Ediţie 2016

ŞCOALA GIMNAZIALĂ „PROFESOR NICOLAE SIMACHE” - ŞCOALA GIMNAZIALĂ „IENĂCHIŢĂ VĂCĂRESCU”

PLOIEŞTI

MILLENNIUMNr. 19-20

Colectivul de redacţie aduce calde mulţumiri Editurii Explorator pentru sprijinul acordat în realizarea acestui număr.

ISSN: 2067 - 9637Şcoala cu clasele I-VIII, ,,Profesor Nicolae Simache”

Ploieşti, Str. Malu Roşu , nr. 102E-mail: scoala.nicolaesimache@yahoo.com nicolaesimachescoala@gmail.com

Tel. ⁄ fax: 0244-537316Site web: https://nicolaesimache.wordpress.com/

ECHIPA MANAGERIALĂ:

DIRECTOR – Profesor Gabriel DRAGOMIRESCUDIRECTOR ADJUNCT – Profesor Mihaela RADUCONSILIER EDUCATIV – Profesor Alina CIOBANU

ECHIPA REDACŢIONALĂ:Redactori şi coordonatori revistă:

Profesor Alexandra BECHEANUProfesor Luminiţa DUMITRESCUProfesor Anca MIHALCA

RECENZII DE CĂRŢI

TABĂRA, de Louis Sachar

Romanul Tabăra, de Louis Shachar, ne oferă șansa la o aventură cu un subiect original și foarte inventiv, cu descrieri ale cadrului într-un mod inedit și cu un limbaj de exprimare familiar.

Acest roman urmăreste peripeția lui Stanley Yelnats, un băiat sărac, timid și fără stimă de sine. El este acuzat în urma unei neînțelegeri pentru furtul unei foarte valoroase perechi de adidași ai faimosului jucător de baseball Clyde Livingston și este trimis în tabăra de corecție - Lacul Verde care este, de fapt, un deșert. În timpul pe care acesta il petrece in tabără, devine mai încrezător, mai puternic și își face prieteni noi, cel mai însemnat fiind Hector Zeroni, supranumit Zero datorită inteligenței sale reduse. Cu toate acestea, Zero se dovedeşte a fi foarte bun la matematică. Stanley îl meditează pe acesta iar între cei doi se formează o relație strânsă de prietenie care atinge cititorul. Cu toate că narațiunea este la persoana a treia, cititorul se poate transpune în pielea personajului principal .Stanley pare să fie ajutat de legende pe baza lor putând crea conexiuni.

Vă lăsăm plăcerea de a parcurge subiectul care, prin abordare, critică acțiunile ilegale, corupția, rasismul și își arată compasiunea pentru orfani.

Năstase DanielCoordonator – profesor Irene NIŢU

SUB ACEEAŞI STEA, de John Green

E de ajuns să spunem doar "O carte cu adevărat excepţională "şi ne gândim la "Sub aceeaşi stea". Această carte a apărut în mai, anul 2013, fiind încadrată în literatura universal. Este o operă dramatică

care, aşa cum a declarat şi The New York Times, este un amestec de melancolie, duioşie, înţelepciune şi umor".

Cartea prezintă povestea de dragoste dintre Hazel Grace Lancaster, o tânără în vârstă de 16 ani suferind de cancer tiroidian şi Augustus Waters, având aceeaşi boală cumplită.

Aceştia s-au întâlnit la una dintre întâlnirile unui grup de suport, moment în care vieţile amândurora s-au schimbat radical. Spirite identice, împărţind acelaşi simţ al umorului şi acelaşi farmec de neconfundat, Augustus si Hazel încep "cursa vieţii lor" în care descoperă ce înseamnă dragostea adevarată, cursă aflată contra cronometrului, din păcate...

"Îşi vor aminti oamenii de mine?", "Ce sens are viaţa mea?", "Ce vreau să las în urmă?" . Toate aceste întrebări profunde au fost prezentate în carte şi ne sunt întipărite în minte.

Cel mai mare avantaj al acestui roman este faptul că absolut niciun cititor nu poate rămâne rece în faţa acestuia. Poate că nu te face să verşi lacrimi îndurerate, însă, cu siguranţă te simţi într-o oarecare măsură diferit, schimbat după citirea sa. Fiind o experienţă zguduitoare, realizăm că trebuie să apreciezi fiecare bucurie a vieţii, chiar şi cea mai măruntă.

Aşadar, "Sub aceeaşi stea", de John Green, este un roman ce îţi intră adânc în suflet datorită impactului puternic emoţional şi merită citit, fără îndoială.

Rohat AndradaCoordonator – profesor Irene NIŢU

MILLENNIUM 1

CUVÂNT - ÎNAINTE

ELEVUL ŞI ŞCOALAŞcoala este locul spre care ne-am îndreptat paşii fiecare dintre noi. În zile însorite sau mohorâte,

mai veseli sau mai trişti, mergeam grăbiţi sau mai agale spre locul care avea să devină pentru noi o altfel de casă.

În oraşul Ploieşti, pe strada Malu Roşu, îşi face loc, printre case şi blocuri, o astfel de instituţie de învăţământ, Şcoala Gimnazială “Profesor Nicolae Simache”.

Pentru cel ce vrea să intre, îşi va deschide cu siguranţă porţile. Dincolo de ziduri aşteaptă dascăli cu suflet blând, zâmbete şi glasuri de copii. Şi ca într-o poveste, sălile de clasă, băncile prind viaţă, însufleţite de elevi mai mari sau mai mici. Tablele, albe sau negre, vorbesc cu cei ce vor să le asculte, prin litere şi cifre gata să intre în scenă, prin informaţii şi cunoştinţe gata să-i ajute pe copii a porni cu paşi siguri spre o nouă lume.

În faţa elevilor apar dascăli bine pregătiţi care ştiu că un copil trebuie educat, dar şi învăţat să se educe singur. Ei nu sunt doar profesori. Sunt în primul rând oameni care ştiu că cei ce stau în prima, în a treia sau în ultima bancă nu sunt numai elevii lor, ci şi suflete care trebuie ascultate, înţelese şi îndrumate. Pe catedra tăcută stă catalogul clasei, nerăbdător să primeasca rezultatele evaluării elevilor. Din tabloul din perete, chipul lui Nicolae Simache este parcă luminat de un zâmbet. Să fie oare amintirea de când era şi el profesor sau bucuria de a vedea rezultatele bune şi foarte bune ale elevilor din şcoala ce-i poartă numele? Cine ştie?

Un lucru putem să i-l spunem sigur: “Toţi cei care trec pragul şcolii vor să te facă mândru, domnule profesor!” De aceea există o frumoasă colaborare între factorii educaţiei: elevi, profesori, părinţi şi comunitate, în cadrul activităţilor şcolare şi extracurriculare.

Ce înseamnă şcoala pentru noi?S - seriozitateI - informaţiiM - motivaţieA – aptitudiniC - creativitateH - hotărâreE – educaţie

Acesta este şi motivul pentru care mulţi dintre cei care au terminat clasele primare şi gimnaziale la Şcoala “Nicolae Simache” se întorc cu drag să o revadă sau se opresc măcar şi spun cu emoţie în glas: “Aici am început viaţa de elev!”

Director,Profesor Gabriel DRAGOMIRESCU

MILLENNIUM2

PROFESORII NOŞTRI AU CUVÂNTUL

Scurt istoric al Şcolii noastre

În anul în care se împlineau douăzeci de ani de la trecerea în eternitate a marelui dascăl Nicolae Simache, prima şcoală inaugurată în oraş după evenimentele din 1989, situată pe strada Malu Roşu, nr.102, va purta, conform Dispoziţiei Nr. 84 a Inspectoratului Şcolar al Judeţului Prahova, din 14.VII.1992, numele celui pe care fostul său elev, academicianul Eugen Simion, îl caracteriza ca fiind „Don Quijote de Ploieşti”,ctitorul principalelor muzee din oraş şi al unicului muzeu al ceasului din ţară.

În primul an de funcţionare, şcoala avea 54 de cadre didactice-profesori si învăţători - şi 12 angajaţi ai personalului didactic auxiliar şi nedidactic; 46 dintre cadre erau titulare, o parte provenind de la Şcoala generală nr.2, actuala şcoală „Ienăchiţă Văcărescu”, devenită la 1.IX.2013 structură a şcolii noastre. În cei peste douăzeci de ani scurşi de la înfiinţarea şcolii ni s-au alăturat mulţi colegi, dintre ei unii tineri foarte bine pregătiţi, cu evidente înclinaţii psiho-pedagogice şi educative.

Dintre foştii elevi care, prin cariera lor au contribuit la sporirea faimei şcolii în care s-au format, ne amintim de : Ionuţ Anghel, premiul II la Olimpiada Naţională de Chimie, Georgiana Ramona Baciu, profesor de muzică şi interpretă de muzică populară, Andreea Bălan, interpretă de muzică pop-dance, Leonard Nicolae, Amancio Paraschiv, campioni naţionali de juniori la box, Dumitrache Ana Maria, campioană naţională la judo, Raisour Samuel, Tudor Crina, campioni naţionali de juniori la karate, echipele de fotbal ale claselor I-IV şi V-VIII, locul I pe judeţ şi zonă şi, cea de a doua, locul V pe ţară, echipa de handbal, locul I pe judeţ şi locul II pe zonă. Lor li se adaugă foarte mulţi alţi elevi, acum buni profesionişti, de care ne mândrim şi de care ne amintim cu bucuria misiunii împlinite.

Realizările noastre nu ar fi fost posibile fără susţinerea şi sprijinul permanent al comunităţii, al Asociaţiei de Parinţi “Millenium”, asociaţie cu personalitate juridică, cărora le mulţumim.

Director adjunct,Profesor Elena Mihaela RADU

MILLENNIUM 3

Patronul nostru spiritual – Profesorul Nicolae Simache

Născut la 4 noiembrie 1905, dar înregistrat în acte la 5 noiembrie, într-o familie cu încă trei surori, Nicolae Simache a absolvit cinci clase primare în comuna natală, remarcându-se încă de pe atunci printr-o extraordinară memorie şi prin neobosita sete de cunoaştere. Aceasta i-a convins pe părinţi - Ilie şi Maria - să-l trimită să-şi urmeze studiile la Ploieşti, la Liceul “Sfinţii Petru şi Pavel”, devenit Colegiul Naţional I. L. Caragiale.

A absolvit liceul ca şef depromoţie, liceul rămânând pentru el locul unde a vrut să se întoarcă, ceea ce , peste ani, se va întâmpla.

În anul 1926, Nicolae Simache a devenit student al Universităţii din Bucureşti, înscriindu-se la două facultăţi: Facultatea de Litere şi Filosofie şi Facultatea de Drept.

A fost elevul lui Nicolae Iorga, dar niciodată nu a făcut caz de faptul că a fost studentul lui preferat. ”Cel puţin jumatate din ce mi-a dat facultatea datorez lui Iorga”.

După absolvirea facultăţilor, Nicolae Simache a profesat puţin timp ca avocat, dar adevărata chemare era aceea de profesor. După o perioadă când a suplinit la Liceul “Nicolae Bălcescu” (astăzi sediul I.S.J. şi al C.C.D.), apoi la Liceul “Sfinţii Petru şi Pavel”, a devenit profesor titular, mai întâi profesând la Şcoala Comercială Elementară Dej; a fost transferat la “Liceul Comercial de Băieţi”din Focşani, apoi la Buzău, iar din 1948 a fost încadrat la Liceul “Sfinţii Petru şi Pavel”- I.L.Caragiale- din Ploieşti, unde a funcţionat până la pensionarea sa, în 1969.

Profesor diriginte, pedagog, Nicolae Simache s-a impus în faţa elevilor săi nu numai printr-o pregătire profesională fără cusur, dar şi printr-o ţinută civică şi morală demne de urmat.

În anul 1949 a luat fiinţă, la Ploieşti, ”Societatea de Ştiinţe istorice şi Filologice”, avându-i ca preşedinte pe prof.Aspasia Vasiliu, iar ca vicepreşedinte pe profesorul Nicolae Simache. În februarie 1968, Societatea s-a scindat, la secţiunea istorie preşedinte devenind Nicolae Simache.

A primit, de-a lungul carierei, şase ordine şi medalii şi titlul de «Profesor emerit», în anul 1965; în anul 1937, regele Carol II i-a conferit Ordinul «Meritul Cultural pentru Construcţii şcolare». Avea doar 32 de ani...

În semn de profundă preţuire,prima şcoală gimnazială inaugurată în Ploieşti

după evenimentele din 1989, chiar în anul când se comemorau20 de ani de la moartea marelui dascal, în 1992, îi poartă numele.

MILLENNIUM4

Începând de la 1 aprilie 1953 - data cand a fost numit director al Muzeului de Istorie şi Arheologie Ploieşti (pe atunci se numea Muzeul Regional de Istorie) - profesorul Nicolae I. Simache a devenit ctitorul unei bogate "salbe" de muzee, în judeţul Prahova:

•MuzeulJudeţeandeIstorieşiArheologie;•MuzeulCeasului;•Muzeelememoriale:“I.L.Caragiale”dinPloieşti,"B.P.Hasdeu"dinCâmpina,"Nicolae

Iorga"dinVăleniideMunte,"CezarPetrescu"dinBuşteni;•MuzeuldeartăpopularăBreaza(dinpăcatenumaifuncţionează...);•MuzeulEpociiMateiBasarabsiConstantinBrâncoveanu,dincomunaBrebu;•PrecumşimuzeelerepublicanedinTârgovişte:MuzeulTiparuluişiCărţiiVechi,Muzeul

ScriitorilorTârgovişteni.•Înacestcontextsecuvinemenţionatşisprijinulacordatdeprof.N.I.Simacheorganizării

Muzeului "N.Grigorescu" dinCâmpina,muzeelor dinUrlaţi,Buzău şiRâmnicul Sărat (înperioada1955-1960).

ProfesorulNicolaeSimacheîncifre...:•17muzee;•22lucrăriştiinţificepersonale;•19lucrăriîncolaborare;•74studiişiarticolepublicateînziareşireviste;•8articolepublicateîncolaborare;•20articoleşistudiipublicateînrevisteşcolare;•Aorganizatpeste40decămineculturaleîncomunelejudeţuluiPrahova...

Înapoi la Cosminele…Bolnav, vizitat doar de puţini prieteni (nu a avut timp pentru el, pentru a-şi întemeia propria

familie), îşi trăieşte ultimile trei luni de zile în spital, iar în noaptea de 16 spre 17 ianuarie 1972 s-a stins din viaţă, la Ploieşti. Respectându-i-se ultima dorinţă, a fost înmormântat în comuna natală ; monumentul funerar poartă următoarea inscripţie : “Plâns şi neuitat de surori, cumnaţi şi nepoţi”.

Neuitat… NICOLAESIMACHE a fost, aşa cum vechii greci au spus despre Pericle, “SUFLETUL

CETĂŢIISALE”.

Director adjunct,Profesor Elena Mihaela RADU

Bibliografie:

Bucur Chiriac: ”N. Simache - trecător grăbit prin timpul nostru”, în revista ,,Contemporanul”, 1972;Paul Popescu: ”Despre N.I.Simache”, 2002, Ploieşti;Valeriu Râpeanu: ”Un dascăl de neuitat - N. Simache”, în revista “Tribuna şcolii”/nr.38Nicolae Bărbieru: ”Cărturarul şi istoricul N.I.Simache” - manuscris.

MILLENNIUM 5

Într-o societate hipermodernă, în care Internetul, tabletele, smartphone-urile şi alte aparate de ultimă generaţie ne influenţează ritmul vieţii, în care massmedia ne invadează şi ne transmite mesaje uneori deformate, manipulative, în care violenţa (fizică, dar mai ales verbală) este omniprezentă în jurul nostru, copiii sunt expuşi pericolelor şi provocărilor. În acest context, este important să dezvoltăm la copiii noştri inteligenţa socială şi cea emoţională, pentru a fi pregătiţi să se adapteze permanent în diverse situaţii, să iniţieze şi să menţină relaţii pozitive cu ceilalţi.

Prin colaborarea cu d-na prof. consilier Adriana Stoian, elevii clasei a IV-a C au avut posibilitatea să experimenteze strategii de dezvoltare a abilităţilor socio-emoţionale în cadrul orelor de consiliere. Preferat de copii a fost jocul „Colorează-mi lumea!” prin care s-a urmărit formarea unei imagini pozitive de sine. S-a lucrat în echipă, elevii „colorându-şi lumea” în culorile preferate şi creând un univers în care fiecare culoare are o semnificaţie şi transmite trăsăturile caracteristice ale fiecărui grup:

• VIOLET: Victorie, Iubire, Onestitate, Libertate, Empatie, Toleranţă• GALBEN: Generozitate, Altruism, Legătură, Emoţie, Noroc• ALBASTRU: Artişti, Liniştiţi, Buni, Atenţi, Sensibili, Talentaţi, Rezistenţi, Uimitori• VERDE: Veselie, Educaţie, Respect, Demnitate, Eleganţă etc.

Acest demers s-a dovedit un punct de plecare în dezvoltarea unor relaţii autentice în colectivul de elevi în care cooperarea, respectul, toleranţa, nonviolenţa, sinceritatea, încrederea, prietenia să fie atributele esenţiale.

Pentru foarte mulţi dintre noi, lumea noastră înseamnă viaţa noastră şi, implicit, culoarea lumii noastre dă şi culoarea vieţii noastre. Prin urmare, cât suntem atenţi şi sensibili la lumea copiilor/elevilor noştri, cu cât suntem cu ei şi lângă ei zi de zi, putem face foarte mult(e), deoarece „copiii învaţă ceea ce trăiesc”, aşa cum spunea Dorothy Law Nolte, specialistă în consilierea familiei, în poemul care a făcut-o celebră:

Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaţă să condamne;Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agresivi;Dacă trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi;Dacă trăiesc înconjuraţi de milă, copiii învaţă autocompătimirea;Dacă trăiesc înconjuraţi de ridicol, copiii învaţă să fie timizi;Dacă trăiesc în gelozie, copiii învaţă să simtă invidia;Dacă trăiesc în ruşine, copiii învaţă să se simtă vinovaţi;Dacă trăiesc în încurajare, copiii învaţă să fie încrezători;Dacă trăiesc în toleranţă, copiii învaţă răbdarea;Dacă trăiesc în laudă, copiii învaţă preţuirea;Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubească;Dacă trăiesc în aprobare, copiii învaţă să se placă pe sine;Dacă trăiesc înconjuraţi de recunoaştere, copiii învaţă că este bine să ai un ţel;Dacă trăiesc împărţind cu ceilalţi, copiii învaţă să fie generoşi;Dacă trăiesc în onestitate, copiii învaţă respectul pentru adevăr;Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învaţă să fie drepţi;Dacă trăiesc în bunăvoinţă şi consideraţie, copiii învaţă respectul;Dacă trăiesc în siguranţă, copiii învaţă să aibă încredere în ei şi în ceilalţi;Dacă trăiesc în prietenie, copiii învaţă că e plăcut să trăieşti pe lume.

Profesor Luminiţa DUMITRESCU

COPIII ÎNVAŢĂCEEA CE TRĂIESC...

MILLENNIUM6

Suntem români ŞI NE PĂSTRĂM TRADIŢIILE

„Suntem ceea ce iubim.” (Nichita Stănescu)

DRAGOBETELE, sărbătoarea dragostei la români, își are rădăcinile în tradițiile dace și în credința într-un fel de zeu al iubirii, a cărui cinstire, pe 24 februarie, marca simbolic și începutul primăverii.

Dragobetele, fiul Dochiei, era zeul dragostei și al bunei dispoziții. I se mai spunea Cap de Primăvară sau Cap de Vară și era identificat cu Cupidon, zeul iubirii in mitologia romană, și cu Eros, corespondentul acestuia în mitologia greacă.

Elevii clasei a III-a B au sărbătorit acest eveniment într-un mod adecvat vârstei lor.

„Iubirea nu se poate măsura, dar poţi s-o dăruieşti fără măsură.” (Maica Tereza)

Profesor Georgeta CINCAN

DRAGOBETELE

MILLENNIUM 7

Citind definiţia din DEX, putem afla că mărţişorul este un mic obiect de podoabă legat de un fir împletit- roşu cu alb- care se oferă în dar, ca semn al sosirii primăverii, mai ales femeilor şi fetelor, în ziua de 1 Martie.

Profesor Florica VASILE

MĂRŢIŞORUL – dar al primăverii

Tot DEX-ul ne mai spune că „mărţişor” este denumirea populară a lunii martie. „Mărţişor” este şi numele unei străzi din Bucureşti, pe care se află casa în care a locuit, scris şi în grădina căreia este înmormântat marele poet Tudor Arghezi.

Şi anul acesta elevii clasei a III-a A, îndrumaţi de doamna învăţătoare Vasile Forica, şi-au propus să realizeze expoziţia de mărţişoare în incinta şcolii „Profesor Nicolae Simache”. De această dată şi-au propus ca fiecare elev din care doreşte să primească câte un mărţişor, trebuie să doneze o jucărie.

Deoarece şcoala noastră sprijină voluntariatul şi încurajează implicarea unui număr mare de voluntari în diferite proiecte, ne dorim ca aceste jucării să aducă un zâmbet pe chipurile copiilor nevoiaşi.

MILLENNIUM8

Dragobete, zeul vieţiiÎn mitologia dacică ar fi existat un zeu al morții și al vieții care simboliză trezirea la viață a

întregii naturi și, practic, marca începutul primăverii. Acesta era sărbătorit pe 25 martie, în care avea loc un ceremonial religios, fiind o zi a învierii și a bucuriei.

În această zi se binecuvântau ogoarele, animalele și păsările și nu se făcea niciun fel de sacrificiu, deoarece se considera că acum se împerecheau animalele și păsările. Din acest motiv, zeul era reprezentat, uneori, și sub înfățișarea unei ființe, jumătate om, jumătate animal.

De altfel, în folclorul tradițional, această zi de împerechere a animalelor și a păsărilor a fost păstrată strict de către oameni. Și astăzi, sunt persoane care duc animalele la împerechere, în această zi, păstrând credința că animalele neimperecheate vor rămâne sterpe până la Dragobetele din anul viitor.

Cu timpul, Dragobetele s-a estompat în majoritatea teritoriului românesc. Creștinismul, în speță credința ortodoxă, a încercat înlocuirea acestui obicei păgân cu o sărbătoare religioasă numită „Buna Vestire”. Totuși, în timp, s-au preluat unele credințe populare din acest obicei, dar cu altă semnificație și nu în toate regiunile țării, ci numai în partea de sud, în special în zona Olteniei.

Credințe și obiceiuri Astfel, există credința populară că cine participă la

această sărbătoare ar fi ferit de bolile anului mai ales de febră și că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelșugat. Îmbrăcați de sărbătoare, fetele și flăcăii se întâlneau în fața bisericii și plecau să caute prin păduri și lunci flori de primăvară.

Fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit "zburătorit", urmărite de câte un băiat căruia îi căzuseră dragi. Dacă băiatul era iute de picior și o ajungea, iar față îl plăcea, îl săruta în public. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate de a afla viitoarele căsătorii. De aici a apărut expresia populară, "Dragobetele sărută fetele!"

Gospodarii, de ziua Dragobetelui, trebuiau să aibă grijă de toate orătăniile din ogradă, dar și de păsările cerului. În această zi nu se sacrificau animale, pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor.

Tradiția Bisericii E bine de știut faptul, că Dragobetele e o sărbătoare laică, iar Biserica din solidaritate cu creștinii

o îngăduie ca făcând parte din bucuriile vieții pământești. Dragobetele sau “cap de primăvară”, ca și alte sărbători laice sunt o deviere de la învățătura Evanghelică, aceste practice nefăcând parte din tradiția Bisericii. Cuvântul Apostolului Pavel este clar în această privință: “ Iar de basmele cele lumești și băbești, ferește-te și deprinde-te cu dreaptă credinta” ( I Timotei 4, 7) .

În apropierea acestei sărbători au loc tot felul de manifestări culturale și spirituale. Astfel, la Muzeul Satului din București, cu această ocazie, are loc așa numitul “Targ de Dragobete” unde sunt nelipsiți meșterii populari, produsele din gastronomia tradițională, produsele bio, mărțișoarele precum și un minunat program artistic de muzică și dansuri populare.

Dragobetele, în general, se sărbătorea în apropierea echinocțiului de primăvară, simbolizând viață, frumusețea, dar și tinerețea veșnică.

Profesor Daniela STOICA

MILLENNIUM 9

UMOR ȘCOLAR

– Bunicul meu e centenar!– Mare scofală! Al meu e miliardar!

– Tata şi cu mine ştim tot.− Da? Atunci...spune-mi unde este Polul Nord?− Ei, pe asta o ştie tata.

− Ce ţipi aşa?!− Mi-am dat cu ciocanul peste deget. Să vină mama!− Se vede că n-a auzit. Mai dă o dată!

– Ia spune, Săndele, ai avut şi tu pojar tot atât de grav ca mine? Eu nu am avut voie să mă duc patru săptămâni la şcoală.

− La mine a fost şi mai rău, am făcut pojar în vacanţă!

– După câte ştiu, n-ai fost nicidată într-o biserică. Atunci cum se face că toţi colegii îţi spun ,,Bisericosul”?

− Pentru că, de fiecare dată când mă ascultă profesorul de matematică, spune că sunt...tămâie.

O fetiţă vine bucuroasă la şcoală şi-i spune învăţătoarei:− Avem un nou frăţior. Vreţi să veniţi să-l vedeţi?− Cu plăcere, dar mai aştept ca mămica să se înzdrăvenească...− O, nu vă temeţi, nu se ia...

– Doamnă învăţătoare, Viorel mi-a doborât plăcinta!− Cu intenţie?− Nu, cu brânză, răspunde copilul.

cules de profesor Anca MIHALCA

MILLENNIUM10

DIN JURNALUL DE CĂLĂTORIEAL UNUI ANUME TURIST AMERICAN...

VENEŢIA: Am sosit în oraş după o ploaie torenţială, cred.Toate străzile sunt

inundate. Nu se circulă decât cu barca. Cu toate acestea barcagii sunt foarte veseli şi cântă nişte canţonete

numite barcarole. Hotelul este cam vechi şi broasca de la uşă camerei orăcăie îngrozitor.

LONDRA: La Londra n-am văzut nimic din cauza ceţii. În ultima zi, ceaţa s-a

ridicat pentru câteva secunde şi am putut vedea un superb turn cu ceas. Ceasul stătea, dar eu n-am mai stat.

MADRID: Oraşul este frumos, are străzi lărgi, cu fântâni ecvestre şi statui

arteziene. Au şi un palat mare, dar cam neprimitor. În schimb, locuitorii sunt simpatici, vorbăreţi, ospitalieri şi se numesc români.

PARIS: După câte îmi aduc aminte de la şcoală, Parisul este capitala

Germaniei. Cu toate acestea, străzile Parisului sunt pline de japonezi. Numărul frumoaselor şi renumitelor franţuzoaice s-a redus foarte

mult. Ele nu mai pot fi văzute decât sub formă unui tablou expus la Muzeul Luvru şi care reprezintă o italiancă urâţica ce zâmbeşte tâmp.

PRAGA: La Praga am cunoscut o blondă delicioasă, care m-a servit cu o şuncă

de neuitat...

BUCUREŞTI: Ghidul pe care-l am la mine, apărut în New York, îmi prezintă

Bucureştiul drept capitala Ungariei. Cred că la mijloc este o greşeală. În Gară de Nord se vorbeşte mult turceşte, ceea ce mă face să cred că nu sunt în Bucureşti, ci în Frankfurt pe Main.

Profesor Daniela MIHAI

MILLENNIUM 11

Fiecare elev este MINUNAT

Profesor Claudia ZAMFIR

În 1985, Howard Gardner reușește prin teoria inteligențelor multiple să lase în urmă ierarhizarea datorată testelor de inteligență, atrăgând atenția asupra faptului că există 9 tipuri de inteligențe, acestea fiind potențialități biologice pe care fiecare om le posedă într-o combinație unică. Tocmai de aceea, doamna asist. dr. Adela Pop Cîmpean, profesor în cadrul Universității Babeș-Bolyai, Facultatea de Psihologie și Ştiinţe ale Educaţiei, Departamentul de Didactica Științelor Socio-Umane, ne dezvăluie puțin din ceea ce înseamnă a preda în spiritul TIM, tocmai pentru ca fiecare cadru didactic să poată privi elevii ca pe un complex de calități, ca pe un ansamblu de talente aflate în stare latentă. Menirea lor este aceea de a descoperi și de a stimula toate aceste potențialități. Asta pentru că elevii noștri se nasc cu un anumit ,,profil de start” al inteligențelor multiple care îi definesc și care trebuie apreciat și dezvoltat.

* În primul rând, aș vrea să vă întreb în ce context ați descoperit teoria lui Gardner?Acum vreo 12 ani, căutând informații suplimentare despre conceptul de inteligență și felul în care

dezvoltarea acesteia este influențată prin educație, am găsit și cartea lui Gardner „The Unschooled Mind” care m-a provocat teribil. Din acel moment am început să caut cat mai multe informații despre teoriile lui. * Care ar fi avantajele predării în spiritul teoriei inteligențelor multiple?

- descoperirea (de multe ori redescoperirea) unor potențialități care altfel ar rămâne latente, distrofice, - creșterea exponențială a motivației elevilor pentru propria dezvoltare,- dezvoltarea adecvată a personalității elevilor,- dezvoltarea stimei de sine, a conștientizării propriei valori și unicități,- dezvoltarea auto-cunoașterii, respectiv a auto-percepției corecte, extrem de importantă în „proiectul de viață”.

* Care ar fi eventualele modalități prin care un profesor poate identifica la elevi acele capacități specifice unui anumit tip de inteligență?

- motivarea elevilor să se implice în propria lor descoperire, - încurajarea elevilor de a testa cât mai multe posibile activități, - aplicarea unei mari diversități de metode didactice (de la jurnalul reflexiv până la dezbatere sau

experiment) și consemnarea/observarea sistematică a comportamentelor lor (evident, aici este problematică ideea că se poate face acest lucru la orice disciplină),

- îndrumarea elevilor să își continue dezvoltarea propriilor potențialități pentru a verifica „autenticitatea” acestora pe termen lung.* De asemenea, ne-ați putea propune câte o meserie specifică fiecărui tip de inteligență?

Lingvistică: scriitor, logico-matematică: matematician, vizuală/spațială: artist plastic, muzicală: muzician, corporală: dansator, socială: profesor, intrapersonală: om (nu m-am putut abține), naturalistă: biolog, existențială: filosof.* La final, vă invit la un joc. Propuneți pentru fiecare tip de inteligență un nume: o personalitate, o persoană publică (politician, academician, etc.) din spațiul românesc la care sunt evidente abilitățile proprii unei inteligențe.

Lingvistică: Nichita Stănescu, logico-matematică: Solomon Marcus, vizuală/ spațială: Dan Perjovschi Constantin Brâncuşi, muzicală: George Enescu, corporală: Dan Puric, intrapersonală: Nicolae Steinhard, naturalistă: Emil Racoviţă

MILLENNIUM12

Dragilenoastreeleve,dragiinoștrielevi,

Sunteți generația digitală.Vă pricepeți să tastați, stând înpat, în picioare, în bancă, subnasul profesorilor, ori fieundesimțiți irezistibilul ,,call”. Știți sădeschideți conturi, să dați ,,like”,să,,chatuiți”,să,,downloadați”,săbanați, să raportați, să faceți listede ,,friends”, grupuri deschise /închise,săfițiadmini,să,,jointo”,săinformați,cuselfieuri,totpoporulcâtdebinearătați,cebine vă simțiți, ce muzică bună ascultați șicum mânuiți emoticoanele. Eh, da, evidentcăperformanțelevoastres-auperfecțonat în(foarte/prea)multtimppetrecutîncompaniagadgeturilor.

Pare că internetul nu mai are secrete.Totuși,rețeauaastagrozavăareorizontulmailargdecâtfacebook,youtube,freegames,fifa,ș.a.Internetulvăinvităîntururivirtualeprinmuzee,orașe,expoziții,văajutăsăcunoaștețiistoria,săexplorațilumeacareneînconjoară,săînvățațilimbistrăine,săcitiți.Da!Săcitiți.Sespunecă internetul a alungatcarteadinmânacopiilorșitinerilor. Înmaremăsură,acest fapt este adevărat.Însă, la o navigare maiatentă, puteți descoperiniște siteuri care potrezolvasituația.Măreferlapaginilecucărțielectroniceîn limba română.Nu suntlafeldemultecaaceleaînlimba engleză, dar existăsuficiente cât pentru nouăvieți. Sunt pe alese, pentru

toate gusturile și, în plus, multedintreelesuntgratuite.

Leputețicitipetabletă,laptop,e-reader,chiarșipemobilșion-line,șioff,descărcându-lepeceledorite.

Măgândeamsăvădaunișteadrese.Biblior.neteobibliotecăvirtuală românească cu volumecutematicădiversă,de laprozălacritică literară. Club de lecturăare o colecție bogată, având șio secțiune destinată copiilor. Pe

Biblioteca pe mobil sunt de răsfoit treicolecții - Humanitas, BookLand și Școalapentru copii. Bibliocărți.com e un sitecumaterialepentrudescărcat înformatpdf.Biblioteca România Inedit îmbie și eacuscrieridindomeniivariate.EvoBook.roeste o librărie digitală, care are și titluri cepotfidescărcategratuit.Desigur,doritoriipotdescoperișialtepaginidedicatecititului.

În final, sper că veți tasta, măcar dincuriozitate, vreuna dintre adrese. Eumi-amîncercatnoroculșiv-ampoftitlabanchetule-lecturii.Dacăvețirăspundeprezent,edoarochestiunedeclickandlikeoriviceversa!

E - lectura

Profesor Alexandra BECHEANU

MILLENNIUM 13

1. Eşti uneori vesel şi alteori trist, fără un motiv special? DA / NU2. Schimbi destul de des prietenii? DA / NU3. Crezi că eşti nedreptăţit, sau mai puţin dorit în familie, în colectivul clasei? DA / NU4. Când ai necazuri te înfurii pe cei care crezi că ţi le-au cauzat? DA / NU5. Te superi uşor pentru lucruri mărunte? DA / NU6. Cînd te superi, spui sau faci lucruri pe care apoi le regreţi? DA / NU7. Dacă cineva ţipă la tine, îi răspunzi cu aceeaşi măsură? DA / NU8. Când eşti trist simţi nevoia să spui cât mai multor persoane necazul tău? DA/ NU9. Te laşi condus de inspiraţia de moment? DA / NU10. O schimbare în viaţa ta, o sarcină nouă te nelinişteşte? DA / NU11. Când ai de scris o scrisoare delicată, eziţi sau o amâni pentru mai târziu? DA / NU12. Te supără aprecierea că ai fi timid sau emotiv? DA / NU13. Ţi se întâmplă să te simţi obosit, fără un motiv special? DA / NU14. Ai tendinţa să plângi uşor când urmăreşti un spectacol emoţionant (film, etc)? DA / NU15. Când cineva te urmăreşte cum lucrezi, te simţi stânjenit sau tulburat? DA / NU16. Poţi să păstrezi un secret? DA / NU17. Lucrurile care te-au emoţionat în mod deosebit persistă mult timp în mintea ta? DA / NU18. Eşti invidios pe alţii când au succes? DA / NU19. Dai vina pe colegi pentru greşelile tale? DA / NU20. Ţi-e frică de anumite locuri (tuneluri, peşteri, apă, pădure, animale)? DA / NU

Răspunsuri afirmative:

18-20: foarte emotiv15-17: emotiv12-14: destul de emotiv9-11: echilibrat emotiv6-8: puţin emotiv1-5: foarte puţin emotiv

Profesor consilier Adriana – Manuela STOIAN

Test de autocunoaştere

Următorul test îţi dă posibilitatea să-ţi recunoşti calităţile şi defectele în vederea fructificării aspectelor pozitive şi a diminuării punctelor slabe:Răspunde cu „DA” sau „NU” la următoarele întrebări:

MILLENNIUM14

În cele ce urmează veţi descoperi principalele evenimente din ecocalendar pe care ar trebui să le sărbătorim în fiecare an al existenţei noastre efemere prin gesturi simple care să dovedească grijă, atenţie şi respect pentru pămâtul pe care călcăm...

* 02 februarie Ziua Mondială a Zonelor Umede* 15 martie -15 aprilie Luna Pădurii* 22 martie Ziua Mondială a Apei* 23 martie Ziua Mondială a Meteorologiei* 01 aprilie Ziua Păsărilor* 17 aprilie Ziua Mondială a Sănătății* 22 aprilie Ziua Pământului* 24 aprilie Ziua Mondială a Protecției Animalelor de Laborator* 10 mai Ziua Păsărilor și Arborilor* 15 mai Ziua Internațională de Acțiune pentru Climă* 22 mai Ziua Mondială a Biodiversității* 24 mai Ziua Europeană a Parcurilor* 05 iunie Ziua Mondială a Mediului* 08 iunie Ziua Mondială a Oceanelor* 17 iunie Ziua Mondială pentru combatere Deșertificări* 21 iunie Ziua Soarelui* 29 iunie Ziua Dunării* 11 iulie Ziua Mondială a Populației* 09 august Ziua Grădinilor Zoologice* 16 septembrie Ziua Internațională a Stratului de Ozon* 18 septembrie Ziua Mondială a Geologilor* 23 septembrie Ziua Mondială a Curățeniei* 26 septembrie Ziua Mondială a Munților Carpați* 04 octombrie Ziua Mondială a Animalelor* 16 octombrie Ziua Internațională a Alimentației* 17 octombrie Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei* 31 octombrie Ziua Internațională a Mării Negre* 08 noiembrie Ziua Internațională a Zonelor Urbane* 11 decembrie Ziua Internațională a Munților

Profesor Alina CIOBANU

ECOCALENDAR

MILLENNIUM 15

Profesor Luminiţa DUMITRESCU, profesor Alina CIOBANU

Elevii Şcolilor „Profesor Nicolae Simache” şi „Ienăchiţă Văcărescu” (structură) din Ploieşti au contribuit, în anul şcolar trecut, la colectarea selectivă a deşeurilor, prin participarea la concursul interşcolar „Şcoala Reciclării – prezent şi viitor verde”. Acesta a fost organizat de Primăria Municipiului Ploieşti prin Regia Autonomă de Servicii Publice cu scopul de a antrena elevii în acţiuni ce au ca scop protejarea mediului de viaţă urban şi de a forma cetăţeni responsabili şi preocupaţi de mediul înconjurător.

În perioada 2 februarie 2015 – 1 iunie 2015, elevii noştri, coordonaţi de prof. Alina Ciobanu şi prof. Luminiţa Dumitrescu, s-au implicat în colectarea săptămânală a deşeurilor de hârtie-carton, plastic, PET, aluminiu şi sticlă la unităţile şcolare, acestea fiind ulterior predate operatorului de salubritate ROSAL.

ŞCOALA RECICLĂRII – PREZENT ŞI VIITOR VERDE

De asemenea, au participat, în cadrul manifestărilor ocazionate de “Zilele Oraşului Ploieşti”, la acţiunea educaţională “Elevii ploieşteni – lecţia de implicare”, prin care şi-au dovedit comportamentul ecocivic, exemplificând în centrul oraşului modul de sortare şi debarasare a deşeurilor.

Elevii noştri din ambele şcoli au reuşit împreună să colecteze 9648 kg şi obţinând, în clasamentul final, locurile I (Şcoala Gimnazială “Ienăchiţă Văcărescu”) şi III (Şcoala Gimnazială “Profesor Nicolae Simache”). În cadrul Festivităţii de premiere desfăşurate în data de 5 iunie 2015, cu ocazia Zilei Internaţionale a Mediului, au fost înmânate premiile de 3000 lei (premiul I) şi 1000 lei (premiul III).

MILLENNIUM16

Frumusețea matematicii Frumuseţea matematicii este Dumnezeiască! Dacă nu ne credeţi, citiţi mai jos şi rezolvaţi!

1. 11· 11=121 111· 111=·12321 1111· 1111=1234321 11111· 11111=...·...

2. 49 = 7·7 4489 = 67· 67 444889 = 667· 66744448889 = ... ·...

Profesor Corina OŢELEA

„Citeşte. Numai citind mereu creierul tău va deveniun laborator nesfârşit de idei şi imagini.”

Mihai EminescuProiectul educaţional pe care-l propunem reprezintă o încercare de a pune în drepturi „cartea”şi biblioteca,

de a le aduce în atenţia copiilor şi părinţilor, de a contribui la descoperirea lecturii ca o plăcere, o relaxare, un izvor de cunoaştere şi visare fără egal.

Cultivarea limbii reprezintă un obiectiv esenţial în formarea copiilor capabili să înţeleagă lumea în care trăiesc şi să o transforme, să se cunoască pe sine, să recepteze şi să transmită mesaje, exprimându-şi gândurile şi sentimentele într-un limbaj bogat, nuanţat şi corect din punct de vedere gramatical.

Profesor Florica VASILE

Azi citesc!

Prin acest proiect ne-am propus să citim zilnic, de fiecare dată depăşind numărul de pagini citite în ziua precedentă. Proiectul începe ca un joc competitiv, fiecare elev fiind nevoit să citească minimul de pagini impus, apoi treptat elevul cufundat în visare ajunge să depăşească cu mult numărul de pagini propus din plăcerea de a citi sau din dorinţa de a afla mai multe.

Cei care devin pasionaţi de lectură, cei care citesc zilnic sunt apreciaţi, lăudaţi şi premiaţi.

Câştigătorii lunii ianuarie sunt: Aldea Alexandra, Bucur Maria, Crăciun Cătălin, Enache Andreea, Frunză Angelina, Ghizdeanu

Andrei, Hamza Octavian, Ion Alin Cătălin, Matrache Silvia, Mihai Antonio, Mihăilescu Iulia, Nan Nicoleta, Niţoiu Irinuca, Ottu Bianca, Samoilă Andrei Viorel. Felicitări!

„Să nu termini o carte doar pentru că ai început-o.” John Witherspoon

3. 12 345 679 · 9 = 111 111 111 12 345 679 · 18 = 222 222 222 12 345 679 · 27 = 333 333 333 12 345 679 · ... = 444 444 444 12 345 679 · 45 = 555 555 555 12 345 679 · 54 = 666 666 666 12 345 679 · 63 = 777 777 777 12 345 679 · 72 = 888 888 888 12 345 679 · 81 = ... ... ... 12 345 679 · 999 999 999 = 12345678987654321 !!!

MILLENNIUM 17

Biblioteca a apărut ca o necesitate a civilizaţiilor de a supravieţui, de a-şi perpetua ideile şi cunostintele acumulate de-a lungul timpului. De la tăbliţele de lut pe care erau scrijelite gânduri, idei, fapte, la codexurile şi, mai apoi, cartea tiparită a lui Gutenberg, bibliotecile au adunat între zidurile lor mii de ani de muncă şi de cercetare, înflorind şi decăzând odată cu civilizaţiile pe care le reprezentau. Pe măsura ce anii au trecut şi tipurile de documente s-au diversificat, rolul şi funcţiile bibliotecii au căpătat noi valenţe, s-au îmbogăţit în semnificaţii.

Climatul societăţii de astăzi ne îndreptăţeşte să ne simţim în faţa unei ere în care informaţia ocupă locul primordial, o eră care pe drept cuvânt se poate numi Era informaţiei. În aceste condiţii biblioteca se constituie ca o instituţie complexă, pentru care raţiunea existenţei sale este de a oferi acces la informaţie. În civilizaţia informaţiei, bibliotecile trebuie să se adapteze şi să se dezvolte, să devina elemente cheie ale societăţii informaţionale, prin organizarea şi distribuirea informaţiei electronice.

În ceea ce priveşte biblioteca virtuală, ea va înlocui oare biblioteca tradiţională?

Deşi părerile sunt împărţite, nimeni nu contestă importanţa pe care biblioteca tradiţională va continua să o aibă. Bibliotecile virtuale au de partea lor avantajul accesului nelimitat la informaţie, anulând dependenţa de stocuri, spaţii şi formulare. Mai mult, biblioteca virtuală oferă posibilitatea autorilor care nu şi-au publicat cărţile să şi le distribuie, în aşa fel încât practic oricine îşi poate vedea lucrările „publicate”. Pe de altă parte, se reproşează bibliotecilor virtuale că nu posedă încă acele cunoştinţe reale despre gestionarea unei biblioteci, examen pe care sistemul tradiţional l-a trecut cu sute de ani în urmă. I se obiectează şi faptul că ecranul computerului nu va putea înlocui sentimentul plăcut de a ţine o carte în mână, de a-i admira coperta şi de a o răsfoi şi nu în ultimul rând influenţa negativă pe care o exercită şederea îndelungată în faţa calculatorului în special asupra ochilor şi a sistemului nervos, mai ales în cazul succedării rapide a imaginilor.

Ceea ce însă se schimbă şi se va schimba în continuare este imaginea bibliotecii tradiţionale, care se adaptează la noile aşteptări ale cititorilor, punându-le la dispoziţie acestora mereu servicii noi. De altfel, este singurul mod prin care biblioteca tradiţională poate face faţă concurenţei Internetului şi bibliotecilor virtuale.

Concurenţă sau complementaritate? Timpul o va hotărî...

Bibliotecar Adela GOJNEA

BIBLIOTECA TRADIŢIONALĂ VS BIBLIOTECA VIRTUALĂ

MILLENNIUM18

JOCURI DE CUVINTEJocurile de cuvinte apar în comunicarea de zi cu zi, în publicitate, dar şi în unele texte literare.Paronimele (cuvinte cu sensuri diferite şi forme asemănătoare) constituie o sursă pentru jocurile de

cuvinte.Exemple: «Viziunea vizuinii» (volum de Marin Sorescu), «Canalul şi canaliile» (titlu jurnalistic),

economia de paiaţă, bufonul nuclear, isteria neamului, mica duplicitate.Alte jocuri de cuvinte se bazează pe asocierea absurdă a cuvintelor sau prin formarea de cuvinte noi

pornind de la diferite secvenţe lexicale.Exemple: «Ce să vezi ? mai fiecare tovarăş al meu furluase câte ceva. » (Ion Creangă - «Amintiri din

copilărie») «He, he ! bine-ai venit, nepurcele!” (Ion Creangă - “Amintiri din copilărie”)«Iaca ne trezim cu popa Buligă… Dumnezeu să-l iepure... » (Ion Creangă - «Amintiri din copilărie»)«Frunză verde ceapă coaptă, ş-aş mânca zăpadă friptă. » (B. P. Haşdeu - «Trei crai de la răsărit»)« Şi-am zis verde de albastru, mă doare un cal măiastru,şi-am zis pară de un măr,minciună de adevăr. » (Nichita Stănescu - «Frunză verde de albastru»)

Profesor Cristina IONESCU

Ziua Internațională a Păcii

Profesor Georgiana DOBRE

În fiecare an pe 21 septembrie sărbătorim pacea absolută în lume. Anul acesta elevii clasei I B și o parte dintre părinții lor au participat la o activitate dedicată Zilei Internaționale a Păcii.

Activitatea a avut drept scop cunoașterea semnificației zilei de 21 septembrie, precum și stimularea implicării elevilor în acțiuni care vizează un viitor mai bun, un viitor al păcii într-o lume lipsită de ură și violență.

Astfel le-am prezentat copiilor un scurt istoric al zilei de 21 septembrie, apoi i-am rugat să găsească câteva

soluții de menținere a păcii în lume. De asemenea, au îmbinat piesele unui puzzle care ilustra simbolul păcii.

În partea a doua a activității am ieșit în curtea școlii, unde copiii ajutați de părinți au plantat câteva flori în ghivece, folosindu-le apoi pentru pavoazarea clasei.

În final am păstrat un minut de liniște dedicat Zilei Păcii și am tras concluzia activității.

MILLENNIUM 19

Profesor Daniel ROLEA

DIN ÎNVĂŢĂTURILE SFINŢILOR PĂRINŢI

Vieţile Sfinţilor nu sunt altceva decât viaţa lui Hristos care se repetă în fiecare sfânt, mai mult sau mai puţin, într-un fel sau altul. Sau, mai exact, sunt viaţa lui Hristos care se prelungeşte prin Sfinţi. (Sfântul Iustin Popovici)

Cine oboseşte pentru aproapele său, din iubire curată, acela se odihneşte cu oboseala. Pe când cel care se iubeşte numai pe sine însuşi şi trândăveşte, acela oboseşte şi când stă. În iubirea către aproapele se ascunde multa noastră iubire pentru Hristos. Când ne interesăm de celălalt, obligăm pe Hristos să se intereseze de noi. (Sfântul Paisie Aghioritul)

Milostenia foloseşte mai mult celor care o fac decât celor care o primesc. Fă milostenii în fiecare zi. Ziua în care n-ai făcut milostenie a fost pierdută pentru veşnicie, pentru sufletul vostru. Milosteniile ne ajută să primim harul Sfântului Duh. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Rugăciunea, postul, privegherea, asceza şi orice faptă creştină, oricât ar fi de bune în sine, nu pot să devină scop al vieţii creştine, cu toate că sunt necesare pentru realizarea scopului. Nu poate deci mijlocul să devină scop. Adevăratul scop al vieţii creştine este dobândirea Sfântului Duh. (Sfântul Serafim de Sarov)

Orice bine sau rău începe de la un gând. Şi, puţin câte puţin, hrănit de alte gânduri şi mici mişcări ale inimii, creşte, ia fiinţă şi devine faptă.

O singură patimă ne împiedică să săvârşim binele, după putinţă: neglijenţa. Aceasta se tămăduieşte prin rugăciune şi milostenie. (Sfântul Marcu Ascetul)

(Extras din Mărturie ortodoxă iubitoare de Dumnezeu, Ed. „Stupul Ortodox”, Tesalonic, 1995)

MILLENNIUM20

1. Capitala Bulgariei 2. Capitala Federaţiei Ruse3. Capitala Italiei 4. Capitala Spaniei 5. Capitala Regatului Unit6. Capitala Letoniei 7. Capitala Ucrainei 8. Capitala Germaniei 9. Capitala Austriei 10. Capitala Cehiei 11. Capitala Rep. Moldova 12. Capitala Suediei13. Capitala Franţei 14. Capitala Estoniei15. Capitala Danemarcei16. Capitala Liechtenstein 17. Capitala Sloveniei18. Capitala României19. Capitala Greciei20. Capitala Elveţiei21. Capitala Finlandei22. Capitala Norvegiei23. Capitala Ciprului24. Capitala Ungariei

Profesor Nicoleta ANDRONE

Cu Şcoala... prin Europa

MILLENNIUM 21

MIHAI EMINESCU în era digitală 15 ianuarie 2016. În preajma Zilei Culturii Naționale, elevii clasei a V-a C și-au

exprimat în mod artistic plăcerea pe care o au față de poezia lui Mihai Eminescu, realizând desene digitale în programul Paint, în care au ilustrat frumusețea naturii eminesciene. Astfel, natura din poeziile marelui poet a devenit sursă de inspiratie pentru desene realizate de elevi cu ajutorul calculatorului. Cu mult entuziasm, ei și-au reamintit poezia Somnoroase păsărele, pe care unii dintre ei au și recitat-o. Printre cele mai reușite desene digitale s-au remarcat următoarele creații artistice:

Lungu Victor - Trece lebăda pe ape

Bozianu Briana– Somnoroase păsăreleProfesor Alexandra LEMNARU

MILLENNIUM22

CREANGÃ, PRIETENUL COPILÃRIEI MELEProiectul s-a desfășurat de clasa pregătitoare B, actuala I B, de la Școala Gimnazială ”Profesor

Nicolae Simache” din Ploiești, fiind inițiat de dna. prof. Georgiana Dobre în parteneriat cu dna. bibliotecar Adela Gojnea.

Creangă a fost și va rămâne scriitorul îndrăgit al tuturor românilor. În fiecare an copii și dascăli organizează diferite manifestări comemorative în cinstea celui care a fost numit mărțișorul literaturii române.

Marele povestitor şi-a petrecut întreaga viaţă printre copii, a cunoscut preocupările şi preferinţele lor şi de aceea a reuşit să creeze pentru ei poveşti care să-i atragă, dar, în acelaşi timp, să-i educe şi să-i instruiască, ajutând şi la formarea unei concepţii optimiste despre viaţă.

Activitatea a vizat: cunoaşterea şi preţuirea operei marelui povestitor, stimularea creativităţii, expresivităţii și interesului pentru lectură, îmbogăţirea vocabularului cu expresii populare, proverbe şi zicători.

Copiii au fost antrenați în activități de grup educațional. Astfel au aflat date biografice referitoare la viața povestitorului, și-au promovat cunoștințele și înclinațiile pentru literatură, pentru a deveni ”cel mai bun povestitor/ actor”, au încercat să schimbe finalul unor povestiri, să compună ghicitori despre personajele din opera lui Creangă, au realizat lucrări artistico-plastice inspirate din poveștile sale și au interpretat roluri din povești.

Activitatea a început în biblioteca școlii, unde doamna bibliotecar i-a întâmpinat cu căldură pe copii, care au ocupat locurile în sală și au răsfoit câteva cărți. Doamna învățătoare a anunțat tema activității, subiectul și scopurile într-o formă accesibilă elevilor, după care doamna bibliotecar a prezentat informații despre marele povestitor. S-au purtat discuții între copii, doamna bibliotecar și doamna învățătoare.

Copiii au audiat ”Povestea unui om leneș”, ducă care și-au imaginat un alt final al acesteia. Li s-a cerut copiilor să numească personajele lor preferate din poveştile lui Creangă, să argumenteze alegerea făcută, să numeacă şi personaje negative, să spună dacă ar dori să semene cu acestea şi să justifice răspunsurile date.

A avut loc un concurs de ghicitori despre personajele cunoscute de ei din poveștile lui Creangă, ghicitiri create chiar de copii. Ceilalți colegi au recunoscut personajele având la bază ghicitorile compuse.

A urmat dramatizarea poveștii „Ursul păcălit de vulpe” și concluzia activităţii.În clasă, au pictat un tablou reprezentativ pentru povestea”Ursul păcălit de vulpe”.Prin acest proiect, copiii și-au dezvoltat cunoştinţele despre scriitorul Ion Creanga şi au învaţat

să-i aprecieze opera. Participând la această acțiune educativă au trăit momente de bucurie, emoţie, manifestându-și liber sentimentele.

Activitatea s-a dovedit a fi un balsam pentru sufletul piticilor, drept pentru care am hotărât să o repetăm și cu părinții.

Profesor Georgiana DOBRE

MILLENNIUM 23

Iarna ce-o iubim

În această dimineaţăGrădina este măreaţă.

Fulgişorii toţi dansează,Până o mantie formează.

Iarna nu a fost grăbită,A venit încet, tăcută.

Să aducă bucuriePentru-a noastră copilărie.

Bulgări mari şi săniuş,Îngeraşi şi derdeluş,

Căsuţe de zăpadă clădimPentru iarna ce-o iubim.

CREUZETUL IMAGINAŢIEI – CREAŢIILE ELEVILOR

Iarna

Stele argintii, pufoaseCoboară încet, dansând,Se aştern pe drum şi case

În covoare albe, pe pământ.

Bucur DianaCoordonator- profesor Mirela DOBRIN

Anca DavideCoordonator- profesor Mirela DOBRIN

Iarna, fulgii argintii se cern din cer. Copiii înalță oameni și castele de zăpadă. Ei se dau cu sania pe gheața sclipitoare. Andrei a mers la săniuș în piață. Băieții de acolo își legau sania de câte o căruță și mergeau așa ceva timp. Andrei, dorind să își lege sania de o căruță, așteptă. Pe acolo trecu o sanie mare și Andrei se legă cu sania de ea. Calul înhămat la sanie avea coama de mătase și copite cu care zguduia pământul.

Andrei îl întrebă pe vizitiu:− Cine ești tu?Vizitiul nu-i spuse nimic.Andrei simți o hurducătură.Fulgii se măriseră ca niște găini albe. Vizitiul se ridică. În fața lui Andrei stătea Zâna Zăpezii.

Ea zbură cu el peste mări și peste țări.O fetiță pe nume Maria, care era prietena lui Andrei, nu știa ce s-a întâmplat cu el. Ea îl căută

prin tot satul înzăpezit. Nu îl găsi nicăieri așa că se întoarse tristă acasă. Ea stătea lângă foc și se gândea la Andrei.

Zâna Zăpezii îl duse pe Andrei pe Tărâmul de Gheață, unde își avea palatul. Ea îi prezentă toate camerele până la ultima. În ultima cameră puteai să schiezi pentru că era cea mai mare. Zâna Zăpezii îi dădu lui Andrei niște schiuri și băiatul începu să schieze.

Maria începu să își piardă răbdarea. Se duse să îl caute pe Andrei la râu.Zâna Zăpezii îi arată lui Andrei fulgii care străjuiau palatul. Pe unul îl chema Albuțul, pe altul

Fulguilă, pe altul Zăpezică și așa mai departe. Andrei îi spuse Zânei Zăpezii că vrea să se întoarcă acasă. Zâna Zăpezii îl urcă pe Andrei în sanie și porniră spre oraș. Pe drum Zâna Zăpezii îi dărui lui Andrei o pereche de schiuri și pentru Maria o păpușă cu chipul Zânei. Când Andrei a ajuns acasă Maria era la râu. Când ea se întoarse fu surprinsă când îl văzu pe Andrei. S-au bucurat împreuna de daruri.

A doua zi, copiii au stat în casă, au ascultat povești și au băut ciocolată caldă, în timp ce Andrei nu mai contenea de povestit visul.

Iarna cea neobişnuită

Vișan Mihai EugeniuCoordonator – profesor Florentina POPESCU

MILLENNIUM24

Albă, moale și pufoasăNeaua cade-ncet și deasă,Iar acum pe strada meaS-a așternut liniștea.

Este noapte și privescPomii, casele-nghețate

Îmbrăcate sunt cu toate.Fericite parcă spun:

−Avem haine noi acum!

Două turturele miciStau la geamul meu aiciÎncalzindu-se mirate

Spunându-și, mi se pare,Cine să fi venit oare?

Vintilă Rareş,Coordonator – profesor Mirela DOBRIN

GhicitoriE un tată

Ce are o fatăHarnică și cumine.

Dacă mai are și o soție reaIa, ghicește cine este?

Nicolae Tudor,Coordonator- profesor Georgiana DOBRE

Dar hoțomana Care l-a lăsat pe Moș Martin

Fără coadă,Cine să fie oare?

Diculescu Eryka, Coordonator- profesor Georgiana DOBRE

Este o pasăre domesticăCare în poveste a găsit o punguță

Cu doi bani.Ghici, ghici ghicitoarea mea!

Cine cucurigește?Pavel Laurențiu,

Coordonator- profesor Georgiana DOBRE

Ea își iubește ieduțiiȘi se duce la pădure

Să aducă de-ale gurii.Și ea știe să cânte subțirel, subțirel.

Spune repede! Cine este?Drăghici Gabriela,

Coordonator - profesor Georgiana DOBREPe mămica o ascultă

Și el ușa nu vrea să deschidă.Ghici, oare, cine să fie?

State Claudia, Coordonator- profesor Georgiana DOBRE

Ca să aibă un alt glasFrumos și clar

S-a hotărât să meargă la fierar.Cine este?

Ivan David, Coordonator- profesor Georgiana DOBRE

Ghici, ghicitoarea mea!A avut o găină

Dar pentru că a fost hapsână și reaA bătut-o până a omorât-o.

Așa a rămas fără eaȘi moșul nimic nu vrea nici el să-i dea.”

Cropaciic Raluca, Coordonator- profesor Georgiana DOBRE

MILLENNIUM 25

Iarna cu Fulguţ

Iarna geroasă a venit. Ioana, Miruna și Erica se dau cu sania lăcuită din lemn.Deodată, un fulg se așeză pe sania Ericăi. Atunci Erica a auzit și un scâncet și a

întrebat: − Cine plânge?− Eu sunt Fulguț, cel mai gingaș fulg din palatul fulgilor, spuse el.− Încântată de cunostință, pe mine mă cheama Erica și ele sunt prietenele mele

Ioana și Miruna.− Încântate de cunoștință, spuseseră Miruna și Ioana.−Și eu sunt încântat de cunoștință. Doriți să mă ajutați? le întrebă fulgul gingaș cu

lacrimi albăstrui în ochi. Vreau să mă întorc la familia și la prietenii mei!Ele au vrut să îl ajute așa că au pornit într-o aventură de poveste.Pe drum se întâlniseră cu Clopoțica. Ea le-a ajutat pe fete ca să poată să însoțească

fulgul acasă. Se auzi un bocănit dulce. Ioana a spus:-S-ar putea să fie Bocănilă, așa cred!-Da, am ajuns în Țara Poveștilor. Aici ne vom întâlni cu multe personaje! spune Fulguț.-Cât mai e? Mă dor picioarele! spunea Miruna.-Mai este puțin! Pe acel munte alb, înalt.Fetele s-au grăbit pentru că mai era puțin și se înnopta.-A început să ningă! spuseră fetele.-Fifi, Fricosu’, Sclipici, mamă, tată! Mi-am găsit prietenii și familia! Mulțumesc!Fetele văzând că Fulguț este fericit și ele au fost fericite, dar Ioana era orfană și

se gândea la părinții ei, pe care nu i-a văzut niciodată.− O, Ioana! exclamară Miruna și Erica, apoi o îmbrățișară pe Ioana.Ele au invitat-o pe aceasta le ele acasă. Au plecat spre casă.-A fost minunat, ca într-o poveste! spuse Ioana.-Așa este! zise Miruna.-Eu cred că a fost o aventură frumoasă, zise Erica.Fetele au băut ciocolată caldă și au făcut o petrecere în pijamale.-A fost o zi de neuitat! au zis fetele. Apoi au adormit și au pășit în lumea viselor.

Dobre Briana Anne-MarieCoordonator – profesor Florentina POPESCU

Bucuriile iernii

Iarna albă şi geroasăPune ţurţuri mulţi la casăŞi ne face derdeluş,Foarte bun de săniuş.

Lacul tot l-a îngheţatŞi e bun de patinat.

Nici de schiuri n-a uitat.Muntele l-a îmbrăcatCu un strat alb, gros de nea, Moale ca o catifea.

Toate ea le-a pregătit,Eu, la joacă am şi pornit.

Mitrea RaduCoordonator- profesor Mirela DOBRIN

MILLENNIUM26

Negoiţă Elena - Daniela Coordonator – profesor Luminiţa DUMITRESCU

ÎNŢELEPTUL BECULEŢ

Sunt becul de pe stâlpul din colţul străzii şi vă pot spune că, în această noapte, am văzut unul dintre cele mai ciudate lucruri din viata mea. Mare mi-a fost mirarea când, dintr-o gură de canal, au ieşit doi omuleţi cu pălării verzi, cu urechile ascuţite şi cu pantofi roşii ca focul. Păreau supăraţi unul cu altul, asa că i-am întrebat:

− Cine sunteti voi şi de ce sunteţi supăraţi? Unul dintre omuleţi spuse:− Eu sunt Turtă-Dulce, iar el este Acadea! Noi suntem

ajutoarele lui Moş-Crăciun.−Eu sunt Beculeţ! Încântat de cunoştinţă! De ce sunteţi

supăraţi? Celălalt omuleţ glăsui:− Ne-am certat deoarece Turtă-Dulce spune că

pentru cadourile de Crăciun trebuie să facem mai multe păpusi, iar eu zic că ar trebui să facem mai mulţi ursuleţi de pluş. Cine are dreptate, Becule?

− Eu zic să nu vă mai certaţi! Turtă-Dulce poate să confecţioneze jucăriile pentru fete, iar tu, Acadea, jucăriile pentru băieţi. Aşa nu veţi mai fi supăraţi unul pe celălalt!

− Ai dreptate, Becule! spuse Turtă-Dulce. Îmi pare rău, Acadea!− Şi mie îmi pare rău, amice! Prietenii nu ar trebui să se certe unul cu

celălalt! Îţi mulţumim, Becule, pentru sfaturile tale! Eşti un adevărat prieten!− A fost plăcerea mea, băieţi! De acum înainte, promiteţi-mi că nu vă veţi

mai certa vreodată! Dacă veţi mai avea vreo problemă, o vom rezolva toţi trei, împreună!− Îţi promitem, Beculeţ! La revedere!− La revedere, Acadea! La revedere, Turtă-Dulce! Spor la lucru!− Mulţumim!De atunci, în fiecare noapte, Turtă-Dulce şi Acadea veneau să îi ţină de urât dragului lor prieten,

Beculeţ şi să îi mărturisească problemele lor şi alte întâmplări de la Polul Nord. Iar Beculeţ era foarte fericit că are doi prieteni minunaţi, de încredere şi adevărati! Astfel, cei trei prieteni – Beculeţ, Turtă-Dulce şi Acadea – au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi

sau până când Beculeţ s-a ars şi a fost înlocuit cu frumoasa Gălbioara!

COPACUL FERMECATÎntr-o poieniţă trăia un copac trist şi necăjit pentru că nu mai avea nicio frunză, rândunicile voioase nu îi

mai cântau, iar copiii veseli nu mai veneau să-l înveselească.Într-o zi trecu pe acolo Zâna Pădurii, o doamnă înaltă, fermecător de frumoasă. Văzând-o, copacul o rugă:− Zână a pădurii, te rog, fă-mă din nou tânăr, cheamă rândunicile şi copiii la mine pentru a mă înveseli!− Dragul meu copac, când vor veni primi copiii la tine, roagă-i sa te atingă.− Dar…Copacul nu a mai avut timp să zică ceva că Zâna Pădurii se pierdu într-o pulbere strălucitoare.Peste puţin timp, doi copii, Ema şi Dan, plimbându-se prin poiana verde ca smaraldul, s-au oprit în faţa

copacului trist.− Bună, copii! Vă rog, atingeţi-mă pentru a-mi reveni la viaţă!Copiii au făcut ce li s-a cerut şi pentru că au fost miloşi, copacul şi-a revenit la viaţă. Rândunicile au venit

să-i cânte, fluturii au venit să-i danseze, iar copiii se jucau fericiţi lângă copac.Copacul le-a mulţumit şi le-a spus că-l pot vizita oricând.De atunci, de câte ori trece un copil prin faţa copacului, copacul îţi revine la viaţă.

Ottu Bianca Maria Coordonator - profesor Florica VASILE

MILLENNIUM 27

PROFESORUL ESTE VOCEA MINUNATĂCARE SE AUDE ÎN VISUL UNUI COPIL

A fi profesor e un har, trebuie să te naşti pentru asta, şi dacă faci bine, cu dăruire, lucrul pentru

care ai fost dotat sau trimis în lume, atunci acest lucru te poate face fericit pe tine şi pe cei din jurul tău. Iar a fi profesor înseamnă a-i servi, a le aduce servicii elevilor, a-i face mai bogaţi în cunoştinţe, uimiri, curiozităţi, interese, a le explica, a-i învăţa, a le deschide ochii asupra frumuseţii lumii. Fericit e profesorul care îşi face meseria cu dragoste şi dăruire, cel care-şi lasă amprenta asupra elevului care poate să afirme că ,,Sunt ce sunt astăzi şi datorită dascălilor pe care i-am avut”.

Un dascăl ESTE VOCEA MINUNATĂ CARE SE AUDE ÎN VISUL UNUI COPIL, este cel care ne-au ajutat să înțelegem din tainele vieții și să deprindem cunoștințe care ne vor ajuta probabil pe tot parcursul.

Grădinița, școala primară, școala generală, liceul sau școala profesională , facultate sau colegiu, studii post-universitare - aproape un sfert din viața fiecăruia înseamnă școală, educație, învățare. Iar în toate aceste etape există niște oameni: profesorii care îi stau alături copilului, apoi adolescentului și mai apoi tânărului care începe să se maturizeze. Fie că se numesc educatori, învățători, profesori sau profesori universitari , acești oameni ce poartă generic numele de cadre didactice sunt cei care lasă, fiecare în parte, câte o amprentă în formarea tinerilor ce le trec prin mâini.

Profesorul este dăruire, el descoperă mereu ceva nou – elevul. Profesorul nu este, nu trebuie să fie un oarecare, el trebuie să-şi păstreze tinereţea sufletului, să fie capabil a intui sufletul tânăr, să aibă darul de a ghici ce se petrece dincolo de zidul aparent de netrecut al elevului.

Termenul "profesor" este definit în DEX ca fiind "o persoană cu o pregatire special într-un anumit domeniu de activitate și care predă o materie de învățământ; persoana care îndrumă, educă pe cineva."

În concepția mea, profesorul este ESTE VOCEA MINUNATĂ CARE SE AUDE ÎN VISUL UNUI COPIL. După cum se știe, pentru devenirea unui copil o mare influență o are dascălul..

În funcție de cât de mult știe să transmită informația și să pătrundă în inima elevilor, profesorul va fi sau nu un model, un exemplu pentru copii, va fi vocea minunată din visul unui elev.

Niţu Flavius - ŞtefanCoordonator- profesor Irene NIŢUIarna

Iarna e frumos afarăA căzut din nori zăpadă,

Derdeluşul este plinDe copii, grămadă.

Iarna e frumos afară Săniuţele aşteaptă

Să pornească-n voioşieCătre linia de sosire.

Nistor SashaCoordonator- profesor Mirela DOBRIN

Ninge

În sfârşit, NINGE!Prieteni, haideţi la joacă!Cu bulgări să ne jucăm,

Cu sania să ne dăm,Pe derdeluş să alunecăm,Cât de bucuroşi suntem!

Dumitrescu BogdanCoordonator- profesor Mirela DOBRIN

Familia

Familia e o nucă din surori,Fraţi,mămucă şi tătucă,Părinţii sunt muncitori

Şi, dacă îi ascultaţi,Nu veţi fi deloc certaţi

Dar nici prea mult răsfăţaţi.

Florea Ştefania IleanaCoordonator- profesor

Mirela DOBRIN

MILLENNIUM28

ÎN CĂUTAREA GLOBULUI DE CRISTAL

Era o zi de vară. Mingea de foc încălzea pământul cu razele sale ca nişte suliţe. Trebuia să mă duc împreună cu mama la mătuşa mea, Neti. Pe drum, am fost întâmpinate de o zână. Era îmbrăcată cu o rochie cusută cu fir de aur şi pictată în culorile curcubeului. Zâna îmi zise:

− Bună ziua! Eu sunt Zâna Curcubeu şi pot să prevăd viitorul, numai că pentru a face acest lucru am nevoie de globul meu de cristal. Ieri, la ora 12.30, când începusem să-i prevăd

viitorul unei doamne, masa a început să zboare, iar globul meu de cristal a dispărut. Ciudat a

fost şi faptul că acea doamnă a plecat, spunându-mi că sunt cea mai nesăbuită zână de pe pământ şi că nu ştiu să fac nimic bine.

Eu şi mama am fost impresionate de povestea acelei zâne, aşa că am întrebat-o:− Alte informaţii care ne-ar fi de folos nu ai, nu?− Poate că da… La început doamna aceea mi-a zis că o cheamă Neti şi chiar atunci în glob re-

flecta o lumină palidă, în semn de trădare.− Mami, crezi că este vorba despre Neti, mătuşica? Ar face ea acest lucru? am întrebat eu

nedumerită.− Posibil, pentru că în ultima vreme se purta tare ciudat…− Deci, mă ajutaţi să îmi găsesc globul?− Desigur!Am plecat în căutarea globului de cristal împreună cu zâna şi cu mama. Într-un final, am ajuns

acasă la Neti. Casa ei era goală! Nici urmă de glob! Deodată, se auzi un zgomot tare ciudat, ca şi când ar fi fost un cutremur. În faţa noastră apăru Neti, de care ştiam că dispăruse.

− Ce căutaţi aici? Intraţi fără permisiunea mea? Cum îndrăzniţi să mă deranjaţi?− Mami, ce ne facem?Eram tare speriată. Zâna mai avea puţin şi leşina, dacă nu ar fi fost acolo Roşie, pisica fantastică. A apărut ca dintr-un basm. Era roz, cu coada răsucită, ca de fiecare dată şi cu nişte conduri roşii în picioare.− Roşie?! am strigat toţi plini de speranţe.− Globul meu de cristal! strigă zâna fericită, revăzându-şi globul de cristal.− Niciun glob de cristal nu vei primi! zise vrăjitoarea Neti. Cu el voi pune stăpânire pe întreaga

lume.− Ba nu! exclamă Roşie şi îşi folosi puterile magice asupra vrăjitoarei.Neti era distrusă. Nu mai avea puteri…nu mai avea nimic! În inima ei însă era puţină speranţă şi

dorinţa de a repara lucrurile. Dar nu mai avea timp. Dispăruse. În urma ei rămase o sclipire. O sclipire care nu mai însemna nimic. Lucrurile au revenit la normal, zâna şi-a recăpătat globul de cristal, iar eu şi mama am plecat fericite acasă.

A doua zi, zâna a venit la noi acasă să ne prevadă viitorul. Ea ne-a zis:− Să aveţi grijă că în viitorul vostru se vor întâmpla multe lucruri noi, chiar când nu vă aşteptati.

Şi vă multumesc din suflet că m-aţi ajutat! Ne vom revedea curând! La revedere!− La revedere! Mi-a părut bine!

Paraschiv Maria Cristina Coordonator – profesor Luminiţa DUMITRESCU

Grăniceru Daria Coordonator- profesor Mirela DOBRIN

MILLENNIUM 29

IARNĂ, EŞTI MINUNATĂ!

Iarnă, eşti minunată,Şi-ai fulgi de zăpadăŞi lacul e un patinoar

Şi vântul bate tare.

Lacul e un patinoar,Patinez cu vântu-n faţă

Stele mici tăiate-n gheaţă.

Iarnă, cât te-am aşteptatSă mă joc cu tine-n stradă.

Ai venit cu săniuşŞi cu oameni de zăpadă.

Mihalache AlesiaCoordonator- profesor Mirela DOBRIN

DIMINEAŢA

Dimineaţa, pe răcoare,La şapte sar din pijamale.

Dimineaţa, cum mă trezesc,Ghetuţele le lustruiesc

Şi spre şcoală eu pornesc,Note mari ca să primesc,Cu ele să mă mândresc.

Rădoiu MihaiCoordonator- profesor

Mirela DOBRIN

VIAŢA NOASTRĂ

Nimic nu-i mai frumoasăDecât viaţa noastră.

Şi familia e parte din omenirePentru că este şi va fi pe vecie.

Nimic nu-i mai frumoasăDecât viaţa noastră.

Pământul aşa eŞi nu se va schimba.

Cu bine, cu rău, Cu dragoste, cu ură.

Nimic nu-i mai frumoasăDecât viaţa noastră.

Grăniceru Daria Coordonator- profesor Mirela DOBRIN

OMUL DE ZĂPADĂAfară e zăpadă iarŞi totul e un dar,

Să facem un om mareDin zăpadă multă şi tare.

Trei bulgări am făcutŞi omul de zăpadă s-a născut.

Doi nasturi noi i-am pusSă vadă zăpada cum cade de sus.

Un nas din morcov el areŞi zâmbeşte fericit în soare.Afară-i ger şi nu se topeşte

Şi cu drag ne povesteştePovestea cu Ana şi Elsa.Şi aşa am ştiut că el este

Olaf din poveste.

Banciu Bianca MariaCoordonator- profesor Mirela DOBRIN

IARNA, STELELE!Iarna, stelele

Sunt atât de departe,Că nu poţi să le vezi

Prin singurătate.

Iarna, mărileSunt atât de străine,

Că nici cursul izvoarelorNu li se cuvine.

Iarna, morţii Sunt atât de reci,

Că îngheaţă pământul,Emisfere de veci.

Barbu CarinaCoordonator- profesor Mirela DOBRIN

PRIMĂVARAPrimăvara a sosit,

Fluturaşii umblă-n zbor,Ghioceii-au înflorit,

Câmpul, iată-l înverzit.

Bate vântu-ncetişor,Fluturaşii umblă-n zbor,Primăvara este aproape,Iarna a plecat departe.

Soarele-ncălzeşte câmpul,Păsările zboară-n stol,Izvoarele curg la vale,

Ploile sunt tot mai rare.

Negroiu Daria Coordonator – profesor

Cristina IONESCU

MILLENNIUM30

În așteptarea Sfintelor Paști,elevii clasei a III-a B

i-au scris Iepurașului scrisoriDragăIepurașule,

Credcăanulacestaamfostcuminte.Amînvățatșiamfăcutcurat.Euvreausă-miaducibucurieînfamilie,bunătateșiogeantă.

Teiubesc! Alexandra Duță,

Coordonator – profesor Georgeta CINCAN

DragăIepurașuledePaști,

Eucredîntineîncădecânderammic.Încătemaiiubescdeoarecetumi-aiadusmereudulciurișitotceaveamnevoie.Uniicopiicredcătunuexiști,dartutotleaducidulciuri.Euteașteptmereucunerăbdare. Cu drag,

David GlijinCoordonator – profesor Georgeta CINCAN

DragăIepurașule,

Îțimulțumescpentruaniiaceștiafrumoșicareautrecut.Mi-auplăcutmultlucrurilepecaremile-aidăruit.Teașteptcudrag!

Rareș Apostol, Coordonator – profesor Georgeta CINCAN

DragăIepurilă,

Îțidorescunanfericitșiterogșăîiaducidoamneiînvățătoareniștelinișteînclasășipace.EuîmidorescsăiaunotebuneșiunFurby.Iarfamilieișiprietenilormultăsănătate.Săștiicăteapreciezmult.

Cudrag,prietenata,Alexia Constantinescu – Matița,

Coordonator – profesor Georgeta CINCAN

DragăIepurașdePaște,

Îmiparebinecândștiucătrebuiesăvii,deșiîmiparerăucănutepotvedea.Eumi-așdoricatuturorcopiilortusăleaducicâtecevacaresăleîncălzeascăsufletele.

Cudrag,Tudor Ganea,

Coordonator – profesor Georgeta CINCAN

MILLENNIUM 31

O STEA

Mă uit pe cer și văd o stea,Ce nu vrea să stea lângă sora sa.

Crezând că Mihai Eminescu e-n eaAm început de-atunci să studiez acea stea.

De parcă privea lumea de jos,Steaua din cer nu mă lua-n serios.

Spunea că eu, o copilă drăguță,Îl cunosc pe Mihai atât de micuță?

Iar eu, i-am răspuns:− N-o lua personal,

Ci doar am crezut că ești acea steaCe vrea să revină

La familia sa,Căci nu poate sta

Fără opera sa.De-atunci acea stea a dispărut

Iar pe Eminescu nu l-am mai văzut.

Niță Lorena-Ioana Coordonator - profesor Cristina IONESCU

ȚARA LUI MOȘ CRĂCIUNEi bine, toți copiii care se distrează pe pământ, îmbiați până peste urechi de atmosfera Crăciunului, niciunul dintre

ei nu poate descifra ce se întâmplă atunci în înaltul cerului, acolo unde se află Țara lui Moș Crăciun și de unde vin toate miile de cadouri, doar spre destinatarii cuminți.

Acolo, îngerașii creează cadourile, sortează cadourile, împachetează cadourile, iar la împachetat trebuie ceva timp.Îngerașii patiseri se ocupă cu fabricarea biscuiților ce vin în noaptea de Crăciun prin cel mai iubit expeditor, Moș

Crăciun.Să nu uităm, Moș Crăciun este foarte pretențios, iar îngerașii patiseri au mult de muncă până să-l mulțumească. Pe

parcursul coacerii, un îngeraș trebuie să păzească uriașele cuptoare, să nu se ardă biscuiții. Căci, dacă se ard, lui Moș Crăciun chiar îi sare țandăra. Dar, oricum, la câte tăvi cu biscuiți se scot din sutele de cuptoare, Moș Crăciun nu se abține până nu gustă bine de tot, cum spune el, ,,să vadă dacă au ieșit buni”. O! dar grijuliul Moș să se facă de rușine? Doar el vrea să aibă cei mai buni biscuiți, deși cu toată această intensă activitate, mai bine ar fi să se odihnească.

Îngerașii patiseri, când fierb aluatul, gustă din când în când, că, dacă dau ochii cu Moșul și nu au ieșit ,,sofisticați”, ei bine, mai încape vorbă….

Dar așa e. Totul decurge greu și, în același timp, minunat. Adică munca e obositoare dar… folositoare e grea.În seara de Crăciun, lungul alai argintiu de sănii, conduse de Moșul zâmbitor ca luna de pe cer, pornește hotărât în

lumea oamenilor să aducă spiritul Crăciunului, acel spirit care intră neobservat prin hornurile caselor de copii cuminți, aducând, în preajma sărbătorii, mirajul Țării lui Moș Crăciun. Atunci, toți copiii se așează sub brad, lăsându-se în mireasma lui adormitoare.

Atunci, legendarul Moș Crăciun pune sub brad cadourile pregătite cu efort de îngerașii lui, care au muncit, nu glumă!Iar când copiii deschid pachețelele cu biscuiți, le simt gustul dulce și se-ntreabă…cum și cine le pregătește așa de bune?O! Dar nimeni nu știe de adevărata țară a lui Moș Crăciun.

FRUMOASĂ EŞTI TU, IARNĂ!

Iarnă, zâna mea frumoasă,Iată ai ajuns la noi!

Să ieşim cu toți din casăȘi să facem bulgări moi!

Zile, ore și minuteNoi te-am așteptat.

Calendarul din pereteAstăzi l-am schimbat.

Pregătiți pentru zăpadăȘi pentru ghețuș,

Haideți să ieșim în stradăToți pe derdeluș !

Cu bujori în obrăjoriȘi cu veselie,

Iarna ne-a adus în zori Multă bucurie !

Călugăreanu TabithaCoordonator- profesor Mirela DOBRIN

Căbulea ArsenieCoordonator – profesor Anca MIHALCA

MILLENNIUM32

UN ALT FINAL PENTRU ,,POVESTEA UNUI OM LENEŞ”

Cruceru Adina: ,,Sătenii nu l-au mai dus la spânzurătoare pentru că s-au gândit că oricum el o să moară de foame, pentru că îi era lene să mănânce.”

Voinea Rareș: ,,Omul leneș s-a speriat și s-a făcut cel mai harnic om din sat.”

Pană Brianna: ,,Cucoana l-a rugat să nu mai fie leneș. El a înțeles și a vrut să fie sluga ei. Și era cea mai credincioasă slugă.”

O CONCLUZIE LA SFÂRȘITUL ZILEI: Popa David: ,,Când mă fac mare, eu vreau să citesc multe, multe cărți cu povești.”

Coordonator - profesor Georgiana DOBRE

DETALIU - PARTE - ÎNTREG

E ca și cum am avea portocală. O mică particulă din ea, care poate fi văzută doar cu microscopul, este ca și un om, în raport cu globul pământesc. Așa cum milioane de particule formează o felie de portocală, tot la fel milioane de oameni populează doar o mică parte pe care avem puterea să ne-o imaginăm din Pământ.

Toate milioanele de particule formează cele șase felii, tot așa cum mulțimile de oameni formează toată populația planetei. Până la urmă, toate aceste particule sunt învelite de o coajă, așa cum atmosfera învăluie Pământul.

Așa cum particulele cred că dincolo de coajă e infinit, așa şi oamenii nu își pot imagina cu exactitate ce este dincolo de atmosferă.

Milioane de ani trebuie pentru a stabili raportul dintre particulă și portocală. Milioane de ani sunt necesari pentru a stabili raportul dintre oameni și Pământ. Dar portocala e doar o bila portocalie pentru Pământ, Pământul este doar o bilă albastru-străvezie pentru univers, iar universul e doar o mică parte din galaxie.

Şi, cu siguranță,niciunele nu s-au făcut singure...Mihai IOANA

Coordonator – profesor Alexandra BECHEANU

CE FACE PISICA CU UN GHEM?Oare ce face o pisică cu un ghem ?! Îl roade, îl mănâncă sau doar se joacă cu el...Păi, nu este aşa.

Vasile Sara AndreeaCoordonator – profesor Alexandra BECHEANU

Pisicile nu ştiu dar, ghemele sunt planete colorate: roşii, galbene, mov şi chiar aşa se şi numesc , de exemplu: „Planeta Roşie”, „Planeta Galbenă”....

Dar toată lumea ştie că fiecare planetă are locuitorii săi. Cum pe Terra sunt pământeni sau pe Venus sunt venusieni (mai popular extratereştri), pe planetele Gheme există locuitori numiţi ghemoşi. Sunt locuitori minusculi care arată la fel ca oamenii doar că sunt din lână. Doar imaginaţi-vă cât de uimitor este să vezi o aşa vietate. Eu îmi imaginez şi cum arată: cât un deget de-al Degeţicăi, sunt foarte coloraţi şi vorbesc o limbă foarte ciudată şi complicată încât nimeni nu o poate traduce.

Aţi aflat ce este un ghem. Acum vreţi să ştiţi ce este o pisică? Vă invit să căutaţi pe Dex.Acum puteţi să întrebaţi: Ce face pisica cu un ghem?!Este simplu. Pe când mâţa se joacă cu ghemul, cei 10 000 de locuitori, adică ghemoşi, suferă pentru că pisica

are laba foarte grea, iar ghearele ei le distrug casele, drumurile şi, mai ales pe unii îi ucide. Săracii ghemoşi!Aşa că vă rog foarte mult:

„Nu mai lăsaţi pisicile să se joace cu planetele colorate!”

MILLENNIUM 33

DEPARTE ÎN LUMINIŞ

Departeînluminiş Departe, pe un tărâm necunoscut, trăiau fiinţe care nu se arătau lumii. Acolo, printre raze vii,

jucăuşe de lumină, strecurate şi împletite printre ramurile unor copaci atât de înalţi, încât atingeau norii, locuia o fată, dar nu ca cele pământene. Ea avea părul lung şi bălai, ochi albaştri, dar avea urechi ascuţite. Nefiind om și crescută de vocea pădurii, nu avea nevoie de hrană sau apă, ci decât de un arc și o tolba cu săgeţi, pentru că îi plăcea vânătoarea. Fiind fiica naturii, săgeţile ei erau făurite de ea din rouă vrăjită, iar când nimereau un animal, acestuia i se închidea rana pe loc.

Ali, căci aşa se numea fata, locuia într-un copac, cel mai bătrân dintre toţi. Seara, când se întorcea de la vânătoare, crengile se plecau şi, apoi, o ridicau până la cer, unde ea îşi schimbă hainele pătate de sânge, în unele croite din nori.

Dimineaţă, la prima atingere a soarelui, se trezea din patul de frunze, apoi era înălţată sus, sus de tot, pentru a rupe o picătură din curcubeu, să o dea copacului drept hrană.

Ali avea o taină, căci, după ce copacul adormea, o dată la douăsprezece luni pline, se ducea în câmpul din mijlocul pădurii, unde se aflau trei stele ce formau un triunghi.

Într-o zi, s-a aşezat în centrul lor şi stfel a dispărut pe loc.Dar unde se putea duce? Oriunde trebuia să fie un loc mult mai frumos decât cel pe care îl părăsise.

Sau, cine ştie, poate acesta unde urma să se ducă ar fi putut fi o lume a ei? Doar a ei...Voi ce credeţi?Locul unde se găsea acum adăpostea numai copaci. Se auzi un foşnet, iar Ali scoase o săgeată şi trase.UN BĂIAT: Au, au!ALI: Tu erai?UN BĂIAT: Ţi-am spus să nu mă mai sperii aşa!Din întuneric ieşi un băiat cu ochi negri, par albastru şi urechi ca de om.UN BĂIAT: Ţi-am spus să nu mai vii pe aici!ALI: Am văzut lumina stelelor!UN BĂIAT: Şi ce dacă ai văzut-o?ALI: Ştii foarte bine că, atunci când strălucesc mai tare, cineva e în pericol şi are nevoie de ajutor.UN BĂIAT: Eu am avut nevoie de ajutor. Dacă tu nu apăreai, nu mă nimereai şi nu aş fi fost în

pericol de moarte.ALI: De parcă săgeţile mele sunt reale! Nu ai păţit nimic.Aşa că, fata supărată a plecat în lumea ei, dar a dat de alt necaz.Voi credeţi că cei doi se plăceau unul pe altul? Acum o să spuneţi NU, desigur, dar mai târziu o să

regretaţi răspunsul, deoarece în toate cărţile pe care le-aţi citit (sau pe care nu le-aţi citit), după cele ce vor mai fi povestite, sunt sigură că o să spuneţi DA.

Pe când era tristă, puţin nervoasă, Ali a dat nas în nas cu copacul unde aceasta locuia, și care avea o voce groasă când voia:

COPACUL: Unde, cu cine, pe unde, cu ce, cât de departe ai mers?Ali se uită în stânga şi în dreapta şi, cu o voce piţigăiată, răspunse:ALI: Pe mine mă întrebi?COPACUL: Nu, îl întreb pe băiatul cu care te-ai văzut.Ali, pițigăindu-şi şi mai mult vocea:ALI: Eu?Copacul oftă.COPACUL: Am să-ţi spun adevărul, mi-e teamă că am să-ţi sfâşii inima, dar tot o să ţi-l spun. VA URMA...

Neacşu IoanaCoordonator – profesor Anca MIHALCA

MILLENNIUM34

O PISICĂ ÎN BIBLIOTECĂ

Într-o zi, mă duc să mă uit în bibliotecă. Căutam o carte. Când o văd pe pisica mea în bibliotecă. S-a gândit să stea pe un raft. Oare de ce? Voia să citească o carte? Nu știam că îi place să citească.

Pisica se uită ciudat la mine. Ce vrea să-mi spună? Nu știu. Pisicuța mea oare este intelectuală? Mai târziu, pisica încearcă

să scoată o carte din bibliotecă. Era o carte cu poezii. Se pare că îi plac mult poeziile. Ea a coborât de pe bibliotecă și s-a urcat pe mine. Dar cred că vă întrebați cum s-a urcat? Ei bine, stăteam pe canapea și mă uitam la ea. Cred că voia să-i citesc ceva. M-am gândit să îi citesc o poveste despre familia ei, felinele.

Am început să îi citesc și după câteva minute a adormit. Peste o oră s-a trezit. Era ceasul nouă și jumătate seara. Mie îmi era somn. Ea s-a așezat lângă mine. Am dormit amândouă.

Rădulescu Natalia Coordonator – profesor Alexandra BECHEANU

COPILĂRIA MEA

Mi-aduc aminte de copilăria mea cu nostalgie, cu tristeţe şi părere de rău fiindcă am lăsat în spate cea mai fumoasa perioada a vieţii.

Am aşa de multe de spus… nici nu ştiu cu ce să încep.

Primii trei ani din viaţă nu mi-i amintesc prea bine, tot ce ştiu e că ziua mea era aşa: mâncare, schimbat scutec, plimbat şi alergat, mâncat, schim-bat scutec, somn şi vocea mamei care mă ruga să o las şi pe ea să doarmă măcar o oră.

Când am crescut, am înţeles cum stă treaba cu somnul şi cu camera cu oliţă gigant şi cu copăiţă fixă.

Apoi, îmi aduc aminte de vacanţele la bunici! Casa lor mirosea a prăjituri…Imi aduc aminte de bomboanele colorate aduse de tataie pe ascuns, înainte de ciorbă, de primul peşte - căruia îi cer scuze pentru că i-am vărsat apă în capul meu- , de primul lapte băut în cana fără capac, care tot pe mine a ajuns, şi de orele de gătit cu bunica.…de salcâmul pe care voiam să-l escaladez şi de leagănul-rachetă în care mă dădeam.

La prima lecţie de echitaţie pe leagănul căluţ am făcut cunoştinţă cu covorul! ... cu pământul, am făcut când am plonjat din cărucior, la mare.

Timpul a trecut şi, în loc de cărucior, am avut o trotinetă, trotineta s-a făcut bicicletă pe care o mai am şi acum că amintire. Profesor mi-a fost tataie! Poate ştiam să merg fără roţi ajutătoare dacă mai trăia…Uşor, uşor, bicicletă s-a transformat în role, şi plimbările de seară cu tataie au devenit plimbări cu tati în parc.

Grădiniţa pentru mine este un subiect delicat, pentru că, în primul an, am epuizat toate resursele de apă din corp, plângând.

A urmat prima zi de şcoală, în care am primit ciocolată. Povesteam tuturor cât de bine e la şcoală, pentru că-ţi dau ciocolată! Cel puţin era, până la prima dictare.

Iar la serbări, mă simţeam aşa de inportantă! Venea buni, nelipsită de la serbările nepoatei preferate.

Am avut şi o întreagă grădină zoo, fiindcă dragostea mea cea mare sunt animalele.Deşi am crescut, îmi place să fiu un copil mare!

Nicolae AlexandraCoordonator – profesor Anca MIHALCA

MILLENNIUM 35

MI-E DOR...Mi-e dor...Mi-e dor să-i văd chipul luminos privindu-mă, mi-e dor de privirea ei blândă şi caldă, de buzele

umede care adesea mă sărutau uşor pe frunte, de ochii ei atât de pătrunzători. Ultima dată când am văzut-o păşea delicat prin livadă. Se uita lung la toate bogăţiile grădinii.

Am privit-o. În adâncul ei vărsa o lacrimă. Cum o puteai părăsi? Atâta suferinţă... şi parcă nimic n-avea logică. Acum trei luni nici măcar nu voiam s-o văd, iar acum o privesc pentru ultima oară...

Culegea ciorchinii de struguri din livadă înţepându-se în sârma gândurilor, îşi făcea vânătăi urcându-se în copac după mere, plângea şi suspina după floricelele suave care trebuiau culese, căci venea un alt anotimp la rând. Şi cum o puteai privi?! Tristeţea îi acoperise sufletul demult, ca norul acela cenuşiu care se apropia de casa mea. Ultima ploaie de toamnă începu. Ultimul miros îmbătător plecă şi el. Ultima privire a ei se fărâmiţa-n mintea mea ca o amintire care părea atât de veche. De ce a plecat? De ce ne-a lăsat în grija frigului? Întrebările acestea nu-mi puteau ieşi din memorie.

Numai un gând din mintea mea spunea, uşor, aproape fără răsuflare: „Ne vedem după nouă luni.” Şi mi se tot repeta asta... Sufletu-mi ardea pe dinăuntru de durere...Aceleaşi întrebări, dar parcă din ce în ce mai încet... Gândurile mele se îndepărtau la fel ca ea, aşteptau noi vremuri şi întrebări.

Mi-e dor de ea.... de Toamnă!Mihalcea Adela

Coordonator – profesor Anca MIHALCA

LUNAChiar dacă nu-ţi răspunde,Chiar dacă nu-ţi vorbeşte,

Să ştii că de oriundeEa tot te mai priveşte.

Şi te veghează-n pace,C-obsesie acunsă,

Gândirea perspicaceCe-n minte e pătrunsă.

Şi-n fiecare searăAşteaptă ne-ncetat,Să vii ca-odinioară,Să-i spui ce ai visat.

Şi se retrage-ncet,În ceaţa deasă-a nopţii.Sperând şi ea modest,C-ajungi în faţa porţii.

Dar tu n-o să apariLa poartă niciodată,Şi luna-aşa rămâne,

Acolo sus, uitată.

Mihalcea AdelaCoordonator – profesor

Anca MIHALCA

FRUMOASA LUNII Sub cerul străveziu,

Sta o fata-n argintiu,Lucea şi tot lucea,

Ca neaua din palma mea.

Dulcea ei cântare,Îşi aducea alinare,Rochia-i era albă,

Iar la brâu purta nalbă.

Era mai frumoasă decât crinul argintiu,Mai frumoasă decât soarele auriu,Într-un castel din marmură stătea,

Şi tare mult se plictisea.

Făt-frumos a auzit,Şi pe dată a pornit,Pe cal a încălecat,

Şi până la ea a zburat.

S-au cununat , Şi pe împăraţi i-au invitat,

Au venit zâne bune, Ce purtau cunune.

Sfârşitul s-a apropiat, Şi eu povesteam terminat

Ionescu Maria Coordonator - învăţător Ioniţă Maria

OCHII CĂPRUI De-al tău zâmbet, de-al tău dor

De-al ochilor tăi zăvorMă împiedic iar şi iarDorul inimii pe jar.

Când ne întâlneam la şcoalăŞi ochii-ţi căprui zăream

Inima doar cu o yalăImediat mi-o închideam.

Dar când vara a venitŞi în parc te-am întâlnit

Şi vorbeai la telefon,Te purtai chiar monoton.

Lungan DenisaCoordonator – profesor

Anca MIHALCA

MILLENNIUM36

DIN VIAŢA MARILOR PICTORI…

REMBRANDT a pictat toată viaţa portrete - exteriorul, nu interiorul corpului aşadar - şi a câştigat foarte mulţi bani. Înainte de inventarea fotografiei în secolul XIX-lea, a-i cere unui pictor să facă un portret era unica modalitate de a avea pe perete imaginea mamei sau a tatălui, a copiilor sau chiar propria

imagine. REMBRANDT a realizat de asemenea un număr mare de autoportrete, demonstrându-şi astfel talentul. Oamenii puteau compara picturile cu originalul atunci când vizitau atelierul pictorului. Şi alţi pictori şi-au făcut autoportretul.

DIEGO VELAZQUEZ şi-a pictat propriul chip în cunoscutul tablou care înfăţişează familia regală a Spaniei, ’’Meninele’’, iar ALBRECHT DURER s-a pictat pe sine cu trăsăturile lui Iisus. VINCENT VAN GOGH şi-a făcut autoportretul după ce şi-a tăiat o parte din ureche. Mulţi dintre artişti au făcut pentru arta lor lucruri periculoase. J.M.W TURNER a scos capul pe fereastra unui tren care se deplasa cu mare viteză şi s-a legat de catargul unei nave pentru a simţi toată forţa furtunii. Alţii, printre care CLAUDE MONET, au pictat în natură indiferent de anotimp, chiar dacă ploua, ningea sau era ceaţă.

Ţiplea Daria CristianaCoordonator – profesor Luminiţa DUMITRESCU

DE PRIN LUMEA MODEI...ADUNATE

* Anual se aruncă 7 milioane de tone de textile şi îmbrăcăminte dintre care doar 12% se reciclează.

* Istoria modei pentru copii are 200 de ani. În vremurile de demult, îmbrăcămintea pentru copii se diferenţia de cea a adulţilor doar după mărime, modelul reproducea întocmai îmbrăcămintea adulţilor.

* Cea mai scumpă încălţăminte din lume se află în magazinul Harrods din Londra, făcută din platină şi rubine.

* Cea mai mare colecţie de pantofi a deţinut-o prima doamnă a Filipinelor, Imelda Marcos. Până a fi expusă în palatul ei, garderoba ei avea mai mult de 5400 de perechi de pantofi.

* Prima revistă de modă a fost publicată Germania anului 1586.

* În 1955 Coco Chanel a creat prima geantă care se poartă pe umăr, inspirată fiind de genţile purtate de soldaţi.

* Culorile primare sunt roşul, galbenul şi albastrul, iar culorile secundare (verde, portocaliu şi violet) sunt obţinute din combinarea celor primare. Pentru a fi mereu în pas cu moda şi bine îmbrăcate, se recomandă fetelor să combine culorile alb şi negru cu orice altă culoare, roşul trebuie purtat cu verde, portocaliu şi violet, albastrul se poate combina cu portocaliu, verde şi violet, puternica culoare galben se combină perfect cu verde, portocaliu şi violet, iar verdele îl putem purta cu galben, roşu şi albastru.

Stocheciu Sara MariaCoordonator – profesor Luminiţa DUMITRESCU

MILLENNIUM 37

ŞTIAŢI CĂ…* Chitară sau ghitară (pl. chitare, ghitare) este un instrument muzical cu coarde ciupite.

Ea are un gât lung, delimitat cu ajutorul tastelor (en. frets) şi o cutie de rezonanţă ale cărei ambe feţe sunt plane. În lateral, se formează „umerii” caracteristici, rotunzi, care dau corpului forma cifrei 8. Acordajul standard în cvarte perfecte (cu o singură excepţie) aduce cu cel al instrumentelor din familia violei (viola da gambă, violone ş.a.).

* Chitara joacă un rol important în numeroase genuri muzicale aparţinând folclorului, dar îndeosebi muzicii de consum: country, folk, flamenco, jazz, rock si pop. Practica contemporană include chitara cu şase corzi (acustică, mult mai rar electrică) în muzica cultă astfel: repertoriul specific este cântat la chitară „clasică” (ale cărei corzi sunt fabricate din nailon), muzica veche (renascentistă sau barocă), în lipsa unui instrument mai potrivit, se execută la chitară cu corzi de oţel, iar muzica contemporană se va executa la ambele, în funcţie de indicaţiile din partitură. La chitară se poate cânta folosindu-se exclusiv proprietatea acustică a corpului chitarei (în care se propagă undele sonore create de vibraţia corzilor la ciupire) sau folosindu-se un amplificator (potrivit atât la chitare electrice, cât şi la cele acustice).

,,Cred că muzica este mereu în aer, în jurul nostru; lumea este plină de ea şi fiecare dintre noi ia din ea atât cât îi trebuie.” (Edward Elgar)

Enache Maria RuxandraCoordonator – profesor Luminiţa DUMITRESCU

CURIOZITĂŢI DIN LUMEA ANIMALELORŞTIAŢI CĂ...

* Puiul de cangur rămâne în „buzunarul" mamei timp de nouă luni şi se hrăneşte cu laptele ei timp de un an, uneori chiar un an şi jumatate? La naştere, arată ca un viermişor de dimensiunea unui bob de cafea şi nu are blană.

* Câinii şi pisicile sunt stângaci sau dreptaci, la fel ca oamenii, în schimb toţi urşii polari sunt stângaci?

* Melcii pot hiberna şi dormi 3 ani, fără întrerupere?* Lungimea unui elefant este egală, aproximativ, cu lungimea

limbii unei balene albastre? * Majoritatea vacilor produc mai mult lapte când ascultă muzică?* Există doar 3 animale cu limba albastră: Ursul Negru, câinele Chow Chow şi şopârla cu

limba albastră?* Marmota alpină îşi poate săpa galerii chiar şi în solul pe care omul nu îl poate

pătrunde nici cu un târnăcop?* Armadillo naşte de fiecare dată 4 puiuţi identici? * Bufniţele sunt singurele păsări care pot distinge culoarea albastră?

* Singura pasăre veninoasă din lume pe care o cunoaştem este Pitohuiul cu creastă care trăieşte doar în Papua din Noua Guinee? Otrava se găseşte pe piele şi pe penele ei.

* Renii au la gât „pungi gonflabile” din piele care le amplifică mugetul?Şeicăreanu Robert Lucian

Coordonator – profesor Luminiţa DUMITRESCU

MILLENNIUM38

MA VILLE IDÉALE

Je vais dans une villeAvec des forêts,Je vais à la mer,Je pense rêver.

Je ne sais pas certainement.Mais, je sais, heureusement,

Ce qu’il y a devant la montagne,Ce qu’il y a sous la Tour Eiffel,

Ce que j’aime bien faire en automneEt ce que j’aime faire en hiver,

Quand nous allons à la campagneEt quand nous achetons un parfum “Chanel”,

Quand j’écris une nouvelle chansonEt quand j’ai vu la rivière.

J’adore aussi les promenadesEt j’aime faire les courses.

C’st une ville où je peux danser.J’aime beaucoup les balades,J’aime les poésies et chanter.

J’y adore rêver.Mihai Ioana

Coordonator – profesor Viorica TACU

C O L Ţ U L … P O L I G LO TIL FAUT SAVOIR VIVRE

Je vois des montagnes,Je vois des rivières,

Je vois tous les jours,Aujourd’hui, comme hier.

J’écris une chansonMais je ne sais pas pour qui.

Je chante seulement et je souris, je souris…Allons chanter

Les différentes couleursEt jouer

Avec des mots aimésEt parler

Avec les animaux préférés!

Je vois des gens rireEt sourire, sourire…

Je ne sais pas quel est le prixDu rire et du sourire.

Et je ne sais pas pourquoiIl y en a, quand même, parmi eux

Quelques-uns très tristesToujours, toujours…

Je ne voudrais jamais dire“Tristesse, tristesse, bonjour!”

Mihai IoanaCoordonator – profesor Viorica TACU

ALLONS RIRE UN PEU AVEC TOTO!1. Le prof de français: Cite-moi deux pronoms!Toto: Qui? Moi?Le prof de français: Très bien!

2. Le prof d’histoire: Toto, où est mort Jules César?Toto: À la page 27 du livre d’histoire, Monsieur.

3. Le prof de géographie: Toto, où se trouve l’Australie?Toto: Demandez à grand-maman! C’est elle qui range tout!

4. Maman: Écoute, sit u es sage, tu iras au ciel; si tu n’es pas sage, tu iras en enfer.Toto: Et qu’est-ce que je dois faire pour aller au cirque?

5. Maman: Où est ton carnet de notes?Toto: Il est chez ma copine. Elle veut faire peur à ses parents!

MILLENNIUM 39

Ploieştile 18 février 2016

Michelle, ma chérie

Excuse-moi de ne t’avoir plus envoyé de mes nouvelles depuis si longtemps. Mais le temps passe extrêmement vite… Je me suis enfin décidée de te contacter.

Je ne t’ai pas oubliée. Comment ça va? Ta famille, l’école, les amis…Je t’écris cette lettre parce que je veux te raconter mes dernières vacances. Nous avons

eu trois semaines de vacances, du 23 décembre jusqu’au 11 janvier. Je me souviens avec plai-sir de cette période si riche en activités de toutes sortes. C’est la période la plus agréable de l’année grâce aux fêtes d’hiver si attendues par nous tous. Tout semble féerique autour de nous.

Je suis allée chez mes grands-parents qui habitent à la montagne, un beau village de la Vallée de Prahova. Les fêtes d’hiver sont très belles ici parce qu’on garde les traditions. On a chanté des noëls, on a mangé des plats traditionnels délicieux (surtout le rôti, les saucissons et la brioche), on a décoré le sapin… J’ai visité mes vieux amis, nous avons fait de la luge et un bonhomme de neige très drôle. Nous nous sommes beaucoup amusés.

Revenus à Ploieşti, j’ai passé le Nouvel An avec mes bonnes amies, Dianne et Stéphanie, à la maison de Dianne. Après, nous nous sommes promenées en ville, nous sommes allées au cinéma et nous avons beaucoupo bavardé.

De la sorte, j’ai eu des vacances d’hiver fantastiques. Et toi, comment tu les a passées? J’attends ta réponse.

Avec affection,ta copine,

Raluca

6. Le professeur rend les copies:− Toto, ta rédaction sur les chiens ressemble mot-à-mot à celle de ta cousine, Marie!− Normal: nous avons le même chien. 7. Le prof de géographie: Qu’est-ce qui est le plus près, la Lune ou la Bulgarie?Toto: La Lune, Monsieur!Le prof: pourquoi?Toto: Parce qu’on la voit. La Bulgarie, on ne la voit pas.

8. Le prof de géographie: Qui peut me dire où se trouve l’Amérique sur le globe?Les élèves hesitent; enfin, c’est Toto qui vient de donner la réponse sur la carte.Le prof: Bravo, Toto! Va à ta place. Maintenant, les enfants, pouvez-vous me dire qui a découvert l’Amérique?Les élèves: C’est Toto, Madame!

9. La maîtresse: Toto! Je t’ai dit de dessiner ton animal préféré! Et tu n’as rien fait!Toto: Mais non, Madame! J’ai dessiné mon chat noir en pleine nuit!

10. Le prof de français: Toto, conjugue-moi le verbe “dire” au présent!Toto ne sait pas. Pour l’aider, le professeur commence à conjuguer: Je dis…Toto: Vendredi, samedi, dimanche.

Culese de Alexe Luciana şi Lungan DenisaCoordonator – profesor Viorica TACU

Stoica RalucaCoordonator – profesor Viorica TACU

MILLENNIUM40

JOKES

Can a kangaroo jump higher than a house? Of course, a house doesn’t jump at all.

A: A mother is waking her son: “Paul, come, wake up, you have to go to school.”“Aw mum, just a bit more sleep, please“ “ No, it’s really high time, now get up.” “But I don’t want to. The children annoy me and the teachers are a complete pain!”

“Stop it, now. Get up and off to school with you!”“Mum, give me two good reasons why I should go to the stupid school.”“Paul, first of all, you’re 45, and second, you’re the headmaster.”

Little Kevin rides his bike and yells at his mummy, “Look mum, I can ride the bike with just one hand!” He goes by the second time and yells excitedly, “Mum, mum, look no hands at all!” He comes the third time and proudly hollers, “Look mum, no teeth, either!”

Joke for mothers: When your first child eats some earth, bit of grass or a worm, you take him/her to a doctor. When your second child eats some earth, a bit of grass or a worm, you spit on a hankie and clean him/her. When your third child eats some earth, a bit of grass or a worm, you wonder whether he/she still needs lunch.

A customer ordered a cup of coffee in a restaurant! The waiter served the coffee. The customer found a fly in the coffee. He called the waiter.Customer: “ How do I drink this coffee! “Waiter: “ Don’t you know how to drink a coffee? “ Customer: “ Waiter, see, there is a fly in my coffee. “ Waiter: “Oh yes sir, you are right! There is a fly in your coffee. “ Customer: “ Waiter, I said, there is a fly in MY coffee“ (He stressed the word MY) Waiter: “Oh don’t worry sir, the fly won’t drink much! “ Customer: “ Waiter, it is swimming in my coffee. “ Waiter: “Sir, do you want me to get a lifeguard for the fly sir? “ (Annoyed) Customer: “ The fly is dead, it’s irritating! “ Waiter: “ I guess, it doesn’t know how to swim properly. “ Customer: “ How do I drink this coffee? “Waiter: “Don’t you know how to drink? I will teach you! “ He drank the coffee! “And said , this is how you should drink your coffee. “

Profesor Amalia DINCĂ

ECHIPA MANAGERIALĂ:

DIRECTOR – Profesor Gabriel DRAGOMIRESCUDIRECTOR ADJUNCT – Profesor Mihaela RADUCONSILIER EDUCATIV – Profesor Alina CIOBANU

ECHIPA REDACŢIONALĂ:Redactori şi coordonatori revistă:

Profesor Alexandra BECHEANUProfesor Luminiţa DUMITRESCUProfesor Anca MIHALCA

RECENZII DE CĂRŢI

TABĂRA, de Louis Sachar

Romanul Tabăra, de Louis Shachar, ne oferă șansa la o aventură cu un subiect original și foarte inventiv, cu descrieri ale cadrului într-un mod inedit și cu un limbaj de exprimare familiar.

Acest roman urmăreste peripeția lui Stanley Yelnats, un băiat sărac, timid și fără stimă de sine. El este acuzat în urma unei neînțelegeri pentru furtul unei foarte valoroase perechi de adidași ai faimosului jucător de baseball Clyde Livingston și este trimis în tabăra de corecție - Lacul Verde care este, de fapt, un deșert. În timpul pe care acesta il petrece in tabără, devine mai încrezător, mai puternic și își face prieteni noi, cel mai însemnat fiind Hector Zeroni, supranumit Zero datorită inteligenței sale reduse. Cu toate acestea, Zero se dovedeşte a fi foarte bun la matematică. Stanley îl meditează pe acesta iar între cei doi se formează o relație strânsă de prietenie care atinge cititorul. Cu toate că narațiunea este la persoana a treia, cititorul se poate transpune în pielea personajului principal .Stanley pare să fie ajutat de legende pe baza lor putând crea conexiuni.

Vă lăsăm plăcerea de a parcurge subiectul care, prin abordare, critică acțiunile ilegale, corupția, rasismul și își arată compasiunea pentru orfani.

Năstase DanielCoordonator – profesor Irene NIŢU

SUB ACEEAŞI STEA, de John Green

E de ajuns să spunem doar "O carte cu adevărat excepţională "şi ne gândim la "Sub aceeaşi stea". Această carte a apărut în mai, anul 2013, fiind încadrată în literatura universal. Este o operă dramatică

care, aşa cum a declarat şi The New York Times, este un amestec de melancolie, duioşie, înţelepciune şi umor".

Cartea prezintă povestea de dragoste dintre Hazel Grace Lancaster, o tânără în vârstă de 16 ani suferind de cancer tiroidian şi Augustus Waters, având aceeaşi boală cumplită.

Aceştia s-au întâlnit la una dintre întâlnirile unui grup de suport, moment în care vieţile amândurora s-au schimbat radical. Spirite identice, împărţind acelaşi simţ al umorului şi acelaşi farmec de neconfundat, Augustus si Hazel încep "cursa vieţii lor" în care descoperă ce înseamnă dragostea adevarată, cursă aflată contra cronometrului, din păcate...

"Îşi vor aminti oamenii de mine?", "Ce sens are viaţa mea?", "Ce vreau să las în urmă?" . Toate aceste întrebări profunde au fost prezentate în carte şi ne sunt întipărite în minte.

Cel mai mare avantaj al acestui roman este faptul că absolut niciun cititor nu poate rămâne rece în faţa acestuia. Poate că nu te face să verşi lacrimi îndurerate, însă, cu siguranţă te simţi într-o oarecare măsură diferit, schimbat după citirea sa. Fiind o experienţă zguduitoare, realizăm că trebuie să apreciezi fiecare bucurie a vieţii, chiar şi cea mai măruntă.

Aşadar, "Sub aceeaşi stea", de John Green, este un roman ce îţi intră adânc în suflet datorită impactului puternic emoţional şi merită citit, fără îndoială.

Rohat AndradaCoordonator – profesor Irene NIŢU

Ediţie 2016

ŞCOALA GIMNAZIALĂ „PROFESOR NICOLAE SIMACHE” - ŞCOALA GIMNAZIALĂ „IENĂCHIŢĂ VĂCĂRESCU”

PLOIEŞTI

MILLENNIUMNr. 19-20

Colectivul de redacţie aduce calde mulţumiri Editurii Explorator pentru sprijinul acordat în realizarea acestui număr.

ISSN: 2067 - 9637Şcoala cu clasele I-VIII, ,,Profesor Nicolae Simache”

Ploieşti, Str. Malu Roşu , nr. 102E-mail: scoala.nicolaesimache@yahoo.com nicolaesimachescoala@gmail.com

Tel. ⁄ fax: 0244-537316Site web: https://nicolaesimache.wordpress.com/