mihai eminescu dorinta

2
Dorinta Poezia a aparut in revista " Convorbiri literare" la 1 septembrie 1876, impreuna cu poeziile " Lacul", " Craiasa din povesti" si " Melancolie". " Dorinta" apartine genului liric si este o idila clasica o poezie de dragoste si de natura !. itlul este e#primat prin substantivul comun $ormat cu su$i#ul "inta" de la substantivul "dor", cuvant cu mare incarcatura a$ectiva. ema este aspiratia de implinire a iubirii ireale in mi%locul naturii. &n prima stro$a intensitatea c'emarii de dragoste este evidentiata de verbul "vino" la modul imperativ ( cadrul naturii ocrotitoare si misterioase unde doreste poetul sa)si traiasca $ericirea este codrul cu izvorul " Care tremura pe prund", cu prispa de brazde si copacii aplecandu)si crengile ca un gest simplu si primitor . *iecare din cele trei elemente are o semni$icatie aparte + codrul)simbol al permanentei vegetale sugereaza eternitatea iubirii, personi$icarea izvorului prezent in $iecare din operele de dragoste ale lui minescu sub mai multe $orme cum ar $i "apa", "balta"! prin intermediul verbului "tremura", epitetul meta$oric "plecate crengi!" si meta$ora "prispa cea de brazde" evidentiaza comuniunea dintre om si natura ocrotitoare, partasa la bucuria dragostei. &maginile vizuale se contopesc cu cele auditive pentru a reda cat mai e#presiv tabloul locului ocrotitor pentru poet "Care tremura pe prund", "crengi plecate o ascund" ! &n stro$a a doua ca si in celelalte poezii eminesciene de dragoste si de natura "-ara pe deal", "Lacul", "Craiasa din povesti" ! iubirea este traitain planul visului. &n asteptarea $iintei dragi, indragostitul isi imagineaza clipa mult dorita. erbele la modul con%unctiv sa alergi, sa cazi, sa desprind, sa rad! sugereaza  posibilitatea implinirii aspiratiei( $aptul ca sunt verbe de miscare releva intensitatea sentimentelor, la $el si ad%ectivul "intinse" prin care se surprinde nerabdarea imbrasitarii. &n stro$a a treia poezia iubirii tainice este scoasa in evidenta prin repetitia "singuri)singurei" si  prin epitetul personi$icator "in$iorate". &n parul $etei teiul isi va cerne $loarea, ca o  binecuvantare si ca o mangaiere a naturii vesnic tinere ca si iubirea $ara de care viata ar $i lipsita de $rumusete. *orma verbala inversa "sede)vei" si cu cuvantul popular "singurei" contribuie la sc'itarea unei atmos$ere $amiliare si la autenticitatea operei. &n stro$a a patra intalnirea, vazuta ca un ritual, atinge emotia ma#ima prin gestul candid al $runtii culcate pe bratul celui drag si prin voluptatea sarutului. La nivel mor$ologic delicatetea apropierii este surprinsa prin adverbul "incet" iar ad%ectivele + "alba" si "galben", epitete din  punct de vedere stilistic subliniaza puritatea iubirii. &n stro$a a cincea visul va pecetlui $ericirea suprema a dragostei, cantecul su$letului $iind murmurat de izvoare si de $reamatul lin al vantului. /tmos$era de intensa reveire se realizeaza  prin personi$icare izvoarelor si a vantului, iar in ceea ce priveste universul uman prin verbul "vom visa" prin substantivul " vis" si ad%ectivul "$erice".

Upload: andrei-stefan

Post on 05-Mar-2016

7 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

Dorinta

TRANSCRIPT

Page 1: Mihai Eminescu Dorinta

7/21/2019 Mihai Eminescu Dorinta

http://slidepdf.com/reader/full/mihai-eminescu-dorinta-56da9a878e1cf 1/2

Dorinta

Poezia a aparut in revista " Convorbiri literare" la 1 septembrie 1876, impreuna cu poeziile "

Lacul", " Craiasa din povesti" si " Melancolie".

" Dorinta" apartine genului liric si este o idila clasica o poezie de dragoste si de natura !.

itlul este e#primat prin substantivul comun $ormat cu su$i#ul "inta" de la substantivul "dor",

cuvant cu mare incarcatura a$ectiva.

ema este aspiratia de implinire a iubirii ireale in mi%locul naturii.

&n prima stro$a intensitatea c'emarii de dragoste este evidentiata de verbul "vino" la modul

imperativ ( cadrul naturii ocrotitoare si misterioase unde doreste poetul sa)si traiasca $ericirea

este codrul cu izvorul " Care tremura pe prund", cu prispa de brazde si copacii aplecandu)si

crengile ca un gest simplu si primitor

. *iecare din cele trei elemente are o semni$icatie aparte + codrul)simbol al permanentei

vegetale sugereaza eternitatea iubirii, personi$icarea izvorului prezent in $iecare din operele

de dragoste ale lui minescu sub mai multe $orme cum ar $i "apa", "balta"! prin intermediul

verbului "tremura", epitetul meta$oric "plecate crengi!" si meta$ora "prispa cea de brazde"

evidentiaza comuniunea dintre om si natura ocrotitoare, partasa la bucuria dragostei.

&maginile vizuale se contopesc cu cele auditive pentru a reda cat mai e#presiv tabloul locului

ocrotitor pentru poet "Care tremura pe prund", "crengi plecate o ascund" !

&n stro$a a doua ca si in celelalte poezii eminesciene de dragoste si de natura "-ara pe deal",

"Lacul", "Craiasa din povesti" ! iubirea este traitain planul visului. &n asteptarea $iintei dragi,

indragostitul isi imagineaza clipa mult dorita. erbele la modul con%unctiv sa alergi, sa cazi,

sa desprind, sa rad! sugereaza

 posibilitatea implinirii aspiratiei( $aptul ca sunt verbe de miscare releva intensitatea

sentimentelor, la $el si ad%ectivul "intinse" prin care se surprinde nerabdarea imbrasitarii.

&n stro$a a treia poezia iubirii tainice este scoasa in evidenta prin repetitia "singuri)singurei" si

 prin epitetul personi$icator "in$iorate". &n parul $etei teiul isi va cerne $loarea, ca o

 binecuvantare si ca o mangaiere a naturii vesnic tinere ca si iubirea $ara de care viata ar $i

lipsita de $rumusete. *orma verbala inversa "sede)vei" si cu cuvantul popular "singurei"

contribuie la sc'itarea unei atmos$ere $amiliare si la autenticitatea operei.

&n stro$a a patra intalnirea, vazuta ca un ritual, atinge emotia ma#ima prin gestul candid al

$runtii culcate pe bratul celui drag si prin voluptatea sarutului. La nivel mor$ologic delicatetea

apropierii este surprinsa prin adverbul "incet" iar ad%ectivele + "alba" si "galben", epitete din

 punct de vedere stilistic subliniaza puritatea iubirii.

&n stro$a a cincea visul va pecetlui $ericirea suprema a dragostei, cantecul su$letului $iind

murmurat de izvoare si de $reamatul lin al vantului. /tmos$era de intensa reveire se realizeaza

 prin personi$icare izvoarelor si a vantului, iar in ceea ce priveste universul uman prin verbul

"vom visa" prin substantivul " vis" si ad%ectivul "$erice".

Page 2: Mihai Eminescu Dorinta

7/21/2019 Mihai Eminescu Dorinta

http://slidepdf.com/reader/full/mihai-eminescu-dorinta-56da9a878e1cf 2/2

&n ultima stro$a se produce con$undarea in vra%a somnului, ca e#presie a $ericirii depline a

contopirii cu natura, care este ultima secventa a poeziei. Personi$icare codrului prin

$ormularea meta$orica "batut de ganduri" ii intareste valuarea de simbol al eternitatii, data in

aceste versuri depro$unzimea meditatiei, iar repetitia "randuri)randuri" intareste ideea

contopirii cu natura( aceasta este nepieitoare prin elementele ei, iar omul devine etern prin

dragoste. /rmonia poeziei este accentuata de structura $onica a cuvintelor, de imaginile

onomatopeice si de elementele de versi$icatie.

-e remarca $recventa vocalelor "o", "a" si a unor cuvinte cu o muzicalitate aparte izvorul,

 brazde, in$iorate, tei, cant, adormind, armonia !.

Din punct de vedere prozodic se remarca versul scurt, cu masura de sapte)opt silabe, ritm

tro'aic si rima numai intre versurile 0) incrucisata! permitand citirea te#tului si ca disti'uri.

Prin aceasta particularitate a rimei, poezia "dorinta"de M.minescu se deosebeste detonalitatea creatiei populare.

&n concluzie imbinand cu arta motivul dorului, al visului, al codrului si al izvorului, minescu

inc'ina si prin poezi "Dorinta" un imn emotionant naturii eterne si $rumusetii iubirii.