metabolismul

Metabolismul glucidic Generalitti. Digestia si absorbtia glucidelor. Glucide simple si conjugateStructur si rol biologic. Ci de metabolizare ale glucozei. Boli induse de glucide. Hipo si hiper glicemia

METABOLISMUL GLUCIDIC GENERALITtIGlucidele sunt biomolecule cu rol energetic si structural, sintetizate de plantele verzi, din compusi simpli (CO2, H2O si energie solar), iar n organismul animal ajung pe cale exogen (hran).

Compusii glucidici din hran asigur o mare parte din necesarul caloric pentru animale, se depun (se acumuleaz) sau sunt convertite n alte biomolecule necesare celulelor.Metabolismul glucidic cuprinde:degradarea (catabolismul) glucidelor;biosinteza (anabolismul) glucidelor.

METABOLISMUL GLUCIDIC DEGRADAREA GLUCIDELOR - DIGESTIAPentru a putea fi absorbite prin peretele intestinal, oligo- si poliglucidele sunt supuse unei digestii prealabile sub actiunea unor enzime din clasa hidrolaze si anume glucidaze.

Oligo- si poliglucidele care nu sunt hidrolizate enzimatic nu pot fi absorbite, ajung n tractul intestinal inferior unde sunt preluate de bacterii.

Acestea, avnd mai multe tipuri de glucidaze dect organismele animale, hidrolizeaz compusii glucidici pn la nivel de oze, pe care le folosesc n metabolismele proprii si apoi elimin n intestin produsi de metabolism ce pot determina cresterea motilittii intestinale si crampe.

DEGRADAREA GLUCIDELOR DIGESTIAGlicoliza

Glicoliza aerob cuprinde mai multe etape:

degradarea glucozei pn la acid piruvic (prin reactii comune cu glicoliza anaerob);

ciclul acizilor tricarboxilici sau ciclul Krebs, format dintr-o succesiune de reactii ce se desfsoar n matrixul mitocondrial;

lantul respirator (sistemul transportor de electroni sau respiratia celular) cuplat cu fosforilarea oxidativ, proces n care coenzimele reduse rezultate din ciclul Krebs sunt oxidate de ctre oxigenul molecular, rezultnd ap si energie stocat n molecula de ATP. Procesele sunt localizate n membrana mitocondrial intern.


Glicoliza anaerob succesiunea de reactii enzimatice care se petrec n conditiile aprovizionrii insuficiente cu oxigen a tesutului muscular. este un proces rapid de generare a unei cantitti relativ mici de energie, rezultnd totodat si produsi de metabolism ce pot fi utilizati n reactii de biosintez

Reactia general a procesului de degradare anaerob a glucozei este:

DEGRADAREA GLUCIDELOR DIGESTIAGlicoliza ETAPELE GLICOLIZEI ANAEROBE

2 . Izomerizarea glucozo-6-fosfatului la fructozo-6-fosfat:3 . Formarea fructozo-1,6-difosfatului:4 . Scindarea fructozo-1,6-difosfatului n triozofosfai:5 . Izomerizarea si stabilirea echilibrului ntre triozele fosforilate:6. Oxidarea GAP la acid 3-fosfogliceric are loc n dou etape catalizate de dou enzime diferite7. Formarea acidului 2-fosfogliceric : 8. Formarea acidului 2-fosfoenolpiruvic9. Formarea acidului piruvic :10. Formarea acidului lactic


n afar de muschiul scheletic care n primele faze de efort functioneaz anaerob, n organismul animal mai sunt si alte celule care produc acid lactic, deoarece utilizeaz glicoliza anaerob ca furnizor energetic. S-au descris celule din rinichi si din retin care functioneaz virtual anaerob, ca si eritrocitele mature care neavnd mitocondrii folosesc aceeasi cale de obtinere a ATP. Acumularea acidului lactic n celul este nociv, ntruct scade pH-ul citoplasmatic, inhibnd enzimele, inclusiv cele din glicoliz. De aceea el este eliminat n snge, care l transport la ficat, unde este reconvertit n piruvat si apoi n glucoz. Procesul se numeste gluconeogenez, iar ciclul fiziologic prin care acidul lactic este metabolizat, ciclul Cori.

DEGRADAREA GLUCIDELOR DIGESTIAGlicolizaFERMENTATIILE GLUCIDELOR


Fermentatia lactic (cenobioza) este procesul de degradare anaerob a glucidelor sub actiunea bacteriilor lactice.

Bacteriile lactice transform glucoza n acid lactic dup un mecanism asemntor cu cel al glicolizei anaerobe din muschi.

Bilantul energetic al procesului fermentativ este de 2 moli ATP/mol glucoz.

Fermentatia lactic poate fi: homofermentativ, cnd pe lng acid lactic rezult cantitti mici de alcool etilic, acizi volatili, substante aromate; heterofermentativ, cnd pe lng acid lactic rezult cantitti mari de produsi secundari, cum ar fi: etanolul, dioxidul de carbon.

Fermentatia lactic este utilizat n procesele de obtinere a produselor lactate (iaurt, brnzeturi), n conservarea nutreturilor prin nsilozare si n fermentarea si conservarea legumelor.


Procesul de fermentatie lactic poate folosi ca substrat si alte hexoze (fructoz, galactoz, manoz), diglucide (lactoz, zaharoz, maltoz) sau poliglucide (amidon) si are trei faze: faza preliminar, caracterizat printr-o fermentatie violent, nsotit de degajare de gaze, a crei durat este functie de temperatur si de natura produsului supus fermentatiei (se recomand un toptim = 18-20C); faza principal sau faza determinant a fermentatiei, ce const ntr-o acumulare masiv de acid lactic (creste de la 0,3 la 1,5%); faza final, care se caracterizeaz printr-o reducere treptat de acid lactic ca urmare a dezvoltrii unor microorganisme care l consum. O dat cu consumarea lui ncepe alterarea ntr-o msur mai mare sau mai mic a produselor rezultate n urma fermentatiei lactice.


II - GLICOLIZA AEROB

procesul de metabolizare a piruvatului pe cale aerob (cu participarea oxigenului) este un proces enzimatic care se realizeaz n mitocondrie. Acidul piruvic obtinut prin metabolizarea anaerob a glucozei este decarboxilat oxidativ n prezenta coenzimei A si transformat n acetilCoA:

n mecanismul de reactie intervin si coenzimele NAD+ care sunt reduse la NADH(H+), tiaminpirofosfatul si ionii de magneziu. AcetilCoA intr apoi ntr-un proces enzimatic ciclic de degradare din care rezult CO2, coenzime reduse si ATP, denumit ciclul acizilor tricarboxilici (ciclul acidului citric) sau ciclul Krebs.

GLUCOZA - surs de energie glicoliz CATC - sintez de compusi - glicogen - pentoze nucleotide, acizi nucleici - acizi uronici proteoglicani, detoxifiere - glicerol, acetil-CoA neolipogenez - aa neesentiali, purine, pirimidine - NADPH reactii de reducere

CILE DE UTILIZARE ALE GLUCOZEI

Utilizarea glucozei n tesuturi depinde de:starea metabolic anabolic (postprandial) - glu piruvat CATC ATP - ficat TG, colest t. adiposcatabolic (interprandial) - glu energie n t. glucodependentetipul de tesut eritrocite glicoliz anaerob, pentoze creier insulino-dep., glicoliz aerob, pentoze t. adipos - insulino-dep., acetil-CoA AG ficat glicoliz, depozitare, ac. glucuronic


Desfsurarea reactiei din glicoliz depinde de:necesarul de ATPglicemie hipoglicemie stim. gluconeogeneza, inh. Glicolizanecesarul de intermediari pentru gluconeogenezmetabolismul lipidiccalea pentozo-fosfailorCATC


BIOSINTEZA GLUCIDELOR

GLICOGENOGENEZAGlicogenogeneza este procesul prin care se sintetizeaz glicogen din glucoz.

sediul biosintezei glicogenului este n principal celula hepatic si ntr-o msur mai mic celula muscular.

formarea glicogenului este un proces endergonic (consumator de energie), are loc prin adugarea succesiv de unitti de glucoz activat (fosforilat) la molecule de glicogen preexistent (glicogen primer).

sinteza moleculei de glicogen foloseste ca primer initial o protein, glicogenina, care transfer opt radicali glucidici pe gruparea OH a tirozinei din structura proprie.

proteina rmne n interiorul moleculei de glicogen.

adugarea noilor unitti de glucoz se face la captul nereductor al lantului poliglucidic

GLUCONEOGENEZA Gluconeogeneza este procesul de biosintez a glucozei din precursori neglucidici, care pot fi transformati n acid piruvic.

acest proces exclude acizii grasi si acetilCoA, dar include acidul lactic, unii amino-acizi, glicerol.

importanta procesului rezid n faptul c permite conversia la glicogen a altor molecule, mentinnd n acest fel glicemia la valori relativ constante.

aceasta este important pentru c o serie de tesuturi si celule (creierul, eritrocitele, retina, celulele parenchimului renal) folosesc exclusiv glucoza ca resurs energetic.

rezerva de glicogen a ficatului este mic si se epuizeaz dup 24 de ore de nfometare. Dar tot ficatul este cel care face ca viata s poat continua pentru c el este singurul capabil s biosintetizeze glucoza.

punctul de plecare l constituie acidul piruvic

GLUCONEOGENEZA Examinnd calea glicolitic se observa c doar 3 dintre reactii sunt ireversibile: fosforilarea glucozei de ctre hexokinaza (glucokinaza) cu consum de ATP; fosforilarea fructozo-6-P cu consum de ATP; transformarea fosfoenolpiruvatului n acid piruvic;

biosinteza glucozei pe calea invers este posibil cu conditia gsirii unor modalitti de trecere peste aceste puncte cheie (ireversibile).

Afectarea enzimelor implicate n metabolismul glicogenului glicogenoza hepato-renal (boala von Gierke) glucozo-6-fosfataza- hipoglicemie, lipoliz, gluconeogenez, hiperlactacidemie- tulburri digestive, convulsii, hepatomegalie, tulburri neurologice

glicogenoza generalizat (sindromul Pompe) 1,4-1,6-glucozidaza- depunere de glicogen n miocard, muschi, SNC

glicogenoza McArdle fosforilaza muscular- depuneri de glicogen anormal- crampe musculare, dureri, rabdomioliz, oboseal

gliocogenoza Herbs fosforilaza hepatic- depuneri de glicogen n ficat

glicogenoza de tip 0 glicogensintaza- hipoglicemie, cetoz, ntrzierea cresterii, osteopenie, tulburri neurologice

GLICOPROTEINE oligozaharide fixate covalent pe proteine 1-80% glucide monozaharide gal, manoz, fucoz, acid sialic, glucozamin, arabinoz, xiloz, N-acetil-glucozamina, N-acetil-galactozamina, acid N-acetil neuraminic legturi - O-glicozidic serina (treonina) - N-glicozidic - asparagina - O-glicozidic HO-lizina partea proteic activitate biologic partea glucidic modularea functiei, localizare, durata de activitateClasificare O-glicozide N-glicozide simple N-acetil-glucozamin, manoz -complexe fucoz, acid N-acetil neuraminic, N-acetil-galactozamin

Rol biologic structura membranelor structural, functional (recunoasterea celulelor), adezivitate grupele sanguine A, B procesele de aprare imunoglobuline, interferon, complement coagularea sngelui protrombina, fibrinogen transportul compusilor endo-, exogeni transferina, ceruloplasmina, transcortina lubrifianti tub digestiv, mucoasa vaginal metabolismul hemoglobinei haptoglobine stabilitatea celulelor glicoforine (hematii)

PROTEOGLICANI contin heteropolizaharide neramificate fixate covalent pe proteine trizaharid de legtur gal-gal-xil localizare intracelular, cartilagii, tendoane, piele, lichid sinovial polizaharidele glucozamin/galactozamin - acid glucuronic (acid iduronic)

Clasificare dup structura dizaharidului acid glucuronic + N-acetil glucozamin acid hialuronic, acid glucuronic + N-acetil-galactozamin - condroitin-4-sulfat,condroitin-6-sulfat acid glucuronic/acid iduronic + N-acetil-galactozamin - dermatan sulfat acid glucuronic/acid iduronic + N-acetil-glucozamin - heparan sulfat, heparin D-galactoz + N-acetil-glucozamin + glucide keratan sulfat mucopolizaharidoze acumulare de dermatan sulfat, heparan sulfat ntrziere mintal, opacifierea corneei, deformri scheletice, modificri somatice, surditate

ACID HIALURONIC structur liniar asociere cu proteoglicani localizare cartilagii, lichid sinovial, corp vitros, derm, esut nervos, esut epitelial cu apa formeaz soluii vscose lubrifiant, protecie mecanic hidrolizat de hialuronidaz

CONDROITIN SULFAT cartilagii, artere, cornee, tesut nervos mineralizarea osoas, matricea cartilajului ionizarea gr. sulfat osteoartrit suplimente nutritive

HEPARINA localizare ficat, piele, plmn anticoagulant - antitrombina clarificarea plasmei postprandial

AMINOACIZI compusi cu functiune mixt (compusi care au grupe functionale diferite n molecula lor) care contin n molecula lor gruprile -NH2 i COOH Aminoacizii se denumesc folosind cuvntul acid, urmat de amino si numele acidului corespunztor. Prin prefixele di, tri etc., se arat numrul de grupe amino si carboxil, iar pozitia relativ a dou grupe functionale se precizeaz cu literele grecesti , , , , , n care acidul este dac gruprile amino si carboxil se leag de un acelasi carbon, dac gruprile amino si carboxil se leag la atomi de carbon alturati, iar, pe msur ce creste distanta, se vor numi , , . 20 proteinogeni L, neproteinogeni - -alanina, GABA cod genetic - codonFormula general a aminoacizilor n cazul compuilor aromatici, se folosesc prefixele orto, meta, para.

AMINOACIZI - ClasificareAminoacizii pot fi clasificati: dupa natura catenei: alifatica, aromatica, heterociclica; dupa numarul gruparilor -COOH si -NH2: monoamino-monocarboxilici, diaminomonocarboxilici; dupa pozitia relativa pe care o au gruparilor functionale n molecula: , , -aminoacizi. dupa prezenta n cuprinsul catenei a altor grupari functionale.

Clasificare functie de polaritatea catenei si cuprinde patru grupe :1.) cu radical nepolar (hidrofob): glicina, alanina, valina, leucina, izoleucina, prolina, fenilalanina, triptofanul si metionina. Toti sunt mai putin solubili n apa dect aminoacizii polari;2.) cu radical polar nencarcat electric (la pH=6): serina, treonina, cisteina, tirosina asparagina, glutamina. Acesti aminoacizi sunt mai solubili n apa dect cei nepolari, deoarece catena poate stabili legaturi de hidrogen cu apa, datorita gruparilor -OH,-NH2 amidice si -SH pe care le contine;3.) cu radical polar ncarcat negativ (la pH=6): acidul aspartic si acidul glutamic;4.) cu radical polar ncarcat pozitiv (la pH=6): lisina, arginina, histidina.

Aminoacizii ndeplinesc mai multe roluri biologice, fiind n acelasi timp: ioni dipolari cu un moment de dipol mare, care determina o crestere considerabila a mediului n care se dizolva; electroliti amfoteri solubili n apa, cu capacitatea de a actiona ca substante tampon n diferite domenii de pH; sunt optic activi, datorita faptului ca poseda unul sau mai multi atomi de carbon asimetrici, cu exceptia glicinei; sunt compusi cu grupe reactive capabile sa participe la reactii chimice avnd ca rezultat o mare gama de produse sintetice; sunt liganzi ai multor metale; sunt participanti n reactii metabolice cruciale, de care depinde viata si sunt substante in vitro pentru o gama mare de enzime; sunt constituenti esentiali ai moleculelor proteice ale caror caractere specifice, biologice si chimice sunt determinate n mare parte de numarul, distributia si interrelatiile aminoacizilor din care se compun. prezinta unitate si diversitate n acelasi timp: unitate = sunt -aminoacizi cu toate consecintele fizice care decurg din aceasta si pentru ca cei care sunt componenti uzuali ai proteinelor au aceeasi configuratie optica a atomului de carbon din pozitia , si diversitate, deoarece fiecare din ei poseda o catena diferita, care-i confera proprietati unice, deosebindu-l fizic, chimic si biologic de ceilalti.AMINOACIZI Rol biologic

PEPTIDEClasificare: peptide (oligopeptide) - compusi formati dintr-un numar relativ mic de -aminoacizi polipeptide - compusi formati dintr-un numar mai mare de -aminoacizi, dar cu masa moleculara mai mica de 10000 proteine (poliprotide superioare, holoproteide) - compusi cu masa moleculara mai mare de 10000 heteroproteide - compusi care pe lnga un lant proteic,mai contin si o grupare neproteica numita grupare prostetica

Deci, fiecare molecula de peptida, polipeptida sau proteina va contine: "n" resturi de - aminoacizi; (n-1) legaturi peptidice (de tip amida substituita); un N-acid (aminoacidul N terminal), rest de -aminoacid de la capatul lantului, care poseda grupa amino libera si un C-acid (aminoacidul C-terminal), rest de -aminoacid, de la celalalt capat al lantului, care poseda grupa carboxil libera

PEPTIDEREPREZENTANTI

Carnozina (-alanilhistidina) si anserina (-alanil-N-metilhistidina) sunt dipeptide prezente n muschi, care intervin n schimburile energetice din organism L-aspartil--fenil-L-alanil metil eterul (aspartam) este o dipeptida de 152 de ori mai dulce dect zaharoza; daca radicalul fenil este nlocuit cu un radical ciclohexil, compusul rezultat este de 225 ori mai dulce dect zaharoza. Acest compus este folosit ca edulcorant artificial, cu slab aport caloric, de catre diabetici si pentru controlul greutatii corporale ncepnd din anul 1983 Glutationul (-glutamil-cisteinil-glicina) - prima tripeptida naturala cunoscuta si izolata din drojdia de bere, prezenta n toate celulele, joaca un rol important n procesele de oxido-reducere, datorita prezentei n molecula a gruparii -SH, care are caracter reducator conducnd la disulfura Oxitocina si vasopresina sunt nonapeptide cu structura ciclica, datorita formarii unei punti disulfurice ntre gruparile -SH, care provin de la doua resturi de cisteina, prezente n lantul polipeptidic. Aceste peptide sunt hormoni hipofizari. Oxitocina actioneaza asupra musculaturii netede, n special a uterului, provocnd contractii. Vasopresina are o actiune similara dar mult mai redusa, provocnd cresterea tensiunii arteriale prin inhibarea diurezei.

PEPTIDEREPREZENTANTI

Insulina este de asemenea un hormon de natura proteica, secretat de pancreas. Masa moleculara a insulinei este de aproximativ 6000, dar moleculele sunt asociate formnd agregate cu mase moleculare de 12000, 48000 care n anumite conditii disociaza. insulina regleaza metabolismul glucidic si indirect influenteaza si asupra metabolismului altor compusi organici. hipofunctia pancreasului conduce la diabet zaharat, boala care se caracterizeaza prin hiperglicemie si glicozurie, aparnd totodata si modificari n metabolismul proteinelor si lipidelor. hiposecretia de insulina poate fi compensata prin administrare periodica de insulina, care influenteaza direct asupra sintezei glicogenului hepatic si asupra oxidarii glucozei n muschi

Metabolismul intermediar alglucidelorMonozaharidele (hexoze i pentoze) se resorb din intestin si pe cale portal ajung la ficat. Ficatul utilizeaz aceste substante pentru completarea rezervelor glicogenice (glicogenogenez), pentru sinteza de lipide (lipogenez) sau pentru alte sinteze de compusi cu rol structural sau functional. Surplusul de glucoz este descrcat n circulatia sistemic, determinnd cresteri usoare si temporare ale glicemiei hiperglicemie postprandial. Glicemia este de aproximativ 80 120 mg % si se mentine constant cu mici oscilatii n jurul acestor limite legate de perioadele digestiveO alt parte nsemnat din glucidele organismului se gsesc n snge, n lichidele extracelulare si intracelulare sub form de glucoz care este unica form de transport a glucidelor. Rezervele hepatice de glicogen sunt usor mobilizate pentru meninerea constant a glicemiei.

Metabolismul intermediar alglucidelor Hipoglicemia se manifest clinic prin oboseal, paloare accentuat, anxietate, hiperexcibilitate, temperatur, convulsii, com, simptome care trdeaz suferina sistemului nervos Glicemia si mecanismele de reglare a metabolismului glucidic - concentratia sanguin a glucozei variaz ntre 90 120 mg/100 ml snge si este una din principalele constante umorale. Glucoza din snge si lichidele interstiiale realizeaz legtura dintre rezervorul glucidic al organismului (ficatul) si tesuturile consumatoare de glucoz si, ca urmare, nivelul glicemiei reflect echilibrul dinamic dintre cantitatea de glucoz eliberat de ficat n circulatia sistemic si cantitatea utilizat de tesuturi pentru diferitele lor activitti n conditii obisnuite, cei doi parametrii prezint variaii neconcordante, glicemia se mentine la nivel constant datorit unor mecanisme complexe de reglare. variatiile glicemiei ntr-un sens sau altul stimuleaz chemoreceptorii specifici din sistemul vascular, care transmit impulsuri ascendente la centrii glicoreglrii, n special la cei hipotalamici.

Metabolismul intermediar alglucidelorAcesti centrii sunt influentatai si direct de concentratia glucozei din sngele care l irig, deoarece au celule cu proprietti de chemoreceptori Centrii hipotalamici ai glicoreglrii prelucreaz informatiile primite reflex sau direct si declanseaz consecutiv modificri ale activittii vegetative si endocrine, care readuc la normal nivelul modificat al glicemiei. Mecanismele vegetative si endocrine actioneaz predominant asupra ficatului, dar si asupra celorlalte tesuturi, modificnd adecvat raportul dintre procesele metabolismului intermediar glucidic, mentionate mai nainte. Astfel, cnd glicemia creste, se intensific oxidarea tisular, lipogeneza (depunerea glucozei sub form de lipide) si glicogenogeneza si scad glicogenoliza si glucogenogeneza si invers n hipoglicemie Ficatul are si o actiune homeostatic proprie, putnd s-si modifice adecvat debitul glucozat n functie de nivelul glicemiei. Deoarece nivelul glicemiei poate fi dereglat fie n sensul cresterii, fie al scderii ei, organismul posed mecanismele de reglare care intervin prompt att ntr-un caz ct si n cellalt.

Metabolismul intermediar al glucidelorDigestia si absorbtia glucidelor :

Monozaharidele sunt absorbite preponderend la nivelul jejunului; Hexozele se absorb activ; Pentozele se absorb pasiv;Monozaharidele ajung pe calea venei porte la ficat;Glicemia 100-120 mg/100 ml plasma;Dupa masa glicemia creste.

Catabolizarea glucozeiTransformarea in acid lactic, proces anaerob (glicoliza);Oxidarea completa (proces aerob) pana la bioxid de carbon si apa;Transformarea in pentoze si bioxid de carbon.

Glicogenogenezaprocesul de formare a glicogenului;ficatul contine 150 g glicogen;muschiul 350 g glicogen;sinteza hepatica de glicogen creste in timpul absorbtiei glucidelor;sinteza in restul tesuturilor are loc postprandial;

Metabolismul intermediar al glucidelorGlicogenolizadescompunerea glicogenului;fiecare celula isi utilizeaza propriile rezerve glucidice;celulele hepatica si musculara traiesc pe seama glucozei sanguine.

Glicolizadesfacerea moleculei de glucoza in doua molecule de acid piruvic;acid piruvic - in prezenta oxigenului = acetil coenzima A;acetil coenzima A intra in ciclul Krebs.

Gluconeogenezaprocesul de transformarea a glicerolului si a cetoacizilor in glucoza.

Lipogenezaaportul excesiv de glucoza - sintetizeaza trigliceridele.

Metabolismul intermediar al glucidelorReglareadirecta - concentratia de glucoza din sange;nervoasa centrii glicoreglarii locali din hipotalamus.Insulina hormon efect hipoglicemiantGlucagonul hormon hiperglicemiantIndexul glicemic raspunsul insulinic al organismului.Glucidele se gasesc in alimente in forme simple sau complexe prin urmare nu au aceeasi viteza de asimilatie.Pentru a evita depunerile glucidelor sub forma de grasimi trebuie sa consumam alimente ce contin glucide complexe cu absorbtie lenta, deoarece acestea mentin nivelul relativ constant al glucidelor din sange si totodata evita fluctuatiile insulinei.Este nevoie sa consumam in mod constant de-a lungul zilei (la 2-3 ore) alimente ce contin glucide complexe.Raspunsul insulinic al organismului la consumul diferitelor alimente pe o scara de la unu la o suta. Cu cat numarul este mai mic cu atat acele alimente sunt mai indicate in regimul alimentar.

Glucoza 100; paine integrala din secara 42; Paine alba -100; soia 15; Banane 82; alune 13.

Boli induse de glucideDiabetulboal cronic de metabolism care apare prin deficit partial sau total de insulin hormon pancreatic care controleaz metabolismul glucidelor. Exist dou forme de diabet zaharat:diabet zaharat de tip I, insulinodependent, care apare mai frecvent la copii si la adolescenti, reprezentnd 10 - 15% din totalul cazurilor de diabet zaharat.diabet zaharat de tip II, insulinoindependent, care apare n principal la adulti si este de departe forma cea mai frecvent de boal, reprezentnd 86 90% din totalul de cazuri.Apare de regul ca o consecint a consumului exagerat de dulciuri, coroborat si cu o stare de oboseal si de epuizare a functiei insulinoproductoare a pancreasului. Dac la nceputul secolului al XIX-lea, boala afecta doar 1 din locuitorii unor tri, n 50 de ani procentul a crescut la 7, pentru a ajunge n ultimii ani la procente si valori ngrijortoare

Boli induse de glucide.Diabetul.

Conform unor recente statistici ale OMS, exist astzi n lume mai mult de 150 milioane de persoane bolnave de diabet, iar pn n anul 2025 se prognozeaz dublarea numrului de bolnavi. Cauzele sunt: proliferarea unor principii alimentare nesntoase, viata sedentar si stresul cotidian.Se estimeaz c la noi numrul bolnavilor de diabet la nceputul mileniului III depseste cifra de 800.000 de cazuri.Relatia diabetului cu obezitatea este astzi binecunoscut. Se stie c peste 85 90% din bolnavii de diabet au fost sau sunt obezi.Desi se cunoaste c, ntre 32 36% din cazurile de diabet la copii, factorul dominant este cel genetic (ereditar).Cea mai sigur cale n vederea diminurii consecintelor diabetului n lume o constituie prevenirea bolii.

metabolismul

Documents