Micul business în lume este supranumit „coloană vertebrală a economiei” graţie celei mai mari contribuţii la crearea noilor locuri de muncă, stimularea concurenţei, favorizarea inovaţiilor şi tehnologiilor. Cu toate acestea, nu putem vorbi despre o definiţie exhaustivă a micului business. Se poate spune că micul business întruneşte micro-întreprinderile şi întreprinderile mici. În practica mondială, cele mai răspîndite criterii de apreciere a mărimii întreprinderii sînt volumul anual al vînzărilor şi numărul de angajaţi. Astfel, întreprinderile cu un număr de angajaţi de 1 - 9 persoane şi un volum anual al vînzărilor de pînă la 3 mil. lei, sînt calificate, în legislaţia Republicii Moldova, drept micro-întreprinderi, iar întreprinderile cu 10-50 angajaţi şi un volum anual de vînzări de pînă la 10 mil. lei, se numesc întreprinderi mici. Limitele menţionate diferă de la o ţară la alta. Spre exemplu în SUA întreprinderi mici sînt considerate acelea care au pînă la 500 de angajaţi.

În ţările dezvoltate din punct de vedere economic (unde micul business este considerat promotor al dezvoltării economice graţie avantajelor pe care le oferă), micul business cunoaşte o dezvoltare accelerată mai ales în domeniile serviciilor şi a producerii mărfurilor de larg consum.

Întreprinderile mici sînt mai flexibile şi reacţionează mai rapid la schimbările mediului de afaceri şi la cerinţele pieţei. Din aceast considerent investiţiile în micul business aduc venituri mai mari decît investiţiile în întreprinderile mari. De altfel, acestea din urmă beneficiază din plin de serviciile întreprinderilor mici şi într-un fel sînt dependente de ele. Micul business este orientat spre satisfacerea necesităţilor pieţei locale şi utilizează resursele şi forţa de muncă locală, avînd o contribuie substanţială şi în soluţionarea problemei şomaului. Spre exemplu, 50 la sută dintre populaţia aptă de muncă a Germaniei şi 60 la sută a SUA sînt antrenate anume în micul business. Iar în Republica Moldova, potrivit unor surse din cadrul Proiectului BIZPRO Moldova, doar în doi ani de zile sectorul micului business a creat 40 de mii de locuri de muncă sau 70 la sută din cele 59 de mii în total pe economie.

Totodată, micul business oferă posibilităţi reale de a pune în aplicare aptitudinile creative ale întreprinzătorului, dar şi inventivitatea şi capacitatea de lider – calităţi foarte necesare şi utile.

În Republica Moldova, Legea privind susţinerea sectorului întreprinderilormici şi mijlocii ,defineşte micul business ca pe o activitate antreprenorială. Se consideră întreprindere micro agentul economic ce corespunde următoarelor criterii:-număr mediu scriptic anual de salariaţi de cel mult 9 persoane,- sumă anuală a veniturilor din vânzări de cel mult 3 milioane de lei şi valoare totală anuală de bilanţ a activelor ce nu depăşeşte 3 milioane de lei. Este considerat întreprindere mică agentul economic ce respectă următoarele criterii:-număr mediu scriptic anual de salariaţi de cel mult 49 de persoane, -sumă anuală a veniturilor din vânzări de cel mult 25 milioane de lei - valoare totală anuală de bilanţ a activelor ce nu depăşeşte 25 milioane de lei. În cazul întreprinderii mijlocii, criteriile de definire sunt următoarele:- număr mediu scriptic anual de salariaţi de cel mult 249 de persoane, -sumă anuală a veniturilor din vânzări de cel mult 50 milioane de lei şi valoare totală anuală de bilanţ a activelor.

Situaţia financiară a întreprinderilor din sectorul micului business

Potrivit surselor oficiale, pe parcursul ultimilor doi ani se constată o ameliorare a situaţiei economico-financiare a întreprinderilor micului business. În acest sens, cele mai bune rezultate au fost înregistrate de întreprinderile comerciale, fiind urmate de cele ce practică tranzacţii imobiliare şi cele din industria de prelucrare a materiei prime agricole. Totuşi, statistica atestă un număr de numai 10 mii de întreprinderi care au obţinut profit (doar 36 la sută din totalul de întreprinderi a micului business), ceea ce ne face să tragem concluzia că „coloana vertebrală” a economiei noastre este deocamdată foarte şubredă. Din cîte se ştie, cele mai neprofitabile întreprinderi activează în agricultură, sector care necesită investiţii de lungă durată şi monitorizări frecvente de piaţă. Profituri mici au înregistrat şi antreprenorile mici din domeniul industriei. Această situaţie, într-o anumită măsură, este determinată de pregătirea profesională insuficientă a antreprenorilor, de multe ori fiind uimitoare uşurinţa cu care unele persoane, iniţiind o afacere, se desemnează în funcţia de director fără a avea cea mai elementară pregătire în domeniul managementului. Cercetătorii din domeniu susţin că doar 5 – 10 la sută din populaţia unei ţări posedă aptitudinile necesare de întreprinzător, dar mai există şi dificultăţile însuşirii relaţiilor de piaţă, absenţa culturii şi tradiţiilor întreprinderilor mici şi o serie de alte piedici, mult mai grave, în calea dezvoltării micului business în Republica Moldova.

Problemele micului business în Republica Moldova

Atunci cînd vine vorba despre problemele cu care se confruntă în activitatea de zi cu zi, businessmenii indică, în primul rînd, piedicile birocratice (vezi interviul cu dl Eugen Roşcovanu, Preşedintele Asociaţiei Micului Business din Republica Moldova):

- sutele de acte normative şi instrucţiuni, depăşite de timp, protejează traiul liniştit al funcţionarilor publici şi favorizează abuzurile şi corupţia organelor de control;- politica fiscală nechibzuită cu multiplele impozite, taxe, penalităţi şi amenzi;Altă piedică în calea dezvoltării micului business constă în insuficienţa mijloacelor financiare proprii ale întreprinderilor, atît pe termen scurt (capital circulant), cît şi pe termen lung (pentru investiţii) şi accesul limitat la sursele externe de finanţare.

Piaţa financiară a ţării este alcătuită din 15 bănci comerciale şi instituţii de finanţare nebancare: organizaţii de microfinanţare, companii de leasing, factoring etc.

Pe parcursul anului 2004 portofoliul de credite al băncilor comerciale a constituit peste 9 miliarde lei sau cu 13 la sută mai mult decît în anul 2003 şi de două ori mai mult decît în anul 2001. Scade continuu rata dobînzii la creditele solicitate de la băncile comerciale: 20,96 la sută (în anul 2004) faţă de 28,46 la sută

(în anul 2001), pentru creditele acordate în lei şi, respectiv, 11,4 la sută faţă de 13,64 la sută, pentru creditele acordate în valută liber convertibilă.

Totuşi, deşi băncile sînt principalii deţinători de mijloace financiare, ele rămîn, deseori, reticente în acordarea creditelor subiecţilor micului business, din cauza solvabilităţii insuficiente a întreprinderilor micului business, insuficienţa garanţiilor, lipsa experienţei etc. În plus, rata dobînzii solicitată de bănci este considerată de micii antreprenori exagerată şi, deci, total neconvenabilă.

Drept urmare, întreprinderile micului business continuă să întîmpine dificultăţi în accesul la finanţe. O dovadă e şi faptul că ponderea creditelor direcţionate pentru sectorul micului business nu depăşeşte 15 la sută din totalul de credite, iar majoritatea creditelor sînt acordate agenţilor economici din raza mun. Chişinău. Trebuie de menţionat şi faptul că majoritatea creditelor acordate micului business provin de la instituţiile financiare internaţionale care au deschis linii de creditare la băncile comerciale, acestea din urmă împrumutînd resursele financiare întreprinderilor din sector. Vom aminti că în anul 2004 asemenea linii de credit anume pentru întreprinderile micului business, au fost acordate de către BERD şi Banca Mondială, debitori fiind Moldindconbank, Victoriabank, Mobiasbancă.

În Republica Moldova, în calitate de sursă alternativă de finanţare, au fost instituite Organizaţiile de Microfinanţare, inclusiv Asociaţiile de Economii şi Împrumut ale Cetăţenilor (AEIC), care se deosebesc prin dreptul de a accepta depozite. La moment, în ţară sînt înregistrate peste 535 de AEIC care activează în zonele rurale.

Alte organizaţii de microfinanţare sînt ProCredit, Microinvest şi Corporaţia de Finanţare Rurală care se orientează spre satisfacerea cererii de finanţare a agenţilor micului business, deţinătorilor de patentă, gospodăriilor ţărăneşti etc. Dar şi în aceste cazuri condiţiile de creditare nu sînt considerate convenabile de către reprezentanţii micului business, fiind vorba şi de o rată a dobînzii ridicată.

Printre partenerii finanţării business-ului rural se numără şi Proiectul Investiţii şi Servicii Rurale (RISP) şi Fondul Internaţional pentru Dezvoltarea Agriculturii (IFAD).

Pentru facilitatea accesului la finanţare a agenţilor economici a fost creat şi fondul pentru Susţinerea Antreprenoriatului şi Dezvoltarea Micului Business, destinat garantării în proporţie de 50 la sută a creditelor acordate de băncile comerciale agenţilor economici. Fondul însă are o contribuţie prea nesemnificativă la dezvoltarea micului business, beneficiind de mijloace financiare foarte limitate: în anul 2004, conform Legii bugetului, acestui fond i-au fost transferate 1 mil. de lei şi tot 1 mil. de lei urmează a fi transferat în anul 2005.

Soluţii

Înlăturarea diferitelor bariere, în mare parte, depinde de voinţa statului de a realiza reforme reale în direcţia optimizării cadrului regulatoriu al micului busines şi perfecţionării politicii fiscale – reforme implementate în baza Programului de Stat de susţinere a micului business pentru anii 2002 – 2005 şi principiilor Cartei europene pentru întreprinderile mici, la care Republica Moldova a aderat în anul 2004.

Reformarea cadrului regulatoriu:

- Perfecţionarea activităţii organelor de control, reorientarea funcţiilor de sancţionare spre acordarea ajutorului şi motivaţiei îndeplinirii corecte a prevederilor legislaţiei. În acest sens primii paşi au fost făcuţi prin adoptarea (la 18 februarie 2003) Hotărîrii Guvernului nr. 168 „Cu privire la activitate de supraveghere şi control” care prevede măsuri de perfecţionare a structurii şi funcţiilor organelor de control, crearea sistemului informaţional unic de supraveghere şi control, de trecere a organelor de control la activitate planificată. Prin Hotărîrea Guvernului nr. 395 (din 1 aprilie 2003), frecvenţa

controalelor efectuate de organele abilitate a fost redusă la o singură dată, pe parcursul a doi ani la aceeaşi întreprindere; iar controalele asupra respectării normelor tehnice, tehnologice, sanitare, condiţiilor ecologice, de ocrotire a muncii etc., nu mai des decît o dată pe an. În anul 2004 (la 26 iulie), a fost adoptată şi Hotărîrea Guvernului nr.862 care prevede divizarea funcţiilor organelor de control de funcţiile instituţiilor de evaluare a conformităţii, comasarea mai multor organe de control, efectuarea anumitor controale numai în baza unor informaţii prealabile privind posibilele încălcări a cadrului legislativ şi normativ, limitarea accesului, către agentul economic, al instanţelor de evaluare a conformităţii. Aceeaşi hotărîre mai prevede achitarea controalelor din contul bugetului de stat, a tuturor cheltuielilor, legate de efectuarea controalelor, inclusiv a serviciilor de evaluare a conformităţii.- Micşorarea cuantumului şi nomenclatorului serviciilor publice, acordate cu plată subiecţilor pieţei, cu anularea în perspectivă a acestei practici. În prezent, Guvernul revizuieşte nomenclatoarele şi tarifele la serviciile cu plată, prestate de către autorităţile publice, întru diminuarea acestora.- Optimizarea sistemului de autorizaţii la etapa iniţierii activităţii antreprenoriale prin implementarea sistemului oficiilor unice. Este implementat sistemul „unui singur ghişeu”. Antreprenorul se prezintă la acest oficiu teritorial al Camerei Înregistrări de Stat numai de două ori – pentru depunerea cererii de înregistrare şi pentru ridicarea certificatului de înregistrare, actele de constituire şi ştampila întreprinderii. Pînă la crearea sistemului unui „singur ghişeu” procedura de înregistrare conţinea 13 etape. Acum au rămas doar două: Camera de Înregistrare de Stat, care a unit 12 etape, şi deschiderea unui cont în bancă. În prezent o firmă poate fi înregistrată în cca. 10 zile. Oficiile teritoriale şi regionale sînt conectate într-o reţea unică care funcţionează în regim on-line.- Ca urmare a adoptării Legii cu privire la documentul electronic şi semnătura digitală, a devenit posibilă trecerea treptată la evidenţa electronică a înregistrării întreprinderilor.- Taxa de înregistrare a întreprinderii este una dintre cele mai mici din lume: între 250 şi 550 lei, în funcţie de forma juridică de organizare a întreprinderii.În paralel cu simplificarea procesului de înregistrare a întreprinderilor, au fost făcuţi şi anumiţi paşi în direcţia optimizării procesului de acordare a licenţelor. Prin Legea nr. 214-XV din 24 iunie 2004 a fost anulată obligativitatea autentificării notariale a documentelor necesare obţinerii licenţei, agentul economic fiind scutit de plata serviciilor notariale.

De asemenea, în contextul reformei regulatorii, Ministerul Economiei şi Departamentul de Statistică şi Sociologie, asistaţi de consultanţi străini, examinează sistemul actual de dări de seamă financiare şi statistice în scopul optimizării acestuia.

Şi, nu în ultimul rînd, reforma regulatorie prevede şi optimizarea cadrului normativ de reglementare care va fi efectuată în conformitate cu legea nr. 424-XV (din 16 decembrie 2004), supranumită „Legea ghilotinei”.

Pînă în prezent, din cele peste 1000 de acte normative prezentate de instituţiile administraţiei de stat şi publice, Grupul de lucru naţional a acceptat 413 pentru a fi înscrise în registrul de stat al actelor normative. Alte 227 acte normative necesită unele modificări, iar 300 de regulamente şi instrucţiuni nu vor fi incluse în registrul menţionat, ca fiind învechite, însă ele urmează a fi înlocuite cu regulamente şi instrucţiuni noi care ar corespunde rigorilor economiei de piaţă.

Facilităţi fiscale:

1. În scopul ieşirii agenţilor micului business din economia tenebră, a fost modificat şi perfecţionat articolul 49 al Codului Fiscal privind scutirea agenţilor micului business de plata impozitului pe venit.

Agenţii micului business, cu un număr de angajaţi de pînă la 19 lucrători şi o cifră de afaceri de 3 mil. lei, beneficiază de scutirea integrală de la plata impozitului pe venit pe parcursul a 3 ani şi în mărime de 35 la sută pentru alţi 2 ani, cu condiţia că agentul economic nu are restanţe la plăţile pentru buget şi lucrează în profit. Scutirea se oferă doar în baza cererii depuse de solicitant la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

2. Investitorii autohtoni au fost egalaţi în drepturi şi stimulente financiare cu investitorii străini prin intrarea în vigoare a Legii cu privire la investiţiile din activitatea de întreprinzător nr. 81 – XV din 18 martie 2004.

3. Au fost micşorate tarifele vamale la importul mărfurilor în Moldova la circa 35 de poziţii tarifare prin adoptarea la 20.11.1997 a Legii nr. 1380 – XIII privind tariful vamal.

4. A fost redus impozitul pe venit al persoanelor juridice de la 28 la 20 la sută; a fost redus şi impozitul pe venit al persoanelor fizice. Cetăţenii cu un venit mai mic de 16,2 mii lei achită un impozit pe venit de 10 la sută; cei cu venituri între 16,2 mii lei şi 21 mii lei achită un impozit de 15 la sută, iar cei cu venituri mai mari de 21 mii lei achită un impozit pe venit de 22 la sută. Pentru anul 2006 Guvernul preconizează noi reduceri a impozitului pe venit ale persoanelor fizice.

Cu toate acestea, reprezentanţii micului business privesc cu mari rezerve reformele preconizate de stat, deoarece în ţară nu există, deoacamdată, o experienţă de combatere eficientă a birocraţiei şi corupţiei, iar susţinerea statului este aproape insesizabilă pe lîngă impactul negativ al cadrului regulatoriu şi politicii fiscale. Chiar în Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei este recunoscut faptul că "actualul cadru regulatoriu are un efect advers asupra dezvoltării economice, iar activitatea economică în ansamblu este sub potenţialul economiei, în special, în ceea ce priveşte activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii şi investiţiile". Actele normative care stabilesc împuternicirile organelor de control din Republica Moldova conîin mari deficienîe şi lacune. Actele juridice adoptate la nivelul ministerelor, inspectoratului fiscal, departamentelor, de multe ori, contravin Constituţiei, Codului Fiscal, Codului Civil etc.

Toate aceste flagele sînt încurajate de ineficienţa sistemului de drept, care a compromis ideea de justiţie în ţară. Cetăţenii nu apelează la organele de justiţie pentru a-şi apăra drepturile, deoarece procesele judiciare durează inadmisibil de mult, necesită cheltuieli însemnate şi, ceea ce e mai rău, deciziile lor sînt influienţabile, atît prin mituirea judecătorilor, cît şi prin indicaţiile unor persoane sus-puse.

Cu toate acestea, trebuie să recunoaştem că micul business se afirmă tot mai convingător în calitate de factor determinant al renaşterii economiei ţării şi face ca autorităţile statului să-şi aplece urechea la necesităţile sale. Deci, lupta cu birocraţia şi corupţia încă nu este pierdută.

Avantajele micului business:1.O întreprindere mică poate constitui punctul perfect de pornire în lansarea unuinou produs sau serviciu;2.Întreprinderile mici pot prezenta avantaje faţă de cele mari atunci când se puneproblema satisfacerii unor nevoi locale. Adesea nevoile locale au anumite particularităţi,care nu ar putea fi satisfăcute adecvat de o întreprindere mare;3.Mulţi consumatori sunt plictisiţi de produsele realizate în serii mari şi preferăprodusele de serie mică sau unicate, realizate de întreprinderile mici;În anumite domenii prestarea unor servicii de calitate presupune o relaţie personală,mai apropiată, între client şi producător, avantaj oferit în special de întreprinderilemici;4. Întreprinderile mici sunt mai flexibile şi se acomodează rapid şi eficient la conjuncturapieţei şi la schimbările în procesul de producţie.

Dezavantajele:1. O singură persoană nu poate să posede toate calificările manageriale necesare pentru coordonarea întregului ciclu de activitate. De exemplu, patronul sau întreprinzătorul poate fi foarte bine pregătit în tehnica promoţională a vânzărilor, dar insuficient instruit pentru interacţionarea cu personalul angajat,

pentru ţinerea unei evidenţe riguroase, pentru gestiunea financiară a firmei sale şi pentru satisfacerea altor obligaţii administrative.2. Într-o afacere mică sistemul de control tinde să fie informal, direct şi personal.Dacă firma se extinde, evantaiul responsabilităţilor poate deveni excesiv pentruîntreprinzător.3. Preocuparea proprietarului pentru problemele zilnice presante îl determinădeseori să ignore planificarea activităţii pe un termen mai lung. Din această cauză, firmele mici reacţionează de obicei la schimbările deja realizate şi nu au posibilitatea să le anticipeze sau să le genereze. Asemenea firme sunt, de cele mai multe ori, mai degrabă afectate decât favorizate de transformările mediului concurenţial şi de fluctuaţiile economiei.4. Proprietarul unei afaceri mici este deseori lipsit de o educaţie managerial adecvată şi de experienţă în domeniul managementului. Pentru micul întreprinzător este tipică insuficienţa planificării managementului firmei.