SĂMÂNŢA BUNĂDuminică, 1 Noiembrie 2015… Fiul Omului n-a venit să i se slujească, ci El să slujească

și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți!Marcu 10.45

Adevăratul Slujitor Adevărata slujire este o mare demnitate și onoare. Sunt unii care voiesc, ca totul să fie așa cum le place lor și ca toți ceilalți să asculte de ei. Dar, dacă avem această atitudine, vom sfârși în nenorocire și înfrângere. Egoismul își apără întotdeauna propriile scopuri.Dar Domnul Isus Hristos, Cel care singur are dreptul la locul de onoare, a venit pe pământ, luând locul cel mai de jos, slujind nevoilor celorlalți plin de har și bunătate. Întreaga Sa viață a petrecut-o pe această cale minunată, divină. El a exemplificat perfect adevărul cuvintelor Sale: „Este mai ferice să dai decât să primești!“, așa că Domnul are într-adevăr partea cea mai binecuvântată.Dar nu numai că viața Sa a fost una de slujire. Slujirea a continuat în jertfa măreață, pe care a adus-o la cruce. Ce alt serviciu mai mare ar fi putut fi făcut vreodată omenirii? Mântuitorul a slujit celei mai profunde nevoi a noastre. Starea păcătoasă în care coborâserăm, era atât de îngrozitoare, încât nimic nu ne-ar mai fi putut salva, decât iubirea Sa minunată, de a Se da pe Sine Însuși ca jertfă pentru păcatele noastre. Un slujitor trebuie să ia un loc smerit, dar Mântuitorul a luat un loc mai smerit decât oricare altul. Minunat Domn, pe ale cărui urme suntem chemați să mergem și noi!SĂMÂNŢA BUNĂLuni, 2 Noiembrie 2015

Așa vorbește Domnul: „Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui …“.Ieremia 9.23

Atotputernicia lui Dumnezeu Un băiat stătea pe o bancă într-un parc cu Biblia deschisă și Îl lăuda pe Dumnezeu cu voce tare. Un tânăr, care de curând terminase ceva studii universitare, trecu pe acolo. Simțindu-se plin de înțelepciune și fiind foarte dispus să-și arate cuiva cunoștințele, se opri și îl întrebă pe băiețel care era sursa acelei bucurii nestăpânite. Băiatul, plin de entuziasm, zise: „Domnule, nu cred că aveți idee ce poate Dumnezeu să facă. Tocmai am citit că a despărțit Marea Roșie în două și a oprit valurile, ca să lase poporul Israel să treacă pe uscat prin mijlocul mării“.Tânărul zâmbi cu subînțeles și se așeză pe bancă lângă băiat, ca să-i explice „realitatea“ miracolelor din Biblie. „Lucrurile acestea se explică ușor“, zise tânărul. „Învățații moderni ne spun că Marea Roșie n-a fost mai adâncă de 30 de centimetri în porțiunea respectivă, așa că n-a fost nicio problemă pentru israeliți să treacă pe acolo“.Fața băiatului deveni gânditoare. Privi când la acel tânăr, când la Biblia pe care o ținea pe genunchi. Tânărul, mândru de înțelepciunea lui, zâmbi băiatului și se ridică să plece. Dar nu apucă să facă decât doi, trei pași, când din nou băiatul începu să-L laude pe Dumnezeu. Tânărul se

întoarse să-l întrebe pe băiat ce s-a întâmplat. „Imaginați-vă cât de atotputernic este Dumnezeu, încât a reușit să înece toată armata Egiptului într-o apă adâncă doar de 30 de centimetri!“ SĂMÂNŢA BUNĂMarţi, 3 Noiembrie 2015

… Mari și minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule …Apocalipsa 15.3

Atotputernicia lui Dumnezeu Tânărului necredincios și încrezător în inteligența sa, am putea să-i punem întrebările din cartea Iov, capitolele 38–41: „Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. Cine i-a hotărât măsurile, știi? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el?“. Unul din atributele măreției lui Dumnezeu îl vedem în puterea Sa uimitoare și nemărginită, care ni se dezvăluie în procesul creației și al mântuirii. Oricare ar fi situația ta, brațul Lui nu este prea scurt, ca să te salveze, să te călăuzească și să lupte pentru tine. Despre aceste adevăruri citea acel băiat din istorioara de ieri.În atotputernicia Sa, Dumnezeu zice și se face, poruncește, și ce poruncește, se face. Când poporul Israel a ajuns la Marea Roșie, iar în spatele lui venea oștirea dușmană, Dumnezeu a intervenit și a despărțit marea în așa fel, încât poporul a trecut ca pe uscat. Poporul Israel a primit înștiințarea: „Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi, stați liniștiți“. Iată la ce izbândă asistă un popor care se încrede în atotputernicia lui Dumnezeu! Să venim și noi cu credință în fața lui Dumnezeu care vrea să ne călăuzească pe cărarea vieții! Atunci Îi vom cânta un imn de laudă. SĂMÂNŢA BUNĂMiercuri, 4 Noiembrie 2015

Frații lui au venit și s-au aruncat … cu fața la pământ înaintea lui …Geneza 50.18

Închinarea fraților lui Iosif În fața iubirii lui Iosif, frații săi au capitulat și s-au aruncat cu fața la pământ înaintea lui. Marea iubire a Mântuitorului nostru, arătată în mod deosebit la crucea de pe Golgota, trebuie să ne conducă la adevărata închinare.Într-o împrejurare, Mântuitorul a trebuit să spună unei femei samaritence: „Voi vă închinați la ce nu cunoașteți“ (Ioan 4.22). Prin aceste cuvinte, Hristos a condamnat modul în care se închinau samaritenii, care nu era aprobat de Dumnezeu, ci fusese inventat de oameni. Cât de diferită este această poziție de aceea a învățătorilor religioși din zilele noastre, care susțin că toate religiile sunt bune și că toate duc în cele din urmă în cer!Dumnezeu a poruncit, ca omul să nu-și facă idoli și nicio imagine care să-L înfățișeze pe El. Cu toate acestea asistăm la închinări ale oamenilor care sunt condamnate de Dumnezeu. Adevărata închinare este în duh și în adevăr în fața lui Dumnezeu și a Mântuitorului. Cine a înțeles dragostea dumnezeiască nu poate decât să se închine în fața Mântuitorului și să-i mulțumească pentru ceea ce a făcut pentru mântuirea lui.

SĂMÂNŢA BUNĂJoi, 5 Noiembrie 2015Îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice:

„Astăzi“ …Evrei 3.13Înșelăciunea timpului De la Blaise Pascal provine expresia: „Noi rătăcim în timpuri care nu ne aparțin, iar de singurul timp care ne aparține nu profităm“.Poate că această exprimare pare greu de înțeles la prima vedere. Dar nu este așa. Ce vrea să spună? Ceva foarte decisiv: el ne îndreaptă atenția spre „astăzi“. Astăzi – acesta este vârful timpului. Aici se subdivizează timpul atribuit. Căci ce a fost ieri, este trecut. Ce va fi mâine, este viitor.Astăzi, aceasta este perioada de timp scurtă care se află acum pe cântar. Timpul în care acum respir, trăiesc, citesc, gândesc. Acest astăzi nu pot să-l rețin. Nu are nicio durată. Nu se mai întoarce niciodată în același mod și în aceleași împrejurări.Ce înseamnă acum „astăzi“ este spălat în următoarea clipă de curentul timpului și nu poate fi adus înapoi. La trecut nu mai am acces.Cine pierde acest „astăzi“, pierde viața. Căci a trăi înseamnă să folosești ziua de astăzi. Când se iau deciziile vieții noastre? Astăzi. Și totuși: Rătăcim în timpuri care nu ne aparțin. De exemplu, copilul se gândește: „Ah, dacă aș avea un ghiozdan și aș putea să merg la școală ca prietenul meu!“.SĂMÂNŢA BUNĂ Vineri, 6 Noiembrie 2015El hotărăște din nou o zi … „Astăzi, dacă auziți glasul Lui,

nu vă împietriți inimile!“.Evrei 4.7Înșelăciunea timpului Și apoi continuă după melodia „dacă aș avea, aș fi, aș putea…“

…ar trece odată timpul de școală,

…aș avea un loc de formare profesională sau un loc de studiu,

…aș avea înapoia mea examenele,

…aș putea să găsesc un loc de muncă bun,

…aș avea un partener drăguț, care să mi se potrivească,

…ne-am fi plătit în sfârșit casa,

…ar fi copiii noștri deja mari,

…nu ne-ar face sănătatea așa multe griji.

Și apoi cândva atingem punctul la care deplângem trecutul, după melodia: „Ar trebui să mai am o dată douăzeci de ani“. Fii atent: Tinerii vorbesc cu drag despre viitor, iar bătrânii vorbesc despre trecut. Indiferent că ești tânăr sau bătrân, toți „rătăcesc în timpuri care nu le aparțin“. Timpul trecut este înțepenit într-o lavă rece, nemișcată, iar viitorul este adesea doar o Fata Morgana: iar de singurul timp care ne aparține nu profităm.SĂMÂNŢA BUNĂSâmbătă, 7 Noiembrie 2015

… acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.2 Corinteni 6.2

Înșelăciunea timpului Care timp îmi aparține, de fapt? Astăzi, prezentul! Este bucățica de timp, pe care o am acum la dispoziție. În câteva secunde, ea este deja trecută. Acum, Dumnezeu ne întâmpină în harul Său. Când Isus Hristos a venit pe acest pământ, Dumnezeu a mișcat oamenii spre astăzi, ziua mântuirii și harului Său: „Astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul“ (Luca 2.11).Același lucru se întâmplă de fiecare dată când prin vestirea evangheliei – ori prin cuvântul rostit sau printr-o scriere ca aceasta – Isus, Domnul înviat și viu, apare în calea unui om. Așa ca la mai-marele vameșilor Zacheu din Ierihon: „Căci astăzi trebuie să rămân în casa ta“ (Luca 19.5). În casa ta, în inima ta!Astăzi trebuie să-ți deschizi urechea și inima. Astăzi, Dumnezeu te cheamă. „Dumnezeu … poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască“ (Faptele Apostolilor 17.30). Acum este ora pe care Dumnezeu o stabilește. Nu este ora când îmi convine mie, ci când vrea Dumnezeu. Odată timpul potrivit va trece; căci „nu este decât un pas între mine și moarte“ (1 Samuel 20.3). – De aceea: profită de unicul timp care îți aparține – astăzi!SĂMÂNŢA BUNĂDuminică, 8 Noiembrie 2015Trecătorii își băteau joc de El … Preoții cei mai de seamă, împreună cu cărturarii și bătrânii, își băteau și ei joc de

El …Matei 27.39,41Durerea cea mai mare Stând în fața crucii Mântuitorului ne întrebăm: Cum a fost posibil, ca un Om credincios, onorabil, devotat, care nu făcea rău nimănui, să fie tratat într-un mod atât de abuziv, de rușinos, cu atâta ură și dispreț, mai mult decât chiar cel mai rău criminal? Cei doi tâlhari, răstigniți în același timp cu Isus, nu au fost persecutați cu atâta cruzime cum a fost Mântuitorul. El a fost încununat cu spini, scuipat în față și biciuit – spatele Său a fost sfâșiat ca un câmp arat, din cauza bicelor. Ni se spune și că fața Sa – fața Fiului binecuvântat al lui Dumnezeu, Cel fără păcat – a fost mai desfigurată decât a oricărui om!În spatele acestei răutăți infernale era vrăjmașul cel vechi al omenirii, diavolul, care căuta să-L abată pe Hristos de la calea Sa de îndeplinire a planului lui

Dumnezeu. Dar durerea cea mai mare era păcatul nostru în puterea și grozăvia lui, pe care urma să-l poarte pe cruce. Și Mântuitorul a suferit toate acestea pentru toți care vor crede în El, ca ei să fie salvați pentru veșnicie. Să nu uităm aceste suferințe ale Domnului pentru mântuirea noastră!SĂMÂNŢA BUNĂLuni, 9 Noiembrie 2015

Inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască? Ieremia 17.9

Două portrete Un pictor italian a căutat multă vreme un model după care să picteze o față de înger. Într-o zi, mergând pe o stradă lăturalnică, zări un copil drăguț cu păr bălai, cu o privire blândă și de o drăgălășenie neobișnuită. „Iată modelul“, și-a zis pictorul și merse să vorbească cu părinții. Aceștia consimțiră bucuroși să-l picteze. Când portretul a fost terminat, pictorul îl așeză în biroul său. Toți cei ce veneau acolo, admirau fața de înger de o frumusețe rară.După mai mulți ani, pictorul s-a gândit că frumusețea îngerului ar fi și mai izbitoare dacă ar așeza alături un alt portret, care să insufle groaza. Astfel, unul ar reprezenta un înger, simbol al binelui, iar altul ar reprezenta pe diavolul, întruchiparea răului. A căutat mulți ani, dar nu a găsit ceea ce dorea el. Vizitând o închisoare, în altă țară, în căutarea modelului dorit, ochiul său de artist a fost izbit de groaznica înfățișare a unui tânăr. Era modelul pe care îl căuta. O răutate cruntă era împietrită pe fața sa, o privire de fiară se vedea în ochii săi și brazde adânci, ca urme ale păcatului, schimonoseau fața sa. Numaidecât își scoase caietul și-i ceru voie să-i schițeze portretul.SĂMÂNŢA BUNĂMarţi, 10 Noiembrie 2015… Tot capul este bolnav, și toată inima sufere de moarte! Din tălpi până-n creștet, nimic nu-i sănătos …Isaia 1.5,6Două portrete După ce termină schița, aflând că era italian, întrebă din ce familie se trage. Mare i-a fost mirarea când află că tânărul din închisoare era tocmai fostul copil cu fața de înger. Dacă erau puse alături cele două portrete, nu puteai crede că reprezintă pe aceeași persoană. Părinții nu l-au îndrumat pe copilul lor pe calea credinței. Astfel, tânărul s-a prăbușit în păcate, care i-au schimonosit fața, i-au ruinat viața și i-au pierdut sufletul.Păcatul dezumanizează pe om, îl face din chip de înger în chip de diavol. Ce îngrozitor! Cineva a mărturisit că: „Adversarii credinței creștine au învățat o religie care nu predică mila și îngăduința, blândețea și omenia, ci o religie care predică omului: «Ești fiară! Ghearele tale și colții tăi sunt deșteptăciunea și șiretenia, fii perfid, crud și neiertător cu semenii tăi. Nu te uita o clipă spre cer, aici jos pe pământ uită-te cu ochii în patru, ca și cum ai avea patru picioare, aici pe pământ se isprăvește totul pentru tine. Ești fiară,

fii fiară! Fiarele n-au biserică, fiarele nu se închină, fiarele nu au Dumnezeu»“.Să luăm seama la acestea și să tragem învățături folositoare pentru viața noastră și a copiilor noștri!SĂMÂNŢA BUNĂMiercuri, 11 Noiembrie 2015

Frații lui … i-au zis: „Suntem robii tăi“.Geneza 50.18Robi de bunăvoie Frații lui Iosif nu numai că s-au închinat înaintea lui, ci s-au aruncat cu fața la pământ și au spus: „Suntem robii tăi“. Iosif nu a cerut acest lucru. Dar dragostea nespus de mare a lui Iosif față de ei i-a condus la această hotărâre.Robul este o persoană aflată în dependență totală de stăpânul său, o persoană foarte supusă, devotată. Un evreu putea deveni rob prin neachitarea unei datorii sau născându-se din părinți evrei sclavi. Unui rob evreu i se cerea să lucreze șase ani, dar în al șaptelea an trebuia pus în libertate. Dacă fusese căsătorit când a devenit rob, atunci soția lui era eliberată împreună cu el. Dacă se căsătorea în timpul robiei, atunci soția și copiii lor erau proprietatea stăpânului. În acest caz, el putea opta să rămână sclav, găurindu-i-se urechea și astfel omul se identifica de bunăvoie cu casa stăpânului său. Aceasta este o minunată ilustrație a Vechiului Testament, care ne amintește de Hristos, Robul desăvârșit, care ne-a iubit atât de mult, încât nu a ales libertatea, ci a acceptat crucea pentru mântuirea noastră. Iar noi, conștienți de dragostea cea mare a Mântuitorului, putem face ca frații lui Iosif, adică să acceptăm supunerea de bunăvoie față de Hristos.SĂMÂNŢA BUNĂJoi, 12 Noiembrie 2015

Stăruiți în rugăciune, vegheați în ea cu mulțumiri.Coloseni 4.2

Regele și rugăciunea Regele Alfred (849-901) al Angliei a fost un creștin pios printre prinții medievali. Viziunea sa pentru popor, curajul său personal, devotamentul spiritual și dragostea față de Mântuitorul, comportamentul său față de inamici – toate acestea constituie o comoară de înțelepciune pentru toate generațiile de oameni, din orice epocă. În Europa medievală, lumânarea s-a folosit și pentru măsurarea timpului. Regelui Alfred îi este atribuită invenția lumânării orare. Pentru a-i aminti suveranului orele când trebuia să-și facă rugăciunea, el folosea lumânări gradate.Regele a înțeles că rugăciunea este activitatea primordială în viața creștină, că este legătura pe care o stabilim cu Dumnezeu pentru a-i prezenta nevoile noastre. Nimic nu este atât de semnificativ ca rugăciunea. A vorbi omului modern despre rugăciune ar părea, la prima vedere, ceva inutil. Omul modern consideră rugăciunea ca un fapt demodat, o superstiție, un misticism, un rest de primitivism. În realitate, omul modern ignoră aproape cu desăvârșire rugăciunea și efectele ei. Foarte

puțini oameni se roagă, și mai ales foarte puțini se roagă cu adevărat. Pentru a te ruga, nu ai nevoie decât de un mic efort așa cum a făcut și regele Alfred.SĂMÂNŢA BUNĂVineri, 13 Noiembrie 2015

Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-

ai trimis Tu.Ioan 17.3Adevăruri veşnice Bunătate veșnică: „Adu-ți aminte, Doamne, de îndurarea și bunătatea Ta; căci sunt veșnice“ (Psalmul 25.6).

Casă veșnică: „Știm, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer, de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veșnică“ (2 Corinteni 5.1).

Dreptate veșnică: „Dreptatea Ta este o dreptate veșnică …“ (Psalmul 119.142).

Mântuire veșnică: „Și, după ce a fost făcut desăvârșit, S-a făcut, pentru toți cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veșnice“ (Evrei 5.9).

Mângâiere veșnică: „Și Însuși Domnul nostru Isus Hristos și Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit și ne-a dat prin harul Său o mângâiere veșnică …“ (2 Tesaloniceni 2.16).

Viață veșnică: „… pentru ca oricine crede în El [Isus Hristos] să nu piară, ci să aibă viața veșnică“ (Ioan 3.16).SĂMÂNŢA BUNĂSâmbătă, 14 Noiembrie 2015Dumnezeu vorbește însă, când într-un fel, când într-altul,

dar omul nu ia seama.Iov 33.14Vorbirea lui Dumnezeu În anul 1892 au sosit primele gărgărițe care au distrus cultura de bumbac din Mexic. Culturile de bumbac din Texas au fost și ele invadate de aceste gărgărițe care au călătorit tot mai departe. Chiar și astăzi, cu toate insecticidele existente, gărgărițele distrug 30% din recolta anuală de bumbac. Această insectă mică le-a pricinuit multe nopți nedormite multor fermieri. Familiile fermierilor depindeau de recolta de bumbac, ca să poată trăi. Dacă recolta nu reușea, oamenii sufereau de foame. Fermele și venitul lor erau pierdute.Dumnezeu vorbea acelor oameni. Ei s-au rugat. O altă cale li s-a deschis acelor fermieri. Ei au încetat să mai însămânțeze toată țarina lor cu bumbac. S-au apucat să crească vite, să cultive alune americane, cereale și soia. Privind în urmă, putem observa că acela a fost cel mai bun lucru care li se putea întâmpla acelor fermieri. Acea parte a țării este acum

cu mult mai bună, pentru că ei au cultivat o mare varietate de culturi. Fermierii au recunoscut că din cauza schimbării culturii, venitul lor a fost de trei ori mai mare decât dacă gărgărițele nu ar fi venit niciodată.Probabil, cititorule, va da și peste tine o experiență care nu-ți va face bucurie. Adu-ți aminte că Dumnezeu vorbește când într-un fel, când într-altul. El are ceva de spus. Te rog ia seama!SĂMÂNŢA BUNĂDuminică, 15 Noiembrie 2015

Și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.Ioan 14.16

Nu vă voi lăsa orfani Era aproape momentul când Domnul Isus urma să Se înalțe la cer, lăsându-i pe ucenici întristați. Erau momente solemne, pe care numai cei care au trecut prin diferite despărțiri, le pot înțelege adevărata valoare. Domnul știa ce vor întâmpina ucenicii, dar și toți cei care vor merge pe urmele Mântuitorului. De aceea, inima iubitoare a Domnului i-a îndreptat și ne îndreaptă și pe noi spre Duhul Sfânt, spunând: „Nu vă voi lăsa orfani“. Duhul Sfânt avea să umple acel gol pe care absența Învățătorului urma să-l creeze. Ce Domn minunat, ce purtare de grijă față de ai Săi! De îndată ce porțile cerului s-au deschis, după ce L-au primit pe Domnul cel înălțat, care Și-a încheiat lucrarea prin înfăptuirea planului lui Dumnezeu, Biserica a fost formată prin botezul cu Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii.Înțelegem noi ce privilegiu măreț avem de a trăi în perioada aceasta de timp? Înțelegem noi că nu poate exista nicio aspirație cerească, nicio privire înălțată a credinței fără influența plină de har a Duhului Sfânt? Credincios slujbei Sale și Numelui Domnului, Mângâietorul prezintă caracterul și lucrarea Mântuitorului cu o frumusețe și o înțelegere plină de prospețime.SĂMÂNŢA BUNĂLuni, 16 Noiembrie 2015Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca niște mere de

aur într-un coșuleț de argint.Proverbe 25.11Schimbarea comportamentului Un bărbat a mărturisit că pe vremea când era copil a fost afectat de comportamentul total nepotrivit al tatălui său. Cadoul de Crăciun, spre marea uimire a copilului, nu a fost trenulețul la care se aștepta, ci… o cărămidă. În timp ce privea „cadoul“ pe care îl primise, tatăl copilului s-a aplecat spre el și i-a zis: „Asta-i tot ce meriți. Cu greu ai făcut ceva din tot ce ți-am cerut în anul care a trecut. Poate asta te va învăța minte cum să te comporți“.Comportamentul total nepotrivit al acelui tată a provocat în sufletul copilului o rană adâncă. Chiar și ca adult a păstrat în inimă amintirea acelui comportament nepotrivit al tatălui său. Nu mai avea încredere în nimeni. După câțiva ani de la căsătorie, familia sa a fost serios amenințată. Dar harul lui Dumnezeu s-a arătat și în acest caz. Singur, acel bărbat nu s-ar fi putut schimba. Cuvântul lui Dumnezeu, pe care l-a auzit și l-a primit acel

bărbat, a făcut marea schimbare: „Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiți“ (Romani 5.6). Aceasta este vestea bună care l-a schimbat pe acest bărbat dintr-o persoană închisă în sine, care nu comunica cu ceilalți, într-un om cu o gândire total schimbată. Apoi și familia sa a fost salvată de la dezastrul dezbinării.SĂMÂNŢA BUNĂMarţi, 17 Noiembrie 2015

… Cel neprihănit va trăi prin credință.Romani 1.17Prin credință Înalta cultură teologică și filozofică, darurile sale intelectuale extraordinare, elocvența sa au atras atenția asupra tânărului Martin Luther. Nu avea încă 25 de ani, când Universitatea din Wittenberg l-a chemat să ocupe catedra de filozofie. O parte din îndatorirea sa de profesor consta din a lămuri Sfânta Scriptură și astfel el a alcătuit un curs al psalmilor, apoi a început un studiu asupra Epistolei către Romani.Într-o zi, când medita asupra lecției pe care urma s-o țină, ochii i s-au îndreptat spre Biblia deschisă înaintea lui și a citit cuvintele versetului de astăzi: „Cel neprihănit va trăi prin credință“. Sufletul i-a fost luminat prin acele cuvinte. Există, deci, o viață deosebită de aceea pe care o au restul oamenilor necredincioși. Această viață nouă este produsă de credință și ea se arată în recunoștința păcătosului față de dragostea lui Dumnezeu. Dar totodată este și mijlocul dat de Dumnezeu pentru cel credincios, ca să stea înaintea Lui. De atunci, viața lui Luther a suferit o transformare. Iar studenții săi aveau înaintea lor un creștin autentic, un creștin încercat prin descoperirea pe care o primise cu privire la adevărurile de temelie ale creștinismului și a cărui știință întreagă decurgea de atunci înainte din Biblie.SĂMÂNŢA BUNĂMiercuri, 18 Noiembrie 2015Voi, negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău …Geneza 50.20

Gândirea răutății Ceea ce au gândit frații lui Iosif, și anume să-i facă rău, arată cât de rea este inima omului. Această întâmplare ne îndreaptă privirea spre ura revărsată de oameni asupra Fiului lui Dumnezeu. În cuvintele profetice auzim cuvintele celor răi: „Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc înșelătorii … Își deschid gura larg împotriva mea și zic: «Ha! Ha! Ochii noștri își văd acum dorința împlinită!»“ (Psalmul 35.20,21).Astfel de cuvinte ne oferă o imagine despre suferințele Mântuitorului nostru la cruce. Acolo L-au înconjurat creaturi fără inimă și conștiință, fără rușine și sentiment, a căror plăcere era să înjosească pe un altul; ei L-au ocărât și L-au batjocorit pe Cel drept, care nu li S-a împotrivit. Ei au fost răi și puternici, iar cu priviri obraznice s-au uitat uimiți la Mântuitorul. Cum a simțit Mântuitorul batjocurile lor lipsite de rușine și compasiune, când a fost răstignit înaintea ochilor acelora care își găseau plăcerea în răutatea și batjocura lor! Soldații și-au împărțit hainele Lui între ei și pentru cămașa Sa au tras la sorți. Nu exista nicio privire de milă; nimeni

nu era acolo, ca să-L ajute pe Mântuitorul. Ce necaz! Dar El privea la Dumnezeu și Se ruga fierbinte, ca să nu Se depărteze, ci puterea Lui să-i stea aproape.SĂMÂNŢA BUNĂJoi, 19 Noiembrie 2015]Cum înveselește untdelemnul și tămâia inima, așa de dulci

sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten.Proverbe 27.9

Mâinile Despre Albrecht Dürer (1471-1528) se spune că este cel mai mare artist al Renașterii. El este renumit în principal pentru credința sa în Hristos și hotărârea lui de a-Și cinsti Mântuitorul prin viața și lucrarea sa personală. Dürer avea un prieten bun și amândoi primiseră de la Dumnezeu darul de a desena frumos. Cei doi tineri erau dornici să învețe mai multe taine ale desenului. Într-o seară, pe când cei doi erau în atelierul pe care și-l împărțeau frățește, privind la două gravuri abia terminate, unul dintre ei zise:

– Noi trebuie să mai învățăm. Gravura pe care am făcut-o eu acum nu este perfectă. Mai am multe de învățat. Gravura ta, în schimb, este mult mai bună. Talentul tău este mai mare, așa că mi-a venit un gând. Eu voi munci și voi strânge bani, ca tu să mergi la școală în Italia pentru a învăța mai mult. Apoi te vei întoarce și mă vei ajuta și pe mine să merg la școală.

– Așa ceva nu pot să încuviințez, zise celălalt. Nu ne-am despărțit până acum și a fost bine. Amândoi avem talent și amândoi avem dorința de a merge la școală. Sacrificiul tău mă onorează și mă face să-ți cer să mergi tu primul la școală.

– Nu, Albrecht, vei merge tu primul, fiindcă ești mai talentat.SĂMÂNŢA BUNĂVineri, 20 Noiembrie 2015Prietenul adevărat iubește oricând, și în nenorocire ajunge

ca un frate.Proverbe 17.17Mâinile Tânărul Albrecht a fost copleșit de noblețea prietenului său. Așa că a acceptat și a plecat la școală. Prețul studiilor era însă foarte mare. Prietenul lui a acceptat muncile cele mai de jos pentru a strânge banii de care Albrecht avea nevoie la școală.

Timpul a trecut și, după șapte ani de muncă grea și de o parte și de alta, Albrecht se întoarse la prietenul său cu dorința sinceră de a-l ajuta să meargă la școală. Era seară în ziua când s-a întors. S-a apropiat de casa aceea sărăcăcioasă și mai întâi privi pe fereastră. Prietenul său se ruga pe

genunchi. La lumina tremurândă a lumânării, Albrecht văzu mâinile prietenului său și înmărmuri. Erau două mâini noduroase, muncite în lucrarea pentru aproapele. Așteptă până ce prietenul său își termină rugăciunea, apoi bătu la ușă. Ușa se deschise larg, iar prietenul se bucură peste măsură.

– Acum, vei merge tu la școală, zise Albrecht.

– Dragul meu, mâinile acestea nu mai pot ține penelul, dar te pot îmbrățișa cu bucurie. Îți mulțumesc că te-ai întors și sunt fericit că fiecare ne-am găsit un rost în viață.

Albrecht ceru încuviințarea să-i deseneze mâinile așa cum le văzuse în rugăciune. Așa s-a născut tabloul „Mâini de apostol“. SĂMÂNŢA BUNĂSâmbătă, 21 Noiembrie 2015… uită-te la mâinile Mele …; și nu fi necredincios, ci credincios.Ioan 20.27Mâinile Un prieten mult mai bun decât cel al lui Albrecht Și-a dat viața nu numai pentru prietenii Săi, ci pentru toți care vor crede în El. Mântuitorul este cel mai bun Prieten și El îți spune: „Uită-te la mâinile Mele“. În răutatea lor, oamenii au cutezat să străpungă mâinile și picioarele celui mai nevinovat Om de pe pământ, țintuindu-L pe cruce. Prin ce suferințe a trecut Mântuitorul! Semnele cuielor sunt vizibile pentru totdeauna în trupul Domnului înviat. Domnul le-a arătat ucenicilor Săi mâinile, iar noi le vom vedea cu ochii noștri când vom fi la El. Mântuitorul a suferit pe cruce pentru mântuirea ta și a mea. Nu cuiele erau suferința Sa, ci păcatele noastre pentru care El trebuia să poarte judecata divină. Să ne gândim cu respect la mâinile Domnului! Mâinile Domnului care au creat cerurile și pământul au fost străpunse. Mâinile Sale, care s-au pus cu toată dragostea peste aceia care aveau nevoie de El, au fost întinse pe cruce. Toate acestea le-a acceptat pentru mântuirea noastră. Să ne gândim la mâinile Domnului care ne ocrotesc, ne ajută și ne eliberează! Mâinile Sale oferă siguranță deplină, încât nimeni nu poate smulge pe ai Săi din ele.Fiecare să-și încredințeze „soarta în mâna Domnului“ (Psalmul 37.5). Mâinile Sale au fost străpunse pentru eliberarea noastră din păcat și moarte.SĂMÂNŢA BUNĂDuminică, 22 Noiembrie 2015

Tu ai iubit neprihănirea și ai urât nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de

bucurie …Evrei 1.9Iubirea Mântuitorului Ce a fost viața lui Isus, acest Om al durerilor și obișnuit cu suferința? O viață de activitate în umbră, făcând ca dragostea lui Dumnezeu să pătrundă în

cele mai ascunse unghere ale societății, acolo unde era nevoia cea mai mare! O viață printre cei mai disprețuiți de către oameni, dar pe care dragostea lui Dumnezeu îi căuta, pentru că Domnul Isus nu avea nevoie să Își clădească o reputație sau să o mențină. Hristos a fost tot timpul Același și în smerenia Sa a arătat desăvârșirea Lui.Iubirea Mântuitorului a trecut prin tot ce ar fi putut să o pună la încercare, dar o vedem fiind mereu autentică, fără să fi eșuat vreodată. Apoi, în prezența mândriei, a îndreptățirii de sine a oamenilor și a împotrivirii păcătoșilor, sau în prezența vreunui sărman suflet zdrobit, iubirea Domnului era străbătută de cea mai mare profunzime a adevărului. Toate acestea arată sufletul Domnului, hrănit mereu cu cea mai strânsă părtășie, cu dragoste infinită și cu sfințenie desăvârșită. Iubirea Lui s-a îmbrăcat cu un har atât de smerit, încât S-a pus pe Sine la îndemâna tuturor nevoilor inimii.Și inima ta, cititorule, are nevoie de lucrarea Mântuitorului!SĂMÂNŢA BUNĂLuni, 23 Noiembrie 2015

… dar eu alerg la rugăciune..Psalmul 109.4Ascuțirea coasei nu oprește seceratul Pe o casă veche se puteau citi următoarele cuvinte: Așa cum ascuțirea coasei nu oprește seceratul, tot așa rugăciunea nu oprește lucrul. Să mergi la secerat cu o coasă tocită ar fi necugetat, căci nu poți înainta, oricât te-ai strădui. Cu o coasă ascuțită merge mult mai ușor și desigur de două ori mai repede. Cine este inteligent, va acorda timp ascuțirii.La fel este cu munca noastră și cu păstrarea părtășiei cu Domnul. Cât de ușor înclinăm, când avem mult de lucru, să scurtăm timpul care de altfel obișnuiam să-l acordăm cititului Scripturii și rugăciunii, pentru a câștiga ceva timp! Ce neînțelept! Ne aruncăm în munca noastră și aproape nu am avut părtășie cu Domnul, care este Izvorul puterii noastre, de care suntem dependenți în toate lucrurile. Ca să nu mai vorbim că Îl întristăm, când nu Îl căutăm din inimă în Cuvântul Său și în rugăciune.Pe de altă parte, nu am experimentat adesea cum, după un timp liniștit binecuvântat dimineața, bucuria părtășiei Sale a mers cu noi toată ziua și am realizat cu ajutorul Său o mulțime de treburi cu o ușurință la care nu ne-am fi gândit?Să învățăm ca să punem bine prioritățile în viața noastră personală și să-i dăm Domnului – dacă într-adevăr este Domnul nostru – și lucrurilor Sale primul loc.Nu, rugăciunea nu oprește munca, așa cum nici ascuțirea coasei nu oprește seceratul. SĂMÂNŢA BUNĂMarţi, 24 Noiembrie 2015

Și chiar perii din cap, toți vă sunt numărați …Luca 12.7Mărimea lui Dumnezeu În dicționarele enciclopedice se pot găsi date despre numărul firelor noastre de păr. El se află între circa 150.000 (păr blond) și circa 100.000 (păr negru). Probabil, sunteți tot așa de uimiți ca și mine. În Biblie citim că toți perii capului nostru sunt numărați, deci nu numai un număr aproximativ cum este

scris în dicționar. Domnul însă a stabilit mai exact: „Dar niciun păr din cap nu vi se va pierde“ (Luca 21.18). Acest lucru le-a spus ucenicilor Săi cu privire la prigoniri, ca ei să rămână liniștiți.Astfel de declarații ale Bibliei sunt pentru mulți supărătoare. Dar toate gândurile noastre critice se datorează faptului că nu-L cunoaștem bine pe Dumnezeu și nu ne putem face o imagine corectă despre mărimea Sa. Aceasta este problema noastră. Biblia dorește să ne deschidă ochii și să vedem nemărginirea lui Dumnezeu. De aceea avem relatări despre minunile lui Dumnezeu, trăite de oameni ai lui Dumnezeu care L-au cunoscut ca Dumnezeul ce face minuni.Prin astfel de declarații exacte, noi avem standarde de comparat, care ne permit să bănuim ceva din grandoarea lui Dumnezeu. Și astfel de afirmații ale lui Dumnezeu înseamnă pentru creștin o întărire pe calea vieții sale.SĂMÂNŢA BUNĂMiercuri, 25 Noiembrie 2015

… dar Dumnezeu a schimbat răul în bine …Geneza 50.20Răul schimbat în bine Cine ar putea schimba răul în bine? Numai Dumnezeu! Adevărul acesta îl vedem în viața lui Iosif, a multor slujitori ai lui Dumnezeu și în mod deosebit în viața Mântuitorului. După întunericul cel mai dens, a strălucit iarăși lumina; după despărțirea extrem de dureroasă a părtășiei dintre purtătorul păcatelor noastre și Dumnezeu, a urmat binele. Primul gând al Mântuitorului, după ascultarea rugăciunii Sale de pe cruce, a fost ca să vestească Numele Tatălui ceresc fraților Săi. Pentru aceia pe care Isus îi numește în har minunat și bunăvoință frații Săi, El a suferit și a îndurat ceea ce a venit asupra Lui. Domnul și Mântuitorul nostru nu a considerat ca un lucru de apucat să fie egal cu Dumnezeu și a mers din cauza păcatelor noastre pe drumul înjosirii adânci. Din dragoste pentru noi a acceptat să fie făcut păcat și părăsit de Dumnezeu. Prin lucrarea de la cruce a Fiului Său, Dumnezeu a putut schimba răul în bine, în locul necazului aducând pacea sufletească, în locul păcatului aducând iertarea Sa divină, în locul morții dăruind viața veșnică.O asemenea lucrare a dragostei divine este neînțeleasă de noi; putem însă să o admirăm și să ne închinăm în fața Urzitorului unei mântuiri veșnice.SĂMÂNŢA BUNĂJoi, 26 Noiembrie 2015

Mi-am pus inima să cercetez și să adâncesc cu înțelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri …Eclesiastul

1.13Corzile viorii Niccolo Paganini (1782-1840) a fost un cunoscut compozitor și violonist italian. El a fost dintre cei mai de seamă inovatori ai tehnicii violonistice. Se spune că în una din seri, asistența aștepta cu nerăbdare începerea unei reprezentații a lui Paganini. Sunetele viorii lui Paganini parcă zburau. Deodată se auzi ceva straniu: una din corzile viorii maestrului se rupse.

Dirijorul, orchestra și publicul înlemniră, dar nu și Paganini. Uitându-se la partitură, continuă să scoată sunete frumoase dintr-o vioară cu o coardă ruptă. Dirijorul și orchestra reluară partitura muzicală.Înainte ca publicul să se însenineze, un alt sunet atrase atenția spectatorilor. Se rupse o altă coardă a viorii. Dirijorul se opri din nou. Orchestra la fel, dar nu și Paganini. Ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, el continuă concertul. Dirijorul și orchestra impresionați începură să cânte. Dar nefericirea se repetă din nou. Dirijorul se opri, la fel și orchestra, iar spectatorii înmărmuriră. Însă Paganini continuă. Scoase toate sunetele cu o singură coardă. Dirijorul se încurajă, și tot așa și orchestra, iar publicul trecu de la liniște la aplauze. Paganini a atins gloria! El este simbolul profesionistului, care continuă să meargă înainte prin greutăți.SĂMÂNŢA BUNĂVineri, 27 Noiembrie 2015

Binecuvântat să fie Domnul, căci Și-a arătat în chip minunat îndurarea față de mine …Psalmul 31.21

Corzile viorii Viața este un mozaic de experiențe și transformări. Viața noastră se aseamănă adeseori cu vioara lui Paganini căreia i s-au rupt corzile. Prietenii ne părăsesc; câteodată dușmani ne sunt cei din casă. Peste tot „corzi rupte“. Ce facem? Să cădem descurajați la pământ? Nu, niciodată! Să mergem la Mântuitorul așa cum suntem. El nu numai că a suferit întocmai ca noi, ci infinit mai mult decât am putea suferi noi vreodată. A îndurat cu mult mai mult decât ne-am putea închipui că ar putea suferi cineva vreodată. De aceea să mergem la Omul durerii pentru a găsi consolare și pace. Știm că El cunoaște ce înseamnă suferința. Știm că apropiindu-ne de Mântuitorul vom găsi nu numai ușurarea durerilor noastre fizice, ci vom vedea în ele o adevărată binecuvântare.Într-o împrejurare, apostolul Pavel a spus: „Toți m-au părăsit“. A disperat apostolul cu această „coardă ruptă“? Nu, ci el a adăugat: „Însă Domnul a stat lângă mine și m-a întărit“ (2 Timotei 4.17). Dacă treci prin împrejurări asemănătoare, cititorule, și vreo „coardă“ din viața ta se va rupe, nu uita că Domnul nu-i părăsește pe ai Săi niciodată. Când ești în strâmtorare, când „corzile“ viorii tale se rup, când nu mai ai pe nimeni, aleargă la Isus! Numai El poate face ca viața ta să vibreze într-un imn de speranță.SĂMÂNŢA BUNĂSâmbătă, 28 Noiembrie 2015

Căutați în cartea Domnului și citiți! Nici una din toate acestea nu va lipsi, nici una, nici alta nu vor da greș …

Isaia 34.16Indicația sigură Privind atent lumea sub aspectele ei sociale, politice sau morale, vom constata o părăsire a valorilor, care dau un sentiment de stabilitate. În acest climat de nesiguranță, omul se întreabă cu privire la viitor și pândește orice

indicație, care ar putea să-l lămurească. În Antichitatea romană erau preoți, cărora li se atribuia puterea de a prevesti viitorul sau de a interpreta voința zeilor după zborul păsărilor sau după măruntaiele animalelor sacrificate. Astăzi se apelează la cel mai întunecat spiritism, cu toate că nu se poate primi o indicație sigură cu privire la prezent și la viitor.Dumnezeu n-a lăsat pe oameni în întuneric. Singurele indicații sigure cu privire la prezent și la viitor ne sunt date în cartea Celui ce stă deasupra tuturor lucrurilor și care cunoaște sfârșitul înaintea începutului. Această carte este Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu.Ce altă carte, în afară de Biblie, cartea inspirată de Dumnezeu, ar putea să ne dea o indicație sigură în vremuri confuze? Ce privilegiu că trăim într-o țară, în care putem să posedăm o astfel de carte, și mai ales ce fericire de a primi cu credință Cuvântul lui Dumnezeu! Să căutăm în cartea Domnului și să citim!SĂMÂNŢA BUNĂDuminică, 29 Noiembrie 2015

Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete …Ioan 4.14

Apa vieții Cuvintele Mântuitorului sunt uimitoare, indiferent cui i s-ar adresa. Nimeni nu mai vorbise astfel până atunci. Bineînțeles că sărmana femeie samariteană, căreia îi vorbea Domnul Isus, nu avea cum să se gândească la nimic altceva decât la apă în sensul literal al cuvântului, și i-a răspuns Domnului exact din acest punct de vedere. Dar Învățătorul vorbea despre o apă infinit mai minunată. Apa este o imagine a Cuvântului lui Dumnezeu. Atunci când această apă intră într-un suflet, prin puterea Duhului Sfânt, aduce cu sine înviorare și împlinire; devine în acel suflet „izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică“. Într-adevăr, atunci când Domnul a terminat de vorbit acelei femei, inima ei a fost atât de profund mișcată, încât ea a devenit o misionară, mergând înapoi în cetate și spunând oamenilor: „Veniți de vedeți un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Hristosul?“.Mulți samariteni din cetate L-au auzit pe Isus – Izvorul vieții veșnice –, au crezut și s-au convins că El este Mântuitorul. Această minune se va întâmpla și în viața cititorului atunci când va bea din fântâna vieții, Cuvântul lui Dumnezeu. O astfel de inimă va fi atrasă spre a-L admira pe Fiul veșnic al lui Dumnezeu și a merge pe urmele Sale.SĂMÂNŢA BUNĂLuni, 30 Noiembrie 2015

Învățăturile Tale sunt desfătarea mea și sfătuitorii mei.Psalmul 119.24

Sfaturi Este foarte important ce gândim noi despre Domnul.

Mai important este însă să știm ce gândește El despre noi.

Necredința pune sub semnul întrebării Cuvântul lui Dumnezeu.

Credința se hrănește din el.

Eu nu trebuie să umblu ca creștin

pentru a deveni creștin,

ci pentru că sunt creștin.

Spunem adesea: multe s-au schimbat.

Dar noi nu observăm că noi înșine ne-am schimbat.

În prezența Domnului nu este păcat.

Dacă păcatul devine activ în viața mea,

atunci mi-a lipsit prezența Domnului.

Este prețios pentru un suflet când poate spune:

Domnul este al meu.

Dar mai prețios este când spune: Eu sunt al Său.