Mihai Viteazul si Turcii(Dimitrie Bolintineanu) Ostile pgne pas la hotare.Mihai-Vod sade la o mas mare.Cpitanii-n juru-i beau, se veselesc,Cnd deodat-n sal intr-un sol turcesc.- Padisahul nostru m-a trimis la tineS-i pltesti tributul ce i se cuvine !...Mihai-Vod tace. Oaspeti, mare-mic,Cu onor din teac spedele-si ridic.Luna vars raze dulci si auroase,Cpitanii-si scutur coamele pletoase.Iat-acum se scoal Doamna-i tinericRumen, suav ca o zambilic.Sub hlamid-i salta rotungioru-i sn,Crini si garofite pe-al ei chip se-ngn,Prul pe-a ei frunte joaca gratios,Ochii cu tristete cat-acum n jos:- Unde este timpul cel de altdatCnd Mihai Viteazul stia s se bat ?Cela ce-n primejdii st si se gndesteInamicii trii jugu-i pregteste.Pentru tron, mrire, dulcea-i sotioarGata-i s se duc si-n locu-i s moar !Doamne, tu ai dreptul s-o abandonezi,Dar nu ai pe-acela plngnd ca s-o vezi.Du-te, mori in lupt, dulcele meu mire,C de nu esti vrednic, plec la mnstire !Atunci Mihai-Vod se scoal deodatSi spre sol ntoarce fata-i gndurat:- Mergi si spune celui care te-a trimisC Mihai Viteazul ochii n-a nchis.Au voiesti pe tar biruri noi a pune ?Au vrei s iau pielea de pe Natiune ?...Padisahul vostru, fr de-ncongiorVrea s nimiceasc p-acest brav popor.Dar mai bine piar dac i-a fost dat,Dect cu rusine, mic si atrnat !Si zicnd aceasta, ia o bard-n mn,Iute strnge-n juru-i armia romnSi cu ea de-a valma, fr' s zboveasc,Sfarm si respinge armia turceasc.Chiar si Sinan-Pasa, plin de umilinti,A czut n ap si-a pierdut doi dinti.Iar Mihai Viteazul, dup dou ceasuri,Nalt-o mnstire si trei parastasuri !