile nete

anuale ale proiectului.

128. Termen lung - în limbaj macroeconomic, în acest orizon de timp capitalul și nivelul

tehnologic sunt relativ fixe, însă este permisă acțiunea unor șocuri temporare.

Capitalul și tehnologia fixe determină capacitatea productivă a economiei, descrisă și

prin sintagma output potențial, care reprezintă și oferta de bunuri și servicii pe termen

lung. Comportamentul pe termen foarte lung al economiei îl reprezintă domeniul

teoriei creșterii economice.

129. Termen scurt – în limbaj macroeconomic, în acest orizont de timp fluctuațiile cererii

determină cât din capacitatea disponibilă este utilizată și prin urmare, nivelul out-put-

ului și al producției. Prețurile sunt relativ fixe iar producția variabilă.

130. Valoare actualizată netă - reprezintă valoarea actualizată a fluxurilor de numerar

generate de investiţie pe întreaga perioadă de referință, indiferent de semnul

acestora, completată de valoarea reziduală actualizată, fiind exprimată în valori

absolute (unități monetare).

131. Valoare actualizată netă economică - reprezintă valoarea actualizată a fluxurilor de

numerar generate de investiţie pe întreaga perioadă de referință, în care se includ

costurile şi beneficiile economico-sociale ale investiţiei, corecţiile fiscale la care se

aplică și procesul de transformare a preţurilor de piaţă în preţuri contabile.

132. Valoare actualizată netă financiară - 1. Reprezintă diferenţa dintre suma tututor

beneficiilor de natură financiară (venituri marginale/diferenţiale/incrementale şi 287

economisiri/reduceri de costuri financiare) si suma costurilor marginale/ diferenţiale/

incrementale de natură financiară. 2. Suma rezultată prin deducerea costurilor

actualizate financiare, preconizate ale investiţiei din valoarea actualizată a veniturilor

aşteptate. 3. Valoarea actualizată a fluxurilor de numerar generată de investiție pe

întreaga durată de viață, calculată la nivelul tabloului fluxului de numerar aferent

analizei financiare.

133. Valoare de comutare - reprezintă variaţia (în procente) a variabilei critice care face

ca indicatorul de performanţă analizat (VNAF sau VNAE) să treacă prin zero.

134. Valoare reziduală - reprezintă valoarea rămasă a obiectivului de investiţii la finalul

orizontului de timp. Se calculează pe baza unor metodologii acceptate în cadrul

programului de finanțare și este considerată un venit în cadrul fluxului de numerar al

proiectului. Dimensionarea valorii reziduale trebuie atent justificată prin prisma

impactului asociat asupra indicatorilor de performanță financiară ai proiectului.

135. Valoarea în timp a banilor - exprimă valoarea intrinsecă diferită a unei sume la

momente de timp diferite (principiul: “un leu astăzi este mai valoros decât un leu

mâine”). Valoarea în timp a banilor este luată în considerare în cadrul ACB prin

intermediul tehnicii actualizării, care conferă o valoare actuală mai ridicată fluxurilor

financiare recente, respectiv o valoare mai scăzută pentru fluxurile care sunt

realizate mai târziu pe parcursul perioadei de referință a proiectului.

136. Variabile critice - variabilă a proiectului pentru care variaţia cu 1% va produce o

modificare cu mai mult de 5% în valoarea de bază a VNAF sau VNAE va fi

considerată o variabilă critică;

137. Venituri marginale – reprezintă veniturile obținute prin adăugare unei unități de

producție în plus; în contextul Analizei Cost Beneficiu – venituri obținute prin

realizarea investiției (față de varianta nerealizării acesteia).

288

ministerul educaŢiei :Şi cercetĂrii · web viewnu există o abordare comună pentru a estima...

Documents