METODE DE INSTRUIREMetoda expuneriiExpunerea reprezinta comunicarea unor structuri informationale complexe, sub forma preponderent verbala, organizata, de catre unul sau mai multi lectori, unui auditoriu compus din elevi sau studenti.Avantaje si dezavantaje ale utilizarii expuneriiApar ca evidente urmatoarele situatii in care este necesara folosireaexpunerii:lipsa sau insuficienta materialelor scrise pentru anumite capitole sau cursuri (manuale, cursuri universitare, culegeri de texte, volumele la care se fac trimiteri bibliografice etc);nevoia ca elevii sau studentii sa aiba acces la cadrele didacticecele mai prestigioase ale institutiei, personalitati reprezentativeale disciplinei sau domeniului de continut studiat;cadrul didactic are posibilitatea de a orienta elevii sau studentii prin folosirea de sublinieri verbale si gestuale, procedee oratorice, reveniri, sintetizari, analogii etc.;elevii sau studentii pot fi atentionati operativ in legatura cumateriale nou aparute (care nu figureaza in listele bibliograficeincluse in curs sau manual) sau in legatura cu relatiile dintre aceste materiale noi si cele deja studiate;elevii sau studentii pot fi motivati pentru studiul disciplinei prin elemente ale personalitatii profesorului;predominanta unui invatamant traditional, combinata cu insu-ficienta mijloacelor de invatamant necesare utilizarii altor metode.Pe de alta parte, dezavantajele utilizarii expunerii sunt celefrecvent mentionate in legatura cu metodele de invatamant traditionale:este centrata pe activitatea profesorului;pune accentul pe predare si nu pe invatare;elevul sau studentul este, de regula, privit ca obiect al instruirii;neglijeaza dezvoltarea abilitatilor de studiu personal;favorizeaza dezvoltarea unei atitudini de pasivitate educatio-nala la elevi sau studenti.are un redus caracter aplicativ;nu valorifica resursele muncii in echipa;promoveaza relatii autoritare si de distanta psihologica intre profesori si elevi sau studenti.Punand in balanta avantajele si dezavantajele utilizarii expunerii, se poate concluziona ca aceasta este inca o metoda de invatamant indispensabila, cu deosebire in cazul institutiilor care se confrunta cu probleme legate de cresterea efectivelor, insuficienta spatiilor de inva-tamant, insuficienta materialelor scrise.De aici, rezulta necesitatea dezvoltarii competentei in utilizarea eficienta a acesteia.Pregatirea expuneriiIncubatia. Chiar in situatia in care expunerea este doar reactua-lizata, este recomandabil ca pentru un timp subiectul sa fie considerat a fi nou. Fara a se face apel la textul deja pregatit, se vor face notatiiprivind obiectivele expunerii, idei noi ce urmeaza a fi atinse, vizualizariutilizabile, exercitii, surse de documentare.Planul. Intr-o a doua etapa se va realiza un plan al expunerii, care va valorifica informatiile colectate in anii de studiu precedenti, privind elementele asupra carora au aparut dificultati de intelegere sau secventele lipsite de relevanta.Noutatile. Cadrul didactic va selecta elementele de cunoasterenoi ce vor fi introduse in textul expunerii. In legatura cu acestea, profe-sorul isi va defini un punct de vedere personal si va explora diferite modalitati prin care sa le confere concizie, claritate si interes.Materialele de suport. Vor fi elaborate schitele pentru vizualizari, scheme recapitulative, aplicatii practice, alte elemente de suport consi-derate necesare de catre cadrul didactic.Textul. Va fi elaborat textul expunerii.Discutii.Expunerea, elevii sau studentii, ca si cadrul didactic vor beneficia daca textul expunerii va fi discutat cu colegii de catedra sau cu unul sau doi colegi cu experienta, care vor fi rugati sa faca sugestii si comentarii.Tehnicile caracteristice pentru expunereTehnici de motivareTehnica momentelor criticeIn esenta, tehnica presupuneprezentarea unor controverse stiin-tifice, legate de unele elemente de continut ale expunerii.Cadrul didactic nu isi va prezenta de la inceput punctul de vedere.El va prezenta pe rand, cu obiectivitate, argumentele sau demonstratiilece se aduc in sprijinul punctelor de vedere controversate, lasand timp auditoriului pentru a analiza informatiile si a cauta o solutie.In cazul in care lectorul a adoptat o atitudine de maxima neutra-litate in contextul utilizarii tehnicii, se ajunge intr-o situatie tipica de disonanta cognitiva, care are drept consecinta aparitia de asteptariprivind furnizarea unor precizari si suplimentari de informatie din parteacadrului didactic. Acesta estemomentul critic.Nu se va abuza in utili-zarea tehnicii, doua-trei momente critice pe parcursul unei expuneri fiind suficiente.Tehnica opozitieiIn esenta, tehnica presupuneprezentarea in opozitie a unor teorii, opinii, solutii, realizari tehnice separate prin mari intervale temporale sau spatiale.Tehnica este utilizabila indeosebi de cadrele didactice care sunt bine familiarizate cu evolutia conceptiilor sau teoriilor din domeniul de cunoastere abordat, punerea in opozitie a unor conceptii dominante in anumite epoci constituind un bun exemplu in acest sens.Tehnica intrebarilor problemaDenumirea tehnicii constituie si esenta acesteia. Lipsa unei precizari de tipul la care va solicita raspunsuri din partea audito-riului are rostul ei. Nu intotdeauna este necesar sa fie formulate raspunsuri. Intrebarile pot fi si retorice.Important este insa ca, de fiecare data, dupa formularea unei intrebari problema sa se faca o pauza.Momentul cel mai recomandabil pentru utilizarea tehnicii este la inceputul expunerii. Dupa cum se poate observa, o intrebare problema a fost folosita si in prima parte a expunerii de fata.Tehnica prezentarii unor puncte de vedere personaleIn esenta, tehnica presupuneformularea si prezentarea unor puncte de vedere personale, cu elemente de originalitate, in legatura cu unele elemente de continut ale expunerii.Efectul de stimulare a motivatiei este explicabil prinsemnalele implicitepe care le genereaza utilizarea tehnicii: cadrul didactic esteputernic implicat in studiul disciplinei, cadrul didactic este creativ, cadruldidactic are suficienta incredere si suficient respect fata de auditoriu pentru a impartasi punctele sale de vedere, disciplina nu este un corp osificat de enunturi, ci un domeniu al cunoasterii deschis innoirilor.Tehnici de facilitare a intelegeriiTehnica inductivaEsenta tehnicii consta inutilizarea unor serii de exemple si argumente pentru a se asigura intelegerea regulilor, conceptelor, legilor sau generalizarilor.Tehnica deductivaEsenta tehnicii consta inutilizarea ca punct de plecare a unei definitii, in legatura cu care furnizeaza exemple sau explicatii privindmodul in care conceptul, legea sau principiul se aplica in situatii concrete.Tehnica expunerii geneticeEsenta tehnicii consta inprezentarea diferitelor niveluri explicative la care s-a concretizat in timp o teorie sau a diferitelor tipuri de tehnici sau proceduri care au condus la cresterea graduala a eficientei unei anumite perspective metodologice.Tehnica analogiilorEsenta tehnicii consta inutilizarea de analogii, pornind de la elemente bine cunoscute sau care nu pun probleme de intelegere auditoriului.Tehnica dialogului oratoricEsenta tehnicii consta inutilizarea unor secvente de intrebari si raspunsuri care pot dezvolta gradual explicatii ale unor fenomene complexe, sau care pot familiariza auditoriul cu limba straina vie, vorbita curent in tara de origine.De subliniat este faptul ca tehnica dialogului oratoric are, pe langavalentele de facilitare a intelegerii, si semnificative valente motivatoare.Tehnica demonstrarii prin date statisticeEsenta tehnicii consta inutilizarea de date statistice structurate in tabele sau grafice, pentru facilitarea intelegerii unor unitati de continut.Solicitarea memorarii de date statistice nu se incadreaza intre procedurile recomandate pentru aceasta tehnica.Pe de alta parte, utilizarea in tandem a acestei tehnici cu tehnica formularii de intrebari problema este recomandabila, solicitandu-se, de exemplu, interpretarea graficelor de catre elevi sau studenti.Tehnica demonstrarii prin folosirea mijloacelor audio-vizualeEsenta tehnicii consta inutilizarea foliilor transparente, inregis-trarilor video si audio, montajelor audio-vizuale complexe.Pe langa efectul direct de facilitare a intelegerii care rezulta din diversificarea modalitatilor de codificare a informatiei, exista si efecte indirecte, care rezulta a) din posibilitatile crescute ale profesorului de a pastra contactul vizual cu auditoriul, de a inregistra semnalele care sugereaza dificultati de intelegere sau de adaptare la ritmul expunerii, b) din castigul de timp pentru explicatii suplimentare.Tehnici de suplimentare si structurare a informatieiTehnica distribuirii unor materiale pregatite din vremeIn masura in care exista resursele tehnice necesare,cadrul didacticva distribui elevilor sau studentilor, inaintea inceperii expunerii, materiale continand obiective ale acesteia, indicatii bibliografice, scheme sau formule esentiale, scheme oarbe (care urmeaza a fi completate in timpul expunerii), eventual un rezumat sau planul expunerii.Tehnica surselor suplimentare de informareEsenta tehnicii consta inutilizarea, pentru unele secvente ale expunerii, la citarea unor relatari sau marturii de epoca, prezentarea de documente autentice sau facsimile.Plasata prin logica expunerii in randul tehnicilor de suplimentarea informatiei, tehnica surselor suplimentare are o functionalitate complexa, avand concomitent valente motivatoare si de facilitare a intelegerii.Tehnici de persuasiuneTehnica prezentarii libere si a contactului vizualEsenta tehnicii consta inasigurarea independentei discursului profesorului de textul scris al expunerii, care va fi utilizat preponde-rent pentru asigurarea ordinii si coerentei expunerii.Pastrarea contactului vizual cu auditoriul asigura atat un beneficiude imagine deloc neglijabil, dar, de asemenea, permite ajustarea permanenta a ritmului expunerii si selectionarea judicioasa a tehnicilor de natura sa asigure succesul acesteia.Tehnica sublinierii verbale si gestualeEsenta tehnicii consta inutilizarea, de preferinta concomitenta, a sublinierilor verbale si gestuale, pentru a evidentia secvente ale expunerii sau pentru a structura situatia de invatare.Sublinierea verbala poate fi realizata prin accent, modificare a ritmului emisiei verbale, modificarea volumului sau tonului vocii.Sublinierea gestuala poate inregistra o complexitate putin aparentala prima vedere. Se apreciaza ca miscarile de instruire ale profesoruluipot avea drept scop:controlul participarii miscarile de supraveghere, indicarea elevilor sau studentilor cu mana sau cu degetul, ridicarea sprancenelor in mod interogativ, punerea mainii in spatele urechii etc.;obtinerea comportamentului de atentie baterea din palme, lovirea repetata a pupitrului, ducerea degetului la buze, deplasarea prin sala de clasa sau curs etc.;sublinierea miscarea mainii, a capului sau trunchiului la pronuntarea unor cuvinte;ilustrarea miscarea mainii in scopul descrierii nonverbale a unui obiect, efectuarea unor miscari de directionare etc.;interpretarea unui rol sau a unei pantomime.Metoda discutiei dirijateMetoda discutiei dirijate poate fi definita ca un ansamblu de tehnici de comunicare si interactiune intre cadrul didactic si un grup de elevi sau studenti, prin care se urmareste mobilizarea grupului la efectuare unor analize, explorarea initiala sau aprofundarea unor teme, concepte sau probleme, prin abordarea unei secvente prestabilite de teme de discutie.Avantajele utilizarii metodei discutiei dirijateIntre avantajele asociate cu utilizarea metodei discutiei dirijate sunt frecvent citate urmatoarele:sunt activate si valorificate elementele de cunoastere si abilitatile de care dispun membrii grupului;este posibila extinderea si optimizarea capitalului de cunoasteresi abilitati aflat in posesia participantilor;este posibila realizarea de structurari si restructurari ale elementelor de cunoastere aflate in posesia participantilor;este posibila realizarea transferului acestor elemente in noi situatii sau contexte;este posibila dezvoltarea unui climat favorabil intercunoasteriisi colaborarii intre membrii grupului;este favorizata dezvoltarea abilitatilor de a evalua definitii, puncte de vedere sau solutii;este favorizata dezvoltarea gandirii divergente a participantilor.Pregatirea unei discutii dirijateValorificarea potentialului educational al discutiei dirijate este dependent de pregatirea judicioasa a acesteia, pregatire care se concre-tizeaza in parcurgerea unei serii de etape:1.Stabilirea obiectivelor discutiei.In stabilirea obiectivelor se va avea in vedere mentionarea explicita a elementelor de cunoastere,abilitatilor sau, eventual, atitudinilor care se doresc valorificate, structurate, aplicate sau transferate.2.Analiza subiectului. La nivelul acestei etape, urmeaza a sestabili succesiunea etapelor logice necesare pentru realizarea obiectivelor.3.Definitivarea succesiunii tematice. La nivelul acestei etape, urmeaza a se stabili succesiunea temelor ce vor fi aduse in discutie, de preferinta sub forma unei succesiuni de intrebari. Numarul de compo-nente ale listei de teme, in corelatie cu contributiile asteptate din partea participantilor, pot conduce la o estimare a intervalului de timp necesar pentru finalizarea discutiei.4.Elaborarea introducerii. Functionalitatea introducerii este aceeade a motiva participantii si de a uniformiza capitalul de cunoastere si abilitati cu care acestiaabordeaza discutia.5.Asamblarea planului discutiei. La nivelul acestei etape, se redacteaza forma finala a planului discutiei, care poate capata noi elemente fata de cele sugerate de etapele 2 si 3, provenind din modul in care a fost elaborata introducerea.Tehnici caracteristice pentru metoda discutiei dirijateTehnica dimensiunii optime a grupuluiCadrul didactic va tine seama de experienta practica acumulata prin utilizarea acestei metode, care indica dimensiuni optime ale grupului avand drept limite 20-30 participanti.Tehnica facilitarii spatiale a comunicariiCadrul didactic va incuraja participantii sa adopte o asezare care sa le permita stabilirea contactului vizual cu colegii de discutie. Asezarea in semicerc sau in cerc reprezinta primele doua optiuni de luat in consideratie.Tehnica pregatirii si anuntarii temelor cheieLista cuprinzand temele cheie ale discutiei se va afla in posesia cadrului didactic, iar acesta poate fi cel ce va enunta fiecare noua tema de discutie.Tehnica orientarii discutiilor prin sintetizari si reformulariCadrul didactic va prefera sa orienteze discutiile prin sintetizari si reformulari ale contributiilor participantilor.Tehnica moderariiIn contextul acestei metode, tehnica presupune in principal egalizarea participarii si stimularea, respectiv controlul liderilor dediscutii productivi sau contra-productivi, care se afirma in cadrul grupului.Tehnica intrebarilor inversateTehnica presupune returnarea unei intrebari formulate de un participant, chiar catre acesta.Tehnica intrebarilor releuTehnica presupune returnarea unei intrebari primite de cadrul didactic de la un participant, catre un alt participant sau chiar catre intregul grup.Tehnica intrebarilor de revenireTehnica presupune formularea unei intrebari adresate grupului sau unui participant, pornind de la o contributie adusa de un partici-pant anterior, intr-un moment nepotrivit.Tehnica intrebarilor imperativeTehnica presupune formularea categorica si neconditionata a unei solicitari de raspuns, adresate specific unui anumit participant.Tehnica intrebarilor de controversaTehnica presupune formularea si adresarea catre grup a unei intrebari despre care cadrul didactic are convingerea ca va imparti participantii in mai multe tabere.Tehnica promovarii unui punct de vedere in cazul unei divergentemajoreTehnica presupune furnizarea de catre profesor a unui punct de vedere, in situatia in care nu se poate ajunge, intr-un interval de timp rezonabil, la o perspectiva cu care cea mai mare parte a membrilor sa fie de acord.Metoda dialoguluiMetoda dialogului poate fi definita ca un ansamblu de tehnici de comunicare si interactiune intre cadrul didactic si elevi sau studenti, care urmaresc obtinerea unor rezultate de invatare sau colectarea deinformatii necesare unui demers evaluativ printr-o succesiune de intrebarisi raspunsuri, intr-un context in care profesorul detine un inalt nivel de control asupra situatiei.Avantaje si dezavantaje ale utilizarii metodei dialoguluiIn general vorbind, avantajele si dezavantajele deja mentionatecu referire la metoda discutiei dirijate sunt de actualitate pentru metodadialogului, cu exceptia referirilor la dezvoltarea unui climat favorabil intercunoasterii si cooperarii intre membrii grupului.Fata ce cele deja mentionate, este de subliniat faptul ca struc-turarea mai evidenta a situatiei de invatare si controlul exercitat la un nivel superior de cadrul didactic permit utilizarea convorbirii pentru colectarea de informatiila nivel individual, privind nivelul de perfor-manta in stapanirea unor rezultate de invatare specifice.Tehnici caracteristice pentru metoda dialoguluiTehnica inlantuirii intrebarilorTehnica presupune renuntarea la supraevaluarea inspiratiei de circumstanta si pregatirea din timp a seriei de intrebari care, impreuna cu raspunsurile furnizate de elevi sau studenti, sa favorizeze fie obtinerea rezultatelor de invatare dorite, fie colectarea unor date de evaluare cu niveluri acceptabile de validitate si fidelitate.Tehnica folosirii unor tipuri de intrebari adecvate rezultatelor de invatare doriteTehnica presupune, pe de o parte, utilizarea preferentiala a intre-barilor deschise in legatura cu rezultate de invatare de inalta complexi-tate si a intrebarilor inchise pentru rezultate de invatare de redusacomplexitate. Pe de alta parte, tehnica presupune diversificarea tipologieiintrebarilor formulate de cadrul didactic, pentru a realiza un acord fin intre intrebari si rezultatele urmarite. Intre tipurile de intrebari utilizabile din aceasta perspectiva pot fi mentionate:Intrebari de clarificare a sensului:Ce intelegeti prin ?Intrebari de elaborare:Se pot spune mai multe in legatura cu ?Intrebari care solicita argumente:Ce ne determina sa credem ca ?Intrebari factuale:Cate tipuri de temperamente a identificat Hippocrat?Intrebari care solicita exemple:Va aduceti aminte o situatie concreta de acest tip?Intrebari de demonstrare:Poti sa ne arati cum ai reactiona intr-oasemenea situatie?Tehnica sanctionarii imediate a raspunsurilorTehnica presupune ca profesorul sa reactioneze imediat lafiecare dintre raspunsurile primite, fie prin incurajari verbale sau gestuale, fie prin aducerea corectiilor necesare pentru raspunsurile eronate.Tehnica dozarii timpilor de raspunsTehnica presupune ca, in functie de obiectul si complexitatea intrebarii, sa ofere un timp de gandire pentru pregatirea si formularea raspunsului. Timpul astfel alocat nu va depasi doua minute, chiar si in cazul unor intrebari foarte dificile.Tehnica asigurarii unui suport perceptiv pentru intrebariTehnica presupune utilizarea unor modele, actiuni demonstrative, vizualizari sau inregistrari video si/sau audio ca suport sau ca obiect al unor intrebari.Tehnica solicitarii unor raspunsuri pe fond actionalTehnica presupune solicitarea unor raspunsuri care sa nu fieexclusiv verbale, ci sa presupuna demonstrarea unor abilitati de diferiteniveluri de complexitate.Metoda problematizariiIn esenta, metoda problematizarii presupune utilizarea unuicomplex de tehnici pentru obtinerea de rezultate de invatare consecutivformularii de raspunsuri la intrebari problema, sau rezolvarii de problemesau situatii problema.Distinctia dintre cele trei tipuri de solicitari, fiecare mai complexadecat cealalta, poate fi operata in maniera urmatoare:intrebarea-problemasolicita de regula formularea unui raspunsin domeniul tematic al cauzalitatii,De ce ? ex.:De ce este necesaraeducatia parentala?problemasolicita, de regula, gasirea unei solutii de rezolvarea unei situatii noi, pornind de la elemente de cunoastere si abilitati dejastapanite, Cum ? ex.: Cum poate fi investigata imaginea de sine la prescolari?situatia problemasolicita inclusiv identificarea mijloacelor pentru gasirea solutiilor, care pot fi multiple, fiecare avand asociate avantaje si dezavantaje, Care sunt solutiile pentru ? ex.: Cumpoate fi eliminat decalajul dintre caracteristicile psihologice ale elevilorsi solicitarile scolare?Avantajele utilizarii metodei problematizariiActivizeaza intens mecanismele cognitive ale elevilor sau stu-dentilor, in special prin mecanismele disonantei cognitive.Devin accesibile rezultate de invatare complexe, cum ar fi analiza, sinteza, evaluarea, gandirea divergenta, creativitatea.Dezvolta atitudini favorabile fata de procesul de invatamant si fata de cadrele didactice.Dezvolta abilitati de cooperare in situatii de grup, ca si abilitati de asumare a conducerii in situatii de grup.Tehnici caracteristice pentru metoda problematizariiTehnica solicitarii initialeTehnica presupune ca stimulul utilizat pentru declansarea invatarii intrebare problema, problema sau situatie problema sa fie caracterizat de:autenticitate aceasta presupune ca stimulul ori sa fie asociat cu o nevoie reala resimtita de participanti, ori sa fie perceput ca o componenta reala sau posibila a vietii psihologice individuale sau a realitatii fizice, economice sau sociale;complexitate aceasta inseamna ca stimulul va avea o structura suficient de complexa pentru a nu avea o solutie evidenta sau deja prezentata ca atare in secvente de instruire anterioare;conflictualitate aceasta inseamna ca stimulul va fi caracte-rizat de contradictii intre solutii si cunostintele si abilitatile elevilor sau studentilor (nu intre acestea si caracteristicile dezvoltarii cognitive ale acestora).Tehnica grupariiTehnica presupune expunerea la situatia de invatare a unor grupuri de 5-8 elevi sau studenti, care vor fi pusi in situatia de a coopera pentru rezolvarea sarcinii.Tehnica alocarii timpuluiTehnica presupune gestionarea timpului disponibil, astfel incat sapoata exista atat posibilitatea fizica a explorarii tuturor dimensiunilor situatiei stimul, a elementelor disponibile pentru facilitarea rezolvariiproblemei, a alternativelor de solutionare, cat si posibilitatea prezentariisolutiilor de catre raportorii grupurilor si discutarea in cadru larg a acestora.Tehnica moderariiModerarea dezbaterilor generale va avea drept obiectiv constatareade catre participanti a diversitatii solutiilor la aceeasi problema, adiversitatii posibilitatilor de utilizarea a rezultatelor de invatare anteriorachizitionate si a evaluarii comparative a progreselor de cunoastere realizate.Cadrul didactic va prefera sa incurajeze prezentarea succesiva a contributiilor tuturor raportorilor, pentru ca doar apoi sa incurajeze dezbaterile generale.Interventiile de moderare ale cadrului didactic se vor concretiza preferential in intrebari si reformulari.Intrebarile pot fi:Intrebari de clarificare a mesajului Ce intelegeti prin ?, Cand spuneti ce aveti in vedere?Intrebari de elaborare Ati putea sa spuneti mai multe ?Intrebari care solicita argumente Ce va face sa afirmati ca ?,Care este dovada ca ?Intrebari care solicita exemple Puteti sa-mi dati un exemplu ?Intrebari de demonstrare Cum trebuie procedat in aceasta situatie?Intrebari de clarificare a semnificatiilor Ce concluzie tragetidvs de aici?Reformularile pot fi:Rezumatul reflexiv semnalizeaza atentia, intelegerea aportului adus de membrii grupurilor, acceptarea contributiei si recompensarea acesteia;Rezumatul de clarificare Sa vedem daca am inteles bine punctul dv de vedere:Rezumatul tematic Ati inceput prin a vorbi despre apoi ati trecut la si, in sfarsit, v-ati referit la Care dintre aceste aspecte credeti ca ar trebui aprofundat mai intai?Metoda demonstrariiMetoda demonstrarii reprezinta o utilizare specific educationala aobservatiei dirijate, fiind destinata mobilizarii unei largi diversitati de mecanisme perceptive, pentru obtinerea unor rezultate de invatare de tipul cunoasterii si intelegerii.O prima remarca generala care se impune a fi facuta se refera la demonstrare, ca metoda de electie pentru invatamantul primar si inva-tamantul secundar inferior, in cadrul carora, corespunzator conceptieipiagetiene, aceasta este cea mai eficienta in raport cu operatiile concreteaccesibile elevilor.Pe de alta parte insa, renuntarea la utilizarea demonstrarii este contraproductiva, atat din perspectiva elevilor (inegalitatile dezvoltarii cognitive si distributia neomogena a abilitatilor cognitive), cat si dinpunctul de vedere al institutiilor de invatamant (specificul disciplinelorde studiu sau domeniilor de continut si diversitatea rezultatelor de invatare urmarite in cadrul acestora).Tipologia demonstrariiDemonstrarea nemijlocitaIn acest caz, sunt utilizate pentru demonstrare componente aledomeniului de realitate abordat de disciplina sau de domeniul de continut.Putem astfel avea de a face cu componente ale scheletului unui dinozaur, diferite tipuri de roci, organe interne ale unui corp uman intr-o sala de disectie, aparatura de laborator etc.Demonstrarea de substitutieIn acest caz, sunt utilizate mijloace didactice de substitutie, cum ar fi machete, mulaje, modele, fotografii, planse, desene realizate pe tabla sau pe folie de retroproiector, imagini, scheme sau grafice pe folie de retroproiector (ex.: piramida nevoilor umane fundamentale a lui Maslow), diapozitive, inregistrari audio sau video, transmisii directe radio sau TV, materiale accesate pe Internet.Demonstrarea actionalaIn acest caz, profesorul actualizeaza comportamente relevantepentru secventele instruirii, de exemplu legate de stabilirea relatiilor cuclientul in consiliere, sau mesaje nonverbale care sugereaza interes, rezervasau ostilitate, efectuarea unui instructaj pentru aplicarea unui test.Demonstrarea prin experiente de laboratorIn acest caz, sunt utilizate resursele unor laboratoare pentru a se demonstra rezultatele interactiunii intre diferite substante, dispozitive, indivizi sau grupuri.Tehnici ale demonstrariiTehnica pregatirii prealabileTehnica presupune evitarea sistematica a improvizarii si prega-tirea din timp, in conditii de calitate tehnica, fie a materialelor pentru demonstrare nemijlocita, fie a materialelor pentru demonstrare de substitutie, fie a scenariului demonstrarii actionale sau de laborator.Tehnica orientarii initialeTehnica presupune utilizarea de indicatii de orientare inaintea utilizarii demonstrarii. Printre elementele de orientare se pot numara urmatoarele:obiectivele urmarite de demonstrare si efectele favorabile asupra cunostintelor si abilitatilor elevilor sau studentilor;cunostinte si abilitati deja stapanite de elevi sau studenti care sunt asociate cu demonstrarea ce urmeaza a fi efectuata;elemente relevante privind protectia mediului, protectia participantilor sau protectia sau securitatea muncii (daca este cazul);principalele etape sau elemente ale demonstrarii;elementele de deosebit interes asupra carora urmeaza a fi directionata atentia elevilor sau studentilor.Tehnica furnizarii de indicatii de orientare pe parcursul demonstrariiTehnica presupune acompanierea demonstrarii cu indicatii si explicatii. Printre indicatiile si explicatiile furnizate se pot numara:indicatii de dirijare a atentiei;indicatii privind ordinea evenimentelor sau configuratia specificaa celor demonstrate;indicatii privind cauzele sau motivele pentru care evenimentelesau elementele au o anumita ordonare sau o anumita structura.Tehnica demonstrarii secventialeIn cazul in care urmeaza a fi predata o procedura complexa, cuprinzand mai multe etape cu semnificatie proprie, acestea vor fidemonstrate separat, cu furnizarea de indicatii prealabile si de parcurs, urmand ca asamblarea componentelor sa se realizeze in final.Tehnica solicitarii de descrieri si explicatiiTehnica presupune solicitarea din partea elevilor sau studentilor a unor descrieri si explicatii ale celor demonstrate. Efectele favorabile ale utilizarii acestei tehnici sunt legate atat de facilitarea intelegerii, cat si de facilitarea stocarii si reamintirii elementelor de cunoastere implicate de demonstrare.Tehnica furnizarii de indicatii finaleTehnica presupune incheierea demonstrarii cu un rezumat al evenimentelor si indicatii suplimentare privind contextul in care elementele demonstrate urmeaza a fi incadrate, din punctul de vedere al invatarii.