Noaptea potolit i vnt arde focul n cmin;Dintr-un col pe-o sof ro eu n faa lui privesc,Pn' ce mintea mi adoarme, pn' ce genele-mi clipesc;Lumnarea-i stins-n cas... somnu-i cald, molatic, lin.

Atunci tu prin ntuneric te apropii surznd,Alb ca zpada iernei, dulce ca o zi de var;Pe genunchi mi ezi, iubito, braele-i mi nconjoarGtul... iar tu cu iubire priveti faa mea plind.

Cu-ale tale brae albe, moi, rotunde, parfumate,Tu grumazul mi-l nlnui, pe-al meu piept capul i-l culci;-apoi ca din vis trezit, cu minue albe, dulci,De pe fruntea mea cea trist tu dai viele-ntr-o parte.

Netezeti ncet i lene fruntea mea cea linititi gndind c dorm, ireato, apei gura ta de focPe-ai mei ochi nchii ca somnul i pe frunte-mi n mijloci surzi, cum rde visul ntr-o inim-ndrgit.

O! desmiard, pn' ce fruntea-mi este neted i lin,O! desmiard, pn-eti jun ca lumina cea din soare,Pn-eti clar ca o rou, pn-eti dulce ca o floare,Pn' nu-i faa mea zbrcit, pn' nu-i inima btrn