Megaloplis BoshWashPrimul magalopolis al lumii, cristalizat după cel de–al doilea război

mondial, Boswash–ul, rămâne cel mai tipic, reprezentând, în acelaşi timp, cea mai puternică concentrare mondială de bunuri materiale şi umane.

Beneficiind de ţărmuri propice amenajărilor portuare, cât şi de poziţia geografică foarte avantajoasă atât pentru pătrunderea în interiorul continentului, cât şi pentru intensificarea legăturilor economice cu Europa, oraşele din zona litorală s-au dezvoltat vertiginos, mai ales în a doua jumătate a secolului trecut şi prima jumătate a secolului XX. Creşterea rapidă a populaţiei pe baza imigrărilor masive, conjugată cu posibilităţi reduse de dezvoltare a aşezărilor spre interior (datorită Munţilor Apalaşi) a determinat o extindere a suprafeţelor urbane în câmpia litorală şi respectiv o contopire a oraşelor, formând un mare areal urban, extins aproape continuu de la Boston la Washington. Lungimea totală a megalopolisului este de aproape de 1000 km. având o lăţime ce oscilează între 40 şi 150 km. Cu o suprafaţă de circa 140.000 km2, Boswash-ul depăşeşte jumătate din suprafaţa României şi reprezintă cca. 2% din suprafaţa S.U.A. Populaţia întregului areal urbanizat depăşeşte 40 mil. locuitori, remarcându-se totuşi zone cu densităţi foarte ridicate în alternanţă cu altele mai scăzute.

În dezvoltarea reţelei de aşezări a viitorului megalopolis se disting câteva perioade caracteristice:

1.Prima perioadă, desfăşurată până în anul 1720, relevă o limitare strictă a aşezărilor la litoral. Orientarea predominantă a acestora a fost deci către mare, dezvoltându-se o serie de porturi ca: Boston, Philadelphia, Nantucket, Newport, New London şi New Haven. Cel mai important oraş al coloniilor a fost, în această perioadă, Boston.

2.A doua perioadă (până în anul 1783) se caracterizează printr-o intensificare a numărului de imigranţi, care ocupă spaţiul din Great Valley, valea fluviului Hudson şi coridorul Mohawk. Boston-ul împarte acum rolul de conducător al coloniilor cu oraşul Philadelphia.

3.În perioada 1783-1815 continuă expansiunea comerţului maritim şi dezvoltarea aşezărilor spre interior. Se dezvoltă oraşul Baltimore ca port şi se întemeiază oraşul Washington. New York preia supremaţia în competiţia cu oraşele Philadelphia şi Boston.

4.După anul 1815, până în preajma anilor 1860, continuă dezvoltarea centrelor secundare. Aceasta este şi era construcţiei canalelor (Syracuse, Binghamton) şi a căilor ferate (Harrisburg, Altoona) ceea ce asigură legături facile între interiorul continentului nordamerican şi litoralul atlantic.

5.În perioada 1860-1940 se accelerează dezvoltarea aşezărilor urbane, alături de activitatea portuară un rol tot mai crescând revenind activităţilor industriale. Modificări substanţiale au loc în peisajul urban, prin apariţia construcţiilor uriaşe structurarea originală a spaţiului, dezvoltarea reţelei de comunicaţii intraurbane.

6.Perioada de după 1940, considerată ca era urbanizării, se distinge, în general, prin puternice mişcări de populaţie în regiunile metropolitane. Zonele suburbane şi oraşele –satelit din jurul marilor oraşe cunosc o dezvoltare foarte accentuată, prin stabilirea populaţiei imigrante şi prin stabilirea în ariile periferice a populaţiei din zonele centrale ale oraşelor.

Sub raport demografic remarcăm existenţa în cadrul megalopolisului a cinci oraşe bimilionare, între care se dezvoltă alte 21 de oraşe cu o populaţie mai mare de 100.000 locuitori şi care realizează treceri neobservabile între centrele primare.

Activităţile industriale ocupă în ansamblu megalopolisului un rol important, plasându-l pe locul I în S.U.A. şi pe locul II în lume, după megalopolisul americanocanadian al Marilor Lacuri. Sunt dezvoltate in mod deosebit industriile uşoare: confecţiilor, pielăriei şi încălţămintei, textilă şi tricotajelor, iar dintre ramurile industriei alimentare: a tutunului, a produselor zaharoase, conservelor de peste şi de carne etc. Industria grea este reprezentată de ramurile: siderurgie, electrotehnică şi electronică, material rulant şi rutier, maşini unelte şi chimie. Necesităţile energetice ale megalopolisului sunt acoperite prin aportul unor mari termocentrale: Boston, New York, Philadelphia şi centrale atomoelectrice: Indian Point şi New Haven. Boswash-ul este conectat la un întreg sistem de conducte de gaze (,,Transco” şi ,,Big Inch”) şi petrol (din zona Golfului Mexic), prin care i se asigură necesarul energetic şi de materii prime pentru industria petrochimică.

Agricultura acestei mari concentrări urbane este specializată pentru piaţă, în câmpiile de coastă, obţinânduse produse perisabile destinate direct consumului. Deşi condiţiile pedoclimatice sunt în general puţin favorabile (soluri nisipoase, frecvenţa huricanelor tropicale şi a furtunilor de coastă), apropierea pieţei asigură o rentabilitate sporită a investiţiilor făcute pentru fertilizare, irigare şi protejare a culturilor.

Analiza de detaliu a agriculturii de piaţă, caracteristică marii concentrări urbane, relevă specializarea fermelor în patru activităţi: horticultură, creşterea păsărilor, creşterea vacilor de lapte şi legumicultura. Aproape toate oraşele mari ale megalopolisului nord-est american sunt imense complexe industriale de origine portuară. Această activitate de transport maritim cunoaşte intensificări deosebite, existând 7 porturi cu un trafic de peste 20 mil. tone (New York-peste 300 mil. tone, Philadelphia-60 mil. tone, Baltimore-50 mil. tone, Boston-30 mil. tone).

Megalopolisul din nord-estul S.U.A. poate fi împărţit în 4 sectoare: sudul Noii Anglii, New York, valea Delaware şi conurbaţia Baltimore-Washington. 1În sudul Noii Anglii, rolul cel mai important revine arealului urbanizat al Bostonului, axa continuându-se spre vest prin racordarea oraşelor Worcester şi Springfield, a celor de pe valea Connecticut (prin Hartford), New Haven şi Bridgeport până la limita cu arealul metropolitan al New York-ului.

Arealul marelui Boston însumează o populaţie de peste 3,55 mil. locuitori concentrată într-o zonă centrală, dar şi într-o serie de oraşe satelit dispuse sub formă de semicercuri în jurul oraşului propriu- zis. Primul, în imediată apropiere a Bostonului include oraşe industriale: Cambridge, Sommerville şi Watertown, al doilea oraşele: Lynn, Salem, Waltham şi Quinsy, al treilea: Haverhill, Lawrence, Lowl, iar al patrulea semicerc este alcătuit din: Fitenburg, Worchester, Woonsocket şi Providence.Legăturile dintre aceste oraşe şi centru se fac printr-o reţea radiară de căi ferate şi şosele ce pornesc din oraşul propriuzis.2Arealul metropolitan al oraşului New York este unul dintre cele mai complexe din S.U.A., având o populaţie ce depăşeşte 16,6 mil. locuitori (la nivelul anului 1983), din care circa 7,9 mil. revin oraşului propriu-zis dezvoltarea oraşului New York s-a datorat în special avantajelor naturale ale plasării portului, poziţiei favorabile în raport cu căile maritime şi hinterland-ului său continental. Arealul oraşului New York corespunde cu o zonă puternic remaniată de glaciaţia cuaternară, fluviul Hudson însuşi fiind un mare canion glacial pe 240 km. până în portul Troy. Oraşul New York este cel mai important centru industrial al S.U.A. posedând circa 1/8 din totalul marilor întreprinderi ale ţării. În ceea ce priveşte repartiţia populaţiei în arealul metropolitan se constată că circa o jumătate aparţine oraşului New York cu cele 5 cartiere ale sale: (Brooklyn-2,6 mil.

locuitori, Queens-2,0 mil. locuitori, Bronx şi Manhattancâte 1,5mil. locuitori şi Richmond-0,3 mil. locuitori), restul revenind oraşelor satelit. Densitatea cea mai mare se constată în Manhattan (depăşind 30.000 loc/km2), cartier spre care se deplasează zilnic circa 3 mil. persoane din celelalte zone ale oraşului.

Oraşul New York este cel mai important centru al lumii contemporane prin intensitatea legăturilor comerciale, financiare, bancare şi diplomatice. 3Valea Delaware formează o subunitate în cadrul Boswash-ului , întinzându-se de la sud de Trenton până la sud de Philadelphia şi Washington. Oraşul Philadelphia împreună cu suburbiile, însumează circa 5,6 mil. locuitori, fiind a patra concentrare urbană din S.U.A. şi este aşezat la confluenţa râurilor Delaware şi Schwykill. La nord şi vest Pfiladelphia este înconjurat de oraşe mici: Easton, Bethlehem, Allentown, Lancaster.4Conurbaţia Baltimore – Washington, reprezintă partea cea mai sudică a megalopolisului nord-est american, cu o populaţie de peste 6 mil locuitori. Teritoriul conurbaţiei aparţine statelor Mariland şi Virginia şi Distictului Columbia, guvernat de comitetul Congresului. Nucleele de bază ale concentrării urbane sunt oraşele Baltimore şi Washington. Oraşul Baltimore este localizat la capătul navigaţiei de pe râul Patapsco, la circa 18 km de golful Chesapeake, dispunând de condiţii propice dezvoltării activităţii portuare. Populaţia oraşului la nivelul anului 1983 depăşea 2,1 mil locuitori, din care 20% o reprezenta populaţia de culoare. Baltimore este un centru care s-a dezvoltat exclusiv pe produse importate.

Oraşul Washington este localizat pe râul Potomac, înainte de vărsarea acestuia în estuarul Chesapeake în zona de contact între munţii Apalaşi, care se întind la vest şi nordvest, şi zona de câmpie nisipoasă din est şi sud-est. Washington a devenit capitală SUA în anul 1800, cunoscând o dezvoltare continuă până în preajma anilor 1950, când populaţia sa a început să scadă numeric. Din cei peste 3 milioane locuitori, cât are cu suburbiile sale, circa 54% reprezintă populaţia de culoare, Washington-ul fiind singurul oraş mare al SUA în care populaţia de culoare este majoritară.

Din punct de vedere industrial, oraşul Washinghton este slab dezvoltat, industria sa reprezentând numai 10% din producţia realizată în oraşul Baltimore. Sunt remarcate doar industriile uşoară şi alimentară. Washington reprezintă un centru pentru turism şi convenţii, pentru educaţie şi artă, important centru bancar, mai ales de când a crescut rolul guvernului federal în economia naţională.

În oraş există 2 aeroporturi internaţionale cu un trafic anual de circa 15 milioane pasageri. Sub aspectul banistic este evidentă ponderea foarte mare a spaţiilor verzi (revenind în medie 53m2/locuitor), a clădirilor cu 10-11 etaje în partea centrală a oraşului şi a vilelor în zonelor limitrofe. În oraş se situează Capitoliul (sediul congresului SUA), Casa Albă (reşedinţa preşedintelui), sediile ministerelor şi ale reprezentanţelor sociale. Funcţia fundamentală a oraşului rămâne cea politico-administrativă.

Megalopolisul SanSanZonele urbane mari din California, în mod normal sunt gandit ca două megapolises mari: unul în California de Nord și unul în California de Sud, separate între ele de aproximativ 350 mile (Distanța de la Los Angeles la San Francisco), cu slab locuite (relativ) Central Coast , Central Valley, și transversal Ranges în între. Alte idei concepe un singur megalopolis care să cuprindă atât de Nord și de Sud, sau o divizie de coastă California vs Inland California. Aceste concepte regionale, de obicei, se bazează pe diferențele geografice, culturale,

politice și de mediu, mai degrabă decât de conectivitate și infrastructură de transport și limitele. Concepții notabile de o metropola din California futuriștii Herman Kahn și Anthony Wiener a inventat numele Sansan (împreună cu BosWash și Chipitts), în anul 2000 pentru un megalopolis din California de-a lungul coastei. Accentul de coastă nu este în conformitate cu modele de creștere ulterioare de extindere la Metropolitan Sacramento și Imperiul terestre. Dincolo de Megalopolis, prin Institutul Metropolitan Virginia Tech, definește două zone megapolitan care se extind de la California în Nevada: NORCAL, care include Reno, zona Nevada, și Southland care cuprinde Greater Los Angeles, Imperiul terestre, și San Diego și include Metropolitan Las Vegas. America 2050, o organizație sponsorizat de Fundațiile Rockefeller și Ford, enumeră 11 megaregions în Statele Unite și Canada. Aceasta include megaregions de Sud și de Nord, California, în care California de Sud include Greater Los Angeles, San Diego-Tijuana , Imperiul terestre și Las Vegas Valley. Nici unul dintre termenii inventate pentru o metropola din California au realizat vreodată de utilizare populare, așa cum nu a fost nevoie de puțin pentru a distinge o metropola din California din California ca un întreg. California este legat de Interstate 5, US Route 101, California State Route 99 și Route California State 1, care începe la granița SUA-Mexic, Los Angeles, în apropiere de Bakersfield și sudul Orange County, respectiv, și se termină la granița Oregon (între Yreka și Ashland), granița Oregon (între Crescent City și Brookings), Red Bluff, și în nordul Mendocino County respectiv. California High-Speed Rail, primul adevărat rețeaua feroviară de mare viteză în cele două Americi, se va conecta Sacramento și Bay Area la Los Angeles și San Diego, cu trenuri de mare viteză, capabile de 220 mph (350 km / h) care leagă San Francisco și Los Angeles, în două ore și jumătate. Construcția a început în august 2010, cu construcția noii San Francisco Transbay Terminal. După cum a Recensământului 2010, populația combinată a tuturor regiunilor metropolitane din California este de aproape 28.9 milioane (cu excepția San Diego, Reno, și Las Vegas), aproximativ 9,37% din totalul populației din SUA, în timp ce întreaga statul California a avut o populație de 37,200,000. Conceptul megalopolis cuprinde o combinație de megaregions din California de Nord (compus din mai din regiune cu excepția extreme California de Nord și de Est California județe din Modoc, Lassen, Plumas, Mono și Inyo) și California de Sud (compuse din întreaga regiune, cu excepția județului de Imperial) și scurgeri în Baja California și Nevada, cu fiecare megaregion propus, inclusiv zona metropolitană Reno, Mitropolitul Las Vegas și TJ metrou respectiv. California de Nord deține 21 de județe, care fac parte din zonele metropolitane, inclusiv unul în Nevada, și include o suplimentare de 17 de județe vecine și patru județe Nevada, în sfera de influență. În prezent, toate cele trei regiuni metropolitane din California de Nord (Bay zona, Greater Sacramento, și Metropolitan Fresno) sunt conectate, dar sunt separate de la Greater Los Angeles Kings, cu Tulare și Kern județele de la cel mai îngust diferența. Cu toate acestea, una din regiunile metropolitane de fiecare parte a statului se învecinează una din cele două regiuni metropolitane din Nevada, Reno Sacramento riverane și Greater Los Angeles, riverane Las Vegas. California de Sud deține cele 8 județe și municipii din Greater Los Angeles, Inland Empire și San Diego-Tijuana. Kern County și două județe Nevada sunt în sfera de influență a Greater Los Angeles, în timp ce județul Imperial și municipiul Mexicali au loc în sfera San Diego-Tijuana de influență. În California Megalopolis cu atat de Nord și de megaregions de Sud ar contine 3 din cele mai mari 10 orase din SUA, toate cu peste 1 milion de fiecare și 9 dintre cele mai mari 50 de orașe din SUA, ambele din plin de orice megaregion din țară. Pe o scară globală, zona megapolitan ar conține trei dintre cele mai mari cincizeci de orașe din America. Cele mai mari orașe în ordine

descrescătoare sunt: Los Angeles, San Diego, Tijuana, San Jose, San Francisco, Mexicali, Las Vegas, Fresno, Sacramento, Long Beach, Oakland, Bakersfield, Anaheim, și Santa Ana. Economia California ca un întreg este cea mai mare din orice stat în Statele Unite și este cea mai mare economie a noua din lume megaregion California de Nord este acasa, la Silicon Valley, cu marile corporații, cum ar fi:. Cisco Systems, Apple Inc , Oracle, eBay, Yahoo!, Facebook, Youtube, Google, și Hewlett Packard, districtul financiar din San Francisco (acasa, la sediul central de diferite firme financiare și de afaceri, cum ar fi VISA, Wells Fargo, și Union Bank din California și este cel mai mare financiare cartier în afara New York City), Tara Vinului, și o mare parte din Valea Centrală, care este una din zonele agricole cele mai productive din lume, produce 8% din totalul culturilor națiunii. Centrele de birouri guvernamentale majore naționale, cum ar fi Statele Unite Curtea de Apel pentru Circuit al IX-lea, Federal Reserve Bank din San Francisco, și Monetăria SUA, precum si California State Capitol și Curtea Supremă din California sunt toate situate la regiune. Bay Area are, de asemenea, cea mai mare concentrație de gospodării multi-milionare din orice zonă metropolitană din țară și cea mai mare concentrație de miliardari din orice zona metropolitana din SUA, aproape mai mult decât următorii trei zone metropolitane combinate.

Megalopolisul ChipittsMegalopolisul Marilor Lacuri, numit și ChiPitts, este megalopolis format dintr-un grup de metropole nord-americane care înconjoară regiunea Marilor Lacuri, în special între vestul mijlociu al Statelor Unite ale Americii, sudul zonei Ontario din Canada, împreuna cu mari porțiuni din Pennsylvania, New York și Quebec. Regiunea se extinde de la Chicago și Milwakee până laDetroit și Toronto, și include Buffalo, Cincinnati, Cleveland, Columbus, Dayton, Akron, Erie, Fort Wayne, Grand Rapids,Indianapolis, Louisville, Ottawa, Quad Cities, Rochester, South Bend și Toledo, extremitatea estică ajungând până la Pittsburghși Buffalo, iar cea vestică în Kansas City și Orașele Gemene. În 2011 regiunea avea 59.144.461 de locuitori, și se estimează că până în 2025 va ajunge la 65 de milioane. Regiunea a fost parțial recunoscută ca un megalopolis independent în 1961 de către geograful francez Jean Gottman în cartea sa Megalopolis: The Urbanized Northeastern Seaboard of the United States (Megalopolis: Zona urbanizata de pe coasta de nord-est a Statelor Unite). Gottman a scris despre dezvoltarea a trei megalopolisuri: BosWash, de la Boston la Washington D.C.; ChiPitts, de la Chicago la Pittsburgh, și SanSan de la San Francisco la San Diego. În 1965 Herman Kahn a speculat cu privire la viitorul celor 3 megalopolisuri în anul 2000, considerându-le numele ridicole și nemenționându-l pe Gottman. Între 1960 și 1970, planificatorul urban si arhitectul Constantinos Doxiadis a publicat cărți și studii inclusiv cele referitoare la potențialul de creștere al Megalopolisului Marilor Lacuri.] În lucrările sale, Dexodis considera Detroitul centrul zonei urbane a Megalopolisului Marilor Lacuri. Conform Brookings Institution, regiunea Marilor Lacuri considerată ca o țară aparte, ar avea una dintre cele mai mari economii din lume (cu un produs regiona brut de 4,5-trilioane $). Marile Lacuri conțin o cincime din cantitatea de apă dulce de pe glob si au o lungime totală a

malurilor de 17.017 km. Aproximativ 200 de milioane de tone de mărfuri sunt expediate din zona marilor lacuri în fiecare an.

Regiunea are o populație estimată de 59 de milioane de locuitori și se presupune că va ajunge la peste 65 de milioane până în anul 2025