Direcţia Management Public

Catedra : Economie şi Management Public

TEZ Ă DE AN

Tema : Perspectivele dezvoltării micului business în Republica Moldova

Autor: Oleg Potîngă audient an II, grupa 327, f/f

Specialitatea: Economie şi management public

Chişinău 2007CUPRINS

INTRODUCERE ………………………………………………………………………… 3

Capitolul I

DELIMITĂRI TEORETICE ALE MICULUI BUSINESS

I. 1. Emergenţa şi dezvoltarea micului business ca imperativ al dezvoltării

economiei naţionale .........................................……………………………………… 5

I. 2. Rolul şi importanţa micului business .........................................................………... 12

I. 3. Noua ordine în afaceri ....................................................……………………………. 16

Capitolul II

MICUL BUSINESS ÎN REPUBLICA MOLDOVA

II. 1. Debutul micului business în Republica Moldova ………………………………….. 18

II. 2. Cadrul normativ al micului business .........................................………………….... 20

II. 3. Tendinţele dezvoltării micului business .....................……………………………... 24

Capitolul III

SECTORUL MICULUI BUSINESS ÎN RAIONUL LEOVA

III. 1. Între realizări şi perspective.............................. ..........................…………………. 31

CONCLUZII …………………………………………………………………………….. 35

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………... 36

INTRODUCERE

3

Încă de la început se impune actualitatea problematicii perspectivelor dezvoltării micului

business în Republica Moldova. De fapt, contextul în care se află acest stat tânăr face ca o atenţie

din ce în ce mai mare să fie direcţionată spre sectorul micului business, care reprezită, la

moment, un imperativ al dezvoltării şi consolidării economiei naţionale şi în acelaşi timp o

garanţie economică pentru viitoarea aderare a Republicii Moldova la familia europeană. Nici nu

putem pune la îndoială actualitatea şi chiar urgenţa acestei probleme în condiţiile în care se

doreşte o economie de piaţă, bunăstarea populaţiei şi mult râvnita aderare la Uniunea Europeană.

În acest context, înainte de a trece la analiza acestei problematici în Republica Moldova,

am considerat de cuviinţă să vedem mai întâi emergenţa micului business, de aceea primul

capitol este unul teoretic care abordează micul business încă din cele mai vechi timpuri, ca o

necesitate stringentă pentru dezvoltarea economică a unui stat naţional. O dată cu apariţia

relaţiilor capitaliste, cu emanciparea fiinţei umane, cu consacrarea proprietăţii private este marcat

şi debutul micului business, care spre sfârşitul sec. XX şi începutul sec. XXI reprezenta o

adevărată ascensiune pentru statele lumii. Micile afaceri şi-au demonstrat încă din start că

aportul lor la soluţionarea problemelor statului este considerabil; ele generând locuri de muncă şi

reprezentând un pilon de siguranţă pentru întreaga economie. Concurenţa care o lansează micul

business, consolidează din ce în ce mai mult economia naţională, care este mai pregătită să

primească „ noul ” şi „ inovaţia ”.

Tot în primul capitol am încercat să definim micul business, evidenţiând unele criterii

definitorii ca: numărul angajaţilor; volumul anual al vânzărilor; valoarea de bilanţ a activelor şi

ponderea investiţiilor în afacere. Reieşind de aici am observat o diferenţierea a micului business

în dependenţă de fiecare stat în parte, ceea ce ne demonstrează nivelul de dezvoltare a acestui

sector pentru fiecare stat.

Dat fiind faptul că tema tezei este definită în termenii perspectivei micului business, nu am

putut neglija avantajele pe care le presupune acesta, printre care: locuri de muncă noi create,

promovarea inovaţiei şi flexibilităţii, stimularea concurenţei, sprijinul oferit la buna funcţionare a

întreprinderilor mari pentru care prestează diferite servicii sau produc diferite subamsamble şi, în

final, contribuirea la sporirea prosperităţii şi bunăstării fiecărei societăţi.

În ultimul subcapitol al primului capitol am punctat şi unele incomodităţi pentru micul

business, care sunt prezente mai mult în statele în tranziţie, printre care: concurenţa, care vine

atât din interior, cât şi din exterior; „ mascarea profiturilor ” în vederea eschivării de la plata

taxelor; forţa de muncă, care este predispusă spre migraţie şi bineînţeles, competitivitatea, care

este o caracteristică a globalizării economice în întreaga lume.

Al doilea capitol îşi propune să trateze micul business în Republica Moldova, care o dată

cu independenţa statului, privatizarea şi liberalizarea economică începe să ia avânt. Bineînţeles,

4

că statul moldonenesc, ca de altfel şi alte state post-comuniste, a avut specificul său în abordarea

fenomenului micului business. Pârghiile statului faţă de acest nou sector erau încă destul de

strânse, cât şi cadrul normativ care reglementa activitatea Întreprinderilor Mici şi Mijlocii în

Republica Moldova.

De aceea, pentru o înţelegere mai clară a funcţionării micului business în Republica

Moldova al doilea subcapitol abordează cadrul normativ care reglementează activitatea acestui

sector. Deşi la prima vedere prea complex şi agasant, acesta devine tot mai favorabil pentru

Întreprinderile Mici şi Mijlocii, care sunt la început de drum. Menţionăm în acest sens „ ghişeele

unice ”, incubatoarele de afaceri, cât şi alte asociaţii şi structurile care prestează servicii de

consultanţă şi suport tehnic pentru cei care doresc să îşi lanseze propria afacere.

Tot în acest capitol am încercat să analizăm unii indicatori ce caracterizează tendinţa de

dezvoltare a micului business în statul nostru, care deşi sunt modeste, tind totuşi spre latura

pozitivă.

Ultimul capitol este dedicat în totalitatea raionulul Leova, ca un exemplu în care sectorul

micului business are o perspectivă de dezvoltare pozitivă. Starea socio-economică, caracterizată

puţin în ultimul capitol este un indicator în determinarea situaţiei micului business în acest raion.

Mai mult decât atât proiectele care au fost implementate aici, au creat deja o bază pentru o

ulterioară dezvoltare a micului business în raionul Leova.

Pe această notă optimistă este încheiată această teză, care nu îşi asumă adevărul absolut pe

marginea celor abordate, lăsând loc, în acelaşi timp, pentru critici şi propuneri.

Capitolul IDELIMITĂRI TEORETICE ALE MICULUI BUSINESS

5

I.1. Emergenţa şi dezvoltarea micului business ca imperativ al dezvoltării economiei naţionale

Sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI reprezintă un adevărat „ boom „ pentru

sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii din întreaga lumea. Relaţiile capitaliste au pătruns

practic în toate economiile naţionale, impunându-se şi accentuându-se din ce în ce mai mult în

sectorul mic şi mijlociu a fiecărei societăţi. Este o materializare a independenţei pe care a căutat-

o individul pe parcursul a atâtor secole, o independenţă care să îi aducă bunăstarea mult râvnită

pentru familia sa şi mai apoi pentru societatea în ansamblu, căci cum spuneau şi liberalii o dată

ce fiecare individ caută să-şi mărească propria bunăstare, el contribuie automat la creşterea

bunăstării societăţii în care trăieşte.

Bineînţeles, dacă e să facem o incursiune în trecut şi să depistăm primele relatări despre

micul business, despre ele putem vorbi în perioade foarte îndepărtate a timpului ( cu mii de ani în

urmă ), atunci când se dezvltau relaţiile de schimb, ca premergător economiei tradiţionale şi când

individul încearcă să acumuleze, să producă din ce în ce mai mult pentru aşi mări bunăstarea.

O dată cu dezvoltarea relaţiilor capitaliste accentuate de revoluţiile industriale din secolele

XVII – XVIII din Anglia şi Franţa şi o dată cu apariţia clasei burgheziei – clasă dominantă în

societatea capitalistă, proprietară a principalelor mijloace de producţie, pe care le foloseşte în

scopul obţinerii de profit prin exploatarea muncitorilor salariaţi, începe să prindă rădăcini

sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii.

Astăzi acestui sector, care s-a impus foarte mult în economiile majoritatelor state,

reprezintă un catalizator al prosperităţii şi a creşterii nivelului de trai. Micele afaceri contribuie în

bună măsură la realizarea unor obiective fundamentale ale oricărei economii naţionale şi joacă

un rol important din următoarele considerente:

Businessul mic are un înalt nivel de flexibilitate şi mobilitate, ceea ce-i permit să

reacţioneze operativ la cerinţele pieţei.

Întreprinderile mici şi mijlocii se pot integra relativ uşor într-o reţea industrială

regională, ceea ce contribuie pe de o parte la dezvoltarea economică a regiunii

respective, iar pe de altă parte la reducerea şomajului şi creşterea nivelului de trai,

pentru că oferă locuri de muncă.

Pentru lansarea afacerii nu sunt necesare investiţii substanţiale de capital, fapt ce

influenţează pozitiv costul producţiei fabricate.

Dimensiunile mici ale întreprinderii asigură un nivel înalt de gestionare, în comparaţie

cu cheltuielile mici de administrare. În afară de aceasta, pentru majoritatea

6

întreprinderilor mici este caracteristic ca managerul şi proprietarul să fie aceiaşi

persoană.

Un nivel rapid al circulaţiei informaţiei, operativitatea luării şi implementării deciziilor.

Acest fapt este determinat de un volum mic de informaţie la întreprinderile mici, cât şi

comunicarea directă între antreprenor şi angajaţi.

Posibilitatea de a se limita la micro-credite în caz de insuficienţă a resurselor proprii.

Posibilitatea înlocuirii unui lucrător cu altul, posibilitatea îndeplinirii temporare a

funcţiilor unui lucrător de către altul, ceea ce este caracteristic pentru un colectiv mic.

Rotaţie relativ rapidă a capitalului propriu.

Evidenţă simplificată a activităţii gospodăreşti a întreprinderii.

Dimensiunea lor redusă, care contribuie la evitarea birocraţiei excesive şi la evitarea

dezumanizării.

Întreprinderile mici şi mijlocii formează la nivelul individual un ansamblu mult mai

uşor de controlat şi condus.1

Sectorul „ ÎMM ” este un termen generic, de obicei, se subânţelege o activitate

antreprenorială de un volum redus, iar firmele care activează în acest mod sunt denumite

întreprinderi mici şi mijlocii ( ÎMM ). Este iternaţional recunoscută abrevierea „ SME ” ( Small

and Medium Enterprises ) – echivalentul în engleză a „ ÎMM ”, care se utilizează atunci când se

face referinţă la businessul mic.

Indicatorul cel mai frecvent folosit in definirea micului business este numarul angajaţilor.

Totuşi, mulţi cercetători, printre care şi Peter Drucker, considera că numărul angajaţilor nu

caracterizează decât un aspect al businessului; pentru a determina cât de mare sau mica este

compania e nevoie a precăuta o totalitate de afaceri, cele de baza fiind: numărul angajaţilor,

volumul vânzărilor, valoarea adăugată ( unde este aplicabilă ), complexitatea şi diversitatea

produselor, numărul pieţelor, complexitatea tehnologiilor, etc. E necesar de a lua în consideraţie

şi structura ramurii industriale, cota întreprinderii pe piaţă. 2

În literatura de specialitate exista mai multe definiţii ale micului business. În SUA, de

exemplu, ca primă variantă poate fi considerată: „ micul business este o întreprindere

independent posedată, condusă şi care nu poate fi dominantă în domeniul în care activeaza ”.

Altă definiţie a micului business sună în felul următor: „ întreprinderea la care managerii sunt

proprietari şi capitalul este oferit tot de proprietari, aparţine afacerilor mici, adică micului

business ”.

1 Ghid pentru antreprenorii începători şi prestatorii de servicii în afaceri din zona rurală, Ministerul Economiei şi Comerţului, Chişinău, 2007, p. 72 Drucker, P. Management – Task, Responsabilities, Practices Harpar Row, Publishers, New York, 1985, p. 9

7

Pe lângă celelalte definiţii folosite, în SUA mai exista una care se bazează, în principal, pe

două criterii:

1. numărul persoanelor angajate;

2. volumul anual al vanzărilor pe domenii de activitate.

Dar micul business nu poate fi tratat numai ca o caracteristică a mărimii firmei

( întreprinderii ), deoarece în definirea lui sunt reflectaţi parametrii cantitativi si calitativi ai

întreprinderii.

Printre caracteristicile cantitative cel mai frecvent este utilizat criteriul numărului de

angajaţi ai întreprinderii. În anumit context s-ar părea că acest indicator este cel mai precis, însă

în diferite ţări el diferă de la o ţara la alta.

În ţările economic dezvoltate, la categoria de întreprinderi mici se referă acele la care

activează:

1. În Japonia – până la 50 de angajaţi.

2. În Italia si Finlanda – până la 100 de angajaţi.

3. În Marea Britanie – până la 200 de angajaţi.

4. În SUA – până la 500 de angajaţi. 3

În Uniunea Europeană criteriul principal în clasificarea „ ÎMM - urilor ” este cel al

numărului de salariaţi clasificat pe trei categorii:

Micro – întreprindere: 1 – 9 salariaţi.

Întreprinderi mici: 10 – 99 salariaţi.

Întreprinderi mijlocii: 100 – 499 salariaţi.

În România, acest criteriu este parţial prezent, astfel „ ÎMM - urile ” se clasifică conform

Legii 133 / 1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea IMM-

urilor:

Micro-întreprindere: 1-9 salariaţi

Întreprinderi mici: 10-49 salariaţi

Întreprinderi mijlocii: 50-249 salariaţi.

Conform legislaţiei Republicii Moldova, „ Legea cu privire la susţinerea întreprinderilor

mici şi mijlocii ”, nr. 206 din 07.07.2006, sectorul ÎMM cuprinde trei categorii de agenţi

economici, clasificaţi în baza a trei indicatori: numărul angajaţilor, volumul anual al vânzărilor,

valoarea de bilanţ a activelor. 4

3 Deruta, I. Relatii economice internationale, Ed.: Economica, Bucuresti, 1999, pp. 26- 514 Legea cu privire la susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii ”, nr. 206 din 07.07.2006

8

Categoria întreprinderilor

Numărul angajaţilor

Volumul anual al vânzărilor

Valoarea de bilanţ a activelor, mln. lei

Medii până 249 până 50 până 50

Mici până 49 până 25 până 25

Micro până 9 până 3 până 3

Într-una din aceste categorii se poate încadra, cu unele excepţii, orice agent economic,

atât persoană fizică, cât şi juridice, înfiinţată în baza capitalului propriu.

În această categorie nu se încadrează şi nu dispun de facilităţi următoarele întreprinderi:

1. agenţii economici care ocupă o poziţie dominantă pe piaţă;

2. agenţii economici care au fondatori care nu fac parte din sectorul ÎMM şi

deţine o pondere mai mare de 35 % din fondul statutar;

3. companiile fiduciare şi companiile de asigurare;

4. fondurile de investiţii;

5. agenţii economici, care importă mărfuri cu accize;

6. băncile, organizaţiile micro-financiare, asociaţiile de creditare şi economii şi

alte întreprinderi financiare;

7. casele de schimb valutar şi casele de amanet;

8. întreprinderile care activează în ramura jocurilor de noroc.5

Conform statisticii, în ţările dezvoltate întreprinderile mici şi mijlocii constituie

majoritatea agenţilor economici. Ponderea acestora constiuie 95 % din numărul total. De

exemplu, în ţările europene „ ÎMM - urile ” constituie 98 %, iar în Marea Britanie – 99,8 %.

Aproximativ 70 % din locurile de muncă sun create de ÎMM, majoritatea produselor serviciilor

fiind produse de reprezentanţii businessului mic.6

Conform datelor anului 2006, din totalul agenţilor economici înregistraţi în Moldova de

circa 36 mii, numai 1,7 % reprezintă agenţi economici mari, 4,7 % - constituie întreprinderi

mijlocii, 18 % - întreprinderi mici, iar micro-întreprinderi – 75,6 %. În Moldova, circa 58 % din

numărul total de angajaţi în sectorul privat, activează în cadrul „ ÎMM - urilor ”.

În Italia de exemplu, 90 % din întreprinderi sunt mici şi mijlocii, numărul mediu de

angajaţi fiind de 3-4 persoane. Sunt foarte răspîndite afacerile de familie, în care activează doar

5 Ghid pentru antreprenorii începători şi prestatorii de servicii în afaceri din zona rurală, Ministerul Economiei şi Comerţului, Chişinău, 2007, p. 66 www.statistica.md

9

membrii familiei. Dezvoltarea pe această cale a fost încurajată şi stimulată nu numai de statul

italian, dar şi de companiile mari. Şi asta pentru că companiile mari sunt interesate să plaseze

unele comenzi de fabricare a materialelor de completare întreprinderilor mici, ele ocupîndu-se

doar cu asamblarea. Efectul este bine cunoscut – productivitate înaltă a muncii, valoare adăugată

a produsului mare, etc.

Un alt segment, altul decât producerea, îl constituie serviciile. Oamenii singuri au înţeles

că este mai convenabil să te adresezi după un serviciu la o firmă mică decât la una mare, pentru

că cea mică activează într-un teritoriu restrâns, astfel reacţionând foarte repede la cererea

clientului, pe când birocraţia din marile companii, cauzează totdeauna la întârzieri

neconvenabile.

La fel stau lucrurile şi în Japonia, Taiwan şi China. Mai ales atunci când vorbim de

uzinele de asamblare a tehnicii de calcul, aparatelor de uz casnic, etc. Astfel, pe lângă

întreprinderile mari, trăiesc 2-3, iar uneori pînă la 100 de întreprinderi mici. Una face piuliţe, alta

face carcasuri şi aşa mai departe.

Irlanda, care cu 10 ani în urmă era una din ţările slab dezvoltate din Europa, astăzi este

una dintre cele mai dezvoltate, tot datorită dezvoltării businessului mic. 7

O altă particularitate a businessului mic în statele dezvoltate este susţinerea de care

beneficiază din partea guvernelor. În aceeaşi Italie sau Irlandă, statul stimulează crearea

asociaţiilor de întreprinderi mici care să le reprezinte interesele, ba mai mult chiar,

subvenţionează activitatea lor în proporţie de 70%.

Adesea criteriul – numărul de angajaţi –este caracteristic si pentru ţarile cu economie în

tranziţie. În Ungaria, de exemplu, la categoria întreprinderilor mici sunt raportate întreprinderile

cu un număr de angajaţi de până la 100 persoane. În Ucraina agenţii economici sunt atribuiţi la

categoria întreprinderilor mici dacă numarul de angajaţi nu întrece un număr maxim diferit

pentru diferite ramuri:

• industrie şi construcţii – până la 200 angajaţi;

• alte ramuri ale sferei de producţie – până la 50 angajaţi;

• ştiintă şi servicii ştiinţifice – până la 50 angajaţi;

• sfera neproductivă – până la 25 angajaţi;

• comerţul cu amănuntul – până la 15 angajaţi.

În Belorusia se aplică analogic criteriul numărului de angajaţi, doar cu diferenţieri pe

ramuri:

• industrie şi transport – până la 100 angajaţi;

• agricultură şi sfera ştiinţifică – până la 60 angajaţi;

7 Graur, E. Businessul mic in economia de tranzitie a RM, Saptamanalul „Economistul, Bucuresti, aprilie 2004

10

• construcţii si comerţul cu ridicata – până la 50 angajaţi;

• alte ramuri ale sferei de producţie, alimentaţiei publice, deservirii sociale a populaţiei,

comerţul cu amănuntul – până la 30 angajaţi;

• alte ramuri ale sferei neproductive – până la 25 angajaţi.

Pe lângă criteriul – numărul angajaţilor – se utilizeaza şi alte criterii care permit, într-o

anumită măsură, să fie estimată mărimea întreprinderilor: costul activelor, volumul capitalului

statutar, volumul producţiei, beneficiul net.

În Kazahstan la categoria întreprinderi mici se atribuie întreprinderile, activele cărora nu

depaşesc 3 mln USD. În Japonia de dreptul la inlesniri fiscale pentru micul business pot

beneficia firmele al căror capital nu depaşeşte 100 mln. yeni.

În unele state se utilizează un ansamblu de criterii. În Bulgaria de exemplu, la categoria

întreprinderilor mici si mijlocii se atribuie întreprinderile cu numarul de angajaţi conform

statelor de personal de până la 30 persoane şi cu capitalul statutar de până la 3 mln. leve. Alte

state utilizează o listă mai amplă de criterii, din care întreprinzătorul îşi poate selecta cele mai

convenabile pentru sine. Astfel, conform legislaţiei Letoniei, întreprinderile mici se consideră

întreprinderile care corespund, cel puţin, la două din următoarele condiţii:

1. activele să fie sub 1,5 mln. euro;

2. circulaţia anuală – nu mai mult de 3,5 mln. euro;

3. numărul mediu de muncitori şi funcţionari - până la 250 de angajaţi.

Există şi alte criterii ale micului business, care se aplică pe teritoriile unui şir de state. În

Uniunea Europeană, de exemplu, sunt valabile următoarele criterii: la categoria celor mici şi

mijlocii se includ întreprinderile cu un număr de angajaţi de până la 500 persoane, în timp ce

numărul lucrătorilor la întreprinderile mici nu trebuie sa depăşească cifra de 100 angajaţi. Tot la

categoria întreprinderilor mici se clasifică şi micro-firmele cu circa 20 lucrători. Criteriile

indicate au mai degrabă rolul de recomandări şi se includ în Programele de susţinere ale

întreprinderilor mici şi mijlocii pe teritoriul Uniunii Europene.8

În Germania fiecare program de stat este orientat spre susţinerea unui grup destul de

limitat de subiecţi ai micului business. Corespunzator, fiecare program propune criteriile proprii

întreprinderilor mici, care urmează a fi respectate în cadrul programului respectiv.

Denumirea obişnuită a întreprinderilor mici si mijlocii în Franta este „ petite moyenne

entreprise ” (P.M.E.). Totuşi, acest fenomen exclude firmele cu cel puţin 10 angajaţi,

reprezentând peste 90 % din toate întreprinderile şi ocupând a şasea parte din forţa de muncă.

Aceste întreprinderi foarte mici predomină în sectorul artizanal, comerţul cu amănuntul, hoteluri,

restaurante, reparaţii autoturisme etc.

8 Graur, E. Businessul mic in economia de tranzitie a RM, Saptamanalul „Economistul, Bucuresti, aprilie 2004

11

Termenul „ angajat ” în statisticile franceze exclude proprietarul şi membrii familiei. Un

comitet guvernamental, care a analizat situaţia întreprinderilor mici şi mijlocii in Australia, în

1971, a identificat managementul ca principală caracteristică ce diferenţiaza sectoarele mici şi

mijlocii de cel mare.

Se consideră că întreprinderea mică este o unitate independentă, şi nu o filială a unei

întreprinderi care angajează, în cazul industriei, circa 100 de persoane, inclusiv proprietarul, iar

în cazul comerţului cu amănuntul şi cu ridicata, construcţii şi servicii circa – 20 de persoane. De

regulă, sunt excluse din statistici firmele cu mai puţin de patru persoane.

În Indonezia întreprinderile au puţin alta clasificare:

1. întreprinderi artizanale: 1-4 angajaţi;

2. întreprinderi mici: 5-19 angajaţi;

3. întreprinderi medii: 20-99 angajaţi;

În Singapore, întreprinderea mică este definită drept întreprinderea care angajează

aproape 50 de persoane. De asemenea, aceeaşi definiţie o intâlnim în majoritatea ţărilor africane.

În Filipine, întreprinderea mică angajează între 5 si 99 de persoane.

În concluzie, am putea menţiona ca ceea ce este o întreprindere mare pentru o ţară în curs

de dezvoltare poate constitui o întreprindere mică sau mijlocie pentru o economie dezvoltată. În

general, putem considera că, pentru economiile dezvoltate, micile firme sunt cele cu până la 200

de angajaţi, iar cele mijlocii – între 200 si 500 de angajaţi. Cu cât e mai mare nivelul de

dezvoltare economică a unei ţări, cu atât există un mediu mai stabil pentru creşterea

întreprinderilor mici si mijlocii. 9

Analiza sectorului mic şi mijlociu trebuie să ţină cont de existenţa în fiecare economie,

într-o masură mai mare sau mai mică, a unor activităţi care nu sunt oficial înregistrate, ceea ce

reprezintă economia paralelă, tenebră sau secundară. Se poate considera că aceasta economie

neoficială în fostele ţări comuniste a facilitat calea spre afirmarea întreprinderilor mici si mijlocii

şi a afacerilor bazate pe principiile pieţei libere.

Toate ţările lumii atrag o atenţe deosebită dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii, care

sunt considerate ca forţă motrice a economiei.

Organizarea internă a IMM-urilor este influenţată în mod fundamental de două aspecte:

a) În 80% din cazuri conducerea este asigurată de proprietar ceea ce împiedică într-o

anumită măsură apariţia şi manifestarea disocierii de autoritate.

b) Salariaţii sunt slab sau puţin sindicalizaţi ceea ce contribuie la formarea unor relaţii

privilegiate între salariaţi şi proprietari. Această relaţie este influenţată de personalitatea

conducătorului.

9 Drucker, P. Management – Task, Responsabilities, Practices Harpar Row, Publishers, New York, 1985, p. 11

12

Organizarea şi structura „ ÎMM-urilor ” depind de interacţiunea dintre întreprindere şi

familia proprietarului, apare necesitatea obiectivă de a gestiona cu mare grijă această

interacţiune.

Această situaţie indică mai multe probleme:

- menţinerea concentrată ( eficace ) a puterii la nivelul fiecărei generaţii;

- succesiunea şi transpunerea ( transmiterea ) puterii;

- gestionarea unei politici de personal care să permită coexistenţa relaţiilor

familiale şi nefamiliale;

- compatibilitatea evoluţiei întreprinderii cu evoluţia familiei.

În general se conturează în viaţa economică două tipuri de IMM - uri:

1) Mica întreprindere tradiţională care de regulă nu are o strategie pe termen lung, are o piaţă

restrânsă de desfacere, iar procesele de realizare a bunurilor şi eventuala linie de dezvoltare

sunt transmise prin experienţă din generaţie în generaţie.

2) Noul tip de ÎMM ( ÎMM-urile moderne ) pun în aplicare o tehnologie de vârf, caută pieţe

noi, se orientează spre găsirea unui avânt tehnologic, spre crearea de produse mai bine

adaptate destinaţiei lor, produse de calitate superioară însoţite de un service superior mai ales

în ceea ce priveşte fiabilitatea, rezistenţa şi finisajele. „ ÎMM-urile ” moderne de regulă

prezintă competenţă în realizarea unui produs complex, competenţă dobândită fie prin studii

de specialitate ale angajaţilor fie prin aptitudini deosebite şi experienţa acestora.10

I.2. Rolul şi importanţa micului business

Astăzi când relaţile economice de piaţă devin din ce în ce mai impunătoare, rolul şi

importanţa micului business creşte semnificativ. Acestea din urmă derivă din următoarele

trăsături:

1. Oferă noi locuri de muncă.

2. Favorizează inovarea şi flexibilitatea.

3. Se constituie practic în locuri unde personalul se perfecţionează şi de unde se poate

îndrepta apoi spre întreprinderile mari.

4. Stimulează concurenţa.

5. Ajută la buna funcţionare a întreprinderilor mari pentru care prestează diferite

servicii sau produc diferite subamsamble.

6. Fabrică produse şi prestează servicii în condiţii de eficienţă.11

10 Drucker, P. Management – Task, Responsabilities, Practices Harpar Row, Publishers, New York, 1985, p. 2511 Buletinul „ Business Intelligence ”, iauarie 2007, p. 29

13

Businessul mic este un factor important în majorarea nivelului de flexibilitate a economiei.

Afacerile mici îi conferă acesteia mobilitate şi posibilitate de a manevra. După nivelul de

dezvoltare a businessului mic, specialiştii pot aprecia capacitatea economiei ţării de adaptare la

schimbările interne şi externe. Cu toate dificultăţile şi insuccesele, businessul mic se dezvoltă, îşi

majorează ritmul de creştere, soluţionează atât probleme economice şi sociale, cât şi probleme de

ordin tehnico-ştiinţific.

Prin intermediul businessului mic societatea mai soluţionează probleme ca:

Diversificarea asortimentului de mărfuri şi servicii.

Crearea locurilor noi de muncă, micşorarea ratei şomajului.

Amplasarea unităţilor productive şi prestatoare de servicii în apropierea consumatorilor

ţintă.

Utilizarea eficientă a calităţilor creative ale persoanelor – descoperă noi talente,

dezvoltă diverse tipuri de meşteşugărit.

În activitatea de lucru sunt implicate categorii ale populaţie pentru care activarea în

businessul mare este problematică ( casnice, pensionari, invalizi, studenţi şi elevi ).

Formarea categoriei sociale de proprietari, antreprenori.

Utilizarea eficientă a resurselor locale de materie primă, a deşeurilor de la

întreprinderile mari.

Statul poate lichida întreprinderile nerentabile sau cu pierderi, prin intermediul vânzării

sau dării în arendă a acestora.12

Economia de piaţă presupune dezvoltarea echilibrată a întreprinderilor mari si mici. În

cadrul aceluiaşi sector acestea se completeaza reciproc, fiecare din ele îndeplinind numai

funcţiile sale specifice. Întreprinderile mari constituie baza economiei. La rândul său,

întreprinderile mici furnizeaza servicii auxiliare şi completează producţia de bază, asigurându-i o

anumită flexibilitate şi capacitate de manevrare, prin aceasta sporindu-i stabilitatea. În

consecinţă, fiecare din aceste întreprinderi işi are destinaţia sa: asigură o anumită necesitate

socială, produce mărfuri specifice, este orientată spre grupuri concrete de consumatori, utilizează

anumite tipuri de resurse. De exemplu, întreprinderile mari produc mărfuri-standard de larg

consum, fiind orientate spre majoritatea consumatorilor; firmele mici preferă să producă mărfuri-

nestandard, la cereri limitate, diferenţiate, ocupând, de obicei, un segment de proporţii mici pe

piaţa de desfacere.

Întreprinderile mici, spre deosebire de întreprinderile mari, colaborează cu furnizorii şi

cumpărătorii, lucrând, de regulă, pe piaţa internă unde, de fapt, işi vând mărfurile şi îşi procură

materia prima. Businessul mic întotdeauna se confruntă cu dificultăţi serioase în ceea ce priveşte

12 www.investmoldova.md

14

accesul la toate tipurile de resurse, deoarece instituţiile infrastructurii de piaţă sunt interesate să

lucreze mai mult cu clienţii ce reprezintă întreprinderi mari.

Flexibilitatea întreprinderilor mici este multidimensională: ele reacţioneaza prompt la

schimbările conjuncturii de piaţă şi sunt foarte maleabile vizavi de furnizorii si cumpărătorii săi.

De asemenea, işi pot schimba uşor locul de amplasare, pot utiliza operativ toate tipurile de

resurse, inclusiv cele de muncă şi financiare şi îşi pot schimba repede tehnologia producerii.

Anume flexibilitatea micilor întreprinzători stă şi la baza legăturilor neformale şi a relaţiilor

subterane larg răspândite, mai ales în ţările cu economie de tranziţie. Întreprinderile mici

compensează, în anumită măsură, lipsa “ regulilor de joc ” formalizate, stabile, precum şi a

resurselor insuficient asigurate de infrastructura pieţei. Flexibilitatea businessului mic este nu

numai trăsătura cea mai importantă a întreprinderilor mici, dar şi principalul lor avantaj

concurenţial, care le permite să supravieţuiască şi să se dezvolte în condiţiile pieţei

concurenţiale.

În majoritatea ţărilor dezvoltate economic micului business îi revine de la 20 % până la

60 % din produsul global, iar numărul celor ocupaţi în întreprinderile mici şi mijlocii constituie

în medie de la 40 % până la 60 % din total.13

Micul business în ţările cu o economie antreprenorială ( SUA, Germania, Franţa, Italia )

este foarte variat – are loc în cele mai diverse domenii.Predomină el în domeniile legate de

producerea mărfurilor de larg consum şi de prestări servicii. Aici întreprinderile micului business

sunt mai eficiente. Se consideră că banii investiţi în micul business aduc mai multe câştiguri

decât investind în întreprinderile mari.14

Micul business devine din ce în ce mai atractiv pentru oamenii talentaţi şi de performanţă,

inovativi şi caracterizaţi prin rezultativitate înaltă.

Întreprinderile mici sunt de o importanţă vitală nu numai în sfera de consum. Multe

întreprinderi mari din statele dezvoltate nu se pot lipsi de produsele şi serviciile întreprinderilor

mici. Dezvoltarea micului business duce la saturarea pieţei, contribuie la restructurarea eficientă

a pieţei, folosirea raţională a resurselor umane, lărgeşte sfera aplicării muncii.

Micul business se echivalează prin crearea locurilor de muncă. În el sunt angajaţi circa 50

% din toate resursele de muncă ale Germaniei, până la 60 % în SUA. Prin tradiţii trainice se

caractirizează întreprinderile mici din Italia, Suedia, Belgia. În aceste şi în alte ţări cu o

economie dezvoltată micul business nu este doar o posibilitate de lărgire a sferei muncii, ci de

creare a noilor posibilităţi, legate de realizarea aptitudinilor creative ale antreprenorilor talentaţi.

13 www.mec.gov.md 14 www.uap.md

15

Întreprinderile mici devin tot mai atractive pentru persoanele cu potenţial de lider. Contribuie la

ridicarea nivelului de viaţă a persoanelor care activează în domeniul dat.15

Importanţa micului business în ţările economic dezvoltate este motivată de mai mulţi

factori:

Schimbările structurale ale cererii. În ultimele decenii se observă o creştere relativ

rapidă a cerinţelor în domeniul serviciilor, care pot fi satisfacute mai bine în sfera

micului business.

Instabilitatea şi caracterul diferenţiat al cererii, care presupune o reacţie promptă,

orientată spre piată.

Schimbările tehnologice în sfera producţiei care au condus la apariţia unor noi tipuri

de mărfuri şi ramuri industriale. Elaborarea şi implementarea noilor tehnologii,

inclusiv a celor obţinute în urma unor serioase cercetări ştiinţifice, se realizează mai

eficient în sfera micului business.

Necesitatea reducerii cheltuielilor la întreprinderile mari prin descentralizarea

( divizarea ) procesului de producţie.

Numărul mare de şomeri încadraţi în muncă la micile întreprinderi, deseori, este

unica posibilitate de obţinere a unor venituri.

Politica de stat, cu un scop bine determinat, orientată spre reglarea economiei, spre

scăderea dimensiunii întreprinderilor mari si susţinerea businessului mic si

mijlociu.16

Analizând rolul businessului mic, literatura de specialitate, de regulă, atestă o influenţă

multilaterală a acestuia asupra creşterii economice. Majoritatea surselor de specialitate pune

accentul pe aportul calitativ al businessului mic fără a da anumite estimări cantitative. De

exemplu, se recunoaşte că businessul mic poate şi trebuie să creeze “ o masă critică ” de

întreprinzători particulari. Micul business contribuie la saturarea pieţei interne, în special a pieţei

mărfurilor de larg consum; contribuie la crearea unui mediu concurenţial care stimulează

îmbunatăţirea calităţii producţiei şi a serviciilor; contribuie la ridicarea eficienţei activităţii

întreprinderilor mari, care lucreaza în strânsă cooperare cu cele mici; micile întreprinderi sunt

deosebit de eficiente în procesul elaborării, implementării şi propagării realizărilor în domeniul

progresului ştiinţifico-tehnic. Printre problemele sociale pe care le rezolvă businessul mic, în

primul rând, este angajarea în câmpul muncii a unui mare număr de oameni, diminuând astfel

nivelul şomajului; utilizarea mai flexibilă a resurselor de muncă; sporirea veniturilor reale ale

populaţiei; formarea clasei de mijloc, care este baza stabilităţii în societate. Realizând asemenea

15 Monitorul Economic – analize şi prognoze trimestriale, nr. 9, 2007, p.4716 Revista „ Pro Business ”, nr.3, 2007, Camera de Comerţ şi Industrie, p. 11

16

funcţii, întreprinderile mici contribuie la soluţionarea anumitor probleme ce ţin de activitatea

vieţii economice şi sociale, mai ales a regiunilor periferice, depresive.

I.3. Noua ordine în afaceri

Forţele globalizării remodelează lumea noastră, atât prin fiecare integrare economică, cât

şi prin mobilitatea transfrontalieră în creştere a oamenilor cât şi a cunoştinţelor. Schimburile

comerciale globale reprezintă aproximativ 30 % din PIB-ul mondial, de patru ori faşă de cel de

la începutul anilor 70. Ţările în curs de dezvoltare joacă un rol important în acest fenomen.

Investiţiile străine directe atrase în aceste ţări totalizează 30 % din PIB-ul lor, comparativ cu 13

%, în 1980. Corporaţii transnaţionale competitive pe plan mondial au început să apară din China,

India şi America Latină. Haier ( China ), Tata Motors ( India ), Acer ( Taiwan ), Petrobras

( Brazilia ), Cemex ( Mexic ) şi companiile de servicii IT din India sunt nişte exemple.

Mulţumită lor investiţiile ţărilor dezvoltate realizate în afara graniţelor au crescut de la 3 % din

PIB, în 1980, la 10 % în prezent.17

Globalizarea şi revoluţia informaţională au dus la creşterea aşteptărilor clienţilor. Pentru a-i

satisface, companiile vor avea nevoie să găsească surse de capital acolo unde acesta este mai

ieftin, să producă producî acolo unde randamentul investiţiilor este mai mare şi să vândă acolo

unde este mai profitabil, fără să fie constrânse de reglementări naţionale. Aceasta reprezintă o

pârghie în avantajul puterii de competiţie a fiecărei naţiuni pentru a produce mai eficient bunuri

şi servicii. 18Dezvoltarea unui produs sau serviciu ar trebui să fie împărţită între ţări în mod

specific, cu experţi din America, care să definească pretenţiile clienţilor; cu britanici, care să

trebuie să definească atributele produsului; cu australienii, care trebuie să definească arhitectura

tehnologică; cu indienii, care trebuie să realizeze dezvoltarea soft-ului; cu nemţii sau japonezii,

care să-l producă, şi cu taiwanezii, care să realizeze ambalarea. Acest mod de afacere va distribui

locuri de muncă de înaltă calificare peste tot în lume şi va adânci colaborarea internaţională.

Am observat deja apariţia unui astfel de model în industria de servicii IT în India, lucru

care a impulsionat talentul şi infrastructura în diferite locuri de pe glob pentru furnizarea de

soluţii de calitate ridicată şi care să ajungă rapid pe piaţă. Sarcinile de dezvoltare sunt distribuite

în locaţii variate. Munca ce poate fi prestată în locuri bogate în capacităţi umane valoroase,

precum India, este maximizată. În acelaţi timp, efortul necesar la „ domiciliul ” clientului este

minimizat.

17 Revista românească „ Lumea în 2007 ”, Ed. Capitalul, 2007, p. 5718 Blanovschi A., Teorii Economice Moderne şi Neomoderne, Ed. Arc, Chişinău, 2006, p. 211

17

Majoritatea întreprinderilor se pregătesc de fenomenul inovaţiei. La ordinea zilei va fi

căutarea de talente oriunde acestea sunt disponibile şi crearea unor echipe internaţionale de

încredere. Antrenarea unei asemenea puteri va accelera creşterea.

Companiile care vor putea depăşi aceste provocări vor combina puterea dată de calitatea de

vârf a produsului, concentrarea pe client şi avantajul costului. Ele îi vor încânta pe clienţii lor

prin viteza răspunsului şi valoarea produsului şi serviciului lor. Ele vor combina cu succes

creativitatea unui italian cu profesionalismul unui american şi concentrea unui indian, spre

exemplu. Asemenea companii pot apărea oriunde în lume şi vor fi cu adevărat competitive.19

Printre aspectele care trebuie luate în considerare de către întreprinderile din Republica

Moldova în actualul context menţionăm:

Concurenţa. Pentru a rezista concurenţei străine, managementul firmelor mici

trebuie să aibă o privire strategică asupra afacerii şi să îşi concentreze eforturile asupra acelor

zone în care au un avantaj competiţional asupra concurenţilor străini. „ Este greşită abordarea

conform căreia se poate supravieţui pe termen lung pentru că ai costuri cu forţă de muncă şi cu

materiile prime ( inclusiv energia ) mami mici decât firmele străine. Sau că piaţa este

neinformată încă, aşa că poţi rezista cu un raport calitate-preţ mai redus decât în alte ţări ”. O

dată cu apropierea graniţelor UE de Republica Moldova, am devenit o ţară tentantă pentru

firmele străine, aşa că singura şansă de supravieţuire a IMM-urilor autohtone este să investească

în tehnologie modernă, în cercetare-dezvoltare, să valorifice pregătirea tehnică superioară a forţei

de muncă din Republica Moldova, şi nu avantajele de cost generate de ea.

„ Mascarea ” profiturilor. Obiceiul de a „ ascunde ” profiturile pentru a eluda

taxele nu a fost inventat în Moldova. Totuşi, sistemul bancar şi mecanismul de alocare a

resurselor în economie disciplinează companiile. O condiţie indispensabilă firmelor care vor să-

şi asigure surse de finanţare este să aibă indicatori financiari cât mai buni. Managerilor care

ascund profitul le va fi greu să obţină fonduri din partea băncilor şi acţionarilor. „ Până la urmă

finanţatorii se tem că un manager care fraudează azi bugetul de stat, va uita mâine să-şi plătească

obligaţiile faţă de bancă sau acţionari ”.

Forţa de muncă. Migraţia forţei de muncă va continua să se producă atât timp cât

oferta va fi mai mică decât cererea, iar managerii firmelor moldoveneşti nu vor înţelege că

oamenii muncesc atunci când sunt plătiţi bine. „ Forţa de muncă tânără şi calificată va migra

până când raportul dintre salariul unui cetătean şi productivitate va fi acelaşi în ţară, şi în

străinătate. IMM-urile trebuie să supravieţuiască datorită ideilor noi şi eficienţei care le aduc în

economie, şi nu pentru că folosesc forţă de muncă ieftină ”. În mod evident se va produce în

19 Revista românească „ Lumea în 2007 ”, Ed. Capitalul, 2007, p. 58

18

perioada următoare o „ curăţare ” a economiei de acele întreprinderi care au profitat de

conjuncturi favorabile în trecut, inclusiv de existenţa mâinii de lucru ieftine.

Competitivitatea. Riscul operaţional şi macroeconomic al companiilor din

străinătate se reflectă în costul mai scăzut al surselor de finaţare pentru aceste companii. Totuşi,

acest avantaj relativ este anulat de costuri mari în alte domenii ( salarii, materii prime, active

fixe, costuri de operare ), rezultând, în principiu, aceiaşi marjă de profit pentru o întreprindere,

indiferent de locaţia sa geografică. „ IMM-urile moldoveneşti nu trebuie să se complacă în a-şi

plânge de milă în faţa concurenţei străine, ci pur şi simplu să găsească soluţii pentru a contracara

copmpetiţia. Iar dacă nu pot concura cu firmele străine, atunci se pot alia cu ele, aducând în

această relaţie de afaceri soluţiile proprii pentru creşterea profitabilităţii ”. Există multe exemple

de succes, de întreprinderi autohtone mici care fie sunt lideri de piaţă, fie au dezvoltat

parteneriate profitabile cu marii producători internaţionali.20

Capitolul IIMICUL BUSSINESS ÎN REPUBLICA MOLDOVA

II.1. Debutul micului business în Republica Moldova

Tranziţia la economia de piaţă a Republicii Moldova a scos in vileag o serie de probleme,

acuitatea cărora a reliefat tot mai mult criza economică şi socială: degradarea economiei, nivelul

înalt al inflaţiei, deficitul bugetar, falimentarea întreprinderilor, creşterea şomajului etc.

După cum ne demonstrează experienţa unor ţări economic dezvoltate, una din

posibilităţile de soluţionare a problemelor iscate este dezvoltarea amplă a activităţii

antreprenoriale care actualmente este considerată drept un factor primordial în dezvoltarea

economiei de piaţă a Republicii.

Printre etapele formării întreprinderilor mici în ţările cu economie de tranziţie, fondarea şi

dezvoltarea sunt cele mai importante.

Etapa de fondare – s-a caracterizat printr-o ameliorare evidentă a indicilor de dezvoltare a

businessului mic: se mărea vertiginos numărul întreprinderilor mici şi mijlocii, creşteau constant

indicii absoluţi şi relativi ai numărului celor angajaţi în acest sector, sporea valoarea resurselor

disponibile întreprinderilor mici şi volumul comercializării.

Etapa de dezvoltare a întreprinderilor mici s-a remarcat prin scăderea ritmului lor de

dezvoltare, iar în unele ţări – prin reducerea totală sau parţiala a sectorului businessului mic şi a

20 www.chamber.md

19

aportului sau în totalul producţiei. Aceste procese în diverse ţări s-au manifestat în mod diferit,

situaţia putând fi explicată prin multiple cauze. Astfel, într-o serie de ţări din Europa Centrală şi

de Răsărit ( Polonia, Cehia, Ungaria ) scăderea ritmului de creştere a micului business poate fi

explicat, într-o anumită măsură, prin “ saturaţia ” economiei cu întreprinderi mici. În aceste state

funcţionează mecanismele autoreglării micului business care, totuşi, se realizează cu susţinerea

activă din partea statului.21

În majoritatea ţărilor CSI reducerea indicilor de dezvoltare a micului business este

condiţionată de alte cauze: criza economică legată de căderea valutelor care s-a produs în 1998,

sistemul ineficient de susţinere a businessului mic din partea statutului sau chiar lipsa acestui

suport. Tendinţele dezvoltării micului business în aceste ţări este dificil de pronosticat. Totul

depinde de capacitatea guvernanţilor de a promova o politică de susţinere a micului business,

schimbând în mod radical condiţiile mediului de dezvoltare a antreprenoriatului.

Businessul privat în Republica Moldova a început să apară şi să se dezvolte pe la sfârşitul

anilor 80, după liberalizarea gorbaciovistă. Primele semne de viaţă ale privaţilor au apărut odată

cu fondarea primelor cooperative. Acestea din urmă au dispărut cu timpul, în locul lor apărând

SRL-uri, Societăţi pe Acţiuni, Întreprinderi Individuale. După demararea privatizării

pământurilor au apărut şi Gospodăriile de fermieri, Asociaţii, etc.22

Scopul tuturor celor care au iniţiat afaceri proprii a fost câştigarea unui ban propriu, într-o

afacere proprie. Şi iată de aici au început problemele. Primele probleme au fost de mentalitate.

Oamenii primeau foarte greu în sufletul lor noul fenomen economic – businessul privat. De

obicei „ particularii ” erau priviţi cu suspiciune ca pe nişte afacerişti şi demolatori ai sistemului.

Dar această stare de suspiciune a fost depăşită destul de repede, odată cu prosperarea primelor şi

apariţia multora care doreau să aibă afaceri proprii.23

Aceste probleme aveau să fie accentuate după ce au apărut altele, cu mult mai complicate,

şi care durează până în ziua de astăzi – relaţiile cu statul, adică cu instituţiile de stat.

Brusc statul a început să se intereseze foarte mult de activitatea businessului privat. Şi asta

în condiţiile în care destul de mult timp nici nu l-a observat. A apărut şi o patologie nouă la

organele statale – frica cronică faţă de acest sector. Şi au început a pune piedici. Impozite mari,

controale frecvente, cerinţe igienice exagerate, standardizate, licenţiere, autorizaţii, etc.

Pentru nişte întreprinderi mari aceste lucruri erau cunoscute, sau dacă nu, măcar foarte

uşor de realizat, dată fiind puterea financiară de care dispuneau. Cu toate că istoria cunoaşte

cazuri când şi asemenea întreprinderi dădeau faliment din cauza legislaţiei dură.

21 Graur, E. Businessul mic in economia de tranzitie a RM, Saptamanalul „Economistul, Bucuresti, aprilie 2004, p.1322 Idem, p. 1523 Ibidem, p.19

20

Astăzi Guvernul Republicii Moldova percepe sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii drept

baza creării şi dezvoltării unei economii moderne şi dinamice, axate pe cunoştinţe. Sectorul

respectiv al economiei naţionale poate aduce o contribuţie substanţială la Produsul Intern Brut,

sporirea oportunităţilor de ocupare a forţei de muncă şi stimularea creşterii exporturilor. În

condiţiile unei pieţe cu o concurenţă puternică întreprinderile mici şi mijlocii dispun de abilitatea

de a reacţiona flexibil şi de a se adapta rapid la schimbările economice ciclice şi structurale. Din

acest punct de vedere, un sector al întreprinderilor mici şi mijlocii bine dezvoltat poate contribui

la fortificarea stabilităţii şi creşterii macroeconomice din ţară, o pârghie pentru integrarea socială

şi regională în Europa.

II.2. Cadrul normativ al micului business

Astăzi există un şir de acte normative care reglementează activitatea sectorul

Întreprinderilor mici şi mijlocii din Republica Moldova:

Legea nr. 1265-XIV din 05.10.2000 cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor

şi organizaţiilor. Reglementează procesul de înregistrare a constituirii, reorganizării şi lichidării

unei întreprinderi sau organizaţii, a modificărilor şi completărilor în actele de constituire.

Stabileşte atrinuţiile Camerei Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale, ale

oficiilor teritoriale ale Camerei şi ale registratorului de stat, în procesul înregistrării

întreprinderilor. Camera eliberează certificat de înregistrare a întreprinderii şi duplicate, în cazul

pierderii şi distrugerii certificatului. Camera este obligată să elibereze la cerere, extrase din

Registrul de Stat. În cazul adoptării hotărârii de lichidare a întreprinderii sau organizaţiei, acest

fapt trebuie comunicat oficiului teritorial al Camerei, cu prezentarea documentelor pentru

consemnarea începerii procedurii de lichidare.24

Hotărârea Guvernului privind aprobarea tarifelor la serviciile cu plată, prestate de

Camera Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale, nr. 926 din

12.07.2002. Se aprobă tarifele la serviciile cu plată, prestate de Camera Înregistrării de Stat a

Ministerului Informaţionale.25

Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845 / 03.01.92. Reglementează

principiile organizării activităţii de antreprenoriat în formă de întreprindere. Întreprinderea are

dreptul de persoană juridică sau persoană fizică. Activitatea de antreprenoriat poate fi practicată

în formele organizatorico-juridice stabilite de lege, sub o anumită firmă ( denumire ). Stabileşte

dreptul întreprinderii de a-şi suspenda temporar activitatea, pe o perioadă care să nu depăşească 3 24 Legea nr. 1265-XIV din 05.10.2000 cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor25 Hotărârea Guvernului privind aprobarea tarifelor la serviciile cu plată, prestate de Camera Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale, nr. 926 din 12.07.2002

21

ani. Guvernul, autorităţile administraţiei publice, precum şi autorităţile administraţiei publice

locale pot da dispoziţii întreprinderilor numai în limita competenţelor lor, stabilite de legislaţie. 26

Legea 235 / 20.07.2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de

întreprinzător ( intră în vigoare la 11.08.2007 ) prevede noi principii la efectuarea controlului

activităţii de întreprinzător care, cu excepţia celui financiar şi fiscal, trebuie să poarte un caracter

consultativ. Se interzice aplicarea oricărei sancţiuni fără a se verifica corectitudinea ei de către

conducătorul organului de control şi fără a i se acorda întreprinzătorului posibilitatea de a o

contesta. Activitatea de întreprinzător poate fi suspendată prin hotărâre judecătorească, adoptată

în temeiul legii. 27

Legea 206 / 07.07.2006 privind susţinerea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii are

drept scop stabilirea unui mediu instituţional, regulatoriu şi administrativ favorabil dezvoltării

sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii. Sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii se constituie

din totalitatea întreprinderilor micro, mici şi mijlocii. Statutul de întreprindere micro, mică sau

mijlocie apare: a) în virtutea Declaraţiei pe propria răspundere în care agentul economic afirmă

corespunderea sa criteriilor de subiect al sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii; b) în urma

unei clasificări efectuate de Biroul Naţional de Statistică în baza datelor prezentate de agenţii

economici în rapoartele finnciare şi statistice.28

Codul civil 1107 / 06.06.200229

Articolele 26-27 stabilesc principiile activităţii de întreprinzător a persoanei fizice.

Persoana fizică are dreptul să practice activitate de întreprinzător, fără a constitui o perosnă

juridică, din momentul înregistrării de stat în calitate de întreprinzător individual sau în alt mod

prevăzut de lege. Persona fizică răspunde pentru obligaţiile sale cu tot patrimoniul său, cu

excepţia bunurilor care, conform legii, nu pot fi urmărite.

Articolele 106-144 reglementează înfiinţarea şi activitatea societăţilor comerciale –

Societate comercială este organizaţia cu capital social constituit din participaţiuni ale

fondatorilor ( membrilor ). Patrimoniul creat din aportul fondatorilor ( membrilor ) şi cel

dobândit de societatea comercială în proces de activitate aparţine acestuia cu drept de proprietate.

Societatea comercială poate fi constituită doar sub formă de societate în nume colectiv, de

societate în comandită, de societate cu răspundere limitată şi de societate pe acţiuni.

Art. 145 – stabileşte cadrul juridic de bază pentru societatea cu răspundere limitată –

societatea comercială al cărei capital social este divizat în părţi sociale conform actului de

26 Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845 / 03.01.9227 Legea 235 / 20.07.2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător28 Legea 206 / 07.07.2006 privind susţinerea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii29 Codul civil 1107 / 06.06.2002

22

constituire şi ale cărei obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societăţii. Societatea cu răspundere

limitată poate fi constituită de una sau mai multe persoane.

Articolele 156-170 stabilesc cadrul juridic de bază pentru societatea pe acţiuni –

Societatea pe acţiuni este societatea comercială al cărei capital social este divizat în acţiuni şi ale

cărei obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societăţii.

Articolele 171-178 stabilesc cadrul juridic de bază cu privire la cooperativă – asociaţie

organizată de persoane fizice şi juridice în scopul favorizării intereselor economice şi a altor

interese legate ale membrilor. Cooperativa este persoană juridică şi are un capital social format

din participaţiunile membrilor. Cooperativ nu poate avea mai puţin de 5 membri.

Legea 135 / 14.06.2007 privind societăţile cu răspundere limitată. Legea dezvoltă

normele Codului covil şi stabileşte reglementări detaliate privind partea socială şi capitalul

social, contribuţiile suplimentare ale asociaţilor, distribuirea beneficiului, organele de conducere

etc. Legea stabileşte particularităţi în cazul constituirii societăţii cu asociat unic ( aportul în

natură al asociatului unic va fi vărsat în cel mult 30 de zile de la înregistrarea de stat a societăţii;

dovada vărsării acestui aport va fi prezentată organului de înregistrare în termen de 10 zile de la

transmitere; aportul în natură al asociatului unic va fi evaluat de un expert independent ).30

Legea 1134 / 02.04.97 privind societăţile pe acţiuni dezvoltă normele Codului civil şi

stabileşte reglementări detaliate privind societăţile pe acţiuni – societate comercială al cărei

capital social este în întregime împărţit în acţiuni. Societatea poate fi de tip deschis ( acţionarii ei

au dreptul nelimitat să înstrăineze acţiunile ce le aparţin ) sau închis ( acţionarii sau societatea au

drept de preemţiune asupra acţiunilor înstrăinate de acţionari ). Numărul acţionarilor societăţii

deschise nu este limitat. Numărul acţionarilor societăţii închise nu poate fi mai mare de 50.

Acţiunea este un document ( hârtie de valoare ) care atestă dreptul acţionarului de a participa la

conducerea societăţii, de a primi dividente, precum şi de a primi o parte din bunurile societăţii în

cazul lichidării acesteia. Acţiunile se înregistrează obligatoriu în Registrul de stat al valorilor

mobiliare, ţinut de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. Legea reglementează în mod aparte

dreptul acţionarilor de a participa la administrarea societăţii.31

Legea privind cooperativele de întreprinzător 73 / 12.04.2001 stabileşte tipurile de

cooperative care pot activa în economia naţională şi principiile de activitate ale acestor

întreprinderi. În funcţie de genul de activitate, se disting următoarele tipuri de cooperative: de

prelucrare; de prestări servicii, inclusiv cele de consultanţă; de economii şi împrumut etc.

Cooperativa dispune de patrimoniu propriu, separat de patrimoniul membrilor săi, are conturi

bancare şi bilanţ autonom. Patrimoniul cooperativei se formează din mijloace băneşti şi bunuri

30 Legea 135 / 14.06.2007 privind societăţile cu răspundere limitată31 Legea 1134 / 02.04.97 privind societăţile pe acţiuni

23

transmise în capitalul ei propriu, din venituri, subvenţii, dotaţii, donaţii, sponsorizări, credite şi

împrumuturi etc.32

Legea 93 / 15.07.98 cu privire la patenta de întreprinzător stabileşte dreptul persoanelor

fizice de a exercita anumite genuri de activitate de întreprinzător fără înregistrarea unei

întreprinderi, în bază de patentă – un certificat de stat nominativ, ce atestă dreptul de a desfăşura

genul de activitate de întreprinzător indicat în ea în decursul unei anumite perioade de timp.33

Hotărârea Guvernului cu privire la patenta de întreprinzător nr. 42 din 12.01.2007

stabileşte că toate serviciile privind înregistrarea întreprinzătorilor individuali, în baza

patentelor de întreprinzător deţinute anterior, vor fi prestate cu titlu gratuit.34

Legea 451 / 30.07.2001 privind licenţierea unor genuri de activitate reglementează

modul de eliberare a licenţei – un permis special pentru dreptul de a exercita anumite genuri de

activitate care prezintă un interes pentru economie şi societate: audit; evaluarea bunurilor

imobile; metale şi pietre preţioase; funcţionarea caselor de amanet; transportul auto de călători în

folosul public; transportul auto internaţional de mărfuri; constrcţii; metale feroase şi neferoase;

activitatea farmaceutică şi cu optică medicală; instituţii medico-sanitare private; turism; instituţii

private de învăţământ; serviciul în domeniul informaticii; comercializarea cu amănuntul a

băuturilor alcoolice şi / sau berii; comercializarea cu amănuntul a produselor din tutun etc.

Camera de licenţiere este organul abilitat să elibereze licenţe pentru majoritatea genurilor de

activitate supuse licenţierii. Autorităţile administraţiei publice locale eliberează licenţe pentru

comercializarea cu amănuntul a băuturilor alcoolice / berii şi a produselor din tutun.35

La 1 ianuarie 2008 va intra în vigoare o nouă lege – Legea contabilităţii 113 /

27.04.2007 care stabileşte răspunderea şi drepturile întreprinderilor ( entităţilor ) privind

ţinerea contabilităţii şi raportarea financiară, care revine: conducerii ( organului executiv ) – în

entitatea cu răspundere limitată; proprietarului – pentru întreprinzătorii individuali;

conducătorului entităţii – în alte entităţi. Contabilu-şef al entităţii trebuie să aibă studii superioare

sau medii de specialitate. În entităţile care aplică sistemul contabil în partidă simplă,

contabilitatea poate fi ţinută nemijlocit de conducătorul entităţii. Legea stabileşte principiile de

organizare şi ţinere a contabiltăţii. 36

Legea insolvabilităţii 632 / 14.11.2001, stabileşte, în particular, răspunderea membrilor

organelor de conducere ale debitorului. La cererea creditorilor, administratorului sau din oficiu,

în cazul insuficienţei madei debitoare, instanţa de judecată decide printr-o încheiere ca o parte

din datoriile debitorului să fie suportată de membrii organelor de conducere ale debitorului, dacă

32 Legea privind cooperativele de întreprinzător 73 / 12.04.200133 Legea 93 / 15.07.98 cu privire la patenta de întreprinzător34 Hotărârea Guvernului cu privire la patenta de întreprinzător nr. 42 din 12.01.200735 Legea 451 / 30.07.2001 privind licenţierea unor genuri de activitate36 Legea contabilităţii 113 / 27.04.2007

24

aceştia sunt vinovaţi de comiterea acţiunilor care au adus daune proprietăţii întreprinderii

debitorului. 37

Codul de executare al Republicii Moldova 443 / 24.12.2004. Articolul 85 conţine lista

bunurilor debitorului care nu pot fi urmărite ( nu pot fi luate şi vândute )- bunurile strict

necesare uzului personal sau casnic al debitorului şi membrilor familiei sale ( îmbrăcămintea,

încălţămintea, bunurile copiilor, produsele alimentare etc. )38

Codul cu privire la Contravenţiile Administrative din 29.03.85, stabileşte răspunderea

pentru: desfăşurarea activităţii de întreprinzător fie fără înregistrarea corespunzătoare la organele

autorizate prin lege, fie cu certificatul declarat nevalabil; încălcarea regulilor de organizare şi

ţinere a contabilităţii, de întocmire şi prezentare a dărilor de semaă financiare, încălcarea

modului de prezentare a actelor pentru efectuarea înscrierilor în Registrul de stat al

întreprinderilor şi în Registrul de stat al organizaţiilor; încălcarea regulilor de calculare şi vărsare

a impozitelor şi a altor plăţi obligatorii la bugetul public naţional. 39

II.3. Tendinţele dezvoltării micului business în Republica Moldova

Actualmente, politica statului este orientată spre susţinere a antreprenoriatului, ea

continuând să fie direcţionată, în primul rând, spre crearea unor condiţii stabile şi favorabile

dezvoltării acestuia. Astfel, Ministerul Economiei si Comerţului al R.M., in calitate de organ de

specialitate a administraţiei publice centrale, promovează politica economică a statului orientată

spre susţinerea şi protecţia micului business, contribuind la eficientizarea şi optimizarea

reglementării de către stat a activităţii de antreprenoriat, la asigurarea unor condiţii stabile,

propice consolidării întregului sector antreprenorial al economiei naţionale.

Trebuie de menţionat faptul că Ministerul Economiei si Comerţului – în calitate de

minister coordonator – în cooperare cu celelalte instituţii publice – se află într-un proces

continuu de dezvoltare a unui cadru economico-financiar benefic asigurării stabilităţii cadrului

legislativ - normativ. La iniţiativa acestui minister au fost modificate un şir de acte legislative,

fiind totodata elaborate şi adoptate acte normative noi, scopul principal al cărora este atât

reducerea presiunii fiscale, dezvoltarea infrastructurii, stimularea investiţiilor, cât şi simplificarea

procedurilor de înregistrare, impozitare, suspendare şi lichidare a activităţii întreprinderilor. În

acelaşi timp are loc optimizarea tarifului vamal în direcţia stimulării exporturilor şi raţionalizării

sistemului de licenţiere prin micşorarea numărului de activităţi supuse licenţierii ţi reducerea

37 Legea insolvabilităţii 632 / 14.11.200138 Codul de executare al Republicii Moldova 443 / 24.12.200439 Codul cu privire la Contravenţiile Administrative din 29.03.85

25

numărului de documente necesare pentru obţinerea acesteia. De asemenea, Ministerul Economiei

si Comerţului, este promotorul reformei reglementării de stat a activităţii antreprenoriale a

Republicii Moldova, realizarea căreia va contribui la diminuarea substanţiala atât a gradului de

dependenţă a întreprinderilor de reglementarea administrativă a activităţii antreprenoriale, cât şi

a cheltuielilor financiare şi de timp suportate de către antreprenori.

Dezvoltarea antreprenoriatului este un element important în procesul de creare a unei

economii de piată eficiente şi prospere. Sectorul micului business, în esenţă, constituie un

promotor de iniţiative tehnologice, un factor determinant al economiei concurenţiale şi principala

sursă de creare a noilor locuri de muncă. În Moldova activitatea micului business a început să se

desfăşoare ca fenomen independent al dezvoltării social-economice a ţării aproximativ cu 12 ani

în urmă, dezvoltandu-se in conditii economice nefavorabile si nedeterminate ale perioadei de

tranziţie de la economia planificată la economia cu relaţii de piaţă.

În ultimii ani s-a reuşit suspendarea declinului economic, mai mult decât atât, economia

naţională înregistrează ritmuri înalte de creştere, fapt ce a eliminat parţial decalajul provocat de

recesiunea din anii de tranziţie la economia de piaţă.

Totodată, au fost întreprinse măsuri concrete în vederea creării şi îmbuntăţirii condiţiilor

pentru dezvoltarea întreprinderilor businessului mic şi mijlociu din agricultură în domeniul

înregistrării întreprinderilor, licenţierii, impozitării.

La momentul actual, micul business reprezintă elementul inalienabil şi cel mai dinamic al

economiei de piaţă fiind, totodată, un promotor de iniţiative tehnologice şi economice, o sursă

primară a inovaţiei, precum şi un factor determinant al productivităţii înalte şi al economiei

competitive, aceasta fiind relevant şi pentru Republica Moldova.

Astfel, îmbunătăţirea mediului de afaceri şi dezvoltarea adecvată al acestuia asigură

dezvoltarea continuă a economiei şi contribuie, în mod esenţial, la evoluţia socială prin crearea

locurilor de muncă, asigurarea ritmului stabil de creştere a volumului producţiei, desfăşurarea cu

succes a reformelor economice şi soluţionarea unui număr mare de probleme de ordin social.40

Rolul deosebit al micului business în Moldova este condiţionat de existenţa unui şir de

premise, favorabile pentru dezvoltarea lui, de exemplu: ponderea considerabilă a ramurilor

preferabile de businessul mic ( agricultura, industria uşoara, alimentară şi cea prelucratoare ),

inclusiv resursele materiale secundare pentru prelucrare, numărul mare al oraşelor şi oraşelelor

mici în structura localităţilor, fapt ce favorizeaza crearea întreprinderilor mici, care preferă să

activeze într-un segment îngust al pieţei, volumele mari ale utilajului „ îngheţat ” neutilizat.

Rata agenţilor micului business în numărul total al agenţilor economici are, de asemenea,

tendinţa de crestere, desi nu este atât de evidentă. Majorarea esenţială a ponderii întreprinderilor 40 Graur, E. Businessul mic in economia de tranzitie a RM, Saptamanalul „Economistul, Bucuresti, aprilie 2004, p.27

26

mici s-a observat în 1996 ( 83,3% ) în comparaţie cu 1995 ( 55,3% ); apogeul fiind atins în 2000

( 93,3% ), apoi rata businessului mic s-a micşorat, ceea ce se explică prin modificarea în 2001a

criteriilor de referire a întreprinderilor la agenţii businessului mic ( de la 75 la 50 de persoane ).

După micşorarea cotei agenţilor businessului mic ( din 2000 până în 2003) se observă o

creştere bruscă, în semestrul I, al anului 2004, până la 115,7 %. Această creştere a avut loc

datorită facilităţilor acordate micului business de către stat conform art. 49 al Codului Fiscal al

Republicii Moldova. 41

Unul din indicatorii ce caracterizează saturaţia teritorială cu întreprinderi mici este numărul

lor la 1000 de locuitori. În Moldova acest indicator este extrem de mic şi constituie, conform

datelor Biroului Naţional de Statistică, 6 întreprinderi la 1000 de locuitori.

Majoritatea covârşitoare a întreprinderilor businessului mic este bazată pe proprietatea

privată – 91,3% în 2003 şi 91% în 2004. Întreprinderile mixte au deţinut aceeaşi cotă de 3,6% în

2003 şi în 2004.42

Cea mai mare eficienţă este caracteristică pentru întreprinderile mici străine şi mixte, în

care unui lucrător îi revine o sumă a vânzărilor nete ce depaşeşte de 1,5 - 2,0 ori nivelul mediu pe

întreprinderile mici. La întreprinderile cu formă privată de proprietate un lucrator produce marfă

în sumă de 100,0 mii lei vânzări nete, ceea ce depaşeşte cu 4,3% nivelul mediu şi mai mult de 3

ori – indicatorul corespunzător al întreprinderilor cu participarea statului. Astfel, cea mai puţin

eficientă este activitatea întreprinderilor mici cu forme diferite de proprietate. Cel mai activ sunt

create întreprinderile mici în sferele comerţului şi prestării serviciilor – ramuri ce se

caracterizează prin viteza mare a circulaţiei activelor rentabile incluse şi nivelul mic al riscului.

În special, în astfel de tipuri de activitate precum comerţul, reparaţia automobilelor şi prestarea

serviciilor sociale este antrenată, practic, o jumătate din întreprinderile mici ( 45,4% ). 43

Întreprinderile antrenate în sfera comerţului se caracterizează prin cea mai mare

productivitate a muncii, deoarece numărul de salariaţi este de 32,1% din totalul întreprinderilor

mici şi de aceea cel mai mare număr de întreprinderi activează în sfera dată.

Ponderea întreprinderilor mici, antrenate în agricultură, constituia în 2004 - 4,7%. Pentru

acest tip de activitate este caracteristic numărul mediu scriptic maximal al angajaţilor de 13,8

persoane la o întreprindere. Pe parcursul ultimilor ani numărul întreprinderilor micului business

a fost în continuă creştere, majorându-se în semestrul I/2005 până la 28,8 mii întreprinderi sau cu

2,3 mii întreprinderi ( cu 8,7 % ) mai mult fată de semestrul I/2004.44

41 www.statistica.md 42 Idem 43 www.mec.gov.md 44 www.acsa.md

27

Tendinţe pozitive sunt înregistrate şi la capitolul numărul de salariaţi, angajaţi la

întreprinderile micului business. Analiza în dinamică denotă că, pe parcursul ultimilor ani,

numarul persoanelor care activeaza în intreprinderile mici a crescut cu circa 20 mii de persoane,

în prezent cota lor reprezentând circa 30% din totalul angajaţilor din ţară. Rezultatul financiar al

întreprinderilor micului business cumulativ pe ţară este pozitiv, reprezentând 480 mil. lei.

Cota cea mai importantă în cadrul agenţilor economici din Republică este deţinută de

microîntreprinderi, care îregistreaza circa 74%. Îtreprinderile mici constituie 18% din totalul

agenţilor economici. Principalele tipuri de activitate, în care sunt antrenaţi agentii micului

business sunt: comerţul, industria, transporturile şi telecomunicaţiile, construcţiile. Principalul

gen de activitate al întreprinderilor micului business este comerţul, care prezintă în anul 2004,

44,9 %. În agricultură numărul de întreprinderi are o tendinţă de creştere şi în anul 2004 în

agricultură activau 12,6 % din întreprinderi.45

Sectorul micului business în Republica Moldova este considerat a fi unul din principalii

creatori al locurilor de muncă, în prezent circa 30% din forţa de muncă din ţară activând în

sectorul dat.

Această creştere este explicată prin faptul ca micro- şi micile întreprinderi devin

competitive, activitatea lor fiind în dezvoltare, iar necesitatea în cadre de muncă este în majorare

continua.

Analiza formelor organizatorico-juridice arată că majoritatea agenţilor micului business

preferă să fie constituiţi în societăţi cu răspundere limitată ( 74,5% ), societăţi pe acţiuni ( 5,7% )

şi organizaţi obşteşti ( 4,8% ).46

Rezultatele activităţii micului business pe forme organizatorico-juridice în anul 2005

 

Numărul de unităţiVenituri din vânzări

( cifra de afaceri )Numărul de salariaţi

mii unităţi

în % faţă de RM

mil. leiîn % faţă de

RMmii

persoaneîn % faţă de

RMTotal micul businessdin care:

30,5 92,2 24 950,8 25,5 179,6 31,8

Societăţi pe acţiuni 1,7 77,5 1 871,4 6,1 19,5 14,7

Societate cu răspundere limitată

22,7 93,6 20 835,6 37,2 120,8 45,8

Coooperative de producţie

0,4 84,2 140,1 19,52 2,9 13,9

Cooperative de consum 0,7 92,4 275,6 43,2 6,0 54,1

45 www.statistica.md46 Idem

28

Întreprinderi de stat 0,3 68,8 255,9 5,6 4,9 9,27

Întreprinderi municipale

0,2 75,8 76,7 14,4 3,2 20,5

Organizaţii obşteşti 1,5 99,1 22,5 41,1 5,7 68,9

În continuare, este necesar a menţiona că prezentarea micului business rămâne a fi

incompletă fără examinarea sectorului din punct de vedere teritorial. În acest context,

municipiile Chişinău şi Bălţi deţin prioritate după numărul de întreprinderi, cifra de afaceri

obţinută şi numărul de salariaţi, iar raioanele care urmează sunt: UTA Găgăuzia, Anenii-Noi,

Orhei.47

Destribuirea MB în profil territorial

Municipiul Bălţi; 4,4U.T.A. Gagauzia; 3

Raioanele republicii; 21,8

Municipiul Chişinău; 70,8

Conform datelor anului 2006, din totalul agenţilor înregistraţi în Moldova de corca 36 mii,

numai 1,7 % reprezintă agenţii economici mari, 4,7 % - constituie întreprinderi mijlocii, 18 % -

întreprinderi mici, iar micro-întreprinderi – 75,6 %. În Moldova, circa 58 % din numărul total de

angajaţi în sectorul privat, activează în cadrul IMM.48

Mai jos, este prezentată diagrama locurilor de muncă clasificate pe categorii de

întreprinderi.49

47 www.statistica.md48 Idem 49 www.microfinance.md

29

În anii 2006 volumul total al vânzărilor tuturor agenţilor economici a constituit 117 mld.

lei, iar sectorul IMM i-au revenit 46,3 % din totalul mărfurilor şi sreviciilor produse. În diagrama

următoare, sunt prezente ponderile pe categorii de întreprinderi, în volumul total al vânzărilor. 50

Aceşti doi indicatori, ponderea personalului şi ponderea volumului de vânzări, care revin

IMM, sunt, în prezent, mai mici decât mediile statistice din alte ţări, ceea ce reprezintă că

businessul mic în Moldova are rezerve de creştere.

În toate ţările, suportului şi stimulării dezvoltării acestui sector li se acordă o atenţie

deosebită. Deoarce IMM are cea mai mare pondere în rândul producătorilor de mărfuri şi

servicii, businessul mic cuprinde, practic, toate ramurile industriei şi toate tipurile de activitate,

creează locuri noi de muncă, creeză mărfuri şi servicii noi, contribuie la majorarea nivelului de

trai al populaţiei şi, drept urmare, joacă un rol social-economic foarte important în societate.

În ţara noastră este creată şi perfecţionată baza legislativă pentru stimularea şi suportul

businessului mic. „ Legea Republicii Moldova cu privire la susţinerea întreprinderilor mici şi

mijlocii ” nr. 206 din 07.07.2006 prevede că: agenţii economici IMM să beneficieze de facilităţi

la achitarea impozitelor sau a altor plăţi obligatorii; dreptul de a participa la programe de

susţinere a întreprinerilor micro, mici şi mijlocii; dreptul la sistemul simplificat al evidenţei

contabile. În afară de aceasta, legea permite organelor de administraţie publică centrală şi locală

să elaboreze şi să implementeze programe de suport al IMM la nivel de ramură sau local.

În anul 2006, conform Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 521 a fost aprobată

„ Strategia de susţinere a dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii pentru anii 2006-2008 ”.

Strategia prevede un spectru larg de măsuri pentru suportul dezvoltării businessului mic,

50 Idem

30

inclusiv: perfecţionarea infrastructurii instituţionale, perfecţionarea bazei legislative şi

normative, majorarea accesibilităţii financiare, dezvoltarea serviciilor de consultanţă, majorarea

nivelului concurenţial al IMM, promovarea dialogului între Guvern şi sectorul privat. Se

simplifică procedurile administrative, legate de acordarea de către stat a diferitor servicii

destinate întreprinzătorilor sau întreprinderilor. S-a iniţiat implementarea „ Ghişeului unic ”

pentru procedurile de înregistrare a întreprinderilor, primirea autorizaţilor, licenţilor pentru

desfăşurarea activităţii antreprenoriale, întocmirea documentelor vamale.51

Capitolul IIISECTORUL MICULUI BUSINESS ÎN RAIONUL LEOVA

III.1. Între realizări şi perspective

În raionul Leova sectorul micului business, deşi se confruntă încă cu probleme, a

înregistrat un progres semnificativ.

Principalele ramuri de activitate în raion sînt: agricultura, industria prelucrătoare a materiei

prime, comerţul şi prestarea serviciilor, transportul şi telecomunicaţiile.

În raion sînt înregistraţi 11666 agenţi economici, inclusiv:

gospodării ţărăneşti 10570

întreprinderi individuale 587

societăţi cu răspundere limitată 179

societăţi pe acţiuni 26

întreprinderi de stat 77

51 www.mec.gov.md

31

organizaţii obşteşti 51

alte tipuri 176

În anul 2006 volumul producţiei agricole în preţuri curente a constituit 264,3 mln. lei şi s-

a majorat cu 9,8 la sută faţă de anul precedent. În sectorul agrar activează: 7 cooperative agricole

de producere, 25 societăţi cu răspundere limitată, 4 societăţi pe acţiuni, 5 întreprinderi mixte,

peste 1000 de gospodării ţărănăşti.

Sectorul industrial îl prezintă: 5 fabrici de prelucrare a strugurilor, o uzină mecanică

( activează la 30% ), o fabrică de brînzeturi ( staţionează ), o tipografie, 4 brutării.

În raion mai activează: 6 oloiniţe, 5 mori de făină de grâu, 6 mori de făină de porumb, 2

linii de prelucrare a cărnii (mezeluri). În dependenţă de materia primă, volumul producţiei

industriale variază de la 24 pâna la 42 mln.lei anual.

Din an în an se înregistrează o majorare a volumului de vînzări şi prestări a serviciilor.

Astfel populaţiei în anul 2006 i-au fost comercializate mărfuri de consum în valoare de 64,3

mln.lei, ce este cu 23,2% mai mult ca în anul precedent. S-a majorat volumul serviciilor prestate

populaţiei în anul 2006 cu 5,9 mln lei ( cu 18,7%) faţă de anul trecut. 52

La bugetul public naţional au fost acumulate 40389,8 mii lei, inclusiv: bugetul de stat –

5627,7 mii lei, bugetul local – 13385,5 mii lei, bugetul asigurărilor sociale de stat – 19212,0 mii

lei, fondul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală 2191,6 mii lei.

A fost îndeplinit planul de venituri : la bugetul de stat cu 100,4% (+212,7 mii lei), la

bugetul unităţilor administrativ-teritoriale cu 100,3% (+122,4 mii lei) a fondurilor asigurărilor

obligatorii de asistenţă medicală cu 111,8% (+201,7 mii lei).

Majoritatea eforturilor şi surselor financiare au fost direcţionate în ramura agriculturii.

Pentru plantarea viţei-de-vie, în 2005-2006, au fost plănuite 400 hectare ( s-au plantat 388 ). În

prezent suprafeţe noi au apărut în localităţile Romanovca ( 208 hectare ), Sărata Nouă ( 105

hectare ), Tomai ( 75 hectare ). 33 hectare de pomi fructiferi s-au plantat pe teritoriul primăriilor

Beştemac ( 23 hectare ), Tomai ( 10 hectare ), Cupcui ( 20 hectare nuci ), Tigheci ( 57 hectare

migdal ). Pe parcursul perioadei respective s-a preconizat crearea a patru staţii tehnologice de

maşini şi tractoare în patru localităţi ale raionului ( 4400 mii lei ). Astfel de staţii s-au creat în

satele Tomai, Iargara, Sârma şi Sărăteni. S-a renovat parcul de maşini şi tractoare în satele

Tochile-Răducani, Selişte, Cazangic, Sărăteni. În prezent activează patru cooperative de

întreprinzători: CAP “ Sîrmeanca ”, CAÎ “ Luza Agro ”, CAP “ Agrofimprodus ”, CAP

“ Hulubiţa-Agro”. S-au majorat suprafeţele culturilor seminciere profitabile, s-au extins plantaţii

de tutun. În 2006 culturile respective au ocupat: ceapa - 140 hectare, cartofii - 118 hectare,

52 www.leova.md

32

porumb de samînţă - 80 hectare, soia - 290 hectare, rapiţă - 780 hectare, plantaţii de tutun - 147

hectare.

Patru ferme au fost revitalizate în Vozneseni, Selişte, Sărăteni şi Tomai. Serviciile

veterinare şi colectarea laptelui se efectuează în Filipeni, Colibabovca, Cneazevca, Beştemac şi

Sărăteni ( punctul de prestare a serviciilor zooveterinare şi colectarea laptelui a fost deschis în

ultima lună a anului ).

S-a prognozat deschiderea centrelor de achiziţie a producţiei agricole în localităţile Filipeni,

Tomai, Iargara, Borogani şi Ceadîr ( 422 mii lei ). În prezent aceste centre sunt deschise în trei

localităţi - Tomai, Filipeni şi Iargara, în celelalte localităţi se efectuează lucrările de dare în

exploatare.

Pentru extinderea infrastructurii de dezvoltare a antreprenoriatului sunt preconizate, după

program, 1100 mii lei ( 350 mii lei din bugetele locale, 750 mii lei din alte surse ) pentru crearea

a două centre informaţionale. În 2006 a fost dat în exploatare Centrul de informare şi

documentare pentru tineret Leova. 53

Una dintre cele mai mari realizări cât priveşte stimularea activităţii sectorului

întreprinderilor mici şi mijlocii a fost proiectul “ Suport ÎMM în zona rurală ” implemenat de

către Ministerul Economiei şi Comerţului în 7 raioane-pilot ( Căuşeni, Glodeni, Edineţ, Leova,

Sângerei, Rezina, Ungheni ) şi UTA Găgăuzia, cu ajutorul financiar al Uniunii Europene.

Obiectivul general al proiectului a fost de a oferi suport la dezvoltarea rurală şi implementarea

Strategiei de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei în Moldova prin stimularea creşterii

ÎMM în zona rurală şi prin consolidarea contribuţiei acestora la PIB, comerţ şi crearea locurilor

de muncă.

Scopul proiectului a fost de a oferi asistenţă Guvernului Moldovei la crearea unui cadru

politic, instituţional, legal şi de reglementare susţinut prin intermediul dezvoltării ÎMM în zona

rurală şi asigurarea unei sinergii între politica sa de dezvoltare regională ÎMM şi Programul

“ Satul Moldovenesc ”; facilitarea lansării noilor ÎMM în zona rurală; consolidarea

competitivităţii micro-întreprinderilor şi întreprinderilor mici şi mijlocii, noi şi existente în zona

rurală.

Printre rezultatele planificate menţionăm:

asistarea Guvernului Moldovei la implementarea Strategiei de Susţinere a Dezvoltăriii

ÎMM 2006-2008 şi a prevederilor iniţiativei “ Satul Moldovenesc ” concentrată asupra

dezvoltării ÎMM în zona rurală;

asistarea Guvernului Moldovei la elaborarea şi implementarea pachetului de facilităţi

fiscale şi ne-fiscale pentru stimularea creşterii sectorului ÎMM în zona rurală;

53 www.leova.md

33

asistarea Guvernului Moldovei la alinierea reformelor sale politice, legislative,

instituţionale şi de reglementare la cerinţele Pieţei Uniunii Europene;

un pachet complet de servicii de suport în afaceri ( financiare şi ne-financiare ) pentru

ÎMM este disponibil în zona rurală;

cel puţin 100 de ÎMM noi au fost create în zona rurală;

cel puţin 20 de întreprinderi mici şi mijlocii din fiecare opt regiuni-pilot de dezvoltare din

Moldova au primit asistenţă tehnică, şi-au îmbunătăţit capacitatea de comercializare şi şi-

au crescut numărul de angajaţi.

Printre activităţile proiectului menţionăm: asistenţă pentru dezvoltarea ulterioară a cadrului

politic, instituţional, legislativ şi de reglementare pentru a sprijini micro-întreprinderile şi

întreprinderile mici şi mijlocii în zona rurală; suport la dezvoltarea serviciilor financiare şi ne-

financiare pentru ÎMM în zona rurală; suport la lansarea noilor ÎMM în zona rurală şi suport la

creşterea competitivităţii ÎMM existente în zona rurală. 54

Pe parcursul mai multor întâlniri cu antreprenorii, secţiile economice au realizat că mulţi

cxetăţeni au ideea de a-şi lansa propria afacere, însă deseori nu ştiu unde să caute informaţia

necesară. S-a observat, de asemenea, o anumită ezitare şi chiar rezervă din partea cetăţenilor în

procesul de căutare a surselor de informaţie sau obţinerea cunoştinţelor noi. Astfel, ca rezultat, a

fost creat un Punct de Contact în afaceri în toate cele 8 raioane-pilot, care oferă servicii de

asistenţă tehnică şi consultativă pentru doritorii de a iniţia o afacere sau de a o extinde pe cea

deja existentă. Deja s-au adresat o mulţime de doritori de aşi iniţia propria afacere, fiind foarte

mulţumiţi de serviciile Punctului de Contact în Afaceri.

54 Ziarul local „ Curierul de LEova ”, nr. 33, 2007

34

CONCLUZII

Prin intermediul acestei lucrări am încercat să facem o incursiune prin ceea ce a însemnat

micul business în momentul apariţiei acestuia şi ce însemnă acesta actualmente. Bineînţeles, că

acest nou sector al economiei reprezintă un imperativ al dezvoltării şi consolidării acesteia,

deoarece este o caracteristică a unei democraţii consolidate şi un garant al prosperării şi

bunăstării fiecărei societăţi.

Am văzut că există şi un loc pentru statul nostru din punct de vedere al abordării micului

business, deşi cam modest, totuşi se simte o tendinţă pozitivă spre dezvoltare. Cadrul normativ

pe care îl avem actuamente, cât şi structurile create, reprezintă nişte factori stimulatori pentru

perspectivele Republicii Moldova în direcţia promovării activităţii Întreprinderilor Mici şi

Mijlocii.

35

Suntem conştienţi că o economie de piaţă funcţională înseamnă în primul rând un mediu

favorabil pentru dezvoltarea Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi o bună funcţionare a acestuia.

Uniunea Europeană spre care tindem cu atâta ardoare presupune o pregătiri a acestui sector.

Nu ar trebui să ne intereseze actualmente integrarea propriu-zisă, cât pregătirea noastră pentru

acest pas. De aceea, trebuie să investim foarte mult în promovarea standardelor europene în toate

sectoarele statului moldovenesc, mai ales în sectorul micul business: promovarea unui

management şi a unei culturi organizaţioanale solide; pledarea şi promovarea unor produse

calitative şi competitive pe piaţa europeană; optimizarea cadrului normativ şi stabilirea unor

relaţii de sprijinire, din partea statului, cât de mult posibil a acestui sector.

Dat fiind faptul că suntem un stat în care tinerii sunt categoria cea mai numeroasă, cu multe

iniţiative, ar trebui să cultivăm spiritul antreprenoriatului la ei, căci de aici ne vine inovaţia,

deschiderea, progeresul şi implicit bunăstarea noastră.

BIBLIOGRAFIE

Acte normative şi legislative

1. Codul civil 1107 / 06.06.2002

2. Codul cu privire la Contravenţiile Administrative din 29.03.85

3. Codul de executare al Republicii Moldova 443 / 24.12.2004

4. Legea nr. 1265-XIV din 05.10.2000 cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor

şi organizaţiilor

5. Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845 / 03.01.92

6. Legea 235 / 20.07.2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de

întreprinzător

7. Legea 206 / 07.07.2006 privind susţinerea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii

8. Legea 135 / 14.06.2007 privind societăţile cu răspundere limitată

9. Legea 1134 / 02.04.97 privind societăţile pe acţiuni

10. Legea privind cooperativele de întreprinzător 73 / 12.04.2001

11. Legea 93 / 15.07.98 cu privire la patenta de întreprinzător

12. Legea 451 / 30.07.2001 privind licenţierea unor genuri de activitate

36

13. Legea contabilităţii 113 / 27.04.2007

14. Legea insolvabilităţii 632 / 14.11.2001

15. Hotărârea Guvernului cu privire la patenta de întreprinzător nr. 42 din 12.01.2007

16. Hotărârea Guvernului privind aprobarea tarifelor la serviciile cu plată, prestate de

Camera Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale, nr. 926 din

12.07.2002

Monografii, Reviste şi Publicaţii

1. Blanovschi A., Teorii Economice Moderne şi Neomoderne, Ed. Arc, Chişinău, 2006

2. Deruta, I. Relatii economice internationale, Ed.: Economica, Bucuresti, 1999

3. Drucker, P. Management – Task, Responsabilities, Practices Harpar Row, Publishers,

New York, 1985

4. Graur, E. Businessul mic in economia de tranzitie a RM, Saptamanalul „Economistul,

Bucuresti, aprilie 2004

5. Ghid pentru antreprenorii începători şi prestatorii de servicii în afaceri din zona rurală,

Ministerul Economiei şi Comerţului, Chişinău, 2007

6. Buletinul „ Business Intelligence ”, iauarie 2007

7. Monitorul Economic – analize şi prognoze trimestriale, nr. 9, 2007

8. Revista „ Pro Business ”, nr.3, 2007, Camera de Comerţ şi Industrie

9. Revista românească „ Lumea în 2007 ”, Ed. Capitalul, 2007

10. Ziarul local „ Curierul de LEova ”, nr. 33, 2007

Resurse internet

1. www.statistica.md

2. www.investmoldova.md

3. www.mec.gov.md

4. www.uap.md

5. www.chamber.md

6. www.mec.gov.md

7. www.acsa.md

8. www.microfinance.md

9. www.leova.md

37