METODE ACTIV – PARTICIPATIVE UTILIZATE ÎN GRĂDINIŢELE DE COPII

FĂNICA BUD INSTITUTOR ÎNVĂŢĂMÂNT PREŞCOLAR GR. NR. 17 – FOCŞANI, JUD VRANCEA

În plin secol al inovaţiilor, al numeroaselor descoperiri specifice domeniului tehnic şi informatic, educaţia copiilor a necesitat o transformare din toate punctele de vedere. Mediul ambiant, mereu supus transformărilor, influenţează copiii, care, martori la acest lucru, asimilează date, informaţii, ca sprijin al dezvoltării propriei personalităţi.

Pentru a realiza acest lucru , se începe cu educarea copiilor astfel ca să-şi poată stabili scopuri în viaţă conform posibilităţilor proprii . Toate acţiunile umane vizează atingerea unor scopuri şi este firesc ca ele să tindă spre cunoaşterea efectelor pe care le-au produs , a rezultatelor obţinute .

Mai întâi, organizarea activităţilor instructiv – educative trebuie să urmărească formarea la copii a unor capacităţi, comportamente, menite să le asigure succesul şi dezvoltarea personalităţii în conformitate cu mediul social şi propriile interese.

Procesul instructiv – educativ este descris de specialişti ca fiind o activitate complexă ce implică resurse umane şi materiale deosebite, metodologia ocupând poziţia centrală.

Este cunoscut faptul că atât profesorii cât şi elevii acţionează prin intermediul unor metode de predare şi învăţare iar calitatea muncii lor depinde de aceste metode ce constituie sursa creşterii eficacităţii sistemului de învăţământ.

Metoda – cuvânt ce provine din grecescul „methodos”( metha – spre, către; odos – cale) este definită ca acea cale de urmat pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite, mai nou, metoda desemnează o cale pe care educatorul o urmează pentru a ajuta copiii să găsească propria cale în vederea redescoperirii lumii înconjurătoare.

Aici se impune sublinierea că ne referim la metode activ – participative utilizate în activitatea instructiv – educativă din grădiniţe şi că în ultimele decenii interesul faţă de acestea s –a situat pe o curbă ascendentă. Dacă ar trebui să explicăm caracterul activ – participativ al acestor metode, putem

spune că se bazează pe stimularea atitudinii active, a activităţii din proprie iniţiativă, a implicării proprii a copiilor.

Acest lucru este posibil datorită punerii accentului pe procesele de cunoaştere şi nu pe produsele cunoaşterii; metodele ajută copiii să caute, să descopere, să găsească singuri soluţii ale problemelor apărute, valorificând tendinţa naturală a gândirii de a avansa prin organizarea şi reorganizarea progresivă a cunoştinţelor.

Organizatorul unei acţiuni trebuie să cunoască măsura în care aceasta şi-a atins scopul urmărit şi modul în care s-a derulat . Astfel, demersurile educative pe care le întreprindem, necesită o măsurare corectă, care să reflecte nivelul atins de copii.

Cunoscând faptul că întreaga activitate din grădiniţă se axează pe comunicare orală, educatoarea are în vedere verificarea nivelului evoluţiei limbajului copiilor. Precum ştim, vorbirea este o activitate comunicativă ce se însuşeşte prin acumulări treptate, se învaţă şi se sistematizează prin numeroase exersări. Desigur, limbajul se dezvoltă în strânsă legătură cu gândirea şi se interacţionează reciproc, deşi nu sunt fenomene identice.

Ca proces comunicaţional, limbajul transmite un conţinut informaţional şi semantic, ştiut fiind că fiecare cuvânt are o semnificaţie principală şi multe sensuri secundare atribuite de latura semantică a limbii .

Dar la un nivel evoluat nu se poate gândi fără mijloacele limbajului iar vorbirea fără înţeles sau conţinut cognitiv nu are sens. Formulările verbale sunt garanţia memoriei de durată prin semnificaţia pe care o capătă percepţiile şi reprezentările datorită verbalizării. Tot prin verbalizare se face departajarea dintre motive şi scopuri, voinţa apărând ca un proces de autoreglaj verbal condiţionat de funcţiile limbajului.

Pe de altă parte, limbajul este cel care ajută la evaluarea majorităţii activităţilor ce se desfăşoară la nivel preşcolar.

Având în vedere acest lucru, educatoarei îi revine sarcina de a contribui la formarea, exersarea şi dezvoltarea limbajului copiilor preşcolari.

Verificarea performanţelor se poate face la începutul activităţii de învăţare ( pentru a şti nivelul cunoştinţelor pe care le deţine copilul ), pe parcursul activităţii de învăţare ( pentru a afla dacă s-au însuşit noţiunile la nivelul aşteptărilor şi dacă este necesar să desfăşurăm şi alte activităţi în acest sens ), la încheierea activităţii de învăţare ( pentru stabilirea performanţelor pe care le-au atins copiii în urma învăţării ) .

Forma specifică a limbajului în perioada preşcolară este cea a limbajului oral, prin care se realizează în primul rând comunicarea şi cunoaşterea. Vorbirea ca activitate comunicativă se însuşeşte treptat, prin numeroase exersări, experienţe ce au loc pe parcursul întregii vieţi, începând

din copilărie iar cunoaşterea se realizează din aproape în aproape, bazată pe suportul intuitiv, prin intermediul participării active a copiilor. În scopul cunoaşterii nivelului dezvoltării limbajului preşcolarilor, se pot utiliza unele metode complementare. De exemplu, la sosirea copiilor în grădiniţă, se impune o evaluare iniţială, pentru a cunoaşte dezvoltarea limbajului la acest moment şi pentru a şti cum să proiectăm activitatea didactică . Dintre metodele folosite de educatoare în verificarea, dezvoltarea şi activizarea limbajului copiilor, putem considera ca activ - participative:

- interviul (convorbire liberă în scopul verificării cunoştinţelor şi a dezvoltării limbajului la sosirea în grădiniţă);

- verificarea orală (educatoarea discută individual cu fiecare copil şi notează eventualele probleme în evoluţia limbajului şi cum ar putea fi rezolvate);

- jocul prin care preşcolarii sunt atraşi să participe pentru a-şi demonstra capacităţile (jocuri-exerciţiu pentru verificarea nivelului dezvoltării limbajului, exersarea, dezvoltarea capacităţilor de exprimare corectă);

- povestiri, repovestiri ale unor poveşti sau întâmplări (se verifică vocabularul, capacitatea de a se exprima corect, de a face asociaţii logice, de a respecta succesiunea evenimentelor);

- memorizări (educatoarea verifică capacitatea de memorare dar şi de exprimare corectă, coerentă în momentul recitării poeziei memorate);

- problematizarea - prin fişe (cu suport intuitiv) pentru: verificarea cunoştinţelor despre obiectele din mediul ambiant, utilitatea acestora, formarea de propoziţii cu ajutorul grafismelor, rezolvarea de probleme ilustrate. Dezvoltarea limbajului în grădiniţă poate fi verificată mai ales în

cadrul activităţilor specifice dar şi în cadrul altor activităţi ( cunoaşterea mediului, activitatea matematică, activităţi de educaţie estetică, activităţi libere, concursuri, serbări ) .

În cadrul activităţii de educare a limbajului, am proiectat activităţi specifice în scopul verificării capacităţilor de exprimare ale copiilor, având în vedere în acelaşi timp şi utilizarea metodelor active în cadrul acestora :

- lecturi după imagini : „Primăvara în livadă” , „Toamna în grădină” –unde am utilizat explorarea prin descoperire

- memorizări ( „Primăvara” , „Vara” , „Semaforul” „Gândăcelul” )- povestiri după ilustraţii ( „Natura are haină nouă” )- explorarea prin

descoperire şi crearea unui text descriptiv pentru imaginile date

- povestiri cu început dat ( se dă începutul poveştii şi copilul trebuie să construiască un final posibil )- care dezvoltă capacitatea de a crea o poveste aşa cum şi-o imaginează;

- jocuri didactice - jocul ( „Formează o propoziţie” , „Câte cuvinte am spus ?” , „Câte silabe are cuvântul ?” , „Cercurile” - cuvinte , silabe , sunete ).

Implicarea copiilor preşcolari în cadrul activităţilor din proprie iniţiativă, datorită stimulării curiozităţii şi motivaţiei intrinsece, a condus la o asimilare a conţinuturilor mai bună.

În scopul evaluării aspectelor cognitive şi a calităţilor limbajului ( pronunţia corectă ) am folosit ca material imagini intuitive şi noţiuni cunoscute în conformitate cu tematica abordată . Lectura după imagini ne edifică asupra bogăţiei vocabularului, a capacităţilor copilului de a exprima cu propriile cuvinte ce percepe prin văz , de a descrie aspectul şi calităţile materialelor intuitive . Prin poveşti , povestiri contribuim la dezvoltarea sferei cognitive şi verificăm în acelaşi timp exprimarea copilului , modul în care şi-a însuşit un limbaj constituit , expresiv , nuanţat . Jocul didactic verifică , exersează , corijează , dezvoltă calităţile limbajului şi memoriei .

Învăţarea prin descoperire, explorarea, exerciţiul, jocul, problematizarea, sunt o parte din metodele activ – participative utilizate în grădiniţe, în scopul stimulării curiozităţii copiilor, a setei de cunoaştere.

Preşcolarii sunt la vârsta „de ce – u – lui” şi posedă o sete de cunoaştere care trebuie satisfăcută prin sprijinirea lor în explorarea mediului ambiant şi descoperirea răspunsurilor la numeroasele întrebări pe care le pun.

Desigur, atunci când vor ajunge să înţeleagă misterele care – i înconjoară şi vor afla răspunsuri pe înţelesul lor prin eforturi proprii, vor fi mai încântaţi decât atunci când le dăm răspunsuri fără suport intuitiv.

Sfera de cunoaştere se măreşte prin atragerea preşcolarilor în explorarea mediului ambiant în scopul descoperirii răspunsurilor pe care şi le pun în legătură cu evoluţia speciilor, cu circuitul în natură, succesiunea anotimpurilor.

Pentru a – i atrage în lumea matematicii putem folosi problematizarea, ca metodă activă ce presupune implicare şi efort mintal din partea copiilor. În momentul găsirii soluţiilor la problemele propuse, ei sunt capabili să rezolve şi alte probleme asemănătoare.

Jocul, activitatea predominantă a copilului preşcolar, poate fi o metodă activ – participativă foarte eficientă în cadrul activităţilor din grădiniţă. Pentru a exersa unele deprinderi dobândite ( de numărat, socotit, de selectat obiectele după formă, mărime, culoare; de exprimare corectă, de formulare de propoziţii, de comparare a unor cunoştinţe, etc.) se poate utiliza jocul, ca

metodă ce atrage preşcolarii şi – i convinge să participe la activităţi din proprie iniţiativă.

Munca în echipă, colaborarea în realizarea activităţilor artistico – plastice sau practic – aplicative sunt foarte importante în formarea de comportamente la preşcolari, în dezvoltarea creativităţii, a simţului practic, estetic, în stimularea motivaţiei şi dorinţei de a finaliza o lucrare.

Jocurile şi activităţile alese, în special jocul cu rol, dau posibilitatea de manifestare şi exprimare liberă copiilor, contribuind în mare măsură la formarea de comportamente, la sprijinirea acestora în propria dezvoltare. Activităţile complementare din grădiniţă şi din afara acesteia ocupă un rol foarte important în dezvoltarea de comportamente.

Serbările, şezătorile, teatrele de păpuşi, dramatizările, spectacolele, televiziunea, excursiile, vizitele, drumeţiile, prin specificul lor, dau posibilitatea educatoarei să ajute unii copii să se implice, să colaboreze cu grupa, să se afirme în faţa colectivului prin efort propriu.

Totodată, serbările sunt un mijloc de educare a voinţei, a încrederii în propriile forţe, a ţinutei corecte şi a posibilităţii de a se transpune în locul altuia (prin rolurile pe care le au copiii în unele scenete ). Dramatizările educă mai ales capacitatea de a adopta roluri şi de a le interpreta, dar contribuie şi la crearea de comportamente specifice socializării în cadrul grupului din clasă . Poeziile folosite la serbări, spectacole, şezători, educă unele capacităţi de exprimare nuanţată, corectă, muzicalitatea, intonaţia, respectarea pauzelor de exprimare. Astfel privită, poezia are rolul unei evaluări complexe privind capacităţile limbajului şi memoria la vârsta preşcolară dar şi a comportamentelor dobândite. Teatrele de păpuşi , televiziunea , video , filmele pentru copii , ajută pe copii să –şi verifice şi să – şi corecteze pronunţia , intonaţia , exprimarea corectă , ţinuta , modul de transpunere în rolul personajului . Copiii privesc jocul , acţiunea personajelor , participă la desfăşurare şi învaţă de la ele cum să interpreteze un rol . Excursiile, vizitele, drumeţiile, prin caracterul lor de activităţi libere , ajută educatoarea atunci când doreşte să observe comportamentul copiilor şi totodată să – i ajute în explorarea noului. Ea poate urmări copiii atunci când discută între ei despre ceea ce observă, le poate explica unele aspecte ale celor observate, îşi poate da seama dacă sunt capabili de a face legături între noutăţile studiate şi lucrurile cunoscute. Cum am arătat , caracterul liber al acestor activităţi vine în sprijinul educatoarelor care le utilizează ca sistem de metode complementare pentru a sprijini preşcolarii în formarea de comportamente adecvate.

Una dinte cele mai atractive metode, în ton cu evoluţia informaticii, este învăţarea cu ajutorul calculatorului. Copiii sunt entuziasmaţi de jocurile ce propun probleme ilustrate, de exerciţiile ce solicită capacităţile de recunoaştere a literelor, împărţirea cuvintelor în silabe, alegerea formelor geometrice şi selectarea lor după culoare, mărime, formă.

Din acelaşi motiv, le plac poveştile care sunt prezentate pe calculator sub forma filmelor de desene animate şi planşele cu personaje ce le propun să aleagă ce se potriveşte, să coloreze îmbrăcămintea acestora după preferinţe. Se mai pot folosi jocuri ce solicită capacitatea de concentrare, căutarea şi găsirea soluţiilor potrivite, a drumului potrivit pentru personajul preferat.

Prin opţiunea „Paint” putem lăsa copiii să – şi exerseze capacităţile artistico – plastice, să creeze imagini şi să le coloreze aşa cum doresc ei.

Tot calculatorul poate contribui la exersarea şi dezvoltarea capacităţilor de a face asociaţii logice, comparaţii între elementele lumii înconjurătoare. El sprijină preşcolarii în rezolvarea unor imagini ( completează imaginea); realizarea grupelor de obiecte după criterii date ( mărime, culoare, formă, grosime, utilitate, domenii de activitate). În acelaşi timp, ajută copiii în formarea imaginii de sine, dezvoltă încrederea în forţele proprii, dorinţa de reuşită, voinţa, motivaţia.

Prin urmare, activităţile din grădiniţă, prin metodele activ – participative utilizate, contribuie la dezvoltarea sferei de cunoaştere, a capacităţilor de exprimare ale copilului, a semanticii şi nuanţării limbii prin folosirea unor cuvinte, expresii, legate de aspectul, forma, culoarea obiectelor cunoscute de copil dar şi la dezvoltarea de comportamente adecvate vârstei şi formarea personalităţii (prin stimularea motivaţiei intrinsece, a voinţei, a dorinţei de a obţine rezultate satisfăcătoare prin efort propriu).

BIBLIOGRAFIE:1. Cerghit, I – Metode de învăţământ, 1976, E.D.P., Bucureşti2. Cerghit, I., Radu,T.I., Popescu, E, Vlăsceanu, I., - Didactica, 1998, E.D.P., Bucureşti3.Tomşa, Gh., (coordonator) – Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, 2005, Bucureşti4. Şchiopu, Ursula, Verza, E., - Psihologia vârstelor, 1991, E.D.P., Bucureşti