METODE TRADIŢIONALE ASIATICE

Medicina tradiţională asiatică îşi are originea într-o concepţie filosofică proprie despre lume, numită TAO, conform căreia Universul este un tot format din materie şi energie, stăpânit de două forţe antagoniste şi complementare nuimte YIN şi YANG.

Diferite metode tradiţionale asiatice au pătruns sau abia încep să pătrundă în occident, fiind considerate ca tehnici complementare masajului sau ca metode de sine stătătoare. Din punctul nostru de vedere, al viitorilor kinetoterapeuti, care nu se vor specializa în una din aceste metode, putem prelua unele aspecte pe care să le folosim drept tehnici complementare masajului. Dintre aceste metode enumerăm: acupunctura, presopunctura, punctoterapia, masajul punctural şi al plexurilor, shiatsu, kuatsu, masajul energetic, DO-IN, ş.a., care se bazează pe aceleaşi principii, diferite fiind doar tehnicile lor de aplicare.

Principiile medicinei tradiţionale asiatice sunt:1. Prin corpul omului circulă, în mod ciclic, energii care provin din

Cosmos şi de pe Pământ(din aer şi alimente).Energiile care circulă prin corp, neîntrerupt au o bipolaritate, Yin şi

Yang. Toate energiile circulă prin corp în mod ciclic. O dereglare în scurgerea energiilor înseamnă boală, iar încetarea definitivă a circulaţiei, moarte, întreaga patologie tradiţională este dominată de 2 noţiuni: exces şi vid de energie.

2. În toate fiinţele vii există o bipolaritate Yin-Yang(sau negativ şi pozitiv).

Yin şi Yang sunt două contrarii care coexistă în permanenţă, se condiţionează şi se întrepătrund.

Niciodată, Yang sau Yin nu există singure, ci mereu împreună, chiar dacă una dintreele se găseşte în cantitate mai redusă.

Yang-ul reprezintă: căldură, lumină, cerul, ziua, energia, mişcarea, masculinitatea, etc. şi corespunde organelor cavitare: vezica biliară, intestin subţire, intestin gros, stomac, vezica urinară.

Yin-ul reprezintă: pământul, noaptea, întunericul, frigul, umiditatea, repaosul, feminitatea, etc. şi corespunde organelor necavitare: ficat, inimă, splină, pancreas, plămân, rinichi.

Omul fiind situat între cer şi pământ împrumută de la fiecare simbolurile respective:

- partea superioară este pol Yang, iar cea inferioară, pol Yin;

- partea stângă este pol Yang, iar partea dreaptă, pol Yin;- partea posterioară este pol Yang, iar partea anterioară, pol

Yin.Armonia din Univers şi din corpul uman(deci şi sănătatea umană)

depind de armonia, echilibrul celor două forţe.3. Energiile circulă de-a lungul unor canale invizibile numite

meridiane(denumire dată de iniţiatorul acupuncturii din Europa, Soulie de Morant), prin analogie meridianele globului pământesc.

Noţiunea de meridian poate fi înţeleasă atât ca traseu al circuitului energetic, cât şi ca activitate totalitară, complexă, reprezentativă a stării organului funcţional, gândită şi exprimată energetic.

Aceste meridiane au câte un traseu intern, care face legătura cu organul al cărui nume îl poartă şi un traseu extern, cu sediul în piele.

Există 12 meridiane principale, perechi, situate bilateral pe fiecare parte a corpului, având fiecare un sens(sensul circulaţiei energiei), meridiane secundare.

Meridianele principale constituie circulaţia mare a energiei şi sunt:- meridianul plămânului(P)- regiunea antero-superioară a

toracelui- braţ-antebraţ-mână-baza unghiei policelui(extern);- meridianul intestinului gros(IG)- baza unghiei

indexului(spre police)- mână-antebraţ-braţ-umăr-gât-faţă-lateral de aripa nazală;

- meridianul stomacului(S)- faţă(2 ramuri:una de sub ochi şi una din partea laterală a frunţii la unirea cu părul care se întâlnesc pe mijlocul maxilarului superior)-gât-trunchi-membru inferior-baza unghiei degetului II(spre degetul III);

- meridianul splină-pancreas(SP)-baza unghiei halucelui(intern)- faţa internă a piciorului-membru inferior- trunchi-faţa laterală a toracelui;

- meridianul inimii(I)- regiunea auxiliară- partea mediană a braţului- antebraţ- mână- baza unghiei degetului auricular(spre degetul medius);

- meridianul intestinului subţire(IS)- baza unghiei auricularului(extern)- mână- antebraţ- braţ- gât- faţă(anterior de ureche);

- meridianul vezicii urinare(V)- unghiul intern al ochiului- circumscrie craniul- regiunea cervicală- paravertebral trunchi- membrul inferior- baza unghiei degatului V(extern);

- meridianul rinichiului(R)- treimea anterioară a plantei- membrul inferior- abdomen- torace- sub clavivulă, lateral de stern;

- meridianul vase-sex(VS)- lateral de mamelon(spre flancul toracelui)- braţ- antebraţ- mână- baza unghiei degetului medius(spre index);

- meridianul Trei focare(TF)- baza unghiei degetului inelar(spre auricular)- mână- antebraţ- braţ- gât- craniu(înconjurând urechea posterior)- marginea laterală a orbitei, deasupra unghiului extern;

- meridianul vezicular(vezicii) biliare(VB)- marginea externă a orbitei- parcurge în zig-zag cutia craniană până la regiunea cervicală- faţă laterală torace- abdomen- membru inferior- baza unghiei degetului IV(spre degetul V);

- meridianul ficatului(F)- baza unghiei halucei(spre degetul II)- membru inferior- trunchiului- partea laterală a toracelui, sub axial.

*Meridianele Vase-sex şi Trei focare nu au corespondent în organe, ele au funcţie energetică.

Meridianele secundare se împart în:- meridiane curioase- meridiane tendinomusculareMeridianele curioase, constituie mica circulaţie a energiei. Cele

mai importante sunt:- meridianul concepţiei(Vasul concepţiei)- situat pe linia

mediană anterioară a corpului, de la pubis până deasupra mentonului;

- meridianul guvernator(Vasul guvernator)- situat pe linia mediană posterioară a corpului, de la coccis la maxilarul superior(sub nas), după ce înconjoară capul;

*Aceste meridiane intervin pentru reglarea energiei.Meridianele tendinomusculare sunt situate deasupra pielii, exact

pe traseul meridianelor principale.În cursul celor 24 de ore ale zilei, fiecare meridian are perioade,

totdeauna aceleaşi, de câte două ore de activitate maximă, urmată de două ore de relaxare, când activitatea slăbeşte:

----

4. Pe meridiane se găsesc anumite puncte, care stimulate pot ameliora unele boli. Fiecare merdidian are un număr fix de puncte, stabilit cu mii de ani în urmă şi neschimbat până în zilele noastre. Pe întrega reţea de meridiane principale şi pe cele două secundare, s-au descoperit aproape 800 de puncte(numărul lor diferă în diverse surse bibliografice), dintre care 100 sunt mai des folosite.

Punctele sunt situate în mici depresiuni ale pielii, prezente încă de la naştere şi persistând toată viaţa. Ele dispar numai atunci când pe locul respectiv au survenit modificări: bătături, cicatrici, tumori sau grefoane.

Cele mai importante, din punct de vedere terapeutic, se găsesc la extremităţile membrelor, sub coate şi sub genunchi. Pe piele se mai găsesc încă 400 de puncte în afara meridianelor = puncte extrameridiane(extraordinare), din care mai mult de jumătate, se găsesc pe ureche.

Suprafaţa unui punct este cuprinsă între 1 si 4 mm pătraţi, iar în profunzime are un orificiu prin care intră în piele vase şi nervi. Ele prezintă proprietăţi fiziologice specifice: rezistenţă electrică scăzută, capacităţi şi impedanţe mărite=se detectează cu aparate.

Puntele se notează cu iniţiala meridianului căruia îi aparţin, la care se adaugă un număr de ordine(nr. 1-începutul traseului)care dă sensul circulaţiei prin meridian. Pentru a le numi, chinezii foloseau numeroase metafore sugestive(Întâlnirea miresmelor, Primeşte lacrimi, etc).

Aceste puncte prezintă două importante proprietăţi:- proprietăţi de diagnosticare- devin sensibile la palpare;- proprietăţi de remediu- stimulate acţionează pentru

restabilirea echilibrului energetic;Există puncte care acţionează într-un singur sens(puncte cu efect

tonifiant sau de întărire şi puncte cu efect dispersant sau de sedare) şi puncte care acţionează în ambele sensuri, în funcţie de tehnica de stimulare folosită.

Punctele se stimulează prin diverse mijloace: cu acul, prin masaj(presopunctura), prin moxă(căldură locală), curent electric(electropunctură), raze laser, câmputi magnetice, vibraţii sonore (fonoforeză-vibrator punctiform), injectare de diverse substanţe(ser fiziologic, vitamina C, Boicil, etc.).

5. Pe suprafaţa pielii sunt proiectate toate organele corpului. Pe acest principiu se bazează masajul reflex(stimularea la distaţă a unui organ prin acţiune asupra unei zone de pe suprafaţa pielii). Aceste reprezentări se găsesc pe faţă, nas, ureche, ochi(iris), mână, talpă, spate, etc. aceste zone devin sensibile şi prezintă modificări când organul corespondent se îmbolnăveşte. Acţionând asupra lor se obţine ameliorarea suferinţei.

6. Sănătatea înseamnă scurgerea armonioasă a energiilor prin corp, iar boala, orice perturbare survenită în circulaţia lor.

Pornind de la ideea că energia care alimentează organismul uman trebuie riguros şi în mod egal repartizată pe toate meridianele(armonie, echilibru Yin-Yang), în aşa fel încât din ele să primească şi să folosească atât cât trebuie, se înţelege că orice activitate perturbatoare a stării de echilibru energetic va avea conecinţe directe asupra sănătăţii generale a organismului, afectând unul sau altul dintre organele sale. Cauzele dezechilibrelor energetice sunt: energiile perverse cosmice(factori agresivi externi-vânt, căldură, umiditate, etc.), energiile psihice(stress-ul zilnic – bucurie, mânie, tristeţe, obsesie, etc.), energiile alimentare(abuzuri), traumatisme, microbi, intoxicaţiile, ereditatea, etc.

Tehnici de reperare(localizare) a punctelorCel mai frecvent se foloseşte, pentru reperarea punctelor o unitate de

măsură chineză, numită CUN: - 1 CUN=grosimea policelui de la mâna bolnavului - 2 CUN=grosimea degetelor arătător şi mijlociu ale bolnavului- 3 CUN=grosimea degetelor inelar şi mic ale bolnavuluiÎn unele lucrări, CUN-ul este denumit măsură.Se mai foloseşte şi detectarea puntelor cu ajutorul unor aparate

electrice(care semnalizează în punctul respectiv o rezistenţă electrică mai mică faţă de restul corpului).

Tehnici de acţionareÎn diverse metode tradiţionale asiatice, bazate pe aceleaşi principii, se

acţionează prin tehnici diferite:- acupunctură=stimularea punctelor cu ace din oţel inoxidabil,

aur şi argint, lungimea lor variind între 1-10cm şi mai mult, grosimea între 0.2-0.3 mm sau ace foarte mici, în forma unei pioneze, care se lasă înfipte chiar şi o lună;

- electroacupunctură=stimularea electrică prin intermediul acelor;

- presopunctură=stimulare prin presiune combinată cu mişcări circulare;

- masaj=masaj de-a lungul meridianului;- moxă-diverse plante(pelin, peliniţă) rulate în formă de con,

care se aprind şi se apropie de punct;

- stimulare cu ajutorul foiţelor de metal- foiţe metalice de 8-10 mm diametru, care se aplică peste puncte(aur sau cupru-tonifiere; argint sau oţel-dispersie) şi se lipesc cu leucoplast;

- electropunctură- stimulare electrică cu electrozi(curent continuu sau alternativ);

PUNCTOTERAPIA

Este o metodă terapeutică tradiţională asiatică, prin care anumite boli pot fi tratate eficient prin folosirea unor tehnici ca: apăsarea(presiunea), ciupirea(presiune cu unghia), lovirea(plescăitul), sau ciocnirea(percutatul) unor anumite puncte sau a liniilor specifice de stimulare.

Tehnica principală constă în acţionarea asupra unor anumite puncte(care pot coincide sau nu cu punctele de acupunctură sau presopunctură) sau a liniilor de stimulare, cu unul sau mai multe degete.

Are un spectru aplicativ larg şi un bun efect terapeutic:- pe lângă bolile obişnuite, tratează şi alte afecţiuni mai greu

de abordat prin alte metode(poliomiclita, sechelele encefalitei, discopatia, etc.);

- are efecte fortifiante(indicată în hipotonie şi astenie);- este simplă, economică, uşor de învăţat;- nu necesită instrumente speciale şi poate fi practicată

oriunde şi oricând;- nu prezintă riscuri;- nu produce efecte secundare sau reacţii neplăcute

INDICAŢII:Paralizii: poliomielite, sechele ale encefalitei, paralizie cerebrală

infantilă, polinevrită, hemiplegie, paraplegie traumatică, paralizie facială, afecţiuni ale nervului sciatic şi nervilor femurali, al nervilor musculocutanaţi, etc.

Dureri musculare şi osoase: afecţiuni ale vertebrelor toracice, hernia discurilor intervertebrale(discopatie), sciatică, lumbago, afecţiuni ale ţesutului moale din regiunea fesieră, afecţiuni ale articulaţiei şoldului, spondiloză cervicală, gât înţepenit, periatrită scapulo-humerală, entorsa mâinii, contuzii ale articulaţiei gleznei, dureri de genunchi, spasme musculare, afecţiuni ale articulaţiilor şi ligamentelor mâinii, contuzii ale peretelui toracic, etc.

Alte afecţiuni: dureri de cap, de dinţi, abdominale, neuroastenie, vomă nevoasă, sughiţ, hidrocefalie, malformaţii congenitale ale membrelor inferioare, amigdalite, laringite, torticolis, isterie, indigestie, enurezis infantil, impotenţă, ejaculare precoce, miopie, ptoză, strabism paralitic, dureri menstruale, gastroenterite, insoluţie, leşin, tulburări funcţionale ale articulaţiei mandibulei.

CONTRAINDICAŢII:- boli acute(abdomen acut, faze acute ale bolilor inflamatorii);- HTA, boli de inimă, cazuri severe de TBC pulmonar;- hemofilie, purpură hemoragică, purpură alergică;- boli severe ale pielii

REGULI METODOLOGICE:- câştigarea încrederii bolnavului;- igiena mâinilor, unghilor, etc.- la începutul şi la sfârşitul şedinţelor- intensitate mică- pentru

a asigura adaptarea şi revenirea;- nu se aplică pe pacienţi obosiţi sau sub influenţa alcoolului; - dacă apar efecte secundare ca senzaţii de durere, amorţire,

căldură, tumefiere, eritem sau crampe locale, nu este necesară intervenţia, deoarece acestea dispar de la sine;

- dacă apare ameţeală, greaţă, paloare, leşin, se aplică tratamentul pentru combaterea lor(apăsarea punctelor de pe septul nazal sau ciupirea rădăcinilor);

- dacă apare stopul respirator(în timpul stimulării părţii superioare a spatelui) se va acţiona astfel:

o lovirea umerilor, spatelui, gâtului sau capului;o strângerea zonei lombare şi a muşchilor abdominali

- dacă apare o senzaţie de moleşeală a membrelor când se stimulează puternic umerii sau părţile laterale ale feselor, se acţionează astfel:

o lovirea umerilor, încheieturii mâinii sau a cotului, pentru slabiciunea extremităţilor superioare;

o lovirea spatelui, feselor, pentru slăbiciunea membrelor inferioare;

- dacă apare poftă scăzută de mâncare, somn agitat sau stare generală de disconfort, se combat după aplicarea tratamentului principal;

- este posibilă accentuarea temporară a simptomelor care cedează treptat;

- tratamentul se efectuează, în general, odată pe zi, iar în cazuri grave, de două ori pe zi; pentru cei cu reacţii severe se aplică odată la două zile;

- pentru cei cu simptome moderate în faza incipientă a bolii, tratamentul se aplică timp de 10 zile; în cazuri cronice, timp de două luni, în paraplegie, timp de 6 luni;

- este necesară o pauză de 1-2 luni între două tratamante, in cazul sechelelor de poliomielită şi encefalită, dar nu şi pentru alte afecţiuni;

TEHNICI DE BAZĂ:1. Stimularea puncturală – constă în ciocănirea(tapotarea)

punctului sau liniei de stimulare cu mediusul, cu indexul, mediusul şi inelarul, cu toate degetele întinse, cu intensitate mică, medie sau mare;

2. Apăsarea – constă în presiuni executate cu policele, cu sau fără sprijinirea celorlalte degete pe piele, asociate fie cu „învârtire”(fricţiune circulară, ca la presopunctură), fie cu „rotare”(în jurul axei degetului);

3. Ciupirea – constă în apăsare(presarea) executată cu policele sau indexul orientată perpendicular pe piele acţionând cu unghia; se aplică numai pe rădăcinile unghiilor şi pe articulaţiile mici, cu o frecvenţă de 1-2 pe secundă(lent) sau 2-3 pe secundă(rapid);

4. Lovirea – constă în uşor plescăit, aplicat cu palma;5. Ciocănirea – se execută în 2 variante: cu partea palmară a

degetelor(asemănătoare cu plescăitul) şi cu vârfurile degetelor lipite, care cad perpendicular pe piele(asemănătoare cu percutatul);

6. Tehnici asociate:o ciocănirea-apăsare – se apasă linia sau zona

corespunzătoare acesteia cu vârfurile celor 5 degete şi se mişcă uşor degetele în sus şi în jos, la dreapta şi la stânga(cu ambele mâini)

o ciupirea-tragerea – se ciupeşte articulaţia degetului şi se execută o tracţiune în ax;

o apucarea-ţinerea – se apucă ţesutul muscular, se ţine apoi se dă drumul rapid;

o baterea – se strânge pumnul şi se loveşte punctul dorit cu partea cubitală;

TRATAMENT:*Cu toate că are recomandări proprii, în practica curentă se foloseşte

mai mult o combinaţie între presopunctură, punctoterapie şi mobilizări articulare. În general, atunci când este vorba despre afecţiuni la nivelul membrelor superioare sau membrelor inferioare, pe lângă punctele de presopunctură recomandate în afecţiunea respectivă, se foloseşte ciupirea rădăcinilor unghilor de la mâini sau de la picioare şi se acţionează pe liniile de stimulare de la nivelul membrelor. În cazul afecţiunilor la nivelul trunchiului, inclusiv a celor organice, pe lângă presopunctură, se asociază şi acţionarea pe liniile de stimulare de la nivelul trunchiului.