membrii academiei de ŞtiinŢe a moldovei - asm.md · de stabilizare a anumitor grade de oxidare a...

MEMBRII ACADEMIEI DE ŞTIINŢE

A MOLDOVEI

dicţionar1961–2006

CO

LE

CŢ

IA

Acad. Gheorghe DUCA, preşedinte

acad. Ion BOSTAN

acad. Valeriu CANŢER

acad. Haralambie CORBU

acad. Eugeniu DOGA

acad. Anatol DRUMEA

acad. Ion DRUŢĂ

acad. Teodor FURDUI

m. c. Boris GAINA

acad. Gheorghe GHIDIRIM

acad. Mihail LUPAŞCU

acad. Boris MELNIC

m. c. Gheorghe MIŞCOI

acad. Alexandru ROŞCA

dr. hab. Mariana ŞLAPAC

dr. hab. Ion TIGHINEANU

m. c. Ion TODERAŞ

acad. Simion TOMA

conSiLiUL coordonaTor

a c a d E M i a d E Ş T i i n ţ E a M o L d o V E i

Ştiinţa, 2006

MEMBRII ACADEMIEI DE ŞTIINŢE

A MOLDOVEI

dicţionar1961–2006

CZU 001. 32 (478) (092) (038)M 57

Colegiul de redacţie:

Acad. HARALAMBIE CORBU, coordonatorVASILE COCIERU, redactor ştiinţific dr. SVETLANA ALBU dr. ALEXANDRU CHIRILOV dr. ION JARCUŢCHI dr. GHEORGHE PRINIdr. hab. EMIL RUSU m. c. GHEORGHE ŢÂBÂRNĂ dr. hab. MARIN USATÂI

Redactor: Elena UngureanuCorectori: Mariana Belenciuc, Oana StoianRedactor tehnic: Nina DuduciucMachetare computerizată: Romeo Şveţ Copertă: Ion SeverinConcepţie grafică: Ion Severin, Romeo ŞveţFotografii: Romeo Şveţ, Vladimir Colos, Nicolae Răileanu şi din arhivele personale ale membrilor A.Ş.M.

Întreprinderea Editorial-Poligrafică Ştiinţa, str. Academiei, nr. 3; MD-2028, Chişinău, Republica Moldova; tel.: (+373 22) 73-96-16; fax: (+373 22) 73-96-27; e-mail: [email protected]

Difuzare: ÎM Societatea de Distribuţie a Cărţii PRO-NOI SRL Republica Moldova: str. Alba-Iulia, nr. 23/1 „A”; MD-2051, Chişinău; tel.: (+373 22) 51-68-17, 50-15-76; fax: (+373 22) 50-15-81; e-mail: [email protected]; www.librarie.md

România: str. Ing. Pandele Ţăruşanu, nr. 13; Sector 1, Bucureşti; tel.: (021) 222-69-38; tel./fax: (021) 222-69-35

Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin Întreprinderii Editorial-Poligrafice Ştiinţa.

ISBN 978-9975-67-572-7 ISBN 978-9975-67-556-7 (vol.1)

© Academia de Ştiinţe a Moldovei, 2006.© Întreprinderea Editorial-Poligrafică Ştiinţa, 2006.

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a CărţiiMembrii Academiei de Ştiinţe a Moldovei: Dicţionar (1961–2006)/Acad. de Şt.

a Moldovei; col. red.: acad. Haralambie Corbu, ... – Ch.: Î.E.P. Ştiinţa, 2006 (Com-binatul Poligr.). – (Col. „Academica” / coord. col.: acad. Gheorghe Duca, ...). – ISBN 978-9975-67-572-7

Vol. 1. – 2006. – 432 p. – ISBN 978-9975-67-556-7- - 1. Ştiinţă – Personalităţi – Moldova – Dicţionare001.32 (478) (092) (038)

CUVÂNT ÎNAINTE

Prezentul Dicţionar este, într-un sens, o altă faţă a Istoriei Academiei de Ştiinţe a Moldo-vei, concepută prin grila personalismului biografic. Cercetările fundamentale şi aplicative, şcolile ştiinţifice, studiile de sinteză privind patrimoniul cultural-spiritual al neamului, con-tribuţiile ştiinţifico-practice ale savanţilor la dezvoltarea economiei ţării vin să confirme, în totalitatea lor, rolul pe care e chemată să-l joace – şi îl joacă – ştiinţa în dezvoltarea socie-tăţii contemporane, pornită în mod deliberat pe calea integrării europene. Fiind principalul centru ştiinţific din ţară şi reprezentând în egală măsură ştiinţa fundamentală şi cea aplica-tivă, Academia de Ştiinţe a Moldovei va continua să stimuleze dezvoltarea conjugată a po-tenţialului ştiinţific din toate sferele de cercetare. Aceste obiective de importanţă majoră pot fi sesizate şi în paginile prezentului Dicţionar, care cuprinde nume notorii de savanţi nu numai din cadrul A.Ş.M., dar şi din afara ei – universităţi, uniuni de creaţie etc. Dicţionarul inserează, într-un registru de personalităţi, biografiile (implicit, realizările ştiinţifice) a 75 de membri titulari, 84 de membri corespondenţi, 53 de membri de onoare ai A.Ş.M. Compartimentul cu privire la membrii de onoare include somităţi ştiinţifice de referinţă din diferite ţări europene: Germania, Franţa, Polonia, România, Rusia ş.a., fapt care vorbeşte şi el univoc în favoarea prestigiului crescând al statutului omului de ştiinţă în Republica Mol-dova, dar şi recunoaşterea lui în afara graniţelor ţării. Or, recunoaşterea şi aprecierea unor reprezentanţi de vază ai ştiinţei de peste hotare de către comunitatea ştiinţifică din Repu-blica Moldova contribuie implicit la sporirea gradului de cunoaştere şi a demnităţii noastre în lume. Viitoarele ediţii ale Dicţionarului academic vor porni, fără îndoială, de la acest mo-del şi de la această verificată sursă de informaţie.

Acad. Gheorghe DUCA, Preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei

MeMbrii titulari

Ai AcAdemiei de ştiinţe A moldovei

9

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

IABABII, Ion(n. 11 februarie 1944, s. Ochiul Alb, r-nul Drochia)

Medic, domeniul ştiinţific: otorinolaringologie.

Doctor habilitat în medicină (1986), profesor universitar (1989). Membru cores-pondent (1993) şi membru titular (2000) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

a absolvit Facultatea de Medicină Generală a institutului de Stat de Medicină din chişinău (1966), după care lucrează în calitate de medic la Spitalul raional Străşeni (1966–1969). În 1969–1972 urmea-ză doctorantura la institutul de cercetări Ştiinţifice în domeniul oto-rinolaringologiei din or. Moscova. activează în calitate de asistent, conferenţiar (1973–1988), şef al catedrei de otorinolaringologie (din 1988), prorector pentru probleme de medicină clinică (1989–1994) şi rector al Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „n. Testemiţa-nu” din chişinău (1994–2005). În noiembrie 2005 este numit minis-tru al Sănătăţii şi Protecţiei Sociale al republicii Moldova.

Este fondatorul şcolii de otorinolaringologie din republica Mol-dova. investigaţiile ştiinţifice întreprinse au conturat un nou concept în otorinolaringologie şi în medicină în general, fundamentat pe pro-nosticul virtual al evoluţiei maladiilor inflamatorii la copii. acest con-cept a deschis noi perspective în profilaxia cronicizării proceselor pa-tologice şi prevenirea afectării grave a sănătăţii şi invalidizării umane, în special a nou-născutului, sugarului şi copilului născut precoce. În studiile sale a descifrat mecanismele cronicizării afecţiunilor inflama-torii recidivante ale tractului respirator superior şi ale urechii medii şi căile de prevenire ale acestui proces. a pus bazele teoretico-practi-ce ale audiologiei în ţară, realizând lucrări consacrate studierii fiziolo-giei şi patologiei analizatorului auditiv. a elaborat noi metode de dia-gnostic şi tratament ale sinuzitelor recidivante şi cronice, papiloma-tozei laringelui, amigdalitei cronice, laringotraheitelor acute steno-zante şi ale altor patologii ale organelor orL. Este iniţiatorul şi pro-motorul unei noi direcţii în rinologie – chirurgia endoscopică a sinu-surilor paranazale, care creează premise pentru evoluţia rinochirur-giei într-o ştiinţă fiziologică de perspectivă. dezvoltă microchirurgia urechii medii şi a căilor respiratorii superioare, terapia şi chirurgia-la-ser şi alte direcţii novatoare ale medicinii contemporane de otorino-

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

10

laringologie. rezultatele cercetărilor ştiinţifice sunt reflectate în cca 370 de lucrări publicate, inclusiv 5 monografii, 4 manuale, 30 de în-drumare metodice, între care: Острый стенозирующий ларинго-трахеобронхит у детей (alma-ata, 1981, în colab.); Stenozele şi defectele laringelui (1982, în colab.); Clinica şi tratamentul otitelor re-cidivante la copii (Moscova, 1985, în colab.); Sinuzitele recidivante la copii (1991, în colab.); Farmacoterapia în otorinolaringologia pedia-trică (2004, în colab.); manualul Otorinolaringologie (2000, în colab.) ş.a. deţinător a 17 brevete de invenţie. În funcţia de rector al Universi-tăţii de Medicină şi Farmacie „n. Testemiţanu”, a desfăşurat o vastă ac-tivitate în domeniul pregătirii cadrelor medicale şi farmaceutice, fiind adeptul noilor metode educaţionale pe care le-a implementat în prac-tica universitară, inclusiv metoda interactivă, medicina bazată pe do-vezi, pe caz clinic, medicina virtuală, telemedicina inofensivă, învăţă-mântul la distanţă etc. Printre acestea este şi noua formă de instruire postuniversitară a medicilor – rezidenţiatul. a pregătit 1 doctor habi-litat şi 8 doctori în medicină. a prezentat ştiinţa medicală din republi-ca Moldova la congrese şi conferinţe internaţionale din Moscova, Vie-na, Washington, Paris, Budapesta, Bucureşti, Varşovia, Kiev etc. Es-te membru de onoare al academiei din Polonia, al academiei orL şi oromaxilofaciale din rusia, membru al Societăţii rinologilor din ru-sia, preşedinte al Societăţii ştiinţifico-practice a otorinolaringologilor din republica Moldova, membru în colegiile de redacţie ale revistelor Вестник оториноларингологии (Moscova), Folia otorinolaringo-logica (Sankt-Petersburg), Журнал �у�них, носо�их � горло�их х�о-урнал �у�них, носо�их � горло�их х�о-роби (Kiev), redactor-şef al revistei Anale ştiinţifice ale Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „N. Testemiţanu”. Este specialist prin-cipal în otorinolaringologie al Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei So-ciale al republicii Moldova.

deţine titlul de „om Emerit”, Eminent al ocrotirii Sănătăţii din re-publica Moldova. Este decorat cu ordinul „Prietenia Popoarelor”, „or-dinul republicii”, cu Marea Medalie de aur „albert Schweitzer”, cu Me-dalia de aur „P. Erlich”, cu Medaliile „robert Koch” şi „nikolai Pirogov”.

Bibliogr.: Academicianul Ion Ababii // arta Medica, 2004, nr. 2; P. Galeţchi, V. Popa. Ion Ababii // curierul Medical, 2004, nr. 1; i. Stici. Primul rector ales al USMF „Nicolae Testemiţanu”//ochiul alb (Monografia satului). chi-şinău, 2005.

11

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

IABLOV, Anton(16 august 1905, Odesa, Ucraina – 18 mai 1978, Chişinău)

Chimist, domeniul ştiinţific: chimia anorganică, chimia combinaţiilor complexe.

Doctor habilitat în ştiinţe chimice (1944), profesor universitar (1945). Membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1961).

a absolvit gimnaziul la cetatea albă, luându-şi bacalaureatul la liceul din localitate (1923). În acelaşi an devine student la Faculta-tea de Fizică şi chimie a Universităţii „al. i. cuza” din iaşi. conco-mitent se înscrie la institutul chimico-Tehnologic din acelaşi oraş, absolvind universitatea în 1927 şi institutul în 1931. În 1930 publi-că împreună cu renumitul prof. nicolae costăchescu, al cărui disci-pol era, un amplu studiu intitulat „influenţa substituenţilor în baze şi în anioni asupra numărului de coordinaţie al unui metal”. aceeaşi temă a constituit obiectul tezei de doctorat, susţinută şi publicată doi ani mai târziu. În perioada 1927–1940 este asistent la catedra de chimie anorganică a Universităţii din iaşi. o scurtă perioadă a acti-vat în calitate de inginer-cercetător la asociaţia „astra română” din Ploieşti (1939–1940). În 1940 devine şef al catedrei de chimie a in-stitutului agricol din chişinău, pe care o conduce până în 1946. Fi-ind unul dintre organizatorii Facultăţii de chimie a Universităţii de Stat din Moldova (1946), devine şef al catedrei de chimie anorga-nică şi totodată decan al acestei facultăţi (1946–1959), după care ac-tivează în calitate de profesor la catedra de chimie anorganică timp de mai mulţi ani (1959–1978). de numele lui a. ablov e legată con-stituirea ştiinţei academice din republică. din 1954 este şef al Labo-ratorului chimico-analitic al Filialei Moldoveneşti a a.Ş. a U.r.S.S., transformat în Secţia de chimie (1955), apoi în Secţia de chimie anorganică (1957) şi redenumit în 1975 în Laboratorul de chimie a compuşilor coordinativi al institutului de chimie al a.Ş.M., pe ca-re îl va conduce până în 1978. după fondarea institutului de chimie (1959) al Filialei Moldoveneşti a a.Ş. a U.r.S.S., devine primul lui di-rector (funcţie pe care o deţine până în 1961). din 1961 şi până în 1964 este academician coordonator al Secţiei de Ştiinţe ale naturii şi Tehnice a a.Ş.M. În 1965 revine în funcţia de director al institutului de chimie, pe care o va exercita până în 1975. În diversele sale activi-

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

12

tăţi, îmbină munca de cercetare cu activitatea de academician coor-donator, de membru al Prezidiului a.Ş.M. (1961–1978) şi de preşe-dinte al Secţiei chimia compuşilor coordinativi a consiliului ştiin-ţific pentru chimia anorganică al a.Ş. a U.r.S.S. (1966–1978).

Este fondator al şcolii ştiinţifice în domeniul chimiei compuşilor coordinativi în republica Moldova. Preocupările ştiinţifice au fost axate pe studierea efectului trans-interacţiune numit cerneaev în cla-sa dioximaţilor cobaltului, pe elaborarea metodelor de sinteză a com-binaţiilor complexe ale elementelor de tranziţie cu liganzi polidentaţi (Baze Schiff et al.) şi pe studierea interacţiunii magnetice de schimb în compuşi polinucleari. În urma cercetărilor au fost evidenţiate se-riile de interacţiune trans- a reacţiilor de substituţie în dioximaţii co-baltului (iii); a fost elucidată influenţa legăturilor metal-ligand de tip σ- şi π- asupra echilibrului chimic acid–bază; a fost determinat efectul de stabilizare a anumitor grade de oxidare a unui set de elemente 3d- în complecşi cu liganzi polidentaţi, efectul tranziţiei de spin în combi-naţiile coordinative ale fierului (iii), delocalizarea dinamică a densi-tăţii electronice în compuşii cu valenţă mixtă şi factorii ce influenţea-ză asupra acestor fenomene; au fost fixate condiţiile de realizare a re-acţiei pe matrice ce permite obţinerea de noi combinaţii coordinati-ve şi de noi substanţe organice; a fost elaborată metoda caracterizării structurii carboxilaţilor cuprului din analiza spectrelor rES etc. Sub conducerea lui au fost extinse investigaţiile combinaţiilor coordina-tive ale elementelor de tranziţie cu metodele cuanto-chimice, anali-za cu raze X, spectroscopiile ir, UV-ViS, rMn, rES, rMG, magneto-chimia, mas-spectrometria, calorimetria, termogravimetria, precum şi metodele termodinamice. din clasele de substanţe sintetizate, a fost elucidat un set de complecşi biologic activi şi catalizatori pentru vop-sirea ţesăturilor. a publicat cca 760 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 2 mo-nografii: Номенклатура неорганической химии (1962, în colab.); Химическая с�язь � комплексных соединениях (1962, în colab.). a pregătit 65 de doctori şi 10 doctori habilitaţi în ştiinţe. a participat la 15 conferinţe şi simpozioane internaţionale, a ţinut prelegeri la uni-versităţile din Bucureşti, iaşi, cluj etc.

a fost distins cu titlurile de „om Emerit”, de laureat al Premiu-lui de Stat (post-mortem), decorat cu ordinele „insigna de onoare”, „revoluţia din octombrie” ş.a.

13

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

IBibliogr.: Н. Гэрбэлэу, Н. Проскина. Памяти учителя//Журнал н�ор�а-н�ор�а-�ор�а-нич�ской химии. 1979, t. 24, nr. 1; Д. Батыр. А. В. Абло�. Страницы жизни и т�орчест�а. chişinău, 1986; d. Batîr. Suflet şi spirit încărcat de comori. Anto-nie Ablov – 100. chişinău, 2005.

ANDRIEŞ, Andrei(n. 24 octombrie 1933, Chişinău)

Fizician, domeniul ştiinţific: semiconductorii necristalini şi optoelectronica.

Doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice (1977), profesor universitar (1990). Membru corespondent (1978) şi membru titular (1984) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

a absolvit Facultatea de Fizică şi Matematică a Universităţii de Stat din chişinău (1956) şi doctorantura la institutul Fizico-Teh-nic „a. F. ioffe” din Sankt-Petersburg (1962). a activat în calitate de laborant superior şi de asistent la catedra de Fizică a institutu-lui agricol din chişinău (1957–1959), cercetător ştiinţific la insti-tutul de Matematică şi Fizică al a.Ş.M. (1962–1964), secretar ştiin-ţific (1964–1971), şef de laborator al institutului de Fizică aplicată al a.Ş.M. (din 1971 până în prezent). a deţinut importante funcţii ad-ministrative în cadrul academiei: secretar ştiinţific al Prezidiului a.Ş.M. şi al institutului de Fizică aplicată (1964–1971), secretar şti-inţific general (1984–1989) şi preşedinte (1989–2004) al academiei de Ştiinţe a Moldovei. din 1993 este director al centrului de opto-electronică al institutului de Fizică aplicată. În anul 2004 a fost ales preşedinte de onoare al academiei de Ştiinţe a Moldovei.

Este fondatorul şcolii ştiinţifice în domeniul fizicii semiconduc-torilor necristalini. Efectuează cercetări fundamentale în domeniul fizicii semiconductorilor necristalini şi al optoelectronicii. a elabo-rat noi tehnologii de obţinere a materialelor necristaline, inclusiv a sticlelor calcogenice nedopate şi dopate cu elemente din pământuri rare (dy, Sm, nd, Ho, Pr etc.), a compoziţiilor polimerice, compozi-telor şi nanocompozitelor în formă de straturi subţiri şi fibre optice, ghidurilor optice planare, elementelor optice nelineare, dispozitive-

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

14

lor optoelectronice, noi tehnologii de obţinere a mediilor de înregis-trare şi producere a hologramelor destinate protecţiei consumato-rilor. În baza acestor cercetări experimentale de pionierat a fost de-monstrat rolul stărilor localizate în fenomenele de interacţiune a lu-minii cu sticlele calcogenice, inclusiv în fenomenele privind memo-ria fotoelectrică, reacţiile electrochimice şi deformaţiile straturilor calcogenice stimulate de lumină şi câmpul electric, influenţa câm-pului electric asupra eficienţei înregistrării optice a informaţiei, fe-nomenele fotoinduse în fibre calcogenice; a fost determinat modul de distribuire a stărilor localizate în sticlele calcogenice şi au fost identificate mecanismele de transport electronic şi de recombinare a purtătorilor de sarcină în materiale necristaline.

au fost elaborate şi propuse pentru implementare în sisteme xe-rografice, fototermoplastice, holografice noi metode de înregistra-re a informaţiei optice, care prezintă interes pentru elaborarea teh-nologiilor informaţionale, băncilor de date cu capacitate superioa-ră. au fost realizate noi modele teoretice de explicare a fenomene-lor optice fotoinduse, confirmate prin cercetări experimentale. Pe baza acestor investigaţii, au fost determinaţi parametrii de bază ai unor materiale de mare interes pentru optoelectronică, a fost elabo-rat atenuatorul fotonic. S-a demonstrat că fibrele optice dopate cu elemente din pământuri rare manifestă proprietăţi de fotoluminis-cenţă, ce prezintă interes pentru elaborarea amplificatorilor optici în fibrele optice la lungimile de undă actuale 1,3 şi 1,5 µkm. Pe baza lucrărilor ştiinţifice efectuate în centrul de optoelectronică, au fost elaboraţi noi senzori acusto-optici, metode interferometrice de cer-cetare a tensiunilor în materiale condensate.

Este autor şi coautor a peste 440 de publicaţii ştiinţifice, între ca-re: Стеклообразный сульфид мы�ьяка и его спла�ы (1981, în colab.); Нестационарные инжекционные токи � неупорядочен-ных т�ердых телах (1983, în colab.); Стеклообразные полупро-�одники � фотоэлектрических системах записи оптической информации (1988, în colab.); Optical phenomena in chalcogenide glasses and their application in optoelectronics// non-crystalline materials for optoelectronics, Series optoelectronic Materials and devices, vol. i. Eds. G. Lucovsky and M. Popescu, inoE, Bucureşti, românia; a: Pure and applied optics, 1, 91, p. 155–210 (1992, în co-

15

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

Ilab.); Fizica sticlelor calcogenice (Bucureşti–chişinău, 1996, în co-lab.); Optical and Photoelectrical Properties of Chalcogenide Glas-ses// Semiconducting chalcogenide glass iii, 80, p. 117–199; Eds. robert Fairman, beaverton, USa & Boris Ushkov, ELMa, Moscow, russia, Elsevier ins., 2004, în colab.) ş.a. coautor a 45 de brevete de invenţie. a contribuit la pregătirea a 17 doctori şi 8 doctori habilitaţi în ştiinţe fizico-matematice şi în ştiinţe tehnice.

a participat la peste 70 de conferinţe şi simpozioane republica-ne şi internaţionale (Marea Britanie, SUa, Franţa, Germania, rusia, românia, Ungaria, Bulgaria etc.). Este membru al academiei ingi-nereşti din Federaţia rusă, membru corespondent al Societăţii aus-triece albert Schweitzer-Gesellschaft Modling, membru al acade-miei Europene de arte, Ştiinţe şi Umanistică (Franţa), membru de onoare al academiei române şi al academiei de cosmonautică „K. E. ţiolkovski”, preşedinte al Societăţii Ştiinţifice internaţionale SPiE–Moldova, membru de onoare al academiei americano-ro-mâne, membru de onoare al Fundaţiei Mondiale de inovaţii, Doctor Honoris Causa al Universităţii Politehnice din Bucureşti.

a fost distins cu titlurile de „om Emerit”, de laureat al Premiului de Stat, al Premiului „c. Miculescu” al academiei române, al Pre-miului internaţional „S. r. ovshinshy” pentru excelenţă în cerceta-rea sticlelor calcogenice. Este decorat de 2 ori cu ordinul „insig-na de onoare”, cu „ordinul republicii”, cu Medalia „academicianul S. i. Vavilov” ş.a.

Bibliogr.: a. Buzdugan, M. iovu. Bibliografia acad. Andrei Andrieş. chişi-nău, 2003; Contributions to Non-Crystalline Semiconductor Physics and to Optoelectronics. Homage Book dedicated to academician Andrei Andriesh (editori a. Buzdugan şi M. iovu). chişinău, 2003; On 70 th birthday anniversa-ry of academician A. M. Andriesh // Moldavian Journal of the Physical Scien-ces, 2003, vol. 2, nr. 3–4.

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

16

ANDRONATI, Nicolae(n. 7 noiembrie 1935, s. Caragaş, azi r-nul Slobozia)

Inginer, domeniul ştiinţific: informatică, tehnica de calcul şi automatizare.

Doctor habilitat în ştiinţe tehnice (1982), profesor universitar (1984). Membru co-respondent (1989) şi membru titular (1993) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

a absolvit institutul Politehnic din Lvov (1958) şi institutul de radiotehnică, Electronică şi automatică din Moscova (1969), apoi a urmat doctorantura la academia Militară de artilerie din Lenin-grad (1970–1972). a activat în calitate de prorector pentru studii şi munca ştiinţifică şi de şef al catedrei Mijloace de automatizare şi Tehnologia Producerii la institutul republican de Perfecţiona-re a Specialiştilor de pe lângă comitetul de Stat pentru Planificare al r.S.S.M. (1973–1977). a fost director al uzinei „Sciotmaş” (1977–1983) şi director al Filialei din chişinău a centrului de cercetări Şti-inţifice în domeniul Tehnicii Electronice de calcul din or. Moscova (1983–1992). În perioada 1993–1999 a fost academician coordona-tor al Secţiei de Ştiinţe Tehnice a a.Ş.M. din 1999 este colaborator ştiinţific principal al institutului de Energetică al a.Ş.M. concomi-tent a activat în calitate de conferenţiar şi profesor la Universitatea Tehnică a Moldovei (1972–1992). a fost deputat în Parlamentul re-publicii Moldova (1990–1992). din 1992 până în 1994 a fost prim-viceprim-ministru al republicii Moldova. din 1999 este cercetător ştiinţific principal al institutului de Energetică al a.Ş.M.

cercetările ştiinţifice sunt legate de proiectarea şi construi-rea sistemelor informaţional-computaţionale speciale, de mode-larea computaţională, sistemele automatizate de dirijare, fiabili-tatea şi viabilitatea sistemelor informaţionale de calcul. a elaborat noi metode de calcul ale sistemelor de ecuaţii diferenţiale şi integra-le, de majorare a preciziei rezolvării lor. a propus o metodă univer-sală nouă pentru aprecierea fiabilităţii sistemelor mari de comple-xitate înaltă, a creat modele teoretice care permit a prognoza pro-prietăţile şi comportamentul obiectelor dirijate. a elaborat princi-piile de construire a calculatoarelor specializate cu destinaţie spe-cială. Este autorul a peste 120 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 4 mono-grafii: Надежность АСУ технологическими процессами (1980);

17

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

IТехнология и качест�о � произ�одст�е цифро�ых упра�ляющих �ычислительных ма�ин (1983); Аппаратно-программные средст�а а�томатизиро�анных систем упра�ления (1989, în colab. cu prof. a. a. Fedulov şi prof. o. V. Şcerbakov); Perioada de tranziţie şi tehnologiile informaţionale (1996) ş.a. deţine 15 breve-te de invenţie. a pregătit 13 doctori în ştiinţe. rezultatele cercetărilor ştiinţifice au fost expuse în comunicări cu care a participat la nume-roase conferinţe şi simpozioane republicane şi internaţionale, inclu-siv în rusia, Franţa, austria, Ucraina, cehia, Portugalia, Germania, Georgia, Finlanda etc. Membru al academiei internaţionale ingine-reşti din Moscova, membru al consiliilor ştiinţifice specializate pen-tru conferirea titlurilor de doctor şi doctor habilitat de pe lângă Uni-versitatea Tehnică a Moldovei, Universitatea Tehnică din Lvov, insti-tutul de Energetică al a.Ş.M. la specialitatea „Tehnica de calcul şi in-formatica” (1989–1992), membru al comitetului Executiv EUniS–European Universities information Systems organisation.

i s-a conferit titlul de „om Emerit”, este decorat cu Medalia „Me-ritul civic”, cu ordinul „drapelul roşu de Muncă”.

Bibliogr.: i. rogojin. Îndrăgostit de informatică şi tehnica de calcul (60 de ani de la naşterea acad. N. Andronati) // Ştiinţa, 1995, nr. 11.

ANDRUNACHIEVICI, Vladimir(3 aprilie 1917, Sankt-Petersburg, Rusia – 22 iulie 1997, Chişinău)

Matematician, domeniul ştiinţific: algebră.

Doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice (1958), profesor universitar (1961). Membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1961).

a absolvit Liceul de băieţi „alecu russo” din chişinău (1936), Facultatea de Matematică a Universităţii din iaşi (1940) şi docto-rantura la Universitatea de Stat „M. V. Lomonosov” din Moscova (1947). Este conferenţiar şi şef al catedrei de algebră la Universita-tea de Stat din chişinău (1947–1953). din 1953 până în 1961 acti-vează la Moscova în calitate de şef al catedrei de Matematică Supe-

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

18

rioară la institutul chimico-Tehnologic „d. i. Mendeleev”. Timp de peste 35 de ani a activat în cadrul academiei de Ştiinţe a Moldovei, exercitând funcţiile de director al institutului de Fizică şi Matema-tică (1961–1964), academician coordonator al Secţiei de Ştiinţe Fi-zice şi Matematice a a.Ş.M. (1964–1985), vicepreşedinte al a.Ş.M. (1965–1974, 1979–1990), director al institutului de Matematică cu centrul de calcul (1964–1991), director de onoare al institutului de Matematică (1991–1997).

a elaborat lucrări consacrate teoriei radicalilor şi teoriei structu-rale a inelelor şi algebrelor asociative, a evidenţiat şi a studiat cei mai importanţi radicali în inele şi algebre, care au fost utilizaţi la demon-strarea unui şir de teoreme structurale. rezultate esenţiale au fost ob-ţinute în teoria aditivă a idealelor, la cercetarea varietăţilor sistemelor algebrice, în teoria radicalilor pentru module şi categorii. o direcţie aparte o constituie teoria inelelor şi modulelor topologice: teoria ge-nerală a radicalilor cu aplicaţii, problema înzestrării inelelor cu anu-mite topologii, posibilitatea prelungirii topologiilor inelului. Toate aceste direcţii de cercetare au fost dezvoltate în cadrul şcolii ştiinţi-fice în domeniul algebrei din republica Moldova, al cărei fondator şi conducător a fost. a fost preşedinte al consiliului ştiinţific specializat pentru conferirea gradelor ştiinţifice de doctor şi doctor habilitat de pe lângă institutul de Matematică şi informatică al a.Ş.M. la speciali-tatea „Logica matematică, algebra şi teoria numerelor” (1977–1997). În această şcoală ştiinţifică au fost pregătiţi peste 30 de doctori în şti-inţe fizico-matematice, dintre care 6 au devenit doctori habilitaţi. a publicat peste 150 de lucrări ştiinţifice şi ştiinţifico-didactice, inclu-siv 2 monografii: Numere şi ideale (1979, în colab.); Радикалы алгебр и структурная теория (1979, în colab. cu acad. i. reabuhin). a fost redactor al lucrării Исследо�ания по алгебре и математическому анализу (1965). Prin activitatea sa ştiinţifică şi organizatorică a sus-ţinut şi stimulat apariţia şi formarea direcţiilor de cercetare în cadrul institutului de Matematică şi informatică al a.Ş.M. a participat la nu-meroase congrese şi conferinţe internaţionale şi unionale ale matema-ticienilor (Bulgaria, 1967; Franţa, 1970; Polonia, 1983). a ţinut prele-geri la Universitatea „al. i. cuza” din iaşi şi la Universitatea din Toron-to (canada). a fost membru al Societăţii de Matematică din Mosco-va, redactor-şef al Buletinului Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Mate-

19

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

Imatica, membru al colegiului de redacţie al seriei „Мат�матич�ски� зам�тки” (rusia).

S-a învrednicit de titlurile de „om Emerit” şi de laureat al Premiului de Stat. a fost decorat cu ordinele: „insigna de onoare”, „drapelul roşu de Muncă”, „Lenin”, „revoluţia din octombrie”, „ordinul republicii”.

Bibliogr.: Очерки раз�ития математики � СССР (1917–1977). Теорети-ческая математика. Прикладные �опросы математики. Kiev, 1983, p. 91; А. И. Бородин, А. С. Бу�ай. Выдающиеся математики. Kiev, 1987, p. 19; Наука и техника СССР. 1917–1987 (Хроника). Moscova, 1988, p. 19; Успе-хи математических наук. 1988, t. 43, nr. 1, p. 219–220. Institutul de Mate-matică şi Informatică. File din istorie. chişinău, 2004, p.38–46; 152–153.

ANESTIADI, Vasile(n. 4 mai 1928, s. Sărătenii Vechi, azi r-nul Teleneşti)

Medic, domeniul ştiinţific: morfologie, patologie, patobiologie, angiologie, biogerontologie.

Doctor habilitat în ştiinţe medicale (1964), profesor universitar (1964). Membru corespondent (1965) şi membru titular (1972) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

a absolvit cu menţiune institutul de Stat de Medicină din chişi-nău (1951), doctorantura la aceeaşi instituţie (1954) şi World Health or-ganisation – Modern Methodology for Teachers of Medicine (1978, Londra). a desfăşurat o prodigioasă activitate didactică şi ştiinţifică în cadrul Universităţii de Stat de Medicină din chişinău, exercitând funcţiile de asistent (1955–1958), şef al catedrei de anatomie Pato-logică (1958–1986), prorector (1961–1963) şi rector (1963–1986) al acestei instituţii, apoi la academia de Ştiinţe a Moldovei în calita-te de şef al Laboratorului de Patobiologie (1986–1991) şi de direc-tor al centrului Ştiinţific de Patobiologie şi Patologie (din 1991). Es-te membru al Prezidiului a.Ş.M. (1990–1995) şi preşedinte al con-siliului pentru Etică în cercetare al a.Ş.M. (din 2006).

a fondat şcoala ştiinţifică a patologiştilor din republica Moldo-va. a elaborat teoria aterosclerozei incipiente, obţinând rezultate im-

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

20

portante în patologia aterosclerozei. a introdus noţiuni fundamenta-le în geneza acestui fenomen: „injury”, „Preatherosclerosis”, „Patho-morphosis”, „immunoinflammation”, „Sinergism”. depistarea fazelor precoce ale aterogenezei constituie o descoperire fundamentală ori-ginală şi o reorientare ştiinţifică de perspectivă. rezultatele investiga-ţiilor sunt reflectate de cca 700 de publicaţii în reviste de profil şi sur-se de circuit internaţional, în monografia Атеросклероз артерий (1967) şi în 9 monografii scrise în colaborare: Атеросклероз и эластика артерий (1970); Энзимы артерий и атеросклероз (1973); Морфогенез атеросклероза (1982); Ультраструктурные осно�ы атеросклероза артерий (1983); По�режденный кардиомиоцит (1991); Начинающийся атеросклероз (1991); Атерогенез и иммунное �оспаление (1997); Атерогенез (аспекты патобиологии) (2001); Atherosclerosis and Diabetes (2006). disci-polii săi au devenit profesori, doctori în ştiinţe, titulari de catedre, con-ducători de laboratoare. În calitate de raportor, coordonator, membru al comitetelor organizatorice, copreşedinte, reprezintă republica Moldova la forumuri ştiinţifice europene şi mondiale (congrese, con-ferinţe şi simpozioane) la Moscova, Sankt-Petersburg, Tokio, Kiev, Valencia (Spania), Washington, Helsingør (danemarca), nice (Fran-ţa), Berlin, roma, Bucureşti, Praga, Paris, istanbul, Lisabona, Mon-treal ş.a. Este membru al international academy of Pathology (Paris), membru de onoare al asociaţiei de Gerontologie şi Geriatrie din ro-mânia, Senior Societas Pathologorum Europae (Berlin), membru al international Union of angiology (Tokio), membru de onoare al aca-demiei de Ştiinţe Medicale din românia, membru al consiliului Şti-inţific al Societăţii de Gerontologie şi Geriatrie din Euroasia (Mosco-va), membru al colegiilor de redacţie ale revistelor Pathology (Paris) şi Romanian Journal of Morphology and Embryology. Fiind preşedinte al consiliului rectorilor universităţilor din Moldova (1977–1986), a implementat metodologia didacticii universitare moderne, a argu-mentat organizarea şi construcţia sanatoriilor-profilactorii pentru studenţi, a centrelor-model de odihnă şi sport pentru studenţi şi lec-tori, a cluburilor de estetică etc. În calitate de deputat şi preşedinte al comisiei pentru ocrotirea sănătăţii, cultura fizică şi asistenţa socia-lă a Sovietului Suprem al r.S.S.M., a contribuit la dezvoltarea medici-nii, ştiinţei şi educaţiei în republică, a fondat împreună cu

21

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

Im. c. M. Popovici institutul de cardiologie, a susţinut pregătirea ca-drelor de cardiologi şi organizarea altor servicii specializate. În funcţie de rector al USMF în decurs de aproape un sfert de secol, a organizat instruirea a cca 20 000 de medici generalişti, pediatri, igienişti, stoma-tologi, farmacişti etc. a fost preşedinte al consiliului Societăţilor Me-dicale din republica Moldova, al Societăţilor: „Ştiinţa” (chişinău), de Patologie, de cardiologie, de Gerontologie; membru al colegiului Ministerului Sănătăţii.

i s-a conferit titlul de laureat al Premiului de Stat, este decorat cu ordinele: „insigna de onoare”, „Prietenia Popoarelor”, „Gloria Mun-cii”, „drapelul roşu de Muncă”, cu „ordinul republicii”, cu medalii-le „Ч�сть. Слава. Труд” de gr. iV (Ucraina), „50 de ani de la Victorie” (ierusalim), „academicianul S. i. Vavilov”, „d. cantemir”.

Bibliogr.: Ки�ине�ский Государст�енный Медицинский Институт. chişinău, 1984; Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie la 50 de ani. chişinău, 1995; Ф. Фурдуй, И. Абабий, Г. Гидирим и др. Патриарх молда�с- молда�с-молда�с-кой медицины // Buletinul a.Ş.M. Ştiinţe Biologice, chimice şi agricole, 2003, nr. 1; Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „N. Testemiţanu” la 60 de ani. 1945–2005. chişinău, 2005.

ARUŞANOV, Ernest(4 februarie 1941, or. Baku, Azerbaidjan)

Fizician, domeniul ştiinţific: fizica compuşilor semiconductori.


a absolvit Facultatea de Fizică şi Matematică a Universităţii de Stat din chişinău (1963) şi doctorantura aceleiaşi instituţii (1967). activează la institutul de Fizică aplicată al a.Ş.M. în calitate de cer-cetător ştiinţific inferior (1967–1970), cercetător ştiinţific superi-or (1970–1986), şef al Laboratorului de Semiconductori cu Bandă Energetică interzisă Îngustă (1986–1988), director adjunct pentru

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

22

probleme de ştiinţă (1988–1997), şef al Secţiei de Semiconductori Ternari şi Multinari (din 1997).

interesele ştiinţifice ale savantului ţin de creşterea cristalelor, carac-terizarea magnetică şi optică a materialelor binare şi ternare pentru fo-tovoltaică, termoelectricitate, optoelectronică şi spintronică. a studi-at structura benzilor energetice a mai multor materiale semiconduc-toare, a determinat parametrii acestor benzi, mecanismele de împrăş-tiere şi ale conductibilităţii prin salturi. a propus şi a brevetat metode de obţinere a monocristalelor compuşilor semiconductori, precum şi a detectorilor şi emiţătorilor de radiaţie pe baza lor. În ultimii ani, aten-ţia principală a fost acordată obţinerii şi cercetării proprietăţilor fizice ale materialelor semiconductoare pentru fotovoltaică, silicidelor, com-puşilor Heusler, atractive pentru celulele solare şi spintronică. rezulta-tele cercetărilor ştiinţifice se regăsesc în cele peste 200 de lucrări ştiinţi-fice, publicate în reviste ştiinţifice de specialitate, între care 3 monogra-fii şi 3 articole de sinteză: Арсенид и фосфид кадмия (1976, în colab.); Исследо�ание бинарных полупро�однико�ых соединений (1983, în colab.); Сложные полупро�одники (1988, în colab.); Crystal growth and characterization of II3V2 compounds // Prog. cryst. Growth cha-ract., 1980, v. 3, nr. 2/3, p. 211–255 (Pergamon Press); Crystal Growth, Characterization and Aplication of II V compounds // Prog. crystal Growth charact., 1986, v. 13, nr. 1, p. 1–38 (Pergamon Press); II3V2 com-pounds and alloys // Prog. Growth charact, 1992, v. 25, p. 131–201 (Pergamon Press). Este deţinător a 12 brevete de invenţie. a pregătit 12 doctori în ştiinţe. a participat cu comunicări la peste 50 de conferinţe şi simpozioane republicane şi internaţionale, inclusiv cu rapoarte la conferinţe internaţionale (Moldova, 2001, 2004; italia, 2002; Japonia, 1999, 2003). a ţinut prelegeri la instituţii de profil şi la universităţi din canada, Franţa, Germania, Spania, austria, Elveţia, anglia, olanda, Polonia. din 1993 efectuează periodic, în calitate de profesor invitat, cercetări ştiinţifice în Germania (Konstanz, Berlin, dresden), Franţa (Toulouse, Paris) şi Spania (Madrid). Este membru al colegiului de redacţie al revistei Moldavian Journal of Physical Sciences, recenzent al revistelor ştiinţifice internaţionale: Applied Physics Letters, Thin Solid Films, Physica Status Solidi.

Este distins cu titlurile de „om Emerit” şi de laureat al Premiu-lui de Stat.

23

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

IBEREJAN, Silviu(n. 30 iulie 1927, s. Bălăbăneşti, azi r-nul Criuleni)

Lingvist, domeniul ştiinţific: lingvistică romanică (în special română) şi slavă (în special rusă).

Doctor habilitat în filologie (1972), profesor universitar (1979). Membru corespon-dent (1989) şi membru titular (1992) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

a studiat la Liceul „B. P. Hasdeu” din chişinău (1938–1944), la Liceul „c. d. Loga” din Timişoara (1944–1945), la şcoala rusă din comrat (1945–1946), la şcoala nr. 4 din chişinău (1946–1947) şi la Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Moldova (1947–1952), după care au urmat studiile de doctorat la aceeaşi universita-te (1952–1955). a activat în calitate de lector la institutul Pedago-gic din Tiraspol (1954–1955) şi la Universitatea de Stat din Moldo-va (1955–1956), cercetător ştiinţific superior la institutul de istorie, Limbă şi Literatură al Filialei Moldoveneşti a a.Ş. a U.r.S.S. (1956–1958), secretar ştiinţific (1958–1961), şef de sector (1961–1978), şef de secţie (1978–1987), director al institutului de Limbă şi Literatură al a.Ş.M. (1987–1991), academician coordonator al Secţiei de Şti-inţe Socioumane (1991–1995), director (1995–2000) al institutului de Lingvistică al a.Ş.M. din 2000 este cercetător ştiinţific principal la institutul de Filologie. a ţinut prelegeri la institutul Pedagogic din Bălţi (1973–1983).

Este fondator al şcolii naţionale de lexicologie şi semantică lin-gvistică. aria preocupărilor ştiinţifice o constituie gramatica, lexi-cologia, lexicografia, stilistica, istoria limbii, cultura vorbirii limbii române, semantica generală, lingvistica teoretică, romanistica, sla-vistica, lingvistica comparată, sociolingvistica. a contribuit la dez-voltarea teoriei lexicografice în direcţia implementării noţiunii de sistem lexico-semantic şi a aplicării unor metode noi de cercetare în studiul lexicului. a elaborat teoria echivalenţei semantice a cuvin-telor. Este autor a peste 400 de lucrări ştiinţifice şi ştiinţifico-didac-tice publicate atât în ţară, cât şi în străinătate, inclusiv 3 monografii, între care: Contribuţii la studiul infinitivului moldovenesc (1962); Семантическая эк�и�алентность лексических единиц (1973); autor şi redactor a 4 dicţionare, inclusiv Dicţionar explicativ şco-

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

24

lar (1960, 1969, 1976, 1979, 1984, în colab.); Dicţionar explicativ al limbii moldoveneşti (în 2 vol., 1977; 1985); Dicţionar explicativ uzu-al al limbii române (1999, coord. al lucrării) etc.; 6 manuale: Lim-ba moldovenească literară contemporană. Morfologia (1983, în co-lab.); Lingvistica generală (1985, în colab.); Curs de gramatică istori-că a limbii române (1991, în colab.) ş.a. Este redactor ştiinţific a cca 40 de cărţi de lingvistică; traducător, redactor şi editor al operelor unor somităţi ale lingvisticii ca V. F. Şişmariov (Limbile romanice din sud-estul Europei şi limba naţională a R.S.S.M., 1960); iorgu iordan (Романское языкознание: Историческое раз�итие, течения, методы. Moscova, 1971, în colab.); Eugeniu coşeriu (Structurile le-xematice // revistă de lingvistică şi ştiinţă literară, 1992, nr. 5; Lin-gvistică din perspectivă spaţială şi antropologică: Trei studii / cu o prefaţă de Silviu Berejan şi un punct de vedere editorial de Stelian dumistrăcel, 1994); raymund Piotrowski (Sinergetica şi ocrotirea limbii române în Republica Moldova // revistă de lingvistică şi ştiin-ţă literară, 1997, nr. 3); coordonator al volumului Limba română es-te Patria mea. Studii. Comunicări. Documente (1996). În perioada 1988–2006 semnează cca 100 de articole de publicistică lingvistică privind statutul limbii române din republica Moldova. Este preşe-dinte al consiliului ştiinţific specializat pentru conferirea gradelor ştiinţifice de doctor şi doctor habilitat în filologie (1988–1991), pre-şedinte al comisiei de Expertiză a consiliului naţional de acredi-tare şi atestare al republicii Moldova (din 1992). a pregătit 16 doc-tori şi 5 doctori habilitaţi în ştiinţe filologice. a participat cu rapoar-te şi comunicări la cca 200 de conferinţe şi simpozioane ştiinţifice naţionale şi internaţionale (în rusia, românia, Ucraina, Georgia, Germania, Ungaria, Franţa, italia, Spania, Polonia, cehia, Slovacia, austria, canada ş.a.). a exercitat funcţiile de secretar de redacţie (1958–1988) şi de redactor-şef (din 1989) al Revistei de lingvistică şi ştiinţă literară, membru (din 1992) al comitetului internaţional de patronaj al Atlasului Lingvistic Romanic (aLir) (Grenoble, Franţa), membru al comitetului internaţional al Slaviştilor, membru al co-misiei interdepartamentale pentru limba de stat şi grafia latină. Doc-tor Honoris Causa al Universităţii de Stat „alecu russo” din Bălţi, mem-bru de onoare al institutului de Lingvistică „iorgu iordan” al acade-miei române.

25

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

IEste distins cu titlurile de laureat al Premiului de Stat, laureat al Premiului Prezidiului a.Ş.M., „Eminent al Învăţământului Public”, premiant al academiei româno-americane. a fost decorat cu „or-dinul republicii” şi cu Medalia a.Ş.M. „d. cantemir”.

Bibliogr.: International Who’s Who in Translation & Terminology. Paris, not-tingham, Bonn, Wien, 1995; Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară (Oma-giu acad. Silviu Berejan), 1997, nr. 3; А. Юдакин. Ведущие языко�еды мира. Энциклопедический сло�арь. Moscova, 2000; Silviu Berejan:75 // Limba ro-mână, 2002, nr. 4–6; Enciclopedia Marilor Personalităţi. Vol. iV. Bucureşti, 2003; Românii din jurul României. Bucureşti, 2003; Academicianul Silviu Berejan: Biobibliografie. Bălţi–chişinău, 2005.

BERSUKER, Isaak(n. 12 februarie 1928, Chişinău)

Fizician, domeniul ştiinţific: fizica teoretică şi chimia cuantică.


a absolvit Facultatea de Fizică şi Matematică a Universităţii de Stat din chişinău (1952) şi doctorantura Universităţii din Leningrad (1957). Între anii 1952 şi 1959 activează pe tărâm pedagogic: profe-sor la colegiul de aviaţie din Voronej (rusia, 1952–1953), la institu-tul de Învăţători din Soroca (1953–1954) şi la institutul Pedagogic din Bălţi (1954–1959). Se consacră apoi muncii de cercetare la insti-tutul de chimie al a.Ş.M. în funcţiile de cercetător ştiinţific inferi-or (1959–1960), cercetător ştiinţific superior (1960–1964), director adjunct pentru probleme de ştiinţă (1962–1964). În 1964 fondează Laboratorul de chimie cuantică, pe care îl va conduce până în 1993. din 1993 este profesor la Universitatea Texas din austin (SUa).

Este fondator al şcolii ştiinţifice de chimie teoretică (cuantică) în republica Moldova. Printre elaborările principale pot fi numite: dezvoltarea teoriei generale a efectului Jahn-Teller, lansarea teo-riei vibronice a feroelectricităţii, a metodei semiempirice cvasire-

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

26

lativiste de calcul a sistemelor moleculare şi a metodei electrono-conformaţionale de prognozare a relaţiilor „structură–activitate”, precum şi cercetările efectelor vibronice în reactivitatea chimică şi în spectroscopie. a contribuit la promovarea cercetărilor în chi-mia coordinativă cu aplicarea principiilor fundamentale şi ale me-canicii cuantice pentru elucidarea problemelor privind reactivita-tea chimică, structura electronică a moleculelor reactante, a com-plexului activat şi a stării de tranziţie în cataliză, modelarea siste-melor moleculare care conţin metale tranziţionale. a propus utili-zarea aşa-numitei metode electrono-conformaţionale computaţi-onale la identificarea farmacoforilor şi pronosticarea bioactivităţii în farmaceutică. cercetările menţionate s-au soldat cu descope-rirea ştiinţifică, înregistrată în 1978 în registrul de Stat al U.r.S.S. cu titlul „Fenomenul de scindare-tunel a nivelelor energetice ale sistemelor poliatomice în stare de degenerare electronică”. Me-toda este rapidă, necostisitoare şi eficientă, asigurând un grad în-alt de pronosticare cu probabilitatea de 90%. a publicat peste 600 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 13 monografii: Химическая с�язь � комплексных соединениях (1962, în colab.); Электронное строение и с�ойст�а координационных соединений: ��едение � теорию (1986) ş.a. Este conducător ştiinţific a 50 de doctori şi 10 doctori habilitaţi. discipolii săi activează în diferite centre şti-inţifice din SUa, Franţa, Turcia, Belgia, italia, românia şi israel. rezultatele cercetărilor ştiinţifice au fost prezentate la cca 150 de conferinţe şi simpozioane internaţionale şi republicane. a ţinut prelegeri în peste 40 de universităţi din diferite ţări ale lumii (ru-sia, românia, Franţa, Spania, SUa, israel etc.). a fost ales preşe-dinte al comitetului organizatoric al Simpozionului internaţional privind efectul Jahn-Teller, sponsorizat de UnESco prin centrul internaţional de Fizică Teoretică de la Trieste (italia, 2006), preşe-dinte al comitetului ştiinţific al celei de-a ii-a conferinţe interna-ţionale de chimie Ecologică de la chişinău (2002), membru al So-cietăţii americane de chimie şi membru al colegiilor redacţionale ale revistelor New Journal of Chemistry (Paris), Теоретическая и Экспериментальная Химия (U.r.S.S.).

Este laureat al Premiului de Stat, decorat cu „ordinul de onoare”, cu Medalia „david Ben Gurion” (israel) şi cu Medalia „L. a. ciugaev”

27

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

I(a.Ş. a rusiei). În 1992 centrul internaţional Biografic din cambridge (Marea Britanie) i-a acordat titlul de „om al anului”.

Bibliogr.: d. Batîr. Descoperirea în viaţa unui destin. Acad. Isaak Bersuker la 75 de ani// Buletinul a.Ş.M. Ştiinţe Biologice, chimice şi agricole, 2004, nr. 3.

BOLOGA, Mircea(n. 31 mai 1935, s. Parcova, azi r-nul Edineţ)

Fizician, domeniul ştiinţific: termo- şi electrofizică.


a absolvit Facultatea de Fizică a Universităţii de Stat din chişi-nău (1956) şi doctorantura la institutul de Energetică „G. Krjijanov-ski” din Moscova (1961). activează ca cercetător ştiinţific la institutul de Energetică şi automatică al a.Ş.M. (1961–1964, reorganizat în in-stitutul Probleme Electrofizice, apoi în institutul de Fizică aplicată), şef de laborator (din 1964 până în prezent), director adjunct (1974–1979), director al institutului de Fizică aplicată al a.Ş.M. (1979–1997) şi al centrului Probleme Electrofizice al institutului de Fizică aplicată (din 1997).

a fondat şcoala ştiinţifică în domeniul intensificării transferului de căldură şi de masă din republica Moldova. Este iniţiator şi con-ducător al cercetărilor sistematice ale proceselor de transfer de căl-dură şi de masă sub acţiunea câmpurilor electrice şi magnetice şi ale particularităţilor hidrodinamice în curgeri cavitaţionale, care re-prezintă o direcţie nouă în termofizică şi electrofizică. Prin cerce-tările complexe electrofizice, termofizice şi hidrodinamice au fost fundamentate legităţile dezvoltării convecţiei electrice, intensifică-rii proceselor de transfer, dirijării stratului-limită şi au fost obţinute rezultate originale, recomandări şi elaborări în baza acţiunilor câm-purilor electrice, care deschid largi posibilităţi privind optimizarea regimurilor termice şi termostatarea aparaturii şi utilajului de cele mai diverse destinaţii, la fel ca şi elaborarea metodelor prioritare pri-

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

28

vind realizarea echipamentelor compacte de înaltă eficienţă în baza electroconvecţiei, a unor aparate şi tehnologii moderne. Sub îndru-marea lui au fost propuse electrotehnologii importante, s-au efectu-at cercetări ale electroplasmolizei materiei prime biologice, au fost elaborate tehnologii şi instalaţii, unele dintre ele fiind realizate peste hotare în bază de licenţă. a consolidat la institutul de Fizică aplica-tă un colectiv profesionist, care se ocupă de studiul mai multor do-menii: corpul solid, semiconductorii, supraconductibilitatea, posi-bilităţile neexplorate de utilizare a electricităţii; a contribuit la dez-voltarea bazei experimentale de producere, a desfăşurat o fructuoa-să activitate privind protejarea rezultatelor aplicative. a contribuit la stabilizarea relaţiilor de colaborare cu instituţiile de învăţământ superior şi cu numeroase instituţii ştiinţifice din mai multe ţări. Es-te autor a cca 1 100 de lucrări ştiinţifice, inclusiv autor şi coautor a 12 monografii, între care: Электрокон�екция и теплообмен (1977, în colab.); Магнитоожижение (1986, în colab.); Теплообмен при кипении и конденсации � электрическом поле (1987, în co-lab.); Электрокон�екти�ный теплообмен дисперсных систем (1989, în colab.); Электрогидродинамические испарительно-конденсационные системы (1991, în colab.); Д�ухфазные системы жидкость–пар � электрическом поле (1992, în colab.); Рафинация подсолнечного масла � электрическом поле (2004, în colab.); Electrotehnologii (în 3 vol., Bucureşti, 1999–2005, în co-lab.) ş.a. autor a 280 de brevete de invenţie şi certificate de inova-ţie. a pregătit peste 50 de doctori şi doctori habilitaţi. a întemeiat, în 1965, împreună cu acad. Boris Lazarenco, revista ştiinţifico-tehnică Электронная обработка материало� – prima şi unica de acest profil, pe care o îngrijeşte de peste 4 decenii şi o conduce iniţial în ca-litate de redactor-şef adjunct (1965–1979), apoi în calitate de redac-tor-şef până în prezent. revista se editează în SUa în versiune engle-ză şi se bucură de o înaltă apreciere. Participă la numeroase confe-rinţe şi simpozioane republicane şi internaţionale (Moscova, Sankt-Petersburg, Kiev, riga, roma, Bucureşti, Japonia, canada etc.). Este unul dintre organizatorii conferinţelor „Prelucrarea electrică a ma-terialelor” (chişinău).

Este „om Emerit”, laureat al Premiului de Stat, decorat cu ordi-nele „Prietenia Popoarelor” şi „Gloria Muncii”, cu Premiul preşedin-

29

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

Iţilor academiilor de Ştiinţe din Belarus, Moldova şi Ucraina, cu Pre-miul special al Societăţii Termotehnicienilor din românia.

Bibliogr.: Б. А. Б�л�нький. Цех – полигон науки. chişinău, 1984; T. Mali- chişinău, 1984; T. Mali-nowski. Pe ogorul muncii ştiinţifice (60 de ani de la naşterea acad. Mircea Bolo-ga // Ştiinţa, 1995, nr. 5; V. Ghedrovici. Calendar Naţional, 2005. [Mircea Bolo-ga] // Biblioteca naţională a republicii Moldova. chişinău, 2004.

BOSTAN, Ion(n. 31 iulie 1949, s. Brânza, r-nul Cahul)

Inginer, domeniul ştiinţific: maşinologie şi fiabilitatea maşinilor.


după absolvirea Facultăţii de Mecanică a institutului Politehnic din chişinău (1971), activează la Uzina „Moldovahidromaşina” în calitate de inginer constructor de maşini, apoi se transferă (1974) la catedra „Bazele proiectării maşinilor” a institutului Politehnic din chişinău (azi Universitatea Tehnică din Moldova), ocupând succe-siv funcţiile de inginer, asistent, lector superior, conferenţiar, profe-sor universitar, şef al catedrei Teoria Mecanismelor şi organelor de Maşini (1990–1995), iar din 1992 – de rector al acestei universităţi.

Este fondator al şcolii ştiinţifice în domeniul maşinologiei şi fi-abilităţii maşinilor, lansând şi dezvoltând o gamă nouă de transmi-sii – transmisiile planetare precesionale, bazate pe principii noi de transformare a mişcării şi sarcinii. În 1981 obţine primul brevet de invenţie în acest domeniu, fiind totodată înregistrat pentru prima oară termenul de „transmisie planetară precesională”, intrat în cir-cuitul terminologic mondial. datorită noutăţii structurale şi funcţi-onale a Transmisiei Planetare Precesionale, lansează un vast spectru de cercetări ştiiinţifice: elaborează teoria fundamentală a angrena-jului precesional multipar cu profil variabil şi a tehnologiei (know-how) de generare a angrenajului precesional, elaborează peste 30 de structuri cinematice supuse ulterior cercetărilor teoretice şi experi-

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

30

mentale în complex ale parametrilor nivelului tehnic etc. cercetări-le de pionierat în domeniul respectiv au fost recunoscute de Şcoala de Maşinologie din Moscova drept o nouă direcţie ştiinţifică în con-strucţia de maşini. comitetul de Stat al fostei U.r.S.S. pentru învăţă-mânt a aprobat în 1989 includerea „Transmisiilor Planetare Prece-sionale” ca obiect de studiu obligatoriu pentru instituţiile tehnico-inginereşti unionale la disciplina „organe de maşini şi bazele pro-iectării”. În perioada 1983–1992, în calitate de conducător ştiinţific şi coordonator, a elaborat în cadrul Programelor de Stat peste 20 de sisteme de acţionare şi dirijare pentru tehnica cosmică de zbor (3 proiecte), pentru complexul robotizat destinat explorării zăcămin-telor feromagnetice de pe fundul oceanului Planetar (12 proiecte), tehnica militară şi specială etc. rezultatele cercetărilor sunt reflec-tate în cca 550 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 160 de inovaţii, inclusiv în 3 monografii: Планетарные прецессионные передачи (1987); Зацепление для прецеcсионных передач (1988); Прецессионные передачи с многопарным зацеплением (1991); manualul de sin-teză Transmisiuni planetare, precesionale şi armonice, editat la Bu-cureşti şi la chişinău (1997) şi alte 4 manuale. a pregătit 5 doctori şi 1 doctor habilitat. În ultimul timp, a creat o nouă direcţie ştiinţifi-că: „Elaborarea sistemelor de conversiune a energiilor regenerabile”. desfăşoară activităţi de organizare şi extindere a ariei cercetărilor în domeniul ştiinţelor tehnice cu orientare spre necesităţile economi-ei naţionale. a participat cu rapoarte ştiinţifice la o serie de conferinţe şi simpozioane republicane, unionale şi internaţionale, a organizat la chişinău 2 conferinţe ştiinţifice unionale („Т�нд�нции повыш�ния на�рузочной способности п�р�дачи зац�пл�ни�м”, 1989; „Trans-misii cu angrenaje. Teoria angrenajului, calculul de rezistenţă, pre-cizia cinematică şi tehnologia fabricării”, 1992), 7 ediţii ale confe-rinţei internaţionale „Tehnologii moderne. calitate. restructurare” (chişinău–iaşi, 1999–2005). a ţinut prelegeri în domeniul transmi-siilor planetare precesionale la Universităţile Tehnice din românia (iaşi, Bucureşti, Ploieşti, Bacău), Germania (Konstanz şi Frankfurt pe Main), SUa (detroit), Slovacia (Bratislava). rezultatele cercetări-lor ştiinţifice au fost prezentate la cca 45 de expoziţii internaţionale în 21 de ţări (inclusiv Eureka–Bruxelles, Pittsbourgh–SUa, Geneva, El-veţia, Germania, Franţa, coreea de Sud), fiind apreciate cu cca 30 de

31

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

Imedalii de aur şi cu Marele Premiu ii al Salonului Mondial inPEX-Xii, Pittsbourgh, SUa (1996). Este membru al academiei interna-ţionale a Şcolii Superioare din Moscova, membru de onoare al aca-demiei româno-americane şi al academiei Tehnice din românia, preşedinte al asociaţiei inginerilor din republica Moldova, redac-tor-şef al revistei tehnico-ştiinţifice Meridian Ingineresc. a fost ales Doctor Honoris Causa al Universităţii de Petrol-Gaze din Ploieşti, al Universităţii Tehnice „Gh. asachi” din iaşi, al Universităţii din Ba-cău, al Universităţii „Politehnica” din Bucureşti. Este preşedinte a 2 consilii specializate pentru conferirea gradelor ştiinţifice de doctor şi doctor habilitat la specialitatea „Teoria mecanismelor şi organelor de maşini” şi „Tehnologia construcţiilor de maşini”.

Este de 2 ori laureat al Premiului de Stat, deţine titlurile de inven-tator Emerit al republicii Moldova şi inovatorul anului 2005. Este decorat cu „ordinul republicii”, cu ordinul Merite de l’invention (în grad de cavaler, de ofiţer şi de comandor) (Bruxelles, Belgia), cu or-dinul pentru Ştiinţă „Meritul European” (Bruxelles, Belgia), cu Me-dalia de aur a organizaţiei Mondiale de Proprietate intelectuală (Geneva), cu Medalia de aur „Henri coandă” pentru realizări în şti-inţă şi tehnică.

Bibliogr.: Dicţionarul Specialiştilor. Un „Who’ s Who” în ştiinţa şi tehnica ro-mânească. Vol. 1. Bucureşti, 1996.

BUDAC, Ilie(22 iunie 1916, s. Inguleţ, azi reg. Kirovograd, Ucraina – 14 mai 1974, Chişinău)

Istoric, domeniul ştiinţific: istoria Moldovei, epoca modernă.

Doctor habilitat în ştiinţe istorice (1964), profesor universitar (1965). Membru co-respondent (1965) şi membru titular (1972) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

a absolvit institutul Pedagogic din odesa (1939). a participat la războiul Sovieto-Finlandez (1939–1940) şi la cel de-al doilea răz-boi Mondial (1941–1942). după război, a fost pedagog în şcoala me-die, apoi a activat în calitate de lector şi şef de catedră la Şcoala Supe-

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

32

rioară de Partid din chişinău (1945–1959), conferenţiar şi şef de ca-tedră la Universitatea de Stat din Moldova (1959–1970), director al institutului de istorie al a.Ş.M. (1970–1974).

a efectuat investigaţii în domeniul istoriei dezvoltării econo-mice şi a mişcarii social-politice din Basarabia în a doua jumătate a sec. al XiX-lea. a depistat în arhivele din chişinău, odesa, Sankt-Petersburg şi Moscova şi a introdus în circuitul ştiinţific do-cumente şi materiale inedite (de epocă), care au permis reconstitu-irea vieţii economice, sociale şi politice a Basarabiei în perioada de după reformele ţariste de la mijlocul sec. al XiX-lea. a argumentat cu materiale statistice concrete etapele afirmării capitalismului în Basarabia, a studiat mişcarea social-politică din Basarabia din a do-ua jumătate a sec. al XiX-lea–începutul sec. al XX-lea. Este autor şi coautor a cca 100 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 7 monografii, 2 ma-nuale, o culegere de documente, 3 lucrări de sinteză, studii şi comu-nicări. Printre cele mai reprezentative lucrări sunt: Раз�итие ка-питализма � сельском хозяйст�е � пореформенной Беcсара-бии (1954); Ре�олюция 1905–1907 гг. � Молда�ии (1955); Соци-ально-политическое д�ижение � Бесcарабии � пореформенный период (1959); Буржуазные реформы 70–80-х гг. XIX �. � Бесcа-рабии (1961); Крестьянская реформа 60–70-х гг. XIX �. � Беcса-рабии (1956, în colab.); История Молда�ской ССР (vol. i, 1965, în colab.); История Ки�ине�а (1466–1966) (1966, în colab., coord.); Очерки истории народного хозяйст�а Беcсарабии (1812–1861) (1967, în colab.); Очерки истории народного хозяйст�а Бесcа-рабии (1861–1905) (1972, în colab.); История народного хозяйс-т�а Молда�ской ССР (1812–1917) (1977, în colab.); alcătuitor al culegerii de documente Положение крестьян и социально-поли-тическое д�ижение � Бессарабии (1861–1895) (1964) etc. a par-etc. a par-ticipat cu rapoarte şi comunicări la diverse forumuri ştiinţifice din r.S.S.M. şi de peste hotare. a fost membru al redacţiei Principale a Enciclopediei Sovietice Moldoveneşti. În arhiva Ştiinţifică a a.Ş.M., în fondul „i. G. Budac”, se păstrează copii ale multor documente ine-dite descoperite de autor în arhivele din chişinău, Sankt-Petersburg, odesa, Moscova.

i s-a conferit titlul de laureat al Premiului de Stat, a fost decorat cu ordinele „Slava” şi „insigna de onoare”.

33

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

ICANŢER, Valeriu(n. 5 februarie 1955, s. Zahorna, r-nul Şoldăneşti)

Fizician, domeniul ştiinţific: fizica stării condensate şi ingineria electronică.


după absolvirea Facultăţii de Fizică a Universităţii de Stat din chişinău (1972–1977), urmează doctorantura la institutul de Fizică „P. n. Lebedev” din Moscova, în secţia condusă de laureatul Premiu-lui nobel, acad. V. Ghinzburg. În 1980 susţine teza de doctor în ştiin-ţe şi revine la chişinău la academia de Ştiinţe a Moldovei, unde acti-vează până în prezent, ocupând succesiv toate funcţiile de cercetător ştiinţific (inferior, superior, coordonator, principal), şef de laborator (1980–1996), director adjunct al centrului LiSES (1992–2000) şi al institutului de Fizică aplicată (1997–2000). din 2000 este director al centrului-Laborator internaţional, academician coordonator al Secţiei de Ştiinţe Matematice, Fizice şi Tehnice (2000–2004), apoi academician coordonator al Secţiei de Ştiinţe Fizice şi inginereşti a a.Ş.M. (din 2004).

aria investigaţiilor este extinsă atât după gama de fenomene fi-zice abordate (tranziţii de fază electronice, structură electronică şi cvasiparticule, fenomene de transport şi tunelare, efecte de cuanti-ficare şi de interfaţă etc.), precum şi după spectrul de materiale şi sis-teme ale stării condensate studiate: semiconductori, semimetale şi supraconductori, inclusiv nanostructuri cuantice. a dezvoltat di-recţia ştiinţifică „Fizica proceselor electronice în materiale şi nano-structuri cu anizotropie a caracteristicilor cvasiparticulelor”. cer-cetările legate de dezvoltarea teoriei structurii şi proprietăţilor elec-tronice ale compuşilor semiconductori şi supraconductori, precum şi ale structurilor cuantice, investigarea efectelor electronice de or-donare şi coexistenţă a mai multor faze, elaborarea tehnologiilor şi principiilor fizice noi în proiectarea microdispozitivelor electroni-ce s-au materializat într-o serie de rezultate valoroase. dintre ele pot fi menţionate următoarele: în baza conceptului de ierarhizare a or-donărilor în reţeaua unui compus a fost dezvoltată teoria structurii

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

34

electronice a unor semiconductori complecşi; a fost identificat efec-tul de inversie a spectrului în aliaje de semiconductori de simetrie di-ferită şi efectul de inversie dublă; a fost generalizată metoda variaţi-onală de studiu a fenomenelor de transport în cristalele anizotrope; au fost prezise şi studiate stări electronice şi efecte noi termoelec-trice şi spintronice în structurile semiconductoare cuantice; au fost evidenţiate mecanisme noi de formare a stărilor de interfaţă în na-nostructuri semiconductoare şi supraconductoare; a fost propus un model nou al stărilor de impurităţi în heterojoncţiuni şi gropi cuan-tice; a fost identificat efectul de amplificare a cuantificării dimensio-nale prin anizotropie; a fost propusă o metodă nouă de caracteriza-re a fenomenelor de transport. a contribuit efectiv la dezvoltarea de cercetări tehnologice şi experimentale ale materialelor şi structuri-lor stării condensate, care deschid posibilităţi noi în electronica mi-crodispozitivelor prin ingineria de anizotropie, defecte şi interfaţa-re. rezultatele cercetărilor microstructurilor şi microfirelor şi-au găsit expresie în crearea unor dispozitive şi produse (fotoconvertoa-re de infraroşu noi şi performante; variante de traductori de presiu-ne, temperatură, prezenţă; microrefrigeratoare şi termocuple ter-moelectrice, o parte dintre care sunt realizate până la nivel de proto-tip cu set de prescripţii tehnice). Este autor a peste 350 de lucrări şti-inţifice, inclusiv 7 monografii: Я�ления переноса � �исмуте и его спла�ах (1983, în colab.); Тройные узкозонные полупро�одники А3B5С2

6 и их т�ердые раст�оры (1986, în colab.); Fizica Corpului Solid. Vol. 1–3 (iaşi, 1991, 1992, în colab.); Introducere în Supracon-ductivitate (iaşi, 1999, în colab.); Thermoelectricity of low-dimen-sional nanostructured materials, 2006, Book nanoscale devices – Fundamentals and application. London; Springer, 2005. a publicat 4 manuale universitare. autor a 12 brevete de invenţie. Elaborări-le realizate au fost menţionate cu 10 medalii la saloanele naţionale şi internaţionale. a participat cu comunicări şi rapoarte la numeroase conferinţe ştiinţifice republicane şi internaţionale (Strasbourg, Ba-reno Sresa, durban, Moscova, Grand Motte, Sinaia etc.). În cadrul programelor internaţionale inTaS, Mrda, BMBF, ScoPES au fost realizate diferite activităţi de cercetare cu parteneri din anglia, Franţa, Germania, israel, rusia, Ucraina. Este referent la diferite re-Este referent la diferite re-viste internaţionale, expert în programele internaţionale (inTaS,

35

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

Icopernicus), a fost invitat să ţină prelegeri la diferite universităţi şi centre din străinătate (Trieste, Warwick, augsburg, osnabrück, iaşi etc.). din 1981 este profesor universitar la Universitatea de Stat din Moldova. Este fondator şi redactor-şef al revistei Moldavian Jour-nal of Physical Sciences, membru al colegiilor de redacţie ale reviste-lor The Annals.: Metalurgy and Material Sciences; Fizica şi Tehnolo-giile Moderne, membru al comitetelor de Program şi de organiza-re a mai multor conferinţe internaţionale. a pregătit 6 doctori în ştiinţe. Este membru al academiei internaţionale de Termoelec-Este membru al academiei internaţionale de Termoelec-tricitate, membru corespondent al academiei româno-america-ne de arte şi Ştiinţe, membru al comitetului Executiv al Societăţii Europene de Fizică, membru al consiliului Ştiinţific al institutului Unificat de la dubna, preşedinte al Societăţii Fizicienilor din Mol-dova, Doctor Honoris Causa al academiei internaţionale de infor-matizare.

deţine titlul de „om Emerit”, este distins cu Premiul naţional, cu Premiul a.Ş.M., cu Premiul Tineretului din Moldova.

Bibliogr.: On occasion of the 50th birthday of Valeriu Kantser // Moldavian Journal of Physical Sciences, 2005, vol. 4, nr. 1.

CERVINSKI, Vasili(20 octombrie 1908, s. Iaroslavici, reg. Rovno, Ucraina – 16 aprilie 1971, Moscova)

Economist, domeniul ştiinţific: economia agrară şi probleme de dezvoltare şi repartizare a forţelor de producţie.

Doctor habilitat în ştiinţe agricole (1959), profesor universitar (1964). Membru ti-tular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1961).

a absolvit Facultatea de Zootehnie a academiei agricole „K. a. Ti-mireazev” din Moscova (1938). Timp de 3 ani (1938–1941) a activat în calitate de director adjunct pentru probleme de ştiinţă al Staţiunii Experimentale din Peatigorsk (rusia). Participant la cel de-al doilea război Mondial. În anii 1946–1948 a lucrat în cadrul corpului diplo-

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

36

matic. din 1948 până în 1961 este angajat în diferite subdiviziuni ale consiliului de Studiere a Forţelor de Producţie al academiei de Şti-inţe a U.r.S.S. în calitate de cercetător ştiinţific inferior, secretar şti-inţific al Expediţiei Sud–Enisei, şef adjunct pentru probleme ştiinţi-fice al Expediţiei aral–Marea caspică, cercetător ştiinţific superi-or, secretar ştiinţific al comisiei interdepartamentale pentru zonele aride, şef al Sectorului „dezvoltarea regiunilor asiei Mijlocii şi Ka-zahstanului”. În 1961 a fost numit director al institutului de Econo-mie al academiei de Ştiinţe a Moldovei. din anul 1968 a activat din nou în cadrul corpului diplomatic.

a publicat peste 60 de lucrări ştiinţifice în domeniul dezvoltă-rii şi repartizării forţelor de producţie, activităţii economice în com-plexul animalier, inclusiv volumele: Научная организация труда. Методические рекомендации, материалы, пособия (1966); Эко-номика Молда�ской ССР (1967, în colab.); Размещение произ�о-дительных сил Молда�ской ССР (1968, red.) ş.a.

a fost decorat cu ordinul „drapelul roşu de Muncă”.

CIBOTARU, Simion(8 iulie 1929, s. Cobâlnea, azi r-nul Şoldăneşti – 14 ianuarie 1984, Chişinău)

Critic şi istoric literar, domeniul ştiinţific: literatura contemporană.

Doctor habilitat în filologie (1973). Membru corespondent (1978) şi membru titu-lar (1981) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

În toamna anului 1949 devine student la Facultatea de Filologie al Universităţii de Stat din chişinău, pe care o absolveşte în 1954. În-tre 1954 şi 1957 este doctorand la institutul de Literatură Universa-lă „M. Gorki” din Moscova. din 1957 activează în cadrul academi-ei de Ştiinţe a Moldovei: cercetător ştiinţific (1957–1961), director adjunct (1961–1969), director (1969–1984) al institutului de Limbă şi Literatură. a fost secretar al comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1977–1984), redactor-şef al revistei Lim-ba şi literatura moldovenească (1978–1984).

37

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

Iinteresele sale ştiinţifice au fost orientate la început spre creaţia populară şi literatura clasică naţională, Eminescu profilându-se ca una din preferinţele prioritare. opiniile lui alecu russo despre lim-bă au constituit subiectul tezei de diplomă, prezentate la finisarea studiilor universitare. În anii de studii în doctorantură se arată preo-cupat de cercetarea literaturii contemporane (prima jumătate a sec. al XX-lea) şi a literaturii comparate (în temei, relaţiile literare mol-do-ruso-ucrainene), pe un loc secund situându-se critica literară propriu-zisă. creaţia lui Emilian Bucov a constituit obiectul unor in-vestigaţii de lungă durată, dat fiind faptul că biografia acestui scriitor acoperea nu numai o bună parte din istoria literaturii moldoveneşti de după cel de-al doilea război Mondial, dar constituia şi o punte de legătură cu literatura basarabeană interbelică, aflată atunci în conul de umbră al valorilor spirituale autohtone. concomitent cu creaţia lui Em. Bucov, cercetătorul se vede antrenat tot mai mult în valorifi-carea operei unor talentaţi colegi de generaţie ai acestuia, cum sunt L. deleanu, G. Meniuc, al. robot, a. Lupan, B. istru, T. nencev, d. Vetrov, a. Lipcan etc. autor a cca 400 de publicaţii ştiinţifice. a îngrijit şi a prefaţat volumele Poezii (1967) de Teodor nencev şi Scri-eri alese (1968) de al. robot. Procesul literar contemporan a rămas o preocupare predilectă a cercetătorului. Monografiile şi culegeri-le de studii: Mesajul social al literaturii (1977); Scriitorul şi timpul (1979); volumul Scrieri alese (1985), apărut post-mortem, cuprind pagini de investigaţii ştiinţifice autentice. comentariul, de regulă pertinent şi profesionist al textului literar, se sprijină pe o serioasă şi profundă documentare. Tentaţia şi pasiunea documentului, dorin-ţa de a epuiza sursele primare întru confirmarea ideilor vehiculate, se vrea apreciată drept una definitorie în munca sa de investigare. În acest sens, şanse reale de supravieţuire ştiinţifică are volumul Lite-ratura sovietică moldovenească din anii 1924–1960. Cronica vieţii literare (1982), în care istoria literaturii din spaţiul pruto-nistrean e prezentată într-o riguroasă disciplină documentar-cronologică, ba-zată pe date şi fapte literare şi sociale concrete, depistate cu migală de-a lungul multor ani de muncă în arhivele şi bibliotecile din chişi-nău, cernăuţi, Moscova, Bucureşti. a participat la elaborarea şi rea-lizarea unor proiecte individuale şi colective importante pentru vre-mea sa, cum ar fi: Schiţă asupra istoriei literaturii sovietice moldove-

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

38

neşti (Moscova, 1963); Istoria literaturii sovietice multinaţionale, vol. i–Vi (Moscova, 1970–1974); culegerile şi antologiile Ani de lup-tă (în 2 vol., 1969); Frăţie de arme (1980) ş.a. S-a implicat activ în or-ganizarea a numeroase colocvii, simpozioane şi conferinţe naţiona-le, unionale, internaţionale. a susţinut şi a încurajat activ tineretul studios, îndrumând susţinerea a 20 de teze de doctor şi doctor habi-litat în filologie.

Este laureat al Premiului de Stat, cavaler al ordinelor „drapelul roşu de Muncă” şi „insigna de onoare”.

Bibliogr.: H. corbu. Semnificaţia documentului // interpretări. chişinău, 1970; M. dolgan. Simion Cibotaru: criticul şi istoricul literar // conştiinţa civi-că a poeziei contemporane. chişinău, 1976; E. Botezatu. Pasiunea investigaţiei şi a descoperirii // nistru, 1979, nr. 7; Н. Бил�цкий. Всегда � поиске // Кодры, 1979, nr. 7; H. corbu. Nopţile de nesomn ale lui Simion Cibotaru // dincolo de mituri şi legende. chişinău, 2004.

CIMPOI, Mihai(n. 3 septembrie 1942, s. Larga, azi r-nul Briceni)

Critic şi istoric literar, domeniul ştiinţific: literatura română, filosofia culturii.

Doctor habilitat în filologie (1998). Membru titular al Academiei de Ştiinţe a Mol-dovei (1992).

a studiat la Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din chişinău (1960–1965), unde îi are ca profesori pe acad. nicolae cor-lăteanu, prof. anatol ciobanu şi prof. ion osadcenco. Între 1965 şi 1982 este redactor la revista Nistru şi consultant la Uniunea Scriito-rilor din Moldova cu anumite pauze (serviciul în armată satisfăcut în septembrie 1966–decembrie 1967 şi o jumătate de an şef de sec-ţie literatură şi artă la „Enciclopedia Moldovenească”). Este apoi re-dactor superior la editurile „cartea Moldovenească” (1974–1977) şi „Literatura şi arta” (1977–1982), în 1982–1983 secretar literar la Teatrul naţional din chişinău (pe atunci Teatrul Moldovenesc aca-demic de Stat „a. S. Puşkin”), redactor la enciclopedia Literatura şi

39

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

IArta Moldovei (1984–1985), secretar literar la Teatrul Poetic „al. Mateevici” (1986–1987). În mai 1987 a fost ales secretar al co-mitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova. din septembrie 1991 este preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova şi şef al direcţiei de literatură română veche şi modernă a institutului de Literatură şi Folclor (actualmente institutul de Filologie).

activitatea ştiinţifică o începe în anii studenţiei, când este pre-şedinte al cercului de ştiinţe filologice al facultăţii şi preşedinte al ce-naclurilor „Mihai Eminescu” (de la Universitate) şi „Mioriţa” (de pe lângă Biblioteca naţională). activând în cadrul institutului de Lite-ratură şi Folclor, a coordonat mai multe programe de cercetări ştiin-ţifice: „relaţii cultural-spirituale între ardeal şi Moldova (Basara-bia)”; „dicţionarul General al Literaturii române”, „dimitrie can-temir şi barocul”. Îşi axează cercetările pe studiul comparat al lite-raturii române (în raport cu cea universală), cercetarea monografi-că a marilor clasici (Eminescu, Blaga, Bacovia, duiliu Zamfirescu) şi a relaţiilor interculturale în spiritul integrării europene şi mondi-ale. Este autor a peste 40 de cărţi şi a 2 000 de articole, cronici litera-re, recenzii. Multe din aceste lucrări sunt inserate în volumele: Nar-cis şi Hyperion (1970, 1987; apărut şi în colecţia „Eminesciana”, iaşi, 1994); Creaţia lui Ion Druţă în şcoală (1986); Spre un nou Eminescu, dialoguri cu eminescologi şi traducători din întreaga lume (1993, 1995, 2000); Lucian Blaga: paradisiacul, lucifericul, mioriticul (1997); O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia; 1997, 2002, 2004); Plânsul Demiurgului (1999); Cumpăna cu două ciu-turi. Carte despre fiinţa românească (2000); La Pomme d’ or (2001); Brâncuşi, poet al ne-sfârşirii (2001); Critice, vol. 1–5 (2001–2006); Bacovia (2005); Grigore Vieru, poet al arhetipurilor (2005) ş.a. Este membru de onoare al academiei române (1992), membru al consi-liului Mondial de studii în domeniul literaturii pentru copii şi tine-ret (din 1975) şi al PEn-clubului (organizaţia Mondială a Scriitori-lor, din 1990), director al revistelor Viaţa Basarabiei şi al buletinului Mihai Eminescu, membru al colegiilor de redacţie ale revistelor Viaţa Românească, Caiete critice, Paradigma, Sud-Est cultural, Saeculum.

i s-au conferit titlurile de laureat al Premiului de Stat, „Maestru al literaturii”, premiile „n. Stănescu”, „L. Blaga”, „G. Bacovia”, di-ploma pentru excelenţă redacţională a Târgului internaţional

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

40

„Bookarest–2002” pentru integrala Eminescu (în 8 vol.). Este de-corat cu „ordinul republicii”, cu ordinul „Serviciu credincios” şi cu Medalia „M. Eminescu” (românia).

Bibliogr.: K. Heitmann. Eine offene Geschichte du rumänischen Literatur Bas-sarabens // Sudost-Forchungen, 1995, nr. 59; E. Simion. Mihai Cimpoi // Scrii-tura taciturnă şi scriitura publică. Bucureşti, 1997; a. d. rachieru. Un factor de echilibru – Mihai Cimpoi // Bătălia pentru Basarabia. Timişoara, 2000; c. ciopraga. Un remarcabil eminescolog – Mihai Cimpoi // Viaţa românească, 2001, nr. 11; Th. codreanu. Un eminescolog modern//controverse eminescie-ne. iaşi, 2001; Vl. Zbârciog. Mihai Cimpoi sau dreapta cumpănă românească. Caiete de lectură. chişinău, 2003; Mihai Cimpoi. Bibliografie. chişinău, 2003.

CIOBAN, Mitrofan(n. 5 ianuarie 1942, s. Copceac, azi r-nul Ştefan Vodă)

Matematician, domeniul ştiinţific: topologie.


a absolvit Facultatea de Mecanică şi Matematică (1967) şi doc-torantura (1970) Universităţii de Stat „M. V. Lomonosov” din Mos-cova. activează în cadrul Universităţii de Stat din Tiraspol, exer-citând funcţiile de lector superior, conferenţiar, cercetător ştiinţi-fic superior (1970–1976), şef al catedrei de Geometrie şi Metodi-ca Matematicii (1976–1983), prorector pentru probleme de ştiinţă (1983–2002) şi rector (din 2002).

Preocupările sale ştiinţifice se axează pe următoarele direcţii ale matematicii contemporane: topologia, algebra topologică, teoria de-scriptivă a mulţimilor, analiza funcţională, teoria optimizării topo-logice, teoria măsurii etc. a rezolvat o serie de probleme complicate din matematicile moderne, formulate de personalităţi notorii în do-meniu, precum P.S. aleksandrov, a.V. arhanghelski, W.W. comfort, F. Hausdorff, a.n. Kolmogorov, a.i. Malţev, E. Michael, i. namioka, B.a. Pasynkov, a. Pelczynski, r. Pheps, Z. Frolic, a. Stone, Z. Sema-

41

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

Ideni etc. a elaborat teoria funcţiilor multivoce şi aplicaţiile lor, în care a demonstrat rezultate importante referitoare la existenţa selecţiilor măsurabile. a propus o metodă nouă de construcţie a selecţiilor, cu-noscută azi ca „procedura de selecţie cioban”. rezultatele cercetărilor ştiinţifice sunt expuse în cca 250 de articole publicate în prestigioase reviste din ţară şi din străinătate, precum şi în cele 14 cărţi şi studii, în-tre care monografiile: Теория Р-разреженных пространст� (1979, în colab.); Дескрипти�ная теория множест� и топология (1989) (tradusă în l. engleză: Descriptive set theory and topology. Encyclop. Math. Sciences. V. 51, „Springer”, 1995); Algebre universale topologi-ce (1999); manualele: Geometrie proiectivă (1999); Geometrie diferen-ţială (2004) ş.a. a pregătit 10 doctori în ştiinţe fizico-matematice. a participat cu comunicări la numeroase conferinţe şi congrese inter-naţionale de matematică în Japonia, rusia, SUa, italia, cehia, Unga-ria, Franţa, Bulgaria, Germania şi alte ţări, a ţinut prelegeri la universi-tăţile din München, Tartu, Tbilisi, Tsukuba, Taşkent, Bişkek, la insti-tutul de Matematică şi informatică al academiei de Ştiinţe a Bulgariei. a predat cursurile de geometrie analitică, geometrie proiectivă, geo-metrie diferenţială, teoria construcţiilor geometrice, geometrie de-scriptivă, topologie, matematică economică, analiza funcţională şi te-oria măsurilor. Este membru al academiei de Ştiinţe din new York, al Societăţii de Matematică din Moscova, preşedinte al Societăţii de Matematică din republica Moldova (din 1999). Doctor Honoris Ca-usa al Universităţii din oradea, cetăţean de onoare al raionului Şte-fan Vodă.

a fost distins cu titlurile de Eminent al Învăţământului Superior din U.r.S.S., de laureat al Premiului de Stat, al Premiului „Boris Gla-van” al comsomolului din Moldova, al Premiului Prezidiului Soci-etăţilor Ştiinţifico-Tehnice din U.r.S.S., al Premiului c.c. al com-somolului din U.r.S.S. şi al Premiului „c. Sibirschi”. Este decorat cu ordinul „Gloria Muncii”.

Bibliogr.: r. Miron ş.a. Academician Mitrofan Cioban – 60 years // Buletinul a.Ş.M. Matematica, 2002, nr. 1.

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

42

CIUBOTARU, Alexandru(n. 20 februarie 1932, s. Şipca, jud. Orhei, azi r-nul Şoldăneşti)

Biolog, domeniul ştiinţific: embriologie, cariologie, citogenetică şi biotehno-logie vegetală.

Doctor habilitat în ştiinţe biologice (1971), profesor universitar (1973). Membru corespondent (1976) şi membru titular (1992) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

a studiat la Şcoala agricolă din s. cucuruzeni (1947–1950), la institutul agricol din chişinău (1950–1956), apoi a făcut doctoran-tura în cadrul a.Ş.M. (1956–1959) şi stagierea în cadrul institutului de Genetică al Universităţii din or. Lund (Suedia, 1967–1968). acti-vează la academia de Ştiinţe a Moldovei din 1956: cercetător ştiinţi-fic inferior (1959–1962), cercetător ştiinţific superior (1962–1964), secretar ştiinţific al Prezidiului a.Ş.M. (1964), director al Grădinii Botanice a a.Ş.M. (1964–1987), director şi şef al Secţiei de citoge-netică şi Embriologie a Grădinii Botanice de Stat „nichita” din ialta (crimeea, 1988–1995), director (1996–2006) şi şef al Laboratorului de Embriologie şi Biotehnologie al Grădinii Botanice a a.Ş.M. (din 1995).

a fondat şcoala ştiinţifică de citoembriologie din republica Mol-dova. a efectuat ample cercetări cariologice şi citoembriologice ale speciilor de cultură şi ale celor spontane din genurile Triticum, Zea, avena, Horedum, Secale Panicum etc., cu aplicarea miscroscopiei electronice. a lansat (1969–1972) şi a fundamentat teoria homeosta-tică a dublei fecundări (1989, 1990, 2004). Este autorul concepţiilor: organelogeneza (1972); neoplasmogeneza zigotului (1972); Statutul morfofuncţional al gametogenezei (1984); Evoluţia şi strategia repro-ducerii sexuate în lumea vegetală (1993); Tapetogeneza (1994) etc. În cercetările sale este preocupat şi de domeniul introducerii şi aclima-tizării diferitelor specii autohtone şi alohtone. Este fondatorul Grădi-nii Botanice a a.Ş.M. şi arhitect activ în construcţia verde a ei, autor al unor proiecte dendrologice de construcţie şi amenajare în republică şi pe teritoriul Grădinii Botanice, autor a multor microexpoziţii cu des-tinaţie specifică (rozariu, alpinariu, Grădina cu creştere dirijată, ro-cariu (numită şi Gradina Japoneză), Lianariu, expoziţia de plante aro-matice, medicinale şi floricole, Poiana poveştilor ş.a.). a publicat pes-te 600 de lucrări ştiinţifice în ţară şi peste hotare, dintre care 22 de mo-

43

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

Inografii: Цито-кариологические исследо�ания хлебных злако� (1970); Эмбриология кукурузы (1972); Рожь (кариология, эмбри-ология, цитогенетика) (1976, în colab.); Кариология однодоль-ных Молда�ии (1977, în colab.); Эмбриология зерно�ых, бобо�ых и о�още-бахче�ых �озделы�аемых растений (vol. 1, 1977, în colab.), Эмбриология плодо�о-ягодных, технических и стимулирую-щих, �озделы�аемых растений (vol. 2, 1988, în colab.); Эмбрио-логия ц�етко�ых растений. Терминология и концепции (vol. 1, 1994, în colab.); Pachitena (2005); Cariologia genului Zea L (2005) ş.a. Este redactor principal al seriei „Растит�льный мир Молдавии” (ediţie în 5 vol., 1986–1989) şi redactor-şef al ediţiei seriale „revista Botanică”. deţine 12 brevete de invenţie. Este preşedinte al consiliului ştiinţi-fic specializat pentru susţinerea tezelor de doctor şi doctor habilitat la specialitatea „Botanică” (1975–2006). Sub îndrumarea lui au fost pre-gătite peste 40 de teze de doctor şi 12 teze de doctor habilitat. a contri-buit la pregătirea specialiştilor care activează în cadrul Grădinii Bota-nice (cu statut de institut) a a.Ş.M., unde au fost susţinute peste 20 de teze de doctor habilitat şi peste 100 de teze de doctor în ştiinţe. a parti-cipat cu rapoarte şi comunicări ştiinţifice la peste 50 de congrese, con-ferinţe şi simpozioane naţionale şi internaţionale (SUa, anglia, Fran-ţa, italia, olanda, austria, Polonia, Luxemburg, cehoslovacia, india, Japonia, românia etc.). a ţinut prelegeri la Universitatea de Stat din Moldova şi la institutul de Ştiinţe reale, precum şi în străinătate (in-dia, Luxemburg). Este membru al academiei din crimeea (Ucraina), membru al academiei naţionale de Ştiinţe Ecologice din republica Moldova, membru al academiei internaţionale de Ştiinţe ale natu-rii şi Societăţii (rusia), membru al asociaţiei Grădinilor Botanice din românia, membru al asociaţiei internaţionale a Biologilor. Doctor Honoris Causa al Universităţii „al. i. cuza” din iaşi, românia.

i s-a conferit titlul de „om Emerit”, a fost decorat cu ordinul „Gloria Muncii”, cu Medalia „Gheorghi Pobedonoseţ” şi cu Medalia a.Ş.M. „d. cantemir”.

Bibliogr.: c. Toma, M. Mititiuc. Acad. Al. Ciubotaru la a 65-a aniversare // Buletinul Grădinii Botanice, iaşi, t. 6, 1997; T. Furdui. Şcoala de citologie şi em-briologie a acad. Al. Ciubotaru // Buletinul a.Ş.M. Ştiinţe Biologice şi chimice, 2001, nr. 1; T. Furdui. Savant notoriu şi fondator al Grădinii Botanice // Buleti-nul a.Ş.M. Ştiinţe Biologice, chimice şi agricole, 2002, nr. 4.

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

44

CONSTANTINOVA, Tatiana(n. 25 iunie 1939, s. Sucleia, r-nul Slobozia)

Geograf, domeniul ştiinţific: climatologie, agroclimatologie, geoecologie.

Doctor habilitat în geografie (1992), profesor universitar (2001). Membru cores-pondent (1995) şi membru titular (2000) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

a absolvit Facultatea de Geografie şi Biologie a institutului Pe-dagogic din Tiraspol (1961) şi doctorantura de pe lângă institutul de Hidrometeorologie din odesa (1971). activează la academia de Ştiinţe a Moldovei în calitate de cercetător ştiinţific (1972–1981), şef al Laboratorului de climatologie (din 1981), director al Secţi-ei de Geografie (1988–1992), director al institutului de Geografie al a.Ş.M. (1992–2005). a fost stagiară la institutul de Geografie al a.Ş. a U.r.S.S (Moscova, 1989–1990). din 2006 este director al institutu-lui de Ecologie şi Geografie al a.Ş.M.

Este fondator al şcolii ştiinţifice în domeniul geografiei fizice re-gionale. Efectuează cercetări ştiinţifice în domeniul climatologiei, topoclimatologiei, agroclimatologiei, geoecologiei, protecţiei me-diului şi folosirii raţionale a resurselor naturale. a elaborat concepţia dezvoltării ştiinţei geografice în republica Moldova, bazele teoreti-ce ale evaluării potenţialului agroclimatic, utilizării lui raţionale în condiţiile reliefului fragmentat al republicii. Este promotorul şi ani-matorul elaborării Sistemului informaţional Geografic regional, în cadrul căruia au fost create bazele de date „resurse climatice şi agro-climatice ale teritoriului republicii Moldova” şi „Fenomenele me-teorologice nefavorabile”, care au deschis noi posibilităţi de studiu şi evaluare a resurselor climatice şi topoclimatice, crearea bazei car-tografice. informaţia meteorologică şi climatologică stocată în cal-culator, utilizarea tehnologiilor informaţionale permit în prezent efectuarea restituirii câmpurilor meteorologice ale teritoriului re-publicii, ţinând cont de condiţiile orografice, evidenţierea terenuri-lor cu condiţii optime de dezvoltare a culturilor şi a celor cu un anu-mit grad de risc al manifestării fenomenelor meteorologice nefavo-rabile. a publicat peste 250 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 5 monogra-fii, între care: Прогноз �озможных изменений � природной сре-де под �лиянием хозяйст�енной деятельности на террито-

45

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

Iрии МССР (1981, 1986, în colab.); Стихийные метеорологичес-кие я�ления на Украине и � Молда�ии (1991, în colab.); Ки�инё�: Эколого-географические проблемы (1993, în colab.); Degradarea solurilor şi deşertificarea (2000, în colab.); Modificările regimului termic şi condiţiile de iernare a culturilor pomicole termofile (2005, în colab.); 5 atlase şi hărţi: Harta climatică a Republicii Moldova, se-tul de hărţi: Republica Moldova. Conservarea biodiversităţii (1999, în colab.); atlasul Republica Moldova (2002, în colab.); atlasul Физическая и социально-экономическая география Молдо�ы для 8–9 кл. (2004, în colab.); dicţionarul Statele lumii (2000, 2004, în colab.). a participat la elaborarea ediţiilor colective „Primul ra-Primul ra-port naţional cu privire la diversitatea Biologică” (2000, în limbile română şi engleză), „Strategia naţională şi Planul de acţiune în do-„Strategia naţională şi Planul de acţiune în do-Strategia naţională şi Planul de acţiune în do-meniul diversităţii Biologice” (2001, în limbile română şi engleză), „Primul raport naţional de schimbare a climei” (2000, în limbi-” (2000, în limbi- (2000, în limbi-le română şi engleză), „Bazele conceptuale ale dezvoltării durabi-le a republicii Moldova” (2003) etc. Este preşedinte al consiliu-Este preşedinte al consiliu-lui ştiinţific specializat pentru susţinerea tezelor de doctorat în do-meniul climatologiei şi agroclimatologiei. a pregătit 5 doctori şi 2 doctori habilitaţi în ştiinţe geografice. a organizat numeroase fo-rumuri ştiinţifice internaţionale şi republicane: 12 ediţii ale Sim-pozionului internaţional „Sisteme informaţionale Geografice” (iaşi, chişinău, 1993–2004), conferinţa internaţională „Глобаль-Глобаль-ны� и р��иональны� изм�н�ния климата и их природны� и со-циально-экономич�ски� посл�дствия” (Vadul lui Vodă, 1999), conferinţa internaţională „Пробл�мы природопользования и эколо�ич�ская ситуация в Европ�йской России и сопр�д�льных странах (Belgorod, 2004), conferinţa ştiinţifică republicană „Studii de geografie: realizări şi perspective” (chişinău, 2001, 2002); a parti-cipat la 4 expoziţii internaţionale „MoldEco”. Este reprezentant per-manent al republicii Moldova în consiliul directorial al centrului internaţional pentru Studiul Mării negre în cadrul cooperării Eco-nomice de la Marea neagră; membru al consiliului Ştiinţific Unit pentru Probleme Fundamentale Geografice de pe lângă asociaţia internaţională a academiilor de Ştiinţe ale ţărilor c.S.i., preşedinte al consiliului ştiinţific republican pentru problema „Landşafturile Moldovei”, membru al comisiei naţionale privind implementarea

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

46

convenţiei-cadru onU „cu privire la schimbarea climei şi a meca-nismelor de implementare a Protocolului Kyoto”, membru de onoa-re al Societăţii Geografice din rusia.

deţine titlul de „om Emerit”, a fost decorată cu ordinul „Gloria Muncii” şi cu Medalia a.Ş.M. „d. cantemir”.

Bibliogr.: E. Miţul. Şcoala acad. Tatiana Constantinova în domeniul geogra-fiei fizice regionale// Buletinul a.Ş.M. Ştiinţe Biologice şi chimice, 2001, nr. 1.

CORBU, Haralambie(n. 15 februarie 1930, s. Dubăsarii Vechi, azi r-nul Criuleni)

Critic şi istoric literar, domeniul ştiinţific: literatura modernă şi contempora-nă, probleme de teorie literară şi literatură comparată.

Doctor habilitat în filologie (1975), profesor universitar (1995). Membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1984).

a studiat la Liceul industrial din chişinău (1942–1944), Şcoala Pe-dagogică din călăraşi (1944–1947), institutul Pedagogic „ion crean-gă” din chişinău (1947–1951). activitatea sa ştiinţifică a început-o în calitate de cercetător ştiinţific inferior la institutul de istorie, Limbă şi Literatură al Filialei Moldoveneşti a a.Ş. a U.r.S.S. (1951–1954). a fă-cut doctorantura la institutul de Literatură Universală „M. Gorki” din Moscova (1954–1957), după care a activat ca cercetător ştiinţific infe-rior şi cercetător ştiinţific superior la institutul de Limbă şi Literatură al Filialei Moldoveneşti (1957–1961); şef de secţie (1962–1988), direc-tor al institutului de Limbă şi Literatură al a.Ş.M. (1984–1987), secre-tar al comitetului de partid al a.Ş.M. (1978–1984), academician co-ordonator al Secţiei de Ştiinţe Socioumane (1986–1991; 1995–2000), vicepreşedinte al academiei de Ştiinţe a Moldovei (1988–1995).

a cercetat geneza literaturii naţionale moderne în conexiunea şi complexitatea curentelor şi metodelor literare: clasicism, romantism, realism, dar şi, concomitent, în context larg european, fenomenele autohtone fiind corelate şi raportate la procese similare care se pro-duceau – sincronic sau diacronic – în literaturile şi culturile europe-

47

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

Ine: franceză, rusă, germană, engleză. interdisciplinaritatea cercetări-lor constituie o altă caracteristică a preocupărilor sale ştiinţifice. Pro-blemele de strictă istorie şi critică literară sunt raportate, de regulă, nu numai la rigorile esteticului ca atare, dar şi la cele ale culturologiei, so-ciologiei, filosofiei, ideologiei. Metodele de creaţie şi curentele litera-re, interacţiunile dintre literatură şi folclor prin prisma poporaneită-ţii, problema istorismului şi continuităţii fenomenului artistic, core-laţia dintre document şi ficţiune în opera de artă, tradiţiile naţionale şi interferenţele valorice universale în procesul de creaţie, factorii soci-ali şi influenţa lor directă sau indirectă asupra celor artistici şi spiritu-ali (şi invers) constituie obiective prioritare şi definitorii ale investiga-ţiilor ştiinţifice nominalizate. a schiţat şi a realizat un amplu program de introducere în circuit a literaturii clasice. În culegerea Dreptate, voie şi pământ (1957, în colab.) a înmănuncheat pentru prima oară o parte dintre cele mai importante creaţii ale scriitorilor basarabeni de la începutul sec. al XX-lea. a supravegheat şi a îngrijit mai multe ediţii ale operei scriitorilor clasici, printre care şi cea a lui V. alecsandri (în 4 vol., 1976–1977). Este autor a cca 600 de lucrări ştiinţifice, între care 22 de volume şi culegeri de studii: Dramaturgia lui Alecsandri (1962); Alecsandri şi teatrul (1973); Continuitate (1974); Стано�ление но�ой молда�ской литературы и проблема т�орческого метода (1840–1860) (1976); Scriitorul şi procesul literar (1980); Letopiseţ al timpului (1982); Creaţia lui Alecsandri în şcoală (1983); În lumea cla-sicilor (1990); Discursul direct. Aspecte ale publicisticii eminescie-ne (2000); Deschideri către valori (2003); Dincolo de mituri şi legende (2004); Constantin Stere şi timpul său (2005). de atenţie sporită se bu-cură creaţia scriitorilor: d. cantemir, c. negruzzi, a. russo, i. crean-gă, B. P. Hasdeu, M. Eminescu, i. L. caragiale, a. Mateevici, c. Ste-re, P. Goma, a. Lupan, i. druţă, ana Lupan, i. c. ciobanu, L. de-leanu, i. Balţan, P. Boţu, L. damian, V. Teleucă ş.a. a îngrijit şi a prefa-ţat ediţia Scrieri (în 3 vol., 1973 şi în 2 vol., 2002) de andrei Lupan. Es-te redactor responsabil şi coautor al unor lucrări colective de sinte-ză şi informare, cum sunt: Literatura sovietică moldovenească. Ocer-curi (1955); De la cronografie la literatura modernă (1974); Literatura moldovenească şi folclorul (1982); Istoria literaturii moldoveneşti (în 3 vol., 1986–1990); enciclopedia Literatura şi Arta Moldovei (în 2 vol., 1985–1986). Este preşedinte al consiliului ştiinţific specializat pentru

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

48

susţinerea tezelor de doctor şi doctor habilitat în filologie (din 1984). a pregătit 8 doctori în filologie. a participat cu rapoarte şi comunicări la cca 200 de simpozioane şi conferinţe ştiinţifice, naţionale şi interna-ţionale în rusia, românia, SUa, Bulgaria, Polonia, în fostele republici ale U.r.S.S. – Ucraina, Gruzia, Kazahstan, Estonia, Letonia, Litua-nia ş.a. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (din 1959), membru titular al academiei internaţionale central-Europene de Ştiinţe şi artă, membru al comitetului de conducere al asociaţiei in-ternaţionale de Studii Sud-Est-Europene şi preşedinte al comitetului naţional al acestei asociaţii (din 1995), redactor-şef al revistei Limba şi literatura moldovenească (1984–1987).

deţine titlurile de „om Emerit”, laureat al Premiului de Stat. Es-te decorat cu ordinul „Prietenia Popoarelor”, „ordinul republicii”, medaliile „M. Eminescu” şi „d. cantemir”, diploma şi Premiul „Sa-vantul anului 2005”.

Bibliogr.: n. Bileţchi. Haralambie Corbu: Profiluri literare. chişinău, 1972; E. ciornaia. Metoda de creaţie şi unele probleme ale afirmării literaturii moldo-veneşti moderne // nistru, 1975, nr. 8; a. ţurcanu. Continuitatea criticii // nis-tru, 1975, nr. 11; С. Чиботару. Горизонты т�орческого поиска // Кодры, 1980, nr. 2; E. Botezatu. Criticul şi procesul literar // nistru, 1985, nr. 10; E. roşcovan. Bibliografie selectivă a acad. H. Corbu // Limba şi literatura moldovenească, 1990, nr. 2; i. Şpac. Profesionalism, vocaţie, devotament (Acad. H. Corbu la 70 de ani). Biobibliografie. chişinău, 2000; M. dolgan. Metodolog şi interpret al litera-turii şi al ştiinţei literare // revistă de lingvistică şi ştiinţă literară, 2005, nr. 1–3.

CORLĂTEANU, Nicolae(14 mai 1915, com. Caracui, azi r-nul Hânceşti – 21 octombrie 2005, Chişinău)

Lingvist, domeniul ştiinţific: lingvistica română şi romanică.

Doctor habilitat în filologie (1965), profesor universitar (1966). Membru corespon-dent (1961) şi membru titular (1965) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

a absolvit Liceul „alexandru donici” din chişinău (1934). Ur-mează cursurile universitare la Facultatea de Litere şi Filosofie şi la Facultatea de drept a Universităţii din cernăuţi, luându-şi licenţa în

49

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

Idrept cu Magna cum laude, în 1939, şi licenţa în litere, în 1940. În 1939 este recrutat în armata română. după demobilizare, este practicant la colegiul de avocaţi din chişinău, apoi activează în calitate de profe-sor de limbă şi literatură la şcoala feroviară din ocniţa (1940). Este an-gajat în funcţie de cercetător ştiinţific inferior la institutul Moldove-nesc de cercetări Ştiinţifice în domeniul istoriei, Economiei, Limbii şi Literaturii, evacuat, împreună cu alte instituţii din Moldova, la Bugu-ruslan, reg. orenburg, rusia (1943–1944). revenit la chişinău (1944), activează în cadrul aceleiaşi instituţii, participând, împreună cu Eu-gen russev, la completarea viitoarei biblioteci a institutului. În 1946 este numit în funcţie de lector superior la catedra de Limbă şi Litera-tură a Universităţii de Stat din Moldova, unde activează timp de 42 de ani, fiind şef interimar al acestei catedre (1946–1949), conferenţiar şi profesor (până în anul 1988). din 1950 până în 1958, pe lângă activi-tatea de conferenţiar la USM, îndeplineşte funcţia de şef al Sectoru-lui de Limbă şi Literatură al institutului de istorie, Limbă şi Literatură al Filialei Moldoveneşti a a.Ş. a U.r.S.S., apoi cea de director adjunct al institutului de Limbă şi Literatură al Filialei Moldoveneşti a a.Ş. a U.r.S.S. (1958–1961), director al institutului de Limbă şi Literatură al a.Ş.M. (1961–1969), şef al sectorului Gramatică al aceluiaşi institut (1969–1990), cercetător ştiinţific principal al institutului de Lingvis-tică al a.Ş M. (1991–2005).

Este fondatorul şcolii ştiinţifice de lexicologie şi gramatică a lim-bii române în republica Moldova. aria preocupărilor ştiinţifice acoperă o tematică foarte largă: istoria limbii, romanistica, socio-lingvistica, fonetica şi fonologia, lexicologia şi lexicografia, gramati-ca (morfologia), stilistica, cultivarea limbii etc. a publicat peste 550 de lucrări ştiinţifice (monografii, studii, dicţionare, manuale, cres-tomaţii, programe didactice). de o importanţă ştiinţifică deosebi-tă sunt studiile monografice: Studiu asupra sistemei lexicale mol-doveneşti (1870–1890): (Contribuţia lui Ion Creangă şi a altor scrii-tori la valorificarea stilistică a vocabularului contemporan) (1964); Исследо�ание народной латыни и её отно�ений с романскими языками (Moscova, 1974); Încadrarea lingvistică în realităţile eu-ropene (2001); Neologismul în opera eminesciană (2004). Este autor, redactor şi îngrijitor al unor valoroase lucrări lexicografice, manua-le şi cursuri universitare: Русско-молда�ский сло�арь (1949, în co-

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

50

lab.); Русско-румынский сло�арь (Moscova, 1954, în colab.); Orto-grafia limbii moldoveneşti (1957); Lexicologia, fonetica, morfologia. Manual pentru cl. VIII–IX ale şcolii mijlocii (1957); Limba moldo-venească literară contemporană (în 3 vol., 1969, 1982, 1992); Fone-tica limbii moldoveneşti literare contemporane (1978; 1993, în co-lab.) etc. a editat o serie de cărţi şi broşuri de propagare a ştiinţei fi-lologice: Cuvântul în vâltoarea vieţii (1980); Limba noastră (1981); Молда�ский язык сегодня (1983). a iniţiat, redactat şi participat la elaborarea şi editarea multor lucrări colective: Cultivarea lim-bii (culegere în serie, începând cu anul 1961); Creaţia scriitorilor moldoveni în şcoală: Cronicarii moldoveni, C. Stamati, C. Negruzzi (1988) (culegere în serie); Capitole din istoria limbii literare moldo-veneşti (1971); Dicţionar ortografic cu elemente de ortoepie (1978); Schiţe de istorie a limbii moldoveneşti literare (1986); Cronicarii moldoveni şi contemporaneitatea noastră (1988) ş.a. Este autorul unor cărţi de eseuri: Lumea cu toate ale ei... Privire asupra universu-lui – prin prisma mijloacelor de limbă (1988); Răspântii (Sămaşilor şi urmaşilor închinare) (1995); Nandrişii: Povestea unui neam buco-vinean (1998); Aşa am trecut până acum prin viaţă (Schiţă biobibli-ografică) (2000). a contribuit la pregătirea cadrelor ştiinţifice de înal-tă calificare, îndrumând 28 de doctori şi 18 doctori habilitaţi în filo-logie. a fost membru al consiliului ştiinţific specializat de pe lângă institutul de Lingvistică al a.Ş.M. pentru conferirea gradelor ştiinţi-fice de doctor şi doctor habilitat în filologie. a participat cu rapoar-te şi comunicări la numeroase conferinţe, simpozioane şi congrese ştiinţifice naţionale şi internaţionale în probleme de filologie (chişi-nău, Moscova, Kiev, Leningrad, alma-ata, Bucureşti, Varna ş.a.). a fost redactor, membru şi preşedinte al colegiilor de redacţie la o serie de publicaţii ştiinţifice academice, preşedinte al Societăţii de ocro-tire a Monumentelor de istorie şi cultură din r.S.S.M. Doctor Hono-ris Causa al Universităţii de Stat din Moldova (1995).

a fost distins cu titlurile de „om Emerit”, laureat al Premiului de Stat, Eminent al Învăţământului Public. a fost decorat cu ordinele „Lenin”, „drapelul roşu de Muncă” şi „ordinul republicii”.

Bibliogr.: Probleme actuale de filologie. Omagiu acad. N. Corlăteanu la 70 de ani. chişinău, 1985; Acad. Nicolae Corlăteanu. La 70 de ani // Limba şi litera-tura moldovenească, 1985, nr. 2; Acad. prof. Nicolae Corlăteanu. La 80 de ani //

51

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

Irevistă de lingvistică şi ştiinţă literară, 1995, nr. 2; Omagiu acad. Nicolae Cor-lăteanu la 80 de ani. chişinău, 1995; Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară (Omagiu acad. Nicolae Corlăteanu la 90 de ani), 2005, nr. 1–3; Academicianul Nicolae Corlăteanu (1915–2005). Biobibliografie. chişinău, 2006.

DICUSAR, Ion(19 august 1897, s. Văsieni, azi r-nul Ialoveni – 28 martie 1973, Chişinău)

Agronom, domeniul ştiinţific: agrochimie, fiziologia plantelor, biochimie.

Profesor universitar (1933), doctor habilitat în ştiinţe agricole (1946). Membru co-respondent (1961) şi membru titular (1965) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

a absolvit Şcoala de Vinificaţie şi Viticultură din chişinău (1917), academia agricolă „K. a. Timireazev” din Moscova (1925), apoi doctorantura aceleiaşi instituţii (1925–1928), sub conduce-rea acad. d. Preanişnikov. În 1929–1930 îşi face stagierea la Univer-sitatea din Münster (Germania). activează în calitate de conferen-ţiar şi profesor la catedra de agrochimie şi Biochimie a academi-ei agricole „K. a. Timireazev” (1930–1945); deţine, de asemenea, funcţia de director adjunct al institutului Unional de Îngrăşăminte şi agropedologie „d. n. Preanişnikov” din Moscova. Este profesor şi şef al catedrei de agrochimie a Universităţii „M. V. Lomonosov” din Moscova (1942–1949). În 1949 a fost arestat şi condamnat la 8 ani de închisoare, fiind învinuit de propagandă antisovietică. a fost eli-berat în 1956. Este numit director adjunct pentru probleme de ştiin-director adjunct pentru probleme de ştiin-ţă (1956–1958) şi director al institutului de Pedologie, agrochimie şi ameliorare a Solurilor al Filialei Moldoveneşti a a.Ş. a U.r.S.S. (1959–1963), transformat în 1961 în institutul Moldovenesc de cercetări Ştiinţifice în domeniul Pedologiei şi agrochimiei „n. di-mo” din chişinău, şef al Secţiei de agrochimie (1964–1969) şi con-sultant ştiinţific superior la acelaşi institut (1969–1973). concomi-tent este profesor la catedra de Pedologie şi agrochimie a Universi-tăţii de Stat din chişinău (1956–1973).

a fondat şcoala ştiinţifică de agrochimie din republica Moldova. a desfăşurat o intensă activitate de cercetare ştiinţifică, studiind rolul

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

52

fiziologic al elementelor nutritive în viaţa plantelor, mai ales al forme-lor azotului în funcţie de pH-ul soluţiilor nutritive. rezultatele experi-mentale obţinute au demonstrat că no2 (azotul nitric) în concentraţii moderate nu e toxic pentru plante, fiind însuşit de ele (descoperire fi-xată în manualele de agrochimie). a studiat influenţa îngrăşăminte-lor minerale şi organice asupra recoltelor şi calităţii lor pe diferite ti-puri de sol, problemele fertilităţii solului şi probleme ecologice. a ela-borat un principiu metodic nou privind alegerea pentru experienţe a plantelor cu particularităţi biologice diferite. cercetările efectuate au creat o bază temeinică pentru producerea şi aplicarea de îngrăşămin-te noi – concentrate şi complexe cu conţinut de substanţe nutritive ri-dicat. Este fondatorul Serviciului agrochimic republican, asigurând organizarea şi dirijarea metodico-ştiinţifică a reţelei de laboratoare agrochimice, unite ulterior în 3 laboratoare agrochimice zonale, ca-re au elaborat sisteme performante de aplicare a îngrăşămintelor. a publicat cca 80 de lucrări ştiinţifice şi didactice, printre care manua-lul pentru colegiile agricole Агрохимия (1940, în colab.), articolul К �опросу o по�ы�ении плодородия поч� (1957) ş.a. a pregătit pes-te 30 de doctori şi doctori habilitaţi în ştiinţe. a fost primul preşedinte al Societăţii pentru Protecţia naturii în Moldova.

Bibliogr.: П. В. Кордуняну, Е. А. Нирка. И. Г. Дикусар (1897–1973). Страницы жизни и т�орчест�а. chişinău, 1978; P. corduneanu. Acad. Ion Dicusar // Problemele agrochimiei în agricultura contemporană. conferinţă consacrată celor 100 de ani de la naşterea acad. ion dicusar. chişinău, 1997.

DOGA, Eugeniu(n. 1 martie 1937, s. Mocra, azi r-nul Râbniţa)

Compozitor.

Membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1992).

a absolvit conservatorul din chişinău (clasa de violoncel con-dusă de G. Hohlov, 1960) şi institutul de arte „G. Musicescu” (clasa de compoziţie condusă de S. Lobel, 1965). a fost violoncelist în or-

53

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

Ichestra comitetului de Stat al r.S.S.M. pentru Televiziune şi radio-difuziune (1957–1962), profesor la Şcoala de Muzică „Şt. neaga” (1962–1967), membru al colegiului repertorial-redacţional al Mi-nisterului culturii al r.S.S.M. (1967–1972). a fost deputat în Sovie-tul Suprem al r.S.S.M. de legislaturile iX, Xi, deputat în primul Par-lament al republicii Moldova.

domeniul în care se afirmă cu vigoare şi care îi aduce notorieta-tea internaţională este arta componistică. debutează în 1963 cu un cvartet de coarde, pentru a se impune, pe măsura cuceririi altitudi-nii profesionale, prin multiple vocaţii şi disponibilităţi. Este autor al unor lucrări valoroase în genul muzicii de estradă, de film şi de sce-nă. a scris muzică la peste 200 de filme: Se caută un paznic (reg. Gh. Vodă); Nunta la palat (reg. Vl. ioviţă); Singur în faţa dragostei (reg. Gh. Vodă); Zece ierni pe o vară, Explozie cu efect întârziat, Du-rata zilei (reg. V. Gagiu); Casă pentru Serafim (reg. i. Burghiu); Lău-tarii, O şatră urcă spre cer, Dulcea şi tandra mea fiară, Anna Pavlo-va (reg. E. Loteanu); Patul lui Procust (reg. S. Prodan) etc. E semnifi-cativă contribuţia la dezvoltarea filmului de animaţie din republică, realizând coloana sonoră a peliculelor Capra cu trei iezi, Maria-Mi-rabela, serialul Guguţă ş.a. a semnat muzica pentru spectacolele: Radu Ştefan, întâiul şi ultimul; Pe un picior de plai;Ce frumoasă este viaţa; Păsările tinereţii noastre; Sfânta sfintelor; baletele Luceafărul şi Venancia ş.a. are la activ mai multe cantate, printre care: Curcu-beul alb; Primăvara omenirii; Vocea omenească; poeme-simfonice, printre care: Inima veacului şi Slăvim Moldova. a compus o simfo-nie, piese instrumentale de cameră, romanţe, poemul simfonic Ma-ma, ciclul pentru orchestra de estradă Ritmuri citadine, ciclul co-ral Marş gigant, 4 cvartete de coarde, cântece de estradă (Codrii mei frumoşi, Cântec despre oraşul meu, Cred în ochii tăi; Florile dragos-tei; Iubeşte, iubeşte; Am visat ploaia etc.), cântece pentru copii (Imn soarelui; Fie soare întruna; Moş Crăciun ş.a.). Spectrul variat al ge-nurilor abordate demonstrează interesul compozitorului pentru ce-le mai diverse modalităţi de exprimare sonoră, pentru zone temati-ce şi stilistice diferite. Muzica sa este, în toate ipostazele, antrenantă, vibrantă şi sinceră, ea cucereşte ascultătorul prin generozitatea me-lodică şi autenticitatea emoţiei pe care o comunică. creaţiile com-pozitorului au fost înalt apreciate de juriile unor prestigioase festi-

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

54

valuri internaţionale. Filmul Lăutarii a fost premiat cu „Scoica de argint” la Festivalul internaţional de filme de la San Sebastian (1972), pelicula O şatră urcă spre cer – cu „Scoica de aur” la acelaşi festival (1976). Doctor Honoris Causa al institutului internaţional de cine-matografie din Moscova.

a fost distins cu titlurile de „Maestru Emerit al artei din Moldo-va”, artist al Poporului din r.S.S.M., artist al Poporului din U.r.S.S., laureat al Premiului „Boris Glavan” al comsomolului din Moldo-va, al Premiului de Stat al r.S.S.M. şi al Premiului de Stat al U.r.S.S. a fost decorat cu „ordinul republicii”, ordinul „Steaua româniei”, Medalia „Mihai Eminescu”, Medalia de aur „omul secolului XX”.

Bibliogr.: Е. Дога // Композиторы и музыков�ды Молдавии. chişinău, 1973; E. Tcaci. În zodia talentului // nistru, 1979, nr. 4; E. Tcaci. Eugeniu Doga. chişi-nău, 1980; Е. Лотяну. Музыка, �обра��ая жизнь // Сов�тский композитор, 1984, 28 august; a. Бадх�н. Песня уходит � небо // Сов�тский композитор, 1985, februarie; Eugeniu Doga – Е�гений Дога // compozitori şi muzicologi din Moldova. Lexicon bibliografic. chişinău, 1992; V. chiseliţă. Repere folclorice în structura Cvartetelor nr.1 şi nr.2 de Eugen Doga; E. nagacevschi. Muzica cora-lă a lui Eugen Doga; a.-M. Plămădeală. Eugen Doga – un superstar al cinema-tografiei moldoveneşti; V. Tipa. Muzica lui Eugen Doga în filmele de animaţie; С. Пожар. Драматургические и жанро�ые особенности балета Е�гения Доги; E. Корол�ва. Сценическое �оплощение балета „Лучaфэрул” E. Doги // arta–2002 (anuar al institutului Studiul artelor).chişinău, 2002.

DRUMEA, Anatol(n. 14 februarie 1930, Chişinău)

Geolog, domeniul ştiinţific: geofizică şi seismologie.

Doctor habilitat în ştiinţe geologo-mineralogice (1973). Membru corespondent (1976) şi membru titular (1992) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

a absolvit Facultatea de Geologie a Universităţii de Stat din chi-şinău (1954) şi doctorantura la institutul de Geologie al academi-ei de Ştiinţe din Ucraina (1957). activează ca cercetător ştiinţific in-ferior, cercetător ştiinţific superior, şef de laborator la institutul de

55

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

IGeologie şi Substanţe Minerale Utile al a.Ş.M., director al Staţiunii Seismice „chişinău” (1957–1967), director adjunct (1968–1970), director al institutului de Geofizică şi Geologie al a.Ş.M. (1970–2002), şef al Laboratorului de Seismologie şi director de onoare al acestui institut (din 2002).

Este fondator al direcţiei ştiinţifice în domeniul seismologiei din republica Moldova. Efectuează cercetări ştiinţifice privind seismo-tectonica şi zonarea seismică a teritoriului republicii Moldova şi a regiunii carpato-Balcanice. a realizat un şir întreg de lucrări con-sacrate evaluării seismicităţii şi structurii tectonice a teritoriului re-publicii şi a regiunilor limitrofe, în urma cărora au fost editate câte-va monografii şi un set de hărţi, cum ar fi harta tectonică a teritoriu-lui dintre nistru şi Prut – prima hartă a zonării seismice a teritoriu-lui republicii Moldova, care timp de 25 de ani serveşte drept punct de referinţă pentru elaborarea setului de hărţi de microzonare seis-mică a localităţilor din diferite zone ale republicii. dezvoltând con-cepţia tectonicii plăcilor litosferice, a demonstrat că studierea pro-ceselor la adâncimi destul de mari are un rol deosebit în soluţiona-rea multor probleme fundamentale ale seismologiei şi geologiei. a demonstrat că efectul seismic al focarului Vrancea este provocat de către coliziile a două blocuri din scoarţa terestră: platforma Est-Eu-ropeană şi orogenul carpatic care se mişcă în direcţii contrare de-a lungul fracturii tectonice majore Pericarpatice. a efectuat cerce-tări ştiinţifice în cadrul unor proiecte internaţionale privind seismi-citatea oceanului atlantic, care s-a finisat cu editarea lucrării fun-damentale Atlasul geologo-geofizic al Oceanului Atlantic, a contri-buit efectiv la zonarea seismică a teritoriului Venezuelei şi micro-zonarea teritoriului oraşului caracas. În calitate de expert, a parti-cipat în diferite comisii internaţionale pentru examinarea proble-melor seismicităţii terenurilor de construcţie a unor centrale ato-mice în iugoslavia, irak, Bulgaria, Mexic. rezultatele investigaţiilor sunt reflectate în cele peste 200 de lucrări ştiinţifice, inclusiv cărţile: Геологическая структура Центральной и Южной Бессарабии (1958); Тектоника Молда�ской ССР (1961); Сейсмичность и сотрясаемость Карпато-Балканского региона (1976, în co-lab.); Методы определения сейсмической опасности (1984); Землетрясение: где, когда, почему (1985, în colab.); Карпатское

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

56

землетрясение 1986 г. (1990, în colab.) ş.a. a participat cu comuni-cări ştiinţifice la mai multe simpozioane şi conferinţe unionale şi in-ternaţionale (rusia, Grecia, românia, Luxemburg ş.a.). a pregătit 12 doctori în ştiinţe geologo-mineralogice. Este membru al asocia-ţiei Geofizicienilor din SUa, al comisiei Seismologice Europene, al consiliului Seismologic al academiei de Ştiinţe din rusia, al comi-siei Spaţiale din românia, expert al UnESco pentru zona carpa-to-Balcanică.

Este distins cu titlurile de „om Emerit” şi de laureat al Premiului de Stat, decorat cu „ordinul republicii”. a fost nominalizat de cen-trul Biografic internaţional din cambridge „omul anului 2003” şi „omul secolului XXi”.

Bibliogr.: V. nicora, V. neaga. Contribuţii şi realizări. Acad. Anatol Drumea la 65 de ani // Ştiinţa, 1995, nr. 2.

DRUŢĂ, Ion(n. 3 septembrie 1928, s. Horodişte, azi r-nul Donduşeni)

Prozator, dramaturg, publicist.


a absolvit şcoala primară din satul natal şi cea medie necompletă în s. Ghica Vodă, cursurile superioare de literatură de pe lângă institu-tul de Literatură Universală „M. Gorki” din Moscova (1955–1957).

colaborează, cu reportaje, schiţe şi nuvelete din realitatea cu-rentă, la ziarele Ţăranul sovietic, Moldova socialistă, revista Femeia Moldovei, iar apoi şi la revista Octombrie (Nistru). din anul 1958 lo-cuieşte la Moscova, unde s-a văzut, silit de împrejurări, să-şi schim-be domiciliul. debutul literar îl face în 1951 cu povestirea Problema vieţii (revista Octombrie, nr. 2). debutul editorial îl marchează cule-gerea de povestiri La noi în sat (1953), urmată de Poveste de dragos-te (1954); Dor de oameni (1959); Piept la piept (1964); Osânda cău-tării (1959) etc. Însăşi denumirea primei culegeri de povestiri indică

57

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

Iasupra tematicii rurale de care e preocupat autorul, tradiţiile popu-lare şi mentalitatea profund ţărănească constituind reperele defini-torii ale acestei apariţii artistice neordinare. Într-o manieră poetică individuală, ion druţă abordează subiecte sociale şi umane de im-portanţă majoră, utilizând în acest scop procedee artistice cristali-zate în basmul popular şi în opera unor mari creatori de sorginte po-pulară, cum ar fi, de exemplu, ion creangă. Viziunea filosofică cu-prinzătoare asupra lumii se află deseori exprimată în chipuri şi situ-aţii de o surprinzătoare simplitate şi accesibilitate indiferent de vâr-stă: fie mici, fie maturi şi independent de gradul de pregătire cărtură-rească: fie că e vorba de ţăranul de la coarnele plugului, fie de savan-tul din instituţiile de cea mai înaltă marcă intelectuală. nuvele şi po-vestiri gen Rubanca; Nicolae Anton şi cei şapte feciori ai lui; Bobocul; Pădureanca; Samariteanca; Balada celor cinci motănaşi; Povestea furnicii; Badea Cireş; Bătrâneţe, haine grele; Sania ş.a. s-au impus chiar din momentul apariţiei drept creaţii de referinţă în domeniu. recunoaşterea deplină a talentului prozatorului – atât pe plan naţi-onal, cât şi internaţional – i-au adus-o scrierile epice de amploare şi creaţiile dramatice de profundă rezonanţă psihologică, care au apă-rut la diferite intervale de timp: romanele şi povestirile: Frunze de dor (1955); Ultima lună de toamnă (1963); Povara bunătăţii noastre (prima redacţie, 1961–1967, cea de a doua, 2004–2005); Clopotni-ţa (1972); Horodişte (1975); Biserica albă (1975–1981, 1986–1987), apoi dramele: Casa mare (1959); Doina (1968); Păsările tinereţii noastre (1971); Sfânta sfintelor (Frumos şi sfânt) (1976); Rugăciunea de seară (Cervus divinus) (1977–1981, 1987, 2000); Plecarea lui Tol-stoi (1970); Harul Domnului (1996–1998); Căderea Romei (1995, 2000); Apostolul Pavel (1996); Ultima iubire a lui Petru cel Mare (Последняя любо�ь Петра Великого) (2003); Ужин у то�арища Сталина (Cină la tovarăşul Stalin) (2005) etc. Harta etno-psiho-logică, socială şi geografică a eroilor e diversă şi complexă: de la plu-garii simpli din câmpia Sorocii la demnitarii moldoveni de la curţi-le domneşti de altădată; de la cochiliile apostolului Pavel la saloane-le goale şi reci ale tiranului Stalin; de la încăperile europenizate ale domnitorului, savantului şi scriitorului dimitrie cantemir la pala-tele luxoase ale atotputernicului împărat reformator Petru cel Mare; de la arhimandritul de la Mănăstirea neamţ Paisie Velicicovschi la

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

58

iasnaia Poleana a lui Lev Tolstoi, titanul literaturii ruse şi universa-le. În totalitatea ei, opera lui ion druţă se sprijină pe trei piloni prin-cipali: idealurile atotpurificatoare ale creştinismului; tradiţiile înno-bilatoare-populare, culturale şi istorice ale neamului; preceptele ve-rificate ale unei gândiri şi experienţe civilizate de factură modernă. aceste trei surse de gândire şi inspiraţie prioritare alimentează cre-aţia sa cu valori umane de rang superior, cum ar fi solidaritatea între indivizi şi popoare; dragostea faţă de ai săi şi toleranţa faţă de ceilalţi; respectarea cu sfinţenie şi implementarea valorilor fundamentale ce ţin de echitate, onoare, virtute, adevăr, dreptate, demnitate etc. Va-lorile sacre, spaţiul sacru, timpul sacru – alături de tradiţiile folclo-rice şi istorice, prezente în întregul univers artistic druţian – îşi află, în anii de la urmă, expresie tot mai pregnantă în formula literară pu-ţin practicată la noi eseul-spovedanie sau poemul imnic, în care visul spre veşnica înălţare sufletească se ridică deasupra teluricului şi ri-sipirii zilnice de lut omenesc: Spovedanie la poarta bisericii (1998); Ruga fiilor rătăcitori (1992); Rugă albă (2003). Până şi prezenţele pu-blicistice directe, luările de cuvânt la înalte forumuri ştiinţifice, spi-rituale şi obşteşti (vol. Ora jertfirii, 1998) stau, de regulă, sub semnul zbuciumului sufletesc şi al concilierii creştineşti. Monumentala Lu-mânare a Recunoştinţei (2004) de pe colinele Sorocii, rezultat al per-severării scriitorului în acest domeniu timp de peste un deceniu, se impune ca o expresie publicistică, materială şi spirituală vie şi de du-rată în dorinţa colectivă a neamului de a nu dispărea în neant şi ne-cunoscut. Tradusă în mai multe limbi străine şi jucată cu succes pe scena a numeroase teatre notorii din Europa şi asia, creaţia epică şi dramatică a lui ion druţă a fost şi continuă să rămână unul din prin-cipalii mesageri spirituali ai poporului nostru pe meridianele lumii. Membru de onoare al academiei române (1990), Doctor Honoris Causa al Universităţii de Stat din Moldova.

i s-au conferit titlurile de laureat al Premiului de Stat şi de Scrii-tor al Poporului. a fost decorat cu ordinele „Lenin”, „drapelul roşu de Muncă”, „Prietenia Popoarelor”, „ordinul republicii”, cu Medalia „Mihai Eminescu”.

Opera: Scrieri, vol. 1–4. Literatura artistică, chişinău, 1989–1990; Epopee teatrală: Harul Domnului, vol. 1–2. chişinău, 2001; Pomul de la răscruce. Schiţe. nuvele. Povestiri. chişinău, 2003;

59

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

IFrunze de dor. Clopotniţa. chişinău, 2004; Povara bunătăţii noas-tre (roman). chişinău, 2005; Biserica Albă (roman). chişinău, 2006 (volume revăzute şi completate).

Bibliogr.: V. coroban. Romanul moldovenesc contemporan. chişinău, 1969; V. coroban. Ion Druţă // Profiluri literare. chişinău, 1972; M. cimpoi. Osânda căutării artistice // Focul sacru. chişinău, 1975; a. Gavrilov. Reflecţii asupra romanului. chişinău, 1984; Gh. Mazilu. Autoritatea noastră spirituală. Crea-ţia lui Ion Druţă. Eseuri. chişinău, 2003; Opera lui Ion Druţă: univers artistic, spiritual, filosofic, vol. 1–2 / Întocmire şi coordonare, coautor şi red. şt. Mihail dolgan. chişinău, 2004; H. corbu. Dincolo de mituri şi legende. Studii. Eseuri. Atitudini.chişinău, 2004.

Duca, Gheorghe(n. 29 februarie 1952, s. Copăceni, r-nul Sângerei)

Chimist, domeniul ştiinţific: chimie fizică şi chimie ecologică.

Doctor habilitat în chimie (1989), profesor universitar (1992). Membru corespon-dent (1992) şi membru titular (2000) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

a absolvit Facultatea de chimie a Universităţii de Stat din Mol-dova (1974). Urmează doctorantura acestei instituţii (1976–1979), după care este angajat în calitate de asistent (1979–1983), conferen-ţiar (1983–1989) şi şef al catedrei de chimie Fizică (1988–1992). concomitent efectuează investigaţii în domeniul mediului ambiant la Universitatea „La Sapienza” din roma (1989–1992) şi drept rezul-tat fondează şi conduce catedra de chimie industrială şi Ecologi-că şi centrul de chimie aplicată şi Ecologică la USM (1992–1998). a exercitat funcţia de decan al Facultăţii de Ecologie a Universită-ţii Libere internaţionale din Moldova (1992–1995). a fost deputat în Parlamentul republicii Moldova şi Preşedinte al comisiei pen-tru cultură, Ştiinţă, Învăţământ şi Mijloace de informare în Masă (1998–2001). Între 2001 şi 2004 deţine postul de ministru al Ecolo-giei, construcţiilor şi dezvoltării Teritoriului al republicii Moldo-va. La 5 februarie 2004 a fost ales Preşedinte al academiei de Ştiin-ţe a Moldovei.

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

60

Este fondator al şcolii ştiinţifice într-un nou domeniu – chi-mia ecologică. a dezvăluit mecanismele fundamentale ale catali-zei omogene, a dezvoltat teoria fenomenului redox în mediul ambi-ant, a elucidat mecanismele de oxidare şi reducere a componente-lor în procesul de formare a calităţii produselor oenologice; a elabo-rat conceptele tratării fizico-chimice şi biochimice a apelor rezidua-le, tehnologii de valorificare a deşeurilor, obţinerii substanţelor me-dicinale, cosmetice, micşorării noxelor din atmosferă, metodelor de estimare a riscului chimic în apariţia cancerului pulmonar şi gastro-intestinal, procedeelor noi de obţinere directă din produse secunda-re a substanţelor biologic active, auditului ecologic, educaţiei ecolo-gice, a contribuit la crearea concepţiei redox privind acţiunea sub-stanţelor de natură peroxidică asupra sistemelor ecologice etc. re-zultatele cercetărilor şi-au găsit expresie în peste 500 de lucrări pu-blicate în ţară şi peste hotare, inclusiv 36 de monografii şi manua-le, între care: Каталитические реакции и охрана окружающей среды (1983, în colab.); Chimia, stresul şi tumoarea (1997, în co-lab.); Фундаментальные и прикладные аспекты гомогенного катализа металлокомплексами (în 2 vol., 2002, în colab.); Eco-logical chemistry (2002); Экологически чистое �инодельческое произ�одст�о (2004, în colab.). autor a peste 80 de brevete de in-venţie, multe dintre care au fost apreciate cu premii şi medalii de aur şi de argint în cadrul saloanelor internaţionale de inventică de la Bruxelles, Geneva, Budapesta, iaşi, Moscova, Londra, Sofia. Este preşedinte al consiliului ştiinţific specializat pentru conferirea gra-delor ştiinţifice de doctor şi doctor habilitat în chimie. Sub conduce-rea lui au fost pregătite şi susţinute 12 teze de doctor, aprobate în ca-drul lucrărilor Seminarului internaţional (1985) şi la Simpozioane-le internaţionale de chimie Ecologică (1995, 2002, 2005), organiza-te la chişinău. Fiind preocupat de instruirea şi pregătirea cadrelor, elaborează principiile metodologice şi ştiinţifice şi deschide la Fa-cultatea de chimie a USM specialitatea „chimia ecologică”, asigu-rată cu primul curs de prelegeri, editat în 3 limbi – română, rusă şi engleză, care se utilizează în calitate de manual în republica Moldo-va, românia, rusia, Kazahstan, SUa. a prezentat referate şi comu-nicări la peste 140 de congrese, simpozioane şi conferinţe ştiinţifice naţionale şi internaţionale. a ţinut prelegeri la Universităţile din ro-

61

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

Ima, Torino (italia), Texas, california riverside (SUa), Zürich (Elve-ţia), Budapesta, (Ungaria), Praga (cehia), iaşi, Timişoara, cluj, Bu-cureşti (românia). Este membru al Societăţii chimiştilor din SUa, al academiei central-Europene de Ştiinţe şi arte, al academiei in-ternaţionale de informatică, al academiei de Ştiinţe Pedagogice şi Sociale din Moscova, preşedinte al colegiilor de redacţie ale reviste-lor Mediul ambiant şi Chemistry Journal of Moldova, membru al co-legiilor de redacţie ale revistelor Химия и технология �оды (Ucrai-na) şi Environmental Engineering and Management Journal (româ-nia), preşedinte al comitetului republican pentru decernarea pre-miilor pentru tineret în domeniul ştiinţei şi tehnicii. Doctor Hono-ris Causa al Universităţii „Gh. asachi” din iaşi, românia. Pe parcur-sul activităţii, s-a consacrat problemelor de organizare a ştiinţei şi învăţământului: a promovat Legile cu privire la credite transferabi-le şi acreditarea instituţiilor de învăţământ, acordul bilateral între rM şi SUa şi a fondat asociaţia de cercetare şi dezvoltare din Mol-dova, care a amplificat colaborarea ştiinţifică cu savanţii din SUa.

desfăşoară o intensă activitate de revitalizare şi modernizare a cercetării: elaborarea şi promovarea Codului pentru Ştiinţă şi Inova-re, care contribuie la consolidarea forţelor ştiinţifice şi democratiza-rea ştiinţei, prin care s-au lărgit prerogativele academiei de Ştiinţe a Moldovei, ultima devenind cel mai înalt for ştiinţific din ţară şi unicul consultant ştiinţific al Guvernului; a iniţiat revitalizarea instituţiilor de cercetare ale a.Ş.M. în noile condiţii de dezvoltare a republicii Moldo-va; a monitorizat optimizarea structurii sferei ştiinţei şi inovării; a reori-entat activitatea comunităţii ştiinţifice spre soluţionarea problemelor stringente cu care se confruntă ştiinţa, economia şi societatea. Stimu-Stimu-lează şi susţine relaţiile internaţionale prin multiple acorduri cu acade-miile de Ştiinţe din diferite ţări şi cu fondurile internaţionale.

contribuţiile ştiinţifice, didactice şi manageriale ale acad. Ghe-orghe duca în promovarea ştiinţei au fost recunoscute în ţară şi pes-te hotarele ei, fiind distins cu titlurile de „om Emerit” şi de 2 ori lau-reat al Premiului de Stat, Savantul anului 2004, decorat cu ordinul „Meritul cultural” în grad de comandor, categoria „cercetarea ştiin-ţifică” (românia), cu crucea de comandor al ordinului de onoare (Polonia). Este deţinător al titlului de cavaler al „ordinului pentru invenţii” (Belgia), al Medaliei de aur a organizaţiei internaţionale

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

62

pentru inventică, al Medaliei de aur pentru Eminente Servicii adu-se cauzei progresului (Bruxelles), al Medaliei „Henri coandă” (ro-mânia), al Medaliei „n. S. Kurnakov” (rusia).

Bibliogr.: Gheorghe Duca. Bibliografie/alc. i. cebotari. chişinău, 1996; T. Fur-dui, M. Lupaşcu, S. Toma ş.a. Savant care nu numai creează, dar şi implemen-tează rezultatele ştiinţei în practică//Buletinul a.Ş.M. Ştiinţe Biologice, chi-mice şi agricole, 2002, nr. 4; d. Batîr. Treptele unui urcuş. Profil de savant: Ghe-orghe Duca. chişinău, 2004.

DVORNIKOV, Prokofi(8 martie 1905, s. Novosiolovka, r-nul Borzeni, reg. Cernigov, Ucraina – 19 iunie 1967, Tiraspol)

Agronom, domeniul ştiinţific: selecţia şi agrotehnica culturilor legumicole.

Doctor în ştiinţe agricole (1944). Membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldo-vei (1961).

a absolvit Facultatea de agrobiologie a Universităţii din Harkov (1933). În perioada 1934–1950 este cercetător ştiinţific superior, şef al Secţiei de Plante Legumicole, apoi director adjunct pentru proble-me de ştiinţă şi director al Staţiunii Experimentale de irigaţie, Legu-micultură şi cultură a cartofului din or. Tiraspol. Între 1950 şi 1953 a deţinut funcţia de viceministru al agriculturii al r.S.S.M. din 1953 până în 1956 este director al institutului de Pedologie, agrochimie şi ameliorare a Solurilor al Filialei Moldoveneşti a a.Ş. a U.r.S.S., ulte-rior director al institutului de cercetări Ştiinţifice în domeniul agri-culturii irigate şi Legumiculturii din Tiraspol (1956–1967). conco-mitent exercită şi funcţia de academician coordonator al Secţiei de Ştiinţe Biologice şi agricole a a.Ş.M. (1961–1964). a fost deputat în Sovietul Suprem al r.S.S.M de legislatura a V-a.

a fost preocupat de cercetări în domeniul selecţiei plantelor le-gumicole şi al legumiculturii, a elaborat noi metode de selecţie a plantelor legumicole. a obţinut 14 soiuri şi hibrizi de tomate, cas-traveţi, ceapă şi porumb, dintre care 11 au fost omologate în repu-

63

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

Iblica Moldova, Ucraina, Federaţia rusă. Semnează peste 50 de lu-crări ştiinţifice privind agrotehnica şi selecţia culturilor legumi-cole şi agricultura irigată, multe dintre ele publicate în culegeri: Гетерозис у о�ощных культур � усло�иях Молда�ии//Г�т�розис в овощ�водств�. Leningrad, (1968); Итоги работы по селек-ции огурцо�//Труды Молдавско�о Научно-Иссл�доват�льско-Труды Молдавско�о Научно-Иссл�доват�льско-�о Института Ороша�мо�о З�мл�д�лия и Овощ�водства (1968, t. 9); Селекция о�ощных культур на урожайность, качест�о и устойчи�ость к болезням (1976) ş.a. a pregătit 4 doctori în ştiin-1976) ş.a. a pregătit 4 doctori în ştiin-) ş.a. a pregătit 4 doctori în ştiin-. a pregătit 4 doctori în ştiin- a pregătit 4 doctori în ştiin-ţe agricole. Membru corespondent al academiei Unionale de Ştiinţe agricole „V. i. Lenin”.

i s-a conferit titlul de Erou al Muncii Socialiste, este decorat cu ordinul „Lenin” şi cu 2 ordine „drapelul roşu de Muncă”.

Bibliogr.: Л. Н. Бабушкин, Е. И. Малыш�в. П. И. Д�орнико�. Страницы жизни и т�орчест�а. chişinău, 1975.

FROLOV, Nikolai(4 februarie 1908, Sankt-Petersburg, Rusia – 10 septembrie 1987, Moscova)

Economist, domeniul ştiinţific: economie politică şi istoria economiei naţionale.

Doctor habilitat în economie (1960), profesor universitar (1962). Membru cores-pondent (1961) şi membru titular (1970) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

a absolvit institutul de Economie şi Planificare din Moscova (1930–1934) şi doctorantura la academia agricolă „K. a. Timirea-zev” din Moscova (1936–1939). a lucrat în aparatul comitetului de Stat pentru Planificare al U.r.S.S. Timp de peste 45 de ani a predat la diferite instituţii de învăţământ superior şi a condus catedra de Eco-nomie Politică a institutului agricol din chişinău (1944–1964), apoi catedra de Economie Politică a institutului Politehnic din chi-şinău (1964–1968). din 1968 până în 1981 a fost director al insti-tutului de Economie al a.Ş.M., şef al Sectorului Probleme Soci-al-Economice ale Muncii şi consultant ştiinţific la acelaşi institut (1981–1986).

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

64

În activitatea sa ştiinţifică a fost preocupat de studierea resur-selor forţei de muncă, problemelor social-economice ale muncii în sectorul agrar, istoriei economiei naţionale, planificării social-eco-nomice. rezultatele cercetărilor sunt reflectate în cele peste 60 de publicaţii, între care: Раз�итие и размещение произ�одитель-ных сил Молда�ской ССР (1972, în colab.); Население и трудо�ые ресурсы Молда�ской ССР (1979, în colab.); История народного хозяйст�а Молда�ской ССР (în 4 vol., 1974–1978, în colab.) ş.a. a fost preşedinte al consiliului ştiinţific specializat pentru conferirea gradelor ştiinţifice de doctor în economie de pe lângă institutul de Economie al a.Ş.M., contribuind la pregătirea cadrelor ştiinţifice de înaltă calificare: sub conducerea lui au fost susţinute 15 teze de doc-tor şi 2 teze de doctor habilitat în economie.

Este laureat al Premiului de Stat, distins cu titlul de „om Emerit”, decorat cu ordinele „revoluţia din octombrie”, „drapelul roşu de Muncă”, cu 2 ordine „insigna de onoare”.

FURDUI, Teodor(9 mai 1935, s. Dumitreni, azi r-nul Floreşti)

Savant în domeniul fiziologiei şi sanocreatologiei.


a absolvit Şcoala Pedagogică din or. Bălţi (1954) şi Facultatea de Biologie a Universităţii de Stat din chişinău (1959). Şi-a con-sacrat întreaga activitate ştiinţifică şi organizatorică ştiinţei aca-demice. a lucrat în calitate de laborant la institutul de Biologie (1959–1961), cercetător ştiinţific inferior (1961–1964), cercetă-tor ştiinţific superior (1964–1966; 1968–1971), secretar ştiinţific (1966–1968) şi director adjunct pentru probleme de ştiinţă al in-stitutului de Zoologie (1971–1972), director al institutului de Zo-ologie şi Fiziologie (1972–1991), director al institutului de Fiziolo-gie (1991–1998), director al institutului de Fiziologie şi Sanocrea-

65

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

Itologie (1998–2005), academician coordonator al Secţiei de Ştiin-ţe Biologice şi chimice (2000–2001), apoi al Secţiei de Ştiinţe Bio-logice, chimice şi agricole (2001–2004). din martie 2004 exerci-tă funcţia de prim-vicepreşedinte al academiei de Ştiinţe a Mol-dovei.

Este fondatorul şcolii ştiinţifice în fiziologia stresului, adaptării şi în sanocreatologie. de asemenea, efectuează cercetări în domeniul dereglărilor funcţionale şi al fiziologiei sistemului endocrin. a iniţi-at şi a tutelat primul în spaţiul fostei Uniuni Sovietice cercetările şti-inţifice în acest domeniu. a elaborat un model patogenetic experi-mental al tireotoxicozei neurogene; a descifrat mecanismele fiziolo-gice ale stresului acut şi adaptării; a elaborat metode de profilaxie şi atenuare ale stresului excesiv şi consecinţele lui. a reexaminat teoria lui Selye, a elaborat o teorie nouă despre dezvoltarea stresului, des-pre forţa motrice şi perioadele vulnerabile ale dezvoltării intrauteri-ne şi postnatale ale organismului uman. a fondat un domeniu nou în biomedicină – sanocreatologia, al cărei scop este elaborarea teoriei şi practicii creării şi menţinerii dirijate a sănătăţii omului. Împreună cu discipolii săi a formulat şi a argumentat principiile de bază ale sa-nocreatologiei, conceptul formării şi menţinerii sănătăţii şi modului de viaţă fiziologic argumentat. În colaborare cu prof. Victor Lacusta, a descris sistemul somato-visceral reglator-energetic, care reprezin-tă un sistem fiziologic ancestral de reglare a homeostaziei informa-ţional-energetice a organismului uman. În baza acupuncturii tradi-ţionale şi sanocreatologiei, a fost fondată o direcţie nouă – acupunc-tura sanocreatologică. interesele ştiinţifice se extind şi în psihologie, patologie, fiziologia etativă. a publicat 450 de lucrări ştiinţifice, in-clusiv 12 monografii, între care: Регуляция функции щито�идной железы и механизм �озникно�ения не�рогенного тиреотокси-коза (1967); Комбиниро�анные �оздейст�ия на организм экс-тремальных факторо� (1985, în colab.); Физиологические ме-ханизмы стресса и адаптации при остром дейст�ии стресс-факторо� (1986); Стратегия создания адапти�ной системы промы�ленного жи�отно�одст�а (1987, în colab.); Стресс и здоро�ье (1990); Стресс и здоро�ье детей и подростко� (1994, în colab.); Анатомо-физиологические и биоэнергетические ос-но�ы санокреатологической акупунктуры (2002, în colab.); Pe-

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

66

rioadele vulnerabile în dezvoltarea fătului, factorii nocivi şi măsuri-le de profilaxie a consecinţelor influenţei lor (2005, în colab.) ş.a. Este autor a 10 recomandări pentru implementare şi a 7 brevete de inven-ţie. a fost iniţiatorul şi organizatorul a 5 simpozioane unionale con-sacrate problemei stresului, adaptării şi dereglărilor funcţionale, a 2 simpozioane internaţionale şi al congresului al XV-lea al Socie-tăţii Unionale de Fiziologie „i. P. Pavlov”, a 6 congrese ale fiziologi-lor din Moldova, al congresului i al Fiziologilor din ţările c.S.i. Este preşedinte al consiliului ştiinţific specializat pentru conferirea gra-delor ştiinţifice de doctor şi doctor habilitat la specialitatea „Fiziolo-gia omului şi a animalelor”. a pregătit 35 de doctori şi 8 doctori habi-litaţi în biologie, medicină şi psihologie. a fost redactor-şef al seria-lului „Stresul, adaptarea şi dereglările funcţionale” şi redactor-şef al Buletinului Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţe Biologice, Chi-mice şi Agricole (în prezent Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldo-vei. Ştiinţele vieţii). Este membru al academiei de Ştiinţe din new York, al academiei internaţionale de Ştiinţe Energoinformative, al academiei internaţionale de Pace, al academiei Balcanice de Ştiin-ţe ale noilor culturi şi dezvoltării durabile, al academiei Ecologice române, membru de onoare al Societăţii Fiziologilor din rusia, vi-cepreşedinte al Societăţii Fiziologilor din ţările c.S.i. Doctor Hono-ris Causa al Universităţii de Stat din Tiraspol cu sediul la chişinău.

Este distins cu titlul de „om Emerit”, cu Premiul Prezidiului a.Ş.M., decorat cu ordinul „Gloria Muncii”, cu „ordinul republicii”, cu Medalia Societăţii Unionale a Fiziologilor „i.P. Pavlov” etc.

Bibliogr.: V. ciochină. Şcoala acad. Teodor Furdui în fiziologia stresului, adap-tării şi sanocreatologiei // Buletinul a.Ş.M. Ştiinţe Biologice şi chimice, 2001, nr. 1; d. Batîr. Descătuşarea personalităţii – o atitudine civică inerentă unui sa-vant // intellectus, 2004, nr. 2; d. Batîr. Temeritate şi perseverenţă // Buletinul a.Ş.M. Ştiinţe Biologice, chimice şi agricole, 2004, nr. 3; Gh. duca. Cuvânt despre colegul acad. Teodor Furdui // Materialele congresului al Vi-lea al Fizio-logilor din Moldova cu participare internaţională. chişinău, 2005; В. Чокинэ. Краткий очерк о научной и организаторской деятельности академика Академии наук Молдо�ы Ф. И. Фурдуя // Совр�м�нны� пробл�мы �изио-// Совр�м�нны� пробл�мы �изио- Совр�м�нны� пробл�мы �изио-ло�ии и санокр�атоло�ии. chişinău, 2005; Acad. Teodor Furdui: savant, men-tor, militant /alc. şi coord. V. ciochină. chişinău, 2006.

67

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

IGANEA, Ion(22 iulie 1926, Soroca – 4 aprilie 1993, Chişinău)

Biolog, domeniul ştiinţific: ecologie, zoologie, ornitologie, paleozoologie.


a absolvit Facultatea de Biologie şi chimie a institutului Peda-gogic din chişinău (1948). a exercitat apoi funcţia de lector superi-or la institutul Pedagogic din Bălţi (1948–1954) şi la institutul Peda-gogic din Tiraspol (1954–1956), după care activează în cadrul Sec-ţiei de Zoologie a Filialei Moldoveneşti a a.Ş. a U.r.S.S. în calitate de cercetător ştiinţific inferior (1956), cercetător ştiinţific superior (1963), şef al Laboratorului de ornitologie al institutului de Zoolo-gie al a.Ş.M. (1976–1993), director adjunct pentru probleme de şti-inţă al aceluiaşi institut (1972–1983).

a efectuat cercetări vizând evoluţia, sistematica, ecologia, zoo-geografia, paleozoologia, protecţia şi folosirea raţională a animalelor. a înaintat şi a argumentat ipoteza despre procesul de adaptare şi sin-antropizare în salturi a ornitofaunei şi a stabilit etapele principale de evoluţie a ei în condiţiile impactului antropic asupra naturii. a eluci-dat legităţile formării şi ritmul evoluţiei ornitocomplexelor din Sar-matul Mediu până în prezent şi aspectele principale de formare şi ge-neză a unor grupe taxonomice de păsări în decurs de cca 10 mil. ani. a descris 3 genuri şi 7 specii noi pentru ştiinţă şi peste 50 de specii de pă-sări fosile din Moldova. informaţia vastă acumulată despre fauna re-publicii i-a permis să identifice originea geografică a acesteia, nucleul fiind compus din specii palearctice de vest şi transpalearctice. În baza studiului variabilităţii adaptive a păsărilor în condiţiile impactului an-tropic, a descris modificările arealelor şi căile de pătrundere a specii-lor noi. a elaborat bazele teoretice ale dirijării comportamentului pă-sărilor cu ajutorul repelenţilor acustici. Îi aparţine pionieratul studiu-lui legităţilor migraţiilor păsărilor cu ajutorul metodelor de radioloca-ţie. În ultimii ani de viaţă a fost preocupat de problema sinantropizării animalelor, în mod special a păsărilor. Este fondatorul unor noi direc-ţii de cercetare zoologică – ornitologia radară şi ornitologia agricolă. a publicat peste 450 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 35 de monografii şi

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

68

cca 400 de lucrări de popularizare a ştiinţei. Publicaţiile mai importan-te sunt: Păsările noastre (1961); Dicţionar zoologic rus-moldovenesc (1969); Păsările Moldovei (în 2 vol., 1970, 1971, în colab.); Probleme actuale ale zoogeografiei (1975); Птицы – истребители �редных насекомых (1976, în colab.); Птицы сухопутных биотоно� Молда�ии (1978); File din Cartea Roşie (1981, în colab.); monogra-fia Жи�отный мир Молда�ии. Птицы (în 6 vol., 1981, în colab.); Рыбы, зелено�одные и пресмыкающиеся (1981, în colab.); Din via-ţa animalelor (1985, în colab.); Cocostârcul în lume şi în sufletele noas-tre (1987); Редкие и исчезающие �иды птиц Молда�ии (1989, în colab.); Фауна биоценотических оазисо� и её практическое значение (1990, în colab.); Ornitologia radară (1991, în colab.); Din viaţa vertebratelor (1992) ş.a. a fost redactor-şef adjunct şi coautor al colecţiei „Животный мир Молдавии” (în 6 vol., 1979–1986), preşe-dinte adjunct al consiliului specializat pentru conferirea gradelor şti-inţifice de doctor şi doctor habilitat în biologie la specialitatea „Zoolo-gie” (1985–1993). a participat la 45 de conferinţe şi simpozioane re-publicane şi la 20 internaţionale. a fost membru al Societăţilor ştiinţi-fice „council international of the Paleonthology and the Evolution of the Birds”, „BirdLife international”, „convention on the coservation of Migratory Species of Wild animals”, membru al comitetului orni-tologic din U.r.S.S., preşedinte al Societăţii de ornitologie din Mol-dova, conducător al Proiectului „omul şi Biosfera”.

i s-au conferit titlurile de „om Emerit” şi de laureat al Premiului de Stat.

Bibliogr.: a. Munteanu, a. david. Ion Ganea (1926–1993) // Ştiinţa, 1996, nr. 9; a. Munteanu. Acad. Ion Ganea // Buletinul a.Ş.M. Ştiinţe Biologice şi chi-mice, 2001, nr. 1.

69

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

IGĂRBĂLĂU, Nicolae(4 august 1931, Bălţi – 20 februarie 2006, Chişinău)

Chimist, domeniul ştiinţific: chimia anorganică şi coordinativă.

Doctor habilitat în ştiinţe chimice (1973), profesor universitar (1978). Membru co-respondent (1993) şi membru titular (1995) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

a absolvit Facultatea de chimie a Universităţii de Stat din chi-şinău (1954). În 1958–1961 îşi face studiile la doctorantură în ca-drul Laboratorului de chimie anorganică al academiei de Ştiinţe din Moldova. Este discipol al acad. anton ablov. activează ca cer-cetător ştiinţific inferior (1961), cercetător ştiinţific în Laboratorul de chimie anorganică al institutului de chimie (1965). Între 1972 şi 1978 conduce catedra de chimie anorganică a Universităţii de Stat din Moldova. În 1978 preia conducerea ştiinţifică şi organiza-torică a Laboratorului de chimie a compuşilor coordinativi al in-stitutului de chimie al a.Ş.M., fondat de către dascălul său (func-ţie pe care o deţine până în 2006). a fost director adjunct pentru probleme de ştiinţă (1978–1988) şi director al institutului de chi-mie (1995–2003).

Este fondatorul şcolii ştiinţifice în domeniul chimiei compuşi-lor coordinativi, macrociclici şi supramoleculari. Prin cercetările sale a contribuit la rezolvarea originală a problemei privind sinteza compuşilor organici şi coordinativi prin folosirea, de rând cu pro-cedeele tradiţionale, a metodelor noi – asamblarea templată a spe-ciilor, reacţiile topochimice, polimerizarea compuşilor coordina-tivi în stare gazoasă, în solvenţi inerţi etc. a elaborat metode de ob-ţinere a compuşilor metalomacrociclici şi a predecesorilor acesto-ra, a materialelor polinucleare şi supramoleculare cu proprietăţi utile în microelectronică, optică, industrie textilă, bilologie, me-dicină, agricultură etc.; a aplicat pe larg spectroscopia moleculară, electronică, nucleară, de masă, studiile cu raze X, magneto- şi ter-mochimie etc. pentru determinarea compoziţiei, structurii şi pro-prietăţilor compuşilor obţinuţi; a contribuit la valorificarea com-puşilor obţinuţi pentru prepararea metalelor extrapure şi folosi-rea lor în calitate de modificatori ai reacţiilor chimice (catalizatori la solidificarea răşinilor epoxidice, la vopsirea stofelor, inhibitori ai

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

70

proceselor de coroziune); a obţinut coloranţi specifici pentru mase plastice şi fibre poliacrilamidice, materiale cu proprietăţi magneti-ce specifice, magneţi moleculari, substanţe pentru aplicaţii medi-co-biologice etc. a publicat 4 monografii: Реакции на матрицах (1980); Масс-спектрометрия координационных соединений (1984, în colab.); Темплатный синтез макроциклических соединений (1990, în colab.); Template Synthesis of Macrocyclic Compounds (1999, în colab.) şi peste 600 de studii şi articole ştiin-ţifice, între care: Synthesis, geometrical and electronical structure of iron mononitrosyl complexes with bis (S-alkylisothio-semicar-bazones) (1982, în colab.); Synthesis and structure of nikel (II) di-phenylglyoxal-bis (S-alkylisothiocarbohydrazonate) (1984, în co-lab.); Synthesis, structure and spectroscopic properties of nikel (II) macrocyclic and open-chain complexes resulted from 1-phenyl-bu-tane-1.3-dione mono-S-methylisothiosemicarbazone template self condensation (2001, în colab.) ş.a. deţine 32 de brevete de inven-ţie. cu concursul lui au fost pregătite şi susţinute peste 20 de teze de doctor şi 2 teze de doctor habilitat în chimie. discipolii săi acti-vează în laboratoarele de cercetare şi universităţile din Moldova, rusia, Ucraina, SUa, Franţa, italia, anglia, austria, Elveţia, iugo-slavia, Vietnam etc. a fost membru al consiliului European pentru Spectroscopia de Masă, al asociaţiei Europene „Euroscience”, al directoratului Uniunii internaţionale a cristalografilor, preşedin-te al comitetului de organizare a conferinţei internaţionale „Me-tode fizice de cercetare a compuşilor coordinativi şi supramolecu-lari” (1993–2006), care se desfăşoară la fiecare trei ani în chişinău. Doctor Honoris Causa al Universităţii de Vest din Timişoara.

Este laureat al Premiului de Stat şi al Premiului Prezidiului a.Ş.M. a fost decorat cu ordinul „Gloria Muncii” şi cu Medalia „n. S. Kurnakov” (rusia).

Bibliogr.: M. revenco. Honoring Professor Nicolae Gerbeleu // reviews in inor-ganic chemistry, 2001, v. 6; M. revenco. Şcoala acad. Nicolae Gărbălău în do-meniul compuşilor coordinativi, macrociclici şi supramoleculari // Buletinul a.Ş.M. Ştiinţe Biologice şi chimice, 2001, nr. 1.

71

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

IGHERMAN, Diomid(n. 10 aprilie 1928, s. Bocşa, azi r-nul Făleşti)

Medic, domeniul ştiinţific: neurologie.

Doctor habilitat în medicină (1972), profesor universitar (1973). Membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1993).

după absolvirea Facultăţii de Medicină Generală a institutu-lui de Stat de Medicină din chişinău (1951) şi a secundariatului cli-nic (1954), lucrează în calitate de medic-şef al spitalului din s. chiri-leni, r-nul Ungheni (1951–1952) şi al spitalului raional din congaz (1954–1956), apoi în calitate de inspector al Ministerului ocrotirii Sănătăţii al r.S.S.M (1956–1957). a fost preşedinte al comitetului central al crucii roşii (1957–1961). din 1961 exercită funcţiile de asistent, conferenţiar, profesor, iar în perioada 1969–1998 este şef al catedrei de neurologie a Universităţii de Stat de Medicină şi Farma-cie „n. Testemiţanu”. În continuare a activat ca profesor universitar la aceeaşi catedră şi conducător ştiinţific principal interimar al La-boratorului de Vertebroneurologie al institutului de neurologie şi neurochirurgie al Ministerului Sănătăţii.

Este fondator al şcolii de vertebroneurologie din republica Mol-dova. a efectuat cercetări fundamentale în domeniul neurologi-ei, ale căror rezultate sunt prezentate în cele 325 de lucrări ştiinţifi-ce, inclusiv 8 monografii, între care: Спондилогенный пояснично-крестцо�ый радикулит (1975, în colab.); Гормональная спон-дилопатия (1976, în colab.); Нару�ения спинномозго�ого кро-�ообращения (1981, în colab.); Компрессионные радикуломедул-лярные и�емии (1985, în colab.); Тунельные не�ропатии (1989, în colab.); Encefalopatia toxiinfecţioasă acută la sugari (1996, în co-lab.). a publicat, de asemenea, manualele: Curs de neurologie (1993, în colab.); Neurologie şi neurochirurgie (2003) şi Dicţionarul de ne-urologie (1994, în colab.). Este autor a 2 brevete de invenţie în do-meniul neurochirurgiei. În monografia И�емические нару�ения спинального кро�ообращения (1972) a elaborat pe baza cercetă-rilor clinico-morfologice o direcţie nouă în patologia vasculară me-dulară, demonstrând că numai 6-8 artere radiculo-medulare parti-cipă la vascularizarea măduvei spinării. aceste artere sunt termina-

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

72

le, iar între ele anastomozele lipsesc, formând astfel „zone critice” la frontiera de vascularizare a vaselor magistrale. a fost confirmată prezenţa a 4 zone critice şi au fost descrise clinica şi substratul mor-fologic, patogenia, diagnosticul diferenţiat al ictusului medular acut şi lent progresiv. Un compartiment important al patologiei coloanei vertebrale îl reprezintă spondilopatia hormonală, a cărei cauză prin-cipală o constituie deficitul hormonilor sexuali. investigaţiile au de-monstrat că aceştia provoacă o ateroscleroză şi o osteoporoză pre-ponderent în corpurile vertebrelor, care, micşorându-se în înălţime mai ales în regiunea toraco-lombară, formează o cifoză. Simptome-le neurologice se referă la sistemul nervos periferic şi sistemul vas-cular medular, provocând ictus ischemic medular acut şi mielopa-tie ischemică lent progresivă. Împreună cu discipolii săi, a demon-strat clinic, paraclinic şi morfologic manifestările acestor patologii şi a elaborat metode de diagnostic şi tratament, a studiat clinica neu-rologică a osteohondropatiei vertebrale juvenile Scheuermann, sta-bilind pentru prima dată că cea mai gravă complicaţie a acestei pato-logii o constituie dereglările medulare ischemice, care pot fi acute şi lent progresive. a contribuit la studiul patologiei sistemului nervos periferic, elucidând clinica, diagnosticul şi tratamentul neuropati-ilor în tunel, precum şi tratamentul conservativ şi chirurgical al ra-diculopatiilor şi mielopatiilor spondilogene. a studiat în premieră o nouă entitate neurologică în patologia vasculară cerebrală – ictu-sul hemoragic cerebral minor. Este preşedinte al consiliului ştiinţi-fic specializat pentru conferirea gradelor ştiinţifice de doctor şi doc-tor habilitat în medicină, specialitatea „neurologie şi psihiatrie”. a pregătit 19 doctori şi 4 doctori habilitaţi în medicină. Este membru al academiei de Ştiinţe din new York, al academiei Euro-asiatice, membru al consiliului Federaţiei Societăţilor neurologice Europe-ne, membru de onoare al academiei de Ştiinţe Medicale din româ-nia, preşedinte al Societăţii neurologilor din Moldova.

deţine titlurile de „om Emerit”, laureat al Premiului de Stat, este decorat cu ordinul „Gloria Muncii”, cu medaliile „Pentru Vitejie în Muncă”, „Meritul civic”, „n. Testemiţanu” şi „d. cantemir”.

Bibliogr.: r. Baltag. Şcoala de vertebroneurologie fondată de acad. D. Gher-man // analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „n. Testemiţanu”, ed. Vi, vol. iii B, 2005.

73

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

IGHIDIRIM, Gheorghe(n. 20 martie 1939, s. Palanca, azi r-nul Ştefan Vodă)

Medic, domeniul ştiinţific: chirurgie generală şi laparoscopică.

Doctor habilitat în medicină (1983), profesor universitar (1986). Membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1993).

a absolvit Facultatea de Pediatrie (1963) şi doctorantura la cate-dra de chirurgie (1966) a institutului de Medicină din chişinău. Es-te asistent, conferenţiar (1966–1986), apoi profesor (din 1986), şef al catedrei de chirurgie pentru Subordinatori (1978–1979), prode-can al Facultăţii de Medicină Generală (1964–1975), şef al catedrei de chirurgie Generală (1979–1992) şi şef al catedrei de chirurgie nr. 1 „n. anestiadi” (din 1992) ale Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie „n. Testemiţanu”. a fost deputat al poporului în Sovietul Suprem al U.r.S.S. (1989–1992), ministru al Sănătăţii din republica Moldova (1990–1994), academician coordonator al Secţiei de Ştiin-ţe Medicale a a.Ş.M. (1993–1995 şi din 1999).

Este fondator al şcolii ştiinţifice în pancreatologie (primul în re-publica Moldova şi printre primii în U.r.S.S., împreună cu prof. V. i. Filin a introdus operaţiile organomenajante în pancreonecro-ze, reducând mortalitatea de la 80% la 10%) şi în chirurgia celio-scopică (împreună cu conf. a. Ghereg a efectuat în 1992 prima co-lecistectomie laparoscopică în republica Moldova). a cercetat in-dicii hemodinamici în afecţiunile chirurgicale ale plămânilor (ab-cesul pulmonar, bronşectaziile, chistul hidatic şi cancerul pulmo-nar), stările patologice ale sistemului digestiv (boala ulceroasă, co-lelitiaza şi mai ales pancreatita acută). Studiul aprofundat al etio-patogenezei, simptomatologiei, metodelor de diagnostic şi trata-ment efectuat împreună cu prof. Z. Gorbuşin sub îndrumarea prof. V. i. Filin din Sankt-Petersburg a stat la baza pancreatologiei contem-porane, în care a fost argumentată atitudinea organo-menajantă în pancreonecrozele severe – principiu respectat astăzi de către spe-cialiştii de profil. a pus începuturile chirurgiei endoscopice şi ba-riatrice în republica Moldova. rezultatele cercetărilor ştiinţifice se regăsesc în cele peste 300 de lucrări publicate, inclusiv 3 mono-grafii: Острый панкреатит и его осложнения (1982, în colab.);

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

74

Тра�матические панкреатиты (1990, în colab.); Stimularea imunităţii locale în tratamentul procesului inflamator (2004, în co-lab.) şi 2 manuale: Cours de chirurgie (2004, în colab.) şi Surgical pa-thology (2006, în colab.). deţine 5 brevete de invenţie, 20 de inovaţii şi o medalie de bronz de la Salonul internaţional de la Geneva. Este preşedinte al consiliului ştiinţific specializat pentru conferirea gra-delor ştiinţifice de doctor şi doctor habilitat în medicină la speciali-tatea „chirurgie”. a pregătit 10 doctori şi 8 doctori habilitaţi în medi-cină. a introdus rezidenţiatul în pregătirea medicilor şi a organizat parteneriatul în medicină cu SUa. a prezentat comunicări ştiinţifi-ce la peste 30 de congrese şi simpozioane ştiinţifice republicane şi in-ternaţionale, inclusiv în rusia, Ucraina, românia, Letonia, Uzbekis-tan, Polonia, Ungaria, Turcia, Estonia, Spania, italia, austria, Belgia, Germania, SUa, Japonia ş.a. Este membru de onoare al academiei de Ştiinţe Medicale din românia, membru al Societăţii Mondiale de chirurgie, al Societăţii internaţionale de chirurgie Hepato-pancre-ato-biliară, al Societăţii de chirurgie Laparoscopică din SUa şi din românia, al Societăţii de chirurgie din românia. redactor-şef al re-vistei Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Ştiinţe Medicale, membru al colegiilor de redacţie ale revistelor Cercetări experimen-tale medico-chirurgicale (Timişoara), Chirurgia (Bucureşti). Pre-şedinte al asociaţiei chirurgilor „n. anestiadi” din Moldova, pre-şedinte al Ligii Medicilor din Moldova, preşedinte al comisiei de atestare a chirurgilor din Moldova, membru al consiliului Suprem pentru Ştiinţă şi dezvoltare Tehnologică.

deţine titlurile de „om Emerit”, Eminent al ocrotirii Sănătăţii din U.r.S.S., este decorat cu ordinul „Gloria Muncii”, „ordinul re-publicii”, cu medaliile „d. cantemir”, „n. Testemiţanu”.

Bibliogr.: V. Sârbu. Pagini din istoria chirurgiei româneşti. Bucureşti, 2002; V. Hotineanu. Acad. Gheorghe Ghidirim la 65 de ani // arta Medica, 2004, nr. 3; Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „N. Testemiţanu” la 60 de ani. 1945–2005. chişinău, 2005.

75

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

IGHIŢU, Dumitru(n. 13 ianuarie 1931, s. Drepcăuţi, azi r-nul Briceni)

Fizician, domeniul ştiinţific: fizica şi electronica corpului solid.


În 1949 se înscrie la Facultatea de Fizică şi Matematică a Univer-sităţii de Stat din chişinău, după absolvirea căreia lucrează în cali-tate de lector la institutul Pedagogic de Stat din Bălţi şi la institutul Pedagogic de Stat din Tiraspol (1954–1956). Urmează doctorantu-ra la catedra de Fizică a institutului Pedagogic de Stat „a. Herzen” din Leningrad (1956–1959), după care este conferenţiar la Univer-sitatea de Stat din Moldova (1960–1961). din 1961 până în prezent activează la academia de Ştiinţe a Moldovei, exercitând funcţiile de cercetător ştiinţific inferior (1961–1962), cercetător ştiinţific supe-rior (1962–1969), şef al Laboratorului Fizica Semimetalelor (1969–1994) şi concomitent director adjunct pentru probleme de ştiinţă al institutului de Fizică aplicată (1974–1978), secretar ştiinţific al Pre-zidiului a.Ş.M. (1978–1984), academician coordonator al Secţiei de Ştiinţe Fizice şi Matematice (1984–1995), director al centrului „Laboratorul internaţional de Supraconductibilitate la tempera-turi înalte şi Electronica Solidului” (1995–2000), director al Birou-lui Specializat de construcţie şi Tehnologie în domeniul Electroni-cii corpului Solid (2000–2005), director al institutului de inginerie Electronică şi Tehnologii industriale al a.Ş.M. (din 2006).

Împreună cu colaboratorii săi, cercetează un spectru larg de pro-bleme: fizica semimetalelor şi semiconductorilor cu bandă îngus-tă, tehnologia de creştere a monocristalelor; particularităţile stă-rilor de impuritate în sisteme cu degenerare slabă a purtătorilor de sarcină determinată de suprapunerea benzilor energetice; influen-ţa dimensionalităţii asupra fenomenelor electronice clasice şi cuan-tice; supraconductibilitatea la temperaturi înalte; compuşii binari şi ternari şi aliajele lor – analogi izoelectronici ai semimetalelor penta-valente; tranziţii de fază electronice topologice, procese electronice neliniare în fire monocristaline submicronice şi nanodimensionale,

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

76

fenomene tensoelectrice. a dezvoltat teoria fenomenologică şi mi-croscopică a anizotropiei fenomenelor de transport ale electronilor în câmpuri magnetice clasice arbitrare pe baza reprezentării polino-miale a coeficienţilor cinetici; a determinat particularităţile şi vari-abilitatea eficienţei impurităţilor în semimetale, a descoperit expe-rimental fenomenul de cuantificare a fluxului magnetic în fire sub-micronice de bismut, compensarea defectelor proprii la halcogeni-zii de plumb. a elaborat un şir de traductoare şi dispozitive origina-le performante, superioare celor existente (traductori anizotropici de unghi, detectori neselectivi de radiaţie, măsurător de vid, micro-frigidere pentru răcire înaintată, set de traductori pentru cerce-tări biologice etc. Pe această bază s-a dezvoltat şcoala ştiinţifică a fi-zicii fenomenelor de transport în materiale anizotropice şi s-a creat un centru distinct de cercetare a proprietăţilor electrofizice ale cor-pului solid cu diverse posibilităţi de studiu al fenomenelor de trans-port, inclusiv al celor cuantice în câmp magnetic şi dimensionale. a elaborat mai multe tipuri de senzori şi aparate de măsurare (vacuum-metre, pirometre etc.), utilizate în diverse domenii de producere şi cercetări ştiinţifice aplicative, inclusiv în spaţiul cosmic. a fost ini-ţiatorul organizării în cadrul a.Ş.M. a Biroului specializat de pro-iectare şi tehnologie în domeniul electronicii corpului solid, pe ba-za căruia au fost create centrul de automatizare şi Metrologie, cen-trul de construcţii ale aparatelor pentru biologie, centrul Tehmed (menit să elaboreze aparate şi utilaj pentru medicină), centrul crio-genic pentru lichefierea azotului şi heliului, ceea ce a făcut posibi-lă la chişinău cercetarea proprietăţilor corpului solid în condiţii ex-tremale la nivel european. a publicat peste 500 de lucrări ştiinţifi-ce, majoritatea în reviste ştiinţifice de prestigiu internaţional, 2 mo-nografii: Я�ления переноса � �исмуте и его спла�ах (1983, în co-lab.); Тройные узкозонные полупро�одники А3В5С6

2 и их т�ердые раст�оры (1986, în colab.). a obţinut 25 de brevete de invenţie. Este preşedinte al consiliului ştiinţific specializat pentru susţinerea te-zelor de doctor şi doctor habilitat în domeniul fizicii corpului solid şi cristalografie. a pregătit 31 de doctori şi 4 doctori habilitaţi în ştiin-ţe. Este membru de onoare al academiei de cosmonautică „K. E. ţiol-kovski”, membru al academiei internaţionale de Termoelectricita-te, membru al colegiului redacţional al revistei internaţionale Jour-

77

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

Inal of Thermoelectricity (cernăuţi, academia naţională a Ucrainei), membru al comisiei de atestare a personalului ştiinţific şi ştiinţifi-co-didactic al c.n.a.a., Doctor Honoris Causa al Universităţii din oradea (românia), al Universităţii din Bălţi şi al Universităţii din Ti-raspol cu sediul la chişinău.

Este distins cu titlurile de „om Emerit”, de laureat al Premiului de Stat, decorat cu „ordinul republicii”.

Bibliogr.: V. canţer. Pasiune şi hărnicie în cercetare//Ştiinţa, 1996, nr. 1; Aca-demician D. Gitsu // Journal of Thermoelectricity, 2001, nr.1; Moldavian Jour-nal of Physical Sciences, 2000, v. 5, nr. 1.

GROSUL, Iachim(8/21 septembrie 1912, s. Caragaş, azi r-nul Slobozia – 28 septembrie 1976, Chişinău)

Istoric, domeniul ştiinţific: istoria modernă a Moldovei.

Doctor habilitat în istorie (1955), profesor universitar (1957). Membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1961).

a absolvit Facultatea de istorie a institutului Pedagogic din Ti-raspol (1933–1937). a activat în calitate de lector, decan al Facultă-ţii de istorie a aceluiaşi institut (1937–1939), director de şcoală, lec-tor, decan al Facultăţii de istorie a institutului Pedagogic Moldove-nesc Unit, evacuat la Buguruslan, rusia (1941–1944), decan la in-stitutul Pedagogic din chişinău (1944–1946), decan (1946–1947) şi şef de catedră la Universitatea de Stat din Moldova (1947–1959), di-rector adjunct al Bazei Moldoveneşti de cercetări Ştiinţifice a a.Ş. a U.r.S.S. (1947–1949); vicepreşedinte (1949–1954) şi preşedinte al Prezidiului Filialei Moldoveneşti a a.Ş. a U.r.S.S., director al insti-tutului de istorie (1958–1961). a fost primul preşedinte al a.Ş.M. (1961–1976). deputat al Sovietului Suprem al r.S.S.M. (1951–1965), deputat al Sovietului Suprem al U.r.S.S. (1970–1976).

a fondat o şcoală ştiinţifică de studiere a istoriei agrare a Basa-rabiei în sec. al XiX-lea. a cercetat diverse probleme privind relaţii-

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

78

le sociale, viaţa economică şi politica internă a administraţiei ţariste în Basarabia din secolul al XiX-lea. a adus, în baza unui imens mate-rial documentar de arhivă, contribuţii substanţiale la studierea vie-ţii agrare din satul basarabean, la studierea organizării administrati-ve a regiunii în perioada 1812–1828 şi la determinarea specificului reformei agrare din anii ’60–’70 ai sec. al. XiX-lea din Basarabia. a fost iniţiatorul şi promotorul cercetărilor ştiinţifice în domeniul is-toriografiei şi scienticii. a colaborat la editarea manualelor de isto-rie a Moldovei pentru şcoala medie. autor a cca 280 de publicaţii şti-inţifice, dintre care cele mai reprezentative sunt: Царане Бессара-бии (1812–1861) (1956); Крестьянская реформа 60–70-х гг. XIX �. � Бессарабии (1956, în colab.); Очерки истории народного хозяйс-т�а Бессарабии (1812–1861) (1967, în colab.); Историческая на-ука � Молда�ской ССР (1970, în colab.); Oчерки истории народ-ного хозяйст�а Бессарабии (1861–1905) (1972, în colab.); Тру-ды по истории Молда�ии (1982, ediţie postumă) etc. a contribu-it la valorificarea surselor documentare, fiind redactor principal a 4 volume de documente referitoare la istoria Moldovei din secolul al XiX-lea, editate sub genericul „История Молдавии. Докум�нты и мат�риалы” (în 5 vol., 1957–1969) şi a 3 volume de documente şi materiale „Историч�ски� связи народов СССР и Румынии”, edi-tate împreună cu academia română (Moscova, 1965–1970). a fost unul dintre primii organizatori ai ştiinţei din r.S.S.M., contribuind substanţial la organizarea şi dezvoltarea Bazei-Filialei Moldoveneşti a a.Ş. a U.r.S.S. (1946–1961) şi a a.Ş.M. (1961–1976), la elaborarea direcţiilor prioritare de cercetare ştiinţifică, la stabilirea şi extinde-rea relaţiilor ştiinţifice internaţionale ale a.Ş.M. a pregătit 7 doctori şi doctori habilitaţi în istorie. a participat cu rapoarte şi comunicări ştiinţifice la conferinţe, simpozioane internaţionale, unionale şi re-publicane, a organizat la chişinău Simpozionul internaţional con-sacrat tipologiei societăţii medievale în Europa de Sud-Est (1973). a fost redactor-şef al Enciclopediei Sovietice Moldoveneşti (1967–1974), preşedinte al Societăţii pentru răspândirea cunoştinţelor şti-inţifice din r.S.S.M. (1950–1962), membru al comitetului pentru decernarea Premiului Lenin şi a Premiului de Stat al U.r.S.S. (1964–1976), membru al comitetului naţional al istoricilor din U.r.S.S. a fost ales membru corespondent al a.Ş. a U.r.S.S.

79

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

Ii s-au conferit titlurile de „om Emerit”, laureat al Premiului de Stat. Este decorat cu ordinele „Lenin”, „drapelul roşu de Muncă” şi „Prietenia Popoarelor”.

Bibliogr.: А. М. Лазар�в. 60-летие Я.С. Гросула // История СССР, 1972, nr. 10; Н. А. Мохов, Н. М. Дружинин. Член-корреспондент АН СССР Я. С. Гросул // Новая и нов�йшая история, 1973, nr. 4; О. Ю. Тарасов. Пер�ый Президент, chişinău, 1982; i. Jarcuţchi. Iachim Grosul (1912–1976) // Ştiinţa, 1996, nr. 9; d. dragnev. Academicianul Iachim Grosul – 90 de ani de la naştere // revistă de istorie a Moldovei, 2002, nr. 1–2.

IAROŞENKO, Mihail(13 februarie 1900, s. Demianovka, reg. Poltava, Ucraina – 11 aprilie 1985, Chişinău)

Biolog, domeniul ştiinţific: hidrobiologie, ihtiologie şi piscicultură.

Doctor habilitat în biologie (1954), profesor universitar (1962). Membru corespon-dent (1961) şi membru titular (1970) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

a absolvit institutul de Învăţământ Public din or. dneprope-trovsk (1928), doctorantura de pe lângă Staţiunea Hidrobiologică de cercetări Ştiinţifice a Universităţii de Stat din acelaşi oraş (1935). din 1936 şi până la sfârşitul vieţii şi-a desfăşurat toată activitatea şti-inţifică, didactică şi organizatorică în republica Moldova, exerci-tând funcţiile de conferenţiar la catedra de Zoologie a Universită-ţii de Stat din Tiraspol, conferenţiar la catedra de Zoologie a insti-tutului Pedagogic de Stat din chişinău, decan al Facultăţii de Ştiinţe ale naturii a aceluiaşi institut (1936–1947). din 1947 se dedică acti-vităţii de cercetare: este secretar ştiinţific şi cercetător ştiinţific su-perior al Bazei Moldoveneşti de cercetări Ştiinţifice a a.Ş. a U.r.S.S. (1947–1949), şef al Secţiei de Zoologie a Filialei Moldoveneşti a a.Ş. a U.r.S.S. (1949–1957), director al institutului de Biologie al Fili-alei Moldoveneşti a a.Ş. a U.r.S.S. (1957–1961), director (1961–1972) şi consultant ştiinţific (1972–1985) al institutului de Zoolo-gie al a.Ş.M.

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

80

Este fondatorul şi conducătorul şcolii hidrobiologice din repu-blica Moldova. a contribuit substanţial la stabilirea legităţilor pri-vind starea şi succesiunile hidrofaunei, regimul hidrobiologic al diverselor tipuri de ecosisteme acvatice din republică şi în primul rând, al fluviului nistru, urmărind scopul elaborării bazelor ştiin-ţifice de valorificare efectivă a potenţialului lor biologic. Este iniţia-torul şi participantul nemijlocit al primei etape de inventariere a di-versităţii hidroflorei şi hidrofaunei bazinului fluviului nistru, în ur-ma căreia au fost stabilite succesiunile multianuale structural-canti-tative ale comunităţilor principale de hidrobionţi, în special ale ma-crozoobentosului (oligochete, moluşte, crustacee etc.). În baza de date limnologice multilaterale, a argumentat clasificarea lacurilor de acumulare din sud-estul U.r.S.S. după particularităţile lor hidro-logice şi morfometrice. de numele savantului se leagă şi primele în-cercări de investigare a productivităţii comunităţilor de hidrobionţi (fito-zooplancton şi zoobentos), a productivităţii piscicole poten-ţiale, a particularităţilor spectrului trofic al peştilor din fluviul nis-tru şi din lacurile de acumulare dubăsari şi cuciurgan. Împreună cu discipolii săi, a evaluat starea hidrochimică şi calitatea apei eco-sistemelor acvatice, calitatea irigaţională a apelor de suprafaţă ale Moldovei, a elaborat schema de utilizare complexă a apelor terma-le ale centralei Termoelectrice Moldoveneşti în piscicultură, a ar-gumentat aclimatizarea speciilor de peşti preţioşi-fitofagi (sânger, novac, cosaş) în lacul de acumulare-răcitor cuciurgan şi în alte eco-sisteme acvatice, a fundamentat biotehnologia policulturii peştilor preţioşi în heleşteiele şi lacurile de acumulare ale republicii, a imple-mentat o serie de recomandări practice în vederea valorificării dura-bile a resurselor biologice în interesul economiei naţionale. rezul-tatele cercetărilor fundamentale şi aplicative sunt publicate în cca 130 de lucrări ştiinţifice şi de popularizare a ştiinţei, inclusiv 8 mo-nografii: Гидрофауна Днестра (1957); Прудо�ое рыбо�одст�о Молда�ии (1958); Дубоссарское �одохранилище (1964); Кучур-ганский лиман-охладитель Молда�ской ГРЭС (1973); Природа и чело�ечест�о (1978); От пасси�ного отражения до разумного мы�ления (1982); Адаптация – напра�ляющий фактор э�олю-ции (post-mortem, 1986) etc. a fost redactor-şef al colegiului de re-dacţie şi coautor al colecţiei „Животный мир Молдавии” (în 6 vol.,

81

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

I1979–1986) şi redactor responsabil a 13 culegeri tematice periodi-ce din ciclul Resursele biologice ale ecosistemelor acvatice ale Moldo-vei. a fost preşedinte al consiliului ştiinţific specializat pentru con-ferirea gradelor ştiinţifice de doctor şi doctor habilitat în biologie (1963–1966). Sub conducerea lui au fost susţinute 2 teze de doctor habilitat şi 10 teze de doctor în biologie. din iniţiativa lui, în 1958 a fost fondată Secţia Moldovenească a Societăţii Hidrobiologice Uni-onale din U.r.S.S., pe care a prezidat-o până în 1975.

S-a învrednicit de titlul „om Emerit” şi a fost decorat cu ordinul „insigna de onoare”.

Bibliogr.: Ф. Чорик. Академик АН МССР М. Ф. Яро�енко (1900–1985) // Изв�стия АН МССР. С�рия биол. и хим. наук, 1985, nr. 2; i. Toderaş, M. Vicol. Acad. Mihail Iaroşenko – unul din fondatorii ştiinţelor biologice în Moldova // Buletinul a.Ş.M. Ştiinţe Biologice şi chimice, 2001, nr. 1; T. Furdui. Şcoala hidrobiologică a acad. Mihail Iaroşenko şi a m. c. Ion Toderaş // Buleti-nul a.Ş.M. Ştiinţe Biologice şi chimice, 2001, nr. 1.

JUCENKO, Aleksandr(n. 25 septembrie 1935, or. Esentuki, Rusia)

Agronom, domeniul ştiinţific: genetică ecologică, agroecologie, genetică spe-cială şi ameliorarea plantelor.

Doctor habilitat în ştiinţe biologice (1974), profesor universitar (1974). Membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1976).

Face studii la Facultatea de agronomie a institutului agricol din chişinău (1954–1957), pe care le continuă la institutul agricol Su-perior „V. Kolarov” din Bulgaria (1957–1960). după absolvire, acti-vează în calitate de agronom al Staţiei Experimentale din cahul a in-stitutului Moldovenesc de cercetări Ştiinţifice ale agriculturii iri-gate şi Legumiculturii cu sediul la Tiraspol (1960–1963), apoi este director al sovhozului din satul Zârneşti, r-nul cahul (1963–1966). Între 1966 şi 1967 este şeful direcţiei agriculturii irigate din cadrul Ministerului agriculturii al r.S.S.M., director al institutului Moldo-

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

82

venesc de cercetări Ştiinţifice ale agriculturii irigate şi Legumicul-turii şi director general al a.Ş.P. „dnestr” (1967–1976). Timp de doi ani este vicepreşedinte al a.Ş.M. şi concomitent academician-se-cretar al Secţiei de Biologie şi chimie (1976–1977). În 1977 este ales în funcţia de preşedinte al academiei de Ştiinţe a Moldovei, pe care o deţine până în 1989. În aceeaşi perioadă este şi director al institutu-lui de Genetică Ecologică al a.Ş.M. Între 1989 şi 1992 activează în cali-tate de vicepreşedinte al comitetului de Stat pentru Ştiinţă şi Tehnică al rusiei. din 1992 este vicepreşedinte al academiei agrare ruse, şef al catedrei de Genetică a academiei de Ştiinţe agrare „K. a. Timi-reazev”, şef al Laboratorului de recombinogeneză al institutului de cercetări Ştiinţifice în domeniul Biotehnologiilor agricole.

Este fondatorul şcolii ştiinţifice de genetică ecologică a plante-lor de cultură. Şi-a consacrat activitatea cercetării ecologico-gene-tice a potenţialului adaptiv al plantelor de cultură, dezvăluirii efecte-lor privind funcţionarea integrată a componentelor unui sistem agro-biologic, elaborării programelor agrotehnice-ameliorative, macro-, mezo- şi microraionării agroecologice a teritoriilor în agricultură; construcţiei agroecosistemelor şi agroteritoriilor; implementării metodelor de protecţie integrată a plantelor; elaborării strategiei de intensificare adaptivă a culturii plantelor şi a agriculturii în în-tregime. analizând tendinţele negative în agricultura contempo-rană, a demonstrat că la baza lor stă nerespectarea legilor şi princi-piilor de dirijare a ecosistemelor, în special la nivel de agrocenoze şi agrolandşafturi. considerând creşterea adaptivităţii speciilor cul-tivate şi a agriculturii în întregime drept o sarcină de bază a gene-ticii ecologice a plantelor de cultură, a argumentat necesitatea stu-dierii complexe a unor astfel de probleme ca adaptarea, recombi-nogeneza şi agrobiocenoza, care tradiţional erau analizate sepa-rat. În scopul sporirii funcţiilor de productivitate şi îmbunătăţire a agrolandşafturilor, a formulat principiile ecologico-genetice pen-tru strategia agriculturii adaptive. a descoperit noi mecanisme şi efecte ale funcţionării şi interacţiunii sistemelor genetice ale adap-tării ontogenetice şi filogenetice, care sunt o noutate pentru teoria şi practica dirijării reacţiilor adaptive la plante. Este autor şi coau-tor a cca 600 de publicaţii ştiinţifice, inclusiv monografiile: Гене-тика томато� (1973); Экологическая генетика культурных

83

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

Iрастений (1980); Стратегия адапти�ной интенсификации сельскохозяйст�енного произ�одст�а (1983, în colab.); Реком-бинация � э�олюции и селекции (1985, în colab.), Адапти�ный потенциал культурных растений (эколого-генетические ос-но�ы) (1988); Адапти�ное растение�одст�о (эколого-генети-ческие осно�ы) (1990); Фундаментальные и прикладные науч-ные приоритеты адапти�ной интенсификации растение-�одст�а � ХХI �еке (2000); Адапти�ная система селекции рас-тений (эколого-генетические осно�ы) (în 2 vol., 2001); Экологи-ческая генетика культурных растений и проблемы агросфе-ры (теория и практика) (în 2 vol., 2004); Ресурсный потенци-ал произ�одст�а зерна � России (теория и практика) (2004) ş.a. deţine peste 30 de brevete de invenţie. a pregătit 48 de doc-tori şi doctori habilitaţi în ştiinţe. activează în calitate de membru al colegiilor de redacţie ale revistelor de specialitate: Zeitschrift für Pflanzenzuchtung (din 1985 – Plant breeding); Генетика, Экологическая генетика şi al enciclopediei Глобалистика ale academiei de Ştiinţe a rusiei. Este preşedinte al colegiului redacţi-onal al revistei Сельскохозяйст�енная биология. Сер. Биология растений. a fost ales membru corespondent al academiei de Şti-inţe a rusiei, membru titular al academiei de Ştiinţe agrare a rusi-ei, membru titular al academiei Ecologice ruse.

Este distins cu titlul de laureat al Premiului de Stat, decorat cu or-dinele „Lenin”, „revoluţia din octombrie”, „drapelul roşu de Mun-că”, cu Medalia „n. i. Vavilov” ş.a.

Bibliogr.: Н. П. Дубинин. О разработке А. А. Жученко но�ой концепту-альной базы для познания сущности рекомбиногенеза � процессах э�олю-ции и селекции // Общая Г�н�тика. Moscova, 1986, p. 365; V. rich. Scientists take share of blame from this year’s poor Soviet harvest // nature: intern. We-ekly j. sci. 1987. Vol. 329, nr. 6138; Zhuchenco A. A.//intern. Biogr. centre: Men of achievement. cambridge, 1991; А. А. Жученко (Мат�риалы к библио�р. д�ят�л�й с.-х. наук / ЦНСХБ РАСХН) / Сост. Е. В. Хижняк, М. А. Маслова и др. Moscova, 2005.

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

84

KOVARSKI, Anatoli(24 ianuarie 1904, s. Popovka, reg. Cernigov, Ucraina – 30 ianuarie 1974, Chişinău)

Agronom, domeniul ştiinţific: selecţia şi genetica plantelor.

Doctor habilitat în ştiinţe agricole (1940), profesor universitar (1954). Membru co-respondent (1961) şi membru titular (1965) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

după absolvirea Facultăţii de agronomie a institutului agri-col din Harkov (1920–1924), activează în diferite instituţii de cerce-tări ştiinţifice de învăţământ superior din Ucraina (câmpul Experi-mental din asskania-nova, institutul de Mecanizare şi Electrificare a agriculturii din Harkov, institutul agricol din Herson ş.a. (1924–1941), după care este şef de catedră la institutul agricol din r.S.S. Kirghiză (1942–1944). din 1944 până la sfârşitul vieţii conduce ca-tedra de ameliorare şi Producere a Seminţelor a institutului agri-col din chişinău, fiind concomitent şef al Secţiei de Genetică a Plan-telor a a.Ş.M. (1957–1974). a fost deputat al Sovietului Suprem al r.S.S.M. de legislatura a Vi-a.

Prin cercetările şi experimentele sale, a pus bazele ştiinţifice ale ameliorării şi producerii seminţelor hibride de porumb. din soiu-rile locale de porumb (Moldovenesc oranj) a depistat o sursă nouă de androsterilitate citoplasmatică, care a devenit cunoscută ulte-rior sub denumirea de tip Moldovenesc de sterilitate (M). Împreu-nă cu colectivul pe care l-a condus, a creat o bogată colecţie genetică de specii tradiţionale pentru Moldova (grâu, porumb, fasole, mază-re, mei, sorg) şi de specii noi (arahide, maş, vigna ş.a.); a stabilit căile de ameliorare şi producere a seminţelor de grâu în funcţie de condi-ţiile climatice din Moldova, a iniţiat investigaţiile în domeniul cito-embriologiei şi mutagenezei induse. Este autor şi coautor a mai mul-tor soiuri şi hibrizi de porumb, grâu de toamnă, soia, fasole ş.a. re-zultatele cercetărilor se regăsesc în cele cca 200 de lucrări ştiinţifi-ce, între care: Но�ые засухоустойчи�ые зернобобо�ые культуры � Молда�ии (1948); Фасоль � Молда�ии (местные сорта, но�ые �иды и агротехника �озделы�ания) (1948); Но�ые культуры юга Молда�ии (1949); Чужеопыление (менторальное �лияние пыльцы) как но�ый прием селекции (1963); Сорта и гибриды

85

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

Iкукурузы Молда�ии (1974, în colab.) ş.a. a fost preşedinte al Soci-etăţii Geneticienilor şi amelioratorilor din Moldova, preşedinte al consiliului ştiinţific specializat pentru conferirea gradelor ştiinţifi-ce de doctor şi doctor habilitat la specialitatea „ameliorarea plante-lor”. a pregătit 50 de doctori şi 4 doctori habilitaţi în ştiinţe.

deţinător al titlului „om Emerit”, decorat cu ordinele „Lenin”, „insigna de onoare” şi „drapelul roşu de Muncă”.

Bibliogr.: И. И. Либ�ршт�йн. Пол�ека � поиске. А. Е. Ко�арский (1904–1974). Страницы жизни и т�орчест�а. chişinău, 1992; А. А. Чуботару. Воспоминание о моем учителе академике А. Е. Ко�арском // Buletinul a.Ş.M. Ştiinţe Biologice şi chimice, 2001, nr. 1; a. Palii, V. Siminel. Acad. A. Ko-varski – savant şi pedagog (100 de ani de la naştere) // Buletinul a.Ş.M. Ştiinţe Biologice, chimice şi agricole, 2004, nr. 2.

KOVARSKI, Viktor(31 decembrie 1929, or. Harkov, Ucraina – 4 iulie 2000, Chişinău)

Fizician, domeniul ştiinţific: cinetica fizică.


a absolvit Universitatea de Stat din chişinău, Facultatea de Fizi-că şi Matematică (1952). Între 1952 şi 1961 a lucrat în calitate de asis-tent, apoi conferenţiar la catedra de Matematică Superioară şi Me-canică Teoretică a institutului agricol din chişinău. Începând cu 1961, a activat în cadrul academiei de Ştiinţe a Moldovei: cercetător ştiinţific superior în cadrul Secţiei de Fizică Teoretică, apoi în cadrul Secţiei de Electronică cuantică şi Teorie a Semiconductorilor ale in-stitutului de Fizică aplicată al a.Ş.M. (1961–1969), şef al Laborato-rului de Fizică cinetică al aceluiaşi institut (1969–2000).

Este fondatorul şcolii ştiinţifice a proceselor neadiabatice. a efectu-at cercetări fundamentale în domeniul fizicii proceselor multicuanti-ce în medii atomice, moleculare şi corpuri solide. a formulat aşa-nu-

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

86

mita aproximaţie ne-kondon în teoria tranziţiilor nonradiante şi a re-combinării neradiative, fapt care a jucat un rol important în elucida-rea şi rezolvarea problemelor de cinetică fizică. a reuşit să explice în fizica semiconductorilor natura aşa-numitelor secţiuni de captură gi-gantică a purtătorilor de sarcină, care determină cele mai importan-te caracteristici ale dispozitivelor semiconductoare – timpul de viaţă a purtătorilor de sarcină. Pentru prima dată a stabilit rolul caracteris-ticilor statistice ale radiaţiei electromagnetice în procesele multifoto-nice, a studiat teoria generării armonicilor optice superioare – proce-sul transformării fotonilor din domeniul de infraroşu în radiaţie X co-erentă de frecvenţă joasă. a publicat peste 230 de lucrări ştiinţifice, in-clusiv 5 monografii: Безызлучательные процессы (1968); Много-к�анто�ые переходы (1974); Неадиабатические переходы � силь-ном электромагнитном поле (1980); Многок�анто�ые процессы (Moscova, 1985, în colab.); Оптические с�ойст�а молекулярных систем � поле низкочастотного лазерного излучения (1989, în colab.) şi articolele de sinteză: Атом � поле излучения многочас-тотного лазера // Усп�хи Физич�ских Наук, 1980, în colab., t. 131, nr. 4); К�анто�ые процессы � биологических молекулах. Фермен-тати�ный катализ // Усп�хи Физич�ских Наук, 1999, t. 169, nr. 8. rezultatele ştiinţifice de bază au fost publicate în reviste internaţio-nale de prestigiu: ЖЭТФ; ФТТ; ФТП; Письма в ЖТФ; Письма в ЖЭТФ; Теоретическая и математическая физика; Оптика и спектроскопия; Теоретическая и экспериментальная химия; Молекулярная биология; Phys. Stat. Sol.(b); Laser Physics; Interna-tional Journal of Quantum Chemistry, Biophysics, Biochemica et Bio-physica Acta; Phys. Lett. ş.a. a participat ca invitat la forumuri ştiinţi-fice internaţionale cu rapoarte (Ungaria, Marea Britanie, cehoslova-cia, italia, Franţa, Germania). a pregătit 25 de doctori şi 5 doctori ha-bilitaţi în ştiinţe. discipolii săi activează în diferite ţări ale lumii: SUa, israel, canada, rusia, Ucraina. În cartea autobiografică Стрела �ремени � моей жизни (1999) şi-a descris drumul vieţii, expunându-şi opinia privind tendinţele dezvoltării ştiinţei şi învăţământului superi-or la etapa actuală în republica Moldova.

i s-au decernat titlurile de „om Emerit”, de laureat al Premiului de Stat, a fost decorat cu ordinul „Gloria Muncii”, cu Medalia „d. cantemir” şi cu Premiul Prezidiului a.Ş.M.

87

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

ILAZARENKO, Boris(11 noiembrie 1910, Moscova – 26 august 1979, Chişinău)

Inginer, domeniul ştiinţific: prelucrarea electrofizică a materialelor.

Doctor habilitat în ştiinţe tehnice (1949), profesor universitar (1950). Membru ti-tular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1961).

după absolvirea Universităţii „M. V. Lomonosov” din Moscova (1936), activează în calitate de şef de laborator la institutul de cer-cetări Ştiinţifice al Ministerului industriei Electrotehnice al U.r.S.S. (1936–1948), director al Laboratorului central de cercetări Ştiinţi-fice în domeniul prelucrării electrice a materialelor al a.Ş. a U.r.S.S. (1955–1961), secretar ştiinţific al Prezidiului a.Ş. a U.r.S.S., consi-lier superior pe lângă Prezidiul academiei de Ştiinţe a republicii Po-pulare chineze. În 1961 este numit director al institutului de Ener-getică şi automatică al a.Ş.M. (reorganizat în institutul Probleme Electrofizice, iar ulterior în institutul de Fizică aplicată, pe care îl fondează şi al cărui director este în perioada 1964–1979). concomi-tent deţine funcţia de vicepreşedinte al a.Ş.M. (1974–1979).

a fondat şcoli ştiinţifice în domeniul prelucrării materialelor prin electroeroziune la Moscova şi la chişinău. Este autorul meto-dei de prelucrare electrică a materialelor, care a pus începutul unei direcţii noi în tehnologia prelucrării suprafeţelor şi a influenţat so-luţionarea unui şir de probleme ştiinţifice ce ţin de fizica materiale-lor conductoare de curent. Metoda electroeroziunii descoperită în 1943 de către soţii Boris şi natalia Lazarenko a devenit una consa-crată, ea asigurând prelucrarea pieselor indiferent de complexita-tea lor geometrică. caracterul fizic al electroeroziunii ca metodă de prelucrare îi asigură o flexibilitate unică tehnologică atât în privin-ţa formei suprafeţei, cât şi a nomenclaturii materialelor prelucrate. operaţiile tehnologice respectă două principii: (1) forma suprafe-ţei prelucrate este determinată de forma suprafeţei instrumentului şi (2) forma suprafeţei prelucrate nu depinde de cea a instrumentu-lui şi este determinată de geometria deplasării lui în spaţiu. În calita-te de electrod-instrument se utilizează sârme subţiri, asigurând pre-lucrarea cu precizii predeterminate. Există cinci generaţii de insta-laţii, ultima dintre care este înzestrată cu comandă programată şi se

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

88

foloseşte pentru fabricarea instrumentelor şi pieselor aparatajului aeronautic, cosmic, electronic, asigurând automatizarea completă a procesului. Metoda de prelucrare electrofizică a materialelor se uti-lizează şi în domeniul artelor frumoase – efectuarea inscripţiilor şi desenelor cu peniţa electrică pe metale şi pe sticlă acoperită cu o pe-liculă subţire conductoare de electricitate. ţările cu economie avan-sată fabrică utilaje, instalaţii şi aparate de prelucrare a materialelor prin electroeroziune, cu ajutorul cărora se rezolvă probleme difici-le din industria cosmică, electronică, constructoare de maşini ş.a. o altă descoperire valoroasă este metoda alierii prin scântei electrice a suprafeţelor metalice, cu ajutorul căreia pot fi îmbunătăţite caracte-risticile de exploatare ale pieselor de maşini, metodă folosită în dife-rite ramuri ale economiei. Majoritatea lucrărilor ştiinţifice sunt con-sacrate studiului comportării materialelor conductoare de curent în plasma descărcărilor electrice în impulsuri şi utilizării legităţilor fe-nomenelor descoperite în dezvoltarea tehnologiilor. o atenţie de-osebită a acordat studiului eroziunii metalelor în plasma scânteilor electrice, stabilind pentru prima dată legităţile care dirijează acest proces. a elaborat teoria electrodinamică a eroziunii electrice a me-talelor, a demonstrat că în anumite condiţii în lichide apar consecu-tiv toate formele cunoscute de descărcări electrice, a studiat legită-ţile acestor procese şi a propus modalităţi de aplicare a lor. În ultimii ani ai activităţii sale ştiinţifice, a fost preocupat de o problemă nouă – comportarea organismelor vii în câmpurile electrice şi magnetice. a fost conducător ştiinţific a peste 30 de doctori şi doctori habilitaţi în ştiinţe. a semnat peste 150 de lucrări ştiinţifice, între care: Элек-троискро�ая обработка металло� (1957, ed. a 2-a, 1965); Физи-ческие осно�ы электроискро�ой обработки металло� (1959); Spark machining of metals // UrSS academy of sciences. USa new York, 1959; Проблемы электрической обработки материало� (1961); Но�ые применения электричест�а � промы�ленности и сельском хозяйст�е // Эл�ктронная обработка мат�риалов, 1965, nr. 1; Ближай�ие перспекти�ы электрической обработ-ки материало� // Эл�ктронная обработка мат�риалов, 1975, nr. 1; Механизм прохождения электрического тока через элек-тролит // Эл�ктронная обработка мат�риалов, 1979, nr. 1. de-Эл�ктронная обработка мат�риалов, 1979, nr. 1. de-ţine 50 de brevete de invenţie. a fost fondator şi redactor-şef (1965–

89

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

I1979) al revistei Электронная обработка материало�, editată şi în prezent de institutul de Fizică aplicată şi reeditată în SUa.

„om Emerit”, laureat al Premiului de Stat al U.r.S.S. (1946). a fost decorat cu ordinele „drapelul roşu de Muncă”, „revoluţia din octombrie”, „insigna de onoare”.

Bibliogr.: M. Bologa. Boris Lazarenko (1910–1979) // Ştiinţa, 1966, nr. 9; М. Боло�а. Памяти Бориса Романо�ича Лазаренко // Эл�ктронная обработка мат�риалов, 1979, nr. 5; В. Казаков. Многоликое электричест�о. chişi-nău, 1974; М. Боло�а. Создатель но�ого способа обработки материало� // Наука Сов�тской Молдавии. chişinău, 1982; Б. А. Б�л�нький. Цех – полигон науки. chişinău, 1984; Б. А. Б�л�нький. И по�торить себя � учениках. chişinău, 1988.

LAZAREV, Artiom(n. 30 octombrie 1914, or. Camenca – 14 aprilie 1999, Chişinău)

Istoric, domeniul ştiinţific: istoria Moldovei, perioada contemporană.

Doctor habilitat în ştiinţe istorice (1976), profesor universitar (1977). Membru co-respondent (1970) şi membru titular (1976) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

a absolvit Facultatea de istorie a institutului Pedagogic Mol-dovenesc din Tiraspol (1933–1938). Între 1938 şi 1946 s-a aflat în rândurile armatei Sovietice, a participat la cel de-al doilea răz-boi Mondial, după 1946 a activat în organele de partid şi de stat ale r.S.S.M., şef al Secţiei orăşeneşti de învăţământ, ministru al Învă-ţământului din r.S.S.M. (1946–1951), secretar al c.c. al P.c.(b.) din Moldova (1951–1953), ministru al culturii al r.S.S.M. (1953–1963). din 1963 s-a încadrat în munca ştiinţifică, de organizare a şti-inţei şi a învăţământului universitar: şef de sector la institutul de is-torie al a.Ş.M. (1963–1968), rector al Universităţii de Stat din Mol-dova (1968–1974), academician coordonator al Secţiei de Ştiinţe Umanistice a a.Ş.M. (1974–1978), vicepreşedinte al academiei de Ştiinţe a Moldovei (1974–1977). a fost ales deputat al Sovietului Su-prem al r.S.S.M. (1971–1979), Preşedinte al Sovietului Suprem al

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

90

r.S.S.M. (1971–1975), deputat în Parlamentul republicii Moldova (1994–1998).

a studiat problemele constituirii statalităţii r.S.S.M., isto-ria dezvoltării economice, politice şi culturale a r.S.S.M. a publi-cat cca 200 de lucrări ştiinţifice şi de popularizare a ştiinţei. Princi-palele publicaţii: Formarea R.S.S. Moldoveneşti (1950); Народное образо�ание � МССР // Оч�рки по истории п�да�о�ики (Mos-cova, 1952); Воссoединение молда�ского народа � единое со�ет-ское государст�о (1965); Молда�ская со�етская государст�ен-ность и бессарабский �опрос (1974); Год 1940. Продолжение со-циалистической ре�олюции � Бессарабии (1985). În 1988–1989 a publicat o serie de articole în care a scos în evidenţă unele „pete al-be” în istoria Moldovei: exagerarea în istoriografia sovietică a pon-derii rolului slavilor în spaţiul carpato-nistrean, anexarea Basarabi-ei la rusia în 1812, politica ţaristă de rusificare a Basarabiei, impor-tanţa formării republicii democratice Moldoveneşti în 1917, dez-membrarea teritoriului Basarabiei în 1940 etc. a fost unul dintre au-torii şi redactorii lucrării de sinteză Istoria R.S.S. Moldoveneşti (vol. 2, 1968), coautor al manualului Istoria R.S.S. Moldoveneşti pen-tru cl. IX–X (1971–1980). a susţinut inaugurarea Aleii Clasicilor în Parcul central (azi Grădina Publică „Ştefan cel Mare”) din chişinău, a promovat cadre naţionale în instituţiile de cultură şi de învăţă-mânt, a susţinut montarea unor filme cu subiect naţional la studioul cinematografic „Moldova-Film”. a contribuit la pregătirea cadrelor ştiinţifice, fiind conducător ştiinţific a 6 doctoranzi. a prezentat ra-poarte şi comunicări la numeroase manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale din ţară şi de peste hotare. a fost preşedinte al co-mitetului pentru decernarea Premiului de Stat al r.S.S.M. în dome-niul ştiinţei şi tehnicii.

distins cu titlurile de „om Emerit”, de laureat al Premiului de Stat, decorat cu ordinele „Lenin”, „Steaua roşie”, „Prietenia Popoare-lor”, „ordinul republicii” ş.a.

Bibliogr.: Lazarev Artiom. Biobibliografie / alc. V. Musteaţă. chişinău, 1996.

91

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

ILAZURIEVSKI, Gheorghi(6 mai 1906, Taşkent, Uzbekistan – 20 septembrie 1987, Chişinău)

Chimist, domeniul ştiinţific: chimia organică şi chimia compuşilor naturali.

Doctor habilitat în ştiinţe chimice (1953), profesor universitar (1954). Membru ti-tular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1961).

a absolvit Facultatea de chimie (1930) şi doctorantura în cadrul Universităţii de Stat din asia Mijlocie (Taşkent) (1931–1932), du-pă care este angajat ca asistent la catedra de chimie organică a ace-leiaşi universităţi. Este discipol al prof. Serghei naumov. a deţinut funcţia de prorector (1939) şi rector (1941) al Universităţii Uzbece de Stat din Samarkand. În 1944 a deţinut funcţia de decan al Facul-tăţii de chimie, apoi cea de prorector al Universităţii de Stat din Taş-kent (1945–1953). din toamna lui 1953 se află în fruntea catedrei de chimie organică a Universităţii de Stat din chişinău, fiind conco-mitent decan al Facultăţii de chimie (1954–1956). a participat ac-tiv la fondarea academiei de Ştiinţe a Moldovei (1961). din 1956 es-te şef al Secţiei de chimie organică şi vicepreşedinte al Filialei Mol-doveneşti a a.Ş. a U.r.S.S. (până în 1961). a contribuit la organiza-rea institutului de chimie (1959), al cărui director este în perioada 1961–1963. a fost secretar ştiinţific general al Prezidiului a.Ş.M. (1963–1970), vicepreşedinte al a.Ş.M. (1970–1972) şi concomitent academician coordonator al Secţiei de Ştiinţe Biologice şi chimice (1970–1973). Între anii 1972 şi 1976 conduce Laboratorul de chi-mie a compuşilor naturali al a.Ş.M.

a fondat şcoala ştiinţifică a compuşilor naturali şi fiziologic ac-tivi din republica Moldova. domeniul de cercetare îl constituie compuşii naturali, izolaţi din plante spontane şi cultivate şi din deşe-urile vegetale acumulate la prelucrarea materiei prime vegetale. Încă în Uzbekistan a întreprins cercetări sistematice în vederea evidenţi-erii conţinutului de alcaloizi, uleiuri eterice, tanine, saponine etc. în aceste plante. Studiul acestor compuşi a continuat şi în Moldova, orientându-se spre flora locală. astfel, din specia de rogoz de Par-ma au fost izolaţi alcaloizii noi brevicollina şi brevicarina, determi-nând structura şi stereochimia lor, efectuând corelarea lor recipro-că, stabilind calea de biosinteză şi activitatea lor biologică. aceste

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

92

cercetări au pus bazele dezvoltării chimiei sintetice a indolului şi, în particular, a derivaţilor β-carbolinei. Un alt domeniu de studiu l-au constituit diterpenoidele izolate din salvie-sclareol şi compuşii în-rudiţi. din speciile de plante locale din familiile Labiate, Umbelifere şi compozite au fost izolate peste 50 de diterpenoide polifuncţiona-le noi cu structură clerodanică complexă şi cauranică. de asemenea, a cercetat glicozidele triterpenice. din plantele cultivate (castraveţi, sfeclă, fasole, floarea-soarelui ş.a.) şi dintr-un şir de plante spontane au fost izolaţi şi identificaţi cca 30 de astfel de compuşi şi a fost stabi-lită structura lor. Ulterior au fost cercetate glicozidele steroidice din seria furostanolică şi spirostanolică, fiind descrişi în total peste 50 de compuşi noi. Preocupările sale se referă, de asemenea, la izolarea şi identificarea principiilor active din haşiş – a canabinoidelor. au fost studiaţi pentozanii, ligninele şi celulozele extrase din tr-un şir de plante. Este autor a peste 250 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 6 mono-grafii: Алкалоидоносные растения Молдо�ы (1960); Практичес-кое руко�одст�о по химии природных соединений (1961, 1966, în colab.); Бициклическиe дитерпеноиды (1968, în colab.); Каннаби-ноиды (1972, în colab.); Алкалоиды и растения (1975, în colab.); Стероидные гликозиды ряда спиростана (1979, în colab.); Ме-таболиты стручко�ого перца (1983, în colab.); Строение и биологическая акти�ность стероидных гликозидо� ряда спи-ростана и фуростана (1987, în colab.). deţine 10 brevete de in-(1987, în colab.). deţine 10 brevete de in-venţie. Sub conducerea lui au fost susţinute 10 teze de doctor habili-tat şi 38 de teze de doctor în ştiinţe chimice.

i s-au conferit titlurile de „om Emerit” şi de laureat al Premiului de Stat. Este decorat cu ordinele „insigna de onoare”, „drapelul ro-şu de Muncă” ş.a.

Bibliogr.: Г. В. Лазурье�ский (1906–1987). Жизнь моя – химия растений. Страницы жизни и т�орчест�а /Сост. И. В. Т�р�нть�ва. chişinău, 1995; d. Batîr. Căpitan de verde plai // Buletinul a.Ş.M. Ştiinţe Biologice şi chimi-ce, 2001, nr. 1.

93

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

ILEALIKOV, Iuri(2 aprilie 1909, Ekaterinoslav, azi Dnepropetrovsk, Ucraina – 12 octom-brie 1976, Chişinău)

Chimist, domeniul ştiinţific: chimia analitică.

Doctor habilitat în ştiinţe chimice (1953), profesor universitar (1954). Membru co-respondent (1961) şi membru titular (1965) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

a studiat la institutul de Fizică, chimie şi Matematică din dne-propetrovsk, pe care îl absolveşte în 1932. Este discipol al iluştrilor savanţi L. V. Pisarjevski şi a. M. Zanko. Între 1932 şi 1941 activează la institutul Metalurgic din dneprodzerjinsk în calitate de asistent, lector, conferenţiar şi şef al catedrei de chimie. după evacuarea in-stitutului în Magnitogorsk, predă la Tehnicumul de Metalurgie din acest oraş (1941–1943), iar între 1943 şi 1944 la institutul de Mine din or. nijni Taghil. Este apoi şef al catedrei de chimie la institutul de Mine din Krivoi rog (1945–1952). În 1952 se stabileşte la chişi-nău şi conduce catedra de chimie analitică a Universităţii de Stat, deţinând, concomitent, funcţiile de decan al Facultăţii de chimie (1952–1954) şi de prorector pentru probleme de ştiinţă al universi-tăţii (1954–1957). Între 1958 şi 1961 este şef al Laboratorului de chi-mie analitică, format în cadrul Filialei academiei de Ştiinţe a Mol-dovei, iar între 1961 şi 1963 este secretar ştiinţific general al a.Ş.M.

Este considerat fondator al şcolii ştiinţifice de metode electro-chimice de analiză din republica Moldova. cercetările sale ştiinţi-fice sunt consacrate elaborării metodelor de analiză polarografică, în special prin folosirea proceselor de complexare. iniţiază aplicarea polarografiei cu electrozi din metale nobile în studiul electroanalitic al metalelor platinice, ai căror compuşi pot intra în reacţie cu mer-curul metalic, astfel încât folosirea electrodului de mercur picurător devine contraindicat. Punerea în evidenţă a comportării metalelor platinice în funcţie de forma electrodului, natura metalului, mediul reactant, potenţialul de polarizare şi alţi factori au permis elaborarea unor noi metode de dozare a acestora şi sinteza compuşilor mai pu-ţin obişnuiţi, dotaţi cu proprietăţi netradiţionale. a extins conside-rabil domeniile de aplicare a polarografiei, având ca obiect materiale noi, substanţe biologic active, componente sau ingrediente ale pro-

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

94

duselor industriale alimentare şi vinicole. a propus o metodă origi-nală de compensare a curentului rezidual, care a fost implementată în multe scheme de funcţionare a polarografelor, a elaborat metode de analiză a materialelor semiconductoare, a urmelor de pesticide. a publicat 209 lucrări ştiinţifice, inclusiv 4 monografii şi 4 manuale: Физико-химические методы анализа (1948); Аналитическая химия полупро�однико� (1975, în colab.); А�томатизация и механизация работ � химико-аналитических лабораториях (1976, în colab.); Химия � народном хозяйст�е Молда�ии (1976, în colab.) ş.a. În 1978 a apărut, postum, cartea Чело�ек, который „�идел” электроны (despre dascălul său L. V. Pisarjevski). a publi-cat şi cartea Химия � часы досуга (Chimia în orele de răgaz, 3 ediţii: 1977, 1981, 1989), care s-a bucurat de atenţia cititorului. Manualul Физико-химические методы анализа (Metode fizico-chimice de analiză, 1948) a fost reeditat în limba rusă de 5 ori şi tradus în limbile română, engleză, poloneză, chineză. a pregătit 36 de doctori şi 2 doctori habilitaţi în ştiinţe chimice.

Este decorat cu ordinul „drapelul roşu de Muncă”.

Bibliogr.: О. Ю. Тарасов. Наука и ее организация � Молда�ской ССР (1966–1970). chişinău, 1972, p. 87–88; А. В. Аблов, П. Ф. Влад, Л. Г. Мадан. Достижения ученых Института химии АН МССР // Изв�стия АН МССР. С�рия биол. и хим. наук, 1974, nr. 4; Ю. С. Лялико� (1909–1976). Страницы жизни и т�орчест�а / Сост. И. Ватаман и др. chişinău, 1980.

LUPAN, Andrei(15 februarie 1912, s. Mihuleni, azi r-nul Şoldăneşti – 24 august 1992, Chişinău)

Poet, dramaturg, publicist, traducător.


Este absolvent al Şcolii agricole din cucuruzeni (1929) şi al Şcolii de Viticultură din chişinău (1934). În 1935 devine student al Facultăţii de agronomie a Universităţii „al. i. cuza” din iaşi cu sediul la chişinău.

95

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

Ia absolvit institutul agricol din chi şinău (1941). În anii celui de-al doi-lea război Mondial, a colaborat cu comitetul Moldovenesc pentru ra-diodifuziune şi cu ziarul Moldova Socialistă, evacuate la Moscova. du-pă 1945, a exercitat funcţiile de preşedinte al comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din r.S.S.M. (1946–1962), secretar al comitetu-lui de conducere al Uniunii Scriitorilor din U.r.S.S. (1954–1971), pre-şedinte al Sovietului Suprem al r.S.S.M. (1963–1967), locţiitor al preşe-dintelui Prezidiului Sovietului Suprem al r.S.S.M. (1967–1971). Până la sfârşitul vieţii se consacră muncii de creaţie.

debutează cu poezia Biografie în 1932 pe paginile ziarului bucu-reştean Adevărul literar şi artistic, după care publică sporadic poezii în presa vremii scrise în manieră barbian-argheziană. câteva articole publicistice publicate în anii studenţiei (Realităţi studenţeşti; Faculta-tea de agronomie şi studenţii ei; Eroism şi laşitate; O manevră) denotă orientarea democratică a tânărului scriitor, tendinţa de încadrare ple-nară în problematica vieţii şi ataşamentul faţă de frământările şi năzu-inţele oamenilor muncii spre o viaţă mai bună. creaţia literară de du-pă 1945, reflectată în volumele Poezii (1947); Întrare în baladă (1954); Haz şi necaz (1957); Meşter-faur (1958); Frate al pământului (1962); Versuri (1962); Legea găzduirii (1966); Cărţile şi răbojul anilor (1969); Scrieri (în 3 vol., 1973); Gromovnic (1973); Magistrale (1976); Versuri (1982); Frate al pământului (1986); Scrieri (în 2 vol., 1992) ş.a. ilus-trează autenticitatea talentului şi multitudinea preocupărilor artistice şi intelectuale ale autorului, orientat cu fidelitate spre tradiţia clasică verificată şi confirmată de experienţa mai multor generaţii de mânu-itori ai condeiului, conturând astfel chipul unui poet de largă respira-ţie epică, în creaţia căruia oamenii şi meleagul natal se prezintă în au-tentica lor haină pământească. Scriitorul reflectă în creaţiile sale eve-nimente importante din viaţa satului moldovenesc din perioada din-tre cele două războaie mondiale, din timpul celui de-al doilea război Mondial şi din anii postbelici, cu tot frământul şi zbuciumul lor dra-matic, intersectând mentalitatea profund ţărănească şi tiparele vii ale creaţiei populare cu lecturile şi asimilările valorilor naţionale şi uni-versale, fapt care imprimă scrisului lupanian o notă şi un specific apar-te. S-a manifestat şi în calitate de traducător al unor opere de valoare din patrimoniul literar universal, prezentând versiuni în limba mater-nă din W. Shakespeare, a. Puşkin, M. Lermontov, n. nekrasov, T. Şev-

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

96

cenko, M. Gorki, V. Maiakovski, a. Tvardovski, n. Tihonov, a. Pro-kofiev, E. Mejelaitis ş.a. a participat permanent la toate activităţile de amploare ale a.Ş.M., evidenţiindu-se mai cu seamă în cadrul Secţiei de Ştiinţe Socioumane. a pledat pentru valorificarea patrimo niului cultural şi literar, pentru promovarea valorilor autentice naţionale. S-a manifestat ca publicist cu profunde şi curajoase viziuni es tetice, cul-turale şi sociale (eseurile despre M. Eminescu, i. creangă, T. arghezi, despre procesul literar contemporan, despre limba literară etc., înmă-nuncheate parţial în culegerea Cărţile şi răbojul anilor (1969) etc.

i s-au conferit titlurile de Scriitor al Poporului din r.S.S.M. şi de Erou al Muncii Socialiste. a fost distins cu Premiul de Stat al r.S.S.M., Premiul de Stat al U.r.S.S., decorat cu ordinele „Lenin” şi „drape lul roşu de Muncă”.

Bibliogr.: r. Portnoi. Andrei Lupan. chişinău, 1958; V. coroban. Măiestria lui Andrei Lupan // Studii, eseuri, recenzii. chişinău, 1968; S. cibotaru. Scri-itorii moldoveni şi mişcarea antifascistă// Mesajul social al literaturii. chişi-nău, 1977; a. Hropotinschi. Poemul tău îl caut cu zbucium omenesc... // reve-laţia slovei artistice. chişinău, 1979; E. Botezatu. Va creşte-n veac lumina tuturor // Limba şi literatura moldovenească, 1980, nr. 2; M. dolgan. Andrei Lupan: Să ardă fără stingere poeţii... // crez şi măiestrie artistică. chişinău, 1982; H. cor-bu. Letopiseţ al timpului. chişinău, 1982; M. cimpoi. O istorie deschisă a istori-ei române din Basarabia. Bucureşti, 2002; H. corbu. Vocaţia şi blestemul Îna-intemergătorului şi Harul de a dezlega nodurile // dincolo de mituri şi legen-de. chişinău, 2004.

LUPAŞCU, Mihail(n. 27 august 1928, s. Cuizăuca, azi r-nul Rezina)

Agronom, domeniul ştiinţific: fitotehnie şi producerea nutreţurilor.

Doctor habilitat în ştiinţe agricole (1971), profesor universitar (1972). Membru ti-tular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1978).

a absolvit Şcoala agricolă din s. cucuruzeni (1948) şi institutul agricol din chişinău (1953), apoi a urmat doctorantura la Grădina Botanică a Filialei Moldoveneşti a a.Ş. a U.r.S.S. (1954–1957). ini-

97

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

Iţial, a fost angajat ca cercetător ştiinţific inferior la Grădina Botani-că (1957–1959), apoi conferenţiar la institutul agricol din chişinău (1959–1961). a fost director al institutului Moldovenesc de cerce-tări Ştiinţifice în domeniul culturilor de câmp (Bălţi) (1962–1974) şi director general al a.Ş.P. „Selecţia” (1974–1978). Ulterior, ocu-pă mai multe funcţii importante: academician coordonator al Sec-ţiei de Ştiinţe Biologice şi chimice a a.Ş.M. (1978–1980), ministru al agriculturii al r.S.S.M. (1980–1985), vicepreşedinte al a.Ş.M. (1978–1986, 1990–1995), şef al Laboratorului agrofitocenoze de culturi Furajere (1979–2004). din 2004 este cercetător ştiinţific principal la institutul de Microbiologie şi Biotehnologie al a.Ş.M. a fost deputat în Parlamentul republicii Moldova (1994–1998).

Este fondatorul şcolii ştiinţifice în domeniul biologiei plante-lor furajere şi programării recoltelor. a elaborat bazele teoretice şi practice de producere a nutreţurilor şi proteinei vegetale, baze-le modelării fitocenozelor culturilor de nutreţ şi ale programării re-coltelor lor, precum şi bazele agrotehnice şi organizatorice de crea-re a asolamentelor furajere şi furajero-cerealiere în republica Mol-dova. aduce o contribuţie substanţială la constituirea sectorului de producere a furajelor într-o ramură separată, care facilitează rea-lizarea în practică a conceptului de dezvoltare a agriculturii Mol-dovei pe baze ecologice, atribuind un rol însemnat perfecţionării structurii suprafeţelor însămânţate cu culturi de câmp. a demon-strat eficienţa economică şi ecologică a prezenţei culturilor de nu-treţ în agrolandşaftul republicii şi a fundamentat ştiinţific rolul cul-turilor de lucernă în sporirea fertilităţii solului, în rezolvarea pro-blemei proteinei vegetale şi în combaterea eroziunii provocate de apă şi de vânt. a contribuit la cercetarea şi implementarea noilor so-iuri şi specii netradiţionale de culturi de câmp şi a determinat ro-lul acestora în asigurarea sectorului zootehnic cu nutreţuri. a pu-blicat în ţară şi în străinătate peste 350 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 25 de cărţi, manuale, broşuri, în care a abordat probleme de agricul-tură şi ecologie: Сме�анные посе�ы кормо�ых культур на силос (1965); Однолетние кормо�ые культуры (1972); Технические и кормо�ые культуры (1976); Люцерна (1988); Agricultura Moldo-vei şi ameliorarea ei ecologică (1996); Agricultura ecologică şi produ-cerea furajelor în Republica Moldova (1998); Lucerna: importanţa

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

98

ecologică şi furajeră (2004) ş.a. a pregătit 10 doctori în ştiinţe agri-cole. Este membru titular al academiei agricole din Federaţia rusă, membru de onoare al academiei agricole şi Silvice din românia şi al academiei central-Europene pentru Ştiinţe şi arte. Doctor Honoris Causa al Universităţii agrare de Stat din Moldova .

a fost distins cu titlurile de „om Emerit”, de laureat al Premiului de Stat al republicii Moldova şi al Premiului „Gheorghe ionescu-Şişeşti” (românia). Este decorat cu 2 ordine „insigna de onoare”, ordinul „drapelul roşu de Muncă”, ordinul „Lenin”, „ordinul republicii”.

Bibliogr.: V. rudic, M. Lala. Şcoala acad. Mihail Lupaşcu în domeniul bio-logiei plantelor furajere şi programării recoltelor // Buletinul a.Ş.M. Ştiin-ţe Biologice şi chimice, 2001, nr. 1; Ф. Фурдуй ş.a. Патриарх устойчи�ого раз�ития сельского хозяйст�а (к 75-летию со дня рождения академика М. Ф. Лупа�ку) // Buletinul a.Ş.M. Ştiinţe Biologice, chimice şi agricole, 2003, nr. 1.

MALINOWSKI, Tadeuş(14 octombrie 1921, Chişinău – 27 februarie 1996, Chişinău)

Fizician, domeniul ştiinţific: cristalografie şi cristalofizică.


după absolvirea Facultăţii de Fizică şi Matematică a institutu-lui Pedagogic din chişinău, a fost profesor de fizică şi matematică la şcoala medie din s. olăneşti (1946–1950), iar din 1950 activitatea sa este legată de ştiinţa academică. a activat în funcţie de laborant su-perior, cercetător ştiinţific, şef al Secţiei de Fizică şi Matematică a Fi-lialei Moldoveneşti a a.Ş. a U.r.S.S. (1950–1961), director adjunct al institutului de Fizică şi Matematică al a.Ş.M. (1961–1964), direc-tor adjunct al institutului de Fizică aplicată al a.Ş.M. (1964–1974; 1978–1988). Între anii 1974 şi 1978 a activat în calitate de secretar ştiinţific general al Prezidiului a.Ş.M. concomitent, din 1964 până

99

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

Ila sfârşitul vieţii, a condus Laboratorul Metode Fizice de cercetare a corpului Solid al institutului de Fizică aplicată al a.Ş.M.

Este fondatorul şcolii ştiinţifice în domeniul cristalografiei şi fi-zicii cristalelor din republica Moldova, obţinând rezultate ştiinţifi-ce fundamentale privind structura şi analiza cristalochimică a com-puşilor coordinativi, macrociclici, structura diferiţilor compuşi se-miconductori, compuşi biologic activi etc., inclusiv un şir de date re-feritor la unele preparate noi cu acţiune anticancer. o direcţie im-portantă în activitatea sa ştiinţifică a constituit-o studiul materia-lelor anorganice, inclusiv oxizii metalelor şi compuşii cu proprie-tăţi de conductor şi supraconductor. Este autor, coautor sau redac-tor a peste 650 de lucrări ştiinţifice, inclusiv monografii şi culegeri tematice, printre care se pot menţiona: Прямые и патерсоно�ские методы рас�ифро�ки кристаллических структур (1972, red.); Определение атомной структуры кристалло� (1973); Кристаллические структуры неорганических соединений (1974, red.); Кристаллохимия неорганических соединений (1976, în colab.); Кристаллохимия неорганических и органических соединений (1982) ş.a. a fost preşedinte al consiliului ştiinţific spe-cializat pentru conferirea titlurilor ştiinţifice de doctor şi doctor ha-bilitat la specialitatea „cristalografia şi fizica cristalelor”. a pregătit 29 de doctori în ştiinţe fizico-matematice. a intrat în elita mondială a specialiştilor care se ocupă de domeniul cristalografiei, fiind inclus de nenumărate ori în comitete de organizare a diverselor congrese şi conferinţe internaţionale. a fost iniţiatorul şi organizatorul a pa-tru şcoli unionale (1960–1980), legate de metodele de studiu al sub-stanţelor cu ajutorul razelor X. a participat cu comunicări la cca 30 de conferinţe internaţionale de cristalografie, fizică şi chimie (SUa, Franţa, anglia, israel, Japonia, Polonia, china, australia, olanda, Germania etc.), reprezentând cu succes ştiinţa Moldovei. a activat ca membru al consiliului ştiinţific al U.r.S.S. în problemele fizicii corpului solid, membru al colegiului de redacţie al revistei ştiinţifi-ce Journal of Coordination Chemistry. Fiind preocupat de educarea cadrelor tinere, mulţi ani la rând a ţinut cursuri speciale şi generale la Universitatea de Stat din Moldova. a fost preşedinte al consiliu-lui ştiinţific al Planetariului republican, preşedinte al Societăţii Fi-zicienilor din Moldova (1991–1996), al Societăţii „intellegro”, al So-

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

100

cietăţii polonezilor din Moldova, membru al Uniunii internaţiona-le a cristalografilor, al Uniunii internaţionale de Fizică Teoretică şi aplicată.

Este distins de 2 ori cu titlul de laureat al Premiului de Stat, deco-rat cu ordinul „Marea cruce a cavalerilor” – cea mai înaltă distinc-ţie din Polonia pentru cetăţeni străini.

Bibliogr.: Yu. Simonov. Tadeush Malinowski // newsletter. international Uni-on of crystallography, 1996, v. 4, nr. 2; International Symposium on Crystal Chemistry of Coordination, Organic and Supramolecular compounds, dedica-ted to the 80th anniversary of Tadeush Malinowski’ s birth. abstract., october 22–26, 2001, chişinău; a. Gromov. Aura universului profesoral (amintiri de-spre Tadeuş Malinowski) // Fizica şi Tehnologiile Moderne, 2003, vol. 1, nr. 4; Yu. Simonov, V. Kravtsov. Crystallography and Crystal Structure Investigation in the Academy of Sciences of Moldova // Moldavian Journal of the Physical Sci-ences, 2004, vol. 3, nr. 1.

MATCOVSCHI, Dumitru(n. 20 octombrie 1939, com.Vadul-Raşcov, azi r-nul Şoldăneşti)

Poet, prozator, dramaturg, publicist, traducător.


a absolvit Facultatea de istorie şi Filologie a Universităţii de Stat din chişinău (1961). a fost redactor la ziarul Moldova Socialistă (1961–1967), redactor-şef adjunct la săptămânalul Cultura (1967–1970), redactor la Editura „Lumina” (1970–1972) şi redactor-şef la revista Nistru (1972–1980). În perioada 1988–1997 este redac-tor-şef al revistei Basarabia, unde a desfăşurat o vie activitate de re-structurare a mentalităţii oamenilor în spiritul deşteptării naţionale şi de integrare a literaturii din Basarabia în contextul general româ-nesc.

Este un scriitor prodigios şi multiaspectual – a scris peste 50 de cărţi: poezie, proză, dramaturgie, publicistică, mai toate de angaja-re plenară în problemele arzătoare ale timpului, mai toate de atitu-dine polemică şi combativă, mai toate de respiraţie patriotică şi ce-

101

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

Ităţenească. Editorial a debutat în 1963 cu placheta de versuri Maci în rouă, urmată de Univers intim (1966). cărţile îl încadrează pe au-tor în problematica şi poetica timpului, dar, concomitent, anunţă un liric de o acută sensibilitate şi de o imaginaţie bogată, care îşi ca-ută formula artistică în tradiţiile folclorice şi clasice, fără a neglija li-rica universală din care traduce. Prin volumele de versuri din anii ’70–’80: Melodica (1971); Grâul (1974); Axă (1977); Patria, poetul şi ba-lada (1981); Tu, dragostea mea (1987), poetul, adâncindu-şi filonul lirico-emoţional, abordează o problematică mai acută, îşi multipli-că atitudinile critico-polemice, uneori utilizează un limbaj esopic („spânii”, „omul negru”), îşi formulează cu mai multă vigoare şi cla-ritate menirea poeziei şi profesiunile de credinţă. Totodată, autorul evocă imnic Patria şi baştina, casa părintească şi limba maternă, ple-dează pentru pace şi lumină, pentru adevăr şi frumos, pentru purita-tea morală a contemporanului. Îndrăzneaţa carte de poezii Descân-tece de alb şi negru, dată la cuţit de cenzura comunistă, a apărut în al-tă variantă în anul 1989. rezistând fizic şi sufleteşte încercărilor dure ale vieţii, poetul a desfăşurat o activitate scriitoricească şi mai fertilă, şi mai efervescentă, şi mai pusă în slujba poporului, a idealurilor na-ţionale de dreptate, libertate, adevăr. cărţile din anii ’80–’90: Soare-le cel Mare (1989); Imne şi blesteme (1991); Floare Basarabie (1992, Bucureşti); Al ţării fiu (1993); Of (1993); Capul şi sabia (1993, Bucu-reşti); Vad (1998); Veşnica teamă (2001) sunt elocvente în acest plan. Scriitorul este, înainte de toate, un poet al dorului, al dorului confun-dat cu marile aspiraţii ale omului din spaţiul mioritic: dor de viaţă şi patrie, dor de neam şi grai, dor de casă părintească şi strămoşi, dor de femeie şi natură, dor de adevăr şi dreptate, dor de bine şi frumos, dor de omenie şi demnitate. În pragul renaşterii naţionale, poetul a avut curajul, printre primii, să-şi facă revizuirile de rigoare, autocondam-nându-se pentru cântările odice de altădată şi să-şi reformuleze cre-zul cetăţenesc, misiunea poeziei. ca prozator, s-a afirmat prin ro-manele de factură poetică Duda (1973); Bătuta (1975); Toamna po-rumbeilor albi (1979); Focul din vatră (1982); Roman teatral (1984), romane care se înscriu în albia viguroasă a prozei lirice şi care radio-grafiază cu mult adevăr psihologic viaţa satului şi viaţa intelectua-lilor la oraş, cu problemele lor spinoase de ordin moral şi spiritual. Prozele nominalizate mustesc, de regulă, de frământ spiritual onto-

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

102

logic, de meditaţie gravă asupra unor destine dramatice, de sugestii metaforice revelatoare. autorul reuşeşte să plăsmuiască o tipologie de eroi memorabilă şi polifonică. Firi poetice, pentru care omenia, adevărul şi frumosul sunt triada lor morală călăuzitoare, aceşti eroi pretind a fi suflet din sufletul scriitorului, atitudine din atitudinile lui. Poetizarea şi dramatizarea-limită sunt dominanta stilistică spe-cifică şi pentru dramaturgia scriitorului – o dramaturgie care ştie a ridica probleme de conştiinţă şi a le dezbate pe calea unor conflicte reale şi realiste. E vorba de piesele, bine cunoscute spectatorilor din Moldova şi din alte părţi, Preşedintele (1975); Cântec de leagăn pen-tru bunici (1977); Tata (1979); Pomul vieţii; Abecedarul; Troiţa ş.a. obiectivul principal al acestor lucrări dramatice îl constituie diver-se probleme spirituale de actualitate, concretizate artistic prin per-sonaje de toate vârstele: de la elevi şi tineri până la vârstnici şi bunici. dramaturgul sondează şi trecutul istoric al poporului nostru, aflând puternice vase comunicante cu prezentul descumpănit: piesele Ion Vodă cel Cumplit şi Bastarzii (2005). În anul 2005 Editura „Prome-teu” i-a scos volumul, întocmit numai din piese, Teatru. autorul po-sedă în egală măsură arta teatrală: arta dialogului şi a replicii, arta su-gestiei figurative şi a arhitectonicii, arta autoexprimării personaje-lor. Este şi un publicist de forţă, care, însuşindu-şi creator satira emi-nesciană, cu invectivele-i cauterizatoare, ţintuieşte la stâlpul infa-miei pe toţi „neionii” şi răufăcătorii Moldovei, demască şi acuză ma-ladiile şi metehnele societăţii, critică şi dezaprobă starea literaturii contemporane şi a repertoriului naţional al teatrelor. E o publicistică luptătoare, curajoasă, profund cetăţenească.

i s-au decernat titlurile de Scriitor al Poporului, de laureat al Pre-miului de Stat, de laureat al Marelui Premiu pentru poezie „nichi-ta Stănescu”, de laureat a multor festivaluri internaţionale de poezie, dramaturgie şi cântece. a fost decorat cu „ordinul republicii”, or-dinul „Steaua româniei” în grad de comandor, cu medaliile „Mihai Eminescu”, „Pentru Vitejie în Muncă”.

Bibliogr.: E. Botezatu. Cântec simplu // nistru, 1979, nr. 4; a. Hropotinschi. O modalitate de oglindire – confesiunea lirică // revelaţia slovei artistice. chi-şinău, 1979; i. ciocanu, Poezia şi dramele vieţii; Soarele şi amara lumină a lui//dreptul la critică. chişinău, 1990; V. crăciun. Reînviatul Dumitru Matcovschi. Prefaţă//d. Matcovschi. Floare Basarabie. Bucureşti, 1992; a. Voica. Repere fi-

103

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

Ilosofice în „Imnele şi blestemele” unui poet patriot // revistă de lingvistică şi ştiinţă literară, 1994, nr. 2; E. Botezatu. Dumitru Matcovschi: între rapsodie şi pamflet // Literatura română postbelică. integrări, valorificări, reconsiderări. chişinău, 1998; M. dolgan. Dumitru Matcovschi – un poet pătimaş al dorului // Literatura şi arta, 2000, 18 mai.

MATIENCO, Boris(3 august 1929, com. Cuşmirca, jud. Soroca, azi r-nul Şoldăneşti – 26 no-iembrie 2004, Chişinău)

Biolog, domeniul ştiinţific: biologia celulară şi tisulară (vegetală).


a absolvit Facultatea de Ştiinţe ale naturii a institutului Peda-gogic din chişinău (1951). Îşi face studiile la doctorantură la Gră-dina Botanică din chişinău şi la institutul de Botanică „V. L. Koma-rov” din Sankt-Petersburg (1952–1954). Este conferenţiar univer-sitar şi şef al catedrei de Botanică (1955–1959) a institutului Pe-dagogic din Tiraspol. În 1959, în urma unui concurs, este transfe-rat la Grădina Botanică a a.Ş.M., unde va activa până în 1978, fiind cercetător ştiinţific superior, apoi şef al Laboratorului de anato-mie a Plantelor. Între 1978 şi 1984 conduce Laboratorul de adap-tare structurală a plantelor din cadrul institutului de Genetică, apoi Laboratorul de Structură şi Ultrastructură ale Plantelor în ca-drul institutului de Fiziologie a Plantelor al a.Ş.M. (1984–2004). concomitent este profesor la Universitatea de Stat din chişinău (1978–1984).

Este fondatorul şcolii ştiinţifice în domeniul biologiei celulare şi tisulare (vegetale) . cercetările desfăşurate în cadrul paradigmei morfofuncţionale a dezvoltării, funcţionalităţii şi evoluţiei fructe-lor reprezintă o direcţie nouă în biologia vegetală şi biologia repro-ductivă. datele obţinute privind structura şi ultrastructura fruc-telor în cursul ontomorfogenezei şi răspândirii diasporilor au o valoare importantă pentru cunoaşterea onto- şi filomorfogene-

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

104

zei lor, a fenomenului de autonomizare organospecifică, ce include imobilizarea metaboliţilor secundari şi rezerva de transcripte a pro-gramului genetic. investigaţiile cuprind nu numai sfera in vivo a fe-nomenului de morfogeneză, dar şi cultura in vitro, ca expresie a non-morfogenezei numită „carpocultura in vitro”. Valoarea informati-vă a carpoculturii in vitro constă în sporirea accentuată a manoperei experimentale, datele fiind necesare atât pentru cercetarea expresi-ei genice şi a reglării proliferării celulare de interes genomic, cât şi bi-otehnologic. aceste cercetări au permis lansarea mai multor ipote-ze şi modele: ipoteza privind dezvoltarea paralelă a ultrastructurilor celulare vegetale; modelul participării contributorilor organelari şi suborganelari la traficul intracelular al metaboliţilor secundari din carpocalusuri frutiere; modelul rotativ-helicoidal al propulsiei an-samblurilor intracelulare în cadrul fluxului cianogenic din carpo-calus etc. Esenţa şi interpretarea noţiunilor teoretice şi experimen-tale sunt reflectate în 700 de publicaţii (articole, sinteze, monogra-fii), inclusiv 23 de monografii: Clasificarea morfologică a variaţiu-nilor rădăcinii, tulpinii şi frunzei (1962); Ultrastructura plantelor (1965); Сра�нительная анатомия и ультраструктура плодо� тык�енных (1969); Ультраструктура каротиноидопласто� (хромопласто�) (1972, în colab.); Структурная осно�а роста крупных плодо� (1978, în colab.); Проя�ление приспособитель-ных процессо� � структуре и ультраструктуре растений (1981, în colab.); Принципы структурных преобразо�аний у растений (1988, în colab.); Structura şi funcţionalitatea fructelor (1995); Carpoculture in vitro. Nonmorphogenic pathway (2004, în colab.).

a fost conducătorul ştiinţific şi îndrumătorul a 4 doctori habili-taţi şi a 11 doctori în ştiinţe. rezultatele cercetărilor ştiinţifice au fost prezentate la diverse congrese, conferinţe şi simpozioane internaţi-onale de profil, care au avut loc la Seattle, Toronto, Singapore, ieru-salim, Kyoto, Sankt-Petersburg, Moscova, Bucureşti etc. Membru de onoare al Senatului Universităţii „al. i. cuza” din iaşi, membru al Societăţii de Microscopie Electronică Europeană şi al Societăţii na-ţionale de Biologie celulară din românia.

S-a învrednicit de titlurile de „om Emerit”, de laureat al Premiu-lui de Stat, Eminent al Învăţământului Public. Este decorat cu ordi-

105

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

Inul „Gloria Muncii”, cu Medalia a.Ş.M. „d. cantemir” şi cu Medalia „Ч�сть. Слава. Труд” de gr. iV (Ucraina).

Bibliogr.: E. Maximov, E. Zagorneanu. Şcoala ştiinţifică a acad. Boris Mati-enco în domeniul biologiei celulare şi tisulare (vegetale) // Buletinul a.Ş.M. Şti-inţe Biologice şi chimice, 2001, nr. 1; T. Furdui ş.a. Numele acad. Boris Mati-enco este măsura faptelor sale // Buletinul a.Ş.M. Ştiinţe Biologice şi chimice, 2001, nr. 1; Academicianul Boris Matienco (1929–2004). Biobibliografie. chi-şinău, 2006.

MELNIC, Boris(n. 11 februarie 1928, s. Briceni, azi r-nul Donduşeni)

Biolog, domeniul ştiinţific: fiziologia umană şi fiziologia animală.


după absolvirea Facultăţii de Ştiinţe ale naturii (1951) şi a doc-toranturii (1955) la institutul Pedagogic de Stat din chişinău, acti-vează în calitate de lector superior, conferenţiar, decan al Facultă-ţii de Educaţie Fizică în cadrul acestui institut (1955–1960), apoi la Universitatea de Stat din chişinău (1960–1964), prorector pentru munca didactică (1964–1967), prorector pentru munca ştiinţifică (1967–1974), rector (1974–1992) şi concomitent şef al catedrei Fi-ziologia omului şi a animalelor (1968–1998) a universităţii. Între 1992 şi 2002 este preşedinte al comisiei Superioare de atestare a re-publicii Moldova, profesor la USM (din 2002) şi director al consiliu-lui consultativ de Expertiză al a.Ş.M. (din 2005).

a fondat o şcoală ştiinţifică în domeniul neuroendocrinolo-giei şi homologiei. domeniul de cercetare îl constituie formarea reacţiilor adaptative protectoare şi sporirea dirijată a rezistenţei or-ganismului. Savantul a stabilit pe cale experimentală că melantropi-na – un hormon hipotalamo-hipofizar – intensifică procesele adap-tive emoţionale şi sporeşte rezistenţa organismului faţă de facto-rii nefavorabili ai mediului înconjurător. o altă direcţie de cercetări

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

106

ştiinţifice este studiul complex al omului, al multiplelor aspecte psi-hofiziologice, creative, sociale, morale, de perfecţionare şi securi-tate în condiţiile progresului ştiinţifico-tehnic care conduc impli-cit la morbiditatea neuropsihică. În baza cercetărilor ştiinţifice în jurul ideii efectuării unui studiu complex al omului, în 1999 a fost constituită Societatea Ştiinţifică „omul şi Universul” şi a fost fondat Laboratorul de Homologie. a publicat peste 400 de lucrări ştiinţifice şi ştiinţifico-didactice, inclusiv 9 monografii: Интермедин (1973); Spre tainele creierului (1985); Chimia, stresul şi tumoarea (1997, în colab.); Noutăţi ale ştiinţei despre om şi natură (1999); Omul – enig-ma Universului (2005) ş.a., 8 manuale: Practicum de fiziologie a omului şi animalelor (1977, în colab.); Compendiu de lucrări prac-tice la fiziologia omului şi animalelor (1991); Fiziologia omului şi animalelor (1993, în colab.); Probleme actuale de fiziologie a siste-mului nervos (1996); Cunoaşterea conştiinţei umane (2002) ş.a. În perioada 1970–2005 a participat la mai multe conferinţe ştiinţifice şi simpozioane internaţionale consacrate problemelor actuale ale fiziologiei umane în oraşele Bucureşti, Kiev, Timişoara, Mosco-va, atena, Minsk etc. a ţinut prelegeri la colegiul La Faet (SUa), la universităţile din Grenoble (Franţa), Plovdiv (Bulgaria), iaşi (româ-nia). Este preşedinte al consiliului ştiinţifi c specializat pentru con-reşedinte al consiliului ştiinţific specializat pentru con-ferirea titlurilor ştiinţifice de doctor şi doctor habilitat în domeniul ştiinţelor biologice, specialitatea „Fiziologia umană şi cea animală” (din 2003). a pregătit 32 de doctori şi doctori habilitaţi în ştiinţe, in-clusiv 7 din străinătate (Germania, Mali, Vietnam, iordania), care efectuează cercetări fundamentale în domeniul fiziologiei sistemu-lui neuroendocrin. Este membru titular al academiei internaţiona-le de Ştiinţe ale naturii şi Societăţii, al academiei internaţionale de Ştiinţe Ecologice şi Securitate a Vieţii din Sankt-Petersburg, al aca-demiei central-Europene de Ştiinţe şi arte, membru al comitetu-lui ştiinţific al asociaţiei internaţionale pentru problemele ştiin-ţei, educaţiei şi culturii Uniunii Europene „dimensiune Europea-nă” din roma, preşedinte al Societăţii Ştiinţifice „omul şi Univer-sul”, preşedinte de onoare al Societăţii „Pentru demnitatea umană”. Doctor Honoris Causa al Universităţii de Stat de Medicină şi Far-macie „n. Testemiţanu”, al Universităţii Libere internaţionale din Moldova, al academiei de Studii Economice din Moldova, al Uni-

107

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

Iversităţii Pedagogice de Stat „i. creangă”, al institutului naţional de Economie şi drept.

S-a învrednicit de titlurile de „om Emerit”, laureat al Premiului de Stat, este decorat cu ordinele „drapelul roşu de Muncă”, „Priete-nia Popoarelor”, „ordinul republicii”.

Bibliogr.: Melnic Boris. Bibliografie. chişinău, 1996; Gh. rusnac, V. cozma. Academicianul Boris Melnic. chişinău, 1998.

MICU, Vasile(n. 18 octombrie 1938, s. Olişcani, azi r-nul Şoldăneşti)

Agronom, domeniul ştiinţific: genetică, ameliorare şi seminologie.


după absolvirea Şcolii agricole din s. cucuruzeni (1956) şi a Fa-cultăţii de agronomie a institutului agricol din chişinău (1961), ur-mează studiile la doctorantură la Secţia de Genetică a a.Ş.M. (1962–1965), ulterior fiind angajat aici în calitate de cercetător ştiinţific in-ferior (1965–1969) şi cercetător ştiinţific superior (1969–1974). din 1974 până în 1986 este şef al Laboratorului de Genetică al institutu-lui de cercetări Ştiinţifice pentru Porumb şi Sorg, apoi, din 1986, di-rector al acestui institut şi director general al a.Ş.P. „Porumbeni”.

a contribuit la crearea unei colecţii originale de forme genetice şi la stabilirea unor surse valoroase cu conţinut înalt de proteine, re-zistente la factori nefavorabili, androsterile. Un deosebit interes pre-zintă cercetările privind mutageneza spontană, utilizarea surselor şi tipurilor de androsterilitate în sistemul de producere a seminţelor hibride, metodele genetice de majorare a calităţii nutritive a silozu-lui de porumb prin reducerea conţinutului de lignină în plantă. a re-alizat programe de cercetare în domeniul ameliorării productivităţii şi calităţii porumbului, creării hibrizilor de diferite grupe de matu-ritate şi direcţii de utilizare. În baza surselor de androsterilitate, s-a realizat un program de producere a seminţelor de porumb cu ca-

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

108

lităţi biologice superioare. rezultatele cercetărilor se regăsesc în 210 lucrări ştiinţifice, între care monografiile: Спонтанные мутации кукурузы (1974); Генетические исследо�ания кукурузы (1981); Качест�о силосной кукурузы (1987) ş.a. Este deţinător a 83 de bre-vete de invenţie şi autor de soiuri şi hibrizi de plante care se cultivă în mai multe ţări. Sub îndrumarea lui au fost susţinute 9 teze de doctor în ştiinţe. a prezentat comunicări ştiinţifice la 4 congrese internaţi-onale de genetică, la 7 conferinţe „Eucarpia”, la congresele genetici-enilor şi amelioratorilor din Moldova. Este membru al academiilor agricole din Federaţia rusă, Ucraina, românia, Belarus, vicepre-şedinte al Societăţii Geneticienilor şi amelioratorilor din republi-ca Moldova, membru al colegiilor de redacţie ale revistelor Agricul-tura Moldovei şi Кукуруза и сорго (rusia). Doctor Honoris Causa al Universităţii agrare de Stat din Moldova .

Laureat al Premiului de Stat, decorat cu ordinul „insigna de onoare”, „ordinul republicii” şi cu medaliile „Veteran al Muncii” şi „Meritul civic”.

Bibliogr.: Să nu batem clopotul în van... (dialog cu Vasile Micu, directorul gene-ral al a.Ş.P. „Porumbeni”) // Basarabia, 1991, nr. 10; P. Patron. Şcoala ştiinţifică a acad. Vasile Micu în domeniul geneticii şi ameliorării porumbului // Buletinul a.Ş.M. Ştiinţe Biologice, chimice şi agricole, 2002, nr. 2; a. Timuş.Vasile Micu a primit viaţa ca un dar // Sănătatea plantelor (românia), 2004, nr. 10.

MOSCALENCO, Sveatoslav(n. 26 septembrie 1928, s. Bravicea, azi r-nul Călăraşi)

Fizician, domeniul ştiinţific: teoria semiconductorilor şi optica cuantică.


a absolvit Facultatea de Fizică şi Matematică a Universităţii de Stat din chişinău (1951). a urmat doctorantura la institutul de Fi-zică al academiei de Ştiinţe a Ucrainei (1956–1959). În anii 1951–

109

ME

MB

RI

I T

IT

UL

AR

I1956 a activat în calitate de asistent la institutul agricol din chişi-nău, apoi cercetător ştiinţific inferior, cercetător ştiinţific superior la institutul de Fizică şi Matematică al a.Ş.M. (1960–1964), iar din 1964 şi pâna în prezent este şef de secţie la institutul de Fizică apli-cată al a.Ş.M.

Este fondatorul scolii ştiinţifice în domeniul fizicii proceselor excitonice şi fotonice-laser în semiconductori din republica Mol-dova. Şi-a consacrat activitatea ştiinţifică domeniului fizicii excito-nilor şi biexcitonilor de densitate înaltă în semiconductori. Ea se ba-zează pe două concepte formulate în anii 1958–1959: prima se refe-ră la formarea moleculelor de excitoni numite posterior biexcitoni, iar a doua – la posibilitatea condensării Bose-Einstein (cBE) spon-tane şi a suprafluidităţii excitonilor şi biexcitonilor cu durata finită de viaţă în stare de cvasiechilibru termodinamic. Biexcitonii au fost descoperiţi experimental, începând cu anii 1968–1972, iar actual-mente se identifică practic în toate obiectele unde există excitoni. Spre deosebire de moleculele menţionate, lichidul suprafluid şi cBE spontană a excitonilor şi biexcitonilor n-au fost descoperite sau con-firmate deocamdată experimental, cu toate că au fost depuse efor-turi considerabile în centrele din străinătate. descoperirea fenome-nului ar deschide modalităţi principial noi de transmitere a energi-ei şi informaţiei în semiconductori. În 1962, după crearea laserelor, a fost menţionată posibilitatea cBE induse a excitonilor, deoarece co-erenţa macroscopică a radiaţiei laser se transmite direct excitoni-lor datorită tranziturilor cuantice uni-fotonice. În prezent aceste fe-nomene se studiază pe larg în condiţii departe de echilibrul termo-dinamic şi se realizează de asemenea la tranziţiile bifotonice ce duc la crearea biexcitonilor şi la conversia exciton–biexciton. Fenome-nele optice ce apar în aceste condiţii sunt parte componentă a efec-tului optic Stark. Studiile teoretice în fizica excitonilor şi biexcitoni-lor de înaltă densitate în semiconductori, inclusiv ale cBE sponta-ne şi induse, au fost efectuate în strânsă colaborare cu mulţi colegi de specialitate. o ramură bine dezvoltată a acestor cercetări se ba-zează pe teoria propagării coerente nelineare a luminii laser în regi-unea excitonică a spectrului în semiconductori şi în ghidurile opti-ce, ceea ce se datoreşte în special eforturilor profesorului P. i. Hadji şi ale colaboratorilor săi. În acest sens, poate fi menţionată teoria so-

me

mb

ri

i

ac

ad

em

ie

i

de

ş

ti

in

ţe

a

m

ol

do

ve

i

110

litonilor polaritonici cu dimensiunea în direcţia propagării mai ma-re decât lungimea de undă a luminii. o parte din rezultatele obţinute au fost generalizate în comun cu prof. d. W. Snoke de la Universita-tea din Pittsbourgh (SUa) şi publicate în monografia fundamentală Bose-Einstein condensation of excitons and biexcitons and coherent nonlinear optics with excitons (cambridge University Press; cam-bridge, new York, 2000, în colab.). În ultimii 5 ani este studiat feno-menul cBE al excitonilor magnetici bidimensionali în colaborare cu prof. M. a. Liberman de la Universitatea din Uppsala (Suedia) şi cu prof. d. W. Snoke. În această direcţie a fost prezisă existenţa unei fa-ze metastabile de lichid dielectric format din excitoni magnetici bi-dimensionali cu dipoli electrici de translare. Este autor a peste 350 de lucrări ştiinţifice, publicate în ţară şi în străinătate, inclusiv 5 mo-nografii, între care: Бозе-эйн�тейно�ская конденсация эксито-но� и биэкситоно� (1970); Солитоны и нутация � экситонной области спектра (1980, în colab.); В�едение � теорию эксито-но� боль�ой плотности (1983) ş.a. a participat cu rapoarte şti-1983) ş.a. a participat cu rapoarte şti-inţifice la numeroase conferinţe şi simpozioane internaţionale, în 1980–1994 a predat un curs special la Universitatea de Stat din Mol-dova, în 1995, 2000 şi 2005 a ţinut prelegeri la Universitatea din Up-psala (Suedia). a pregătit 21 de doctori şi 5 doctori habilitaţi în ştiin-ţe fizico-matematice.

i s-au conferit titlurile de „om Emerit”, laureat al Premiului de Stat al r.S.S.M. şi al Premiului de Stat al U.r.S.S. Este cavaler al „or-dinului republicii”, cetăţean de onoare al satului natal Bravicea.

Bibliogr.: Contribution of Academician Sveatoslav Moskalenko // Moldavian Journal of the Physical Sciences, 2003, v. 2, nr. 2; Fraţii Moscalenco: un destin co-mun, competitiv//Moldova, 2005, nr. 9.

membrii academiei de ŞtiinŢe a moldovei - asm.md · de stabilizare a anumitor grade de oxidare a...

Documents