Mihai EMINESCU

ffit..fnumssplht r,scnimtfCD $I TEXT ILUSTRAT

Ilustralii de

Florica Cordescu qi Marcela Cordescuintr-o interpretare grafici de

Daniel Ivagcu

Adaptare radiofonici de Mircea $tethnescu

Editura ,,Casa Radio'BucureEti

2017

SUMAR CD

Mihai Eminescu

FAT-FRUMOS DIN LACRIMA

L. Taina nasterii lui Fat-Frumos . 4'21"2. ,,Pe drum horea Si doinea..." ......... 5'51'3. Urgia Mamei-padurilor 8'59"4. Fata Genarului .......... ll'40"5. Calul cu ;apte inimi6. ,,Fdt-Frumos {i-afurat iar fata!' ........... ..3'21"7. ,...se porni nunta lui Fat-Frumos cu lleana" ............ 2'28"

inregistrare Radio Rominia din 1965

Adaptare radiofonici de Mircea $tefinescuRegia artistici: Constantin Moruzan

in vremea veche, pe cAnd oamenii, cum sunt ei azi, nuerau decAt in germenii viitorului, pe cAnd Dumnezeu calca incacu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pamAntului - invremea veche traia un implrat intunecat gi gdnditor ca miazh-noaptea gi avea o impiriteasi tAnlri gi zAmbitoare ca miezulluminos aI zi\ei.

IMihai Eminescu

Cincizeci de ani de cAnd imparatul purta razbot c-un vecinal lui. Murise vecinul gi llsase de mogtenire fiilor gi nepolilor uragi vrajba de singe. Cincizeci de ani, Ei numai imparatul triiasingur, ca un leu imbitrAnit, sl[bit de lupte gi suferinle - implratce-n viala lui nu rAsese niciodat[, care nu zAmbea nici lacintecul nevinovat al copilului, nici la surisul plin de amor alsoliei lui tinere, nici la povegtile bltrAne gi glumele ale ostagilorinilbili ln b[talie gi nevoi. Se simlea slab, se simtea murind gi

n-avea cui sa lese mogtenirea urei lui. Trist se scula din patulimplrltesc, de lAngi impariteasa tinirh - pat aurit, insl pustiugi nebinecuvAntat - trist mergea larazbot cu inimaneimblAnzita; gi implrlteasa sa, rimasl singur[, plAngea culacrimi de vlduvie singur[tatea ei.

Plrul ei cel galben ca aurul cel mai frumos c[dea pe siniiei albi gi rotunzi, gi din ochii ei albagtri gi mari curgeau giroaiede mirglritare apoase pe o fa![ mai alb[ ca argintul crinului.Lungi cearclne vinete se trigeau imprejurul ochilor gi vinealbastre se trlgeau pe fala ei alba ca o marmurl vie.

Sculatl din patul ei, ea se arunci pe treptele de piatra ale

unei bolte in zid, in care veghea, deasupra unei candelefumegAnde, icoana imbricati in argint a Maicii durerilor.induplecati de rugiciunile impiritesei ingenuncheate,pleoapele icoanei reci se umezira Ei o lacrimi curse din ochiulcel negru al mamei lui Dumnezeu. impirateasa se ridici in toatdmireala ei statur6, atinse cubuza ei seaca lacrima cea rece Ei o

Flt-Frumos din lacrimi

supse in adAncul sufletului s[u. Din momentul acela ea purceseingreunat[.

Trecu o luni, trecuri doui, trecur[ noui, gi imparateasafbcu un ficior alb ca spuma laptelui, cu pirul bllai ca razelelunei.

imp[ratul surAse, soarele surAse gi el in infocata luiimparllie, chiar stltu pe loc, incdt trer zile n-a fost noapte, cinumai senin gi veselie; vinul curgea din butii sparte gi chioteledespicau bolta cerului.

$i-i puse mama numele Fit-Frumos din lacrima.

$i crescu gi se fbcu mare cabrazit codrilor. Cregtea intr-oluna cAt allii intr-un an.

CAnd era destul de mare, puse s[-i faca un buzdugan defier, il arunci in sus de despici bolta cerului, il prinse pe degetulcel mic, gi buzduganul se rupse-n doui. Atunci puse s[-i facialtul mai greu, il arunca in sus aproape de palatul de nori allunei; cazind din nori, nu se rupse de degetul voinicului.

Atunci Fat-Frumos igi lud, ziua buni de la p[rin!i, ca si se

ducd si se bati el singur cu ogtile imp[ratului ce-l dugmanea petatl-siu. Puse pe trupul siu impir[tesc haine de pistor, clmeg[de borangic, tesutl in lacrimile mamei sale, md,ndri pilirie cuflori, cu cordele gi cu margele rupte de la gAturile fetelorde-mplrali, igi puse-n braul verde un fluier de doine qi altul dehore, Ei, cind era soarele de doui sulile pe cer, a plecat in lumealargl gi-n toiul lui de voinic.

tMihai Eminescu

Pe drum horea gi doinea , iar buzduganul gi-l arunca se

spintece norii, de cidea departe tot cale de-o zi.Vaile gi munliise uimeau auzindu-i cintecele, apele-gi ridicau valurile mai sus,ca si-l asculte, izvoarele igi turburau adAncul, ca s[-gi azvdrleafard, undele lor, pentru ca fiecare din unde s[-l audd', fiecare dinele s[ poata cAnta ca dinsul cind vor gopti vlilor gi florilor.

RAurile se cioraiau mai in jos de braiele melancolicelorstAnce, invilau de la plstorul impirat doina iubirilor, iarvulturii, ce stau amufili pe cregtetele seci gi sure ale stAncelornalte, lnvalau de la el flpltul cel plAns al jelei.