mecanic auto norme ssm

I. LEGISLAŢIA ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ DIN ROMÂNIA

În accepţia cea mai generală, protecţia muncii are ca obiectiv cunoaşterea şi înlăturarea perturbaţiilor ce pot apare în procesul de muncă, susceptibile să provoace accidente de muncă şi îmbolnăviri profesionale.

Ca instituţie de drept, protecţia muncii reprezintă “un ansamblu de norme juridice imperative, având ca obiect reglementarea relaţiilor sociale complexe ce se formează în legătură cu organizarea multilaterală, desfăşurarea şi controlul procesului de muncă, în scopul asigurării condiţiilor optime, la nivelul ştiinţei şi tehnicii moderne, pentru apărarea vieţii şi sănătăţii tuturor participanţilor la acest proces, al prevenirii accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale.”

Instituţia securităţii şi sănătăţii munciicuprinde relaţiile stabilite în procesul muncii şi reglementate prin norme de drept în scopul prevenirii riscurilor pentru sănătatea, integritatea sau viaţa angajaţiilor. Practic, ea reglementează, pe de o parte, relaţiile sociale stabilite între cei care organizează, conduc sau controlează munca şi organele administraţiei de stat, iar pe de alta, acea parte a raporturilor juridice de muncă care privesc relaţiile sociale dintre cei care au atribuţii de organizare, conducere şi control în procesul muncii, şi executanţii procesului de muncă.

La realizarea ei contribuie dispoziţii din diferite ramuri ale dreptului.Reglementarea principală este cuprinsă în dreptul muncii. La ea se adaugă normele de drept administrativ referitoare la răspunderea contravenţională, cele de drept penal privind infracţiunile, precum şi ale dreptului civil, care completează Codul Muncii în materia răspunderii patrimoniale a unităţii faţă de persoanele angajate pentru daunele produse ca urmare a nerespectării normelor de protecţie a muncii. O legătură strânsă există şi cu asigurările sociale de stat, unele reglementări fiind comune (încadrarea în grupele de muncă I şi II, înregistrarea accidentelor de muncă).

Prin Constituţie se relevă clar locul şi rolul legislaţiei securităţii şi sănătăţii munciiîn sistemul legislativ naţional: o componentă a sistemului de reglementări prin care se urmăreşte asigurarea protecţiei cetăţenilor, respectiv pentru un segment specific de populaţie – activă, împotriva riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională generate de prestarea oricărui proces de muncă.

STRUCTURA SISTEMULUI LEGISLATIV AL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII

Pentru a prezenta structura sistemului legislativ al securităţii şi sănătăţii munciiîn România este necesară mai întâi delimitarea acestuia.

Se pot distinge două categorii de acte juridice:A) Acte care legiferează strict numai activităţi în legătură directă cu măsurile de protecţie a

muncii, formând o aşa numită “legislaţie de bază”, dintre care fac parte: Legea securităţii şi sănătăţii muncii nr. 319/2006; Norme metodologice de aplicare a Legii 319/2006. Cerinţe minime de securitate. Norme legale privind organizarea şi funcţionarea administraţiei de stat cu atribuţii de

îndrumare şi control în domeniul securităţii şi sănătăţii; Dispoziţii legale privind certificarea echipamentelor de protecţie, tehnice şi de lucru, din punct

de vedere al securităţii şi sănătăţii; Norme referitoare la răspunderea pentru nerespectarea măsurilor de protecţie a muncii.B) Acte care conţin, dar numai în subsidiar, şi norme juridice de protecţie a muncii, formând o aşa

numită “legislaţie conexă” legislaţiei de protecţia muncii.1

Constituţia României, art. 22 şi art. 38; Codul Muncii; Dispoziţiile privind durata timpului de muncă şi a celui de odihnă, munca de noapte, orele

suplimentare; Prevederi privind disciplina în muncă; Dispoziţii referitoare la regimul produselor şi substanţelor toxice, al unor instalaţii cu grad

ridicat de risc, al materialelor explozive; Dispoziţii care reglementează drepturile angajaţilor, ale sindicatelor.

Dacă se ţine seama de aria de obligativitate , dar şi de caracterul general sau particularizat ,

concret aplicativ, aceleaşi acte se pot grupa după cum urmează: Legislaţie primară – care cuprinde Legea securităţii şi sănătăţii muncii nr. 319/2006.

Precum şi HG – uri şi ordine ale Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, caracterizate prin faptul că stabilesc cadrul general, principiile şi regulile de bază pentru domeniul securităţii şi sănătăţii.

Legislaţie secundară – din care fac parte sistemul de norme tehnice, normele metodologice şi standardele de securitate a muncii; aceste reglementări sunt emise de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale , Ministerul Sănătăţii şi alte organe abilitate, obligatorii fie pentru toţi agenţii economici, fie numai pentru o activitate, o categorie de persoane etc.

Legislaţie terţiară – cuprinde instrucţiuni de securitate a muncii, care se elaborează de utilizatorul lor şi sunt obligatorii numai pentru acesta.

PRINCIPALELE ACTE NORMATIVE CARE REGLEMENTEAZĂ PROTECŢIA MUNCII

a) Constituţia României Art.22(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanelor sunt

garantate.Art.38(2) Salariaţii au dreptul la protecţia socială a muncii. Măsurile de protecţie privesc

securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salar minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

b) Codul Muncii Ca act legislativ care reglementează toate relaţiile de muncă, Codul Muncii cuprinde şi norme de

drept pentru relaţiile sociale care trebuie să se creeze în legătură cu prevenirea riscurilor pentru sănătatea, integritatea sau viaţa angajaţilor. În capitolul referitor la protecţia muncii şi asigurările sociale ( Cap. VI ) se stabilesc principii de bază în realizarea securităţii muncii. De asemenea în Codul Muncii sunt dezvoltate şi prevederile referitoare la munca femeilor şi a tinerilor.

c) Legea securităţii şi sănătăţii munciinr. 319/2006 Este actul normativ în baza căruia se desfăşoară întreaga activitate de protecţie a muncii în

România.Ea îndeplineşte rolul de lege fundamentală pentru realizarea securităţii muncii şi este obligatorie

în toată economia naţională, respectiv în toate unităţile în care se desfăşoară procese de muncă utilizându – se personal angajat printr – una din formele prevăzute de lege.

d) Cerin ţe minime de securitate

2

Au ca obiect stabilirea măsurilor de prevenire a comportamentului accidentogen al executantului, în condiţiile interrelaţionării complexe dintre elementele sistemului de muncă, pentru un anumit tip de activitate din economia naţională.

Concret, pentru fiecare activitate reprezentativă s-a elaboret sau este în curs de elaborare o singură normă specifică. Aplicarea lor este obligatorie pentru toţi agenţii economici care desfăşoară respectivul proces de muncă, indiferent de obiectul principal de activitate, de tipul de capital sau forma de organizare.

e) Normele metodologice Reglementează procedurile de aplicare a unor principii prevăzute în legislaţia primară, sunt

nominalizate expres în Legea securităţii şi sănătăţii munciinr. 319/2006, constituind anexă la aceasta.

f) Normativul – cadru de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie- conf. HG nr. 1048 din 09/08/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă

Stabileşte criteriile generale de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie în funcţie de factorii de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională existenţi la fiecare loc de muncă. În baza lui, fiecare agent economic este obligat să – şi elaboreze propriul normativ de echipament, ţinând seama de procesele de muncă pe care le organizează şi de condiţiile sale concrete de desfăşurare a activităţii.

g) Standardele de securitate a muncii Sunt acte juridice care reglementează aspectele de protecţie a muncii vizând produsele.

Îndeplinesc în cea mai mare parte aceleaşi funcţii ca şi normele, dar legat de echipamente.Standardele române referitoare la protecţia vieţii, protecţia sănătăţii, securitatea muncii şi protecţia

mediului înconjurător au caracter obligatoriu.

3

Legislaţie care completează Legea 319/2006

Monitor Denumire act normativ

882/30.10.2006HOTĂRÂRE nr.1.425 din 11 octombrie 2006

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr.319/2006

739/30.08.2006HOTĂRÂRE nr. 1.091 din 16 august 2006

privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă


privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de

muncă


privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă

252/21.03.2006HOTĂRÂRE nr. 300 din 2 martie 2006

privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru şantierele temporare sau mobile

380/03.05.2006HOTĂRÂRE nr. 493 din 12 aprilie 2006

privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de zgomot

713/21.08.2006

HOTĂRÂRE nr. 1.051 din 9 august 2006privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de

afecţiuni dorsolombare


privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare

683/09.08.2006HOTĂRÂRE nr.971 din 26 iulie 2006

privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă

757/06.09.2006

HOTĂRÂRE nr. 1.093 din 16 august 2006privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate pentru

protecţia lucrătorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă


privind protecţia lucrătorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi biologici în muncă


privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri electromagnetice


privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în munca la bordul navelor de pescuit

737/29.08.2006 HOTĂRÂRE nr. 1.058 din 9 august 20064

privind cerinţele minime pentru îmbunătăţirea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor care pot fi expusi unui potenţial risc datorat

atmosferelor explozive


privind cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din industria extractiva de foraj


privind cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din industria extractiva de suprafata sau subteran


privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la asistenta medicală la bordul navelor

499/03.06.2004

HOTĂRÂRE nr. 752 din 14 mai 2004privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piata a

echipamentelor şi sistemelor protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive

81/30.01.2006HOTĂRÂRE nr. 1.876 din 22 decembrie 2005

privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de vibratii

64/24.01.2006HOTĂRÂRE nr. 1.875 din 22 decembrie 2005

privind protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor fata de riscurile datorate expunerii la azbest

711/30.09.2002HOTĂRÂRE nr. 1.022 din 10 septembrie 2002

privind regimul produselor şi serviciilor care pot pune în pericol viata, sănătatea, securitatea muncii şi protecţia mediului

444/25.06.2002

HOTĂRÂRE nr. 613 din 13 iunie 2002pentru prorogarea termenului prevăzut la art. 16 din Hotărârea

Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de munca în condiţii deosebite

424/30.07.2001

HOTĂRÂRE nr. 676 din 19 iulie 2001pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de munca în

condiţii deosebite

114/06.03.2001

HOTĂRÂRE nr. 261 din 22 februarie 2001 (*actualizată*)privind criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de munca în

condiţii deosebite(actualizată pana la data de 30 iulie 2001*)

845/13.10.2006

HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 6 septembrie 2006privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate în munca pentru asigurarea protecţiei lucrătorilor impotriva riscurilor legate de prezenta agenţilor chimici

887/31.10.2006

ORDIN nr. 754 din 16 octombrie 2006pentru constituirea comisiilor de abilitare a serviciilor externe de

prevenire şi protecţie şi de avizare a documentaţiilor cu caracter tehnic de informare şi instruire în domeniul

5

LEGISLAŢIA ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ DIN ROMÂNIA PRIN TRANSPUNEREA DIRECTIVELOR EUROPENE

6

LEGEA nr. 319 din 14 iulie 2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă în România Directiva

89/391/CEE

HOTĂRÂRE nr. 1.028 din 9 august 2006privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare

Directiva 90/270/CEE

HOTĂRÂRE nr. 1.091 din 16 august 2006 privind cerinţele minime de securitate si sănătate pentru locul de muncă


HOTĂRÂRE nr. 1.092 din 16 august 2006 privind protecţia lucratorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi biologici in muncă


HOTĂRÂRE nr. 1425 din 30. octombrie 2006 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319 din 14 iulie 2006

HOTĂRÂRE nr. 1.093 din 16 august 2006 privind stabilirea cerintelor minime de securitate şi sănătate pentru protecţia lucratorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă

Directiva 2004/37/CE

HOTĂRÂRE nr. 1.136 din 30 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri electromagnetice;


HOTĂRÂRE nr. 1.146 din 30 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă;

Directiva 89/655/CE

HOTĂRÂRE nr. 1.050 din 9 august 2006 privind cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din industria extractivă de foraj;

Directiva 92/91/CEE

HOTĂRÂRE nr. 1.049 din 9 august 2006 privind cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din industria extractivă de suprafaţă sau subteran;


HOTĂRÂRE nr. 1.051 din 9 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare;


HOTĂRÂRE nr. 1.058 din 9 august 2006 privind cerinţele minime pentru îmbunătăţirea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor care pot fi expuşi unui potenţial risc datorat atmosferelor explozive;


HOTĂRÂRE nr. 971 din 26 iulie 2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă;

Directiva 92/58/CEE

7

HOTĂRÂRE nr. 300 din 2 martie 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru şantierele temporare sau mobile;

Directiva 92/57/CEE

HOTĂRÂRE nr. 1.048 din 9 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă;

Directiva 92/57/CEE

HOTĂRÂRE nr. 1135 din 30 august 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă la bordul navelor de pescuit;


HOTĂRÂRE nr. 1.876 din 22 decembrie 2005 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de vibraţii;


HOTĂRÂRE nr. 493 din 12 aprilie 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de zgomot;


HOTĂRÂRE nr. 1.875 din 22 decembrie 2005 privind protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor faţă de riscurile datorate expunerii la azbest;

Directiva 83/477/CEE cu modificări: 91/382/CEE, 98/24/CE, 2003/18/CE

LEGISLAŢIA CONEXĂ

8

CODUL RUTIER + NORMELE METODOLOGICE DE APLICARE A ACESTUIA

CODUL MUNCII

HG 355/2007 Legea privind supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor

ORDINUL 147, 333/2006, L64/2008 – ISCIR

OUG 96/2003 legea privind protecţia maternităţii

LEGISLAŢIA ÎN DOMENIUL SITUAŢIILOR DE URGENŢĂ

ORDINUL 392/2007 Normativ privind prevenirea exploziilor pentru proiectarea, montarea, punerea în funcţiune, utilizarea, repararea şi întreţinerea instalaţiilor tehnice care funcţionează în atmosfere potenţial explozive

L360/2003 privind legea substanţelor chimice periculoase

OUG 99/2000 privind măsurile ce pot fi aplicate în perioadele cu temperaturi extreme pentru protecţia persoanelor încadrate în muncă

STRUCTURA LEGISLAŢIEI NAŢIONALE ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ

9

II. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE PREVENIRE ŞI PROTECŢIE LA NIVELUL ANGAJATORULUI

Prin Hotărârea de Guvern nr.1425/2006 au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Legii nr.319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă.

În mod firesc, printre primele abordări ale acestor norme, sunt cele referitoare la organizarea activităţilor de prevenire şi protecţie în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi la modalităţile prin care acestea se pot desfăşura.

Astfel normele prevăd obligaţia angajatorului de a asigura planificarea, organizarea şi mijloacele necesare activităţii de prevenire şi protecţie în unitatea şi/sau întreprinderea sa.

De asemenea sunt prevăzute următoarele modalităţi de abordare a activităţii de prevenire şi protecţie:

a) Prin asumarea de către angajator a atribuţiilor pentru realizarea măsurilor prevăzute de lege. Angajatorul poate să-şi asume realizarea măsurilor de prevenire şi protecţie dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a.1. În cazul întreprinderilor cu pana la 9 lucrători inclusiv: - activităţile desfăşurate în cadrul întreprinderii nu sunt dintre cele de tip industrial; - angajatorul îşi desfăşoară activitatea profesională în mod efectiv şi cu regularitate în întreprindere şi/sau unitate; - angajatorul îndeplineşte cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca.

a.2.În cazul întreprinderilor care au între 10 şi 49 de lucrători inclusiv: - activităţile desfăşurate în cadrul întreprinderii nu sunt dintre cele de tip industrial; - riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinţe grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate; - angajatorul isi desfăşoară activitatea profesională în mod efectiv şi cu regularitate în întreprindere şi/sau unitate; - angajatorul îndeplineşte cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca corespunzătoare cel puţin nivelului de baza.

În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute mai sus, angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai mulţi lucrători sau poate organiza serviciul intern de prevenire şi protecţie, şi/sau sa apeleze la servicii externe.

În situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute mai sus dar angajatorul, lucrătorii desemnaţi sau serviciul intern nu realizează în totalitate activităţile de prevenire şi protecţie obligatorii potrivit normelor, angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe.

b) Prin desemnarea unuia sau mai multor lucrători pentru a se ocupa de activităţile de prevenire şi protecţie.

În cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor între 50 şi 149 de lucrători, angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai mulţi lucrători sau să organizeze serviciu intern de prevenire şi protecţie pentru a se ocupa de activităţile de prevenire şi protecţie din cadrul întreprinderii.

În cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor care desfăşoară activităţi industriale, angajatorul trebuie sa organizeze serviciu intern de prevenire şi protecţie.

În cazul în care lucrătorii desemnaţi/serviciul intern de prevenire şi protecţie nu au capacitatile şi aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităţilor de prevenire şi protecţie prevăzute de norme, angajatorul trebuie sa apeleze la unul sau mai multe servicii externe.

c) Prin înfiinţarea unui serviciu intern de prevenire şi protecţie; 11

În cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor care au peste 150 de lucrători, angajatorul trebuie sa organizeze serviciul intern de prevenire şi protecţie.

În cazul în care serviciul intern de prevenire şi protecţie nu are capacitatile şi aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităţilor de prevenire şi protecţie prevăzute de norme, angajatorul trebuie sa apeleze la unul sau mai multe servicii externe.

d) Prin apelarea la servicii externe de prevenire şi protecţie. Aşa cum rezultă din cele de mai sus, angajatorii pot apela la serviciile externe de prevenire şi protecţie abilitate în toate cazurile în care angajatorul, lucrătorii desemnaţi sau lucrătorii din cadrul serviciului intern de prevenire şi protecţie nu îndeplinesc condiţiile de experienţă, studii sau nivel de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă. Evident, serviciile externe de prevenire şi protecţie trebuie ca în prealabil să fie abilitate în condiţiile normelor amintite.

Asumarea de către angajator a responsabilităţii privind organizarea desfăşurării activităţii din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă se face pentru activităţile care se desfăşoară la sediul social, la sediile secundare sau în afară acestora, mai puţin activităţile care sunt specificate în anexa 5 din HG1425/2006 (NMA a L 319/2006):

Cerinţă minimă: curs de securitate şi sănătate în muncă de nivel bază de 40 de ore. Condiţii de participare la curs: studii medii tehnice sau profil real.Dacă nu se întrunesc condiţiile legale în care angajatorul poate să îşi asume răspunderea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, sau societatea are ca domeniu de activitate una din activităţile din anexa 5 din HG 1425/2006 (NMA a L319/2006) acesta trebuie să numească un lucrător desemnat în securitate şi sănătate în muncă cu pregătire în materie de securitate şi sănătate în muncă de nivel mediu sau să apeleze la serviciile unei societăţi abilitate de specialitate.

Numirea lucrătorului desemnat în securitate şi sănătate în muncă se face pe baza unei decizii a conducătorului unităţii în următoarele condiţii:

lucrătorul desemnat în securitate şi sănătate în muncă trebuie să facă dovada absolvirii cursului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă de cel puţin nivel mediu;

condiţia de bază pentru participarea la curs în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă de nivel mediu este ca lucrătorul să fie absolvent de studii superioare sau cel puţin post-liceal tehnice.

să fie angajatul societăţii; completarea fişei postului cu activităţile de prevenire şi protecţie pentru care are pregătire; societatea are până la 150 de angajaţi. Angajatorul va stabili numărul de lucrători desemnaţi în funcţie de mărimea întreprinderii

şi/sau unităţii şi/sau riscurile la care sunt expusi lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii.

Angajatorul trebuie sa asigure mijloacele adecvate şi timpul necesar pentru ca lucrătorii desemnaţi sa poată desfasura activităţile de prevenire şi protecţie conform fişei postului.

În cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor care au peste 150 de lucrători, angajatorul trebuie să organizeze serviciul intern de prevenire şi protecţie.

În cazul în care serviciul intern de prevenire şi protecţie nu are capacităţile şi aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităţilor de prevenire şi protecţie, angajatorul trebuie să apeleze la unul sau mai multe servicii externe.

12

Şeful serviciului de prevenire şi protecţie trebuie să facă dovada absolvirii cursului de nivel superior în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă (în conformitate cu art. 50 din NMA la Legea 319/2006 (HG 1425/2006)).

Studii superioare tehnice, curs în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă de 80 de ore, curs post universitar de evaluare a riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională de cel puţin 180 de ore.

Înfiinţarea Comitetului de Securitate şi Sănătate în Muncă – CSSM

Comitetul de securitate şi sănătate în muncă se constituie în unităţile care au un număr de cel puţin 50 de lucrători.

Comitetul de securitate şi sănătate în muncă este constituit din:

reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor;

angajatorul sau reprezentantul său legal şi/sau reprezentanţii săi în număr egal cu cel al reprezentanţilor lucrătorilor;

medicul de medicina muncii; lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire şi protecţie este

secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă.

Reprezentanţii lucrătorilor în CSSM trebuie să fie absolvenţi ai cursului de securitate şi sănătate în muncă, nivel bază de 40 ore.

Subliniem faptul că serviciul intern de prevenire şi protecţie se organizează în subordinea directă a angajatorului ca o structură distinctă.

Ca o noutate menţionată expres atât de Legea nr.319/2006, cât şi de normele metodologice de aplicare notăm că lucrătorii din cadrul serviciului intern de prevenire şi protecţie trebuie să desfăşoare numai activităţi de prevenire şi protecţie şi cel mult activităţi complementare cum ar fi: prevenirea şi stingerea incendiilor şi protecţia mediului.

De asemenea este important de reţinut că angajatorul trebuie să consemneze în regulamentul intern sau în regulamentul de organizare şi funcţionare activităţile de prevenire şi protecţie pentru efectuarea cărora serviciul intern de prevenire şi protecţie are capacitatea şi mijloacele adecvate.

Aşa cum rezultă şi din cele de mai sus, serviciul intern de prevenire şi protecţie trebuie să aibă la dispoziţie resursele materiale şi umane necesare pentru îndeplinirea activităţilor de prevenire şi protecţie desfăşurate în întreprindere.

Structura serviciului intern de prevenire şi protecţie va fi stabilită de angajator în funcţie de mărimea întreprinderii şi/sau unităţii şi/sau riscurile la care sunt expusi lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii.

Când angajatorul isi desfăşoară activitatea în mai multe puncte de lucru, serviciul de prevenire şi protecţie trebuie să fie organizat astfel încât să se asigure în mod corespunzător desfăşurarea activităţilor specifice.

În situaţia în care activitatea de prevenire şi protecţie este asigurată prin mai multe servicii interne, acestea vor acţiona coordonat pentru asigurarea eficientei activităţii.

Serviciul extern de prevenire şi protecţie asigură, pe baza de contract, activităţile de prevenire şi protecţie în domeniu.

Serviciul extern de prevenire şi protecţie trebuie sa îndeplinească următoarele cerinţe:

13

a) sa dispună de personal cu capacitate profesională adecvată şi de mijloacele materiale necesare pentru a-şi desfasura activitatea; b) sa fie abilitat de Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire şi protecţie şi de avizare a documentaţiilor cu caracter tehnic de informare şi instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, în conformitate cu procedura stabilită la art. 35-45.

Serviciul extern de prevenire şi protecţie trebuie sa fie format din lucrători care îndeplinesc cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca corespunzătoare nivelului mediu şi/sau superior, conform prevederilor art. 47-51, şi, după caz, alţi lucrători care pot desfasura activităţi auxiliare.

Conducătorul serviciului extern de prevenire şi protecţie trebuie sa îndeplinească cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca corespunzătoare nivelului superior, conform prevederilor art. 47-51.

În cazul în care serviciul extern de prevenire şi protecţie este format dintr-o singura persoana, aceasta trebuie sa îndeplinească cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca corespunzătoare nivelului superior, conform prevederilor art. 47-51.

Contractul încheiat între angajator şi serviciul extern de prevenire şi protecţie trebuie sa cuprindă cel puţin următoarele: a) activităţile de prevenire şi protecţie care vor fi desfăşurate de către serviciul extern de prevenire şi protecţie; b) modul de colaborare cu lucrătorii desemnaţi/serviciul intern de prevenire şi protecţie şi/sau cu alte servicii externe de prevenire şi protecţie; c) clauze privind soluţionarea litigiilor apărute între părţi.

Serviciul extern are obligaţia sa transmită inspectoratului teritorial de munca pe raza căruia isi are sediul, domiciliul sau resedinta o copie de pe certificatul de abilitare, în termen de 10 zile de la data primirii acestuia. Serviciul extern trebuie sa întocmească, în doua exemplare, un raport de activitate semestrial, conform modelului prevăzut în anexa nr. 10. Rapoartele vor fi înaintate inspectoratului teritorial de munca pe raza căruia isi are sediul, domiciliul sau resedinta serviciul extern. Inspectoratul va analiza rapoartele de activitate şi va restitui un exemplar serviciului extern, iar un exemplar îl va arhiva.Când externalizez serviciul de prevenire şi protecţie?

când nu îndeplinesc cerinţele legale de organizare a serviciului de prevenire şi protecţie cerute în NMA la Legea 319/2006 (HG 1425/2006);

când nu îndeplinesc condiţiile pentru a numi unul sau mai mulţi lucrători desemnaţi în securitate şi sănătate în muncă;

când nu am posibilitatea (lipsa timp, disponibilitate, etc.) de a îmi asuma răspunderea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;

când domeniul meu de activitate se regăseşte în anexa 5 din HG 1425/2006;

Avantajele externalizării serviciului de prevenire şi protecţie:

asistenţă de specialitate permanentă; economie de timp, bani şi resurse umane; număr mai redus de incidente de muncă; contact permanent cu noutăţile din domeniu; birocraţie redusă; elaborarea şi actualizarea documentelor specifice “De la A la Z”; supervizarea instruirilor periodice şi a reinstruirilor sub semnătură în fişele individuale de

instruire; locuri de muncă mai ergonomice.

14

Decizii privind organizarea activităţii de prevenire şi protecţie în unitate:

Exemple:

Decizia nr. ________ /________

privind organizarea activităţii de prevenire şi protecţie

Subsemnatul POPESCU Ion, Administrator al S.C. MODEL S.R.L., în baza drepturilor conferite de statutul societăţii privind administrarea activităţii acesteia în condiţiile legii, văzând prevederile Legii nr. 319/2006 - Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, prevederile „Normelor metodologice de aplicare ale legii nr. 319/2006“- ediţia 2006, cu privire la organizarea activităţii şi instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în temeiul prevederilor Legii nr.31/1990 republicată, cu privire la societăţile comerciale, emit următoarea

D E C I Z I E

Începând cu data prezentei, lucrătorul desemnat în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă este: IONESCU Liviu

sau Începând cu data prezentei administratorul Începând cu data prezentei angajatorul îşi asumă atribuţiile pentru realizarea măsurilor prevăzute de lege în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.În caz de necesitate, angajatorul va desfăşura activităţile de prevenire şi protecţie sub consilierea unui serviciu de prevenire şi protecţie abilitat.

sau Începând cu data prezentei, în baza contractului nr. 123/12.12.2008, funcţia de lucrător desemnat SSM va fi preluată de S.C. PROTECT S.R.L. în calitate de serviciu abilitat extern.Începând cu data prezentei angajatorul îşi asumă răspunderea pentru realizarea măsurilor prevăzute de lege în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă altele decât cele asumate de către serviciul abilitat extern.

15

III. COMITETUL DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

Comitetul de securitate şi sănătate în munca se constituie în unităţile care au un număr de cel puţin 50 de lucrători, inclusiv cu capital străin, care desfăşoară activităţi pe teritoriul României.

Inspectorul de munca poate impune constituirea comitetului de securitate şi sănătate în munca în unităţile cu un număr mai mic de 50 de lucrători în funcţie de natura activităţii şi de riscurile identificate.

În cazul în care activitatea se desfăşoară în unităţi dispersate teritorial, se pot infiinta mai multe comitete de securitate şi sănătate în munca; numărul acestora se stabileşte prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern ori regulamentul de organizare şi funcţionare.

Comitetul de securitate şi sănătate în munca se constituie şi în cazul activităţilor care se desfăşoară temporar, respectiv cu o durata mai mare de 3 luni.În unităţile care au mai puţin de 50 de lucrători, atribuţiile comitetului de securitate şi sănătate în munca revin reprezentanţilor lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.

Comitetul de securitate şi sănătate în munca este constituit din reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, pe de o parte, şi angajator sau reprezentantul sau legal şi/sau reprezentanţii săi în număr egal cu cel al reprezentanţilor lucrătorilor şi medicul de medicina muncii, pe de alta parte.

Lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire şi protecţie este secretarul comitetului de securitate şi sănătate în munca.Reprezentanţii lucrătorilor în comitetul de securitate şi sănătate în munca vor fi aleşi pe o perioada de 2 ani.

În cazul în care unul sau mai mulţi reprezentanţi ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor se retrag din comitetul de securitate şi sănătate în munca, aceştia vor fi înlocuiţi imediat prin alţi reprezentanţi aleşi.

Modalitatea de desemnare a reprezentanţilor lucrătorilor în comitetele de securitate şi sănătate în munca va fi stabilită prin contractul colectiv de munca, regulamentul intern sau regulamentul de organizare şi funcţionare.

Reprezentanţii lucrătorilor în comitetele de securitate şi sănătate în munca vor fi desemnaţi de către lucrători dintre reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, după cum urmează: a) de la 50 la 100 de lucrători - 2 reprezentanţi; b) de la 101 la 500 de lucrători - 3 reprezentanţi; c) de la 501 la 1.000 de lucrători - 4 reprezentanţi; d) de la 1.001 la 2.000 de lucrători - 5 reprezentanţi; e) de la 2.001 la 3.000 de lucrători - 6 reprezentanţi; f) de la 3.001 la 4.000 de lucrători - 7 reprezentanţi; g) peste 4.000 de lucrători - 8 reprezentanţi.

Angajatorul are obligaţia sa acorde fiecărui reprezentant al lucrătorilor în comitetele desecuritate şi sănătate în munca timpul necesar exercitării atribuţiilor specifice.

Timpul alocat acestei activităţi va fi considerat timp de munca şi va fi de cel puţin: a) 2 ore pe luna în unităţile având un efectiv de pana la 99 de lucrători; b) 5 ore pe luna în unităţile având un efectiv între 100 şi 299 de lucrători; c) 10 ore pe luna în unităţile având un efectiv între 300 şi 499 de lucrători; d) 15 ore pe luna în unităţile având un efectiv între 500 şi 1.499 de lucrători; e) 20 de ore pe luna în unităţile având un efectiv de 1.500 de lucrători şi peste.

16

Instruirea necesară exercitării rolului de membru în comitetul de securitate şi sănătate în munca trebuie sa se realizeze în timpul programului de lucru şi pe cheltuiala unităţii.

Angajatorul sau reprezentantul legal este preşedintele comitetului de securitate şi sănătate în munca.

Membrii comitetului de securitate şi sănătate în munca se nominalizează prin decizie scrisă a preşedintelui acestuia, iar componenta comitetului va fi adusă la cunoştinţă tuturor lucrătorilor.

La întrunirile comitetului de securitate şi sănătate în munca vor fi convocaţi sa participe lucrătrii desemnaţi, reprezentanţii serviciului intern de prevenire şi protecţie şi, în cazul în care angajatorul a contractat unul sau mai multe servicii externe de prevenire şi protecţie, reprezentanţii acestora.

La întrunirile comitetului de securitate şi sănătate în munca pot fi invitaţi sa participe inspectori de munca.

Comitetul de securitate şi sănătate în munca funcţionează în baza regulamentului de funcţionare propriu.

Angajatorul are obligaţia sa asigure întrunirea comitetului de securitate şi sănătate în munca cel puţin o data pe trimestru şi ori de câte ori este necesar.

Ordinea de zi a fiecărei întruniri este stabilită de către preşedinte şi secretar, cu consultarea reprezentanţilor lucrătorilor, şi este transmisă membrilor comitetului de securitate şi sănătate în munca, inspectoratului teritorial de munca şi, dacă este cazul, serviciului extern de protecţie şi prevenire, cu cel puţin 5 zile înaintea datei stabilite pentru întrunirea comitetului.

Secretarul comitetului de securitate şi sănătate în munca convoacă în scris membrii comitetului cu cel puţin 5 zile înainte de data întrunirii, indicând locul, data şi ora stabilite.

La fiecare întrunire secretarul comitetului de securitate şi sănătate în munca încheie un proces-verbal care va fi semnat de către toţi membrii comitetului.

Comitetul de securitate şi sănătate în munca este legal întrunit dacă sunt prezenţi cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor săi.

Comitetul de securitate şi sănătate în munca convine cu votul a cel puţin doua treimi din numărul membrilor prezenţi.

Secretarul comitetului de securitate şi sănătate în munca va afişa la loc vizibil copii ale procesului-verbal încheiat.

Secretarul comitetului de securitate şi sănătate în munca transmite inspectoratului teritorial de munca, în termen de 10 zile de la data întrunirii, o copie a procesului-verbal încheiat.

Atribuţiile comitetului de securitate şi sănătate în muncă

Pentru realizarea informării, consultării şi participării lucrătorilor, în conformitate cu legea, Comitetul de securitate şi sănătate în muncă are cel puţin următoarele atribuţii:

analizează şi face propuneri privind politica de securitate şi sănătate în munca şi planul de prevenire şi protecţie, conform regulamentului intern sau regulamentului de organizare şi funcţionare;

urmăreşte realizarea planului de prevenire şi protecţie, inclusiv alocarea mijloacelor necesare realizării prevederilor lui şi eficienta acestora din punct de vedere al îmbunătăţirii condiţiilor de munca;

analizează introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentelor, luând în considerare consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii, lucrătorilor, şi face propuneri în situaţia constatării anumitor deficiente;

analizează alegerea, cumpărarea, întreţinerea şi utilizarea echipamentelor de munca, a echipamentelor de protecţie colectivă şi individuală;

analizează modul de îndeplinire a atribuţiilor ce revin serviciului extern de prevenire şi protecţie, precum şi menţinerea sau, dacă este cazul, înlocuirea acestuia;

propune măsuri de amenajare a locurilor de munca, ţinând seama de prezenta grupurilor sensibile la riscuri specifice;

17

analizează cererile formulate de lucrători privind condiţiile de munca şi modul în care îşi îndeplinesc atribuţiile persoanele desemnate şi/sau serviciul extern;

urmăreşte modul în care se aplica şi se respecta reglementările legale privind securitatea şi sănătatea în munca, măsurile dispuse de inspectorul de munca şi inspectorii sanitari;

analizează propunerile lucrătorilor privind prevenirea accidentelor de munca şi a îmbolnăvirilor profesionale, precum şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de munca şi propune introducerea acestora în planul de prevenire şi protecţie;

analizează cauzele producerii accidentelor de munca, îmbolnăvirilor profesionale şi evenimentelor produse şi poate propune măsuri tehnice în completarea măsurilor dispuse în urma cercetării;

efectuează verificări proprii privind aplicarea instrucţiunilor proprii şi a celor de lucru şi face un raport scris privind constatările făcute;

dezbate raportul scris, prezentat comitetului de securitate şi sănătate în munca de către conducătorul unităţii cel puţin o data pe an, cu privire la situaţia securităţii şi sănătăţii în munca, la acţiunile care au fost întreprinse şi la eficienta acestora în anul încheiat, precum şi propunerile pentru planul de prevenire şi protecţie ce se va realiza în anul următor.

Obligaţiile angajatorului referitoare la comitetul de securitate şi sănătate în muncă

Angajatorul trebuie sa furnizeze comitetului de securitate şi sănătate în munca toate informaţiile necesare, pentru ca membrii acestuia sa îşi poată da avizul în cunoştinţă de cauza.

Angajatorul trebuie sa prezinte, cel puţin o data pe an, comitetului de securitate şi sănătate în munca un raport scris care va cuprinde situaţia securităţii şi sănătăţii în munca, acţiunile care au fost întreprinse şi eficienta acestora în anul încheiat, precum şi propunerile pentru planul de prevenire şi protecţie ce se vor realiza în anul următor.

Angajatorul trebuie sa transmită raportul, avizat de membrii comitetului de securitate şi sănătate în muncă, în termen de 10 zile, inspectoratului teritorial de munca.

Angajatorul trebuie sa supună analizei comitetului de securitate şi sănătate în munca documentaţia referitoare la caracteristicile echipamentelor de munca, ale echipamentelor de protecţie colectivă şi individuală, în vederea selecţionării echipamentelor optime.

Angajatorul trebuie sa informeze comitetul de securitate şi sănătate în munca cu privire la evaluarea riscurilor pentru securitate şi sănătate, măsurile de prevenire şi protecţie atât la nivel de unitate, cat şi la nivel de loc de munca şi tipuri de posturi de lucru, măsurile de prim ajutor, de prevenire şi stingere a incendiilor şi evacuare a lucrătorilor.

Angajatorul comunică comitetului de securitate şi sănătate în munca punctul sau de vedere sau, dacă este cazul, al medicului de medicina muncii, serviciului intern sau extern de prevenire şi protecţie, asupra plângerilor lucrătorilor privind condiţiile de munca şi modul în care serviciul intern sau extern de prevenire şi protecţie îşi îndeplineşte atribuţiile.

o În cazul în care angajatorul nu ia în considerare propunerile comitetului de securitate şi sănătate în munca, trebuie sa motiveze decizia sa în faţa comitetului; motivaţia va fi consemnată în procesul-verbal.

Exemple:

18

DECIZIE CSSM - FORMULAR

DECIZIA nr.___________din data________________

Având în vedere dispoziţiile legale referitoare la activitatea de securitate şi sănătate în muncă,îndeosebi Legea nr.319/2006, art.19;Având în vedere prevederile în Normele Metodologice pentru aplicarea Legii 319/2006,cap.IV; Dna. _______________________________________ în calitate de Director Executiv al SC _________________________________________ SRL emite următoarea:

DECIZIE

Art.1. Se constituie comitetul de securitate si sănătate în muncă la nivelul întregii societăţi, format din următoarele persoane:Preşedinte: ______________________________________ Reprezentant lucratoriMedic medicina muncii: ___________________________ Reprezentant lucratoriReprezentanţi angajator: ___________________________ Reprezentanti lucratori

Secretar: ______________________

Art.2. Atribuţiile comitetului de securitate şi sănătate în muncă sunt prezentate în anexa 1 la prezenta decizie.

Art.3. Persoanele nominalizate vor duce la îndeplinire prezenta decizie.

DIRECTOR EXECUTIV,

S C……………..SRLOradea Nr………..din……………..

Catre . I.T.M. BIHOR Avand in vedere prevederile art. 66 (2) din Norma metodologica la Legea nr. 319/2006, in data 01.03.2007 ora 15.00. la sediul unitatii din Oradea str.………………………. se desfasoara sedinta comitetului de securitate si sanatate in munca care are urmatoarea ordine de zi:

19

a) analiza planului de prevenire si protectie (art.46-5) ;b) prezentarea listei cu mijloacelor financiare alocate pentru realizarea planului de

prevenire si protectie (art.67-b);c) analizeaza alegerea ,cumpararea ,intretinerea si utilizarea echipamentelor de munca, a

echipamentelor de protectie colectiva si individuala ( art.67-d);d) analizeaza documentatia referitoare la caracteristicile echipamentelor de munca ,ale

echipamentelor de protectie colectiva si individuala,in vederea selectionarii echipamentelor optime (art.70);

e) analizeaza modul de indeplinire a atributtiilor ce revin serviciului extern de prevenire si protectie,precum si mentinerea sau , daca este cazul ,inlocuirea acestuia (art.67-e);

f) informarea CSSM cu privire la identificarea riscurilor pentru securitate si sanatate,masurile de prevenire si protectie,atat la nivel unitate ,cat si la nivel loc de munca ,masurile de prim ajutor ,de prevenire si stingere a incendiilor si evacuare a lucratorilor ( art.71);

g) dezbaterea raportului scris prezentat de catre conducatorul unitatii CSSM, cu privire la situatia securitatii si sanatatii in munca ,la actiunile care au fost intreprinse si loa eficienta acestora in anul incheiat,precum si propunerile pentru planul de prevenire si protectie ce se va realiza in viitor (art.67-l si art 69)

h) diverse.

DIRECTOR GENERAL

S C SRLOradea Nr………..din……………..

C O N V O C A T O R

Avand in vedere prevederile art. 66 din Norma metodologica la Legea nr. 319/2006, urmatoarele persoane sunt convocate in data de 30.03.2007. ora 15.00 la sediul unitatii din Oradea pentru a participa la sedinta comitetului de securitate si sanatate in munca care are urmatoarea ordine de zi:

a) avizarea programului de activitate, stabilit si prezentat de medicul de medicina muncii,pentru imbunatatirea mediului de munca din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca (cf art. 186 din Codul Muncii);

b) prezentarea tematicii de control la locurile de munca , rezultatul controlului si masurile ce se impun pentru remedierea deficientelor constatate la controlul intern (cf. art.14 si 15 pct.17 din Norma Metodologica la Legea 319/2006);

c) prezentarea principalelor probleme expuse la curs si convocari;d) prezentarea si aprobarea regulamentului de functionare propriu;e) diverse.

Nr. crt.

Numele si prenumele Data comunicarii

Semnatura de luare la cunostinta

Obs.

1.20

2.3.4.5.6.

DIRECTOR GENERAL

S.C. _____________________Nr.______din______________

PROCES-VERBALNr.____din _____________

Încheiat cu ocazia întrunirii trimestriale/ocazionale a Comitetului de securitate şi sănătate în

muncă, la care au participat următorii membrii:

Funcţia ocupată în unitate/CSSM Numele persoanelor desemnatePresedintele Comitetului de securitate şi sănătate în muncă -conducătorul persoanei juridice sau reprezentantul săuSecretarul Comitetului de securitate şi sănătate în muncă - Conducătorul compartimentului de protecţie a muncii sau persoana desemnată cu atribuţii în domeniuReprezentantul serviciului medical

Reprezentanţii salariaţilor

1.Având în vedere că sunt prezenţi cel puţin jumătate plus unul din numărul membrilor Comitetului de securitate şi sănătate în muncă, acesta este legal întrunit.

2.S-au discutat următoarele probleme şi s-au luat următorele hotărâri cu votul a doua treimi din numărul celor prezenţi.

Probleme discutate Hotărâri luate sau divergente

21

Probleme discutate Hotărâri luate sau divergente

3.Problemele divergente discutate, obiecţiile se vor motiva în scris, în termen de doua zile de la data întrunirii CSSM.

SemnăturaPersoana împuternicită să reprezinte unitatea_________________________

22

IV. ANGAJAREA ŞI REPARTIZAREA PERSONALULUI PE LOCURI DE MUNCĂSUPRAVEGHEREA STĂRII DE SĂNĂTATE A LUCRĂTORILOR

INSTRUIREA LUCRĂTORILOR ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ

FORMAREA ŞI PERFECŢIONAREA PERSONALULUI

1. Introducere

În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru: - informarea şi instruirea lucrătorilor;- furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor;- să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini;- să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au insusit instrucţiunile adecvate;- măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă nu trebuie să comporte în nicio situaţie obligaţii financiare pentru lucrători.- să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi instruirii lucrătorilor, cum ar fi afişe, pliante, filme şi diafilme cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă;- să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă, asupra riscurilor la care aceasta este expusă la locul de muncă, precum şi asupra măsurilor de prevenire şi de protecţie necesare;- să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi, după caz, a testării psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute şi să asigure controlul medical periodic şi, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajării;- ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau a unităţii, angajatorul trebuie sa ia măsuri corespunzătoare, astfel încât lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora să primească, în conformitate cu prevederile legale, toate informaţiile necesare privind riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie atât la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cat şi la nivelul fiecărui post de lucru şi/sau fiecărei funcţii;- grupurile sensibile la riscuri specifice, cum ar fi: femeile gravide, lehuzele sau femeile care alaptează, ţinerii, precum şi persoanele cu dizabilitati, trebuie protejate impotriva pericolelor care le afectează în mod specific, iar angajatorii au obligaţia să amenajeze locurile de muncă ţinând seama de prezenţa grupurilor sensibile la riscuri specifice.

2. Examenul medical

Examenul medical constituie una dintre măsurile organizatorice de prevenire.Măsurile prin care se asigură supravegherea corespunzătoare a sănătăţii lucrătorilor în funcţie de

riscurile privind securitatea şi sănătatea în muncă se stabilesc potrivit reglementărilor legale. Măsurile vor fi stabilite astfel încât fiecare lucrător să poată beneficia de supravegherea sănătăţii

la intervale regulate.Supravegherea sănătăţii lucrătorilor este asigurată prin medicii de medicina a muncii.Serviciile de prevenire şi protecţie au următoarele îndatoriri:

- să ţină evidenţa posturilor de lucru care necesită examene medicale suplimentare;- să ţină evidenşa posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii, necesită testarea aptitudinilor şi/sau control psihologic periodic;

Serviciul intern de prevenire şi protecţie poate să asigure şi supravegherea medicală, dacă dispune de personal cu capacitate profesională şi de mijloace materiale adecvate, prin cabinete de medicina muncii din întreprinderi, organizate ca unităţi publice sau private.

23

Medicii de medicina a muncii ai serviciilor medicale externe pot supraveghea sănătatea lucrătorilor în:- cabinete de medicina muncii din centre medicale, publice, private;- secţii de medicină a muncii din institute de sănătate publică;- secţii clinice sau compartimente de medicină a muncii şi boli profesionale;- compartimente de medicina muncii de la autorităţii de sănătate publică (ASP) teritoriale.

Examenul medical constituie o importantă măsură de prevenire, contribuind la eliminarea acelor cauze ale accidentelor de muncă şi bolilor profesionale care au ca substrat lipsa, insuficienţa sau deficienţele unor însuşiri fizice şi psihice ale executantului, respectiv starea anormală a sănătăţii acestuia.

În condiţiile muncii industriale, examenul medical are un important rol profilactic. Pe de o parte, el contribuie la micşorarea incidenţei bolilor profesionale şi a accidentelor de muncă, prin orientarea subiecţilor care prezintă o susceptibilitate anormală la acţiunea unor noxe profesionale sau deficienţe care constituie factori favorizanţi pentru accidentare către profesiuni sau locuri de muncă fără riscuri profesionale. Pe de altă parte, depistarea bolilor profesionale într-un stadiu incipient previne agravarea îmbolnăvirii şi posibilitatea instalării invalidităţii.

Sub aspect organizatoric, examenul medical cuprinde următoarele etape: la angajarea în muncă, de adaptare, periodic, la reluarea activităţii şi consultaţii spontane (ultimele două, examinări speciale).

Identificarea unor noi riscuri profesionale, poate modifica metodologia de supraveghere medicală în urma argumentării medicale, şiinţifice, statistice.

Angajatorii, trebuie să respecte reglementările legale privind examenul medical la care sunt supuşi lucrătorii, cu asigurarea fondurilor necesare.

Angajaţii nu pot fi implicaţi în costurile aferente examenului medical specific riscurilor profesionale, în costurile îmbolnăvirilor profesionale, ale accidentelor de muncă şi ale reabilitărilor profesionale după bolile profesionale sau accidente de muncă.

Examenul medical la angajarea în muncă are ca scop identificarea oricărei afecţiuni care ar putea împiedica exercitarea unei anumite profesii. El trebuie să fumizeze date complete asupra stării de sănătate a personalului în momentul repartizării acestuia la locurile de muncă, inclusiv aspectele cărora trebuie să Ii se acorde o atenţie deosebită cu ocazia examenelor medicale ulterioare.

Examenul medical al lucrătorilor la angajarea în muncă stabileşte:a) aptitudinea/aptitudinea condiţionată/inaptitudinea permanentă sau temporară de muncă pentru profesia/funcţia şi locul de muncă în care angajatorul îl va desemna să lucreze;b) compatibilitatea dintre eventualele afecţiuni prezente în momentul examinării şi viitorul loc de muncă;c) faptul că lucrătorul care urmează a fi angajat un prezintă o afecţiune ce pune în pericol sănătatea şi securitatea celorlalţi lucrători de la acelaţi loc de muncă;d) faptul că lucrătorul care urmează a fi angajat un prezintă afecţiuni ce pun în pericol securitatea unităţii şi/sau calitatea produselor realizate sau a serviciilor prestate;e) faptul că lucrătorul care urmează a fi angajat un prezintă un risc pentru sănătatea populaţiei căreia îi asigură servicii.

Examenul medical al lucrătorilor la angajarea în muncă se efectuează obligatoriu pentru:a) lucrătorii care urmează a fi angajate cu contract pe perioadă determinată sau nedeterminată;b) lucrătorilor care reintră în activitate după o întrerupere mai mare de 6 luni pentru locurile de muncă cu factori nocivi profesionali;c) lucrătorilor care reintră în activitate după o întrerupere mai mare de 12 luni pentru locurile de muncă fără expunere la factori nocivi profesionali;d) lucrătorii care sunt transferaţi sau detaşaţi în alte locura de muncă sau activităţi;e) ucenicii, elevii, studenţi, lucrătorii care urmează a fi instruiţi pe meserii şi profesii;f) lucrătorii care îşi schimbă meseria sau profesia.

Examenul medical la angajarea în muncă se face la solicitarea angajatorului care va completa fişa de solicitare a examenului medical la angajare şi fişa de expunere la riscuri profesionale.

24

În cazul transferului, lucrătorul este obligat să prezinte şi copia dosarului medical de la servicial medical de medicina muncii care a deservit local său de muncă anterior

În cursul examenului medical la încadrare se au în vedere şi unele afecţiuni, precum şi deficienţele de ordin fizic sau psihic care ar putea favoriza boli profesionale sau accidente de muncă; de asemenea, afecţiunile care s-ar putea agrava în condiţiile oferite de mediul de muncă.

Din compararea aptitudinilor fizice şi psihice ale celui ce solicită încadrarea cu cerinţele, solicitările şi riscurile profesiei şi locului de muncă se apreciază dacă acesta este:

-apt pentru orice muncă; -apt condiţionat numai pentru anumite munci, efectuate în conditii obişnuite; -apt condiţionat numai pentru o anumita muncă, efectuată în condiţii speciale;-inapt temporar pentru orice muncă sau pentru locul de muncă respectiv. În funcţie de rezultatul examenul medical la angajarea în muncă, medicul de medicina muncii

face propuneri pentru:a) adaptare a postului de muncă la caracteristicile anatomice, fiziologice, psihologice şi la starea de sănătate a lucrătorului;b) îndrumare a lucrătorului care a urmează a fi angajată către alte locuri de muncă;c) includerea în circuitul informaţional şi operaţional a acelor lucrători care necesită o supravegehere medicală deosebite.

Rezultatele examenului clinic şi a celorlalte examene medicale se înregistrează în dosarul medical.Medicul de medicina muncii în baza fişei de solicitare, a fişei de expunere la riscuri profesionale,

a dosarului medical şi a examenelor medicale complementare şi suplimentare, completează fişa de aptitudine cu concluzia examenului medical de angajare mai sus menţionat, în două exemplare, unul pentru angajator şi celălalt pentru angajat.

Examenul (controlul) medical de adaptare şi periodic.Controlul medical de adaptare în muncă se efectuează la indicaţia medicului de medicina muncii.Controlul medical periodic se efectuează obligatoriu tuturor lucrătorilor, indiferent de tipul

contractului de muncă.Periodicitatea examinării periodice este stabilită prin reglementări şi ea poate fi modificată numai

la propunerea medicului de medicina muncii, cu informarea angajatorului, dar nu mai mult de un an.În cazul depistării unei afecţiuni profesionale sau a unei boli care poate împiedica desfăşurarea în

bune condiţii a muncii, cazul va fi analizat în mod amănunţit pentru a se stabili: -dacă este posibilă continuarea activităţii la acelaşi loc de muncă, sau se impune recalificarea în

altă profesie; -dacă este necesară schimbarea temporară sau definitivă a locului de muncă, în cadrul aceleiaşi

profesii, dar cu expunere minimă sau nulă la noxa respectivă; -dacă se impune instituirea unui tratarnent;-dacă se impune pensionarea. Tehnica efectuării examenului periodic este identică celei a examenului la angajare. Periodicitatea

examenului se stabileşte de către medicul întreprinderii, în cadrul limitelor maxime şi minime fixate prin instrucţiuni pentru fiecare ramură de activitate.

Rezultatele se înregistrează în dosarul medical şi concluzia se finalizează prin completarea fişei de aptitudine de către medicul de medicina muncii, în două exemplare, unul pentru angajator şi celălalt pentru angajat.

Examenul medical la reluarea activităţii, se face după o întreruptă a activităţii de minim 90 de zile pentru motive medicale sau de 6 luni pentru orice alte motive, în termen de 7 zile de la reluarea activităţii.

Acest examen are ca scop:- confirmarea aptitudinii lucrătorului pentru exercitarea profesieei/funcţiei avute anterior sau noii

profesii/funcţii25

- stabilirea unor măsuri de adaptare a locului de muncă şi a profesiei/funcţiei, dacă este cazul;- reorientarea spre un alt loc de muncă care să asigure lucrătorului menţinerea sănătăţii şi a

capacităţii sale de muncă.Medicul de medicina muncii poate efectua acest examen ori de câte ori îl consideră necesar,în

funcţie de natura bolii sau a acidentului pentru care lucrătorul a absentat. Consultaţii spontane.Orice angajat poate consulta medicul de medicina muncii pentru orice simptome pe care le

atribuie condiţiilor de muncă şi activităţi desfăşurate.Acest examen trebuie finalizat printr-o decizie a medicului de medicina muncii, care este

împuternicit să ia toate măsurile necesare unei supravegheri medicale individuale şi/sau collective pentru prevenirea îmbolnăvirilor profesionale şi a acidentelor de muncă, pentru menţinerea sănătăţii şi capacităţii de muncă.

Examenul special. Pe lângă examenele medicale de la angajare şi periodice, personalul expus la noxe profesionale trebuie examinat, după metodologia şi tehnică de la angajare, în următoarele situaţii:

-înainte de reluarea lucrului după o boală profesională curabilă; -înainte de reluarea lucrului după orice boală sau accident cu incapacitate temporară de muncă de

cel puţin 15 zile; -în cazul transferării în altă muncă sau la alt loc de muncă; -în cazul modificării procesului tehnologic, dacă aceasta implică noi riscuri de accidentare sau

îmbolnavire; -la părăsirea definitivă a unităţii, pentru personalul expus la noxe.Examenul psihologic. În sistemul acţiunilor şi măsurilor destinate realizării unei eficienţe optime

şi unei securităţi maxime a omului în procesul muncii un loc important trebuie să-l ocupe examenul psihologic. Alături de cel medical, acesta urmăreşte două obiective esenţiale şi anume: asigurarea unei concordanţe cât mai depline între sarcinile şi cerinţele obiective ale profesiei, în general, ale locului de muncă, în special, şi capacităţile reale ale individului; detectarea şi prevenirea cauzelor de ordin psihologic ale disfuncţiilor şi accidentelor în cadrul sistemului om - sarcină de muncă – mijloace de producţie – mediu de muncă.

În atingerea acestor obiective examenul psihoIogic este implicat la mai multe instanţe: în orientarea şcolară şi profesională; în selecţia profesională; în repartiţia la locurile de muncă în cadrul aceleiaşi profesii sau meserii; în avizarea periodică a menţinerii în funcţie (la locul de muncă dat); în promovarea pe un loc de muncă de nivel mai înalt de competenţă sau cu indice ridicat de risc.

Pe baza profilului rezultat, se întocmeşte referatul final şi se emite avizul de aptitudine şi utilizare în muncă, care poate cuprinde şi recomandări lămuritoare, utile atât pentru conducerea întreprinderii, cât şi pentru subiectul testat, permiţându-i să se cunoască mai bine şi să-şi corecteze, eventual, raportul dintre aspiraţii, dorinţe, pretenţii, pe de o parte, şi capacităţile reale, pe de altă parte.

Exigenţele faţă de examenul psihologic devin şi mai mari în cazul selecţiei sau avizării angajării la locuri de muncă cu grad ridicat de periculozitate şi risc mare de accidentabilitate.

Alte prevederi:A. Pentru protecţia sănătăţii comunitare, metodologia de evaluare a stării de sănătate a populaţiei

active, la angajare, periodică, la reluarea muncii se poate completa cu examinări specifice sectorului de activitate (coprocultură, RPA, test serologic pentru lues etc.) la indicaţia cabinetului de medicina muncii şi/sau a autorităţii de sănătate publică (ASP) teritoriale (medicina muncii şi/sau epidemiologic) cu acordul partenerilor sociali.

B. Lucrătorul examinat poate introduce recurs contra deciziei medicului de medicina muncii, privind inaptitudinea de muncă, care se adresează medicului de medicina muncii de la ASP judeţeană sau a municipiului Bucureşti, în termen de 7 zile lucrătoare de la data primirii deciziei. Medicul de medicina muncii de la ASP, îi va convoca pe medicul de medicina muncii implicat şi pe persoana examinată în

26

termen de 21 zile lucrătoare de la data primirii recursului. Decizia medicală va fi consemnată de medicul de medicina muncii de la ASP într-un proces verbal şi va fi comunicată în scris angajatorului.

C. Dosarul medical şi fişa de expunere la riscuri profesionale se păstrează la cabinetul de medicina muncii unde s-au efectuat examenul medical de angajare şi controlul medical periodic.

Înregistrările medicale vor fi păstrate o perioadă de timp cel puţin egală cu durata medie de expunere – afectate a stării de sănătate pentru fiecare categorie de risc profesional, astfel: cabinetul de medicina muncii va păstra dosarele medicale, fişele de expunere la riscuri profesionale şi datele de morbiditate profesională, iar angajatorul va păstra lista locurilor de muncă cu riscuri profesionale şi concluzia examinării medicale (fişa de aptitudine). În cazul schimbării cabinetului de medicina munci, înregistrările medicale se predau noului cabinet de medicina muncii agreat de angajator.

La transferul în altă unitate, lucrătoruluii se vor înmâna copii ale dosarului său medical şi ale fişei de expunere la riscuri profesionale, pentru a fi predate la cabinetul de medicina muncii al unităţii respective.

Angajatorii în procedură de faliment vor informa cabinetul de medicina muncii şi vor preda înregistrările medicale ASP judeţene sau a municipiului Bucureşti.

La întreruperea temporară (şomaj) sau definitivă (pensionare) a activităţii lucrătorului, cabinetul de medicina muncii va preda dosarul medical al acestuia medicului său de familie.

Medicului de medicina muncii şi medicul de familieal lucrătorului se vor informa reciproc şi operativ referitor la apariţia unor modificări în starea de sănătate al lucrătorului.

Dosarul medical este protejat de prevederile legislaţiei în vigoare privind secretul medical şi este necomunicabil angajatorului. Lucrătorii au acces la toate informaţiile referitoar la starea lor de sănătate.

3. Instruirea personalului

Angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de informaţii şi instrucţiuni de lucru, specifice locului de muncă şi postului său:

a) la angajare; b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer; c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului

existent; d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru; e) la executarea unor lucrări speciale.Instruirea trebuie să fie: a) adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri; b) periodică şi ori de câte ori este necesar.Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel încât angajatorii lucrătorilor din orice

întreprindere şi/sau unitate exterioară, care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau în unitatea sa, să primească informaţii adecvate privind aspectele care privesc aceşti lucrători.

Angajatorul se va asigura ca lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau unitatea proprie, au primit instrucţiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate şi sănătate în munca, pe durata desfăşurării activităţilor.

Printre activităţile de prevenire şi protecţie desfăşurate în cadrul întreprinderii şi/sau al unităţii se regăsesc următoarele:- elaborarea de instrucţiuni proprii pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale unităţii/întreprinderii, precum şi ale locurilor de muncă/ posturilor de lucru;

27

- verificarea cunoaşterii şi aplicării de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi protecţie, precum şi a atribuţiilor şi responsabilităţilor ce le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, stabilite prin fişa postului;- întocmirea unui necesar de documentaţii cu caracter tehnic de informare şi instruire a lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;- elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicităţii adecvate pentru fiecare loc de muncă, asigurarea informării şi instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi verificarea cunoaşterii şi aplicării de către lucrători a informaţiilor primite;- elaborarea programului de instruire-testare la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii;- asigurarea întocmirii planului de acţiune în caz de pericol grav şi iminent şi asigurarea ca toţi lucrătorii sa fie instruiti pentru aplicarea lui;- urmărirea actualizării planului de avertizare, a planului de protecţie şi prevenire şi a planului de evacuare.

lnstruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii muncii reprezintă ansamblul de activităţi organizate prin care se urmăreşte însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor de securitate şi sănătate în muncă.

Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la nivelul întreprinderii şi/sau al unităţii se efectuează în timpul programului de lucru.

Perioada în care se desfăşoară instruirea este considerată timp de muncă.Considerată una din cele mai importante măsuri de prevenire, instruirea are ca scop eliminarea

sau micşorarea numărului erorilor umane care decurg din lipsa sau insuficienţa cunoştinţelor de securitatea muncii. Ea se realizează practic prin intermediul proceselor de instruire -procese de transmitere a informaţiei de securitate şi sănătate a muncii.

Conţinutul procesului de instruire este format din totalitatea informaţiilor aferente sferei securităţii şi sănătăţii muncii care, prin asimilare şi repetare, conduc la formarea comportamentului normal, optim, în muncă, dezvoltă orientarea corectă faţă de riscuri şi stimulează capacitatea de mobilizare în raport cu acestea.

Forme de instruire. Instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii muncii face parte din pregătirea profesională şi se realizează prin:

-învăţământul tehnic profesional (liceal şi superior), care urmăreşte asigurarea unei pregătiri generale privind securitatea şi sănătatea în muncă a populaţiei potenţial active;

-învăţământul superior de specialitate, prin care sunt pregătiţi specialiştii în securitatea şi sănătatea în muncă;

-instructajul de securitate şi sănătate în muncă, prin care se constituie pregătirea specifică activităţii desfăşurate a populaţiei active.

Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cuprinde 3 faze: a) instruirea introductiv-generală; b) instruirea la locul de munca; c) instruirea periodică.

Instruirea introductiv-generală se face:a) la angajarea lucrătorilor;b) lucrătorilor detaşati de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;c) lucrătorilor delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;d)lucrătorului pus la dispoziţie de către un agent de munca temporar.

Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activităţile specifice întreprinderii şi/sau unităţii respective, riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general. Instruirea introductiv-generală se face de către: a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau b) lucrătorul desemnat; sau

28

c) un lucrător al serviciului intern de prevenire şi protecţie; sau d) serviciul extern de prevenire şi protecţie. Instruirea introductiv-generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de persoane. Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activităţii şi de riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau al unităţii, în general.

Angajatorul stabileşte prin instrucţiuni proprii durata instruirii introductiv-generale; aceasta nu va fi mai mică de 8 ore.

Sunt exceptate persoanele neangajate cărora li se vor prezenta succint activităţile, riscurile şi măsurile de prevenire şi protecţie din întreprindere şi/sau unitate. În cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, următoarele probleme: a) legislaţia de securitate şi sănătate în muncă; b) consecinţele posibile ale necunoasterii şi nerespectării legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă; c) riscurile de accidentare şi îmbolnavire profesională specifice unităţii; d) măsuri la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor. Conţinutul instruirii introductiv-generale trebuie să fie în conformitate cu tematica aprobată de către angajator. Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor pe bază de teste. Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire. Lucrătorilor detaşati de la o întreprindere şi/sau unitate la alta şi lucrătorii puşi la dispoziţie de către un agent de muncă temporar nu vor putea fi angajaţi dacă nu şi-au insuşit cunoştinţele prezentate în instruirea introductiv-generală.

Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală şi are ca scop prezentarea riscurilor pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate şi de a-I familiariza pe noul angajat cu măsurile de securitate şi sănătate în muncă specifice activităţii pe care o va desfăşura.

Instruirea la locul de muncă se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la instruirea introductiv generală, inclusiv la schimbarea locului de muncă în cadrul întreprinderii şi/sau al unităţii. Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de muncă, în grupe de maximum 20 de persoane.

Fişa de instruire se păstrează de către conducătorul locului de muncă.Durata instruirii la locul de muncă depinde de riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă,

precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.

Durata instruirii la locul de muncă nu va fi mai mica de 8 ore şi se stabileşte prin instrucţiuni proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv, împreună cu: a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau b) lucrătorul desemnat; sau c) un lucrător al serviciului intern de prevenire şi protecţie; sau d) serviciul extern de prevenire şi protecţie.

Instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.Instruirea la locul de muncă va cuprinde: a) informaţii privind riscurile de accidentare şi imbolnăvire profesională specifice locului de muncă şi/sau postului de lucru;

29

b) prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau postul de lucru; c) măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor; d) prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru; e) instruirea la locul de muncă va include în mod obligatoriu demonstratii practice privind activitatea pe care persoana respectiva o va desfăşura şi exercitii practice privind utilizarea echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de alarmare, intervenţie, evacuare şi de prim ajutor.

Începerea efectivă a activităţii la postul de lucru de către lucrătorul instruit se face numai după verificarea cunoştinţelor de câte şeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea şi se consemnează în fişa de instruire individuală.

Instruirea periodică se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la instruirea introductiv generală şi cea de la locul de muncă şi are drept scop reîmprospatarea şi actualizarea cunoştinţelor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Instruirea periodică se efectuează de către conducătorul locului de muncă.Intervalul dintre două instruiri periodice va fi stabilit prin instrucţiuni proprii, în funcţie de

condiţiile locului de muncă şi/sau postului de lucru, şi nu va fi mai mare de 6 luni.Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre două instruiri periodice va fi de cel mult

12 luni.Verificarea instruirii periodice se face de către şeful ierarhic al celui care efectuează instruirea şi

prin sondaj de către angajator/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciile externe de prevenire şi protecţie, care vor semna fişele de instruire ale lucrătorilor, confirmand astfel că instruirea a fost facută corespunzător.

Instruirea periodică se va completa în mod obligatoriu şi cu demonstraţii practice.Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-a

asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.

Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele cazuri: a) când un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare; b) când au apărut modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru sau ale instrucţiunilor proprii, inclusiv datorită evoluţiei riscurilor sau apariţiei de noi riscuri în unitate; c) la reluarea activităţii după accident de muncă; d) la executarea unor lucrări speciale; e) la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent; f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru; g) la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.

Durata instruirii periodice prevăzute mai sus nu va fi mai mica de 8 ore şi se stabileşte în instrucţiuni proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv, împreună cu: a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau b) lucrătorul desemnat; sau c) un lucrător al serviciului intern de protecţie şi prevenire; sau d) serviciul extern de protecţie şi prevenire.

Instruirea periodică prevăzută mai sus se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.

30

Toate cele trei forme de instruire se încheie prin testarea cunoştinţelor asimilate conform unor metodologii de testare specifice.

Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se consemnează în mod obligatoriu în fişa de instruire individuală, conform modelului din anexa nr. 11 a HG nr.1425/2006, cu indicarea materialului predat, a duratei şi datei instruirii.

Completarea fişei de instruire individuală se va face cu pix cu pastă sau cu stilou, imediat după verificarea instruirii.

După efectuarea instruirii, fişa de instruire individuală se semnează de către lucrătorul instruit şi de către persoanele care au efectuat şi au verificat instruirea.

Fişa de instruire individuală va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă şi va fi însoţită de o copie a fişei de aptitudini, completată de către medicul de medicina muncii în urma examenului medical la angajare.

Pentru persoanele aflate în întreprindere şi/sau unitate cu permisiunea angajatorului, angajatorul stabileşte, prin regulamentul intern sau prin regulamentul de organizare şi funcţionare, reguli privind instruirea şi insoţirea acestora în întreprindere şi/sau unitate.

Pentru lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară activităţi pe baza de contract de prestări de servicii în întreprinderea şi/sau unitatea unui alt angajator, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucrătorilor privind activităţile specifice întreprinderii şi/sau unităţii respective, riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderilor şi/sau unităţii, în general.Instruirea prevăzută mai sus se consemnează în fişa de instruire colectivă, conform modelului din anexa nr. 12 a HG nr.1425/2006.

Fişa de instruire colectivă se întocmeşte în două exemplare, din care un exemplar se va păstra de către angajator/lucrător desemnat/serviciu intern de prevenire şi protecţie care a efectuat instruirea şi un exemplar se păstrează de către angajatorul lucrătorilor instruiţi sau, în cazul vizitatorilor, de către conducătorul grupului.

Reprezentanţii autorităţilor competente în ceea ce priveşte controlul aplicării legislaţiei referitoare la securitate şi sănătate în muncă vor fi insoţiţi de către un reprezentant desemnat de către angajator, fără a se întocmi fişa de instructaj.

4. Formarea şi perfecţionarea personalului

Instruirea şi perfecţionarea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă ocupă un loc deosebit în ansamblul măsurilor pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, dacă se constitue ca un sistem organizat, complex şi multilateral de metode, forme şi mijloace specifice pentru răspândirea în rândul lucrătorilor a unor idei şi informaţii menite să formeze şi să consolideze opinii, atitudini şi comportamente corespunzătoare în cea ce priveşte cunoaşterea, respectarea şi aplicarea prevederilor legale, a normelor de securitate şi sănătate în muncă.

Practica demonstrează că o mare parte dintre accidentele de muncă se produc datorită încălcării normelor de securitate şi sănătate în muncă, de către executanţi, care nu stăpânesc regulile meseriei sau profesiei până la gradul de înţelegere a pericolului pe care-l prezintă nerespectarea lor. Dacă pentru eliminarea cauzelor accidentogene rezultate din neajunsuri de ordin tehnic pot fi luate măsuri într-un timp relativ scurt, eliminarea cauzelor de natură organizatorică care conduc la accidente datorate nesocotirii normelor de securitate şi sănătate în muncă, reprezintă o problemă deosebit de complexă, deoarece în timpul controalelor este mult mai uşor să constaţi lipsa unei apărători sau dispozitiv de

31

protecţie decât să pătrunzi în nivelul de cunoaştere şi stăpânire de către lucrători a regulilor de securitate şi sănătate în muncă.

Conţinutul procesului de instruire cuprinde totalitatea informaţiilor aferente meseriei sau profesiei şi locului de muncă care, prin asimilarea lor, conduc la formarea deprinderilor de securitate a muncii, dezvoltă orientarea corectă faţă de riscuri, stimulând totodată capacitatea de mobilizare faţă de sarcina de muncă şi eliminarea riscurilor specifice meseriei.

Pregătirea şi instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se realizează prin: - învăţământul tehnic profesional (liceal şi superior), care urmăreşte asigurarea unei pregătiri generale privind securitatea şi sănătatea în muncă;- învăţământul superior de specialitate, prin care sunt pregătiţi specialişti în securităţii şi sănătăţii în muncă;- cursuri postuniversitare;- cursuri de perfecţionare; - şedinţe de pregătire, instruire, informare;- simpozioane, sesiuni de comunicări ştiinţifice.

Întrucât în majoritatea proceselor de muncă nu se poate face o delimitare netă între cerinţele pur tehnologice de eficienţă şi cele de securitate a muncii, între ele existând o îmbinare organică, în reţelele de învăţământ cunoştinţele de protecţie a muncii sunt în cea mai mare parte incluse în cursurile de pregătire profesională, programele analitice cuprind cursuri speciale sau capitole de securitate şi sănătate în muncă.

Formarea şi perfecţionarea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă are în vedere pregătirea personalului cu răspunderi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă: angajator, lucrător desemnat, servicii de prevenire şi protecţie interne şi externe, reprezentanţii lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, aceasta în conformitate cu prevederile din Legea 319/2006 a sănătăţii şi securităţii în muncă, HG nr.1425/2006 precum şi cu celelalte acte normative ce privesc perfecţionarea în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă.

Lucrătorii desemnaţi şi reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă au dreptul la instruire corespunzătoare care poate fi realizată pe cheltuiala angajatorilor, în timpul programului de lucru, fie în interiorul, fie în afara întreprinderii şi/sau unităţii.

Lucrătorii desemnaţi trebuie sa aibă, în principal, atribuţii privind securitatea şi sănătatea în muncă şi, cel mult, atribuţii complementare.

La instruirea personalului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă vor fi folosite mijloace, metode şi tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstraţia, studiul de caz, vizionări de filme, diapozitive, proiecţii, instruire asistată de calculator.

Fiecare angajator are obligaţia să asigure baza materială corespunzătoare unei instruiri adecvate.Angajatorul trebuie sa dispună de un program de instruire - testare, pe meserii sau activităţi.Documentaţiile cu caracter tehnic de informare şi instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în

muncă sunt: a) filme sau imagini, pe peliculă sau suport magnetic, cu subiecte din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; b) afişe, pliante, broşuri din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; c) suporturi de curs destinate instruirii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, elaborate de prestatorii de servicii; d) diapozitive, diafilme şi altele asemenea.

Cerinţele generale pentru realizarea documentaţiilor sunt:

32

a) conţinutul să fie în concordanţă cu legislaţia în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă în vigoare; b) să prezinte informaţia într-o formă accesibilă, completă şi uşor de asimilat; c) conţinutul şi realizarea să fie în concordanţă cu nivelul de pregătire al subiecţilor cărora li se adresează.

Documentaţiile pot fi difuzate sau comercializate numai dacă sunt avizate de către Comisia de abilitare şi avizare judeţene sau a municipiului Bucureşti.

Pentru completarea instruirii realizată în întreprindere se mai practică informări, filme, conferinţe etc., pe teme de securitate şi sănătate în muncă.

Nivelurile de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, necesare pentru dobândirea capacităţilor şi aptitudinilor corespunzătoare efectuării activităţilor de prevenire şi protecţie, sunt următoarele: a) nivel de baza; b) nivel mediu; c) nivel superior.

Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare nivelului de bază sunt: a) studii în învăţământul liceal filiera teoretică în profil real sau filiera tehnologică în profil tehnic; b) curs în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, cu conţinut minim conform celui prevăzut mai jos, cu o durată de cel puţin 40 de ore:1. Cadrul legislativ general referitor la securitate şi sănătate în muncă2. Concepte de bază referitoare la securitate şi sănătate în muncă3. Noţiuni despre riscuri generale şi prevenirea lor4. Noţiuni despre riscuri specifice şi prevenirea lor în sectorul corespunzător activităţii întreprinderi şi/sau unităţii5. Acordarea primului ajutor.

Nivelul de bază se atestă prin diploma de studii şi certificatul de absolvire a cursului.Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare

nivelului mediu sunt: a) studii în învăţământul postliceal în profil tehnic; b) curs în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, cu conţinut minim conform celui prevăzut mai jos, cu o durată de cel puţin 80 de ore:1. Cadrul legislativ general referitor la securitate şi sănătate în muncă2. Criterii generale pentru evaluarea riscurilor3. Organizarea activităţii de prevenire4. Acţiuni în caz de urgenţă: planuri de urgenţă şi de evacuare, prim ajutor5. Elaborarea documentaţiilor necesare desfăşurării activităţii de prevenire şi protecţie6. Evidente şi raportări în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

Nivelul mediu se atestă prin diploma de studii şi certificatul de absolvire a cursului.Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare

nivelului superior sunt: a) studii superioare tehnice; b) curs în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, cu conţinut minim conform celui prevăzut mai sus, cu o durată de cel puţin 80 de ore; c) curs postuniversitar de evaluare a riscurilor cu o durata de cel puţin 180 de ore.

Nivelul superior se atestă prin diploma de studii şi certificatele de absolvire a cursurilor prevăzute mai sus.

Cerinta minimă prevăzută mai sus este considerată îndeplinită şi în situaţia în care persoana a absolvit o formă de învăţământ postuniversitar în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

33

Cursurile în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, se efectuează de către furnizori de formare profesională autorizaţi conform prevederilor art. 18-27 din Ordonanta Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 375/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă trebuie să îndeplinească cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzătoare cel puţin nivelului de bază.

Instruirea necesară exercitării rolului de membru în comitetul de securitate şi sănătate în muncă trebuie să se realizeze în timpul programului de lucru şi pe cheltuiala unităţii.

Exemplu de completare a fişei de instruire individuală la angajare

FIŞA DE INSTRUIRE INDIVIDUALĂprivind securitatea şi sănătatea în muncă

NUMELE ŞI PRENUMELE: MĂRGINEAN IOAN;LEGITIMATIA, MARCA: 425;GRUPA SANGUINA: 01;DOMICILIUL: Târgu Mureş, Str. Cutezanţei, Nr.12/3;Data şi locul naşterii: Iernut, MS, 1961.10.26;Calificarea: mecanic auto Funcţia: muncitor;Locul de muncă: SC AUTO SERVICE SRL;Autorizaţii (I.S.C.I.R. S.A.): -Traseul de deplasare la/de la serviciu: str. Cutezanţei - Bdul.1 Dec.1918 – str. Gh. Doja – str. Budiului, durata de deplasare – 20 min., auto – transport în comun;

1). INSTRUIREA LA ANGAJARE

Instruirea introductiv generală, a fost efectuată la data 01.04.08 timp de 8 ore, de către IONESCU Liviu având funcţia de persoană abilitată ( S.C. PROTECT S.R.L. );

Conţinutul instruirii: L. 319 / 2006; N.M.A.; H.G. 971 / 2006; C.N.L. (C.S., C.A.); R.S.U.; I.I.U.; P.A.; P.S.I.; P.A.A.I.E.; C.R. + R.A.; R.I.; C.C.M.;

34

Semnătura celui instruit____________________

Semnătura celui care a efectuat instruirea__________________________

Semnătura celui care a verificat însuşirea cunoştinţelor__________________________

lucrător lucrător desemnat administrator sau şef ierarhic

2). INSTRUCTAJUL LA LOCUL DE MUNCĂ

Instruirea la locul de muncă, a fost efectuată la data 02 04.08 loc de munca/post de lucru mecanic auto timp de 8 ore, de către POP Ioan având funcţia de: conducător L.M.

Conţinutul instruirii: E.R.A.I.P., P.P.P., I.P., D.P. – P.A., P.S.I., P.A.A.I.E., P.L.; A.T.; H.G. 971 / 06; H.G. 1028 / 06; H.G. 1048 / 06; H.G.1051 / 06, H.G.1091 / 06; H.G.1136 / 06; H.G.1146 / 06;H.G.1875 / 06, H.G. 1876 / 06, H.G. 300 / 06, H.G. 493 / 06, H.G. 1058 / 06

3). ADMIS LA LUCRU

Numele şi prenumele: POPESCU IonFuncţia (şef secţie, atelier, şantier etc.): administratorData 02.04.2008 şi semnătura_________________________

Exemplu de completare a fişei de instruire individuală – instruirea periodică

Data instr.

Du

rata

Ocupaţia Material predat

Semnătura celui

instruitcare a

instruit

care a verificat

instruirea

02.05.08

2 Mecanic auto

E.R.A.I.P. –mecanic auto, P.P.P. – mecanic auto, IP – mecanic auto H.G. 1164/06, D.P. –P.A. - arsură

semnătură angajat

semnătură conducător loc de muncă

semnătură lucrător desemnat, şef ierarhic

Exemplu de completare a fişei de instruire colectivă

Întreprinderea/unitatea S.C. FLORESCU S.R.L. Târgu-MureşFIŞA DE INSTRUIRE COLECTIVĂ – model completatprivind securitatea şi sănătatea în muncăÎntocmită azi: 28.03.2008

35

Semnătura celui instruit____________________

Semnătura celui care a efectuat instruirea__________________________

Semnătura celui care a verificat însuşirea cunoştinţelor__________________________

angajat

conducător loc de muncă

lucrător desemnat sau şef ierarhic

angajatorştampila

Subsemnatul PANŢURU Dorin având funcţia de lucrător desemnat ssm am procedat la instruirea unui număr de 3 persoane de la Şcoala de şoferi amatori, conform tabelului nominal, în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, pentru vizita (prezenţa) în întreprindere/unitate în zilele 21 – 24.04.2008. În cadrul instruirii s-au prelucrat următoarele materiale:Legea 319/2006 art.22-23, H.G.1425/2006, Capitolul VI (art. 101-107), Instrucţiuni generale de Securitate si Sănătate pe platforma industrială S.C. FLORESCU S.R.L., H.G.300/2006, Anexa 2 – Lista de riscuri specifice,Anexa 4 – Cerinţe minime generale pentru locuri de muncă din şantiere, H.G.1091/2006, H.G.971/2006, H.G.1048/2006, test grilă de verificare, puncte de prim ajutor, evacuare şi locuri de adunare.Prezenta fişă de instruire se completează în două exemplare şi se va păstra la după cum urmează: 1 exemplar la serviciul SSM S.C. FLORESCU S.R.L. şi 1 exemplar la conducătorul grupului de persoane (sau la persoana vizitatoare).

Verificat, Semnătura celui care a efectuat instruirea

TABEL NOMINAL cu persoanele participante la instruireSubsemnaţii am fost instruiţi şi am luat cunoştinţă de materialele prelucrate şi consemnate în fişa de instruire colectivă privind securitatea şi sănătatea în muncă şi ne obligăm să le respectăm întocmai.

Nr. crt. Numele şi prenumele Act identitate/grupa sanguină Semnătura

1 Popescu Vasilică MS 12123 (AII)

2 Augustin Doru MS 11034 (0I)

3 Dumitrache Georgeta PH 13243 (BIII)

4

5

6

7

8

9

10

Numele şi prenumele persoanei care a primit un exemplar Popescu Ion (Şcoala de şoferi amatori)

Semnătura conducător grup vizitatori

Notă: Fişa se completează în 2 exemplare

36

În completarea fişei de instruire se pot folosi prescurtări cu condiţia ca acestea să fie explicitate după cum urmează:

L 319/2006 – Legea securităţii şi sănătăţii în muncă; N.M.A. – Norme metodologice de aplicare a Legii 319/2006 aprobate prin H.G. 1425 / 2006;H.G. 971/2006 - Cerinţe minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locul de muncă;C.I. – Contravenţii şi infracţiuni - Legea 319/2006, cap. VIII şi cap. IX;C.A. – Cercetarea accidentelor - Legea 319/2006, cap. VI, HG 1425/2006(NMA), cap. VII; R. S. U. – Riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii;P.A. – măsuri acordare prim ajutor; P.S.I. – măsuri generale privind stingerea incendiilor;P.A.A.I.E. – planuri de acţiune, alarmare, intervenţie şi evacuare;T.P.A. – prezentare trusă de prim ajutor;C.R. + R.A. – codul rutier şi regulamentul de aplicare;R.I. – Regulament de ordine interioară – capitolul privitor la securitate şi sănătate în muncă;C.C.M. – Contractul colectiv de muncă la nivel de societate – capitolul privitor la SSM;H.G. 1875/2006; H.G. 1876/2006; H.G. 300/2006; H.G. 493/2006; H.G. 1007/2006;H.G. 1028/2006; H.G. 1048/2006H.G. 1051/2006; H.G. 1058/2006; H.G. 1091/2006; H.G. 1092/2006; H.G. 1093/2006; H.G. 1136/2006; H.G. 1146/2006E.R.A.I.P. (ex. ERAIP sudor) – evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională la locul de muncă;P.P.P. (ex. PPP sudor) – prelucrarea Planului de prevenire şi protecţie la nivelul locului de muncă;I.P. (ex. IP sudor) – instrucţiuni proprii întocmite la nivelul locului de muncă;D.P. – P.A., P.S.I., S.A.A.I.E. – caz – demonstraţii practice de prim ajutor şi simulări pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, situaţii şi proceduri de alarmare, acţiune, intervenţie şi evacuare (exemple: D.P. – P.A. – rănire, folosirea stingătoarelor de incendiu cu pulbere, S.A.A.I.E. – furtună cu grindină);P.L.(ex. PL activitate de aşchiere) – proceduri de lucru specifice;A.T. – accidentul de traseu;E.R.R. – eliminarea, evitarea riscurilor specifice locului de muncă (Exemplu: E.R.R. – remediere apărători).

Exemplu de test pentru verificarea cunoştinţelor dobândite cu ocazia IIG şi ILM

Verificarea însuşirii cunoştinţelor de Securitate şi Sănătate în Muncă în cadrul instruirii introductiv generale

1. Durata minimă de efectuare a instruirii introductiv generale este de:1. 30 minute;2. 8 ore;

37

Punctaj realizat ______ din 10Rezultat: ______________________Examinator: ___________________Semnătura: ___________________Angajator: _____________________Semnătura:_____________________

Unitatea: ________________________Data: ___________________________Nume prenume: __________________Semnătura: ______________________

3. 4 ore.2. Instruirea la locul de muncă se efectuează la:

1. biroul personal;2. cabinetul de Protecţia Muncii;3. locul de muncă.

3. Alimentaţia de protecţie se acordă:1. obligatoriu şi gratuit de către angajatori, în locurile de muncă ce impun acest lucru;2. se suportă în proporţie de 50% de lucrător;

4. Legea nr. 319 / 2006 stipulează obligaţii pentru realizarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă, obligaţii ce revin:1. angajatorului;2. salariatului;3. ambelor categorii.

5. Care dintre obligaţiile de mai jos referitoare la securitate şi sănătate în muncă le revin lucrătorilor conform prevederilor legale:1. să-şi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei în domeniu securităţii şi sănătăţii în muncă şi

măsurile de aplicare a acestora;2. să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă accidentele suferite de propria persoană

sau de alte persoane participante la procesul de muncă;3. să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari;4. să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare să îl înapoieze

sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;6. Intervalul între două instruiri la locul de muncă este de:

1. 1 lună;2. numai la angajare;3. minim 6 luni.

7. Prin lucrul la înălţime se înţelege activitatea desfăşurată la înălţimea de:1. minim 4 m;2. minim 2 m.3. Conform instrucţiunilor proprii

8. Instruirea periodică suplimentară se face în următoarele cazuri:1. când un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare;2. la executarea unor lucrări speciale;3. la întoarcerea din concediu a lucrătorului.

9. Accidentul de muncă colectiv este:1. accidentul de traseu care produce invaliditate;2. accidentul care produce incapacitate temporară de muncă de cel puţin trei zile;3. accidentul care a produs accidentarea a cel puţin trei persoane în acelaşi timp şi din aceeaşi cauză.

10. În vederea asigurării condiţiilor de sănătate şi securitate şi pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligaţii:

1. să ia măsuri pentru prevenirea riscurilor profesionale;2. să asigure cadrul organizatoric şi mijloacele necesare securităţii şi sănătăţii în muncă;3. să oprească lucrul la apariţia unui pericol iminent de producere a unui accident şi să informeze de

îndată pe conducătorul locului de muncă;4. să furnizeze instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor;5. să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea

echipamentului de muncă, a substanţelor periculoase sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă.

38

Exemplu de tematică de instruire pentru instruirea periodică

Nr. ________/___________________

A. TEMATICĂ PENTRU INSTRUIREA PERIODICĂ S.S.M.ciclu de instruire ianuarie 2007 decembrie 2007

Personal: echipă construcţii

Nr. DATA TEME PRELUCRATE1 1. Legea 319/2006: Cap. II., Art. 3-4

2. Plan de prevenire şi protecţie: echipă construcţii3. ERAIP echipă construcţii3. Prim ajutor: arsuri4. Diverse informaţii conexe: __________________________________________

2 1. H.G.: 1425/2006 - NMA: Cap. I. Art. 74-822. Instrucţiuni proprii: echipă construcţii3. Prim ajutor: degerături4. Diverse informaţii conexe: __________________________________________

3 1. Legea 319/2006: Cap. II. Art. 52. H:G: 1048/2006: Cap. II. Art. 16-203. Prim ajutor: stări de şoc(insuficienţă circulatorie)4. Diverse informaţii conexe: __________________________________________

4 1. H.G.: 1425/2006 - NMA: Cap. I. Art. 1-22. Instrucţiuni proprii: echipă construcţii3. Prim ajutor: electrocutări4. Diverse informaţii conexe: __________________________________________

5 1. Legea 319/2006: Cap. IV. Art. 22-232. H:G: 1028/2006: Cap. III. Art.9-113. Prim ajutor: intoxicaţii(otrăvire)4. Diverse informaţii conexe: __________________________________________

6 1. H.G.: 1425/2006 - NMA: Cap. V. Art. 95-972. Instrucţiuni proprii: echipă construcţii3. Prim ajutor: insolaţii; şoc termic; deshidratări4. Diverse informaţii conexe: __________________________________________

7 1. Legea 319/2006: Cap. III. Art. 132. H:G: 971/2006: Cap. II. Art. 9-11, Anexa 13. Prim ajutor: leziuni ale ochilor4. Diverse informaţii conexe: __________________________________________

8 1. H.G.: 1425/2006 - NMA: Cap.III. Art. 14-152. H:G: 355/2006: Cap. I.-II.- III. Art. 15,16, 19, 20, Anexa I, Fişa: ____________3. Prim ajutor: amputare de membre(membre secţionate)4. Diverse informaţii conexe: circulaţia internă

9 1. Legea 319/2006: Cap. III. Art. 72. Instrucţiuni proprii: echipă construcţii3. Prim ajutor: hemoragii interne4. Diverse informaţii conexe: __________________________________________

10 1. H.G.: 1425/2006 - NMA. Cap. V. Art. 83-942. H:G: 1048/2006: Cap. II. Art.14-15

39

APROBATAdministrator

3. Prim ajutor: leziuni5. Diverse informaţii conexe: __________________________________________

11 1. Legea 319/2006: Cap. V. Art. 24-252. H:G: 1028/2006: Cap. IV. Art. 12-163. Prim ajutor: înecare4. Diverse informaţii conexe: __________________________________________

12 1. H.G.: 1425/2006 - NMA: Cap. V. Art. 98-1002. H:G: 971/2006: Anexa 2, 4, 5, 6,73. Prim ajutor: arsuri hipotermie (expunerea prelungită la frig)4. Diverse informaţii conexe: raportul medicului

B. TEMATICĂ PENTRU REINSTRUIRE S.S.M.

1 Se va efectua la: schimbarea locului de muncă; execuţia de lucrări specifice; reîntoarcerea din concediu medical/maternal; lipsă de la locul de muncă mai mare de 30 de zile; accident de muncă; introducerea/modificarea echipamentului de muncă; introducerea/modificarea de tehnologie.

1. Legea 319/2006 ; Cap I, II,2. Instrucţiuni proprii: specific loc de muncă3. H:G: 1091/2006 (prescripţii minime SSM la locul de

muncă), H:G: 1146/2006 (utilizarea echipamentelor de muncă), H.G.: 971/2006 (semnalizări)

4. Prim ajutor: intoxicaţii(otrăvire); insolaţii; şoc termic; deshidratări5. Diverse informaţii conexe: organizarea activităţii PSI6. ERAIP – loc de muncă; Plan de prevenire şi protecţie

C. TEMATICĂ PROPUSĂ PENTRU: „Diverse informaţii conexe” Organizarea activităţii în caz de situaţii de urgenţă Cod rutier Legea 319/2006, Cap. VI., VII. H.G. 1425/2006, Cap. III, Secţiunea 3, 4, 5, 8, 9; Cap. VI, Secţiunea 1, 2 Prelucrare procese verbale de control I.T.M. Prelucrare cazuri de evenimente produse

Notă: În caz de modificări legislative în domeniu, precum şi modificări ocupaţionale în societate conform legislaţiei specifice, prezentul act se va revizui în termen de 30 de zile.

40

Lucrătorul desemnat,_________________

V. ÎNTOCMIREA INSTRUCŢIUNILOR PROPRII DE SECURITATE A MUNCII PENTRU UN LOC DE MUNCĂ

În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au obligaţia să elaboreze instrucţiuni proprii, pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în responsabilitatea lor.

Metodologia elaborării instrucţiunilor proprii de securitate şi sănătate în muncă a fost prezentată în fasciculul „Cadrul legislativ general referitor la securitatea şi sănătatea în muncă” al acestui curs.

Faţă de cele prezentate în capitolul amintit, mai dorim să subliniem doar faptul că în legislaţia de securitate şi sănătate în muncă recent intrată în vigoare, instrucţiunile proprii ale angajatorului au căpătat un rol de prim ordin în activitatea de prevenire şi protecţie. Aceasta deoarece legiuitorul a anulat răspunderea statului în stabilirea de măsuri specifice de securitate şi sănătate în muncă obligatorii pentru toţi angajatorii care organizează procese de muncă, abrogând normele specifice de securitate a muncii.

Cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă constituie doar colecţii general valabile, rămânând în sarcina angajatorului să identifice modalităţile concrete de îndeplinire a acestora.

Din acest motiv, instrucţiunile proprii au acest statut nou, de reglementări de bază în activitatea de prevenire şi protecţie în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi, ca atare, vor fi utilizate cu prioritate în activităţile de instruire la locurile de muncă şi periodice.

Instrucţiuni propriiInstrucţiunile proprii de securitate trebuie să fie redactate astfel încât să poată fi înţelese de toţi

lucrătorii de la locul de muncă respectiv.Instrucţiunile proprii de securitate trebuie să se refere la:- instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;- supraveghereaşi organizarea locurilor de muncă;- echipamente de muncă;- căi de circulaţie,- locuri de muncă în aer liber;- zone periculoase;- căi şi ieşiri de urgenţă;- mijloace de evacuare şi salvare;- exerciţii de securitate;- echipamente de prim ajutor.Pentru fiecare loc de muncă trebuie elaborate instrucţiuni scrise care să cuprindă reguli ce trebuie

respectate în scopul asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi al utilizării în siguranţă a echipamentelor de muncă.

Pentru aplicarea instrucţiunilor proprii, angajatorul trebuie să desemneze lucrătorii care aplică măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor, să ia măsuri şi să furnize instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea să oprească lucrul şi/sau să părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte spre o zonă sigură, în caz de pericol grav şi iminent.

Numărul lucrătorilor, instruirea lor şi echipamentul pus la dispoziţia acestora trebuie sa fie adecvate mărimii şi/sau riscurilor specifice întreprinderii şi/sau unităţii.

Angajatorul trebuie să se asigure că, în cazul unui pericol grav şi iminent pentru propria securitate sau a altor persoane, atunci când şeful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat, toţi lucrătorii sunt apţi să aplice măsurile corespunzătoare, în conformitate cu cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecinţele unui astfel de pericol.

Angajatorul trebuie să asigure şi să controleze cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a prevederilor legale în

41

domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, prin lucrătorii desemnaţi, prin propria competenţă sau prin servicii externe.

Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.

În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor de mai sus, lucrătorii au următoarele obligaţii: a)să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de

transport şi alte mijloace de producţie; b)să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl

înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare; c)să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea

arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive;

d)să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie;

e)să aducă la cunostinţa conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoană;

f)să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;

g)să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate;

h)să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a acestora.

ExempleINSTRUCTIUNE PROPRIE

Model instrucţiune proprieprivind instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

din data de ……………..

În conformitate cu prevederile Normelor Metodologice de aplicare a Lg.319/2006, capitolul V, instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se va efectua după cum urmează:

- Instruirea introductiv generală se face la angajare pe o durata de 8h de către lucratorul desemnat pentru a se ocupa de activităţi de prevenire şi protecţie împuternicit prin decizie de către conducerea unitatii.

- Instruirea la locul de muncă se efectuează de către şeful direct al locului de muncă a doua zi lucrătoare, timp de 8h.

- Instruirea periodică se efectuează de către şeful direct al locului de muncă după cum urmează: - o dată la 30 zile (sau 3 luni) timp de 2h, pentru personalul având următoarele funcţii de execuţie:

conducător auto, menajeră, gestionar, ambalator, tehnician, inginer etc. - o dată la 6 luni , timp de 2h pentru personalul tehnico-administrativ, cu activităţi specifice de

birou.

42

În cazul persoanelor cu funcţii de conducere instructajul periodic va fi făcut o dată la 12 luni, timp de 2h de către lucrătorul desemnat pentru a se ocupa de activitaţile de prevenire si protecţie.

Instruirile se vor face pe baza tematicilor întocmite de lucrătorul desemnat şi aprobate de angajator.

În conformitate cu prevederile art 92, alin2 si art 99, durata şi periodicitatea instructajelor la locul de muncă şi periodic a fost stabilită de comun acord cu conducătorii direcţi ai locurilor de muncă, conform anexei 1.

ÎNTOCMIT, DIRECTOR EXECUTIV,

MODEL

INSTRUCŢIUNE PROPRIE

1. Obiectul Stabilirea normelor interne specifice activităţii de ..........................................din cadrul unităţii.........................................................

2. ScopulEliminarea sau diminuarea accidentelor de muncă şi/sau bolilor profesionale din cadrul activităţii de ....................................

3. Cadrul legal de referinţă

Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 - „În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii trebuie să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul legii, pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în responsabilitatea lor”.Normele metodologice de aplicare a Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 – „instruirea lucrătorilor va cuprinde prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau postul de lucru” În funcţie de specificul locului de muncă şi/sau postului de lucru instrucţiunea de lucru poate să mai cuprindă şi:

HG nr. 300/2006 Privind cerinţe minime de securitate şi sănătate pentru şantiere temporare sau mobile;

HG nr. 493/2006 Privind cerinţe minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de zgomot;

HG nr. 971/2006 Privind cerinţe minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă;

HG nr. 1028/2006 Privind cerinţe minime de securitate şi sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare;

HG nr. 1051/2006 Privind cerinţe minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombare;

HG nr. 1091/2006 Privind cerinţe minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă; HG nr. 1092/2006 Privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi

biologici în muncă;43

HG nr. 1093/2006 Privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni în muncă

HG nr. 1036/2006 Privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de câmpuri electromagnetice;

HG nr. 1875/2005 Privind protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor faţă de riscurile datorate expunerii la azbest;

HG nr. 1876/2005 Privind cerinţe minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de vibraţii;

Cod Rutier şi regulament; Măsuri de prim ajutor; Altele.

4. Studierea componentelor sistemului de muncă.

4.1 Forţa de muncă (executantul) ......................... o reprezintă cu contract individual de muncă (pe perioadă determinată sau nedeterminată)Desfăşoară activitate de ................................................precum şi activităţi conexe

4.2 Sarcina de muncă a ....................................... include următoarele operaţii :..........................................................................................................................................

4.3 Procesul de muncă constă în .............................................................................

4.4 Mijloacele de producţie utilizate sunt:.............................................................(aici intră şi echipamentul de protecţie, materialele igienico-sanitare) 4.5 Mediul de muncă executantul îşi desfăşoară procesul de muncă în mediul intern şi/sau extern timp de ....................... ore.

5. Reguli pentru realizarea în deplină securitate a activităţii de serviciu.

Să se prezinte la serviciu apt mental şi fizic pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu;Să respecte traseul de deplasare înscris în fişa individuală de protecţie a muncii;Să respecte atribuţiile din fişa postului;Să poarte echipamentul de protecţie pe care l-a primit;Să fie instruit de către şeful locului de muncă în vederea utilizării corecte a echipamentului individual de protecţie;În birou să-şi desfăşoare activitatea în aşa fel încât, să nu expună la pericol de accidentare atât persoana proprie, cât şi celelalte persoane participante la procesul de muncă;La plecarea din sediu să fie atent la coborârea scărilor, la deplasarea pe culoare, să nu execute alte operaţii ce îi distrag atenţia în timp ce se deplasează;La deplasarea pe drumurile publice să respecte regulile de circulaţie din Codul Rutier;Să nu alerge după mijloacele de transport în comun;Să nu urce şi să nu coboare din mijlocul de transport în timpul mersului;Să aştepte venirea mijlocului de transport în spaţiile special amenajate; Să se prezinte la controlul medical periodic;Să nu introducă în priză cordoane electrice fără ştecher sau cu ştecherul defect; Să nu încarce instalaţiile electrice peste sarcina admisă;Să nu repare aparatură electrică, nefiind autorizat pentru aceasta;

44

Altele, în funcţie de pericolele specifice locului de muncă şi/sau postului de lucru.

INSTRUCŢIUNE PROPRIEDE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE A MUNCII

ÎN SECTORUL AUTO

1. Obiect Stabilirea normelor interne specifice activităţii de conducător auto, obligatorii pentru toţi lucrătorii care desfăşoară activitatea în cadrul unităţii _______________________________

2. ScopEliminarea sau diminuarea pericolelor de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională, existente în cadrul acestei activităţi.

3. Cadrul legal de referinţă al instrucţiunii proprii- Legea securităţii şi sănătăţii în muncă 319/2006; - Normele metodologice de aplicare a Legii securităţii şi sănătăţii în muncă 319/2006; - Codul rutier şi regulamentul de aplicare.

4. Componenţele sistemului de muncă

4.1 Forţa de muncă Participanţii la procesul muncii sunt persoane de specialitate, angajate cu contract individual de muncă în conformitate cu prevederile Legii nr. 53/2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi personalul care efectuează servicii pe bază de contracte civile de prestări servicii, care prestează activitatea de conducător auto.

4.2 Sarcina de muncăActivităţile prestate sunt:

- transport persoane pe bază de grafic orar stabilit de conducerea unităţii;- transport persoane pe bază de comunicare verbală din partea conducătorului direct al locului de

muncă; activităţi de parcare-garare a mijloacelor auto, atat pe drumurile publice, cât şi în parcul auto al unităţii;

- transport de mărfuri de mic tonaj (maxim…..tonaj) pe drumurile publice, conform dispoziţiilor conducătorului direct al locului de muncă.

4.3 Mijloace de muncă utilizate (utilaje şi materiale folosite)Echipamentele folosite sunt mijloace auto din dotare, care sunt echipate conform dispoziţiilor conducătorului direct al locului de muncă.

4.4 Mediul de muncă Activitatea se desfăşoară în mediu exterior, deschis, pe drumurile publice, iar în unele cazuri activitatea se poate desfăşura în incinta unor unităţi , imobile, etc.

5. Reguli pentru realizarea în deplină securitate a activităţii de serviciu

5.1 Reguli referitoare la mijlocul de transport şi conduit în trafic

45

În scopul desfăşurării activităţii în deplină securitate a muncii, salariaţii care desfăşoară activitatea de conducător auto sunt obligaţi să respecte următoarele prevederi:

a) conducerea autovehiculelor este permisă conducătorilor auto numai în condiţiile prevăzute de regulamentul privind circulaţia pe drumurile publice şi de instrucţiunile şi dispoziţiile în vigoare emise de Ministerul Transporturilor;

b) conducătorii auto nu vor face nici un fel de reparaţii sau remedieri la autovehiculele aflate în folosinţă;

c) orice anomalie în funcţionare sau defecţiune constatată se va aduce la cunoştinţa personalului abilitat;

d) autovehiculul nu va fi tractat, împins sau deplasat prin alte mijloace; va fi parcat regulamentar după care se va lua legătura cu cei în drept;

e) pentru a asigura buna funcţionare a autovehiculelor în parcurs şi pentru a evita defecţiunile şi accidentele, autovehiculele trebuie să îndeplineacă următoarele condiţii tehnice:

o dispozitivul de pornire automată să fie în stare de funcţionare;o volanul să nu aibă joc mai mare de 15 grade;o piesele mecanismului de direcţie să nu prezinte defecţiuni şi uzuri (jocuri la articulaţii,

etc..);o puntea din faţă, precum şi puntea (punţile) din spate, să nu prezinte deformări sau alte

defecţiuni la elementele de fixare din cadrul autovehiculului;o elementele de suspensie să nu prezinte defecţiuni;o rulmenţii roţilor să nu aibe jocuri care depăşesc limitele stabilite în prescripţiile tehnice de

funcţionare a acestora;o sistemul de alimentare al autovehiculelor să nu aibă scurgeri de carburant sau fisuri, fiind

interzise orice fel de improvizaţii;o rezervorul de carburant să fie prevăzut cu capac bine fixat şi asigurat pentru a nu se

deschide în timpul mersului iar suporturile de susţinere şi colierele de fixare ale rezervorului să nu prezinte fisuri;

o instalaţia electrică să fie în perfectă stare; sunt interzise legăturile improvizate, cablurile neizolate, siguranţele necalibrate, lipsa capacelor de protecţie, etc, care pot provoca scurt circuit;

o bateria de acumulatoare să fie în bună stare, bine fixată;o releele regulatoare de tensiune şi de curent să fie bine reglate şi izolate faţă de exterior

pentru a evita scurt circuitele;o sistemele de frânare să fie reglate corect şi să fie în perfectă stare de funcţionare;o jantele şi cercurile elastice nu trebuie să prezinte deformaţii ca urmare a uzurii şi a

loviturilor, jantele să fie bine fixate cu piuliţele respective;o ţeava de evacuare a gazelor arse va fi în bună stare, fără fisuri sau garnituri defecte şi va fi

prevăzută cu amortizor de zgomot (toba de eşapament);o parbrizul şi celelalte geamuri ale autovehiculului să fie în bună stare şi curate.

f) conducătorii auto au obligaţia ca, pentru asigurarea condiţiilor tehnice ale autovehiculelor, să verifice înainte de plecarea în cursă:

o instalaţia de alimentare cu carburant, instslaţia electrică, instalaţia de evacuare a gazelor arse, instalaţia de încălzire, sistemul de direcţie, semnalizare, rurale şi frânare care trebuie să fie în stare corespunzătoare şi fără improvizaţii;

o existenţa şi integritatea fizică şi funcţională a oglinzilor retrovizoare;o uşile să fie în stare bună de funcţionare.

g) în inventarul autovehiculului tebuie să se găsească:

46

o manometru pentru verificarea presiunii pneurilor;o trusa medicală de prim ajutor;o cric corespunzător tonajului autovehiculului încărcat;o 2 triunghiuri reflectorizante;o stingător;o veste reflectorizante.

h) în timpul mersului, conducătorii auto sunt obligaţi să nu angajeze discuţii cu ceilalţi călători, să nu aibă preocupări cae ar putea să le distragă atenţia, să nu folosească telefoanele mobile.

5.2 Reguli privind mărfurile transportatea) la manevrarea, poziţionarea şi fixarea autovehiculelor pentru încărcare – descărcare, conducătorii

auto vor respecta prevederile normelor de securitate a muncii specifice locurilor de muncă respective;b) înainte de începerea operaţiilor de încărcare – descărcare a unui mijloc de transport, acesta va fi

asigurat contra deplasării necomandate;c) alegerea mijloacelor ajutătoare pentru operaţiile de încărcare – descărcare, transport materiale se

va face în funcţie de felul şi greutatea materialului, de natura terenului, a căilor de circulaţie şi a condiţiilor de transport;

d) conducătorii auto vor supraveghea ca încărcătura să fie repartizată uniform pe platforma sau în incinta autovehiculelor, precum şi respectarea tonajului şi a gabaritului;

e) conducătorul autovehiculului care efectuează transportul va verifica la plecarea în cursă şi pe parcurs modul cum a fost legată încărcătura; se interzice plecarea acestuia în cursă dacă se constată că încărcătura nu a fost legată corespunzător;

f) aşezarea mărfurilor în autovehicule se va face astfel încât să fie asigurată stabilitatea lor în timpul transportului;

g) este interzis să se transporte în caroseria sau în cabina autovehiculului, persoane care se află în stare de ebrietate;

h) se interzice urcarea sau coborârea persoanelor în timpul mersului;i) se interzice accesul la locul de încărcare - descărcare al autovehiculelor, persoanelor care nu au

nici o atribuţie la aceste operaţii;j) încărcarea cu materiale a autovehiculului va fi astfel făcută încât conducătorul auto să aibă

vizibilitatea necesară în mers şi posibilitatea supravegherii parcursului;k) conducătorul auto nu va efectua controlul tehnic sau repararea autovehiculului în timpul încărcării

sau descărcării acestuia.Întocmit,

47

VI. SARCINILE DE MUNCĂORGANIZAREA TIMPULUI DE MUNCĂ

PROTECŢIA GRUPURILOR SENSIBILE LA RISCURI PROFESIONALE

Organizarea timpului de muncă şi de odihnă, munca în schimburiTimpul de muncă, regimul pauzelor, munca în schimburi, precum şi intensitatea acesteia, se vor

stabili potrivit reglementărilor în vigoare, în cadrul contractului colectiv de muncă, luând în considerare particularităţile activităţilor profesionale, existenţa unor factori de risc în mediul de muncă şi capacitatea de adaptare a personalului angajat; stabilirea acestor elemente se va face cu sprijinul serviciilor medicale de întreprindere şi a specialiştilor în medicina muncii din teritoriu. Angajaţii, lucrători de noapte, a căror activitate se desfăşoară în condiţii speciale/deosebite sau care implică eforturi fizice ori mentale deosebite, nu trebuie să lucreze noaptea mai mult de 8 ore pe parcursul unei perioade de 24 de ore.În condiţiile mai sus menţionate, activitatea trebuie definită în contractele colective de muncă sau în acordurile încheiate între partenerii sociali, luând în considerare efectele şi riscurile inerente muncii de noapte. „Lucrătorii de noapte” şi „lucrătorii în schimburi” trebuie săbeneficieze de asigurarea condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă, corespunzător naturii activităţii desfăşurate.

Serviciile sau mijloacele de protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii, asigurate de către sau prin compartimentele de protecţie a muncii lucrătorilor de noapte şi lucrătorilor în schimburi trebuie să fie echivalente celor acordate celorlalţi angajaţi şi disponibile în orice moment.

Angajatorul care intenţionează să organizeze activitatea după un anumit ritm, trebuie să ţină seama de principiul general de adaptare a muncii la om, în special în vederea evitării activităţilor monotone şi a celor desfăşurate într-o cadenţă predeterminată, în funcţie de tipul de activitate şi de cerinţele de securitate şi sănătate.

O atenţie specială trebuie acordată organizării pauzelor pe parcursul zilei de lucru.

Efortul fizic din punctul de vedere al efortului fizic, activităţile profesionale se clasifică în funcţie de metabolismul energetic (producţia de căldură metabolică), în conformitate cu tabelul 1. Pentru prevenirea riscurilor determinate de efortul fizic, trebuie evitate: -poziţiile de muncă vicioase şi/sau fixe;-mişcările extreme; -mişcările bruşte;-mişcările repetitive.

În acest sens, angajatorul trebuie să asigure: -evaluarea riscurilor pentru securitatea şi sănătatea angajaţilor;-respectarea criteriilor ergonomice privind proiectarea locurilor de muncă şi a activităţii;-instruirea şi formarea adecvată a angajaţilor privind modul de desfăşurare a activităţii profesionale, apelând la specialiştii din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

În activităţile profesionale cu efort fizic mare, repartizarea angajaţilor cu vârsta peste 45 ani se va face numai cu avizul medicului de medicina muncii. La repartizarea femeilor şi tinerilor în astfel de activităţi se vor avea în vedere şi prevederile din HG 355/2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă. Angajatorul trebuie să ia măsuri tehnico-organizatorice pentru evitarea sau reducerea riscurilor de accidentare şi/sau de afectare a sănătăţii, determinate de manipularea manuală a maselor, luând în considerare următoarele elemente de referinţă:a)caracteristicile masei; manipularea manuală a unei mase poate prezenta riscuri, în special de afecţiuni dorsolombare, dacă masa este: -prea grea sau prea mare; -incomodă sau greu de apucat;

48

-instabilă sau are un conţinut ce riscă să se deplaseze;-plasată astfel încât trebuie manipulată la o anumită distanţă de trunchi sau cu flexia ori rotaţia trunchiului;-susceptibilă să producă leziuni asupra angajaţilor din cauza marginilor şi/sau a consistenţei sale, în special în eventualitatea unei ciocniri;b)efortul fizic necesar; efortul fizic poate prezenta riscuri, în special de afecţiuni dorsolombare dacă:-este prea mare;-nu poate fi realizat decât printr-o mişcare de răsucire a trunchiului;-antrenează o mişcare bruscă a masei de transportat;-este realizat atunci când corpul se află într-o poziţie instabilă;c)caracteristicile mediului de muncă; caracteristicile mediului de muncă pot determina o creştere a riscurilor, în special în afecţiuni dorsolombare, dacă:-nu există suficient spaţiu, în special pe verticală, pentru realizarea activităţii;-pardoseala este alunecoasă sau prezintă neregularităţi care determină dezechilibrare; -locul unde se desfăşoară activitatea de muncă sau mediul de muncă nu permit angajatului să manipuleze manual masele la o înălţime sigură sau într-o poziţie de lucru confortabilă;-pardoseala sau planul de lucru prezintă denivelări care impun manipularea masei la diferite niveluri;-pardoseala sau punctul de sprijin al piciorului sunt instabile;-temperatura, umiditatea sau circulaţia aerului sunt necorespunzătoare; d)cerinţele activităţii; activitatea poate prezenta riscuri, în special de afecţiuni dorsolombare, dacă implică una sau mai multe dintre cerinţele următoare: -efort fizic frecvent şi prelungit care solicită în special coloana vertebrală;-perioadă insuficientă de repaus fiziologic sau de recuperare; -distanţe prea mari pentru ridicare, coborâre sau transport;-ritm al activităţii impus printr-un proces care nu poate fi schimbat de către angajat;e)factori individuali de risc; angajatul poate fi expus riscului dacă:-este necorespunzător din punct de vedere fizic să realizeze sarcina respectivă;-poartă haine, încălţăminte sau alte lucruri personale necorespunzătoare; -nu are cunoştinţele sau instructajul adecvat ori necesar.

Limitele maxime admise pentru ridicare, purtare, tragere şi împingere manuală a maselor sunt prezentate în tabelul 2.

Este necesar ca manipularea maselor să fie realizată corect, în conformitate cu principiile fiziologice şi biomecanice.

Efortul mentalConţinutul şi intensitatea efortului mental în activitate depind de conţinutul şi natura sarcinii de

muncă, de volumul şi complexitatea informaţiilor necesar de recepţionat şi relucrat, de complexitatea şi responsabilitatea deciziilor necesar de elaborat, de natura, complexitatea şi dificultatea răspunsurilor efectoare. Angajatorul trebuie să ţină seama că efortul mental în activitate diferă în funcţie de raportul dintre variabile profesionale (exigenţe, condiţii de muncă, riscuri profesionale) şi variabile individuale (capacităţi profesionale individuale) şi se reflectă în niveluri diferite de solicitare (subsolicitare, solicitare optimă, solicitare maximă, suprasolicitare) a organismului, a diferitelor sale sisteme, funcţii, capacităţi (senzorial perceptive, cognitive, psihomotorii) inclusiv a planului emoţional. Obiectivarea şi măsurarea efortului mental în activitate se realizează prin intermediul următoarelor categorii de indicatori şi tehnici:a)indicatori şi tehnici de analiză şi evaluare a exigenţelor sarcinii de muncă, pe baza evidenţierii unor parametri obiectivi ai acesteia: exigenţe temporale, complexitate-viteză, atenţie, precizie;b)indicatori şi tehnici de evaluare subiectivă: scale de apreciere a senzaţiei subiective de efort, a stării fizice şi psihice individuale pe parcursul activităţii, la sfârşitul acesteia şi chiar a stării individuale din timpul liber;

49

c)indicatori şi tehnici de performanţă (de comportament), care permit obţinerea unor indicatori ai efortului mental prin intermediul unor elemente de performanţă în realizarea sarcinii sau de comportament (modificări ale strategiilor de operare în funcţie de efort);d)indicatori şi tehnici psihofiziologice, de evaluare a dinamicii unor parametri psihofiziologici şi biochimici implicaţi în realizarea sarcinii de muncă de-a lungul unei perioade de lucru.

Consecinţele solicitării psihice şi psihofiziologice şi a efortului mental în activitate, ca urmare a interacţiunii factorilor profesionali cu cei individuali şi extraprofesionali, se urmăresc stadial: de la primele faze ale unor modificări/tulburări localizabile şi reversibile, până la cele cu caracter ireversibil, patologic, până la instalarea bolilor profesionale sau legate de profesie.

Munca femeilorLa repartizarea în muncă a femeilor se va ţine seama de caracteristicile lor morfo-funcţionale şi

de stările fiziologice specifice. Prevederile acestui capitol au ca obiect implementarea măsurilor care să promoveze îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii în muncă a angajatelor gravide, a angajatelor lăuze şi a celor care alăptează, grup considerat vulnerabil faţă de anumite riscuri. Pentru a beneficia de aceste prevederi, femeile angajate gravide, lăuze şi care alăptează trebuie să informeze angajatorul asupra stării lor fiziologice.

Pentru femeile gravide, lăuze şi care alăptează, angajate în activităţi susceptibile să prezinte un risc specific de expunere la agenţi, procese sau condiţii de muncă, a căror listă este prezentată în tabelul 3, angajatorul trebuie să evalueze natura, gradul şi durata de expunere a angajatelor în unitatea respectivă, pentru a depista orice risc pentru securitatea şi sănătatea angajatelor şi orice efect posibil asupra sarcinii sau alăptării şi pentru a stabili măsurile care trebuie luate. Femeile angajate gravide, lăuze şi care alăptează şi/sau reprezentanţii lor trebuie să fie informaţi asupra rezultatelor evaluării la care s-a făcut referire în alin. (1) precum şi asupra tuturor măsurilor referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă. Dacă rezultatele evaluării, la care se face referire în evidenţiază riscuri pentru securitatea sau sănătatea femeilor angajate ori efecte asupra sarcinii sau alăptării, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru ca, printr-o modificare temporară a condiţiilor de muncă şi/sau a programului de lucru al angajatei respective, să fie evitată expunerea acesteia la riscurile respective. Dacă modificarea condiţiilor de muncă şi/sau a programului de lucru nu este tehnic şi/sau obiectiv posibilă sau nu poate fi cerută din motive bine întemeiate, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru a schimba locul de muncă al angajatei respective. Prevederile acestui articol trebuie să se aplice în funcţie de situaţia respectivă, atunci când o angajată care exercită o activitate interzisă în virtutea art. 176 devine gravidă sau alăptează şi îşi informează angajatorul despre aceasta. Femeile angajate gravide nu pot fi obligate, în nici un caz, să realizeze activităţile cu risc de expunere la agenţii şi condiţiile de muncă care ar putea să le pună în pericol securitatea sau sănătatea, prezentate în tabelul 4, partea A.

Femeile angajate care alăptează nu pot fi obligate, în nici un caz, să realizeze activităţi cu risc de expunere la agenţii şi condiţiile de muncă care ar putea să le pună în pericol securitatea sau sănătatea, prezentate în tabelul 4 partea B. Femeile angajate care se încadrează în sensul prezentelor prevederi beneficiază de concediu de maternitate şi de alte drepturi, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Munca tinerilorPrevederile acestui capitol au drept scop protejarea tinerilor împotriva oricărei munci susceptibile

să dăuneze securităţii, sănătăţii sau dezvoltării lor fizice, psihologice, morale sau sociale sau să pericliteze educaţia acestora.

Angajatorul este obligat să garanteze tinerilor condiţii de muncă adaptate vârstei lor. Prevederile cuprinse în acest capitol se aplică oricărei persoane în vârstă de până la 18 ani care are un contract sau un raport de muncă definit prin legislaţia în vigoare.Ele nu se aplică lucrărilor ocazionale sau de scurtă durată care vizează:

50

a)serviciul casnic exercitat într-o gospodărie particulară saub)activitatea care este considerată ca nefiind vătămătoare, dăunătoare sau periculoasă pentru tineri, în întreprinderile familiale.

Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru asigurarea securităţii şi protejarea sănătăţii tinerilor, ţinând seama în special de riscurile specifice. Angajatorul trebuie să pună în practică măsurile prevăzute pe baza evaluării riscurilor existente pentru tineri şi legate de munca acestora. Evaluarea trebuie să fie efectuată înainte ca tinerii să înceapă munca şi la orice modificare semnificativă a condiţiilor de muncă şi ea trebuie să vizeze în principal următoarele elemente: a)echipamentul tehnic şi organizarea locului de muncă şi a postului de muncă;b)natura, nivelul şi durata expunerii la agenţi fizici, biologici şi chimici;c)organizarea, alegerea şi utilizarea echipamentelor tehnice, în special a agenţilor utilizaţi, maşinilor, aparatelor şi dispozitivelor, precum şi manipularea acestora; d) organizarea procedeelor de muncă şi a desfăşurării muncii şi interacţiunea acestora (organizarea muncii); e)stadiul formării şi informării tinerilor. Atunci când această evaluare demonstrează existenţa unui risc pentru securitatea, sănătatea fizică sau mentală ori dezvoltarea tinerilor, trebuie să fie asigurate evaluarea şi supravegherea sănătăţii tinerilor, la intervale regulate, în mod gratuit şi adecvat, în conformitate cu reglementările Ministerului Sănătăţii şi Familiei.

Angajatorul este obligat să informeze pe tineri asupra eventualelor riscuri şi asupra tuturor măsurilor luate în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea lor.Angajatorul implică serviciile de protecţie şi de prevenire în planificarea, aplicarea şi controlul condiţiilor de securitate şi de sănătate aplicabile în munca tinerilor.

Tinerii trebuie să fie protejaţi împotriva riscurilor specifice pentru securitatea, sănătatea şi dezvoltarea lor, riscuri care rezultă din lipsa lor de experienţă, din conştientizarea insuficientă a riscurilor existente sau potenţiale ori din faptul că tinerii sunt încă în dezvoltare. În acest scop, se interzice munca tinerilor în activităţi care:a)depăşesc capacităţile lor fizice sau psihologice;b)implică o expunere nocivă la agenţi toxici, cancerigeni, care determină alterări genetice ereditare, având efecte nocive pentru făt pe durata gravidităţii sau având orice alt efect nociv cronic asupra fiinţei umane; c)implică o expunere nocivă la radiaţii;d)prezintă riscuri de accidentare pe care se presupune că tinerii nu le pot identifica sau preveni, din cauza absenţei simţului lor de securitate sau a lipsei lor de experienţă ori de pregătire; e)pun în pericol sănătatea din cauza frigului ori căldurii extreme sau din cauza zgomotului ori vibraţiilor. Prin activităţile care sunt susceptibile să antreneze riscuri specifice pentru tineri, figurează în special:-activităţile care implică o expunere nocivă la agenţii fizici, biologici şi chimici menţionaţi în tabelul 5 la partea I şi procedeele şi activităţile menţionate în tabelul 5 la partea II.

Pentru adolescenţi, pot fi autorizate derogări atunci când aceste activităţi sunt indispensabile pentru formarea lor profesională şi cu condiţia ca protecţia securităţii şi sănătăţii să le fie asigurată prin faptul că lucrările sunt efectuate sub supravegherea unei persoane competente.

Timpul consacrat pregătirii de către tânărul care lucrează în cadrul unui sistem de formare teoretică şi/sau practică alternativă sau de stagiu în întreprindere este inclus în timpul de muncă. Atunci când tânărul este angajat de mai mulţi angajatori, zilele de muncă şi orele de muncă efectuate se însumează.

Este interzisă munca în program de noapte a tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani.Se vor lua măsurile necesare pentru ca, pentru fiecare perioadă de 24 de ore, adolescenţii să

beneficieze de o perioadă minimă de repaus de 12 ore consecutive.Se vor lua măsurile necesare pentru ca, pentru fiecare perioadă de 7 zile, adolescenţii să eneficieze de o perioadă minimă de repaus de 2 zile, consecutive dacă este posibil.

51

Atunci când motive tehnice sau organizatorice o justifică,perioada minimă de repaus se poate reduce, dar, în nici un caz ea nu poate să fie mai mică de 36 ore consecutive.Perioada de repaus include, în principiu, duminica. Perioadele minime de repaus prevăzute pot fi întrerupte în cazul unor activităţi caracterizate prin perioade de muncă fracţionate sau de scurtă durată în cursul zilei.Atunci când există motive obiective şi cu condiţia ca adolescenţilor să le fie acordat un repaus compensator adecvat, iar obiectivele prevăzute la să nu fie puse în cauză, pot fi prevăzute derogări în cazurile următoatea)munci efectuate în sectoarele de navigaţie sau pescuit;b)munci efectuate în spitale sau instituţii similare;c)munci efectuate în agricultură;d)munci efectuate în sectorul de turism sau în sectorul hotelurilor, restaurantelor şi cafenelelor; e)activităţi caracterizate de perioade de muncă fracţionate în cursul zilei.

Se pot autoriza derogări şi, în privinţa adolescenţilor, pentru munci prestate în condiţii prevăzute de celelalte reglementări de securitate şi sănătate în muncă, cu condiţia ca: aceste munci să fie de scurtă durată şi să nu sufere nici o întârziere, să nu fie disponibili lucrători adulţi şi să se acorde adolescenţilor vizaţi perioade echivalente de repaus compensator într-un termen de 3 săptămâni.

Tabelul 1

Activitate/Clasa de metabolism

Metabolism energetic, Mraportat la unitatea

de suprafaţă cutanată (W/m2)

pentru o suprafaţăcutanată medie de

1,8 m2(W)Repaus (0) M ≤ 65 M ≤ 117

Activitate cu efort fizic mic(metabolism redus) (1)

65<M ≤130 117<M ≤234

Activitate cu efort fizic mediu(metabolism mediu) (2)

130<M ≤200 234<M ≤360

Activitate cu efort fizic mare(metabolism intens) (3)

200<M≤260 360<M≤468

Activitate cu efort fizic foartemare (metabolism foarte

intens) (4)

M260 M468

NOTĂ : 1W=0,86 Kcal/h

Tabelul 2Limite maxime admise pentru manipularea manuală a maselor(în kg)

Tip de manipulare

Frecvenţaoperaţiilor

BărbaţiVârstă (ani)

FemeiVârstă (ani)

Ridicare 16-19 19-45 peste 45

16-19 19-45 peste 45

rar 35 55 50 13 15 13

52

frecvent 25 30 25 9 10 9foarte frecvent 20 25 20 8 9 8

Purtare rar 30 50 40 13 15 13frecvent 20 30 25 9 10 9

Foarte frecvent 15 20 15 8 10 8Tragere rar 15 10

frecvent 10 7Împingere rar 16 11

frecvent 11 7,5

NOTĂ :- rar: sub 5% din durata schimbului;- frecvent: între 6 - 10% din durata schimbului;- foarte frecvent: peste 10% din durata schimbului.

Tabelul 3Lista agenţilor, procedeelor şi condiţiilor de muncă

A. Agenţi1.Agenţi fizici consideraţi ca agenţi cauzali pentru leziuni ale foetusului şi/sau dezlipire de placentă, în special:a) şocuri, vibraţii sau mişcări bruşte;b) manipularea manuală de mase grele implicând riscuri, în special la nivelul coloanei vertebrale dorsolombare;c) zgomot;d) radiaţii ionizante;e) radiaţii neionizante;f)ambianţe termice extreme, reci sau calde;g) mişcări şi poziţii de muncă, deplasări (în interiorul sau în exteriorul instituţiei), oboseală mentală, fizică, alte eforturi fizice legate de activitatea angajatelor femei, în sensul prevederilor acestui capitol.2. Agenţi biologiciAgenţii biologici din grupele de risc 2, 3 şi 4 în sensul prevederilor prezentelor norme referitoare la agenţii biologici, în măsura în care se ştie că aceşti agenţi sau măsurile terapeutice cerute de existenţa lor, pun în pericol sănătatea femeii gravide şi a copilului ce urmează a se naşte şi în măsura în care nu apar încă în tabelul 4.3. Agenţi chimiciUrmătorii agenţi chimici, în măsura în care se ştie că pun în pericol sănătatea femeii gravide şi a copilului ce urmează a se naşte şi în măsura în care nu apar încă în tabelul 4:a)agenţii cancerigeni şi/sau mutageni, în măsura în care nu apar încă în anexele nr. 31şi 32;b)agenţii chimici din anexa nr. 31 din prezentele norme;c)mercurul şi derivaţii săi;d)medicamentele antimitotice;e)monoxidul de carbon;f)agenţii chimici periculoşi cu cale de absorbţie cutanată.

53

B. ProcedeeProcedeele industriale prezentate în tabelul 8.

C. Condiţii de muncăActivităţi subterane miniere.

54

Tabelul 4Lista agenţilor şi condiţiilor de muncă

A. Femei angajate gravide

1.Agenţia)Agenţi fizici:Activitatea în atmosferă hiperbarică, de exemplu, în incinte presurizate şi la scufundări subacvatice.b)Agenţi biologici:-toxoplasma;-virusul rubeolei, exceptând cazurile în care se dovedeşte că angajata gravidă este suficient protejată faţă de aceşti agenţi prin imunizare.c)Agenţi chimici:Plumbul şi derivaţii săi, în măsura în care pot fi absorbiţi de organismul uman.

2.Condiţii de muncăActivităţi subterane miniereB. Femei angajate care alăptează:

1.AgenţiAgenţi chimiciPlumbul şi derivaţii săi, în măsura în care aceşti agenţi pot fi absorbiţi de organismul uman.

2.Condiţii de muncăActivităţi subterane miniere

Tabelul 5Listă de agenţi, procedee şi activităţi

I. Agenţi1.Agenţi fizicia)Radiaţiile ionizante;b)Munca în atmosferă hiperbarică, de exemplu în incintele presurizate, la scufundări subacvatice.2.Agenţi biologici: agenţii biologici din grupele 3şi 4 în sensul prevederilor prezentelor norme referitoare la agenţi biologici. 3.Agenţi chimicia)Substanţele şi preparatele care sunt clasificate în toxice, foarte toxice, corosive sau explozive. b)Substanţele şi preparatele care se clasifică în nocive şi prezintă următoarele riscuri:-pot determina efecte ireversibile foarte grave; -pot determina efecte ireversibile;-pot antrena o sensibilizare prin inhalare;-pot antrena o sensibilizare prin contact cu pielea;-pot cauza cancer;-pot cauza modificări genetice ereditare;

55

-pot avea efecte grave pentru sănătate în caz de expunere prelungită;-pot reduce fertilitatea;-pot determina apariţia pe durata gravidităţii, a unor efecte nocive pentru copil. c)Substanţele şi preparatele care se clasifică în iritante şi prezintă următoarele riscuri:-sunt inflamabile; -pot antrena o sensibilizare prin inhalare;-pot antrena o sensibilizare prin contact cu pielea.d)Substanţele şi preparatele vizate de prevederile prezentelor norme referitoare la agenţi cancerigeni şi mutageni.e)Plumbul şi compuşii săi, în măsura în care agenţii respectivi pot să fie absorbiţi de organismul uman. f)Azbestul

II. Procedee şi activităţi1.Procedee şi activităţi vizate în tabelul 8. 2.Activităţi de fabricaţie şi de manipulare a dispozitivelor, artificiilor sau diverselor obiecte care conţin explozivi.3.Activităţi din menajeriile de animale feroce şi veninoase. 4.Activităţi de tăiere industrială a animalelor.5.Activităţi care presupun manipularea aparatelor de producere, de înmagazinare sau de folosire a gazelor comprimate, lichefiate sau dizolvate. 6.Activităţi care presupun folosirea cuvelor, bazinelor, rezervoarelor, recipientelor sau canistrelor care conţin agenţii chimici prevăzuţi la punctul I.3.7.Activităţi care comportă risc de prăbuşire.8.Activităţi care comportă riscuri electrice de înaltă tensiune. 9.Activităţi al căror ritm este condiţionat de maşini şi care sunt remunerate în funcţie de rezultat.

56

VII. CONTROLUL SECURITATII SI SANATATII ÎN MUNCA ÎNÎNTREPRINDERE

Definire prioritati

Fiind un important factor de crestere economica, asigurarea securitatii si sanatatii în munca a tuturor lucratorilor reprezinta o cerinta de egala importanta si în deplina concordanta cu obiectivele orientate spre profit si calitate ale întreprinderilor.

Controlul securitatii si sanatatii în munca la nivel de întreprindere cuprinde ansamblul actiunilor de erificare si reglare a proceselor de management si de executie în domeniul securitatii si sanatatii în munca.

Acesta presupune evaluarea rezultatelor, compararea lor cu obiectivele stabilite, depistarea cauzala a abaterilor si neconformitatilor si adoptarea unor decizii cu caracter corectiv sau profilactic în domeniul securitatii si sanatatii în munca.

Controlul securitatii si sanatatii în munca este un proces care se desfasoara în vederea mentinerii nivelului de securitate si sanatate în munca în limitele prevazute de norme la momentul dat.

Eficienta si eficacitatea activitatilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca nu pot fi determinate si cunoscute fara un control adecvat al îndeplinirii obiectivelor propuse, al asigurarii nivelului preconizat de securitate si al rezultatelor masurilor de prevenire luate în întreprindere.

Controlul securitatii si sanatatii în munca are drept scop aflarea raspunsului la întrebarea „cu ce rezultate s-au finalizat actiunile desfasurate pentru asigurarea securitatii si sanatatii în munca în întreprindere?” Acesta vizeaza maximizarea parametrilor ce se refera la cantitatea si calitatea rezultatelor obtinute, precum si a vitezei de realizare a acestora.

Principalele prioritati în realizarea controlului securitatii si sanatatii în munca sunt: -verificarea continua a rezultatelor partiale obtinute la implementarea programului anual de prevenire si de protectie; -compararea realizarilor programului anual de protectie a muncii cu obiectivele initiale ale acestuia, cu evidentierea abaterilor produse; -determinarea cauzelor ce au generat abaterile constatate; -adoptarea masurilor de corectie si urmarirea efectelor produse la aplicarea acestor masuri.

Tipuri de controale

Controlul securitatii si sanatatii în munca poate îmbraca mai multe aspecte: -juridic, prin totalitatea actiunilor de legiferare vizând mentinerea riscului de accidentare si îmbolnavire profesionala în limitele de acceptabilitate de la momentul respectiv; -financiar, prin folosirea pârghiilor financiare pentru a corela nivelul de securitate si sanatate în munca dintr-o întreprindere cu rezultatele financiare ale acesteia; -tehnic (tehnologic), prin aplicarea unor masuri tehnico-organizatorice pentru reducerea sau eliminarea expunerii lucratorilor la factori de risc determinati de modul de concepere si realizare a mijloacelor de productie sau de mediul de munca; -tip „inspectie” al activitatii preventive, efectuat de catre institutiile de specialitate centrale si teritoriale ale Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei si, respectiv, ale Ministerului Sanatatii Publice, pentru verificarea respectarii legalitatii în domeniul securitatii si sanatatii în munca.

57

Activitatea de control a securitatii si sanatatii în întreprindere, efectuata în îndeplinirea obligatiilor ce le revin angajatorilor ca unici responsabili pentru asigurarea securitatii si sanatatii propriilor lucratori, este denumita control intern.

Controlul intern reprezinta o atributie a angajatorului pe care o poate realiza el însusi si, în acest caz, ne referim la un control intern direct, ori prin decizie manageriala de delegare de competenta, poate transmite aceasta atributie altor decidenti aflati pe niveluri ierarhice inferioare si/sau specialistilor în securitate si sanatate în munca, caz în care se considera control intern indirect. In cea de a doua situatie, raspunderea angajatorului nu este diminuata în nici un fel, chiar daca, pe cale ierarhica el a delegat atributii subalternilor sau daca a desemnat unul sau mai multi lucratori pentru realizarea controlului securitatii si sanatatii în munca.

In functie de zona de desfasurare a controlului intern acesta poate fi: -la nivel de întreprindere (unitate economica); -la nivel de diviziune economica a întreprinderii (sector de activitate); -la nivel de compartiment (sectie, atelier, serviciu); -la nivel de loc de munca (instalatie, masina, etc.)

Controlul intern poate fi axat pe identificarea unui singur risc, intrinsec unei activitati sau caruia i se apreciaza o consecinta maxima previzibila extrem de grava, sau pe identificarea riscurilor profesionale la care sunt expusi lucratorii în îndeplinirea sarcinilor de munca.

Controlul total înseamna parcurgerea întregii întreprinderi, gradul de acoperire al acesteia, în acest caz, fiind total. Evident, în cazul întreprinderilor mici si mijlocii, si chiar si a celor mari care nu prezinta riscuri importante pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, parcurgerea întregii arii supuse controlului securitatii si sanatatii în munca de acest tip nu ar trebui sa ridice probleme deosebite, fiind chiar recomandata.

Controlul prin sondaj este un control al securitatii si sanatatii în munca partial ce presupune parcurgerea unei anumite zone din întreprindere care se stabileste în functie de riscurile existente sau se delimiteaza fizic.

In functie de motivatia care îl genereaza controlul securitatii si sanatatii în munca poate fi: -de rutina, atunci când se efectueaza în mod curent, conform graficului de control; -exceptional, ocazionat de evenimente nedorite, negative si anti-economice, precum: accidente, îmbolnaviri, avarii, catastrofe, incendii, explozii etc.

Instrumentele utilizate pentru efectuarea controlului sunt diverse, dezvoltarea tehnicilor si metodologiilor de control fiind în atentia cercetatorilor si specialistilor cu preocupari în domeniu. Totusi, în literatura de specialitate, în functie de acest instrumentar metodologic, controlul securitatii si sanatatii în munca este structurat în: calitativ, cantitativ si complex.

Controlul calitativ presupune utilizarea unor instrumente de control de care dispune specialistul sau echipa de specialisti în securitatea muncii din acea întreprindere pentru a determina neconformitatile, disfunctionalitatile si/sau problemele care ar putea sa apara în sistemul de munca, generatoare de accidente sau îmbolnaviri ale lucratorilor.

Controlul vizual este aproape nelipsit din orice inspectie si permite detectarea rapida, cu usurinta a eventualelor nereguli vizibile cu ochiul liber si permite aprecierea situatiei de ansamblu privind conditiile de lucru de la locurile de munca.

Ca metoda de control calitativ se poate utiliza anchetarea personalului, prin întrebari tinta (interviu, testare) axate pe identificarea aspectelor negative si/sau prin fise de control (chestionare sau check-list-uri) elaborate pentru depistarea disfunctionalitatilor.

Controlul prin testare presupune testarea elementelor din sistemul de munca la aparitia unor factori perturbatori si verificarea comportamentului preventiv al acestora. Testarea mijloacelor de munca, spre exemplu a echipamentelor tehnice, înseamna supunerea acestora

58

la încercari în conditii anormale de functionare care ar putea determina aparitia unor situatii periculoase. Testarea mediului si a sarcinii de munca se efectueaza mai dificil, datorita caracteristicilor acestor elemente ale sistemului de munca. Spre deosebire de acestea, testarea personalului este cel mai usor de efectuat si în practica se aplica foarte des atât verificarea cunostintelor teoretice, cât si a celor practice, prin simularea unor situatii de pericol.

De asemenea, se pot aplica metode mai sofisticate de control calitativ, bazate pe analize teoretice (diagnoza de securitate) de simulare a aparitiei unor fenomene nedorite, negative în sistemul de muncasi studiul comportarii sistemului de munca în diverse situatii de risc.

Controlul cantitativ se realizeaza prin masuratori, determinari, analize, expertize care au ca scop determinarea existentei sau/si nivelului unor factori nocivi care ar putea afecta securitatea si sanatatea lucratorilor.

Angajatorii au obligatia de a asigura periodic sau ori de câte ori este cazul, verificarea încadrarii nivelului noxelor în limitele de nocivitate admise pentru mediul de munca, prin masuratori efectuate de catre organisme abilitate sau laboratoare proprii abilitate. Aceasta verificare periodica trebuie sa se realizeze cel putin o data pe an si trebuie sa fie urmata de propuneri de masuri tehnice si organizatorice de reducere a noxelor, acolo unde este cazul.

In cele mai multe cazuri, controalele efectuate în întreprinderi sunt complexe, specialistii de securitate si sanatate în munca utilizând elemente din instrumentarul metodologic al controalelor calitative si cantitative.

Controlul riscurilor profesionale

Prevenirea riscurilor profesionale la nivel de întreprindere trebuie sa cuprinda cel putin identificarea, evaluarea riscurilor si controlul riscurilor profesionale. Se identifica astfel drept componenta de baza a activitatii de prevenire a accidentelor de muncasi îmbolnavirilor profesionale într-un sistem de munca, activitatea de control a riscurilor efectuata în sistemul respectiv.

Securitatea în munca presupune studiul si identificarea riscurilor profesionale care pot produce vatamari sau afectari ale starii de sanatate ale lucratorilor. Riscul reprezinta probabilitatea producerii, într-o anumita perioada de timp, a unui eveniment nedorit, negativ si de scadere economica, precum: avarii, accidente, vatamari, îmbolnaviri, catastrofe, incendii etc.

Controlul riscurilor reprezinta o etapa principala a managementului riscurilor profesionale si presupune eliminarea, substituirea sau reducerea acestora.

Controlul riscurilor presupune si abordarea unui aspect particular al acestora – controlul tehnic, care spre exemplu, trebuie sa stabileasca daca echipamentul tehnic este sigur, adica are capacitatea de a-si îndeplini functia, de a fi transportat, instalat, reglat, întretinut, demontat si casat în conditiile si în perioada precizata în cartea tehnica, fara cauzarea de leziuni sau de afectare a sanatatii. Controlul riscurilor din sistemul de munca permite identificarea riscurilor profesionale existente si, ulterior, în functie de dimensiunea acestora, alocarea eficienta a resurselor pentru luarea masurilor prioritare. De asemenea, faciliteaza focalizarea orientata spre pericolele existente la locul de muncasi luarea de decizii cu privire la masurile de prevenire necesare pentru diminuarea si eliminarea factorilor de risc, verificarea realizarii acestor masuri si reevaluarea riscului rezidual.

Pericolul reprezinta sursa unei posibile leziuni sau afectari a sanatatii angajatilor în timpul lucrului. De fapt, acesta este caracteristica unui sistem/proces/echipament/element cu potential de afectare a sistemului de munca sau a unor elemente ale acestuia.

Anumite pericole au un caracter general fiind prezente în multe din activitatile economice, dintre acestea mentionam: -caderi de la înaltime sau la acelasi nivel,

59

-caderi, proiectari de materiale, obiecte, -manipulare inadecvata a maselor, -incendii, explozii, -contact, inhalare, ingerare de substante, -pericole asociate montarii, operarii, întretinerii, repararii, demontarii de instalatii si echipamente tehnice, -transport cu vehicule in incinta sau în exteriorul unitatii, -electricitate, zgomot, vibratii, radiatii, -iluminat necorespunzator, -temperaturi scazute sau prea ridicate etc.

In urma controlului riscurilor profesionale se pot stabili masurile de prevenire care pot anula posibilitatea accidentarii sau îmbolnavirii profesionale, prin eliminarea pericolului la sursa, prin reducerea probabilitatii sale de manifestare, sau diminuându-i consecintele nedorite.

Controlul riscurilor trebuie sa fie un proces continuu care sa faciliteze procesul decizional: este riscul acceptabil sau sunt necesare masuri preventive?

Dintre masurile de prevenire care se pot lua se mentioneaza: -modificari de proiectare fizica, -prevederea sau modificarea unor sisteme de detectie, control si securitate, -revizuirea procedeelor de lucru, -modificarea conditiilor de lucru, a echipamentelor tehnice sau a materialelor, -intensificarea verificarilor, reglajelor si întretinerii echipamentelor tehnice, -o mai buna informare, instruire, formare si perfectionare a personalului, -o mai buna comunicare si coordonare.

Tinând cont de clasificarea prezentata anterior, spre exemplu, un control securitatii si sanatatii în munca într-o întreprindere poate fi caracterizat astfel: intern, indirect, la nivel de întreprindere, total, de rutina si complex.

Cerinte privind realizarea controlului

Cerintele fundamentale ale unui proces de control eficient sunt urmatoarele: -sa fie continuu, -sa aiba un caracter preventiv, adica de preîntâmpinare a deficientelor, -sa aiba un caracter corectiv, de reducere pâna la eliminare a deficientelor.

In prezent, controlul securitatii si sanatatii în munca tip constatativ tinde sa dispara, fiind înlocuit de un control activ, concretizat în decizii si actiuni manageriale orientate spre eficientizare si o evaluare stiintifica axata pe analiza relatiilor cauza-efect.

Activitatea “traditionala” de control în domeniul prevenirii riscurilor profesionale consta, în principal, în controlul conditiilor de munca, sprijinindu-se pe un model “reactiv”.

Modelul “Reactiv” Determinat de accidente sau sesizari Verificare punctuala a conditiilor de munca

Prevenirea riscurilor profesionale presupune trecerea la o atitudine proactiva care vizeaza managementul preventiv al riscurilor profesionale.

Modelul “Preventiv” Inainte de aparitia problemelor Analiza tuturor zonelor afectate Management preventiv Conditiile de munca

60

Pentru evaluarea exacta a situatiei privind asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor si pentru determinarea mijloacelor celor mai adecvate de interventie pentru remedierea neconformitatilor este necesar sa se asigure în întreprindere un control obiectiv, fundamentat stiintific, bazat pe informatii, prompt si orientat spre analize profunde ale situatiilor de risc care ar periclita securitatea si sanatatea lucratorilor.

Caracterul complex al controlului securitatii si sanatatii în muncasi, odata cu aparitia si manifestarea noilor riscuri (stres, factori psiho-sociali etc), de surprindere a personalului cu atributii în domeniul protectiei muncii prin noutatea problemelor, determina necesitatea perfectionarii profesionale continue în domeniul securitatii si sanatatii în munca a acestui personal.

Controlul securitatii si sanatatii în munca trebuie sa fie continuu, activ, bine organizat si sa se concretizeze în decizii si actiuni eficace. Acest lucru presupune:

Accentuarea caracterului preventiv al controlului, de preîntâmpinare a deficientelor si, daca acestea s-au manifestat corectarea lor cât mai curând posibil.

Realizarea unui control axat pe analiza relatiilor cauza-efect si nu tip constatativ. Flexibilitate si adaptabilitate în realizarea controlului, fara a se pierde din rigurozitate.

Intre elementele de considerat în cadrul controlului deosebit de importante sunt informatiile statistice privind accidentele de muncasi îmbolnavirile profesionale, evaluarile nivelului de risc/securitate în muncasi auditul de securitate.

Statisticile privind accidentele de muncasi îmbolnavirile profesionale pe activitati economice trebuie utilizate pentru efectuarea unor controale tintasi în cadrul întreprinderilor. Rezultatele acestor statistici pot „orienta” controalele si pot reprezenta fundamentul programarii viitoarelor actiuni de verificare.

Rezultatele evaluarilor nivelului de risc/securitate în munca permit ierarhizarea riscurilor în functie de dimensiunea lor si orientarea controlului spre zonele cu probleme, în vederea stabilirii masurilor prioritare.

Responsabilitatea controlului securitatii si sanatatii în munca revine conducatorului întreprinderii care are, conform legii, obligatia sa stabileasca masurile tehnice si organizatorice de securitate si sanatate în munca, potrivit conditiilor de muncasi factorilor de risc evaluati la locurile de munca.

De asemenea, angajatorul este obligat sa asigure si sa controleze, prin personal propriu sau prin personal extern abilitat, cunoasterea si aplicarea de catre toti angajatii, a masurilor tehnice si organizatorice stabilite, precum si a prevederilor legale în domeniul protectiei muncii.

Prin delegare de competenta, atributiile de control al locurilor de munca din întreprindere, în scopul prevenirii accidentelor de muncasi îmbolnavirilor profesionale, revin personalului din cadrul serviciului de prevenire si protectie. Pe baza programului de activitate trebuiesc controlate toate locurile de munca, fara exceptie, si trebuie verificata periodic încadrarea valorilor noxelor în limitele de nocivitate admise pentru mediul de munca.

In îndeplinirea obligatiilor legale, angajatorul trebuie sa organizeze si sa realizeze controlul securitatii si sanatatii în munca prin una din modalitatile: -realizând personal aceasta activitate; -prin desemnarea unuia sau a mai multor specialisti cu atributii în domeniu (lucratori desemnati); -prin organizarea serviciului de prevenire si protectie; -prin contractarea de servicii sau persoane specializate externe.

In cazul microîntreprinderilor si al întreprinderilor mici, în care se desfasoara activitati fara riscuri deosebite, angajatorul îsi poate asuma el însusi atributiile din domeniul securitatii si sanatatii.

61

Daca angajatorul nu are capacitatea necesara, va desemna persoana sau persoanele care sa efectueze aceasta activitate. Pentru aceasta, este important ca persoana/echipa din cadrul serviciului de prevenire si protectie sa aiba o formare adecvata, sa fie impartialasi corectasi sa respecte caracterul preventiv si corectivo-constructiv al controlului securitatii si sanatatii în munca

Tipul de control care urmeaza a fi efectuat, elaborarea si realizarea graficului de control, elaborarea planului de control si alocarea resurselor (umane, materiale, financiare, de timp) adecvate sunt elemente la a caror stabilire se iau în calcul o serie de factori obiectivi determinati de situatia economico-financiara a întreprinderii si subiectivi, determinati spre exemplu de preocuparea angajatorilor pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor sai, pe cultura de prevenire din întreprindere, pe constientizarea, motivarea si informarea personalului privind prevenirea etc.

De asemenea, controlul securitatii si sanatatii în întreprindere se sprijina pe cultura de securitate din acea unitate, pe managementul securitatii si sanatatii în munca, pe procedurile de achizitii de produse si servicii, pe coordonarea muncii, pe cooperarea între compartimente etc.

Graficul si planul de control

Controlul securitatii si sanatatii în munca realizat periodic, în baza unui grafic de control ce poate fi elaborat lunar, trimestrial, anual si actualizat ori de câte ori este nevoie, pentru a identifica si a corecta situatiile de pericol, constituie un instrument dintre cele mai eficace al prevenirii. Trebuie amintit si efectul psihologic pozitiv asupra personalului pe care îl are controlul securitatii si sanatatii în munca realizat periodic, întrucât demonstreaza preocuparea si interesul angajatorului pentru asigurarea sanatatii si securitatii lucratorilor.

Graficul de control trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele elemente: tipul si periodicitatea controalelor, durata acestora si responsabilii de efectuarea controlului.

In baza graficului de control, trebuie elaborat planul de control care reprezinta documentul ce contine informatii detaliate cu privire la realizarea tipului de control prevazut în grafic.

La elaborarea unui plan de control al securitatii si sanatatii în munca al întreprinderii trebuie avute în vedere urmatoarele elemente (recomandari privind realizarea controlului):

Stabilirea periodicitatii controlului în functie de specificitatea fiecarei întreprinderi (volumul activitatilor desfasurate, numar personal, volum productie, riscurile de accidentare si îmbolnavire profesionala, modul de organizare teritoriala a activitatii etc.

Controlul, pe cât posibil, al întregii întreprinderi, cu acordarea unei atentii deosebite locurilor de munca unde pot apare riscuri de accidentare si îmbolnavire profesionala.

Constituirea unei echipe de control formata din specialisti în securitatea si sanatatea în muncasi conducatorii directi ai locurilor de munca, cu implicarea lucratorilor respectivi.

Comunicarea fiecarui compartiment din cadrul întreprinderii, cu suficient timp înainte, a datei si orei când se va efectua controlul securitatii si sanatatii în munca ;

Neconformitatile, deficientele si problemele depistate în timpul controlului securitatii si sanatatii în munca se vor consemna într-o fisa de control a securitatii si sanatatii în munca, informatiile cuprinse în acest document fiind ulterior analizate de catre echipa de control. Rezultatul analizei (raportul privind controlul) va fi prezentat conducerii întreprinderii.

62

Raportul privind controlul securitatii si sanatatii în munca va contine neconformitatile, deficientele si problemele depistate de echipa de control, masurile propuse, precum si termenele de realizare.

Fisa de control - instrument metodologic pentru realizarea controlului

In functie de specificul activitatii fiecarei întreprinderi se pot elabora fise de control, care sa cuprinda referiri la toate sursele posibile de riscuri ce ar putea exista la locurile de munca din acea unitate.

Fisa de control a securitatii si sanatatii în munca reprezinta un instrument în sprijinul activitatii specialistilor cu atributii în domeniul securitatii si sanatatii în munca. Continutul acestei fise este orientativ si cuprinde o parte din aspectele care trebuiesc urmarite în timpul controlului.

FISA DE CONTROL S.S.M. (I) Nr. crt. TEMATICA DE CONTROL STARE* BUNA REA NA** 1. CAI DE CIRCULATIE – starea generala, marcaje, latimea minima, semnalizarea de securitate 2. PLATFORME/PLANSEE/PASARELE – metode de acces si pozitionare sigure, mijloace de protectie împotriva caderii 3. SCARI SI SCHELE – starea generala, stabilitate, fixare sigura, starea scarilor, iluminat, suport de sustinere 4. VENTILAREA – starea generala, instalatii adecvate 5. ILUMINAT – nivelul necesar, calitatea ambiantei luminoase, sistemul/corpul de iluminat, întretinerea instalatiilor de iluminat sia suprafetelor vitrate 6. ZGOMOT – masuri de reducere, EIP împotriva zgomotului adaptate, semnalizare zone, acces limitat 7. AGENTI CHIMICI – manipulare, depozitare si transport adecvate, ventilatie, separare, etichetare, masuri colective si individuale de protectie 8. FLUIDE ENERGETICE (GAZE COMPRIMATE, LICHEFIATE SAU DIZOLVATE) – depozitare, separare, identificare, surse de caldura, ventilatie, compatibilitate, manipularea aparatelor de producere, de înmagazinare sau de folosire, dispozitive de siguranta, aparatura de masura, control, reglare si protectie 9. TRATAREA REZIDUURILOR – prelucrare, colectare, depozitare, transport si neutralizare 10. ECHIPAMENTE PORTABILE SI UNELTE MANUALE – stare tehnica generala, depozitare, protectie 11. ECHIPAMENTE TEHNICE MOBILE – stare tehnica generala, elemente de transmisie a puterii protejate, structuri de protectie, adaptare/echipare pentru reducerea riscului de rasturnare, dispozitive de frânare/oprire/ de ajutor în caz de urgenta 12. INSTALATII SUB PRESIUNE, DE RIDICAT SI TRANSPORTAT – stare tehnica generala, cabluri, rezistenta/stabilitatea echipamentului, marcaj, manipularea sarcinilor suspendate, dispozitive de legare si prindere a sarcinii, utilizare corecta 13. SISTEME CU ACTIONARE HIDRAULICA SI PNEUMATICA – stare tehnica generala 14. INSTALATII SI ECHIPAMENTE ELECTRICE – constructie, izolatie, semnalizare, carcasari, acoperiri, îngradiri, legari la pamânt, mijloace de protectie electroizolante 15. SEMNALIZAREA – de securitate si/sau sanatate, privind evacuarea, salvarea si ajutorul, material si echipament de lupta contra incendiilor, substante sau preparate periculoase, alte materiale specifice

63

16. PROTECTIA IMPOTRIVA INCENDIILOR – extinctoare, iesiri de urgenta, starea tehnica a dispozitivelor/ echipamentelor de stingere a incendiilor 17. INSTRUCTIUNI TEHNICE DE SECURITATE – actualizare, respectare, cunoastere 18. PUNCTE DE PRIM AJUTOR – materiale, instructiuni, starea, organizarea 19. DOTARI SOCIAL-SANITARE – starea vestiarelor, a cabinelor de closet, a spalatoarelor, dusurilor, anexelor social – sanitare speciale 20. ECHIPAMENT INDIVIDUAL DE PROTECTIE – utilizare, întretinere, depozitare, verificare, curatare, denocivizare, reparare 21. PLAN DE EVACUARE IN CAZ DE URGENTA – instructiuni, afisaj informatii, iesiri * Se va marca cu X coloana corespunzatoare **NA - Neaplicabil

Atunci când unul din aspectele considerate mai sus este calificat drept având o stare „rea”, informatiile privind deficientele si neconformitatile identificate de echipa de control se pot detalia în cea de a doua parte a fisei de control a securitatii si sanatatii în munca, specificând în ce constau problemele întâlnite pentru ca acestea sa fie ulterior analizate în vederea propunerii de masuri de prevenire.

Fisa prezentata este orientativa; acestea pot fi elaborate pe domenii de interes, pe riscuri, pentru anumite locuri de munca etc., iar informatiile cuprinse în aceste fise pot fi extrem de variate.

Spre exemplu, controlul securitatii si sanatatii în munca poate viza protectia lucratorilor împotriva riscurilor la care sunt expusi atunci când lucreaza cu echipamente sau masini periculoase, când utilizeaza procedee si/sau substante chimice periculoase.

In acest scop, în fise se pot înscrie aspecte privind urmatoarele probleme: -identificarea, evaluarea si combaterea riscurilor profesionale; -determinarea nivelului de expunere a lucratorilor la agenti periculosi la locul de munca; -interzicerea si limitarea expunerii lucratorilor la agenti periculosi la locul de munca; -interzicerea si limitarea utilizarii echipamentelor si/sau procedeelor periculoase; -înlocuirea produselor si tehnologiilor periculoase prin altele nepericuloase sau mai putin periculoase; -semnalizarea de securitate ; -autorizarea personalului ; -clasificarea si etichetarea substantelor si produselor chimice periculoase, fisele tehnice de securitate ale acestora ; -procurarea si utilizarea adecvata a echipamentelor individuale de protectie; -utilizarea unor metode sigure de manipulare, colectare, reciclare si eliminare a deseurilor periculoase; -adaptarea componentelor echipamentelor sau a procedeelor la capacitatile fizice si psihice ale lucratorilor, tinând cont de cerintele de ergonomie la locurile de munca ; -conceperea, constructia, amenajarea, utilizarea, întretinerea, încercarea si verificarea echipamentelor tehnice tinând cont de cerintele de securitate a muncii ; -punerea la dispozitia lucratorilor a unor servicii adecvate, precum cele sanitare, apa potabila, cantine, vestiare etc.

Un alt exemplu de informatii ce pot fi înscrise în fisele de control a securitatii si sanatatii în munca pot viza mecanismele si masurile privind:

sistemul de supraveghere a sanatatii; organizarea examenelor medicale la intervalele stabilite de prevederile legale; organizarea primului ajutor si acordarea îngrijirilor de urgenta; stabilirea cerintelor în domeniul instruirii lucratorilor; sistemul de consultare, de cooperare si de coordonare în domeniul securitatii si

sanatatii în munca ;

64

sistemul de transmitere si difuzare în întreprindere a informatiilor pertinente privind securitatea si sanatatea lucratorilor;

formarea si consilierea tehnica a lucratorilor; aplicarea planurilor de actiune în caz de urgenta ; cercetarea si declararea accidentelor de muncasi a bolilor profesionale.

Controlul din perspectiva inspectorilor de munca

Manualul de metode de inspectie elaborat de Inspectia Muncii cuprinde orientari generale si metodologii de realizare a inspectiilor în întreprinderi. In încercarea de a dezvolta reguli unitare de realizare a controalelor, manualul cuprinde o serie de norme de conduita ce trebuie urmate de catre inspectorii de munca.

Controlul pe care inspectorii de munca îl efectueaza în întreprinderi este numit inspectie si vizeaza în principal conformitatea cu cerintele legale. Principalele metode de inspectie cuprinse în Manualul elaborat de Inspectia Muncii sunt urmatoarele:

Inspectia – Sistem în întreprinderi mari Aceasta metoda se aplica de o echipa pluridisciplinara formata din inspectori de

muncasi specialisti, care parcurg urmatoarele etape: 1. acordul inspectoratului teritorial de munca pentru realizarea controlului; 2. constituirea echipei de control din partea inspectoratului; 3. pregatirea controlului la nivelul inspectoratului; 4. anuntarea controlului si discutie preliminara cu conducerea societatii; 5. pregatiri si vizita premergatoare la nivelul societatii; 6. alegerea spre inspectare a sectoarelor unitatii; 7. realizarea controlului efectiv în teren (controale în cadrul sectoarelor, interviuri cu angajatii, responsabilii cu protectia muncii, raspunsul angajatilor si angajatorilor la chestionarele prezentate în prealabil etc.); 8. analiza materialelor adunate si formularea cerintelor; 9. sedinta de încheiere cu conducerea si reprezentantii unitatii; 10.redactarea si transmiterea procesului-verbal; 11.urmarirea si evaluarea inspectiei.

Inspectia – Sistem în întreprinderi mici si mijlocii Metoda respecta aceleasi principii ca în cazul întreprinderilor mari, cu urmatoarele

particularitati: -obiectivul metodei este de a examina metodic activitatea sistematica de protectie a mediului de muncasi de a impune cerinte pentru eliminarea deficientelor constatate; -se vor urmari sensibilizarea si constientizarea angajatorului, prezentarea riscurilor si avantajelor ce decurg din luarea masurilor corespunzatoare de securitate si sanatate în munca; -pregatirile dinaintea inspectiei constau în anuntarea inspectiei, pregatirea de check-listuri/chestionare, expedierea materialului informativ la angajator; -inspectarea prin sondaj a mediului de munca din întreprindere.

Metoda de inspectie prin control tematic Aceasta metoda permite verificarea doar a unui numar limitat de aspecte din

multitudinea problemelor existente la nivelul unitatii si se caracterizeaza astfel: - metoda necesita implicarea unui numar mai mic de inspectori si dureaza un numar

mai mic de zile;

65

- metoda nu poate sa dea o imagine de ansamblu asupra modului de organizare, desfasurare si rezolvare a problemelor specifice de protectie a muncii si a mediului de munca din unitate, ci da o imagine destul de concludenta asupra problemei care constituie tema controlului si mai vaga asupra celorlalte;

- este necesar ca inspectorii de munca implicati în control sa aiba o buna pregatire profesionala multidisciplinara, precum si o experienta corespunzatoare în cadrul inspectoratului si în realizarea unor astfel de controale.

Metoda de control prin impunerea de masuri cu directie speciala -MDS MDS reprezinta o metoda de control prin care se propune eliminarea riscurilor din

mediul de munca, riscuri identificate cu ocazia unor controale anterioare si presupune urmatoarele:

- inspectoratul teritorial de munca alcatuieste lista riscurilor identificate si corespunzatoare deficientelor ce trebuie eliminate si o expediaza tuturor unitatilor în care pot exista astfel de riscuri, cuprinzând în aria de aplicare a metodei toate unitatile similare, indiferent de marimea lor;

- lista de riscuri trebuie verificata de catre angajator, care va stabili eventualele masuri de eliminare, reducere a riscurilor si va comunica inspectoratului teritorial de munca masurile stabilite;

- raspunsul angajatorului este o declaratie privind activitatea desfasuratasi atitudinea adoptata fata de problemele de protectie a muncii.

Metoda de control prin sondaj Aceasta metoda se aplica în scopul verificarii modului în care sunt respectate

prevederile legislatiei si normelor de securitate si sanatate a muncii si se desfasoara fara ca agentul economic sa fie anuntat în prealabil.

Metoda presupune: -discutia cu angajatorul în care sunt prezentate date referitoare la obiectul de activitate al unitatii, baza tehnica din dotare, personal etc.; -realizarea, dupa caz, a unei vizite în unitate. În functie de situatia constatata, controlul se poate dezvolta în scopul asigurarii remedierii deficientelor.

Metoda de control prin campanie Metoda poate fi folosita pentru constientizarea unei anumite probleme, printr-o

activitate de control si prevenire bine pusa la punct, limitata în timp si care atrage atentia mijloacelor de informare în masa.

Organizarea unei campanii implica: -procurarea datelor, documentelor, informatiilor în legatura cu obiectul campaniei, a datelor statistice privind accidentele de muncasi procesarea acestora; -realizarea unui material de sinteza în vederea motivarii campaniei si pregatirea inspectorilor pentru aplicarea metodei; -asigurarea bazei materiale necesare desfasurarii campaniei si informarea mass-media; -programarea si desfasurarea controalelor; -procese verbale tipizate continând lipsuri si cerinte; instructiuni privind efectuarea campaniei; -documente în care vor fi consemnate rezultatele campaniei; -valorificarea si urmarirea rezultatelor campaniei.

Indiferent de modul si instrumentele de investigare utilizate, controlul securitatii si sanatatii în munca presupune implicarea managerilor aflati pe diferite trepte ale ierarhiei

66

organizationale a întreprinderii, a specialistilor în securitatea si sanatatea în muncasi, mai ales, a lucratorilor care, prin atitudinea favorabila prevenirii si prin cunostintele pe care le poseda cu privire la locul de munca, la procedeele si tehnologiile de lucru, poate aduce informatii utile ce ar permite detectarea de noi surse de factori de risc.

Încercând sa demonstram importanta controlului securitatii si sanatatii în munca, subliniem faptul ca prevenirea accidentelor de muncasi a îmbolnavirilor profesionale, înseamna anticiparea posibilelor dezechilibre ce pot afecta sistemele de munca, prin realizarea unui control riguros si complex pentru reperarea problemelor si pentru stabilirea unor masuri adecvate pentru protectia lucratorilor.

67

VIII. RISCURI PROFESIONALE. IDENTIFICAREA ŞI APRECIEREA RISCURILOR PROFESIONALE ŞI MĂSURI DE PREVENIRE

PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE EVALUĂRII RISCURILOR

Evaluarea riscurilor constă în studiul sistematic a tuturor elementelor procesului de muncă susceptibil de a genera daune, al mijloacelor de eliminare a pericolelor şi al măsurilor de prevenire/ protecţie a acestor riscuri.

Indiferent de metoda aplicată evaluarea riscurilor trebuie să urmărească următoarele etape obligatorii:

identificarea pericolelor existente şi riscurilor; identificarea persoanelor care pot fi expuse acestor pericole; estimarea calitativă şi/sau cantitativă a riscurilor; examinarea posibilităţilor de eliminare sau diminuare a riscurilor; adaptarea altor măsuri care să vizeze prevenirea riscurilor

Evaluarea trebuie axată pe riscurile profesionale evidenţiate sau previzibile în mod raţional, luând în calcul şi riscurile nesemnificative (riscuri din activităţi cotidiene) numai în cazul când există posibilitatea agravării lor.

Evaluarea riscurilor trebuie să vizeze toate locurile de muncă: fixe (birouri, ateliere, maşini unelte, etc.); evolutive (şantiere, docuri, etc); mobile (temporare).

Evaluarea riscurilor la locurile de muncă fixe, unde procesul de muncă se derulează după o schemă permanentă se va face ţinând cont de condiţiile existente uzuale, nu va fi reiterată pentru locurile de muncă comparabile şi se va revizui numai când circumstanţele se modifică. Evaluarea riscurilor la locurile de muncă evolutive sau mobile se va face luând în considerare toate etapele succesive ale locurilor de muncă, ţinându-se seama de toate schimbările elementelor sistemului de muncă.

Evaluarea riscurilor profesionale nu se va demara exclusiv de către angajator sau de reprezentanţii acestora, ci în acest demers vor fi antrenaţi muncitorii sau reprezentanţii lor, care trebuie consultaţi pe tot parcursul evaluării şi informaţi cu privire la măsurile de prevenire/ protecţie adoptate şi la concluziile obţinute.

La evaluarea riscurilor se va ţine cont obligatoriu de prescripţiile legale şi de normele şi recomandările publicate (norme tehnice, coduri de bună practică, nivelele de expunere, norme ale asociaţilor profesionale etc.)

Evaluarea riscurilor va ţine cont de eventuale prezenţe la locul de muncă analizat şi a altor categorii de personal din afara sistemului de muncă care pot fi expuşi riscurilor existente sau pot provoca riscuri suplimentare personalului prezent. Aceste categorii de personal (personal din alte sectoare ale unităţii, persoane din alte societăţi, vizitatori, studenţi, clienţi, elevi, public etc.) nefiind conştienţi de riscuri, ignoră măsurile de protecţie şi se expun pericolelor, de aceea ele trebuiesc informate în prealabil de măsurile de protecţie ce se impun.

Evaluarea riscurilor se va face prioritar la locurile de muncă cu pericol deosebit şi iminent de accidentare urmărindu-se:

identificarea factorilor de risc precum şi consecinţele acţiunii lor asupra organismului uman (deces sau invaliditate);

nivelul cantitativ al factorilor de risc în cazul îmbolnăvirilor profesionale; durata de expunere la acţiunea factorilor de risc; numărul persoanelor expuse; nivelul morbidităţii prin accidente şi îmbolnăviri profesionale;

68

Locurile de muncă cu pericol deosebit şi/sau iminent conţin factori de risc care generează explozii, incendii, factori de risc mecanic, termic, electric, biologic, psihic, factori de risc naturali şi speciali ai mediului de muncă.

La locurile de muncă ce presupun activităţi în condiţii de risc deosebit, timpul de lucru poate fi redus sub 8 ore/zi.Principiile care stau la baza ierarhizării măsurilor de prevenire/ protecţie a riscurilor sunt:

evitarea riscurilor; înlocuirea elementelor periculoase; combaterea riscurilor la sursă; prioritatea măsurilor de protecţie colectivă; considerarea evoluţiei tehnico – ştiinţifice; ameliorarea continuă a nivelului SSM.

METODOLOGIA GENERALĂ DE EVALUARE A RISCURILOR

Nu există un principiu universal valabil privind evaluarea riscurilor. Indiferent de metoda utilizată în evaluarea riscurilor trebuiesc respectate următoarele reguli fundamentale:

evaluarea se structurează astfel încât toate pericolele şi riscurile potenţiale să fie analizate;

eliminarea posibilă şi diminuarea pericolelor asociate riscurilor identificate.De asemenea, indiferent de metoda de abordare şi evaluare a riscurilor aplicată, se are

în vedere obligatoriu operaţiunile: observarea atentă a mediului specific locului de muncă (căi de acces, starea clădirilor,

starea echipamentelor tehnice şi de protecţie, gaze, pulberi, temperatură, zgomot, iluminat, curenţi de aer etc.);

determinarea tuturor sarcinilor de muncă specifice locului de muncă, fără omisiuni; observarea modului de desfăşurare a proceselor de muncă şi verificarea conformităţii

procedurilor aplicate cu cele stabilite; analiza riscurilor incluse de toate sarcinile de muncă; analiza modului de operare, pentru evaluarea expunerii la pericole; analiza factorilor externi de influenţă; analiza detaliată a factorilor psihologici, sociali şi fizici cauzatori de stres şi

interacţiunea lor cu factori ce ţin de organizare şi de mediu; analiza măsurilor adoptate pentru asigurarea securităţii şi urmărirea actualizării

informaţiilor privind riscurile.Riscul admisibil (rezidual) se determină prin abordare şi expresii matematice

specializate, numai în cazul unor probleme complexe de securitate cu consecinţe deosebit de grave, dar cu probabilitate de producere mică (riscuri nucleare).

Frecvent riscul admisibil pentru majoritatea locurilor de muncă se determină prin metoda de bună practică.Alegerea modului de abordare a procesului de evaluare (metodei de evaluare) depinde de următoarele elemente:

natura locului de muncă (fix, evolutiv, temporar); natura procesului de muncă (operaţii repetitive, procese evolutive, etc.); particularităţile sarcinii de muncă (sarcini repetitive, ocazionale, sezoniere, cu risc

major, etc); complexitatea tehnică şi tehnologică a locului de muncă.

În general o evaluare corectă a riscurilor acoperă în principal toate riscurile existente într-un sistem, la un loc de muncă sau o activitate .

69

Evaluarea riscurilor existente într-o societate comercială care produce o gamă determinată de produse poate fi astfel condusă încât să se facă analiza şi examinarea separată pentru:

echipamente tehnice cu pericole electrice, mecanice, termice, chimice, etc.; materiale utilizate, prelucrate, tratate cu riscurile asociate acestora; factori ambientali (temperatura, umiditate,ventilaţie, zgomot, iluminat, etc.); căi de acces şi refugii; utilizarea echipamentelor auxiliare; tratamente (procedee) speciale; securitate electrică; factori implicaţi în mentenanţă şi întreţinere; factori psihologici, sociali şi fizici care concură la stres.

În practică, uneori procesul de evaluare a riscurilor este structurat pe etape succesive pornind de la general (global) la particular (amănunt).

Evaluarea globală urmăreşte: să evidenţieze riscurile ce pot fi eliminate, chiar dacă eliminarea este dificilă sau

imposibilă; să analizeze riscurile care nu necesită măsuri noi de prevenire/ protecţie; să identifice riscurile cunoscute cu măsuri de prevenire disponibile; să identifice punctele unde se impune o evaluare riguroasă şi completă a riscurilor

bazată pe ierarhizarea riscurilor.Evaluarea globală se realizează prin controale şi inspecţii.

Evaluarea amănunţită se aplică atunci când evaluarea globală nu satisface. Aceasta presupune etapele:

1. Identificarea tuturor pericolelor de la locul de muncă. Fapt ce se realizează prin consultarea salariaţilor şi prin examinarea atentă a tuturor componentelor sistemului. În această etapă se analizează modul de desfăşurare a procesului de muncă, luându-se în considerare şi operaţiile intermitente, evenimentele neprogramate dar previzibile, activităţile profesionale ce pot induce pericole şi modul de interacţiune a operatorilor cu aceste pericole.

Identificarea riscurilor este cea mai importantă etapă a evaluării şi constă în colectarea şi actualizarea informaţiilor (despre pericole cunoscute şi potenţiale, măsuri de prevenire impuse prin norme, măsuri de prevenire efectiv aplicate, riscuri semnalate de către salariaţi) şi realizarea unei anchete prin observarea activităţilor, inspecţia locurilor de muncă şi a modului de organizare a sistemului de muncă. Ancheta se face prin completarea unor cheeck- listuri din care să rezulte comparativ situaţia reală faţă de cea ideală.Situaţiile şi activităţile profesionale cu pericole generatoare de riscuri sunt date în tabelul 1.

Tabelul 1 Situaţii şi activităţi generatoare de pericole şi riscuri

Nr.crt

Situaţii şi activităţi

generatoare de pericole şi riscuri

Pericole şi riscuri

1 Utilizarea echipamentelor

tehnice

- piese în mişcare de rotaţie sau translaţie, insuficient protejate, capabile să zdrobească, înţepe, perforeze, antreneze, înfaşce, izbească etc.; - mişcarea liberă a pieselor sau materialelor (cădere, rostogolire, glisare, basculare, oscilare, scufundare) care poate afecta executantul, deplasările vehiculelor şi maşinilor; - pericolul de producere a unui incendiu sau a unei explozii

70

(de exemplu prin fricţiune, recipienţi sub presiune, etc.);suprafeţe periculoase (înţepătoare, tăietoare, rugoase, adezive, alunecoase);- lucru la înălţime

2

Sarcinile de muncă şi

amenajarea locului de muncă

- sarcini de muncă ce implică deplasări frecvente, posturi de lucru anormale; - spaţii înguste (lucru între elementele fixe); - riscul de derapare sau alunecare (suprafeţe umede); - conţinut necorespunzător al sarciniilor de muncă; - influenţa purtării echipamentelor individuale de protecţie asupra altor aspecte ale procesului de muncă - tehnici şi metode de muncă – suprasolicităril - accesul şi/sau lucrul în spaţii izolate

3Utilizarea

energiei electrice

- comutatoare electrice; - instalaţii electrice de forţă sau iuminat; - comenzi, izolaţii electrice; - unelte portabile acţionate electric; - liniile electrice aeriene; - incendiile sau exploziile generate de cauze electrice.

4

Expunerea la Substanţe sau preparate

periculoase pentru securitate

şi sănătate

- inhalarea,ingerarea şi absorbţia cutanată a unor substanţe periculoase pentru sănătate, inclusiv aerosoli şi particule în suspensie; - utilizarea substanţelor inflamabile şi explozibile;- deficienţa în oxigen; - prezenţa substanţelor corozive; - substanţe reactive/ instabile; - prezenţa alergenilor

5Expunere la agenţi fizici

- expunerea la radiaţii electromagnetice şi ionizante; - expunerea la laseri; - expunerea la zgomot, ultrasunete; - expunerea la vibraţii mecanice; - expunerea la medii calde/ reci; - expunerea la curenţii de aer; - prezenţa fluidelor sub presiune (aer comprimat, vapori,lichide)

6Expunere la

agenţi biologici

- riscul de infectare cauzat de manipularea şi expunerea involuntară la microorganisme, exotoxine şi endotoxin; - prezenţa alergenilor

7 Factori ambientali

- luminat necorespunzător - curenţii de aer; - reglarea inadecvată a temperaturii şi umidităţii în sistemele de condiţionare a aerului - prezenţa poluanţilor (noxe);

8 Interacţiunea dintre locul de

muncă şi factorii umani

- neadaptarea sistemului de securitate pentru colectarea şi prelucrarea corectă a informaţiilor - neadaptarea la cunoştinţele şi aptitudinilor personalului - incapacitatea de adaptare la normele comportamentale - calitatea necorespunzătoare a comunicării şi a instrucţiunilor date pentru a se putea face faţă situaţiilor de pericol noi (necuprinse într-o prealabilă evaluare)

71

- consecinţele nerespectării modurilor de operare sigure, previzibile în mod raţional - gradul de adaptare la echipamentele indviduale de protecţie - insuficienta motivaţie pentru protecţia muncii (din diferite motive) - factori ergonomici (adaptarea configuraţiei locului de muncă la executant)

9Factori

psihologici

- impactul asupra anumitor categorii de personal (monotonie, ritm de efectuare al unor operaţii repetitive etc.) - dimensiunile fizice ale locului de muncă (claustrofobie, senzaţia de izolare); - ambiguităţile şi/ sau conflictele referitoare la sarcina de muncă, percepute diferit şi uneori având ca rezultat acţiuni greşite ale executantului; - modul de a contribui, în calitate de executant, la deciziile privind sarcina de muncă; - nivelul ridicat de exigenţe, controlul redus al procesului de muncă; - restricţiile inadecvate în caz de urgenţă

10Organizarea

muncii

- factorii determinanţi de către procesele de muncă (munca în regim de noapte, în schimburi prelungite etc.) - sisteme de management eficace, aplicabile pentru organizarea, prevenirea, urmărirea controlului securităţii şi sănătăţii în muncă - întreţinerea echipamentelor, inclusiv a celor de securitate - dispoziţiile adecvate pentru prognozarea accidentelor şi urgenţelor

11 Alţi factori

- pericolele generate de alte persoane decât cele din interiorul sistemului de muncă - munca cu animalele - caractrerul particular al mediului (acvatic, subacvatic, aerian, cosmic, minier subteran) - intemperii, catastrofe naturaleintegritatea programelor de calculator utilizate - locuri de muncă în schimbare

2. Identificarea tuturor persoanelor expuse pericolelor. În acestă etapă se consideră toate persoanele ce interacţionează în mod direct sau indirect cu pericolele, acordându-se o atenţie specială grupelor de operatori expuşi la riscuri majore.Categoriile de personal pe grupe, expuse în mod curent riscurilor sunt prevăzute în tabelul 2.

Tabelul 2Categorii de persoane pe grupe expuse riscurilorNr. crt

Personal şi tip de riscuri Categorii de personal

1 Muncitori şi alte categorii de persoane expuse riscurilor

- personal de producţie, fabricaţie, distribuţie, vânzare, cercetare, etc; - personalul din serviciile auxiliare sau logistice( întreţinere, curăţenie, muncitori temporari etc); - furnizori de bunuri şi servicii; - liber profesioniştii;

72

- studenţi, stagiari, elevi, ucenici; - vizitatori; - clienţi; - serviciile de urgenţă; - personalul de laborator;

2 Muncitori expuşi la riscuri majore

- persoanele handicapate; - muncitori tineri sau în vârstă; - femeile însărcinate , lăuze; - personal fără experienţă şi/sau instuire (debutanţi, angajaţi temporar, sezonieri); - personal de întreţinere; - persoane care lucrează în spaţii izolate sau insuficient ventilate; - muncitori imunodependenţi; - muncitori suferind de afecţiuni cronice; - muncitori care iau medicamente care le pot mări vulnerabilitatea.

3. Estimarea riscurilor, ţinând cont de fiabilitatea măsurilor preventive efectiv aplicate. Acest lucru se poate realiza printr-o tehnică simplă bazată pe observaţii de bun simţ, fără mijloace complexe de analiză şi fără aptitudini specializate, sau folosind tehnici de analiză cantitativă a riscurilor care necesită aptitudini specializate şi care se aplică proceselor de muncă caracterizate prin riscuri majore (aeronautică, construcţii, construcţii de maşini, chimie, metalurgia, petrochimie, minerit, industria nucleară etc). Întrucât majoritatea tehnicilor de analiză complexă a riscurilor presupun estimarea gravităţii consecinţelor asupra operatorului şi a probabilităţii de producere a unui eveniment nedorit, se recomandă folosirea unor scale crescătoare de tipul:

pentru gravitate: cu gravitate neglijabilă; incident fără afectarea stării de integritate şi sănătate; accident cu incapacitate temporară de muncă( ITM); accident cu invaliditate( INV); accident soldat cu deces (D); accident colectiv;

pentru probabilitate eveniment improbabil; eveniment posibil; eveniment probabil; eveniment inevitabil.

4. Stabilirea măsurilor de prevenire/protecţie în scopul eliminării şi/sau reducerii riscurilor. În această etapă se adoptă deciziile şi măsurile de prevenire recurgându-se la codurile de bună practică, astfel încât să se garanteze protecţia lucrătorilor conform normelor şi legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare. Pentru riscurile nesemnificative nu se adoptă măsuri de protecţie suplimentară ci doar, uneori organizatorice. Pentru riscurile acceptabile (reziduale) se urmăreşte doar menţinerea şi ameliorarea gradului de securitate. Pentru riscurile inacceptabile se iau măsuri tehnice de eliminare sau ameliorare prin modificarea sistemului de management al securităţii. Pentru riscurile majore şi insuficient controlate se iau măsuri

73

drastice provizorii şi imediate (chiar oprirea sistemului de muncă) până la aducerea lor în domeniul de acceptabilitate.

Absenţa elementelor semnificative privind existenţa unui risc, presupune continuarea colectării de informaţii până la edificarea completă. Produsul final al evaluării riscului constă în identificarea riscurilor inacceptabile şi stabilirea planului de măsuri cu priorităţile ce se impun.

Ideal este ca măsurile cu caracter preventiv/protecţie să se adopte încă din faza de concepţie a unui sistem de muncă, sau de achiziţionare de noi echipamente, produse, tehnologii.

5. Stabilirea priorităţilor vizând măsurile de prevenire/protecţie . Transpunerea în practică a măsurilor de prevenire/protecţie stabilite anterior se face numai după ierarhizarea lor. La stabilirea priorităţilor se va pleca de la gravitatea consecinţelor probabile fiecărui risc, de la numărul de victime potenţiale, de la frecvenţa de manifestare a riscului şi de la timpul necesar implementării măsurilor de prevenire. Astfel se impune întocmirea unui plan de acţiune prioritar cu măsuri pe termen scurt în cadrul unui plan progresiv de ameliorare a riscurilor pe termen mediu şi lung.

6. Stabilirea concluziilor . Evaluarea riscurilor profesiunale indiferent prin ce metode se realizează se încheie cu concluzii care trebuiesc să cuprindă următoarele aspecte: - dacă riscurile sunt controlate adecvat; - dacă nu, care sunt opţiunile pentru reducerea riscurilor; - priorităţile de acţiune în conformitate cu ierarhizarea riscurilor; - ameliorarea suplimentară a nivelului de protecţie a operatorilor; -dacă riscurile afectează şi alte categorii de personal din afara sistemului de muncă şi ce măsuri se impun

Organizarea evaluării riscurilor, este sarcina angajatorului care printr-un plan de acţiune destinat controlului şi eliminării riscurilor (plan de securitate şi sănătate a muncii) va întreprinde:

iniţierea, organizarea şi coordonarea evaluării; nominalizarea personalului competent pentru a realiza evaluarea, apelând la evaluatori

din exterior şi consultând reprezentanţii muncitorilor în acest scop; furnizează informaţii, formează şi alocă resurse necesare personalului însărcinat

cu evaluarea; coordonează activităţile în cadrul grupei de evaluare; implică conducerea unităţii şi asigură participarea salariaţilor la evaluare; stabileşte măsuri de control şi revizuire a evaluării; supraveghează aplicarea măsurilor de prevenire/ protecţie conform planului de măsuri; informează salariaţii despre concluziile evaluării şi a planului de măsuri întocmit

(planul de securitate şi sănătate în muncă).Decizia finală de desemnare a persoanelor competente însărcinate cu evaluarea

riscurilor aparţine angajatorului. Aceştia pot fi: angajatori, persoane din unitate desemnate, servicii externe de consultanţă (experţi abilitaţi). În practică evaluarea se face în echipă pluridisciplinară formată din personal competent cu abilităţi în domeniu.

Evaluatorul îşi încheie activitatea cu stabilirea planului de măsuri şi ierarhizare a priorităţilor. Aplicarea planului de măsuri constituie exclusiv sarcina angajatorului care o poate încredinţa persoanei sau compartimentului de protecţie a muncii.

Personalul din echipa de evaluare trebuie să dispună de cunoştinţe şi/sau informaţii referitoare la sistemul de muncă evaluat (pericole şi riscuri existente, echipamente, materiale,

74

produse şi tehnologii folosite, organizarea sistemului de muncă, probabilitatea, frecvenţa şi durata de expunere la pericole.

Responsabilitatea angajatorului în materie de securitate şi sănătate în muncă nu absolvă lucrătorul de responsabilitate, ci îl sprijină în asumarea ei.

Întodeauna când angajatorii se confruntă cu probleme deosebite în materie de SSM este recomandată recurgerea la servicii specializate din exterior (experţi în inginerie, jurişti, contabili, experţi în SSM, medici, cabinete de consultanţă, firme independente, centre ale universităţilor, persoane fizice autorizate etc.).

Când angajatorul apelează la servicii specializate din exterior, trebuie să se asigure că specialiştii proprii din unitate au efectuat o analiză în măsura posibilului, a tuturor aspectelor vizând SSM (o autoevaluare).

Oportunitatea recurgerii la serviciile de consultanţă externe se manifestă când pentru evaluarea riscurilor nu există toate cunoştinţele şi informaţiile necesare în cazul analizării sistemelor compexe de muncă cu tehnologii noi, când în unitate nu există mijloacele necesare analizei detaliate a unor riscuri, când unele riscuri sunt puţin evidente, când sunt riscuri specifice asociate cu consecinţe catastrofale, când se solicită de către casele de asigurări sociale, când se impune introducerea de tehnici noi de reducere a nivelurilor de risc şi când se apreciază că este benefică o opinie obiectivă şi independentă asupra unor probleme interne ale unităţii.

Serviciile de consultanţă externă pot fi solicitate şi numai pentru diverse studii ale evaluării riscurilor.

În selectarea serviciilor externe angajatorul consultă salariaţii şi/sau reprezentanţii lor responsabili cu probleme de SSM. Competenţa serviciilor externe de consultanţă este dovedită cu certificate şi diplome de competenţă, titluri de abilitare, titluri de aptitudini tehnice, apartenenţa la o organizaţie profesională, specializări şi dovezi privind experienţa şi reputaţia lor.

Angajatorul, când solicită consultanţă externă, pune la dispoziţia celor solicitaţi caietul de sarcini care cuprinde:

problema clar expusă; motivele solicitării; ce se doreşte prin consultanţă; cum va fi apreciată atingerea obiectivului final al evaluării; informaţii privind unitatea; definirea precisă a obiectivelor; descrierea detaliată a problemelor, eventual o autoevaluare; resurse interne puse la dispoziţia specialiştilor; directive bugetare; calendarul lucrării; tipul de raport final solicitat; criteriile de reuşită.

În timpul evaluării riscurilor angajatorul verifică dacă specialiştii au înţeles sistemul de muncă analizat (prin pertinenţa întrebărilor puse în chestionare) dacă măsurile recomandate sunt aplicabile, rezonabile şi motivate corespunzător şi dacă recomandările sunt clare şi precise. Angajatorul are obligaţia de a se asigura că evaluarea riscurilor efectuată de un serviciu specializat extern este adecvată, raţională şi utilă, iar măsurile de prevenire/protecţie pot şi vor fi transpuse în practică.

Evaluarea riscurilor constituie numai o etapă secvenţială în prevenirea şi controlul riscurilor, care sunt activităţi continui.

75

ANALIZA FACTORILOR DE RISC DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ

Factorii de risc acţionează asupra executantului prin două componente de bază: gravitatea consecinţă/eveniment) şi probabilitatea de producere (eveniment/unitate de timp). Combinarea acestor componente determină însuşi nivelul de risc.

Factorii de risc sunt proprii tuturor componentelor sistemului de muncă (executant, sarcina de muncă, mijloace de producţie, mediul de muncă)

3. 1. FACTORI DE RISC DATORAŢI EXECUTANTULUI

Studiile şi analizele efectuate privind fenomenele de accidentare şi îmbolnăvire profesională au relevat că factorii de risc proprii executantului, au o incidenţă majoră. Indiferent de repartiţia sarcinilor, activitatea de muncă pe care o desfăşoară executantul cuprinde 4 secvenţe principale: recepţionarea şi constituirea informaţiei; elaborarea şi adoprarea deciziilor; execuţia; autoreglarea.

Din punct de vedere al securităţii muncii distingem la executant un comportament normal, care nu conduce la daune, şi un comportament inadecvat, care poate favoriza sau declanşa accidente sau îmbolnăviri profesionale.

Factorii de risc ce aparţin de executant sunt acţiunile greşite şi omisiunile.Comportamentul normal presupune evitarea riscurilor, prin respectarea prescripţiilor

tehnice şi a reglementărilor de protecţia muncii referitoare la modul în care trebuie îndeplinită sarcina şi neutralizarea situaţiilor de risc create, ceea ce implică sesizarea rapidă a acestora (chiar anticiparea lor), a elementelor critice, prelucrarea rapidă a informaţiilor, decizia şi execuţia ei prompte şi rapide.

Comportamentul inadecvat al executantului se manifestă prin conduite nesigure sau necorespunzătoare situaţiilor obişnuite sau neobişnuite de muncă. În consecinţă, factorii de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională proprii executantului se pot subsuma unei erori la nivelul verigilor de bază ale activităţii de muncă: erori de recepţie, prelucrare şi interpretare a informaţiei; erori de decizie; erori de execuţie; erori de autoreglaj.

Comportamentul în muncă al executantului reprezintă concretizarea capacităţii de muncă care reflectă relaţia dintre nivelul exigenţelor adresate lui (sub forma sarcinii de muncă) şi capacitatea sa de a le răspunde.

Capacitatea de muncă permanentă reprezintă o rezervă potenţială de muncă cu un caracter dinamic care depinde de nivelul cunoştinţelor şi deprinderilor profesionale şi de însuşirile şi capacităţile individuale.

Cunoştinţele şi deprinderile profesionale se obţin prin instruire, educaţie, formare şi perfecţionare. Însuşirile şi capacităţile individuale sunt general umane cu posibilităţi şi limite fizice şi psihofiziologice determinate , dar şi particulare, prin care oamenii se deosebesc unii de alţii.

Capacitatea de muncă momentană (temporară) este cea care depinde de situaţiile conflictuale de moment, boală, stare de ebreitate, bucurie, satisfacţie, nesatisfacţie.

Ansamblul tuturor trăsăturilor psihice şi fiziologice particulare, caracteristice pentru un anumit individ, formează personalitatea acestuia. Trăsăturile care alcătuiesc personalitatea se pot clasifica în trei categorii mari: temperamentul, aptitudinile şi caracterul.

Un rol important îl are şi memoria, care reprezentă capacitatea de fixare, păstrare şi reproducere a informaţiilor, evenimentelor etc. Se face distincţie între memoria mecanică (în raport cu elementele în care înţelesul are un rol redus) şi memoria logică (în raport cu elementele în care înţelesul are un rol important)

76

Spiritul de observaţie. Observaţia este o formă superioară a percepţiei premeditată, dirijată şi selectivă, întreprinsă cu un anumit scop. Observarea înseamnă cercetarea şi studierea obiectului, a situaţiei percepute. Aptitudinile psihomotorii reflectă capacitatea potenţială a individului relativ la următoarele cerinţe:

Viteza sau rapiditatea de execuţie: aceasta este condiţionată primordial la nivelul de reactivitate şi mobilitate neuromusculară.

Precizia, calitatea care reflectă raportul dintre traiectoria mişcării şi obiectul urmărit.Siguranţa este capacitatea de a realiza concordanţa necesară dintre mişcarea executată

în momentul dat şi de cerinţele atingerii obiectivului.Tempoul se referă la capacitatea de a executa regulat şi rapid succesiunile de mişcări

în cadrul unui sistem de deprinderi motorii de muncă.Acurateţea sau fluenţa, care se evidenţiază prin puritatea şi eleganţa mişcărilor şi

operaţiilor care intră în alcătuirea unei deprinderi, prin uşurinţa şi naturaleţea trecerii de la o fază la alta, de la o schemă motorie la alta.

Plasticitatea funcţională este o calitate care interesează mai multe niveluri: senzorial- receptiv, mental şi psihomotor. Plasticitatea funcţională este deci o calitate care asigură capacitatea de permanentă orientare şi reorientare senzorial – perceptivă, mentală şi motorie în raport cu excitanţi noi, neaşteptaţi, capacitatea adaptării promte şi adecvate la situaţii noi, eventual critice.

Caracterul, cea de–a treia latură a personalităţii o constituie trăsăturile de caracter. Aceaste trăsături se referă, pe de o parte, la motivele şi scopurile acţiunilor omului (tendinţe, trebuinţe, motivaţii) şi pe de altă parte, la orientarea omului ca fiinţă socială faţă de muncă, societate şi faţă de sine (atitudini).

Vârsta, experienţa profesională

Vârsta şi vechimea în muncă sunt doi factori care nu se pot trata separat, intercondiţionându-se în influenţarea nivelului capacităţii de muncă.

Starea de sănătate

Sănătatea fizică şi psihică a omului este deosebit de importantă, ea condiţionând atât nivelul capacităţii de muncă şi indirect, potenţând manifestarea diferitelor variabile fizice şi psihofiziologice care determină performanţele omului în activitate.

Variabilele individuale de moment

Capacitatea de muncă este influenţată puternic şi de factori cu acţiune temporară: oboseala, bolile, emoţiile puternice, interese de moment, stări depresive, conflicte familiale sau profesionale, influenţa alcoolului, factori alimentari, efort voluntar de moment. Starea de stres resimţită şi care influenţează cel mai mult comportamentul de muncă este odihna- oboseala. Oboseala provoacă blocaje, adică perioade de pauză între mişcări, în care atenţia se reduce, creându-se condiţii favorabile producerii accidentelor.

Consumul de alcool are efecte dăunătoare asupra activităţii psihice, precum şi asupra diferitelor funcţii şi organe.

3. 2. FACTORI DE RISC DATORAŢI SARCINII DE MUNCĂ

Sarcina de muncă defineşte orice activitate de muncă: funcţii, sarcini, activităţi, operaţii, procese, comportament, cerinţe etc. Dintre acestea, funcţiile constituie unităţi majore ale muncii, pot cuprinde una sau mai multe sarcini şi sunt foarte variate, corespunzător scopului proceselor de muncă.

77

Sarcina este reprezentată de un grup de acţiuni legate temporar şi realizate cu aceleaşi elemente informaţionale şi mijloace de muncă; este o unitate subordonată funcţiei, are o anumită frecvenţă, un scop (subordonat scopului funcţiei), necesită anumite cunoştinţe şi deprinderi şi trebuie să se încadreze unor cerinţe restrictive: viteză, precizie, etc.

Metoda de muncă reflectă modul în care se realizează sarcina şi operaţiile în condiţiile tehnologice concrete şi de înzestrare tehnică; cuprinde în general ordinea de succesiune eficientă a fazelor operaţiei, alcătuirea raţională a mânuirilor şi mişcărilor în condiţii tehnico- organizatorice precizate.

Factorii de accidentare şi îmbolnăvire profesională proprii sarcinii de muncă sunt:- conţinut sau structură necorespunzătoare a sarcinilor de muncă în raport cu scopul sistemului de muncă sau cu cerinţele impuse de situaţii de risc; - cerinţe sub/supradimensionate impuse executantului, respectiv necorespunzătoare posibilităţilor acestuia.

3. 3. FACTORI DE RISC DATORAŢI MIJLOACELOR DE PRODUCŢIE

După natura acţiunii lor, factorii de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională proprii mijloacelor de producţie se pot împărţi în patru mari categorii: factori de natură fizică, factori de natură chimică, caracteristicile mijloacelor de producţie, sub/suprasolicitare psihofiziologică a executantului.

A). Factorii de natură fizică includ la rândul lor:Factori de natură mecanică:

Mişcările periculoase

Statisticile arată că cele mai multe accidente de muncă având cauze de natură obiectivă se datorează organelor în mişcare: funcţionale, nefuncţionale care constituie surse potenţiale de accidentare, putând produce vătămări sub formă de striviri, tăieturi, contuzii, străpungeri, etc.

Suprafeţe sau contururi periculoase, respectiv înţepătoare, tăioase, alunecoase, abrazive, adezive.

Utileje sub presiune (risc de explozii) Vibraţii excesive ale sculelor,utilajelor, instalaţiilor etc.

Factori de natură termică

Există locuri de muncă unde, prin natura sarcinii de muncă, executantul poate intra în contact cu obiecte sau suprafeţe cu temperaturi excesive: ridicate sau coborâte. În multe dintre situaţiile precizate poate apărea drept risc de accidentare şi contactul cu flăcările la lucrul cu foc deschis.

Curentul electricMajoritatea instalaţiilor, utilajelor şi maşinilor sunt acţionate electric. Curentul electric

poate constitui factor de risc de accidentare în muncă în două situaţii: Realizarea contactului dintre organismul uman şi părţile componente ale mijloacelor

de muncă aflate sub tensiune- factor de risc direct (final) Creştera bruscă a energiei termice radiate datorită rezistenţei conductorului - factor

indirect (intermediar)Curentul electric, în calitate de factor direct de accidentare în muncă, poate provoca

două tipuri de leziuni: electrotraumatismul şi electrocutarea. Efectul curentului electric asupra organismului este amplificat de condiţiile de mediu: umezeală excesivă, temperatură ridicată, prezenţa unor fluide care micşorează rezistenţa electrică a corpului uman. Consecinţa maximă a acestui factor de risc este decesul.

78

B). Factori de risc de natură chimică

Diverse substanţe utilizate în procesul de muncă devin surse generatoare de accidente de muncă şi îmbolnăviri profesionale, acestea sunt în principal: substanţe toxice, substanţe caustice, substanţe inflamabile, substanţe explozive, substanţe cancerigene (noxe cancerigene).

C). Factorii de risc de natură biologică: culturile sau preparartele cu microorganisme (bacterii, virusuri, richeţi etc.) plantele periculoase (ciuperci otrăvitoare, frunze, tulpini, rădăcini) şi animale periculoase (şerpi, rozătoare, câini etc.) reprezintă factori de risc care produc accidente şi îmbolnăviri profesionale.

D). Caracteristicile mijloacelor de producţie şi sarcinii de muncă care pot provoca sub sau suprasolicitarea psihofiziologică a executantului. Prin modul de funcţionare a mijloacelor de producţie precum şi datorită caracteristicilor acestora şi ale obiectelor muncii, executantul este obligat ca în decursul realizării procesului de mncă să presteze un anumit efort fizic şi psihic.

Sub sau suprasolicitarea fizică poate fi statică: efort fizic minim/excesiv, poziţii de lucru forţate sau vicioase; şi dinamică: efort fizic dinamic minim/excesiv, viteză de execuţie prea mică/ prea mare, dificultatea efectuării mişcărilor.În ambele situaţii, efectul suprasolicitării asupra executantului îl constituie oboseala fizică.

Sub sau suprasolicitarea psihică poate fi, la rândul ei: mentală, senzorială şi psihomotorie. În cazul sub sau suprasolicitării psihice se instalează oboseala neuropsihică.

3. 4. FACTORI DE RISC PROPRII MEDIULUI DE MUNCĂ

Se clasifică după cum urmează:a. Factori de risc de natură fizică care includ :

temperatura excesivă a aerului (ridicată/scăzută); umiditatea necorespunzătoare a aerului (ridicată/ scăzută); viteza mare a curenţilor de aer, aceştia definesc microclima mediului de muncă; Presiunea excesivă a aerului (ridicată/ scăzută); Iluminatul necorespunzător. Zgomot Radiaţii, vibraţii, calamităţi naturale, potenţial electrostatic, agresiune la locul

agresiune la locul de muncă.b. Factori de risc de natură chimică care includ: gaze, vapori, aerosoli toxici şi

pulberi pneumoconiogene.Factorii de risc proprii mediului social de muncă. Între executant şi colectivitatea în

cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea se creează legături, dependenţe şi interferenţe care variază în funcţie de nivelul integrării în colectiv şi care exercită o influenţă determinantă asupra comportamentului său. Concepţiile şi obiceiurile din cadrul unei colectivităţi, precum şi modul cum apreciază grupul respectiv riscul, determină într-o măsură foarte mare comportamentul sub aspectul securităţii muncii.

Factorii de risc (cauzele potenţiale) ce ţin de componentele sistemului de muncă care stau la baza accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale precum şi măsurile de prevenire, schematic, sunt prezentate în fig.1 .Prezentarea completă a tuturor factorilor de risc pe cele 4 componente ale sistemului de muncă este dată în ANEXA 3.

79

Figura 1. Schema generală a cauzelor potenţiale ale accidentelor de muncă şi bolilor profesionale şi a principalelor măsuri de prevenire

80

ACCIDENTE DE MUNCĂŞI

BOLI PROFESIONALE

CAUZEMASURI DE PREVENIRE

ÎNSUŞIRI FIZICE NECORESPUNZĂTOARE APTITUDINI NECORESPUNZĂTOARE LIPSA DE CUNOŞTINŢE PROFESIONALE ŞI DE PROTECŢIA MUNCII ATITUDINE NECORESPUNZĂTOARE FAŢĂ DE RISC STĂRI MOMENTANE

SOLICITĂRI FIZICE ŞI PSIHICE INCOMPATIBILE CU POSIBILITĂŢILE FIZIOLOGICE DATORITĂ: - dimensionarea necorespunzătoare a sarcinii de muncă - coordonarea necorespunzătoare a activităţii - repartizarea defectuoasă a sarcinilor - neconcordanţa dintre sarcinile de muncă şi ceriţele de securitate a personalului - executarea unor sarcini neobişnuite

- TEHNOLOGII, INSTALAŢII, UTILAJE ŞI MAŞINI CU PERICOL MARE DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNĂVIRI PROFESIONALE, INSTALAŢII, UTILAJE, MAŞINI ACŢIONATE ELECTRIC- UTILAJE SUB PRESIUNE- MAŞINI ŞI ORGANE DE MAŞINI ÎN MIŞCARE- INSTALAŢII, UTILAJE MAŞINI ŞI SCULE DEFECTE- AMPLASAREA NECORESPUNZĂTOARE A MIJLOACELOR DE PRODUCŢIE- TRANSPORTUL, MANIPULAREA ŞI DEPOZITARE DEFECTUOASĂ A MATERIALELOR, MATERIILOR PRIME ŞI MATERIALELE PERICULOASE PRIN NATURA LOR

MEDIU FIZIC AMBIANT:- Condiţii de iluminat- Microclimat- Noxe chimice- Zgomote, vibraţii, ultrasunete- Radiaţii- Electricitate statică

MEDIU SOCIAL

- EXAMENMEDICAL - EXAMEN PSIHOLOGIC - INSTRUIRE PERSONAL - PROPAGANDĂ PROTECŢIA MUNCII - CONTROLUL OPERATIV AL STĂRII SĂNĂTĂŢII PERSONALULUI - DOTAREA PERSONALULUI CU ECHIPAMENT INDIVIDUAL DE PROTECŢIE

ORGANIZAREA ECONOMICĂ A ACTIVITĂŢILOR: - dimensionarea corespunzătoare a sarcinii - coordonarea optimă a activităţilor - repartizarea corectă a sarcinilor - asigurarea concordanţei între sarcinile de producţie şi cele de securitate

- CONCEPEREA UNOR TEHNILOGII NEPERICULOASE( cu grad de risc scăzut)- REALIZAREA CORESPUNZĂTOARE A OPERAŢIILOR DE REPARAŢII- DOTAREA MAŞINILOR CU DISPOZITIVE DE PROTECŢIE ŞI SIGURANŢĂ- DOTAREA CU MIJLOACE DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA CURENTULUI ELECTRIC AMPLASAREA CORESPUNZĂTOARE A MIJLOACELOR DE PRODUCŢIE DEPOZITAREA CORESPUNZĂTOARE A MATERIALELORUTILIZAREA UNOR MATERII PRIME NEPERICULOASE

- DOTAREA CU MIJLOACE DE COMBATERE A NOXELOR- OPTIMIZAREA RELAŢIILOR DIN COLECTIVUL DE MUNCĂ

PROCES DE MUNCĂ

FACTOR UMAN(EXECUTANT)

SARCINADE MUNCĂ

MIJLOACEDE

PRODUCŢIE

MEDIUDEMUNCĂ

3. 5. FACTORII DE RISC

Factorii de risc sunt toţi factorii sistemului de muncă susceptibili să acţioneze asupra sănătăţii sau integrităţii lucrătorilor şi care pot produce vătămări. Este vorba despre ceea ce majoritatea persoanelor, în limbajul curent, denumesc pericole sau situaţii periculoase. În acest sens norma europeană EN 292-1 defineşte pericolul, situaţiile periculoase sau evenimentele periculoase asociate procesului de muncă (factori de risc) ca fiind o "cauză capabilă să provoace o leziune sau un atac la sănătate". Această definiţie constituie o apreciere calitativă a riscului uzitată în identificarea acestuia.

Securitatea este definită ca faptul de a fi la adăpost de orice pericol. Riscul şi securitatea sunt în strânsă corelaţie şi se exclud reciproc.

3. 6. RISCUL

Riscul este definit, în conformitate cu norma europeană EN 292-1, ca fiind „combinaţia dintre probabilitatea şi gravitatea unei leziuni sau atac la sănătate ce poate surveni într-o situaţie periculoasă”. Această definiţie constituie o apreciere cantitativă a riscului ce se poate utiliza în ierarhizarea riscurilor. Altfel spus, riscul reprezintă probabilitatea producerii unei daune de o anumită gravitate în timpul unei expuneri la factorul de risc.

În consecinţă, riscul profesional asociat unei situaţii particulare sau unui procedeu tehnic particular rezultă din combinarea următoarelor elemente:

gravitatea consecinţei previzibile (severitatea consecinţei cea mai probabilă); probabilitatea producerii acestei consecinţe.

Astfel definit, riscul poate fi evaluat cantitativ, dacă gravitatea şi probabilitatea au fost ele însele cuantificate. Evaluarea cantitativă (cuantificarea) poate fi utilizată pentru a compara diferite riscuri în cadrul unui sistem şi pentru a determina priorităţile de intervenţie sau pentru a compara nivelul riscului înainte şi după realizarea măsurilor de prevenire a manifestării lui.

Aceste elemente sunt prezentate în figura 2:

Fig. 2. definirea riscului funcţie de gravitate şi probabilitate.

Absenţa unui istoric al sistemului analizat, un număr mic de accidente sau îmbolnăviri profesionale, gravitatea scăzută a consecinţelor accidentelor nu trebuie considerată în mod automat ca prezumţie a unui risc scăzut.

3. 7. GRAVITATEA

Se apreciază conform standardului MIL-STD-882 C prin evaluarea consecinţelor celui mai grav accident, care ar putea fi provocat de factorul de risc respectiv.

81

Gravitatea consecinţei (severitatea daunei cea mai posibilă) poate fi estimată luând în considerare următoarele:

natura obiectivului protejat (persoane, bunuri, mediu înconjurător); gravitatea leziunilor sau a afectării sănătăţii (uşoară - în mod normal reversibilă, gravă

- în mod normal ireversibilă, deces); amploarea de manifestare a consecinţei (o persoană, mai multe persoane).

Categoriile de gravitate a consecinţelor permit atribuirea unei dimensiuni calitative accidentelor potenţiale datorate erorii umane, a condiţiilor de mediu, neconformităţii proiectului, deficienţelor procedurale sau avarierii şi disfuncţiei produsului, subansamblelor sau componentelor acestuia.

Managerul de produs, managerul programului de asigurare a calităţii de securitate a produsului şi cel care realizează produsul trebuie să stabilească exact ce se înţelege prin distrugerea produsului, prin consecinţe majore/minore aduse produsului/mediului şi prin boală profesională sau vătămare gravă/minoră. Gravitatea poate fi definită pe baza unor criterii cum ar fi:

incapacitatea de muncă temporară (I.T.M.), incapacitatea de muncă permanentă (invaliditate), deces;

efecte asupra sănătăţii, reversibile sau nu, pentru factorii de risc susceptibili să aibă efecte psihologice;

interferenţa cu starea de confort, satisfacţia, motivaţia lucrătorului pentru factorii de risc sociali şi organizatorici.

3. 8. PROBABILITATEA

Probabilitatea reprezintă conform standardului MIL-STD-882 C frecvenţa de apariţie a evenimentului nedorit şi poate fi descrisă ca apariţie potenţială în unitatea de timp sau raportat la populaţie, element sau situaţie.

Probabilitatea este condiţionată de chiar condiţiile procesului de muncă: fiabilitatea echipamentelor tehnice, periculozitatea materialelor, organizarea muncii, constrângeri temporale etc. Ca şi în cazul gravităţii consecinţelor pentru estimarea probabilităţii de apariţie a unei consecinţe se pot utiliza mai multe grile de apreciere. Pentru o estimare cât mai corectă a probabilităţii de apariţie a unei consecinţe se recomandă a fi luate în considerare următoarele aspecte:

a) frecvenţa şi durata expunerii care sunt determinate de: necesitatea de acces în zona periculoasă (în funcţionare normală, mentenanţă sau

reparaţii), natura accesului (de exemplu pentru alimentarea manuală cu materiale), timpul petrecut în zona periculoasă, numărul persoanelor care acced, frecvenţa accesului;

b) probabilitatea de producere a evenimentului periculos determinată de: fiabilitatea echipamentelor tehnice şi alte date statistice, date statistice legate de frecvenţa accidentelor şi a îmbolnăvirilor profesionale, compararea riscurilor prezentate de sistemul analizat cu riscuri deja acceptate din

sisteme similare;c) posibilităţile de evitare sau de limitare a consecinţei unui eveniment periculos

în funcţie de: executant (care poate fi o persoană calificată sau necalificată ce poate executa

sarcina de muncă supravegheat sau nu etc.), viteza de apariţie a evenimentului periculos estimat (brusc, rapid, lent),

82

orice formă de conştientizare a riscului (prin informaţii generale, prin observare directă,

prin intermediul semnalelor de avertizare şi a dispozitivelor indicatoare, posibilităţile executantului de a evita sau limita consecinţa (de exemplu prin

reflexe, prin îndemânare, posibilităţile de salvare care fac ca şansele executantului de a

evita sau limita consecinţa să fi posibile, posibile în anumite condiţii, imposibile), experienţa practică şi cunoştinţele executantului (referitoare la procesul de

muncă analizat, referitoare la un proces de muncă similar sau fără experienţă).

3. 9. NIVELUL DE RISC

Nivelul de risc este un indicator cantitativ absolut care odată evaluat permite cunoaşterea faptului în ce măsură securitatea unui sistem de muncă, sub aspectul posibilităţii de producere a accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale, este acceptabil sau nu.

În practică se consideră că un sistem de muncă este sigur, dacă prezintă un nivel de risc diferit de zero, dar suficient de mic, cunoscut sub denumirea de risc rezidual sau acceptabil.În lipsa intervenţiilor corectoare riscul rezidual în timp creşte pe măsură ce elementele de muncă se degradează şi îmbătrânesc conform legii creşterii entropiei.

Noţiunile de securitate si risc sunt contrarii fiind legate printr-o ecuaţie hiperbolică R = (S

= securitate; R - risc), figura 3.

y = f(x)Figura 3. Relaţia risc - securitate

Întrucât riscul nu poate fi nul (securitatea infinită) trebuiesc determinate care cupluri probabilitate de apariţie/gravitatea consecinţelor poate asigura un nivel de risc acceptabil.

Reprezentând grafic riscul acceptabil sub forma unor patrulatere cu ariiegale F1 = F2 = F3. gravitate/probabilitate, date în figura 4, se obţine curba devariaţie a gravităţii consecinţelor (g) cu probabilitatea de apariţie (p) ce uneşte

83

RIS

C R

10-9

SECURITATE, S

10-310-6

Riscul evenimentului A

Curba CC = S.R

RISC INACCEPTABIL

Riscul evenimentului B

RISC ACCEPTABIL

colţurile sus dreapta a patrulaterelor de ariile, denumită curba de acceptabilitate a riscului, conform CEN 812/85.( Curba Farmer)

Figura 4. Reprezentarea grafică a riscului funcţie de cuplul gravitate/probabilitate

A-risc acceptabilB-riscinacceptabil

p

Sub curbă (A) riscurile sunt acceptabile, iar deasupra curbei (B) riscurile sunt inacceptabile. Curba din figura 4 numită curbă de acceptabilitate a riscurilor şi îi corespunde funcţia hiperbolă p . g = const. În România la ora actuală, se accept valoarea acestei constante ca fiind 3,5.

Obiectivul principal al evaluării este stabilirea riscurilor inacceptabile şi aducerea lor în domeniul acceptabilităţii.

Un risc acceptabil poate fi caracterizat printr-o probabilitate de apariţie (frecevenţă) mică, dar cu gravitatea consecinţelor mare (F1) - accidente nucleare, sau invers - o frecvenţă mare cu o gravitate mică a consecinţelor (F3) - accidente de circulaţie.

Metoda evaluării nivelului de risc şi încadrarea lui ca risc acceptabil sau inacceptabil are avantajul că se poate aplica atât sistemelor de muncă deja existente cât şi celor în fază de construcţie - proiectare.

Stabilirea curbei de acceptabilitate a riscurilor (care delimitează riscurile acceptabile) este o problemă dificilă. Aceasta se face printr-o decizie strategică fie pornind de la costul vieţii umane, fie de la comparaţia cu diferite riscuri deja acceptate.

3. 10. EXPUNEREA

Expunerea la factorii de risc, reprezintă durata în timp sau frecvenţa în timp la care executantul este expus unui factor de risc şi nivelul la care este expus. Aprecierea expunerii poate fi realizată, în anumite cazuri, în termeni cantitativi prin măsurători. Funcţie de necesităţile analizei se pot alege diverse grile de apreciere a expunerii. Expunerea este adesea integrată în noţiunea de probabilitate, evaluarea propriu-zisă a riscului ţinând cont de durata sau de frecvenţa expunerii. Considerarea expunerii, într-un mod separat de probabilitate, este subtilă şi se impune o abordare complexă de evaluare a riscurilor profesionale.

84

Trecere în revistă a metodelor de analiză a riscurilor

Metoda Clasificarea metodelor

Structurarea obiectelor în cadrul diferitelor metode

Timp necesar ptr. analiză (~)

Informaţii referitoare la obiectil necesar pentru efectuarea analizei

Rezumat

1. Analiza Nerespectării Procedurilor de Lucru

Interacţiunea om-maşină

Se adaptează şi defineşte, de ex. Fluxul de producţie sau procedura de lucru (Se elaborează cu atenţie)

1 zi - Informaţii cuprinzătoare, dar nu detaliate - O descriere de principiu sau o prezentare verbală pot fi de ajuns

Identificare abaterilor de la procesul de producţie, aşa cum a fost el planificat, abateri care pot conduce la apariţia unor riscuri de accidente

2. HAZOP Orientare tehnică

În funcţie de structura fizică a obiectului; ţevi şi rezervoare(Structurarea se elaborază, dar în linii mari este dată)

1 – 2 săptămâni - Informaţii detaliate - Informaţii cuprinzătoare, dar nu detaliate pot fi de ajuns

Identificarea abaterilor de proiectare care pot conduce la apariţia unor riscuri

3. Analiza Acţiunilor Greşite ale Operatorului


Descriere detaliată a operaţiilor executantului (Structurare dată de descrierea obiectului)

- - Informaţii detaliate Identificarea abaterilor de la procedura de lucru specificată, abateri care pot conduce la apariţia unor riscuri

4. Analiza Modului de Defectare si a Efectelor lor

Orientare tehnică

Toate componentele tehnice de un anumit tip (Structurare dată de descrierea obiectului)

1 – 10 zile - Informaţii detaliate Identificarea defecţiunilor componentelor, defectări care pot conduce la apariţia unor riscuri

5. Analiza Energiei

Orientare tehnică

Întregul obiect; Structurare adaptată pe volumuri(Structurarea se elaborază, dar în linii mari este dată)

2 ore - Informaţii cuprinzătoare, dar nu detaliate- O descriere de principiu sau o prezentare verbală pot fi de ajuns

Identificarea energiilor periculoase care pot vătăma omul

6. Analiza Securităţii Muncii


Sarcini de muncă; structurare adaptată(Se elaborează cu atenţie)

4 ore - Informaţii cuprinzătoare, dar nu detaliate pot fi de ajuns

Identificarea riscurilor în procedura de lucru

7. MORT Condiţiile organizatoriceAnaliza unor accidente

Structurarea nu se face în funcţie de obiect(Structurarea nu este legată în mod esenţial de obiect)

1 zi – 2 săptămâni

- Informaţii detaliate - Informaţii cuprinzătoare, dar nu detaliate pot fi de ajuns

Compararea cerinţelor organizatorice cu situaţia actuală a organizării muncii

8. Analiza Arborelui De Defectare

Orientare tehnică

Structurarea nu se face în funcţie de obiect, ci de un incident dat(Structurarea nu este legată în mod esenţial de obiect)

1 zi – 2 săptămâni

- Informaţii detaliate - (Informaţii cuprinzătoare, dar nu detaliate pot fi de ajuns)

Identificarea cauzelor şi demonstrarea logică a modului în care corelarea datelor obţinute pot conduce la un anumit incident nedorit.

88

9. Analiza Ce Se întâmplă dacă

Orientare tehnică


- - Informaţii detaliate Demonstrarea diferitelor consecinţe la care se poate ajunge în urma unei anumite greşeli.

10. Analiza postaccident a cauzelor şi împrejurărilor

Condiţiile organizatoriceInteracţiunea om-maşină


- - Informaţii cuprinzătoare, dar nu detaliate-(Pot fi necesare informaţii detaliate)

Identificarea cauzelor unei probleme prin compararea cu o situaţie neproblematică

89

ANEXA A1FACTORI DE RISC

Componenta sistemului de muncă

Factori de risc Conţinutul factorilor de risc

EXECUTANTACŢIUNI GREŞITE

Executarea defectuoasă de operaţii: Comenzi Manevre Poziţionări Fixări Asamblări Reglaje Utilizarea greşită a mijloacelor de protecţie

Nesincronizări de operaţii Întârzieri Devansări

Efectuare de operaţii neprevăzute prin sarcina de munca pornirea echipamentelor tehnice întreruperea funcţionarii echipamentelor tehnice alimentarea sau oprirea alimentarii cu energie (curent

electric, fluide energetice) deplasări, staţionari in zone periculoase deplasări cu pericol de cădere:

a) de la acelaşi nivel, prin:■ dezechilibrare■ alunecare■ împiedicare

b) de la înălţime, prin:■ păşire in gol■ dezechilibrare■ alunecare

OMISIUNI Omiterea unor operaţii Neutilizarea mijloacelor de protecţie

SARCINA DE MUNCĂ

1. Conţinut necorespunzător al sarcinii de munca in raport cu cerinţele de securitate

2. Sarcina subdimensionata sau supradimensionata in raport cu capacitatea executantului

1.1. Operaţii, reguli, procedee greşite1.2. Absenta unor operaţii1.3. Metode de munca necorespunzătoare (succesiune greşita a operaţiilor)

2.1. Solicitare fizica:■ efort static■ poziţii de lucru forţate sau vicioase■ efort dinamic -

2.2. Solicitare psihica:■ ritm de munca sporit■ decizii dificile in scurt timp■ operaţii repetitive de ciclu scurt sau extrem de complexe■ monotonia muncii

MIJLOACE DE MUNCĂ

FACTORI DE RISC MECANIC

1.1. Mişcări periculoase1.1.1. mişcări funcţionale ale echipamentelor tehnice :■ organe de maşini in mişcare■ curgeri de fluide■ deplasări ale mijloacelor de transport

1.1.2. autodeclansari sau autoblocari contraindicate ale mişcărilor funcţionale ale echipamentelor tehnice sau ale fluidelor1.1.3. deplasări sub efectul gravitaţiei: alunecare, rostogolire, rulare pe roti, răsturnare, cădere libera, scurgere libera, deversare, surpare, prăbuşire, scufundare

88

1.1.4. deplasări sub efectul propulsiei: proiectare de corpuri sau particule, deviere de la traiectoria normala, balans, recul, şocuri excesive, jet, erupţie

1.2. Suprafeţe sau contururi periculoase: intepatoare tăioase alunecoase abrasive adezive

1.3 Recipiente sub presiune

1.4 Vibraţii excesive ale echipamentelor tehnice

FACTORI DE RISC TERMIC

2.1. Temperatura ridicata a obiectelor2.2. Temperatura coborâta a obiectelor sau suprafeţelor2.3. Flăcări, flame

FACTORI DE RISC ELECTRIC

3.1. Curentul electric:- atingere directa- atingere indirecta- tensiune de pas

FACTOR DE RISC CHIMIC

4.1. Substanţe toxice4.2. Substanţe caustice4.3. Substanţe inflamabile4.4. Substanţe explozive4.5. Substanţe cancerigene4.6. Substanţe radioactive4.7. Substanţe mutagene

FACTORI DE RISC BIOLOGIC

5.1. Culturi sau preparate cu microorganisme : bacterii virusuri richeti spirochete ciuperci protozoare

5.2. Plante periculoase (exemplu: ciuperci otrăvitoare)5.3. Animale periculoase (exemplu: şerpi veninoşi)

MEDIUL DE MUNCA

FACTORI DE RISC FIZIC

1.1. Temperatura aerului- ridicata- scăzuta

1.2. Umiditatea aerului- ridicata- scăzuta

1.3. Curenţi de aer1.4. Presiunea aerului

- ridicata- scăzuta

1.5. Ionizarea aerului1.6. Suprapresiunea in adâncimea apelor1.7. Zgomot1.8. Ultrasunete1.8. Vibraţii1.9. Lumina

- nivel de iluminare scăzut- strălucire- pâlpâire

1.10. Radiaţii1.10.1 electromagnetice: infraroşii, ultraviolete,

89

microunde, de frecventa înalta, de frecventa medie, de frecventa joasa, laser1.10.2 ionizante (alfa, beta, gamma)

1.11. Potenţial electrostatic1.12. Calamităţi naturale (trăsnet, inundaţie, vânt, grindina, viscol, alunecări, surpări, prăbuşiri de teren sau copaci, avalanşe, seism)1.13. Pulberi pneuconiogene

FACTORI DE RISC CHIMIC

2.1. Gaze, vapori, aerosoli toxici sau caustici2.2. Pulberi in suspensie in aer, gaze sau vapori inflamabili sau explozivi

FACTORI DE RISC BIOLOGIC

3.1. Microorganisme in suspensie in aer (bacterii, virusuri, richeţi, spirochete, protozoare, ciuperci)

CARACTERUL SPECIAL AL MEDIULUI

4.1. Subteran4.2. Acvatic4.3. Subacvatic4.4. Mlăştinos4.5. Aerian4.6. Cosmic

89

ANEXA A2LISTA DE CONSECINŢE POSIBILE ALE ACŢIUNII FACTORILOR DE RISC ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

(leziuni şi vătămări ale integrităţii şi sănătăţii organismului uman)

Nr. Consecinţe posibile

Sistem osteoarticularMembru superior Membru inf. Organe de simţ

Cut

ie

cran

iana

Cut

ie

tora

cică

Abd

ome

n

Teg

umen

t

Apa

rat

resp

irat

o

Apa

rat

card

iova

Apa

rat

dige

stiv

Apa

rat

rena

l

Col

oana

ve

rteb

ral

Bra

ţ an

tebr

aţ

Bra

ţ an

tebr

aţ

Pal

mă

dege

te

Pal

mă

dege

te s

t.

Coa

psă

gam

bă

Pic

ior

Sis

tem

m

uscu

lar

Och

i

Nas

Ure

che

inte

rnă

Ure

che

exte

rnă

Sis

tem

ne

rvos

Mul

tipl

ă

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 231 Plagă: tăietură / înţepătură X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X2 Contuzie X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X3 Entorsă X X X X X X4 Strivire X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X5 Fractură X X X X X X X X X6 Arsură: Termică / Chimică X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X7 Amputare X X X X X X X8 Leziuni ale organelor interne X X X X X X X X9 Electrocutare X X X X10 Asfixie X X11 Intoxicaţie: acută / cronică X/X X/X X/X X/X X/X X/X X/X12 Dermatoză X13 Pneumoconioză X X

14

Îmbolnăviri respiratorii cronice provocate de pulberi organice şi subst

toxice iritante (emfizem pulmonar, bronşită)

X X

15 Astmă bronşic, rinita vasomotorie X X

16Boli prin expunere la temperaturi

înalte sau scăzute (şoc, colap caloric, degerături)

X X X X

17 Hipoacuzie, surditate de percepţie X18 Cecitate X19 Tumori maligne, cancer profesional X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X

20Artroze cronice, periartrite, stiloidite, osteocondilite, bursite, epicondilite,

discopatiiX X X X X X X X

21 Boala de vibraţii X X X22 Tromboflebita X X X X X X X23 Laringite cronice X

24 Astenopatie acomodativă, agravarea miopiei existente X

25 Cataractă X26 Conjunctivite şi keratoconjunctivite X27 Electrooftalmie X28 Boala de iradiere X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X

94

29 Îmbolnăviri datorate compresiunilor şi decompresiunilor X

30 Boli infecţioase şi parazite X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X31 Nevroze de coordonare X

32Sindrom cerebroastenic şi tulburări de termoreglare (datorită undelor

electromagnetice de înaltă frecvenţă)X

33 Afecţiuni psihice X

94

ANEXA A3

SCALA DE COTARE A GRAVITĂŢII ŞI PROBABILITĂŢII CONSECINŢELOR ACŢIUNII FACTORILOR

DE RISC ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

CLASE DE GRAVITATEGRAVITATEA CONSECINŢELOR

Clasa Consecinţe

1 NEGLIJABILE- consecinţe minore reversibile cu incapacitate de munca previzibila pana la 3

zile calendaristice (vindecare fără tratament)

2 MICI- consecinţe reversibile cu o incapacitate de munca previzibila de 3 - 45 zile

care necesita tratament medical

3 MEDII- consecinţe reversibile cu o incapacitate de munca intre 45 -180 zile care

necesita tratament medical si prin spitalizare

4 MARI- consecinţe ireversibile cu o diminuare a capacităţii de munca de maximum

50 % (invaliditate de gradul III)

5 GRAVE- consecinţe ireversibile cu pierdere intre 50-100% a capacităţii de munca, dar

cu posibilitate de autoservire (invaliditate de gradul II)

6 FOARTE GRAVE- consecinţe ireversibile cu pierderea totala a capacităţii de munca si a

capacităţii de autoservire (invaliditate de gradul I)

7 MAXIME - deces

CLASE DE PROBABILITATEPROBABILITATEA CONSECINŢELOR

CLASA EVENIMENTE

1 EXTREM DE RARE Probabilitate de producere extrem de mică P < 10-1/an

2 FOARTE RARE Probabilitate de producere a consecinţelor foarte mică 10-1 <P<5-1/an

3 RARE Probabilitate de producere a consecinţelor mică 5-1 <P< 2-1 / an

4 PUŢIN FRECVENTE Probabilitate de producere a consecinţelor medie 2-1<P<1-1/an

5 FRECVENTE Probabilitate de producere a consecinţelor medie 11 < P < F1/an

6FOARTE

FRECVENTEProbabilitate de producere a consecinţelor foarte mare P > l-1 / luna

94

ANEXA 4 GRILA DE EVALUARE A RISCURILOR

(combinatie intre gravitatea consecintelor si probabilitatea producerii lor)

CLASE DE

GRAVITATE

CONSECINTE

CLASE DE PROBABILITATE

1 2 3 4 5 6EXTREM DE RAR

FOARTE RAR

RAR PUTIN FRECV

ENT

FRECVENT

FOARTE FRECVEN

T

7 MAXIME deces 7,1 7,2 7,3 7,4 7,5 7,6

6 FOARTE GRAVE invaliditate Gr. I 6,1 6,2 6,3 6,4 6,5 6,6

5 GRAVE invaliditate Gr II 5,1 5,2 5,3 5,4 5,5 5,6

4 MARI invaliditate Gr. III 4,1 4,2 4,3 4,4 4,5 4,6

3 MAEDII ITM 45-180 zile 3,1 3,2 3,3 3,4 3,5 3,6

2 MICI ITM 3-45 zile 2,1 2,2 2,3 2,4 2,5 2,6

1 NEGLIJABILE ITM < 3 zile 1,1 1,2 1,3 1,4 1,5 1,6

94

ANEXA A5

SCALA DE ÎNCADRARE A NIVELURILOR DE RISC/SECURITATE

NIVEL DE RISC CUPLU GRAVITATE - PROBABILITATE NIVEL DE SECURITATE

1 MINIM (1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6) (2,1) 7 MAXIM

2 FOARTE MIC (2,2) (2,3) (2,4) (3,1) (3,2) (4,1) 6 FOARTE MARE

3 MIC (2,5) (2,6) (3,3) (3,4) (4,2) (5,1) (6,1) (7,1) 5 MARE

4 MEDIU (3,5) (3,6) (4,3) (4,4) (5,2) (5,3) (6,2) (7,2) 4 MEDIU

5 MARE (4,5) (4,6) (5,4) (5,5) (6,3) (7,3) 3 MIC

6 FOARTE MARE (5,6) (6,4) (6,5) (7,4) 2 FOARTE MIC

7 MAXIM (6,6) (7,5) (7,6) 1 MINIM

94

ANEXA A6

UNITATEA....................................SECŢIA...........................................LOCUL DE MUNCĂ ....................

FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂFIŞA nr. ................................................................

NUMĂR DE PERSOANE EXPUSE...................................DURATA EXPUNERII.......................................................ECHIPA DE EVALUATORI ...............................................

COMPONENTA SISTEMULUI DE

MUNCĂ

FACTORII DE RISC IDENTIFICAŢI

FORMA CONCRETĂ DE

MANIFESTARE A FACTORILOR DE

RISC

CONSECINŢA MAXIMĂ

PREVIZIBILĂ

CLASA DE GRAVITATE

CLASA DE PROBABILITATE

NIVELUL PARŢIAL DE RISC

Ri

1 2 3 4 5 6 7

Nivel global de risc: Nrg = = ............................................

Nivel global de securitate: Nsg = 8 – Nrg

95

UNITATEA: S. C.

SECŢIA: ADMINISTRATIV - CONDUCERE

FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂFişa Nr

NUMĂR DE PERSOANE EXPUSE: 8DURATA EXPUNERII: 8h/schimb

LOCUL DE MUNCĂ: PERSONAL TEHNIC, ECONOMIC, DE CONDUCERE

ECHIPA DE EVALUARE:

COMPONENTA SISTEMULUI DE

MUNCĂ

FACTORI DE RISC IDENTIFICAŢI

FORMA CONCRETĂ DE MANIFESTARE A FACTORILOR DE RISC

(descriere, parametri)

CONSECINŢA MAXIMĂ

PREVIZIBILĂ

CLASA DE GRAVITATE

CLASA DE PROBABILITATE

NIVELPARŢIAL

DE RISC, Ri

0 1 2 3 4 5 6

MIJLOACE DE PRODUCŢIE

FACTORI DE RISC MECANIC

F1.Lovire de către mijloacele de transport la locul de muncă şi la deplasarea la şi de la locul de muncă

Deces 7 1 3

F2.Lovire la circulaţia pe scări sau de mobilierul din dotare ITM 3 - 45 zile 2 1 1

F3.Tăiere, înţepare de obiecte solide cu suprafeţe sau contururi periculoase

Neglijabil 1 4 1

FACTORI DE RISC TERMIC

F4.Contactul accidental al epidermei cu suprafeţe supraîncălzite ale aparatelor de uz casnic;

ITM 3 - 45 zile 2 3 2

FACTORI DE RISC ELECTRIC

F5.Electrocutare prin atingere directă sau indirectă;Deces 7 1 3

MEDIUL DE MUNCĂ

FACTORI DE RISC FIZIC

F6.Radiaţii electromagnetice de la calculator - afectarea vederii

Neglijabil 1 5 1

F7.Accidente în trafic Deces 7 2 4F8.Arsuri sau intoxicaţii datorită începuturilor de incendii ITM 3 – 45 zile 2 1 1F9.Temperatură ridicată a aerului în timpul verii ITM 3 -45 zile 2 4 2

F10.Zgomot peste 87 dB în secţiile de producţie INV. Gr. III 4 2 3F11.Calamităţi naturale – seism, inundaţii, trăsnet Deces 7 1 3

F12.Curenţi de aer prin ventilaţie forţată ITM 3 - 45 zile 2 3 2

F13.Nivel scăzut de iluminare în unele zone slab luminateITM 3 - 45 zile 2 4 2

FACTORI DE RISCBIOLOGIC

F14.Prezenţa unor agenţi alergeni de la calculator (trifenilfosfat)

Neglijabil 1 6 1

F15.Microrganisme în suspensie în aer, în vecinătatea arhivei, bani ITM 3 – 45 zile 2 3 2

96

FACTORI DE RISC CHIMIC

F16.Gaze, vapori, aerosoli toxici praf, pulberi în secţiile de producţie;

ITM 45 – 180zile

3 3 4

SARCINA DE MUNCĂ

CONŢINUT NECORESPUNZĂTOR

F17.Transmiterea sarciniilor de muncă prin intermediari;Neglijabil 1 3 1

SUPRASOLICITARE PSIHICĂ

F18.Stress cauzat de ritm intens de muncă, decizii rapide în timp scurt şi negocieri;

ITM 3 - 45 zile 2 4 2

F19.Operaţii repetitive de ciclu scurt şi complexe ITM 3 - 45 zile 2 3 2

EXECUTANTACŢIUNI GREŞITE

F20.Cădere de la acelaşi nivel prin alunecare, împiedicare, dezechilibrare

ITM 3 - 45 zile 2 3 2

F21.Comunicări accidentogene Deces 7 1 3F22.Operaţii înfara sarcinii de muncă, deplasări şi staţionări în zone periculoase Deces 7 1 3

OMISIUNIF23.Uitarea aparatelor de încălzire, termoplonjoare, reşouri în priză.

Deces 7 1 3

Nivelul de risc global este: Nrg =

Nivelul de securitate global este: Nsg = 8 –2,2 = 5,8

97

ANEXA A7

FIŞA DE MĂSURI PROPUSE

UNITATEA .....................................................LOCUL DE MUNCĂ ......................................

Nr. Crt. FACTORI DE RISC NIVEL DE RISCMĂSURI PROPUSE

(măsuri tehnice, măsuri organizatorice)

98

S. C. ***

FIŞA DE MĂSURI PROPUSElocul de muncă nrPERSONAL TEHNIC, ECONOMIC, DE CONDUCERE

NR.CRT.

FACTORIDE RISC

NIVELDE RISC

NOMINALIZAREA MĂSURII

0 1 2 3

1. F7. Accidente în trafic 4Măsuri organizatorice: - Instruirea personalului cuprivire la consecinţele accidentelor în trafic.

2. F10. Zgomot peste 87 dB în secţiile de producţie; 3

Măsuri tehnice: - Dotarea lucrătorilor cu antifoane şi utilizarea lor obligatorie la locurile de muncă cu zgomot de nivel inacceptabil;Măsuri organizatorice: - Instruirea periodică a lucrătorilor cu privire la efectul zgomotului asupra sănătăţii; - Controlul medical periodic obligatoriu

3. F5. Electrocutare prin atingere directă sau indirectă; 3

Măsuri tehnice: - Verificarea uzuală a integrităţii prizelor şi izolaţiei cordoanelor de alimentare cu curent electric a aparaturii de birou; - Verificarea legării la pământ a prizelor din birouri; inscripţionarea acestora; - Eliminarea firelor de alimentare cu energie electrică a aparaturii de pe pardoseală.Măsuri organizatorice: - Instruirea periodică asupra riscurilor existente la locul de muncă.

4. F2. Lovire la circulaţia pe scări sau de mobilierul din dotare; 3

Măsuri tehnice: - Dotarea lucrătorilor cu echipamente tehnice de birou performante, de mare eficienţă şi randament; - Asigurarea unui microclimat aerisit şi confortabil îmbunătăţit la locul de muncă prin instalarea de aer condiţionat sau ventilatoare în unele birouri.

5. F16. Gaze, vapori, aerosoli toxici praf, pulberi în secţiile de producţie;

3 Măsuri tehnice: - Utilizarea obligatorie în zonele cu noxe a măştii de praf, iar dacă este cazul şi a măştii de gaze.Măsuri organizatorice: - Măsurarea concentraţiei gazelor, toxice , prafului şi pulberilor şi luarea de măsuri de protecţie;

99

- Controlul medical periodic al lucrătorilor; - Instruirea şi verificarea cunoştinţelor lucrătorilor cu privire la acest pericol;

6.F22. Operaţii înfara sarcinii de muncă, deplasări şi staţionări în zone periculoase;

3Măsuri organizatorice: - Semnalizarea corespunzătoare a zonelor periculoase; - Instruirea personalului cu privire la acest pericol.

7.F18. Stress cauzat de ritm intens de muncă, decizii rapide în timp scurt;

2

Măsuri organizatorice: - Asigurarea unui climat de respect şi colaborare în plan vertical şi pe orizontală în şi între colectivele de lucru; - Stimularea morală şi materială a lucrătorilor în funcţie de munca şi rezultatele muncii depuse. Motivarea personalului. - Control periodic medical şi pshihologic al personalului.

100

ANEXA A8

ORDINEA IERARHICĂ A MĂSURILOR DE PREVENIRE

MĂSURI PRIMARE

ELIMINAREA RISCURILOR

Măsurile primare acţionează direct asupra sursei de factori de risc

(prevenire intrinsecă) vizând eliminarea lor.

MĂSURI SECUNDARE

IZOLAREA RISCURILORMăsurile secundare constau în măsuri de protecţie colectivă prin

care se evită sau se diminuează acţiunea factorilor de risc asupra

omului. Factorii de risc persistă.

MĂSURI TERŢIARE

EVITAREA RISCURILORÎn cazul măsurilor terţiare interacţiunea dintre factorii de risc şi om

se evită prin măsuri organizatorice şi reglementări privind

comportamentul executantului.

MĂSURI CUATERNARE

IZOLAREA OMULUIÎn cazul măsurilor cuaternare limitarea acţiunii factorilor de risc

asupra omului se face prin protecţie individuală ca o ultimă barieră

între factorul de risc şi om.

101

IX. AGENŢI PERICULOŞI LA LOCUL DE MUNCĂ

TERMINOLOGIEa) substanţă - element chimic şi compuşii săi în stare naturală sau obţinuţi printr-un proces

de producţie, conţinând orice aditiv necesar pentru protejarea stabilităţii produsului şi orice impuritate care derivă din procedeul utilizat, exceptând orice solvent care poate fi separat fără a afecta stabilitatea substanţei şi fără a-i modifica compoziţia;

b) preparat - amestecuri sau soluţii de două sau mai multe substanţe;c) polimer - o substanţă constituită din molecule care se caracterizează printr-o secvenţă a

unuia sau mai multor tipuri de unităţi moleculare şi care conţin o simplă majoritate ponderală de molecule şi au cel puţin 3 unităţi monomere legate printr-o legătură covalentă la cel puţin o altă unitate monomeră sau la o altă substanţă reactivă şi constituită cel puţin dintr-o simplă majoritate ponderală de molecule de aceeaşi greutate moleculară. Aceste molecule trebuie să formeze o gamă de greutate moleculară, în mijlocul căreia diferenţele de greutate moleculară sunt esenţial atribuite diferenţei în numărul de unităţi monomere. În sensul prezentei definiţii, prin unitate monomeră se înţelege forma reacţionată a unui monomer într-un polimer;

SUBSTANŢE PERICULOASESubstanţele periculoase - acele substanţe care prin natura lor fizico-chimică pot produce

daune persoanelor, lucrărilor, mediului înconjurător etc.;În funcţie de proprietăţile fizico-chimice (starea de agregare, culoare, aspect, miros, gust

etc.) şi pericolul principal substanţele periculoase se împart în 9 clase:Clasificarea substanţelor periculoaseClasa 1: Substanţe şi obiecte explozive(1a) - substanţe şi obiecte explozive;(1b) - obiecte încărcate cu substanţe explozive;(1c) - focoase, artificii şi obiecte de aceleaşi genClasa 2*: GazeClasa 3*: Substanţe lichide inflamabileClasa 4.1*: Substanţe solide inflamabileClasa 4.2*: Substanţe autoinflamabileClasa 4.3*: Substanţe care, în contact cu apa, degajă gaze inflamabileClasa 5.1*: Substanţe comburanteClasa 5.2*: Peroxizi organiciClasa 6.1*: Substanţe toxiceClasa 6.2*: Substanţe infecţioaseClasa 7: Substanţe radioactiveClasa 8*: Substanţe coroziveClasa 9*: Substanţe şi obiecte periculoase diverse

O altă clasificare a substanţelor periculoase în baza proprietăţilor lor intrinseci, funcţie de gradul de pericol reglementată de legislaţia actuală ar fi următoarea:

a)substanţe şi preparate explozive: substanţele şi preparatele solide, lichide, păstoase sau gelatinoase, care pot să reacţioneze exoterm în absenţa oxigenului din atmosferă, producând imediat emisii de gaze, şi care, în condiţii de probă determinate, detonează, produc o deflagraţie rapidă sau sub efectul căldurii explodează când sunt parţial închise;

b)substanţe şi preparate oxidante: substanţele şi preparatele care în contact cu alte substanţe, în special cu cele inflamabile, prezintă o reacţie puternic exotermă;

c)substanţe şi preparate extrem de inflamabile: substanţele şi preparatele chimice lichide cu un punct de aprindere foarte scăzut şi cu un punct de fierbere scăzut, precum şi substanţele şi preparatele gazoase care sunt inflamabile în contact cu aerul la temperatura şi la presiunea mediului ambiant;

102

d)substanţe şi preparate foarte inflamabile:- substanţele şi preparatele care pot să se încălzească şi apoi să se aprindă în contact cu

aerul la temperatura ambiantă, fără aport de energie; sau- substanţele şi preparatele solide care se pot aprinde cu uşurinţă după un scurt contact cu o

sursă de aprindere şi care continuă să ardă sau să se consume şi după îndepărtarea sursei; sau- substanţele şi preparatele lichide cu un punct de aprindere foarte scăzut; sau- substanţele şi preparatele care în contact cu apa sau cu aerul umed emană gaze foarte

inflamabile în cantităţi periculoase;e)substanţe şi preparate inflamabile - substanţele şi preparatele lichide cu un punct de

aprindere scăzut;f)substanţe şi preparate foarte toxice - substanţele şi preparatele care prin inhalare, ingestie

sau penetrare cutanată în cantităţi foarte mici pot cauza moartea sau afecţiuni cronice ori acute ale sănătăţii;

g)substanţe şi preparate toxice - substanţele şi preparatele care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanată în cantităţi reduse pot cauza moartea sau afecţiuni cronice ori acute ale sănătăţii;

h)substanţe şi preparate nocive - substanţele şi preparatele care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanată pot cauza moartea sau afecţiuni cronice ori acute ale sănătăţii;

i)substanţe şi preparate corosive - substanţele şi preparatele care în contact cu ţesuturile vii exercită o acţiune distructivă asupra acestora din urmă;

j)substanţe şi preparate iritante - substanţele şi preparatele necorosive care prin contact imediat, prelungit sau repetat cu pielea ori cu mucoasele pot cauza o reacţie inflamatorie;

k)substanţe şi preparate sensibilizante - substanţele şi preparatele care prin inhalare sau penetrare cutanată pot da naştere unei reacţii de hipersensibilizare, iar în cazul expunerii prelungite produc efecte nefaste caracteristice;

l)substanţe şi preparate cancerigene - substanţele şi preparatele care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanată pot determina apariţia afecţiunilor cancerigene ori pot creşte incidenţa acestora;

m)substanţe şi preparate mutagenice - substanţele şi preparatele care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanată pot cauza anomalii genetice ereditare sau pot creşte frecvenţa acestora;

n)substanţe şi preparate toxice pentru reproducere - substanţele şi preparatele care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanată pot produce ori pot creşte frecvenţa efectelor nocive nonereditare în progenitură sau pot dăuna funcţiilor ori capacităţilor reproductive masculine sau feminine;

o)substanţe şi preparate periculoase pentru mediul înconjurător - substanţele şi preparatele care, introduse în mediul înconjurător, ar putea prezenta sau prezintă un risc imediat ori întârziat pentru unul sau mai multe componente ale mediului înconjurător.

PRINCIPIILE CARE STAU LA BAZA ACTIVITĂŢILOR CE IMPLICĂ SUBSTANŢE ŞI PREPARATE CHIMICE PERICULOASE SUNT:

a)principiul precauţiei în gestionarea substanţelor şi a preparatelor chimice periculoase, în vederea prevenirii pagubelor faţă de sănătatea populaţiei şi de mediu;

b)principiul transparenţei faţă de consumatori, asigurându-se accesul la informaţii privind efectele negative pe care le pot genera substanţele şi preparatele chimice periculoase;

c)principiul securităţii operaţiunilor de gestionare a substanţelor şi preparatelor chimice periculoase.

În cazul activităţilor ce implică substanţe şi preparate chimice periculoase trebuie avut în vedere următoarele aspecte:

a)evaluarea şi controlul riscului pe care substanţele şi preparatele chimice periculoase îl reprezintă pentru sănătatea personalului care desfăşoară activităţi cu astfel de substanţe şi pentru mediu;

b)restricţii privind introducerea pe piaţă şi utilizarea anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase;

103

c)controlul importului şi exportului anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase;Substanţelor şi preparatele chimice periculoase trebuie să respectate următoarele cerinţe

pentru ambalaje:a) să fie astfel proiectate şi realizate încât să împiedice orice pierdere de conţinut prin

manipulare, transport şi depozitare;b) materialele din care sunt fabricate ambalajele şi dispozitivele de etanşare să fie rezistente

la atacul conţinutului sau să nu formeze compuşi periculoşi cu acesta;c) ambalajele şi sistemele de etanşare să fie solide şi rezistente, pentru a se evita orice

pierdere şi pentru a îndeplini criteriile de siguranţă în condiţiile unei manipulări normale;d) ambalajele şi sistemele de închidere care se reînchid vor fi proiectate astfel încât să se

poată reînchide în mod repetat fără pierderi de conţinut;e) orice recipient, indiferent de capacitate, care conţine substanţe destinate comercializării

sau punerii la dispoziţie persoanelor fizice, pentru anumite categorii de pericol care sunt specificate în normele metodologice pentru aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, trebuie să fie prevăzut cu dispozitiv de securitate pentru protecţia copiilor şi să fie inscripţionat cu însemne tactile de avertizare a pericolului;

f) ambalajul trebuie să fie închis iniţial cu un sigiliu a cărui violare să fie vizibilă în momentul deschiderii ambalajului, iar sigiliul să fie ireparabil distrus o dată cu prima deschidere.

Eticheta ambalajelor substanţelor şi preparatelor chimice periculoase trebuie să includă următoarele indicaţii vizibile:

a) numele substanţei, sub una dintre denumirile care figurează în normele metodologice pentru aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă. În cazul în care substanţa nu este clar specificată, se va utiliza o denumire recunoscută internaţional;

b) numele şi adresa completă, inclusiv numărul de telefon, ale celui care răspunde de plasarea pe piaţă a substanţei sau preparatului chimic periculos, respectiv producătorul, importatorul sau distribuitorul;

c) simbolurile referitoare la pericol şi, dacă este cazul, indicaţii despre pericolele rezultate din folosirea substanţei;

Producătorul, importatorul sau distribuitorul va livra aceste substanţe însoţite de fişa tehnică de securitate. Această fişă trebuie să conţină toate informaţiile reale disponibile, necesare pentru a asigura securitatea şi sănătatea utilizatorului, riscurile care pot apărea la utilizare, recomandări referitoare la prudenţa cu care trebuie utilizată substanţa periculoasă.

Agentul chimic periculosAgentul chimic periculos este orice substanţă sau preparat care, datorită proprietăţilor

fizico-chimice, chimice sau toxicologice, şi modului de folosire sau prezenţei acestora la locul de muncă, prezintă risc pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor.

La locul de muncă angajaţii pot fi expuşi la acţiunea agenţilor chimici periculoşi, fie accidental (explozii, incendii, deteriorări de conducte sau rezervoare etc.), fie în mod curent în timpul utilizării, manipulării sau transportului.

Agenţii chimici periculoşi pot provoca unul sau mai multe din următoarele efecte: intoxicaţii arsuri incendii iritaţii leziuni explozii

Unele îmbolnăviri, datorate expunerii la agenţi chimici periculoşi în mediul de muncă, au loc rapid (intoxicaţii acute), altele apar după un timp lung de expunere (boli profesionale cronice).

Exemple în acest sens :Expunerea pe o durată mică la vapori de benzen produce dureri de cap, vâjâieli în urechi,

iar expunerea timp îndelungat poate provoca cancer;Expunerea, o perioadă lungă la pulberi ce conţin crom hexavalent poate cauza leziuni ale

mucoaselor căilor respiratorii sau chiar cancer. La locul de muncă angajaţii pot fi expuşi la

104

acţiunea agenţilor chimici periculoşi, fie accidental (explozii, incendii, deteriorări de conducte sau rezervoare etc.), fie în mod curent în timpul utilizării, manipulării sau transportului.

Unele îmbolnăviri, datorate expunerii la agenţi chimici periculoşi în mediul de muncă, au loc rapid (intoxicaţii acute), altele apar după un timp lung de expunere (boli profesionale cronice).

Agenţii chimici periculoşi pot fi întâlniţi ca: materii prime; produse intermediare; produse finite; reziduuri. Agenţii chimici periculoşi pot fi sub formă: solidă (pulberi, granule, fulgi, solzi etc.); lichidă (solvenţi organici, acizi, baze etc.); gaze sau vapori (clor, monoxid de carbon, vapori de solvenţi). Poate fi afectat personalul care lucrează: în secţiile de producţie; la ambalare; în depozite; la întreţinere; la curăţenie; subcontractanţi;

Efectul asupra personalului depinde de: agentul chimic periculos prezent; nivelul de expunere (concentraţia agentului chimic în mediul de muncă); timpul de expunere al lucrătorului.

Un agent chimic periculos poate provoca riscuri de îmbolnăvire profesională sau accidente de muncă prin:

proprietăţi toxicologice, spre exemplu, substanţele foarte toxice, toxice, nocive, corozive, iritante, care provoacă alergii, substanţele, substanţele care provoacă cancer, sterilitate sau malformaţii congenitale. În această categorie intră şi substanţele care pot provoca eczeme în urma unui contact prelungit cu pielea. Concentraţiile mari de pulberi pot avea efecte nocive la nivelul căilor respiratorii, chiar şi în cazurile în care compoziţia lor chimică nu este clasificată drept periculoasă;

temperatură ridicată şi/sau scăzută, spre exemplu, apa fierbinte şi aburul fierbinte sau stropii de metal fierbinte care se pot forma.

radioactivitate, spre exemplu, deşeurile radioactive, care necesită condiţii speciale de securitate în muncă.

inflamabilitate, explozivitate, instabilitate, reactivitate etc.înlocuirea oxigenului din aer, spre exemplu, azotul care în principiu nu este periculos,

atunci când concentraţia sa depăşeşte proporţia naturală din aer, scade proporţia de oxigen şi aerul respirat devine sufocant. Compoziţia aerului poate fi de asemenea modificată în urma unor procese chimice sau biologice care consumă oxigen.

Exemple de agenţi chimici ce pot deveni periculoşi prin creşterea riscului de incendiu, explozie sau altă reacţie chimică periculoasă:

o vaporii multor solvenţi organici se aprind uşor şi pot cauza explozii;o hidrogenul acumulat în timpul încărcării acumulatorilor cu plumb, poate da naştere

unei atmosfere potenţial explozivă;o anumite metale, de exemplu, zincul intrat în reacţie cu acizii în cazul unei acoperiri

galvanice conduce la formarea de hidrogen favorizând apariţia unei atmosfere potenţial explozive;

105

o amestecul de pulberi de lemn şi aer din instalaţia de ventilaţie, poate fi aprins de o scânteie produsă de o piatră sau un şurub care a pătruns în instalaţia de ventilaţie;

o vaporii de tricloretilena, în cazul sudurii, sau a altor lucrări la cald, pot forma fosgen, un gaz foarte toxic;

o la sudarea materialelor inoxidabile se formează fum de sudură care conţine printre altele crom şi nichel toxic.

Agenţi chimici periculoşi pot fi: Substanţele care se afla pe suprafaţa unui material. Un exemplu în acest sens sunt

substanţele de combatere a dăunătorilor cu care sunt trataţi puieţii dintr-o pepinieră, care pot provoca leziuni celor care se ocupă de manipularea acestora.

Substanţele care se află în interiorul unui material, expunându-i la riscuri pe cei responsabili cu manipularea sau prelucrarea lor. De exemplu, substanţa cu care este impregnat lemnul în procesul de prelucrare.

Substanţele chimice care în mod normal nu sunt periculoase dar, care în urma unor transformări suferite în timpul procesului de producţie pot deveni periculoase. Exemple în acest sens : pulberea rezultată în urma prelucrării blocurilor de piatră cu concentraţie mare de cuarţ sau emanarea de gaze periculoase ca urmare a încălzirii unui material plastic.

2.2.Informaţii despre agenţii chimici periculoşi prezenţi la locul de muncă2.2.1 Identificarea locurilor de muncă în care se folosesc sau din care pot rezulta agenţi chimici

periculoşi. În acest sens angajatorul:Verifică unde sunt folosiţi şi depozitaţi agenţii chimici periculoşi. Este recomandat să se

identifice locurile de muncă, grupurile de angajaţi expuşi şi modul de contaminare. Estimează ce substanţe periculoase pot rezulta în timpul unei faze tehnologice ca produse

intermediare, finite, reziduuri, deşeuri, emisii sau scăpări accidentale. Exemplu:

Loc de muncă Substanţa periculoasă Mod de contaminareSudură -fum de sudură -inhalare

Operaţii de degresare -solvenţi organici -contact cu pielea şi/sau inhalare

Estimează agenţii chimici folosiţi sau rezultaţi în activităţile complementare. De exemplu, în timpul întreţinerii sau reparaţiilor curente sau capitale, în timpul operaţiilor de curăţenie sau cercetare.

Estimează şi agenţii chimici care pot să apară atunci când se repară o clădire. De exemplu: izolaţii de azbest, emisia de fum de la sudură.

2.2.2 Strângerea informaţiilor asupra riscurilor chimice şi a mijloacelor de prevenire.Pentru a obţine aceste informaţii angajatorul poate consulta:

eticheta; fişa tehnică de securitate a agentului chimic; medicul de medicina muncii; alţi specialişti în domeniu.

Eticheta Eticheta de pe ambalaje oferă informaţii scrise despre pericole şi avertismente, iar fondul

portocaliu al semnelor grafice arată că substanţa este periculoasă. Acest tip de etichetă se aplică pe produsele utilizate, depozitate sau vândute.

b) Fişă tehnică de securitateFişa tehnică de securitate reprezintă informaţiile – de la producător, importator sau cel care lansează pe piaţă un agent chimic periculos – privind caracteristicile produsului din punct

106

de vedere al riscurilor pe care le implică şi al măsurilor de protecţie pe care le impune. Aceste informaţii facilitează, în cazul folosirii respectivului produs în procesul muncii, adoptarea măsurilor necesare pentru protejarea sănătăţii angajaţilor şi a mediului înconjurător, precum şi pentru asigurarea securităţii în muncă.Angajatorul trebuie să verifice dacă agenţii chimici periculoşi achiziţionaţi sunt însoţiţi de

fişa tehnică de securitate a furnizorului, importatorului sau distribuitorului.Fişa tehnică de securitate trebuie să ofere informaţii complete privind riscurile şi mijloacele

de protecţie şi trebuie să cuprindă cele 16 rubrici prezentate mai jos.Producătorii au obligaţia să întocmească fişa tehnică de securitate şi să o transmită Agenţiei

Naţionale pentru Substanţe şi Preparate Chimice Periculoase, precum şi utilizatorilor.Angajatorul este cel care decide dacă informaţiile primite de la furnizor sunt suficiente pentru utilizarea în condiţii de siguranţă a respectivelor substanţe. Este posibil să fie necesar ca angajatorul să solicite lămuriri suplimentare sau să facă el însuşi investigaţii. De exemplu: este important să se ştie dacă leziunile pe care expunerea la acea substanţă le poate

provoca apar imediat sau după un timp şi dacă acestea sunt mai mult sau mai puţin grave; dacă prelucrarea materialelor conduce la apariţia unor substanţe chimice periculoase,

de exemplu ca urmare a încălzirii sau şlefuirii unei suprafeţe sau a unui material, trebuie stabilit dacă materialul sau suprafaţa respectivă conţin vreun agent chimic periculos care impune adoptarea unor măsuri de protecţie suplimentare.

Proprietăţi inerenteProprietăţile agenţilor chimici în stare naturală, în condiţii normale de temperatură şi presiune reprezintă proprietăţile inerente. Un agent chimic poate fi: Periculos pentru sănătate în cazul inhalării. Periculos pentru sănătate în cazul contactului cu pielea sau ochii. Periculos pentru sănătate în cazul ingestiei. Inflamabil sau exploziv. Reactivitate chimică crescută.

Pentru a putea evalua proprietăţile periculoase ale unui agent chimic, trebuie să se cunoască gradul de expunere în cazul utilizării acestuia.

Se recomandă să se stabilească pentru fiecare dintre proprietăţile periculoase ale unei substanţe dacă modalitatea de utilizare poate constitui un risc real.

Se întâmplă adesea ca efectele dăunătoare cauzate de expunerea concomitentă la mai multe substanţe să nu fie cunoscute. Reducerea expunerii la substanţe periculoase presupune luarea tuturor măsurilor de protecţie posibile împotriva efectelor combinate necunoscute.

InhalareaConcentraţia unei substanţe în aerul de respirat depinde de proprietăţile acesteia, cum ar fi

volatilitatea sau tendinţa de transformare în pulberi, precum şi de alţi factori cum ar fi cantitatea utilizată, temperatura, dacă utilizarea se face în spaţiu deschis, ventilaţia, suprafaţa de evaporare şi formarea de aerosoli. Dacă la o evaluare de ansamblu se dovedeşte că folosirea substanţei cauzează producerea de noxe, se vor face investigaţii mai detaliate. Pentru a se asigura că expunerea este scăzută, se poate recurge la măsurători simple prin sondaj, cu fiole de analiză. Dacă în urma investigaţiei se constată că există motive să se suspecteze depăşirea valorilor limită de expunere profesională, se va măsura gradul de expunere.

Contactul cu pieleaÎn funcţie de cât de repede o substanţă acţionează în contact cu pielea, se stabileşte dacă

există riscul apariţiei unor leziuni ale pielii în timpul diferitelor etape din procesul muncii. Trebuie să se ţină cont de faptul că efectul unei substanţe se poate accentua în cazul în care utilizarea acesteia presupune încălzirea ei. În cazul utilizării unor substanţe care pot cauza probleme de sănătate chiar şi în urma expunerii la cantităţi mici, este important să se aibă în vedere că pot rămâne urme de substanţă chiar şi pe ambalaj.

107

Pericolul de incendiuÎn cazul în care substanţa utilizată este inflamabilă, este important să se evalueze riscul de

aprindere din cauza producerii de scântei, a unei surse de foc etc. Încărcarea electrostatică şi prelucrarea mecanică, pot conduce la producerea de scântei. Reactivitatea

În cazul în care substanţa are o reactivitate chimică crescută, este extrem de important să se verifice dacă modul de utilizare prestabilit nu creează condiţii pentru producerea unor reacţii chimice periculoase.

Exemplul de mai jos încearcă să arate o modalitate de evaluare a riscurilor apărute în utilizarea unui produs fictiv folosit la degresarea pieselor de metal şi/sau sticlă şi prin urmare nu constituie decât un model de întocmire a fişei de evaluare.

2.2.2 Organizarea transmiterii informaţiilor, privind agenţii chimici, către angajaţi.Un agent chimic periculos nu poate fi folosit înainte de a fi puse la dispoziţia angajaţilor

informaţii scrise privind riscurile produsului şi protecţia necesară.În acest sens angajatorul : Întocmeşte şi afişează lista proprie cu agenţii chimici periculoşi. Se recomandă ca lista

să fie actualizată, specificându-se data ultimei modificări; Întocmeşte şi afişează instrucţiuni de lucru şi de protecţie a muncii specifice locului de

muncă, cu precizarea riscurilor şi mijloacelor de protecţie; Verifică etichetarea corespunzătoare a produselor chimice prezente la locul de muncă; Controlează dacă la locul de muncă, unde se produc sau utilizează agenţi chimici

periculoşi, există: lista substanţelor chimice periculoase; informaţii scrise privind riscurile, măsurile şi mijloacele de protecţie adresate angajaţilor

2.3 VALORI LIMITĂ DE EXPUNERE PROFESIONALĂ PENTRU AGENŢII CHIMICI

Agenţii chimici periculoşi prezenţi în mediul de muncă pot constitui factori de risc, adică pot provoca accidente de muncă şi/sau îmbolnăviri profesional. Aceştia sunt denumiţi noxe profesionale.

Concentraţiile maxime admise pentru agenţii chimici periculoşi şi pulberi în atmosfera locurilor de muncă, care trebuie respectate în mod obligatoriu, sunt precizate în Normele generale de protecţia muncii. Concentraţia de substanţe din atmosfera locului de muncă trebuie redusă cât mai mult posibil, chiar atunci când concentraţia este sub valoarea limită admisă.

“Valoarea limită de expunere profesională” - dacă nu se specifică altfel, reprezintă media ponderată cu timpul, pe o perioadă determinată (durata unui schimb de muncă sau termen scurt -15 min.), a concentraţiei agentului chimic în aer, la nivelul respirator al angajatului.

“Valoarea limită biologică a unui agent chimic” - reprezintă concentraţia limită a agentului în mediul biologic corespunzător, a metabolitului lui sau a indicatorului de efect.

“Valoarea limită admisibilă pentru pulberi “ - concentraţia de pulberi la nivel respirator al angajatului, corespunzătoare unui schimb (o determinare pe toată durata schimbului de lucru sau media ponderată cu timpul a mai multor determinări corespunzătoare fazelor tehnologice).

2.4 ALEGEREA PRODUSELOR ŞI A METODEI DE LUCRUÎn alegerea produselor chimice periculoase trebuie să se ţină seama de toate riscurile de

îmbolnăvire sau accidentare ce pot apărea în utilizarea acestora, cu alte cuvinte nu se va ţine cont doar de riscurile chimice.

Alegerea produselor presupune în principiu evaluarea riscurilor pe care le implică diferitele alternative. Adeseori, posibilitatea de a alege dintre două substanţe chimice este simplificată prin identificarea proprietăţilor care le diferenţiază şi evaluarea făcută pe baza acestor proprietăţi.

108

Angajatorul trebuie să evite folosirea unui agent chimic periculos prin înlocuirea lui cu un agent chimic sau un proces tehnologic care nu este periculos sau este mai puţin periculos decât precedentul, pentru sănătatea şi securitatea angajaţilor.

Înlocuirea unui produs poate implica schimbarea modului de lucru. De aceea este importantă evaluarea riscurilor prezentate de combinaţia produs chimic-metoda de lucru şi luarea în considerare şi a riscurilor cauzate de muncile monotone sau repetitive.

În orice situaţie angajatorul este obligat să evalueze riscurile profesionale.Exemplu de situaţie când este importantă o evaluare produs chimic - metodă de lucru:riscurile de accidentare pot fi mai mari dacă o suprafaţă metalică este curăţată mecanic

(sablată), cu un agent chimic nepericulos (nisip), decât în cazul în care este lustruită cu ajutorul unui agent chimic periculos, pentru ca în urma sablării nisipul se transformă în pulbere de siliciu care poate provoca silicoze;

într-un loc de muncă temporar sau într-un spaţiu închis se vor folosi pe cât posibil produse solubile în apă sau produse cu conţinut scăzut de solvenţi organici.

În alegerea produsului trebuie luate în considerare şi alte riscuri decât acelea legate de mediul de muncă, un exemplu în acest sens fiind riscurile privind mediul înconjurător. Acumularea de reziduuri şi deversările pot polua mediul înconjurător.

Se recomandă ca fiecare angajator să-şi stabilească procedurile privind modul în care va decurge achiziţionarea agenţilor chimici, din care să reiasă, printre altele, pe ce documente se va baza decizia privind achiziţia.

Se recomandă efectuarea unei evaluări preliminare a riscurilor ce pot apărea în utilizare, înainte de adoptarea unei hotărâri definitive privind achiziţia de substanţe.

MĂSURI DE PREVENIRE IN PROCESUL TEHNOLOGIC

Echipamentul de lucru şi echipamentul individual de protecţie (EIP) vor fi întreţinute: curăţate, spălate, reparate.

După fiecare întrebuinţare, în funcţie de caracteristicile procesului de muncă şi ale mediului de muncă, echipamentele vor fi: desprăfuite, uscate, denocivizate, dezinfectate, dezinsectizate, sterilizate etc. Se va evita astfel răspândirea substanţelor chimice periculoase prin intermediul acestora.

Prin urmare, echipamentul de protecţie folosit în timpul utilizării agenţilor chimici periculoase trebuie scos în timpul pauzelor sau înainte de efectuarea unei alte activităţi.

EIP, în special cel pentru protecţia căilor respiratorii şi feţei pentru persoanele expuse la vapori sau aerosoli, va fi adaptat la mărimea şi contururile capului şi feţei purtătorului, pentru a asigura o etanşeitate corespunzătoare. Persoanele care poartă barbă trebuie să poarte un astfel de tip de EIP al cailor respiratorii care să asigure etanşeitatea.

In procesul tehnologic, angajaţii expuşi la agenţi chimici periculoşi pot fi afectaţi prin: inhalare de pulberi, gaze sau vapori (de ex. expunerea la pulbere de cadmiu poate

provoca boli de plămâni sau rinichi); ingestie de prafuri, lichide (de ex. ingestia de săruri anorganice de mercur poate

provoca otrăvire cu mercur); contact cu pielea al unor solide, prafuri, lichide (unele substanţe pot trece prin piele

provocând îmbolnăviri sau afecţiuni ale pielii, de ex. solvenţii organici produc dermatite de contact);

arsuri sau loviri în urma incendiilor şi/sau exploziilor.

a)Măsuri de prevenire a inhalării de agenţi chimici periculoşi:Cunoaşterea concentraţiilor de gaze şi pulberi nocive în atmosfera locurilor de muncă este

prima fază în elaborarea unor măsuri concrete de prevenire (instalaţii de ventilaţie, neutralizare etc.).

109

Instalaţiile trebuie să fie dotate, după caz, cu aparate portabile sau instalaţii automate fixe de detecţie şi semnalizare.

Ventilarea naturală sau mecanică trebuie să asigure condiţii de calitate a aerului: puritate, temperatură, umiditate şi viteză confortabilă a curenţilor. Sistemul de ventilaţie trebuie bine întreţinut şi verificat în mod regulat. Angajatorii vor elabora instrucţiuni speciale privind modul de utilizare, întreţinere, supraveghere şi control al instalaţiilor de ventilare. Transformarea, modificarea sau completarea instalaţiilor de ventilare se vor face cu avizul scris al proiectantului de specialitate.

În cazul în care se constată că într-un spaţiu închis există riscul lipsei de oxigen sau un alt risc care implică pericole pentru sănătate se impune o aprobare scrisă (v. Anexele 5.2 şi 5.3) pentru ca angajaţii să-şi poată desfăşura activitatea în spaţiul respectiv (v.3.2.2)

În unităţile economice în care există surse toxice potenţiale, se dotează cu măşti de protecţie întregul personal precum şi delegaţii, subcontractanţii, practicanţii etc.

b)Măsuri de prevenire a contactului cu pielea şi ochii:Folosirea unor mijloace ajutătoare la manipularea agenţilor chimici periculoşi. În transferul

unei substanţe dintr-un recipient în altul pot fi folosite, de exemplu, pompe, dispozitive pentru înclinarea recipientelor etc.

Stropirea este accidentul cel mai des întâlnit în manipularea substanţelor chimice.Folosirea vizierei de protecţie, a mănuşilor de protecţie sau a echipamentului de protecţie

împotriva stropirii sunt exemple de măsuri care pot reduce riscurile.c)Măsuri de prevenire a ingestieiNu sunt recomandate metodele de lucru prin care substanţe chimice periculoase pot intra în contact cu gura. Măsuri de protecţie împotriva stropirii şi o igienă atentă reduc de asemenea riscul de ingestie accidentală.În acest scop, locurile de muncă vor fi asigurate cu dotări social-sanitare (vestiar, sală de mese, spălător), în funcţie de necesităţile fiziologice ale personalului şi de caracteristicile proceselor de muncă şi ale mediului de muncă.De exemplu, locurile de muncă unde se desfăşoară procese cum ar fi prelucrarea plumbului, lucrul cu nitro şi amino derivaţi, mercur, alte metale grele, pesticide etc., se prevăd cu vestiare pentru haine de stradă, duşuri, vestiare pentru haine de protecţie şi de lucru, spălătoare.Sunt interzise prepararea, consumarea sau păstrarea produselor alimentare sau a băuturilor,

fumatul sau aplicarea de produse cosmetice în locurile unde se utilizează agenţi chimici periculoşi. De asemenea, este interzisă păstrarea unei substanţe chimice periculoase într-un ambalaj

care în mod normal se utilizează pentru păstrarea alimentelor sau într-un alt ambalaj asemănător.

Explozia sau incendiul, nu poate avea loc decât dacă cele trei elemente ale triunghiului de foc sunt reunite: 1. carburant (gaze şi vapori, pulberi, lichide);2. comburant (oxigen, substanţe oxidante);3. sursă de iniţiere (suprafaţă fierbinte, flacără, scântei de origine mecanică, scântei electrice - curent electric sau electricitate statică etc.).

Măsurile de diminuare a riscurilor presupun: Împiedicarea formării amestecurilor explozive; Eliminarea surselor de iniţiere;Măsuri de limitare a efectelor exploziilor şi incendiilor.

Împiedicarea formării amestecurilor explozive se realizează prin: utilizarea de gaz inert pentru scăderea proporţiei oxigenului; ventilaţie; depozitarea materialelor oxidante separat de materialele combustibile;controlul depozitarii recipientelor butelie cu oxigen etc.Eliminarea surselor de iniţiere

110

Dacă prin măsurile organizatorice şi tehnologice nu s-a putut evita acumularea unor substanţe inflamabile în aer, se vor folosi utilaje care înlătură pericolul apariţiei unor surse de aprindere. Se va prevedea aparatură electrică în construcţie antiexplozivă, cu protecţie adecvată mediului de lucru, pentru prevenirea formării scânteilor ce pot să apară datorită deficienţelor la instalaţia electrică.Se interzice fumatul, lucrul cu foc deschis, existenta suprafeţelor încinse etc. în halele şi instalaţiile unde se lucrează cu substanţe inflamabile.Măsuri pentru prevenirea scânteilor de origine mecanică: utilizarea de unelte antiscântei; eliminarea particulelor metalice, utilizând captatoare magnetice; apă pulverizată la activităţile unde pot apărea scântei; interzicerea utilizării încălţămintei cu accesorii metalice; utilizarea de podele antiscântei.Pentru prevenirea formării scânteilor electrostatice este necesar: să se pună la pământ instalaţiile şi piesele în mişcare; să se capteze sarcinile electrice prin perii puse la pământ; să se menţină atmosfera la un anumit nivel de umiditate; să se evite îmbrăcămintea din fibre sintetice; să nu se transporte substanţe inflamabile în vase deschise sau din materiale care se

încarcă electrostatic, să nu se transporte aceste materiale cu electrocarul.

Măsuri de limitare a efectelor exploziilor şi incendiilor Distanţarea instalaţiilor periculoase de alte locuri de muncă, cu condiţia păstrării libere

a spaţiului dintre ele fără de care efectul măsurii preconizate este anulat; Reducerea la minimum a cantităţilor de material periculos utilizat: fracţionarea instalaţiilor (mai multe linii de fabricaţie); depozitarea de substanţe inflamabile şi explozive în secţiile de fabricaţie, în

cantităţi mai mari decât necesarul pentru 48 ore, este complet interzisă. Amplasarea în locuri potrivite a mijloacelor corespunzătoare de combatere a

incendiilor; Clădiri cu acoperiş sau pereţi în construcţie uşoară, din materiale necombustibile etc.

MĂSURI DE PREVENIRE LA REVIZII ŞI REPARAŢII

Pentru orice fel de intervenţie, revizie şi reparaţie la instalaţii, maşini, utilaje etc., se va întocmi un plan de acţiune cu sarcini precise, defalcate pe persoane şi termene de execuţie.

De regulă, operaţiile de întreţinere, reviziile, reparaţiile şi intervenţiile curente vor fi executate numai în baza instrucţiunilor proprii de securitatea a muncii. Pentru intervenţiile accidentale, pentru care nu sunt întocmite asemenea instrucţiuni, se vor stabili proceduri pentru cazuri de urgenţă.

111

La contractarea oricăror lucrări, între beneficiari şi prestatorii de servicii se vor încheia convenţii de securitatea muncii, ca anexe la contracte.

Înainte de predarea echipamentului tehnic (instalaţii, maşini, utilaje, dispozitive, ş.a ), conducătorul locului de muncă împreună cu şeful atelierului mecanic trebuie să asigure toate măsurile pentru evitarea accidentelor şi intoxicaţiilor (ex: oprirea şi răcirea utilajelor, curăţarea şi ventilarea, determinarea noxelor, deconectarea, blindarea etc.).

La efectuarea lucrărilor de reparaţii, intervenţii, revizii etc., trebuie să se întocmească permise de lucru, care atestă realizarea măsurilor de protecţie necesare efectuării, în condiţii de securitate, a unor operaţii ce pot provoca accidente de muncă sau îmbolnăviri profesionale.

Operaţiile prevăzute în permis se efectuează numai de personalul de specialitate, stabilit pe tipuri de operaţii, specificat în permis şi instruit şi/sau autorizat în acest scop.

În timpul lucrului se vor repeta, la anumite intervale de timp, ce se vor stabili de fiecare unitate, determinările privind conţinutul de gaze inflamabile, toxice, oxigen etc., pentru a stabili dacă nu cumva au apărut condiţii noi care să prezinte pericol.

Pentru echipele de intervenţie permanentă, se vor indica atât măsurile de prevenire a accidentelor şi intoxicaţiilor, cât şi proceduri pentru toate cazurile de urgenţă previzibile (v.4.3).

Toate lucrările de reparaţii, construcţii montaj, completări, modificări vor fi recepţionate de beneficiar atât din punct de vedere tehnic-tehnologic cât şi din punct de vedere al protecţiei muncii, precum şi dacă sunt în conformitate cu documentaţia avizată de forurile competente.

Repunerea în funcţiune este admisă numai cu următoarele condiţii: să existe toate autorizaţiile cerute de legislaţia în vigoare; să fie asigurate toate măsurile de protecţie şi igienă a muncii; să existe montate corect şi în bună stare de funcţionare, toate dispozitivele, aparatele

şi instalaţiile de protecţie; să fie instruit întregul personal; să existe afişate toate instrucţiunile de lucru şi de protecţie a muncii; să fi fost făcută recepţia instalaţiei, utilajului, aparatului, maşinii etc. Repunerea in funcţiune a instalaţiilor, maşinilor si utilajelor înainte de a elimina

deficientele, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

MĂSURI DE PREVENIRE LA AMBALARE SI MARCARE

Ambalajele de orice gen în care se depozitează substanţe chimice, indiferent de scopul sau tipul de depozitare şi staţionare, vor fi închise.Substanţele care prezintă riscuri de îmbolnăvire sau accidentare vor fi ambalate astfel încât să se înlăture posibilitatea de sustragere sau împrăştiere, în vederea prevenirii intoxicaţiilor la om şi animale şi poluării mediului înconjurător.

Ambalajele trebuie să fie confecţionate din materiale adecvate, în raport cu gradul de toxicitate şi inflamabilitate.

Ambalajele şi sistemele de închidere care se reînchid vor fi proiectate astfel încât să se poată reînchide în mod repetat fără pierderi de conţinut.

Orice recipient, indiferent de capacitate, care conţine substanţe destinate comercializării, pentru anumite categorii de pericol trebuie să fie prevăzut cu dispozitiv de securitate pentru protecţia copilului şi să fie inscripţionat cu însemne tactile de avertizare a pericolului pentru cei cu deficienţe de vedere.Ambalajul trebuie să fie închis iniţial cu un sigiliu a cărui violare să fie vizibilă în momentul deschiderii ambalajului, iar sigiliul ireparabil distrus odată cu prima deschidere.

Se va evita apariţia unor leziuni la contactul cu pielea prin menţinerea exteriorului ambalajelor şi recipientelor în stare de curăţenie.

În mod normal, ambalajele care îndeplinesc acele standarde valabile în transportul mărfurilor periculoase pot fi folosite şi pentru păstrarea substanţelor pentru care au fost aprobate. În cazul transferării unei substanţe într-un alt recipient decât ambalajul original, acel recipient trebuie să fie corespunzător.

112

Ambalajele care conţin o substanţă chimică periculoasă trebuie inscripţionate cu informaţiile necesare, astfel încât conţinutul lor şi riscurile pe care le implică substanţa respectivă să poată fi identificate cu uşurinţă (v.2.2).

Marcajul se poate limita la specificarea denumirii produsului sau nu se va face deloc în cazul în care au fost luate alte măsuri care exclud posibilitatea unui risc crescut de îmbolnăvire sau accidentare.

Marcajul nu este considerat necesar în cazul manipulării de scurtă durată a unui produs chimic periculos în recipientul de amestecare sau cel de dozare, când este clar pentru toţi cei implicaţi în activitatea respectivă ce anume conţine vasul.

MĂSURI DE PREVENIRE LA DEPOZITARE

Pentru evitarea riscurilor de îmbolnăvire sau accidentare, substanţele chimice periculoase trebuie păstrate în spaţii de depozitare special amenajate în acest scop, care nu permit împrăştierea substanţelor în caz de vărsare sau scurgere accidentală. Poate fi necesară izolarea recipientelor ce conţin substanţe inflamabile, reactive sau corosive împotriva şocurilor.

Produsele chimice periculoase pentru sănătate vor fi depozitate astfel încât să nu fie la îndemâna copiilor sau în apropierea produselor alimentare. Produsele chimice deosebit de periculoase vor fi depozitate astfel încât nici o persoană neautorizată să nu aibă acces la ele.

Este important să se facă o bună ventilare a acestor spaţii, iar gurile de ventilaţie să fie amplasate corespunzător.

Ca şef de depozit trebuie nominalizată o persoană instruită astfel încât să fie capabilă să identifice, evalueze, manevreze, depoziteze şi să ţină evidenţa intrărilor şi ieşirilor agenţilor chimici periculoşi.

Substanţele incompatibile, care pot intra în reacţie, conducând astfel la riscuri crescute, vor fi depozitate separat. În cazul în care anumite substanţe vor fi depozitate în acelaşi loc, trebuie să se cunoască bine care sunt riscurile pe care le implică, de exemplu dacă pot intra în reacţie puternică una cu alta. Fişa tehnică de securitate întocmită de furnizor trebuie să conţină informaţii privind reacţiile pe care respectivul produs le poate da cu alte substanţe.

Locurile de încărcare/descărcare şi depozitare a materialelor şi lichidelor caustice, corozive, toxice vor fi dotate cu soluţii neutralizante, precum şi cu surse de apă, duşuri de salvare.

Depozitarea în secţiile de producţie a materiilor prime, produselor intermediare şi a altor materiale utilizate într-o zi se face în locuri special destinate şi etichetate.

Toate depozitele şi încăperile în care se depozitează substanţe toxice, precum şi perimetrele acestora stabilite de conducerea unităţii, vor fi marcate cu indicatoare avertizoare.

Odată stabilite cerinţele de depozitare stabilite, ele trebuie puse în aplicare şi respectate.De asemenea, trebuie pregătite proceduri pentru cazuri de incendii sau explozii şi/ sau

proceduri pentru cazuri de împrăştieri de agenţi chimici periculoşi.

MĂSURI DE PREVENIRE LA TRANSPORT

Atunci când o substanţă chimică periculoasă este transferată sau transportată este important să se ia măsuri de prevenire a vărsării accidentale, stropirii sau degajării în atmosferă.

Mijloacele ajutătoare pentru operaţiile de încărcare, descărcare şi transport (unelte, tărgi, cărucioare etc.) vor avea forma şi rezistenţa stabilite în funcţie de felul şi greutatea materialului care se manipulează.

Materialele de construcţie ale mijloacelor de transport trebuie să reziste la condiţiile de exploatare.

Materialele inflamabile se transportă numai cu mijloace în construcţie antiexplozivă.Pe fiecare mijloc de transport mobil trebuie să fie inscripţionate la loc vizibil: numărul de

înmatriculare intern, capacitatea maximă de transport şi viteza maximă admisă.

113

Pentru electro şi motocare se recomandă viteza de circulaţie în incintă de 12 km/h în afara încăperilor de lucru şi de 3-6 km/h, în funcţie de lăţimea şi vizibilitatea căilor de acces, în încăperile de lucru.

La mersul înapoi şi la executarea unor manevre cu autovehiculele în hale de lucru şi treceri înguste, se merge încet şi numai pilotat.

Electro şi motocarele sunt conduse numai de lucrători care au vârsta de cel puţin 18 ani, special instruiţi şi autorizaţi de unitate (v.1.2). În timpul exploatării, conducătorul este obligat să poarte asupra sa permisul de conducere emis de unitate.

Pentru transporturile în afara unităţii se aplică legislaţia privind transportul mărfurilor periculoase. Expeditorul are obligaţia să decidă dacă substanţele sau reziduurile chimice ce urmează a fi transportate constituie mărfuri periculoase şi de a le clasifica în conformitate cu legislaţia în domeniu. De asemenea, este responsabilitatea expeditorului ca marfa să fie împachetată în ambalaje conform standardelor.

Toţi cei care în cadrul activităţii pe care o desfăşoară efectuează transporturi sau expediază mărfuri periculoase, vor avea unul sau mai mulţi consilieri de securitate. În atribuţiile acestora intră acelea de a se asigura că se respectă prevederile privind transportul mărfurilor periculoase, de a oferi îndrumări privind activităţile care implică transporturi de mărfuri periculoase şi de a se asigura că unitatea are un sistem şi metode lucru cu mărfurile periculoase.

Şoferul şi însoţitorul transportului trebuie să cunoască riscurile şi să fi primit instrucţiuni privind modul în care trebuie să acţioneze în cazul în care apar probleme: deteriorarea ambalajelor sau răspândirea agenţilor chimici. Printre alte cerinţe se pot menţiona: inscripţionarea vehiculului, utilizarea trusei de prim ajutor şi folosirea EIP în conformitate cu reglementările existente privind transportul substanţelor periculoase.

Agenţii chimici periculoşi nu se vor transporta cu vehicule cu care se transportă persoane, alimente sau materiale ce pot fi contaminate. În centrele populate, este interzisă staţionarea vehiculelor care transportă substanţe toxice ce emană gaze ori prezintă pericol de explozie.

Există prevederi internaţionale, detaliate în legislaţie privind diferite tipuri de transporturi: ADR pentru transporturi rutiere; RID pentru transporturi pe calea ferată; IMDG pentru transporturi maritime; ICAO-TI pentru transporturi aeriene.

MĂSURI DE PREVENIRE LA GESTIONAREA DEŞEURILOR

Prin reziduuri se înţeleg aici atât reziduuri în stare solidă, cât şi lichidă. Poate fi vorba de reziduuri de substanţe chimice periculoase sau de materiale contaminate, cum ar fi vată impregnată cu substanţe, mănuşi de protecţie utilizate, mijloace de decontaminare utilizate, precum şi ambalaje care au fost folosite pentru păstrarea de substanţe chimice periculoase.

Toate deşeurile trebuie îndepărtate de la locul de muncă.Unităţile beneficiare vor lua măsuri de neutralizare a ambalajelor recuperabile sau nerecuperabile în aşa fel încât să împiedice contaminarea.Deşeurile nerecuperabile vor fi neutralizate sau distruse în condiţiile stabilite prin

prevederile legale de protecţie a mediului înconjurător.Deşeurile recuperabile vor fi depozitate în locuri speciale, respectându-se întocmai normele

de depozitare în funcţie de caracterul lor (toxice, caustice - corozive, inflamabile-explozibile etc.) ţinând seama de incompatibilităţi.

Recipientele cu reziduuri trebuie etichetate, dacă aceste reziduuri constituie substanţe chimice periculoase. În anumite cazuri trebuie marcate chiar şi canalele şi filtrele din sistemul de ventilaţie.

Manipularea reziduurilor care constituie substanţe chimice periculoase va fi astfel planificată încât să se desfăşoare în condiţii de securitate.

114

În cazul în care nu se cunoaşte compoziţia reziduurilor, riscurile pe care le pot provoca acestea sau căror substanţe le pot fi alăturate fără riscul de a intra în reacţie, manipularea va fi astfel planificată încât angajaţii să fie feriţi de riscurile ce pot fi prevăzute.

Persoana care se ocupă de manipularea reziduurilor va primi toate informaţiile necesare cu privire la compoziţia acestora şi riscurile pe care le implică, pentru a-şi îndeplini sarcinile de lucru în condiţii de securitate.

În cazul desfăşurării unor activităţi din care rezultă reziduuri periculoase există anumite îndatoriri, cum ar fi aceea de a înregistra reziduurile manipulate sau de a alege firme recunoscute pentru transportul şi contractarea reziduurilor.

Principalele substanţe inflamabile, explozive şi toxice

Substanţe explozive Dinamita, nitroglicerina, gelatina explozivă, pulbere neagră cu şi fără fum etc.Cloraţi şi azotaţi de: amoniu, potasiu, sodiu, calciu etc.Gaze comprimate şi lichefiate:a)gaze combustibile şi care întreţin arderea: acetilena, hidrogen, aer lichid, propan, butan, oxid de etilenă, propilenă, hidrogen sulfuratb)gaze necombustibile: azot, argon, heliu, bioxid de carbon

Substanţe care se pot uşor autoaprinde

Carbid, sodiu, potasiu, calciu, fosfor alb, rumeguş etc.

Substanţe uşor inflamabile Acetonă, benzină, benzen, xilen, sulfură de carbon, terebentină, alcooli, eter sulfuric, fosfor roşu, naftalină, celuloid etc.

Substanţe care pot provoca aprinderi

Brom, permanganat de potasiu, acizi puternici (azotic, sulfuric), cloruri organice, acid cromic şi sărurile lui

Materiale uşor combustibile Vata, iuta, câlţi, negru de fum, paie, talaj de lemn, bumbac

Substanţe foarte toxice Săruri de arsen, săruri de mercur, cianuri, fosgen, clor, cloropicrină, hidrogen sulfurat, dioxid de carbon etc.

Cadrul legislativ referitor la regimul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase

Cadrul legislativ referitor la regimul produselor şi substanţelor chimice periculoase

Monitor Denumire act normativ

635/05.09.2003

Legea nr.360 din 2 septembrie 2003 privind regimul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase

Modificată şi completată de:-Legea nr.263 din 5 octombrie 2005Se abrogă: -Decretul nr.466 din 28 decembrie 1979 privind regimul produselor şi substanţelor toxice (M.O. 2/03.01.1980)-Ordinul nr.43 din 7 februarie 1980 pentru aprobarea listei substanţelor toxice şi a plantelor care conţin substanţe toxice (M.O. 14/02.1980)

593/22.11. 2000Ordonanţa de urgenţă nr.200/09.11.2000

privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase

409/13.06.2002 Legea nr.300 din 17 mai 2002115

privind regimul juridic al precursorilor folosiţi la fabricarea ilicită a drogurilor

120/25.02.2003Hotărârea guvernului nr.95 din 23.01.2003

privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţele periculoase

Cadrul legislativ referitor la fabricarea, comercializareaşi utilizarea produselor de uz fitosanitar

213/19.09.1995

Legea nr.85 din 1995 pentru aprobareaOrdonanţei Guvernului nr. 4/1995

privind fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în

agricultură şi silvicultură

18/30.12.1995Ordonanţa nr.4 din 20 ianuarie 1995

privind fabricarea, comercializarea şi utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în

agricultură şi silvicultură

1233/21.12.2004

Legea nr.581 din 14 decembrie 2004

privind certificatul suplimentar de protecţie pentru medicamente şi produse de uz fitosanitar

Cadrul legislativ referitor la regimul materiilor explozive

298/28.12.1995

Legea nr.126 din 27 decembrie 1995

privind regimul materiilor explozive

Modificată şi completată de:-LEGEA nr.464 din 18 iulie 2001-LEGEA nr.478 din 12 noiembrie 2003-LEGEA nr.262 din 5 octombrie 2005Se abrogă: -Decretul nr.297/1977 privind regimul materialelor explozive în economie-Decretul nr.367/1971 privind regimul armelor, muniţiilor şi materiilor explozive, reglementările referitoare la materiile explozive

PRINCIPALELE TIPURI DE PERICOLE ŞI SIMBOLURILE LOR

Simbol grafic de avertizare

Descrierea riscurilor

T+

Foarte toxic

Foarte toxice - substanţele şi preparatele care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanată în cantităţi foarte mici pot cauza moartea sau afecţiuni cronice ori acute ale sănătăţii;Exemple: acid cianhidric, anhidridă arsenioasă, paration

Aceste substanţe pot provoca, în funcţie de cantitate, efecte ireversibile după o singură expunere, efecte grave asupra sănătăţii după expunere repetată sau prelungită, cât şi efecte mutagene cancerigene sau teratogene

116

prin inhalare, înghiţire sau pătrundere prin piele.

Unul din cele trei simboluri se poate utiliza şi pentru substanţele şi preparatele sensibilizate, cancerigene, mutagenice sau toxice pentru reproducere.

T

Toxic

Toxice - substanţele şi preparatele care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanată în cantităţi reduse pot cauza moartea sau afecţiuni cronice ori acute ale sănătăţii;

Exemple: metanol, benzen, fenol

Xn

Nociv

Nocive - substanţele şi preparatele care prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanată pot cauza moartea sau afecţiuni cronice ori acute ale sănătăţii;Exemple: etilenglicol, xilen

C

Coroziv

Corozive - substanţele şi preparatele care în contact cu ţesuturile vii exercită o acţiune distructivă asupra acestora din urmă;Exemple: acid clorhidric cu concentraţie mai mare de 25 %, hidroxid de sodiu (soda caustica) cu concentraţie peste 2 %.

Xi

Iritant

Iritante - substanţele şi preparatele necorozive care prin contact imediat, prelungit sau repetat cu pielea ori cu mucoasele pot cauza o reacţie inflamatorie; Pot provoca o reacţie inflamatorie a tegumentelor, mucoaselor, căilor respiratorii, alergii (substanţe senzibilizante), eczemeExemple: amoniac între 5 şi 10 %, acid clorhidric între 10 şi 25 %, acrilaţi

F+

Extrem inflamabil

Extrem de inflamabile: substanţele şi preparatele chimice lichide cu un punct de aprindere foarte scăzut şi cu un punct de fierbere scăzut, precum şi substanţele şi preparatele gazoase care sunt inflamabile în contact cu aerul la temperatura şi la presiunea mediului ambiant; Se pot aprinde sub acţiunea unei surse de energie (flacără, scânteie etc) chiar la temperaturi sub 0oC Exemple: hidrogen, acetilena, eter etilic.

F

Foarte inflamabil

Foarte inflamabile: substanţele şi preparatele care pot să se încălzească şi apoi să se aprindă în contact cu aerul la temperatura ambiantă, fără aport de energie; sau substanţele şi preparatele solide care se pot aprinde cu uşurinţă după un scurt contact cu o sursă de aprindere şi care continuă să ardă sau să se consume şi după îndepărtarea sursei; sau substanţele şi preparatele lichide cu un punct de aprindere foarte scăzut; sau substanţele şi preparatele care în contact cu apa sau cu aerul umed emană gaze foarte inflamabile în cantităţi periculoase; Exemple: acetona, alcool etilic.

E

Exploziv

Explozive: substanţele şi preparatele solide, lichide, păstoase sau gelatinoase, care pot să reacţioneze exoterm în absenţa oxigenului din atmosferă, producând imediat emisii de gaze, şi care, în condiţii de probă determinate, detonează, produc o deflagraţie rapidă sau sub efectul căldurii explodează când sunt parţial închise; Pot exploda fie în prezenţa unei flăcări, fie prin lovire sau frecare.Exemple: nitroglicerină.

O

Oxidant

Oxidante: substanţele şi preparatele care în contact cu alte substanţe, în special cu cele inflamabile, prezintă o reacţie puternic exotermă; Pot elibera oxigen, putând provoca sau întreţine arderea substanţelor corozive.Exemple: cloraţi, acid azotic peste 70 %, peroxizi.

<<N

Periculos pentru mediul înconjurător

Periculoase pentru mediul înconjurător - substanţele şi preparatele care, introduse în mediul înconjurător, ar putea prezenta sau prezintă un risc imediat ori întârziat pentru unul sau mai multe componente ale mediului înconjurător; Întrând în mediu, poate prezenta un pericol imediat sau în timp pentru mediul acvatic, sol, atmosferă sau natură în general.

Exemple: lindan

INCOMPATIBILITĂŢI LA DEPOZITARE

F OT Xn

117

F

+ - - +

O

- + - 0

T

- - + +

Xn

+ 0 + +

- Nu trebuie să fie depozitate împreună0 Nu trebuie să fie depozitate împreună decât cu masuri de precauţie specifice + Pot fi depozitate împreună

Exemplu de etichetă:

Xn F

TOLUEN

NOCIV PRIN INHALARE

A se evita contactul cu ochii.

A nu se arunca la canalizare.

A se păstra departe de sursele de aprindere- Fumatul oprit.

A se lua măsuri de protecţie împotriva descărcărilor de electricitate statică.

Conţine: toluen

203-625-9 marcaj CE

Numele, adresa şi numărul de telefon ale producătorului, importatorului sau furnizorului

Eticheta pentru transport a fost concepută conform reglementării privind transportul materialelor

periculoase.

Trei exemple de etichete de transport:

118

Eticheta se aplică pe containere, rezervoare mobile şi alte mijloace utilizate pentru transportul agenţilor chimici şi oferă informaţii despre riscurile legate de produsele transportate prin pictograme aplicate în partea superioară a unui romb.

Căile de pătrundere / periculozitate

Inhalarea Contactul cu pielea

Ingestia Pericolul de incendiu

Reacţii

Proprietăţi inerente

Foarte volatilă. Periculoasă dacă este inhalată. Poate cauza afecţiuni acute şi cronice.

Uscarea pielii în cazul contactului prelungit sau repetat.

Periculoasă în cazul ingestiei unei cantităţi considerabile.

Foarte inflamabilă.

Nici o altă reacţie periculoasă în afara riscului de incendiu. Distruge anumite tipuri de mase plastice.

Riscuri la utilizare

Concentraţia maximă în aer 200 ppm. Determinările de noxe indică o valoare a concentraţiilor care depăşeşte nivelul max.

Nu, doar risc de stropire.

Nu, nu există risc de ingestie.

Da, utilajul nu este protejat împotriva exploziilor.

Nu. Nu se folosesc decât sticla şi / sau metalul.

Sunt necesare măsuri pt. înlăturarea riscurilor?

Da. Da.

Măsuri la utilizare

Activitatea este transferată într-un spaţiu special amenajat cu ventilaţie de proces.

Instalaţiile electrice şi utilajul electric trebuie să fie protejate împotriva exploziilor. Pentru ca un lichid să fie transferat utilajul va fi legat la pământ.

119

Măsuri preventive

Dotarea cu EIP pentru căile respiratorii datorită riscului de degajări.

Extinctor. Exerciţii de stingere a incendiilor.

120

FIŞA TEHNICĂ DE SECURITATE

Numele produsului şi al firmei 1.Identificarea substanţei.

Producător/Importator/Utilizator/Transportor

Compoziţia/clasificarea substanţelor 2.Compoziţia/informaţii asupra

componentelor

Proprietăţile periculoase 3.Identificarea pericolelor

Primul ajutor 4.Primul ajutor

Măsuri în caz de incendiu 5.Măsuri de prevenire a incendiilor

Măsuri în caz de vărsare / scurgere

accidentală

6.Măsuri luate în caz de scăpri accidentale

Manipularea şi depozitarea 7.Manipularea şi depozitarea

Limitarea expunerii / măsuri individuale

de protecţie

8.Controlul nivelului de noxe/protectie

individualå

Proprietăţile fizice şi chimice 9.Proprietăţile fizice şi chimice

Stabilitate chimică şi reactivitate,

informaţii toxicologice

10.Stabilitate si reactivitate

11.Informatii toxicologice

Informaţii ecotoxicologice 12.Informatii ecologice. Efectele produsului

în mediul înconjurător, persistentă şi

biodegradabilitatea, toxicitate

Manipularea reziduurilor / deşeurilor 13.Consideratii referitoare la evacuare

(captare, neutralizare, deversare etc.)

Informaţii privind transportul 14.Informatii referitoare la transport

Prevederile legale în domeniu 15.Informatii referitoare la reglementări

speciale

Alte informaţii 16Alte informaţii

121

X. ZONE DE RISC RIDICAT ŞI SPECIFIC

1. Pericol grav şi iminent de accidentare

Legea nr.319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă are ca scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor, stabileşte principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc şi accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrata potrivit legii, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile generale pentru implementarea acestor principii.

Definiţii: - loc de muncă- locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii

şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii;

- pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuala căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment.

Angajatorul are următoarele obligaţii: a) să informeze, cât mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expuşi unui

pericol grav şi iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum şi despre măsurile luate ori care trebuie să fie luate pentru protecţia lor;

b) să ia măsuri şi să furnize instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea să oprească lucrul şi/sau să părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte spre o zonă sigură, în caz de pericol grav şi iminent;

c) să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă există un pericol grav şi iminent, în afara cazurilor excepţionale şi pentru motive justificate.

Lucrătorii care, în cazul unui pericol grav şi iminent, părăsesc locul de muncă şi/sau o zonă periculoasă nu trebuie să fie prejudiciati şi trebuie să fie protejaţi împotriva oricăror consecinţe negative şi nejustificate pentru aceştia.

Angajatorul trebuie să se asigure ca, în cazul unui pericol grav şi iminent pentru propria securitate sau a altor persoane, atunci când şeful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat, toţi lucrătorii sunt apţi să aplice măsurile corespunzătoare, în conformitate cu cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecinţele unui astfel de pericol.

Lucrătorii nu trebuie sa fie prejudiciati, cu excepţia situaţiilor în care aceştia acţionează imprudent sau dau dovada de neglijenţa gravă.

Starea de pericol grav şi iminent de accidentare, poate fi constatată de către orice lucrător din întreprindere şi/sau unitate, lucrător al serviciului extern de prevenire şi protecţie cu care întreprinderea şi/sau unitatea a încheiat contract, precum şi de către inspectorii de muncă.

La constatarea stării de pericol grav şi iminent de accidentare se vor lua imediat următoarele măsuri de securitate: a) oprirea echipamentului de muncă şi/sau activităţii; b) evacuarea personalului din zona periculoasă; c) anunţarea serviciilor specializate; d) anunţarea conducătorilor ierarhici; e) eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi iminent.

În vederea realizării măsurilor prevăzute la lit. a), în prealabil angajatorul va desemna lucrătorii care trebuie să oprească echipamentele de muncă şi va asigura instruirea acestora.

În vederea realizării măsurilor precizate la lit. b), în prealabil angajatorul trebuie: a) să întocmească planul de evacuare a lucrătorilor; b) să afişeze planul de evacuare la loc vizibil; c) să instruiască lucrătorii în vederea aplicării planului de evacuare şi sa verifice modul în care şi-au insusit cunoştinţele.

În vederea realizării măsurilor precizate la lit. c), în prealabil angajatorul trebuie:122

a) să desemneze lucrătorii care trebuie să contacteze serviciile specializate şi să îi instruiască în acest sens; b) să asigure mijloacele de comunicare necesare contactării serviciilor specializate.

În vederea realizării măsurilor precizate la lit. d), în prealabil angajatorul trebuie sa stabilească modul operativ de anunţare la nivel ierarhic superior.

În vederea realizării măsurilor precizate la lit. e), în prealabil angajatorul trebuie: a) să desemneze lucrătorii care au capacitatea necesară să elimine starea de pericol grav şi iminent, să asigure instruirea şi dotarea lor cu mijloace tehnice necesare intervenţiei; b) să stabilească serviciile specializate care pot interveni.

Angajatorul trebuie să stabilească măsurile de securitate, ţinând seama de natura activităţilor, numărul de lucrători, organizarea teritorială a activităţii şi de prezenţa altor persoane în afara celor implicate direct în procesul muncii.

De asemenea angajatorul are următoarele obligaţii: a) să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi

evacuarea lucrătorilor, adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii, ţinând seama de alte persoane prezente;

b) să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte primul ajutor, serviciul medical de urgenţă, salvare şi pompieri.

Pentru aplicarea acestor prevederi, angajatorul trebuie să desemneze lucrătorii care aplică măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor.

Numărul lucrătorilor, instruirea lor şi echipamentul pus la dispoziţia acestora trebuie să fie adecvate mărimii şi/sau riscurilor specifice întreprinderii şi/sau unităţii.

Lucrătorii trebuie să primească toate informaţiile necesare privind riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, măsurile de prvenire ţi protecţie, mai ales în situaţii de muncă cu pericol grav şi iminent de accidentare.

De asemenea,lucrătorii trebuie să-şi însuşească şi să respecte prevederile legislaşiei de securitate şi sănătate în muncă şi măsurile de aplicare a acestora şi să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie.

2. Zone cu risc ridicat şi specific

Definiţie:- zone cu risc ridicat şi specific - acele zone din cadrul întreprinderii şi/sau unităţii în care

au fost identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinţe grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate.

În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru: a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor; b) prevenirea riscurilor profesionale; c) informarea şi instruirea lucrătorilor; d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în

muncă.Ţinând seama de natura activităţilor din întreprindere şi/sau unitate, angajatorul are

obligaţia: a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea

echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă;

b) ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) şi dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum şi metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în ansamblul activităţilor întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice;

123

c) să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în munca, atunci când îi încredinţează sarcini;

d) să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii sa facă obiectul consultărilor cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condiţiile şi mediul de munca;

e) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul sa fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au insusit instrucţiunile adecvate.

În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligaţii:

- să ţină evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific;- să asigure funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a

aparaturii de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice.

Evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific trebuie să conţină nominalizarea şi localizarea acestor zone în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii şi măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor pentru aceste zone.

La stabilirea zonelor de muncă cu risc ridicat şi specific se vor avea în vedere următoarele criterii:- identificarea factorilor de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională, precum şi consecinţele acţiunii acestora asupra organismului uman(deces sau imvaliditate;- evaluarea nivelului cantitativ al factorilor de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională;-durata de expunere la acţiunea factorilor de risc;-nivelul morbidităţii prin accidente şi boli profesionale.

Zonele de muncă cu risc ridicat şi specific se caracterizează prin existenţa unuia sau a mai multor factori de risc, prezentaţi în continuare:

a) factori de risc care pot genera explozii:- pulberi în suspensie în aer;- gaze sau vapori explozivi;- substanţe explozive;- recipienţi sub presiune.

b) factori de risc care pot genera incendii:- gaze sau vapori inflamabili;- substanţe inflamabile.

c) factori de risc mecanic şi termic:- surpare, prăbuşire, scufundare;- scurgere, deversare, erupţie, jet de fluide la temperaturi şi presiuni ridicate;- corpuri cu temperaturi ridicate din domeniile metalurgic, siderurgie, deformare plastică la cald, tratament termic, fabricarea sticlei şi produselor ceramice, fabricarea produselor refractare şi altele.

d) factori de risc chimic:- substanţe toxice, caustice, cancerigene;- gaze, vapori, aerosoli toxici sau caustici.

e) factori de risc fizic:- zgomot şi vibraţii;- radiaţii electromagnetice şi ionizante;- pulberi pneumoconiogene.

f) factori de risc biologic:- microorganisme patogene;- plante periculoase;- animale periculoase.

g) factori de risc datoraţi caracterului special al mediului:- subteran;- acvatic;

124

- subacvatic;- aerian.

h) factori de risc naturali:- avalanşe;- trăsnet;- viitură.

i) factori de riscpsihic:- ritm marede muncă impus de tehnologie;- monotonia muncii.

În zonele de muncă cu risc ridicat şi specific se iau una sau mai multe măsuri de asigurare a securităţii şi sănătăţii în muncă:

a) tehnice:- adaptarea tehnologiilor de lucru cu risc minim;- dotarea cu aparaatură de control, semnalizare şi avertizare a depăşirii parametrilor de securitate;- verificarea dotării şi folosirii echipamentului individual de protecţie (EIP);- dotarea cu sisteme de protecţie colectivă (de exemplu: ventilaţie, captare de noxe etc.).

b) organizatorice:- selecţia personalului de decizie şi operativ pe baza verificării pregătirii profesionale şi a examinării medicale şi psihologice;- elaborarea programelor de lucru specifice pe baza fişelor tehnologice şi a instrucţiunilor de lucru;- instruirea şi testarea lucrătorilor cu privire la cunoştinţele de securitate şi sănătate în muncă specifice locurilor de muncă cu risc ridicat şi specific;- repartizarea sarcinilor de muncă şi supravegherea îndeplinirii acestora conform instrucţiunilor tehnologice;- organizarea sistemului informaţional şi luarea deciziei de prevenire.

c) igienico-sanitare;d) de orice altă natură.Angajatorul trebuie sa aducă la cunostinta conducătorilor locurilor de munca şi lucrătorilor

care isi desfăşoară activitatea în zonele cu risc ridicat şi specific măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor.

Acţiunile pentru realizarea măsurilor stabilite în urma evaluării riscurilor pentru zonele cu risc ridicat şi specific constituie o prioritate în cadrul planului de protecţie şi prevenire.

3. Măsuri de igienă şi protecţie a sănătăţii

Măsurile de igienă şi protecţie a sănătăţii lucrătorilor se pot realiza prin:- alimentaţie specifică pentru creşterea rezistenţei organismului;- materiale igienico – sanitare;- aparatură şi substanţe pentru dezinfecţie şi deratizare;- unguente, alifii şi alte substanţe pentru întreţinerea şi protecţia pielii;- staţii de salvare mobile;- amenajarea de spaţii pentru depozitarea provizorie a reziduurilor industriale nocive care pot infecta aerul, apa sau solul;- amenajarea de spaţii fixe sau mobile pentru protejarea lucrătorilor împotriva condiţiilor meteorologice necorespunzătoare;- aparate şi spaţii pentru reanimare, în zonele de muncă cu risc ridicat şi specific din sectorul chimic. Minier, forestier, prospecţiuni geologice, staţii de înaltă tensiune etc.;- canalizări şi colectoare speciale pentru apa contaminată ce se evacuează din filtrele umede utilizate pentru reţinerea substanţelor radioactive;- instalaţii de aerosoli şi ultraviolete;- grătare din lemn în încăperile de lucru în care pardoselile se umezesc în permanenţă sau sunt executate din materiale cu inerţie termică;

125

- amenajarea de hidranţi, fântâni arteziene şi rezervoare cu soluţii neutralizante pentru spălare, în locurile de muncă unde există riscul de arsuri cu substanţe chimice periculoase;- instalaţii de apă carbogazoasă pentru locurile de muncă cu microclimat cald;- instalaţii de pulverizarea apei pe suprafeţe radiante;- instalaţii de oprire a pătrunderii gazelor toxice, din sistemele de canalizare, în clădirile sub care trec;- izolarea spaţiului de lucru (crearea de spaţii climatizate) pentru menţinerea microclimatului în limita valorilor admisibile;- posturi de prim ajutor, la locurile de muncă care prezintă pericole de accidente şi îmbolnăviri profesionale (zone de muncă cu risc ridicat şi specific);- caravane medicale autopurtate;- băi proprii la unităţile cu locuri de muncă în care prin procesele de muncă se produce murdărirea corpului;- dotarea cu aparatură şi mobilier pentru punctele sanitare şi dispensarele medicale din unităţi;- dotarea cu aparatura necesară controlului medical al personalului, controlului dozimetric individual, inclusiv pentru laboratoarele de pneumoconioză;- amenajarea şi dotarea posturilor de prim ajutor pentru asistenţă de urgenţă,pentru intervenţie şi reducerea extinderii contaminării, în locurile de muncă unde se manipulează surse de radiaţii sau unde există radiotoxicitate maresau foarte mare (zone de muncă cu risc ridicat şi specific);- amenajarea de băi sau duşuri şi vestiare pentru îmbrăcăminte proprie a lucrătorilor cât şi pentru echipamentul individual de protecţie sau de lucru;- instalaţii de spălare a echipamentului individual de protecţie sau de lucru contaminat cu diferite substanţe periculoase;- instalaţii de decontaminare externă a personalului din unităţi nucleare;- instalaţii de decontaminare pentru diferite utilaje şi materiale capabile să provoace contaminări în unităţi nucleare;- instalaţii de spălare a echipamentului individual de protecţie sau de lucru contaminat;- amenajări speciale pentru păstrarea surselor de radiaţii ionizate în vederea prevenirii iradierii şi contaminării radioactive;- amenajarea zonelor de muncă cu risc ridicat şi specific expuse contaminării (depozite de minereu, spaţii de siguranţă în jurul obiectivelor nucleare etc.(;- lucrări de protejare anticorosivă a instalaţiilor de canalizare şi arezervoarelor de efluenţi radioactivi;- staţii de salvare mobile (auto), dotate cu aparate şi materiale corespunzătoare în sectorul minier şi în alte sectoare da activitate unde este necesar.

Alimentaţia de protecţie se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori persoanelor care lucrează în condiţii de muncă ce impun acest lucru şi se stabileşte prin contractul colectiv de muncă şi/sau contractul individual de muncă.

Materialele igienico-sanitare se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori. Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum şi locurile de muncă ce impun acordarea

acestora se stabilesc prin contractul colectiv de muncă şi/sau contractul individual de muncă.

4. Supravegherea medicală a sănătăţii lucrătorilor

Măsurile prin care se asigură supravegherea corespunzătoare a sănătăţii lucrătorilor în funcţie de riscurile privind securitatea şi sănătatea în muncă se stabilesc potrivit reglementărilor legale, vor fi stabilite astfel încât fiecare lucrător să poată beneficia de supravegherea sănătăţii la intervale regulate.

Supravegherea sănătăţii lucrătorilor este asigurată prin medicii de medicină a muncii.Supravegherea activă a sănătăţii lucrătorilor se desfăşoară în relaţie directă cu cerinţele

locului de muncă şi în mod particular cu factorii nocivi profesionali.

126

Factorii nocivi profesionali (noxele profesionale) au influenţă asupra sănătăţii lucrătorilor atunci când expunerile profesionale au efect nefavorabil asupra capacităţii de muncă sau asupra sănătăţii lucrătorilor (reducerea capacităţii de muncă, oboseală, fenomene patologice).

Expunerile profesionale sunt legate de prezenţa factorilor fizici, chimici, fizico.chimici, biologici, psihosociali , ergonomici în mediul de muncă, acţionând independent sau având efect sinergetic.

Noxele profesionale au anumite caracteristici:- pot aparţine tuturor elementelor sistemului de muncă;- provin de la locurile de muncă, dar se pot extinde şi în mediul exterior;- acţionează în zonele cu risc ridicat şi specific asupra grupurior profesionale cu extindere şi în mediul exterior;- boli infecţioase şi parazitare profesionale cu acţiune mai rară în sistemul de muncă.

Noxele profesionale acţionează ca şi:- factori principali ai bolilor profesionale;- factori favorizanşi ai unor boli neprofesionale;- factori de agravare ai unor boli neprofesionale;- factori care împiedică vindecarea unor boli.

Definiţii din Legea nr. 319/2006 şi HG nr. 1425/2006:- boala profesională - afectiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă;- boala legată de profesiune - boala cu determinare multifactorială, la care unii factori determinanţi sunt de natură profesională.- intoxicatie acută profesională - stare patologică apărută brusc, ca urmare a expunerii organismului la noxe existente la locul de muncă.

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006 (HG nr. 1425/2006) nominalizează categoriile de boli profesionale cauzate de diferite noxe profesionale şi bolile legate de profesiune cauzate de factorii profesionali (noxe, mediul de muncă).

Caracteristici ale patologiei profesionale:- există o relaţie cauză-efect, între noxele profesionale din mediul de muncă şi bolile profesionale, fiind importanşi atât factorii individuali cât şi cei extraprofesionali;- aceeaţi noxă poate produce efecte diferite asupra organismului;- manifestările sunt asemănătoare cu cele din patologia neprofesională;- latenţă, cazuri izolate;- cumul de riscuri profesionale din sistemul de muncă (executant, sarcină de muncă, echipament de muncă, mediu).

Organismul uman nu se aptează sau se obişnuieşte cu acţiune anoxelor.În România numărul de medici de medicina muncii este redus, iar numărul de medici cu

competenţă în medicină de întreprindere este încă mic.Numărul bolilor profesionale declarate sunt anormal de mici din cauza muncii la negru;

absenţei medicilor de medicina muncii; nerecunoaşterea şi nediagnosticarea bolilor profesionale de către toţi medicii cu prilejul oricărei prestaţii medicale: examene medicale profilactice, consultaţii medicale de specialitate; supraveghere medicală deficitară, deficenţe de logistică.

Bolile legate de profesiune nu se declară. Acestea se dispensarizează medical şi se comunică angajatorilor sub forma rapoartelor medicale nenominalizate privind sănătatea lucrătorilor, în vederea luării măsurilor tehnico-organizatorice de normalizare a condiţiilor de muncă.

Supravegherea medicală a lucrătorilor se face prin:- examenul medical la angajarea în muncă;- controlul medical de adaptare;- controlul medical periodic;- examenul medical la reluarea activităţii;- cosultaţii spontane.

127

4. Legislaţia pentru supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor

1. Legea nr. 319/2006, a securităţii şi sănătăţii în muncă2. HG nr. 1425/2006 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/20063. Legea nr. 53/2003, modificată şi completată (Codul muncii)4. Legea nr. 95/2006 privind reforma în sănătate5. HG nr. 862/2006 privind organizarea şi funcţionarea MSP6. Legea nr. 108/1999, republicată privind înfiinţarea şi organizarea IM7. HG 261/2001, completată privind locurile de muncă în condiţii deosebite8. HG nr. 1025/2003 privind locurile de muncă în condiţii speciale9. Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale cu NM de aplicare10. Legea nr. 346/2002, modificată şi completată privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale cu NM de aplicare11. Legea nr. 19/2001, modificată şi completată privind pensia de asigurări sociale şi alte drepturi de asigurări sociale12. Ordinul MSF nr. 427/2002 pentru aprobarea trusei sanitare şi a baremului de medicamente ce intră în dotarea posturilor de prim ajutor fără cadre medicale 13. Ordinul MLPTL nr. 678/2002 pentru examinarea medicală şi psihologică a personalului din transporturi şi navigaţie cu responsabilităţi în siguranţa circulaţiei14. Ordinul MSF nr. 87/2003 privind aprobarea listei afecţiunilor medicale incompatibile cu calitatea de conducător de autovehicule15. Ordinul MSF nr. 803/2001 privind aprobarea unor indicatori de expunere şi/sau de efect biologic relevanţi pentru stabilirea răspunsului specific al organismului la factori de risc de îmbolnăvire profesională16. Ordinul MSF nr. 875/2002 privind stabilirea atribuţiilor medicului de medicină de familie cu competenţă în medicina de întreprindere 17. Legea nr. 31/1991 privind stabilirea duratei timpului de muncă sub 8 ore pe zi pentru salariaţii care lucrează în condiţii deosebite-vătămătoare, grele sau periculoase18. Ordinul MSF nr. 923/2001 privind aprobarea nomenclatorului de specialităţi medicale şi farmaceutice19. OUG nr.96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă, apobată prin Legea nr. 25/2003 şi HG nr. 537/2004 pentru aprobarea NM20. Ordinul MS nr. 188/2004 privind constituirea Registrului operativ naţional al bolilor profesionale şi a Centrului naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale21. Legea nr. 418/2004 privind Statutul profesional specific al medicului de medicină a muncii22. Ordinul MS nr. 240/2004 privind aprobarea Standardelor minimale pentru acreditarea cabinetelor medicale de medicina muncii şi a baremului minimal de dotare a acestora23. ... HG privind adoptarea directivelor europene de securitate şi sănătate în muncă24. ... Ordine ale MMSSF privind cerinţe minime de securitate şi sănătate în muncă pentru diferite activităţi şi echipamente de muncă

128

XI. ELECTROSECURITATEA

PROBLEME GENERALE

Atunci când între două puncte ale corpului omenesc există o diferenţă de potenţial, prin corp va trece un curent electric.

Corpul omensc se comportă ca o impedanţă a cărei valoare este variabilă, pentru aceeaşi persoană , în funcţie de : poziţia celor două puncte de pe suprafaţ a corpului între care există diferenţa de potenţial, deci de traseul curentului electric prin corp ; de starea de sănătate a acestuia, un organism bolnav are o impedanţa mai mică la tecerea curentului ; de umiditatea pielii corpului.

Cu cât pielea este mai uscată cu atât impedan ţa este mai mare, în caz contrar scade foarte mult.

Corpul omenesc poate ajunge sub tensiune prin atingerea unor părţi ale instalaţiei electrice aflate sub tensiune.

Atingerile pot fi: directe, când omul vine în contact cu părţi din instalaţia electrică care, în regimul normal de funcţionare, se află sub tensiune ; indirecte, când omul vine în contact cu părţi sau piese ale unor echipamente sau instala ţii care în mod normal nu se află sub tensiune, dar care au ajuns sub tensiune în urma unui defect sau a altor cauze accidentale.

Exemple de atingeri indirecte ar fi : atingerea carcaselor metalice ale electromotoarelor, cutiilor metalice ale tablourilor electrice, conducte de apă care în mod accidental ar putea ajunge sub tensiune.

Tensiunea la care este supus omul în cazul unor atingeri indirecte se numeşte tensiune de atingere.

În caz particular dacă aceasta este aplicată tălpilor omului (aflat în apropierea unor prize de pământ sau unui conductor al unei linii electrice aeriene căzute la pământ) aceasta se numeşte tensiune de pas.

Cazuri de electrocutareReţelele electrice trifazate de joasă tensiune pot fi :

legate la pământ sau izolate faţă de pământ

Reţelele legate la pământ sunt utilizate, practic, în exclusivitate, în instalaţiile de joasă tensiune.

Aceste reţele sunt deosebit de periculoase din punct de vedere al electrocutării omului.

Totuşi sunt foarte utilizate deoarece neutrul reţelei legat la pământ oferă o tensiune constantă între fazele reţelei şi neutru, indiferent de natura sarcinii - echilibrată sau dezechilibrată.

Reţelele izolate faţă de pământ sunt utilizate rar, atunci când este alimentat un receptor de putere mare sau un grup redus de receptoare cu sarcinile identice pe faze. Indiferent de modul de execuţie a reţelelor – aerian, subteran sau conductoare montate în tuburi de protecţie, între fiecare linie electric şi pământ există o impedanţă ce poate fi mai mare sau mai mică, în funcţie de caracteristicile straturilor.

129

METODELE SI MIJLOACALE DE PREVENIRE A ELECTROCUTARII (ELECTROSECURITATEA)

Metodele de prevenire a electrocutării diferă în funcţie de modul în care se produce, respectiv prin atingerea direct a elementelor aflate normal sub tensiune ale unei instalaţii electrice, sau indirect a elementelor care în mod normal nu sunt sub tensiune şi care au ajuns accidental sub tensiune datorită unui defect.

Metodele şi mijloacele de protecţie împotriva electrocutării prin atingere directă .Mijloacele tehnice folosite pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere directă

sunt următoarele : acoperirile cu materiale electroizolante a pieselor aflate normal sub tensiune ale instalaţiilor şi echipamentelor electrice ; închiderea în carcase îngrădirea cu îngrădiri fixe îngrădirea cu îngrădiri mobile amplasarea la distanţe inacesibile scoaterea de sub tensiune a instalaţiei sau echipamentului electric şi verificarea lipsei de tensiune legarea la pământ şi în scurtcircuit folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante folosirea tensiunilor reduse izolarea amplsamentelor

Carcasele şi învelişurile exterioare ale instalaţiilor şi echipamentelor electrice trebuie să fie şi ele rezistente la solicitările fizice şi chimice din mediul în care funcţionează.

Îngrădirile fixe sunt de trei categorii : îngrădiri cu pereţi şi uşi pline îngrădiri din plasă metalică îngrădiri cu balustrade

Distanţele dintre părţile aflate în mod normal sub tensiune şi îngrădirile fixe sunt funcţie de valoarea tensiunii instalaţiei electrice protejate, de categoria îngrădirilor şi condiţiile de mediu.

Îngrădirile mobile se folosesc pentru protecţia persoanelor numai în timpul executării unor lucrări în instalaţiile electrice.

Legarea la pământ şi în scurtcircuit se efectuează înaintea intervenţiilor la instalaţiile şi echipamentele electrice. Se asigură astfel protecţia omului împotriva apariţiei accidentale a tensiunii la locul de muncă, descărcarea părţilor scoase de sub tensiune de sarcinile capacitive remanente şi protecţia împotriva tensiunilor reduse.

Folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante sunt următoarele : prăjini electroizolante cleşti electroizolanţi indicatoare de tensiune indicatoare de corespondenţă a fazelor plăci si folii electoizolante carcase electoizolante platforme electroizolante scule cu manere electroizolante

130

Folosirea tensiunii reduse este cea mai eficace masură de protecţie împotriva electrocutării. Ea se utilizează numai la puteri mici din cauza dificultăţilor tehnice de transport şi utilizare a energiei la tensiuni reduse. Se foloseşte la alimentarea sculelor şi a corpurilor de iluminat portabile.

Izolarea amplasamentelor la locul de muncă se execută astfel încât omul să nu poată veni în contact cu elementele metalice între care există diferenţe de potenţial periculoase. Dimensiunile învelişului izolat trebuie să fie suficient de mari, astfel încât omul să nu poată fi supus la tensiuni de atingere şi de pas periculoase.

Metode şi mijloace de protecţie împotriva electocutării prin atingere indirectăMijloacele de protecţie împotriva electrocutării prin atingere indirectă sunt următoarele:

alimentarea la tensiuni reduse legarea la pământ legarea la nul dirijarea distribuţiei potenţialelor egalizarea potenţialelor izolarea suplimentară de protecţie aplicată echipamentului electric izolarea amplasamentului separarea de protecţie protecţia automată la curenţi de defect folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante controlul permanent al rezistenţei de izolaţie

De obicei pentru o situaţie existentă se aplică cumulativ două sau mai multe mijloace de protecţie, care constituie un anumit sistem de protecţie. În anumite cazuri, se admite ca protecţia să se asigure prin aplicarea unui singur mijloc de protec ţie.

Orice sistem de protecţie asigură protecţia împotriva electrocutării prin atingere indirectă prin unul din următoarele efecte : împiedică apariţia unei tensiuni de atingere periculoase deconectează în maxim 3s sectorul defect la apariţia unei tensiuni de atingere periculoase împiedică contactul cu o tensiune de atingere periculoasă.

Mijloacele suplimentare pentru prevenirea electrocurtării prin atingere indirectă sunt: protecţia prin legare la pământ protecţia prin legare la nul folosirea unei tensiuni de alimentare reduse izolarea suplimentară de protecţie protecţia prin separare

Mijloacele suplimentare pentru prevenirea electrocutării, destinate să completeze pe cele principale, sunt : protecţia prin deconectare automată la apariţia curenţilor de defect egalizarea potenţialelor dirijarea distribuţiei potenţialelor izolarea amplasamentelor controlul permanent al rezistenţei de izolaţie.

În cazul reţelelor electrice legate la pământ, instalaţia de legare la pământ trebuie să fie astfel dimensionată încât să se producă deconectarea sectorului defect prin acţionarea protecţiei maximale de curent, iar tensiunile de atingere şi de pas sa nu depăşească valorile maxime admise în funcţie de timpul de deconectare a sectorului defect.

La reţelele de joasă tensiune se consideră tensiunea de atingere Ua egală cu tensiunea de priză Up. Instalaţia de legare la pământ tebuie să fie astfel dimensionată încât tensiunea de atingere Ua să fie mai mică sau cel mult egală cu tensiunea de atingere admisă , U adm, pentru

131

timpul de deconectare de maxim 3s admis pentru reţelele de joasă tensiune.

Rezultă :Ua=Up=RpxIp<U admîn care :Rp este rezistenţa de dispersie la pământ a instalaţieiIp – curentul prin priza de pământ.

În cazul în care protecţia maximală se realizează cu întrerupătoare pevăzute cu relee, curentul de punere la pământ se consideră egal cu 1,25 ori din valoarea de reglaj a protecţiei maximale (Ip= 1,25 Id, în are Id este curentul reglat de declanşare).

În cazul în care protecţia maximală se realizează numai cu siguranţe fuzibile, se consideră în calculul curentul Ip=kIn s, în care In s este curentul nominal al siguranţei fuzibile, iar k=3,5 pentru siguranţe cu In s≤ 50A şi k=5 pentru siguranţe cu In s≥ 63 A.

Dacă protecţia se asigură prin folosirea întrerupătorelor automate, secţiunile conductoarelor de nul între sursa de alimentare şi receptor trebuie să fie astfel dimensionate încât intensitatea curentului de defect să fie egală cu cel puţin de 1,25 ori intensitatea curentului de reglaj Ir al dispozitivului de protecţie pentru deconectarea la scurtcircuit a întrerupătorului (Id≥ 1,25Ir).

Dimensiunile secţiunilor conductoarelor de nul de protecţie, în cazul când acestea sunt executate din materiale identice cu conductoare de fază, sunt reglementate la noi în ţară prin STAS 12604/5 “Protectia impotriva electrocutarilor. Instalatii electrice fixe. Prescriptii de proiectare, executie si verificare. “

PRIMUL AJUTOR SI IN CAZ DE ACCIDENTARE PRIN ELECTROCUTARE

A. SCOATEREA CELUI ACCIDENTAT DE SUB CURENT

La instalatiile electrice, atingerea partilor conducatoare de curent care se gasesc sub curent(tensiune) provoaca in majoritatea cazurilor o contractare brusca si involuntara a muschilor. Din aceasta cauza, cand accidentatul tine conductorul in maini, degetele se strang atat de tare, incat desclestarea lor de pe conductor devine imposibila. Daca acesta ramane in atingere cu partile conductoare de curent, atunci este necesar sa se stie ca fara aplicarea masurilor necesare de securitate, atingerea celui aflat in sub curent este periculoasa si pentru viata celui ce intervine.

Prima actiune de intreprins este deconectarea partii de instalatie de care este prinsa persoana accidentatului.

Cu aceasta ocazie trebuie sa se tina cont de urmatoarele :1. In cazul in care accidentatul se gaseste agatat la o inaltime oarecare, deconectarea instalatiei si eliberarea acestuia de sub curent poate sa provoace un rau mai mare decat cel cauzat de curentul electric, de aceea trebuie luate toate masurile care sa garanteze securitatea celui accidentat in caz de cadere. 2. In caz de deconectare, pot fi stinse concomitent si luminile. De aceea, trebuie luate masuri pentru a avea alte surse de iluminat: (felinare, faclii, lumanari, un iluminat de rezerva, felinare cu acumulatoare, etc.) fara sa se intarzaie din aceasta cauza deconectarea instalatiei si masurile de prim ajutor pentru cel accidentat. 3. In cazul in care deconectarea instalatiei nu poate fi executata suficient de repede, atuncitrebuie luate masuri de separare a persoanei accidentate de partile conducatoare de curent de care este agatata si anume: Pentru separarea celui accidentat de partile conducatoare de curent sau a conductei electrice de aceasta, trebuie sa se faca uz de o haina, o franghie uscata sau un bat, sau orice mijloc asemanator neconductor si uscat; nu se pot intrebuinta in aceste cazuri obiecte metalice

132

sau umede; pentru ca accidentatul sa fie separat repede de partile conducatoare de curent, se poate trage de haina lui, daca este uscata si este departata de corp (poalele hainei), evitand in acelasi timp atingerile de obiectele metalice inconjuratoare si de partile corpului neacoperite de haine;

De asemenea, nu se recomanda sa se traga cel accidentat de picioare, fara a se lua masurile necesare, deoarece incaltamintea poate fi umeda iar cuiele batute si ochiurile pentru sireturi sunt bune conducatoare de electricitate; persoana care intervine isi va pune manusi sau isi va infasura mainile cu o haina uscata; in cazul cand nu are asemenea obiecte, isi va pune sub picioare un covor de cauciuc electroizolant, scanduri uscate sau va incalta cizme electroizolante.

Cand, in vederea salvarii, este nevoie sa se atinga cel accidentat pe partile corpului ce nu sunt acoperite cu haine, trebuie sa se puna manusile de cauciuc si galosii sau sa se infasoare mainile cu un fular uscat, cu o sapca de postav sau cu maneca ori pulpana propriei haine uscate etc. sau acoperind persoana accidentata cu o haina de cauciuc ori cauciucata (impermeabil) sau cu simpla stofa uscata. Se mai poate interveni stand cu picioarele pe o scandura sau pe orice alt asternut uscat, neconductor de curent, pe o legatura sau pachet de haine etc.

Se mai recomanda sa se foloseasca, daca se poate, numai o singura mana. La joasa tensiune, cand curentul se scurge in pamant prin corpul celui accidentat prin electrocutare si acesta strange convulsiv in maini un conductor, iar reteaua nu se poate deconecta urgent, este mai bine ca cel accidentat sa fie izolat fata de pamant (de exemplu impingand sub el scanduri uscate sau orice alt material izolant uscat, astfel incat sa nu mai atinga solul, peretii sau alte obiecte din imediata apropiere) decat sa se incerce desprinderea mainilor. Persoana care intervine trebuie sa respecte masurile ce trebuie luate la atingerea celui accidentat, aratate mai sus. De asemenea, se va avea grija ca cel accidentat prin electrocutare sa nu sufere alte accidente la luarea acestor masuri.

In caz de nevoie trebuie taiate conductoarele de joasa tensiune, cu ajutorul unui topor cu coada de lemn uscat, cu foarfeci izolate sau cu ajutorul unui aparat cu o izolatie corespunzatoare. Operatia trebuie executata cu precautie (nu se ating conductoarele, se taie fiecare conductor in mod separat, cu manusile de cauciuc si cu galosii pusi).La inalta tensiune, pentru izolarea celui accidentat fata de pamant sau de partile conducatoare de curent, cel care intreprinde acest lucru trebuie sa poarte incaltaminte de cauciuc dielectrica si manusi si sa actioneze cu o prajina sau clesti izolati la o tensiune corespunzatoare.

Pe liniile electrice de transport, cand scoaterea accidentatului de sub tensiune printr-una din metodele aratate mai sus nu se poate executa suficient de repede si fara pericole, trebuie sa se recurga la scurt-circuitarea (prin aruncarea unor conductoare) a tuturor conductoarelor de linie si legarea lor sigura la pamant (dupa regulile generale de tehnica securitatii). In acest caz, trebuie luate masuri ca bucla aruncata sa nu atinga corpul persoanei care acorda ajutorul.

De asemenea trebuie sa se tina cont de urmatoarele: a) daca accidentatul se gaseste la inaltime, trebuie sa se previna sau sa se evite pericolul de cadere;b) daca accidentatul atinge un singur conductor, este adesea suficient sa se lege la pamant numai acest conductorc) pentru a realiza legarea la pamant si scurt-circuitarea, este necesar in primul rand ca conductorul intrebuintat in acest scop sa fie pus la pamant apoi aruncat peste conductoarele de linie care urmeaza sa fie puse la pamant;d) trebuie de asemenea retinut ca, daca in linie exista o capacitate electrica mare, prin deconectare poate ramane o sarcina periculoasa pentru viata si numai legarea la pamant a liniei o poate face inofensiva.

B. PRIMELE MASURI DUPA SCOATEREA ACCIDENTATULUI DE SUB CURENT133

Modul de aplicare a masurilor de prim-ajutor este in functie de starea in care se afla accidentatul dupa scoaterea de sub curent. In cazul cand acesta se afla in deplina cunostinta, desi pana atunci fusese in lesin sau a stat mult timp sub tensiune, el va fi indrumat sau transportat la un medic, spre a preveni o eventual agravare a starii sale; in situatii grave, trebuie sa fie chemat medicul sau salvarea la fata locului.

Pana la venirea medicului si pentru ca sa nu existe din nou pericolul inghitirii limbii sau al inecarii cu voma in cazul unui nou lesin, accidentatul se aseaza in decubit ventral, ca in imaginea urmatoare:

Cand cel accidentat si-a pierdut cunostinta, el trebuie intins pe un loc neted si comod; i se desface imbracamintea la piept si la gat, se iau masuri pentru improspatarea aerului, se evacueaza din incapere persoanele de prisos, apoi i se da sa miroase o solutie de amoniac, se stropeste cu apa (nu din gura !), i se fac frictiuni pe corp pentru incalzirea corpului. Medicul trebuie sa fie chemat cat mai urgent.

In cazul cand accidentatul respira greu, foarte rar si convulsiv, la fel ca un muribund, i se va facerespiratie artificial si un masaj in regiunea inimii.

In cazul cand persoana accidentata nu mai da semne de viata (respiratia, bataile inimii, pulsul sunt absente) nu trebuie sa fie considerata pierduta. Moartea poate fi adesea numai aparenta, dar cel accidentat va muri daca nu i se va acorda primul ajutor, facandu-i-se respiratie artificiala. Respiratia artificiala trebuie facuta in mod continuu, pana la sosirea medicului, care, in aceste cazuri, trebuie chemat urgent.

Pulsul se verifica la artera carotida, fara a presa excesiv

In operatia de readucere la viata a acelui accidentat prin electrocutare, care in aparenta este mort, fiecare secunda este pretioasa, de aceea primul ajutor trebuie dat imediat, daca este posibil chiar la fata locului; el va fi transportat in alt loc numai in cazul cand pericolul continua sa ameninte atat pe cel accidentat cat si pe cel care acorda primul ajutor sau in cazul imposibilitatii acordarii primului ajutor in timpul transportului.

Electrocutatul poate fi considerat mort numai in cazul unor grave leziuni externe, de exemplu fracturarea cutiei craniene in cadere sau carbonizarea intregului corp. Moartea poate fi declarata de catre medic. In nici un caz nu trebuie sa se aplice celui accidentat mijloace empirice.

Metodele de respiratie artificial vezi cap. 34.

134

XII. ECHIPAMENTE DE MUNCĂ

1. Introducere. Legislaţie

În Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.319/2006 sunt definiţi următorii termeni:- echipament de muncă - orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită în muncă;- echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv.

Angajatorul are obligaţia să asigure securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă, pe baza următoarelor principii generale de prevenire:

a) evitarea riscurilor; b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate; c) combaterea riscurilor la sursă; d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de muncă,

alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi de producţie, în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora asupra sănătăţii;

e) adaptarea la progresul tehnic; f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai

puţin periculos; g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile, organizarea

muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenta factorilor din mediul de munca; h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie

individuală; i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea

accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligaţii:- să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă;- să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii sa facă obiectul consultărilor cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condiţiile şi mediul de muncă;- să decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după caz, asupra echipamentului de protecţie care trebuie utilizat;- să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor de muncă, precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea şi sănătatea în muncă, prin a căror aplicare să fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare şi de îmbolnăvire profesională a lucrătorilor;- să asigure funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice;- să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;- să asigure echipamente individuale de protecţie;- să acorde obligatoriu echipament individual de protecţie nou, în cazul degradării sau al pierderii calităţilor de protecţie;- să dea în exploatare sau să repună în funcţiune, parţial ori total, construcţiile, echipamente de muncă noi sau reparate, precum şi să aplice procese tehnologice conforme;- să ia măsuri de prevenire a accidentelor prin electrocutare la executarea, exploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor şi a echipamentelor electrice, precum şi pentru prevenirea efectelor electricităţii statice şi ale descărcărilor atmosferice;- să asigure folosirea instalaţiilor electrice de construcţie adecvate la locurile de muncă unde există pericole de incendiu sau de explozie;

135

-să asigure cea de-a doua sursă de alimentare cu energie electrică a echipamentelor de muncă;- să asigure transportul, manipularea şi depozitarea echipamentelor de muncă, materialelor şi produselor fără pericole;-să asigurare exploatarea fără pericole a recipientelor-butelii cu gaze comprimate sau lichefiate, a instalaţiilor mecanice sub presiune şi a celor de ridicat, a conductelor prin care circulă fluide sub presiune şi a altor asemenea echipamente de muncă;- să asigurare utilizarea, întreţinerea, revizia şi repararea periodică a echipamentelor de muncă;- să asigurare organizarea activităţii de păstrare, întreţinere şi denocivizare a echipamentului individual de protecţie.

2. Elemente implicate în realizarea procesului de muncă şi interacţiunea lorSistemul executant - sarcină de muncă - mijloace de producţie - mediu de muncă,

implicând existenţa unui raport între evenimentul care constituie accidentul sau boala profesională şi executarea unei sarcini de muncă, cele două noţiuni presupun o legatură etiologică cu munca. Cu alte cuvinte fenomenele respective se pot manifesta numai în cadrul unui proces de muncă, în care omul apare ca executant al unei sarcini de muncă.

Indiferent de natura sa, la realizarea oricărei activităţi productive este necesar să existe şi să intre în relaţie patru elemente: executantul -sarcina de muncă - mijloacele de producţie - mediul de muncă.

Executantul - omul implicat nemijlocit în realizarea sarcinii de muncă. Prin definiţie, el este victima potentială a oricărui accident sau boală profesională. Fără prezenţa sa, nici un incident sau accident nu constituie, conform legii, accident de muncă.

Sarcina de muncă - totalitatea acţiunilor pe care trebuie să Ie efectueze executantul, prin intermediul mijloacelor de producţie pentru realizarea scopului sistemului de muncă, şi a condiţiilor impuse de realizare a acestora.

Miiloacele de producţie - totalitatea mijloacelor de muncă (unelte de muncă, echipamente de muncă, mijloacele de transport şi comunicaţie, clădirile destinate producţiei, recipientele şi depozitele pentru păstrarea produselor, etc.) şi a obiectelor muncii (materiile prime) pe care oamenii Ie folosesc în procesul de producţie.

Mediul de muncă - totalitatea condiţiilor fizice, chimice, biologice si psihosociale în care executantul îşi desfăşoară activitatea, cuprinde: mediul fizic, ambiant şi mediul social (ambianţa socială, definită de relaţiile de grup, motivaţia muncii, etc.).

Procesul de muncă - poate fi definit ca unitate, celula elementară a procesului de producţie, reprezentând succesiunea în timp şi în spaţu a activităţilor conjugate ale executantului şi mijloacele de producţie în sistemul de muncă.

Pentru ca un proces de muncă să aibă loc este necesar ca cele patru elemente prezentate anterior să coexiste în spaţiu şi în timp şi să intre în relaţie între ele.

În cadrul sistemului de muncă, executantul şi elementele materiale intră în relaţie funcţională prin intermediul sarcinii de muncă. În raport cu executantul, sarcina şi mediul de muncă acţionează direct asupra acestuia, îin timp ce mijloacele de producţie numai indirect, prin intermediul sarcinii.

3. Măsuri de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale

Măsurile de prevenire reprezintă modalităţi tehnice, organizatorice, igienico-sanitare etc., prin care se reaIizează securitatea muncii. Concret, prin intermediul lor se elimină, evită sau diminuează acţiunea factorilor de risc asupra organismului uman. În mod uzual, în prima situaţie se utilizează noţiunea de „prevenire”, iar în celelalte două, de „măsuri de protecţie”.

Deoarece factorii de risc sunt specifici în raport cu fiecare dintre elementele sistemului de muncă (executant - sarcină de muncă - mijloc de producţie - mediu de muncă), măsurile de prevenire se referă, de asemenea, la cel puţin unul din aceste elemente. De exemplu, măsurile care-l vizează pe executant (examenul medical, examenul psihologic, instruirea personalului etc.) au ca scop eliminarea factorilor de risc proprii acestuia: omisiunile şi acţiunile greşite sau a substratului lor cauzal, lipsa unor aptitudini fizice şi psihice, lipsa cunoştinţelor de securitatea muncii, atitudine necorespunzătoare faţă de risc etc.

136

Corespondenţa biunivocă între cauză şi măsura de prevenire nu este totdeauna posibilă. De multe ori, acelaşi factor se poate elimina prin mai multe măsuri şi invers - o singură măsură combate mai mulţi factori de risc.

Măsurile de prevenire pot fi impărţite în două mari categorii: - măsuri organizatorice, care vizează în special executantul şi sarcina de muncă; - măsuri tehnice, referitoare în special la mijloacele de producţie şi mediul de muncă.Principalele măsuri organizatorice de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale

sunt: -examenul medical; -examenul psihologic; -instruirea personalului; -propaganda în domeniul securităţii muncii; -organizarea activităţii şi a locului de muncă. Măsurile tehnice de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale se împart, la

rândul lor, în trei categorii:- protecţia intrinsecă;- protecţia colectivă; - protecţia individuală.

4. Măsuri tehnice

În cadrul măsurilor tehnice de prevenire a accidentelor şi bolilor profesionale se disting trei direcţii principale de acţiune: protecţia intrinsecă, colectivă şi individuală.

Protecţia intrinsecă este o modalitate de prevenire a accidentelor şi bolilor profesionale prin principiul de funcţionare, forma sau modul de dispunere a componentelor unei instalaţii, maşini, aparat, dispozitiv etc., fără a se adăuga elemente concepute special pentru realizarea securităţiii muncii.

Protecţia intrinsecă face inutilă elaborarea unor reglementări speciale de protecţie a muncii paralel cu prescripţiile tehnologice şi cu instrucţiunile de utilizare a maşinilor, instalaţiilor etc., ca şi folosirea de mijloace de protecţie în timpul exploatării.

Protecţia colectivă se realizează prin dotarea instalaţiilor tehnologice cu dispozitive şi aparate de protecţia muncii suplimentare, concepute independent de sarcinile procesului tehnologic şi care au drept unic scop protejarea lucrătorilor în timpul desfăşurării procesului de muncă. Prin această modalitate de prevenire se corectează deficienţele maşinilor, utilajelor etc., precum şi parametrii mediului de muncă, în sensul aducerii lor în limitele de securitate.

Protecţia individuală constă în dotarea muncitorilor cu mijloace de protecţie (cască, mască, costum, cizme etc.). Totalitatea mijloacelor individuale şi de protecţie care se atribuie lucrătorului în timpul desfăşurării activităţii alcătuiesc echipamentul său de protecţie individuală. Prin această modalitate de prevenire nu se înlătură factorii de risc; echipamentul de protecţie individuală se interpune ca un ecran între noxă şi organism, diminuând sau eliminând complet acţiunea factorului de risc asupra executantului.

Protecţia intrinsecă şi cea colectivă sunt prioritare în acţiunile de prevenire a accidentelor. Nivelul actual al progresului tehnic şi ştiinţific nu permite însă renunţarea totală la protecţia individuală, deoarece există încă numeroase locuri de muncă unde nu se pot elimina complet riscurile şi unde aparatele şi dispozitivele de protecţie nu au o eficienţă absolută.

Protecţia intrinsecă. Modalitatea optimă de eliminare a factorilor de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională proprii mijloacelor de muncă constă în integrarea principiilor de securitate cu cele de productivitate şi fiabilitate în faza de concepere a sistemelor tehnice. Fiecare element component al acestora trebuie astfel gândit încât să se asigure satisfacerea simultană a funcţiei de producţie şi a criteriilor de securitate, pe toată durata de viaţa preconizată a produsului, indiferent de condiţiile de exploatare.

Deşi cea rnai eficientă sub raport economic şi social, realizarea securităţii intrinsece este un deziderat a cărei îndeplinire este strict condiţionată de nivelul progresului tehnic şi al ştiinţei în general. Ea implică în primul rând existenţa unor metode şi mai ales mijloace de proiectare care să

137

permită simularea tuturor variantelor posibile de comportament ale fiecărui element al unui sistem tehnic, pentru a se putea alege soluţia principială şi constructivă care corespunde riscului intrinsec zero. De asemenea, trebuie să existe şi posibilitatea materializării unor asemenea soluţii, cu costuri care să corespundă criteriilor de rentabilitate.

Pornind de la faptul că numai datorită prezenţei omului în calitate de executant într-un sistem de muncă se poate pune problema accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, că există anumite limite obiective în perfecţionarea maşinilor, aparatelor, tehnologiiIor, precum şi că marja de improbabilitate a comportamentului uman nu poate fi eliminată, varianta din ce în ce mai acceptată de realizare a securităţii intrinsece constă în înlocuirea executanţilor umani prin mecanizare şi automatizare.

Transferarea funcţiei de execuţie a proceselor de prelucrare propriu-zisă, de transport, aprovizionarea maşinilor, etc. către sisteme mecanice, iar ulterior chiar şi a funcţiei de comandă şi decizie, permite obţinerea nu numai a unor randamente mult superioare, ci şi a imposibilităţii fizice de interacţiune dintre om şi pericol.

Roboţii, procesele automatizate şi mai ales întreprinderile automatizate integral constituie soluţii principiale de sustragere a omului de sub posibila acţiune a unor factori de risc specifici prin definiţie unor locuri de muncă, nefiind posibilă sau fiind mult mai costisitoare eliminarea riscurilor respective.

Deoarece la nivelul actual nu este posibilă şi atribuirea funcţiei de supraveghere generală în totalitate a sistemelor artificiale, chiar şi automatizarea completă a unităţilor productive nu exclude persistenţa unui risc rezidual, chiar minim sub aspectul gravităţii.

Dintre variantele menţionate, riscul rezidual cel mai mare apare în cazul coabitării om - robot sau om - maşină automată.

Maşinile automate şi ansamblurile automatizate constituite dintr-un număr mare de automate care lucrează împreună fără intervenţie umană directă, după un program reglat, comportă anumite riscuri particulare.

Majoritatea accidentelor în astfel de situaţii au o caracteristică specifică: cel care porneşte ansamblul (fiind izolat de locul de muncă pe care-l conduce) nu poate percepe viitoarea victimă sau nu-şi poate da seama că intervenţia sa poate provoca un accident a cărei victimă poate fi chiar el, deoarece organismele mecanice intră în funcţiune succesiv ţi ireversibil fără intervenţie umană.

În ceea ce priveşte riscurile particulare introduse de robotică, ele pot fi încadrate în două grupe: riscurile de „contact", în particular de coliziune om - robot, şi proiectarea de piese, metal topit etc. Ele dobândesc nuanţe specifice datorită faptului că roboţii se caracterizează printr-un mod de acţiune imprevizibil, posibilităţii de evoluţie într-un spaţiu nedelimitabil fizic şi aptitudinea de a fi reprogramat.

În consecinţă soluţia optimă de viitor o reprezintă automatizarea completă a întreprinderilor, unde omul este exclus complet din desfăşurarea propriu-zisă a procesului de producţie, cât şi la nivelul funcţiilor de comandă şi supreveghere locală.

Protecţia colectivă. Protecţia colectivă cuprinde ansamblul metodelor şi mijloacelor tehnice prin care se previne sau diminuează acţiunea factorilor de risc asupra a doi sau mai mulţi executanţi. În practică, protecţia colectivă se materializează, în principal, prin totalitatea instalaţiilor, maşinilor, etc, cu dispozitive şi aparate concepute cu scopul unic de a proteja lucrătorii în timpul desfăşurării procesului de muncă.

În funcţie de riscurile pe care le prevenim, distingem:- Metode şi mijloace de detecţie şi analiză a noxelor chimice;- Metode şi mijloace de combatere a noxelor chimice şi îmbunătăţire a microclimatului (ventilare industrială);- Metode şi mijloace de prevenire a electrocutării (electrosecuritate);- Metode şi mijloace de combatere a zgomotului şi vibraţiilor;- Metode şi mijloace de combatere a electricităţii statice;- Metode şi mijloace de combatere a riscurilor mecanice;- Metode şi mijloace de prevenirii a iradiere (radioprotecţie);- Metode şi mijloace de îmbunătăţire a iluminatuluia

138

Protecţia individuală. În cadrul măsurilor tehnice de prevenire a accidentelor de muncă, un loc important îI ocupă protecţia individuală, respectiv dotarea personalului cu mijloace individuale de protecţie (MIP). Totalitatea mijloacelor individuale de protecţie cu care este dotat muncitorul în timpul lucrului alcătuieşte echipamentul său de protecţie individuală (EIP).

Protecţia individuală este o masură complementară măsurilor de protecţie intrinsecă şi colectivă. Prin protecţia individuală nu se înlatură noxele existente; mijloacele individuate de protecţie se interpun între noxă şi organism, diminuând sau eliminând complet acţiunea cauzelor potenţiale accidentogene. Necesitatea protecţiei individuale este determinată de:

-deficienţele tehnologiilor sub aspectul protecţiei muncii (lipsa protecţiei intrinseci); -deficienţele sau imposibilitatea aplicării protecţiei colective;-uzura fizică a utilajelor în timpul procesului de productie. Atunci când riscurile nu pot fi evitate sau limitarea prin mijloace tehnice de protecţie colectivă

sau prin măsuri de organizare a muncii, trebuie să se folosească protecţia individuală folosind echipamente individuale de protecţie (EIP) de către lucrători, elevi, ucenici, studenţi în practică.

Pentru a-şi atinge scopul şi a nu fi factor perturbant în procesul de producţie, mijloacele de protecţie trebuie să răspundă la două imperative majore:

-asigurarea eficacităţii protecţiei;-asigurarea confortului. Caracteristicile de protectie ale unui MIP sunt determinate în principal de materialele din care

este realizat, iar caracteristicile de confort, de model. Atât caracteristicile de protecţie, cât şi cele de confort, sunt stabilite prin norme şi alte reglementări pentru fiecare categorie de MIP în parte.

Clasificarea mijloacelor individuale de protecţie. În funcţie de partea organismului pe care o protejează (criteriul anatomic), mijloacele individuale de protecţie se pot împărţi schematic, astfel: - Protecţia capului: căşti, glugi, cagule, capişoane, bonete. - Protecţia ochilor şi a feţei: ochelari, viziere. - Protecţia urechii: antifoane.- Protecţia căilor respiratorii: măşti. - Protecţia corpului: costume, combinezoane, mantale, pelerine, şorţuri, veste etc. - Protecţia mâinilor: mănuşi, palmare, cotiere, degetare.- Protecţia picioarelor: bocanci, cizme, galoşi, jambiere, genunchiere. - Protecţia pieIii: creme şi unguente.- Protecţia întregului organism: costume etanşe, centuri de siguranţă, centuri de salvare etc.

După natura riscului de expunere a omului la diferiţi factori nocivi, deosebim: MIP împotriva căldurii, frigului, substanţelor chimice, zgomotului, vibraţiilor, curentului electric, radiaţiilor ionizante, riscurilor mecanice.

După principiul de protecţie care stă la baza realizării şi utilizării lor, se pot clasifica astfel: MIP izolante, retlectante, filtrante.

După natura operaţiiIor pe care Ie execută purtătorul, deosebim: MIP pentru operaţii curente şi pentru intervenţii.

Protecţia integrată. Modalitatea ideală de protecţie a omului în procesul muncii o constituie eliminarea pericolelor de accidentare şi îmbolnăvire profesională premergător constituirii şi intrării în funcţiune a sistemului de muncă (la nivel de substrat cauzal).

În acest sens a apărut conceptul de protecţie integrată ca modalitate de eliminare a factorilor de risc proprii mijIoacelor de muncă prin prevederea tuturor măsurilor şi mijloacelor de protecţie necesară încă din faza de concepere şi realizare a mijloacelor de muncă. În acest fel se pot constitui sisteme de muncă a căror funcţionare să prezinte riscul minim acceptabil pentru executant, în raport cu progresul tehnic şi ştiinţific. Principiile protecţiei integrate :

La conceperea şi realizarea utiIajeIor, maşinilor etc. trebuie să se identifice toţi factorii de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională, să se evalueze riscurile şi să se aleagă soluţiile cele mai adecvate, în funcţie de progresul tehnic şi ştiinţific, pentru a Ie elimina sau reduce la minim; se va avea în vedere intreaga durată de viaţă a produsului.

În alegerea soluţiilor optime se vor aplica următoarele principii, în ordinea menţionată: 139

-eliminarea sau reducerea riscurilor la maxim (protecţie intrinsecă);-stabilirea şi aplicarea măsurilor de protecţie necesare în raport cu riscurile care nu pot fi eliminate; -informarea utilizatorului asupra riscurilor reziduale, datorate eficacităţii incomplete a măsurilor adoptate.

Funcţiile de protecţie trebuie realizate la acelaşi nivel de calitate cu celelalte funcţii (respectiv de producţie) ale produsului.

Se vor avea în vedere atât situaţiile normale de funcţionare, cât şi cele neobişnuite, anormale, dar previzibile. De asemenea, producătorul trebuie să ia în considerare şi posibilele metode de folosinţă a

maşinii, altele decât cele prescrise, eventual incluzând în instrucţiunile de exploatare şi contraindicaţiile privind utilizarea.

În condiţiile prevăzute de funcţionare, poziţiile jenante, oboseala şi constrângerile psihice ale operatorului trebuie să fie reduse la minim, conform regulilor ergonomice.

Producătorul trebuie să ţină seama de exigentele impuse operatorului de utilizarea necesară sau previzibilă a mijloacelor de protecţie individuală. Rezultatul aplicării principiilor protecţiei integrate - securitatea integrată - se poate exprima

cantitativ (de exemplu, probabilitatea apariţiei riscului "X" trebuie să fie inferioară la ...) sau calitativ (de exemplu, pentru ca să fie posibilă acţiunea factorului de risc "X" este necesar ca cel puţin două, dintre sistemele de protecţie să nu funcţioneze).

În prezent, noţiunea de protecţie integrată a început să fie extinsă la sistemele de muncă în ansamblu, în principal datorită a două realităţi obiective:

-apariţia unor sisteme de muncă (în special în centralele nucleare, industria chimică, de armament etc.) la care gravitatea potenţială a riscurilor este extrem de mare, în special accidentele produse în cadrul lor reprezentând pierderi masive de vieţi omeneşti şi daune materiale considerabile;

-rezultatele cercetărilor economice, care au demonstrat fără echivoc eficienţa economică mărită în cazul aplicării principiilor şi măsurilor de securitate a muncii din faza premergătoare intrării în funcţiune a unui nou sistem de muncă.

Realizarea protecţiei integrate presupune conceperea, realizarea şi selecţionarea pentru un sistem de muncă numai a acelor elemente care satisfac integral criteriile de securitate a muncii şi stabilirea din faza premergătoare intrării sale în funcţiune a tuturor măsurilor care să menţină nivelul de securitate iniţial.

5. Echipamente de muncă. Principii ergonomice de proiectare şi utilizare

Ergonomia, ştiinţă a muncii, cercetează şi oferă soluţii pentru totalitatea cerinţelor menite să asigure o utilizare cât mai productivă a forţei de muncă,în condiţiile unui consum cât mai redus la efort, astfel spus,pentru realizarea unei productivităţi individuale a muncii optime, cu o cantitate cât mai mică de energie umană, în condiţii normale de ritm şi efort, care să facă munsca cât mai productivă şi în acelaşi timp cât mai plăcută.

Echipamentul de muncă (EM), ca parte componentă a mijloacelor de producţie, trebuie să fie adecvat sarcinii de muncă sau adaptabil cu uşurinţă pentru îndeplinirea acesteia şi, în acelaşi timp, să poată fi utilizat de către lucrători fără a prezenta riscuri pentru securitatea şi sănătatea lor.

Maşinile, utilajele, instalaţiile, aparatura, dispozitivele uneltele şi alte mijloace asemănătoare utilizate în procesul muncii sunt EM pentru care angajatorul trebuie să ia toate măsurile necesare de prevenire a accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale.

Atunci când se aplică cerinţele de sănătate şi securitate angajatorul trebuie să ia în considerare, în întregime, principiile ergonomice, inclusiv cele referitoare la postul de lucru şi poziţia lucrătorilor din timpul utilizării echipamentului de muncă.

Pentru asigurarea cerinţele de securitate şi sănătate în muncă la proiectarea şi utilizarea echipamentelor de muncă trebuie să se respecte principiile ergonomice.

140

Caracteristicile constructive, funcţionale şi de de securitate ale echipamentului de muncă treie să corespundă particularităţilor constitutive, psihofiziologice şi mentale ale operatorului precum şi naturii şi caracteristicilor sarcinii de muncă.

La proiectarea echipamentului de muncă trebuie să se aibă în vedere dimensiunile corporale (statice şi dinamice, cu îmbrăcăminte corespunzătoare şi/sau echipament individual de protecţie) ale populaţiei de utilizatori, clasele dimensiunilor corporale şi ale mişcărilor articulare, distanţele de securitate şi dimensiunile deschiderilor de acces.

Proiectarea şi amplasarea echipamentului de muncă trebuie să asigure realizarea cu uşurinţă a operaţiilor pe care le efectuează operatorul, o pozişie de lucru confortabilă, mişcări în conformitate cu traiectoriile şi ritmurile naturale de mişcare a corpului sau segmentelor acestuia, reducerea spaţiului şi timpului de deplasare, precum şi cerinţele de forţă situate la un nivel acceptabil.

La proiectarea echipamentului de muncă trebuie să se aibă în vedere toate instrucţiunile acestuia în procesul muncii (echipamnet de muncă – sarcină – mediu – operator).

Semnalele şi sursele de informaţii ale echipamentului de muncă trebuie proiectate, alese ţi amplasate astfel încât să fie compatibile cu capacităţile senzorial – perceptive umane şi cu sarcina care trebuie realizată.

Numărul ţi tipurile semnalelor şi surselor de informaţii trebuie menţinute la minimu necesar pentru realizarea eficientă a sarcinii de muncă evitându-se supraîncărcarea operatorului cu informaţii care nu sunt strict necesare.

În realizarea sarcinii de muncă trebuie să se aibă în vedere pioritatae şi frecvenţa elementelor constitutive ale informaţiei şi nevoia de feed-back. Forma şi conţinutul acestui feed-back terbuie să fie specifice şi să fie cunoscute de către operator.

Organele de comandă, imclusiv funcţiile lor, terbuie proiectate, alese şi amplasate astfel încât să fie compatibile cu caracteristicile fiziologice (şi în special de mişcare) ale părţilor corpului utilizate pentru acţionarea lor (mâini, degete, picioare etc.), să fie vizibile şi uşor accesibile, iar acţionarea lor să fie comodă şi sigură.

Numărul organelor de comandă trebuie menţinut la cel minimum necesar pentru realizarea eficientă a sarcinii de muncă.

Funcţia organului de comandă terbuie să fie uşor de identificat şi să fie distinctă de funcţia organelor de comandă asociate sau învecinate.

Poziţia organului de comandă şi mişcarea sa, efectul său şi funcţia asociată şi/sau informaţia afişată trebuie să fie compatibile astfel încât să se asigure:- compatibilitatea între deplasarea organului de comandă şi efectul perceput sau reprezentat al acţiunii lui (respectarea „stereotipurilor de mişcare” – legătura spontană între răspuns şi semnalul aşteptat);- similitudinea între sensul acţionării organului de comandă şi sensul deplasării indicatorului sursei de informaţii;- corespondenţa între amplitudinea mişcării, durata şi/sau intensitatea acţionării organului de comandă şi mişcarea indicatorului sursei de informaţii;- corespondenţa spaţială în amplasarea organelor de comandă şi a surselor de informaţii.

Trebuie evitată încărcarea inegală a corpului şi membrelor în raport cu cerinţele de forţă, cu mărimea, forma şi poziţia organelor de comandă. Când este necesară o folosire frecventă şi de lungă durată, acţionarea trebuie să se facă din poziţia aşezat.

Comenzile carecer viteză şi precizie mare precum şi forţemici de acţionare vor fi repartizate membrelor superioare, iarcele care necesită forţe mari de acţionare, membrelor inferioare.

Atunci când operatorul se mută de la o maşină la alta de tip sau funcţie similară, terbuie prevăzută, atât cât este posibil, o aceeaşi amplasare a organelor de comandă şi acomenzilor.

Dimensionarea locului de muncă se realizează în funcţie de particularităţile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi caracteristicile echipamentului de muncă, ale mobilierului de lucru, de mişcările şi deplasările lucrătorului în timpul activităţii, de distanţele desecuritate, de dispozitivele ajutătoare pentru manipularea maselor ca şi de necesitatea asigurării confortului psiho-fizic.

Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale, ale corpului lucrătorului şi asigurarea posibilităţilor de modificare a poziţiei în timpul lucrului se realizează prin amenajarea ergonomică a locului de muncă,

141

prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin utilizarea echipamentelor de muncă care respectă prevederile reglementărilor în vigoare.

Locurile de muncă unde se lucrează în poziţie aşezat se dotează cu scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi funcţionale ale organismului uman. precum şi activităţii care se desfăşoară corelându-se înălţimea scaunului cu cea a planului de lucru. Scaunele terbuie să permită adaptarea acestora în raport cu caracteristicile antropometrice individuale ale angajaţilor.

La locurile de muncă unde se lucrează în poziţie ortostatică, trebuie asigurate, de regulă, mijloace pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru perioade scurte de timp (de exemplu: scaune, bănci).

Echipamentele de muncă, mesele şi bancurile de lucru trebuie să asigure spaţiu suficient pentru sprijinirea comodă şi stabilă a membrelor inferioare,cu posibilitatea mişcării acestora.

Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatică se stabileşte în funcţie de distanţa optimă de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile antropometrice ale lucrătorului şi de mărimea efortului membrelor superioare.

Pentru evitarea mişcărilor de răsucire şi aplecare ale corpului, precum şi amişcărilor foarte ample ale braţelor, trebuie luate măsuri de organizare corespunzătoare a fluxului tehnologic, de manipuklare corectă a materiilor prime şi produselor la echipamentele de lucru la care lucrătorul intervine direct.

Trebuie asigurate legături optime între locurile de muncă,precum şi circulaţia uţoară şi rapidă a materiilor prime, materialelor şi produselor.

Sunt obligatorii aprovizionarea şi evacuarea ritmică a materiilor prime, materialelor semiproduselor sau produselor realizate, evitându-se aglomerarea locurilor de muncă şi/sau a căilor de circulaţie.

Munca şi locul de muncă vor fi astfel organizate încât să se evite expunerea la noxe a lucrătorilor care nu au legătură directă cu locul de muncă respectiv.

6. Securitatea maşinilor Definiţii

Securitatea unei maşini este aptitudinea unei maşini de a-şi îndeplini funcţia, de a fi transportată, instalată, reglată, intreţinută, demontată şi casată în condiţiile utilizării prevăzute şi precizate în cartea tehnică fără cauzarea de leziune sau de afectare a sănătăţii. Pericolul este sursa unei posibile leziuni sau afectări a sănătăîii. Cuvântul “pericol” este utilizat în general alăturat cu alte cuvinte definind originea sau natura posibilei leziuni sau afectări a sănătătii: pericol de şoc electric, pericol de strivire, pericol de forfecare, pericol de intoxicare etc. Riscul este combinaţia între probabilitatea şi gravitatea unei posibile leziuni sau afectări a sănătăţii într-o situaţie periculoasă. Aprecierea riscului este o estimare globală a probabilităţii şi gravităţii unei posibile leziuni sau afectări a sănătăţii într-o situaţie periculoasă, în scopul de a selecta măsuri de securitate adecvate.

Funcţii de securitate1. Funcţii de securitate directă, a căror alterare conduce imediat la creşterea riscului de leziune sau de afectare a sănătătţii.a) Funcţii de securitate propriu-zise, care sunt funcţii de securitate directă special destinate pentru a asigura securitatea:- funcţia care previne pornirea neprevăzută /neaşteptată (dispozitiv de interblocare asociat cu un protector);-funcţia de nerepetare a ciclului;-funcţia de comandă bimanuală.b) Funcţii care condiţionează securitatea, care sunt funcţii de securitate directă, altele decât funcţiile de securitate propiu-zisă:

142

-comanda manuală a unui mecanism periculos în timpul fazelor de reglare când dispozitivele de protecţie au fost neutralizate;-reglarea vitezei sau temperaturii necesare menţinerii maşinii între limitele de funcţionare în securitate. 2. Funcţii de securitate indirectă: acele funcţii ale unei maşini a căror alterare ne generează imediat un pericol însa reduc nivelul de securitate. Ele sunt reprezentate, de regulă, de supravegherea automată a oricărei funcţii de securitate directă (de exemplu, supravegherea automată a funcţionării corecte a unui întrerupător de poziţie într-un dispozitiv de interblocare).Supravegherea automata este funcţia de securitate indirectă prin care se asigură iniţierea unei măsuri de securitate dacă aptitudinea unei componente sau a unui element de a-şi îndeplini funcţia diminuează ori dacă condiţiile de funcţionare se modifică astfel încât sunt generate pericole:-supraveghere automată “continuă”, prin care se iniţiază o măsură de securitate în timpul primului ciclu al maşinii ulterior apariţiei unei defectări;-supravegherea automată “discontinuă”, prin care se iniţiază o masură de securitate în timpul primului ciclu al maşinii ulterior apariţiei unei defectări.

Prevenire intrinsecăMăsuri de securitate care constau în:

- a evita sau a reduce cât mai mult posibil pericolele, prin alegerea corespunzătoare a caracteristicilor de proiectare

- a limita expunerea la pericolele care nu pot fi evitate sau care nu pot fi reduse suficient; acestea se realizează prin limitarea necesităţii de intervenţie a operatorului în zonele periculoase.

- evitarea muchiilor tăietoare, unghiurilor ascuţite, părţilor proeminente etc- realizarea de maşini cu securitate intrinsecă ca urmare a: formei şi poziţiei relative a părţilor

mecanice componente, limitarea forţei de antrenare la o valoare suficient de redusă, limitarea masei şi/sau vitezei elementelor mobile şi deci a energiei lor cinetice, limitarea prin construcţie a zgomotului şi vibraţiilor

- luarea în considerare a regulilor de proiectare, a datelor cu privire la proprietăţile materialelor şi la modul cel mai general a tuturor regulilor profesionale referitoare la proiectarea şi construirea maşinii

- mijloacele de protecţie trebuie să fie utilizate pentru a proteja persoanele de pericolele care pot fi rezonabil evitate sau limitate suficient prin prevenire intrinsecă

- informaţii pentru utilizare- măsuri suplimentare.

Cartea tehnicăa)Informaţii referitoare la transport, manipularea şi depozitarea maşinii:- condiţii de depozitare a maşinii- dimensiuni, valoarea(rile) masei(selor), poziţiile centrelor de greutate- indicaţii pentru manipularea (de exemplu, desene indicând punctele de prindere ale instalaţiilor de ridicat).b) Informaţii referitoare la punerea în funcţiune a maşinii:- cerinţe referitoare la fixare/ancorare şi la amortizarea vibraţiilor- condiţii de montare şi ambalare- spaţii necesare pentru utilizare şi mentenanţă- condiţii de mediu admisibile (temperatură, umiditate, vibraţii, radiaţii electromagnetice - instrucţiuni pentru racordarea maşinii la sursele de energie (în particular, referitoare la protecţia contra suprasarcinilor electrice)- indicaţii referitoare la colectarea/evacuarea deşeurilor.c) Informaţii referitoare la maşina propiu-zisă:- descrierea detaliată a maşinii, a accesoriilor sale, a protectorilor şi/sau dispozitivelor de protecţie- prezentarea tuturor aplicaţiilor pentru care este destinată precum şi a utilizărilor interzise- diagrame în special reprezentarea schematică a funcţiilor de securitate

143

- date despre zgomotul şi vibraţiile generate de maşină, despre radiaţii, gaze, vapori sau pulberi emise de aceasta- date despre echipamentul electric- documente care atestă că maşina este conform cerinţelor esenţiale de securitate şi legale.d) Informaţii referitoare la funcţionarea maşinii:- descrierea organelor de comandă manuală- instrucţiuni pentru încercări şi reglare- modalităţi şi mijloace pentru oprire (în special pentru oprirea de urgenţă)- informaţii cu privire la riscurile care nu pot fi eliminate prin măsurile de securitate luate de proiectant- informaţii referitoare la riscurile particulare care pot fi generate de anumite aplicaţii, despre folosirea anumitor accsorii şi despre mijloacele de protecţie specifice care sunt necesare în aceste aplicaţii- informaţii referitoare la aplicaţii care sunt interzise- instrucţiuni pentru indentificarea şi localizarea defectelor, pentru remedierea lor şi pentru repornire după o intervenţie- dacă este necesar instrucţiuni referitoare la echipamentul(ele) individual(e) de protecţie EIP care trebuie utilizat(e) şi la instructajul asociat.e) Informaţii referitoare la mentenanţă:- natura şi frecvenţa verificărilor- instrucţiuni referitoare la operaţiile de mentenanţă care necesită anumite cunostinţe tehnice sau calificări specifice şi care se recomandă să fie executate de personal calificat- instrucţiuni referitoare la acţiunile de mentenanţă (înlocuiri de piese) a căror efectuare nu necesită calificare specifică şi care pot fi executate de executant- desene şi diagrame permiţând personalului de mentenanţă de a efectua lucrările în mod raţional.f) Informaţii referitoare la scoaterea din funcţiune, demontare şi în cazul în care securitatea este implicată, casarea.g) Informaţii referitoare la situaţii de urgenţă:- tipul echipamentului de protecţie care trebuie utilizat împotriva incendiilor- avertizări despre posibile pierderi/emisii de substanţe nocive şi dacă este posibil, indicarea mijloacelor de combatere a efectelor acestora.

7. Cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă

În sensul HG 1146/2006, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie: a) echipament de muncă - orice maşină, aparat, unealtă sau instalaşie folosită la locul de muncă; b) utilizarea echipamentului de muncă - orice activitate referitoare la echipamentul de muncă, cum ar fi pornirea sau oprirea echipamentului, folosirea, transportul, repararea, modificarea, întreţinerea, inclusiv curăţarea lui; c) zonă periculoasă - orice zonă din interiorul şi/sau din jurul echipamentului de muncă în care prezenţa unui lucrător expus îl supune pe acesta unui risc pentru sănătatea şi securitatea sa; d) lucrător expus - orice lucrător aflat integral sau parţial într-o zona periculoasă; e) operator - lucrătorul/lucrătorii însărcinat/însărcinaţi cu utilizarea echipamentului de muncă.

Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca echipamentul de muncă pus la dispoziţia lucrătorilor din întreprindere şi/sau unităţi să corespundă lucrului prestat ori să fie adaptat acestui scop şi să poată fi utilizat de către lucrători, fără a pune în pericol securitatea sau sănătatea lor.

La alegerea echipamentelor de muncă pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, angajatorul este obligat să acorde o atenţie deosebită tuturor condiţiilor de muncă, caracteristicilor specifice acestora, precum şi riscurilor existente, în special la locurile de muncă din cadrul întreprinderii şi/sau unităţii, şi/sau riscurilor care sunt susceptibile să apară la utilizarea echipamentelor de muncă.

În situaţia în care nu este posibil să se asigure că echipamentele de muncă sunt utilizate fără niciun risc pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor, angajatorul este obligat să ia măsuri corespunzătoare pentru reducerea riscurilor.

144

Angajatorul este obligat să procure şi/sau să utilizeze: a) echipamente de muncă puse pentru prima dată la dispoziţia lucrătorilor din întreprindere şi/sau unitate, pentru folosinţă, după data intrării în vigoare a HG 1146/2006 (1 octombrie 2006), care îndeplinesc: (i) prevederile tuturor reglementărilor tehnice române care transpun legislaţia comunitară aplicabilă; (ii) cerinţele minime prevăzute în anexa nr. 1, în cazul în care nu se aplică sau se aplicăparţial reglementări tehnice române care transpun legislaţia comunitară; b) echipamente de muncă puse pentru prima dată la dispoziţia lucrătorilor din întreprindere şi/sau unitate, pentru folosinţă, care îndeplinesc cerinţele minime prevăzute în anexa nr. 1, cel târziu până la data de 31 decembrie 2006.

Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca, pe toată durata utilizării lor, echipamentele de muncă să fie menţinute, printr-o întreţinere adecvată, la un nivel tehnic care să respecte, după caz, prevederile de mai sus

Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei stabileşte, după consultarea partenerilor sociali şi luând în considerare legislaţia şi/sau practicile naţionale, modalităţile care să permită realizarea unui nivel de securitate corespunzător obiectivelor prevăzute în anexa nr. 2.

Verificarea echipamentelor de muncăAngajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca echipamentele de muncă a căror

securitate depinde de condiţiile de instalare să fie supuse unei verificări iniţiale, după instalare şi înainte de prima punere în funcţiune şi unei verificări după fiecare montare într-un loc de muncă nou sau pe un nou amplasament, efectuate de persoane competente, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile naţionale, în scopul asigurării unei instalări corecte şi a bunei funcţionari a acestor echipamente de muncă.

Pentru a garanta că cerinţele de securitate şi de sănătate sunt respectate şi orice deteriorări sunt depistate şi remediate la timp, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca echipamentele de muncă, care sunt supuse unor influenţe ce pot genera deteriorări susceptibile de a fi la originea unor situaţii periculoase, să facă obiectul: a) unor verificări periodice şi, dacă este cazul, unor încercări periodice efectuate de persoane competente, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile naţionale; b) unor verificări speciale, efectuate de persoane competente, în conformitate cu legislaţia şi/sau cu practicile naţionale, de fiecare dată când s-au produs evenimente excepţionale susceptibile să aibă consecinţe dăunătoare asupra securităţii echipamentului de muncă, cum ar fi modificări ale procesului de muncă, accidente, fenomene naturale, perioade prelungite de neutilizare.

Rezultatele verificărilor trebuie să fie înregistrate şi puse la dispoziţie Inspecţiei Muncii la solicitarea acesteia. Ele trebuie păstrate pe o perioadă de timp corespunzătoare, de exemplu, în funcţie de recomandările sau specificaţiile producătorului.

Dacă echipamentele de muncă respective sunt utilizate în exteriorul întreprinderii, acestea trebuie să fie însoţite de o dovadă referitoare la realizarile ultimei verificări.

Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei stabileşte modalităţile de efectuare a acestor verificări.

Echipamente de muncă cu riscuri specifice. Ergonomia şi sănătatea la locul de muncăDacă utilizarea unui echipament de muncă este susceptibilă să prezinte un risc specific pentru

securitatea şi sănătatea lucrătorilor, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru a se asigura că: a) utilizarea echipamentului de muncă este accesibilă numai lucrătorilor însărcinaţi cu această atribuţie; b) pentru efectuarea reparaţiilor, modificărilor şi întreţinerii trebuie desemnaţi lucrători cu atribuţii în acest sens.

Postul de lucru şi poziţia lucrătorilor în utilizarea echipamentului de muncă, precum şi principiile ergonomice trebuie să fie luate, în mod deosebit, în considerare de către angajator la aplicarea cerinţelor minime de securitate şi sănătate.

Informarea lucrătorilor

145

Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca lucrătorii să dispună de informaţii adecvate şi, dacă este cazul, de fişe de lucru referitoare la echipamentele de muncă utilizate la locul de muncă.

Informaţiile şi fişele de lucru trebuie sa cuprindă un număr minim de date referitoare la securitate şi sănătate privind: a) condiţiile de folosire a echipamentelor de muncă; b) situaţiile anormale previzibile; c) concluziile care pot fi trase, acolo unde este cazul, din experienţa acumulată în urma utilizării echipamentelor de muncă.

Lucrătorii trebuie să fie atentionaţi în legatură cu riscurile la care sunt expuşi, echipamentele de muncă din imediata vecinătate a locului lor de muncă, precum şi asupra modificărilor prevăzute a fi efectuate, în măsura în care aceste modificări afectează echipamentele de muncă situate în imediata vecinătate a locului lor de muncă, chiar dacă aceşti lucrători nu utilizează direct aceste echipamente.

Informaţiile şi fişele tehnice trebuie să fie pe înţelesul lucrătorilor vizaţi.Instruirea, consultarea şi participarea lucrătorilorAngajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca:

a) lucrătorii însărcinaţi cu utilizarea echipamentelor de muncă să fie instruiţi adecvat, inclusiv cu privire la riscurile posibile, determinate de utilizarea acestora; b) lucrătorii pentru efectuarea reparaţiilor, modificărilor şi întreţinerii să fie instruiţi adecvat.

146

XIII. ECHIPAMENTE INDIVIDUALE DE PROTECŢIE

Prin HG nr. 1.048 din 9 august 2006 au fost aprobate cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă.

În sensul acestei hotărâri, prin echipament individual de protecţie se înţelege orice echipament destinat sa fie purtat sau ţinut de lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de munca, precum şi orice element suplimentar sau accesoriu proiectat în acest scop.

Normele stabilesc că echipamentul individual de protecţie (EIP) trebuie utilizat atunci când riscurile nu pot fi evitate sau limitate suficient prin mijloacele tehnice de protecţie colectivă ori prin măsurile, metodele sau procedurile de organizare a muncii.

Prevederi generale ale HG: Orice echipament individual de protecţie trebuie sa îndeplinească următoarele condiţii:

a) sa fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără sa conducă el însuşi la un risc mărit;b) sa corespundă condiţiilor existente la locul de munca;c) sa ia în considerare cerinţele ergonomice şi starea sănătăţii lucrătorului;d) sa se potriveasca în mod corect persoanei care îl poarta, după toate ajustarile necesare.

În cazul în care prezenta unor riscuri multiple impune purtarea simultană a mai multor echipamente individuale de protecţie, aceste echipamente trebuie sa fie compatibile şi sa isi păstreze eficacitatea în raport cu riscul/riscurile respectiv/respective.

Condiţiile de utilizare a echipamentului individual de protecţie, în special durata purtării, sunt determinate în funcţie de gravitatea riscului, frecventa expunerii la risc, caracteristicile postului de lucru al fiecărui lucrator şi de performanta echipamentului individual de protecţie.

Echipamentul individual de protecţie este, în principiu, destinat purtării de către o singura persoana. Dacă împrejurările impun purtarea echipamentului individual de protecţie de către mai multe persoane, se iau măsuri corespunzătoare pentru a se asigura ca aceasta utilizare nu creează diferiţilor utilizatori nicio problema de sănătate sau de igiena.

În cadrul întreprinderii şi/sau unităţii trebuie sa se furnizeze şi sa fie disponibile informaţii adecvate privind fiecare echipament individual de protecţie impus în conformitate cu art. 5 şi 6.

Echipamentul individual de protecţie se distribuie gratuit de angajator, care asigura buna sa funcţionare şi o stare de igiena satisfăcătoare prin intermediul întreţinerii, repararii şi inlocuirilor necesare.

Angajatorul asigura instruirea lucrătorului şi, dacă este cazul, organizează antrenamente pentru modul de purtare a echipamentului individual de protecţie.

Echipamentul individual de protecţie poate fi utilizat numai în scopurile specificate şi în conformitate cu fişa de instrucţiuni, cu excepţia împrejurărilor specifice şi excepţionale. Instrucţiunile de utilizare trebuie sa fie astfel redactate încât să fie pe înţelesul lucrătorilor.

Evaluarea echipamentului individual de protecţieÎnainte de a alege echipamentul individual de protecţie, angajatorul trebuie sa evalueze dacă

echipamentul individual de protecţie pe care intenţionează sa îl folosească îndeplineşte cerinţele de securitate. Aceasta evaluare cuprinde:

a) analiza şi evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate prin alte mijloace;b) definirea caracteristicilor pe care trebuie sa le posede echipamentul individual de protecţie

pentru a fi eficace impotriva riscurilor prevăzute la lit. a), luându-se în considerare orice riscuri pe care le poate crea echipamentul în sine;

c) compararea caracteristicilor echipamentului individual de protecţie disponibil cu caracteristicile prevăzute la lit. b).

Evaluarea este revizuită în funcţie de modificările aduse oricărui element al echipamentului individual de protecţie.

Reguli de utilizare

147

Fără a aduce atingere prevederilor art. 4-15, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei stabileşte reguli generale pentru utilizarea echipamentului individual de protecţie şi/sau reguli care reglementează cazurile şi situaţiile în care angajatorul trebuie sa furnizeze echipamentul individual de protecţie, luând în considerare reglementările tehnice romane care transpun legislaţia comunitara privind libera circulaţie a acestui echipament. Aceste reguli indica, în special, împrejurările sau situaţiile de risc în care este necesară utilizarea echipamentului individual de protecţie, fără a aduce atingere prioritatii care trebuie sa se acorde mijloacelor de protecţie colectivă.

Anexele nr. 1-3 ale HG au un caracter orientativ. Ele conţin informaţii utile pentru stabilirea acestor reguli şi fac parte integrantă din hotărâre.

Informarea, consultarea şi participarea lucrătorilorLucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora sunt informati cu privire la toate măsurile ce trebuie

luate în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, atunci când aceştia utilizează echipamente individuale de protecţie la locul de munca.

Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora cu privire la problemele legate de acordarea şi utilizarea echipamentului individual de protecţie la locurile de muncă este obligatorie.

Anexa nr.1 a hotărârii de guvern cuprinde tabelul pentru evaluarea riscurilor în vederea selectionarii echipamentelor individuale de protecţie.

Anexa nr.2 cuprinde lista orientativă şi neexhaustivă a echipamentelor individuale de protecţie.Anexa nr.3 cuprinde lista orientativă şi neexhaustivă a activităţilor şi sectoarelor de activitate

care pot necesita utilizarea de echipament individual de protecţie.

Prescripţii minime de securitate şi sănătate în muncă din legislaţia naţională, armonizată cu directiva UE-89/656/CEE.

Echipamentul individual de protecţie (EIP) se acordă, obligatoriu şi gratuit, lucrătorilor, precum şi altor categorii de persoane care desfăşoară activităţi la persoanele juridice sau fizice, potrivit criteriilor stabilite în Normativul cadru de acordare şi utilizare a EIP, elaborat de MMPS.

Sortimentele de EIP pot fi comercializate şi utilizate numai după certificarea calităţii de protecţie a acestora în conformitate cu precederile HG nr. 115/2006.

Dotarea cu echipament individual de protecţie şi echipament individual de lucru - N.C. de acordare şi utilizare a E.I.P. - Ordinul 225 / 1995

Dotarea cu echipament individual de protecţie se face în scopul prevenirii accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale.

Echipamentele individuale de protecţie trebuie să fie utilizate atunci când riscurile nu pot fi evitate sau limitate prin mijloacele tehnice de protecţie colectivă sau prin măsuri, metode sau procedee de organizare a muncii.

Echipamentul individual de protecţie se acordă gratuit angajaţilor de către angajator. Personalului detaşat, elevilor sau studenţilor în practică, vizitatorilor, personalului cu atribuţii

de îndrumare şi control etc., de asemenea, li se acordă gratuit echipament individual de protecţie. În vederea acordării echipamentului individual de protecţie angajatorul trebuie să efectueze

evaluarea riscurilor conform tabelului orientativ din anexa nr. 1. În funcţie de apariţia unor riscuri noi sau a altor modalităţi de protecţie, acesta poate fi completat.

Lista cuprinzând echipamentele individuale de protecţie, precum şi activităţile care necesită utilizarea echipamentelor individuale de protecţie sunt prezentate în anexele nr. 2 şi 3, cu caracter orientativ.

Angajatorul este obligat să întocmească lista internă de dotare cu echipament individual de protecţie adecvat executării sarcinilor de muncă în condiţii de securitate.

Înainte de alegerea unui echipament individual de protecţie, angajatorul trebuie să evalueze în ce măsură, echipamentul individual de protecţie pe care intenţionează să-l utilizeze, răspunde

148

cerinţelor minime privind acordarea EIP prevăzute în HG 1048/2006 privind cerinţele minime de S.S.M. pentru utilizarea de către lucrători a EIP la locul de muncă, după cum urmează:a) analiza şi evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate prin alte mijloace;b) definirea caracteristicilor pe care trebuie să le aibă echipamentul individual de protecţie pentru a proteja eficient împotriva riscurilor prevăzute la pct. a), ţinând cont de eventualele surse de riscuriproprii acestora; c) compararea caracteristicilor precizate la pct. b) cu caracteristicile echipamentului individual de protecţie.

Evaluarea trebuie revizuită în funcţie de modificările elementelor componente.

Lista internă de dotare cu echipamente individuale de protecţie întocmită de către angajator trebuie discutată şi convenită în comitetele de securitate şi sănătate în muncă sau cu reprezentanţii angajaţilor/sindicat, după caz.

Angajatorul este obligat să asigure condiţii pentru efectuarea verificărilor legale, depozitarea, curăţarea, denocivizarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor individuale de protecţie în conformitate cu instrucţiunile de utilizare ale producătorilor.

Angajatorul este obligat să înlocuiască echipamentul individual de protecţie care nu mai corespunde din punctul de vedere al calităţilor de protecţie, când se constată acest lucru, indiferent de motiv.

Angajatorul va furniza şi va pune la dispoziţie angajaţilor şi/sau reprezentanţilor lor informaţii adecvate despre fiecare echipament individual de protecţie şi de lucru.

Angajatorului îi revine în totalitate obligaţia instruirii angajaţilor asupra tuturor măsurilor care trebuie luate privind securitatea şi sănătatea acestora la utilizarea echipamentului individual de protecţie în timpul lucrului, astfel:

-trebuie să asigure instruirea în prealabil a angajatului asuprariscurilor împotriva cărora este protejat prin purtarea echipamentului individual de protecţie;-trebuie să asigure instruirea şi să organizeze, dacă este cazul, un antrenament în purtarea echipamentului individual de protecţie.

În cazul în care diferiţi factori de risc impun utilizarea concomitentă a mai multor echipamente individuale de protecţie, acestea trebuie să fie compatibile şi să-şi păstreze eficacitatea în raport cu riscurile respective.

Echipamentul individual de protecţie este destinat în principiu utilizării individuale. În cazul în care, prin forţa împrejurărilor acesta va fi utilizat de mai multe persoane, se vor lua măsuri corespunzătoare pentru ca diferiţilor utilizatori să nu le fie afectată starea de sănătate sau de igienă.

Echipamentele individuale de protecţie, cu excepţia unor cazuri particulare şi excepţionale, trebuie să fie utilizate numai în scopul prevăzut.

Echipamentele individuale de protecţie se vor utiliza conform instrucţiunilor însoţitoare care trebuie elaborate pe înţelesul angajatului. Condiţiile de utilizare ale unui echipament individual de protecţie, în special cele referitoare la durata purtării, sunt determinate în funcţie de gravitatea riscului, frecvenţa expunerii la risc şi caracteristicile locului de muncă al fiecărui angajat, precum şi de performanţele echipamentului individual de protecţie.

Angajaţii şi celelalte categorii de persoane care beneficiază de echipament individual de protecţie au următoarele obligaţii:a)să cunoască caracteristicile şi modul corect de utilizare a echipamentului individual de protecţie din dotare;b)să poarte întregul echipament individual de protecţie pe toată durata îndeplinirii sarcinii de muncă sau activităţii pe care o desfăşoară în unitate;c)să utilizeze echipamentul individual de protecţie numai în scopul pentru care acesta a fost atribuit şi să se preocupe de conservarea calităţilor de protecţie ale acestuia; d)să prezinte echipamentul individual de protecţie la verificările periodice prevăzute în instrucţiunile de utilizare şi pentru curăţare sau denocivizare; e)să solicite un nou echipament individual de protecţie, atunci când din diverse motive cel avut în dotare nu mai prezintă calităţile de protecţie necesare.

149

Degradarea echipamentului individual de protecţie din vina angajatului căruia i-a fost atribuit sau înstrăinarea lui, înainte de expirarea duratei de utilizare prevăzute, atrage răspunderea acestuia pentru prejudicial cauzat, potrivit legii.

Nepurtarea echipamentului individual de protecţie se sancţionează conform legislaţiei în vigoare.

Angajatul participant la procesul de muncă are dreptul de a refuza executarea sarcinii de muncă dacă nu i se asigură echipamentul individual de protecţie prevăzut în reglementările în vigoare, fără ca refuzul să atragă asupra sa măsuri disciplinare. Un echipament individual de protecţie trebuie să fie conform reglementărilor legale în vigoare corespunzătoare, referitoare la proiectarea şi fabricarea sa din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă. În toate cazurile, un echipament individual de protecţie trebuie:

-să fie adecvat corespunzător riscurilor pe care le previne, fără a induce el însuşi un risc suplimentar;

- să răspundă condiţiilor existente la locul de muncă; - să ţină seama de cerinţele ergonomice şi de sănătate ale angajatului; - să fie adaptat conformaţiei purtătorului.

Echipamentul individual de lucru se acordă de către angajator, în condiţiile negociate prin contractul colectiv de muncă.

Model de selecţionare echipament individual de protecţie în domeniul construcţiilor

RISCURI PĂRŢILE CORPULUI ECHIPAMENT

1 2 3

1. cădere de la înălţime craniu - casca de protecţie - centura de siguranţă - frânghii de siguranţă

2. şoc, lovire, impact, compresiune

craniu, ochi, faţă, piele, picioare, trunchi

- casca de protecţie - mănuşi de protecţie - viziere, ecrane de protecţie - veste de protecţie - încălţăminte de protecţie

3. înţepare, tăiere, abraziune

mâini, braţe, picioare, piele - mănuşi de protecţie - veste de protecţie

4. alunecare, cădere de la acelaşi nivel

picioare - încălţăminte antiderapantă

5. frig trunchi, mâini, picioare - îmbrăcăminte de iarnă - cizme - mănuşi

6. pulberi ochi, căi respiratorii - ochelari de protecţie - masca de protecţie

7. împroşcare, stropire ochi, faţă, mâini, braţe - masca de protecţie - ochelari de protecţie - mănuşi de protecţie - masca de sudură

8. căldura cap, trunchi - şapcă de protecţie - îmbrăcăminte de bumbac

Model lista internă de dotare cu EIP care se acordă lucrătorului

150

SC_________________ APROBAT

LISTA DE ACORDARE A EIP

NUME ŞI PRENUME LUCRĂTOR:

___________________________________________

FUNCŢIA ( OCUPAŢIA, LUCRAREA, ACŢIUNEA):

NR.CRT

SORTIMENTUL DE EIP ACORDAT

LUCRĂTORULUI

DATA PRIMIRII

EIP

SEMNĂTURA DE PRIMIRE

DATA PREDĂRII

EIP

NUMELE ŞI SEMNĂTURA PERSOANEI

CARE A PRELUAT EIP

OBS.

INTOCMIT NUME PRENUME ŞI SEMNĂTURA

151

ANEXA 1 Aprobat

Nr._____din_____ ______________TABEL

pentru evaluarea riscurilor în vederea selecţionarii echipamentelor individuale de protecţie

RISCURIFIZICE CHIMICE BIOLOGICE

MECANICE TERMICE ELEC-TRICE

RADIAŢII ZGOMOT

AEROSOLI LICHIDE GAZEVAPORI

a) b) c) d) e) f) g) h) i) j) k) l) m) n) o) p) r) s)

PĂ

RŢ

ILE

CO

RP

UL

UI

Cap

CraniuUrechiOchiCăi

respiratoriiFaţă

Întregcorpul

Mem

bre

sup

erio

are Mâini

Braţe

Mem

bre

sup

erio

are

Picior

Gambe(părţi)

Alt

ele

PieleTrunchiabdomen

Căiparenterale

Întregcorpul

152

ANEXA 2

LISTA orientativa şi neexhaustivă a echipamentelor individuale de protecţie

Protecţia capului: - căşti de protecţie pentru utilizare în industrie (mine, şantiere de lucrări publice, alte ramuri industriale); - acoperământ uşor pentru protecţia scalpului (caschete, bonete, plase de păr, cu sau fără cozoroc); - acoperământ pentru cap (bonete, caschete, pălării etc. din material textil, material textil tratat etc.). Protecţia împotriva zgomotului: - antifoane interne şi alte dispozitive similare; - căşti antifonice (care acoperă tot capul); - antifoane externe care pot fi montate pe căşti de protecţie industriale; - antifoane externe cu receptor de joasă frecvenţă încorporat; - antifoane cu comunicare audio. Protecţia ochilor şi a feţei: - ochelari cu braţe; - ochelari-mască; - ochelari-mască împotriva radiaţiilor X, ochelari-mască împotriva radiaţiilor laser, ochelari-mască împotriva radiaţiilor ultraviolete, infraroşii, vizibile; - ecrane faciale (viziere); - măşti şi căşti pentru sudură cu arc (măşti de mână, măşti cu fixare pe cap sau măşti care pot fi montate pe căşti de protecţie). Protecţia respiratorie: - aparate filtrante împotriva pulberilor, gazelor şi pulberilor radioactive; - aparate de protecţie respiratorie izolante cu aducţie de aer; - aparate de protecţie respiratorie cu mască de sudură detaşabilă; - aparate şi dispozitive pentru scufundare; - costume pentru scufundare. Protecţia mâinii şi braţului: - mănuşi care asigură protecţie: * împotriva agresiunilor mecanice (înţepături, tăieturi, vibraţii etc.); * împotriva substanţelor chimice; * pentru electricieni şi împotriva căldurii; - mănuşi cu un deget; - degetare; - mânecuţe; - manşetă de protecţie a încheieturii mâinii pentru munci grele; - mitene (mănuşi fără degete); - mănuşi de protecţie. Protecţia picioarelor şi a gambelor: - pantofi, bocanci, cizme semiînalte şi cizme de securitate; - încălţăminte la care se pot scoate rapid şireturile sau cârligele; - încălţăminte cu bombeu suplimentar de protecţie;

153

- încălţăminte şi supraîncălţări cu tălpi rezistente de caldură; - încălţăminte, cizme şi supraîncălţări rezistente la căldură; - încălţăminte, cizme şi supraîncălţări termoizolante; - încălţăminte, cizme şi supraîncălţări împotriva vibraţiilor; - încălţăminte, cizme şi supraîncălţări antistatice; - încălţăminte, cizme şi supraîncălţări electroizolante; - cizme pentru lucrătorii cu ferăstraie cu lanţ; - saboţi; - genunchiere; - glezniere detaşabile; - ghetre; - tălpi detaşabile (rezistente la căldură, perforare sau transpiraţie); - crampoane detaşabile pentru gheaţă, zăpadă sau podele alunecoase. Protecţia pielii: - creme de protecţie/unguente. Protecţia trunchiului şi a abdomenului: - veste, jachete şi şorţuri de protecţie împotriva agresiunilor mecanice (înţepare, tăiere, stropi de metal topit etc.); - veste, jachete şi şorţuri de protecţie împotriva substanţelor chimice; - veste cu sistem de încălzire; - veste de salvare; - sorturi de protecţie împotriva radiaţiilor X; - centuri lomboabdominale. Protecţia întregului corp Echipament proiectat pentru a preveni căderile: - echipament de prevenire a căderilor (echipament complet cu toate accesoriile necesare); - echipament de frânare cu absorbire a energiei cinetice (echipament complet cu toate accesoriile necesare); - dispozitive de susţinere a corpului (centuri de securitate). Îmbrăcăminte de protecţie: - îmbrăcăminte pentru lucru „de securitate" (două piese şi combinezoane); - îmbrăcăminte de protecţie împotriva agresiunilor mecanice (înţepare, tăiere etc.); - îmbrăcăminte de protecţie împotriva substanţelor chimice; - îmbrăcăminte de protecţie împotriva proiecţiilor de metal topit şi a radiatiilor infraroşii; - îmbrăcăminte de protecţie rezistentă la căldură; - îmbrăcăminte termoizolantă; - îmbrăcăminte de protecţie împotriva contaminării radioactive; - îmbrăcăminte de protecţie împotriva pulberilor; - îmbrăcăminte de protecţie împotriva gazelor; - îmbrăcăminte şi accesorii (banderole, mănuşi etc.) de semnalizare fluorescente, reflectorizante; - paturi de protecţie.

ANEXA 3

154

LISTA orientativă şi neexhaustiva a activităţilor şi sectoarelor de activitate care pot necesita utilizarea de echipament individual de protecţie

1. Protecţia capului (protecţia craniului) Căşti de protecţie: - lucrări de construcţii, în special activitate pe, sub sau în apropierea schelelor şi locurilor de muncă la înălţime, la operaţii de montare şi demontare a cofrajelor, de asamblare şi instalare, activitate desfăşurată pe schele şi de demolări; - lucrări de poduri metalice, construcţii metalice înalte, stâlpi, turnuri, structuri hidraulice de metal, furnale, oţelării şi laminoare, containere mari, conducte mari, cazane şi centrale electrice; - lucrări în fose, şanţuri, puţuri şi galerii; - terasamente şi lucrări în piatră; - lucrări în subteran, cariere, excavări la suprafaţă, halde; - lucrări cu unelte de împuşcat bolţuri; - lucrări cu explozivi; - lucrări în vecinătatea lifturilor, dispozitivelor de ridicare, macaralelor şi a transportoarelor; - lucrări la furnale, instalaţii de concasare fină, oţelării, laminoare, ateliere metalurgice, forjare, matriţare la cald şi turnare; - lucrări la cuptoare industriale, containere, maşini, silozuri, buncăre şi conducte; - lucrări de construcţii navale; - lucrări de manevră feroviare; - lucrări în abatoare. 2. Protecţia picioarelor Încălţăminte de securitate cu talpă antiperforaţie: - lucrări de construcţii, civile şi rutiere; - lucrări pe schele; - lucrări de demolare; - lucrări de construcţii în beton şi plăci prefabricate, care presupun montarea şi demontarea cofrajelor; - lucrări pe şantiere şi în spaţii de depozitare; - lucrări pe acoperişuri. Încălţăminte de securitate fără talpă antiperforaţie: - lucrări pe poduri metalice, construcţii metalice înalte, stâlpi, turnuri, structuri hidraulice de metal, furnale, oţelării şi laminoare, containere mari, conducte mari, cazane şi centrale electrice; - construcţia de cuptoare, instalaţii de încălzire şi ventilare şi lucrări de asamblare de metale; - lucrări de transformare şi întreţinere; - lucrări cu furnale, instalaţii de concasare fină, oţelării, laminoare, ateliere metalurgice, forjare, matriţare la cald, presări la cald şi trefilare; - lucrări în cariere şi în exploatări de suprafaţă şi halde; - extracţia şi prelucrarea pietrei;

155

- producţia, tratarea şi prelucrarea produselor din sticlă plată şi a recipientelor din sticlă; - lucrări de manipulare a formelor în industria ceramicii; - căptuşirea cuptoarelor din industria ceramicii; - lucrări de turnare în industria produselor ceramice şi a materialelor de construcţii; - transport şi depozitare; - lucrări cu blocuri de carne congelată şi ambalaje metalice de conserve alimentare; - lucrări de construcţii navale; - lucrări de manevră feroviare. Încălţăminte de securitate cu toc sau talpă ortopedică şi inserţie antiperforaţie: - lucrări pe acoperişuri. Încălţăminte de securitate cu tălpi termoizolante: - lucrări cu şi pe materiale foarte fierbinţi sau foarte reci. Încălţăminte de securitate care se poate dezechipa uşor: - acolo unde există riscul penetrării de substanţe incandescente. 3. Protecţia ochilor sau a feţei Ochelari de protecţie, viziere şi ecrane faciale: - lucrări de sudură, polizare şi debitare; - lucrări de găurire şi gravare; - lucrări de tăiere şi prelucrare a pietrei; - lucrări cu unelte de impuşcat bolţuri; - utilizarea de maşini a căror funcţionare se bazează pe îndepărtarea şpanului în cazul prelucrării de materiale care produc şpan; - matriţarea la cald; - îndepărtarea şi mărunţirea cioburilor; - pulverizarea de substanţe abrazive; - lucrări cu soluţii acide şi alcaline, dezinfectanţi şi produse de curăţare corozive; - utilizarea de dispozitive cu jet lichid; - lucrări cu şi în apropierea materialelor incandescente; - lucrări cu căldură radiantă; - lucrări cu laser. 4. Protecţia respiratorie Semimăşti/Aparate de protecţie respiratorie: - lucrări în containere, spaţii înguste şi cuptoare industriale alimentate cu gaz, în cazul în care poate exista riscul intoxicării cu gaz sau cantitatea de oxigen este insuficientă; - lucrări la gura de încărcare a furnalelor; - lucrări în apropierea convertizoarelor şi a conductelor de gaz ale furnalelor; - lucrări în apropierea oalelor de turnare, în cazul în care se pot degaja vapori de metale grele; - lucrări pe căptuşeala furnalelor şi a oalelor de turnare, în cazul în care se pot degaja pulberi; - vopsirea prin pulverizare fără ventilaţie corespunzătoare; - lucrări în puţuri, canale şi alte spaţii subterane ale sistemului de canalizare; - lucrări în instalaţii de răcire în care există riscul scurgerii agentului de refrigerare. 5. Protecţia auzului Antifoane:

156

- lucrări la prese de metale; - lucrări cu dispozitive pneumatice; - lucrări ale personalului de la sol în aeroporturi; - lucrări de treierat; - lucrări în industria lemnului şi textilă. 6. Protecţia corpului, braţelor şi mâinilor Îmbrăcăminte de protecţie: - lucrări cu acizi şi soluţii caustice, dezinfectanţi şi substanţe de curăţare corozive; - lucrări cu sau în apropierea materialelor fierbinţi şi acolo unde se simt efectele căldurii; - lucrări cu produse din sticlă plată; - lucrări de sablare; - lucrări în camere frigorifice. Îmbrăcămite de protecţie greu inflamabilă: - lucrări de sudură în spaţii înguste. Şorţuri rezistente la perforaţie: - lucrări de dezosare şi tranşare; - lucrări cu cuţite de mână care implică îndreptarea cuţitului spre corp. Şorţuri din piele: - lucrări de sudură; - lucrări de forjare; - lucrări de turnare. Protecţia antebraţului: - lucrări de dezosare şi tranşare. Mănuşi: - lucrări de sudură; - manipularea de obiecte cu muchii ascuţite, dar nu la utilizarea maşinilor care prezintă riscul ca mănuşa să fie prinsă; - lucrări neprotejate cu acizi şi soluţii caustice. Manuşi din împletitură metalică: - lucrări de dezosare şi tranşare; - utilizarea obişnuită a cuţitelor de mână în producţie şi abatoare; - schimbarea cuţitelor la maşinile de tăiat. 7. Îmbrăcăminte de protecţie împotriva intemperiilor: - lucrări în aer liber pe ploaie şi vreme rece. 8. Îmbrăcăminte reflectorizantă: - lucrări în locuri în care lucrătorii trebuie să poată fi observaţi la timp. 9. Centuri de securitate: - lucrări pe schele; - asamblarea de piese prefabricate; - lucrări pe stâlpi. 10. Frânghii de securitate: - lucrări în cabine de macarale amplasate la mare înălţime; - lucrări în cabine de stivuitoare şi elevatoare amplasate la mare înălţime în depozite; - lucrări în partea superioară a turnurilor de sondă; - lucrări în puţuri şi canalizări.

157

11. Protecţia pielii: - prelucrarea materialelor de acoperire; - lucrări de tăbăcărie.

158

XIV. ANALIZA SECURITĂŢII LA UN ECHIPAMENT DE MUNCĂ

1. Activitatea sistematică de control şi securitate a muncii cu ajutorul checklisturilor şi al metodelor pentru evaluarea şi analiza riscurilor

În câmpul muncii există un mare număr de persoane care, datorită interacţiunii om – tehnică – organizare, sunt expuşi zilnic la diferite riscuri ce pot conduce la producerea unor accidentări sau îmbolnăviri.

La analiza riscurilor şi a securităţii muncii se recurge de multă vreme în acele unităţi în care eventualele accidente pot avea consecinţe majore şi inacceptabile. În domenii precum cel al transporturilor aeriene, în industria energiei nucleare şi în combinatele care utilizează substanţe chimice pe scară largă există metode de evaluare a riscurilor bine puse la punct.

Pe parcursul anilor ’80 au fost elaborate metode pentru identificarea riscurilor mai convenţionale care apar în mediul de muncă şi chiar a deficienţelor organizatorice. Aceste metode pot fi de asemenea utilizate în ceea ce priveşte etichetarea CE şi evaluarea securităţii maşinilor şi proceselor învechite.

Pentru ca activitatea pentru mediul de muncă să funcţioneze cu succes este important ca aceasta să fie integrată în activitatea curentă de zi cu zi a unităţii. Este de asemenea foarte important ca lucrătorii să primească instruire, să exerseze şi să se perfecţioneze cu privire la riscurile existente în mediul de muncă. Metodele de evaluare a riscurilor constituie un instrument în stabilirea, evaluarea şi prioritarea măsurilor ce se impun pentru înlăturarea riscurilor.

Metodele de evaluare şi analiză a riscurilor pe care le vom utiliza pe parcursul acestui curs sunt următoarele:

CHECKLISTUL: Un instrument folosit în diverse tipuri de unităţi şi care oferă o evaluare generală, sumară a mediului de muncă. Metoda presupune cunoştinţe generale privind problemele din mediul de muncă şi lasă loc pentru multă auto-învăţare.

ANALIZA ENERGIEI: Metoda are la bază o premiză simplă. Pentru ca individul să se îmbolnăvească sau să se accidenteze acesta trebuie să fie supus unui factor extern – o energie. Poate fi vorba de o componentă a unui utilaj aflată în mişcare, de o substanţă chimică, de un incendiu, de o mişcare de rotaţie, de gravitaţie, de tensiune electrică etc. Sănătatea individului este afectată atunci când organismul acestuia este supus influenţei unei energii care depăşeşte forţa de rezistenţă a organismului. Scopul utilizării acestei metode este de a dobândi o viziune de ansamblu asupra tuturor energiilor care pot afecta în mod acut individul.

ANALIZA SECURITĂŢII MUNCII: Metoda este utilizată în unităţi în care indivizii desfăşoară munci manuale pe sau lângă un utilaj de producţie sau un alt echipament tehnic. Metoda este adecvată mai ales pentru sarcinile de lucru destul de bine definite (limitate). Obiectul analizei poate consta de exemplu într-un număr limitat de sarcini de lucru efectuate într-un ciclu de producţie. Apoi se parcurge punct cu punct o listă, încercându-se depistarea a diferite riscuri. Analiza trebuie să conducă la adoptarea de măsuri atât de ordin tehnic, cât şi organizatoric.

HAZOP: Metoda este folosită în acele întreprinderi în care apar procese chimice. Se caută în mod sistematic posibilele abateri de la scopul unei instalaţii şi se identifică

159

care dintre acestea pot conduce la îmbolnăviri şi accidentări. (Această metodă nu va fi exersată practic în timpul cursului.)

Toate metodele trebuie să conducă şi la depistarea acelor riscuri care pot produce avarieri ale utilajelor de producţie, ale clădirilor etc.

Nici una dintre metode nu este adecvată pentru toate situaţiile şi nici una nu garantează 100% securitatea muncii, ele doar ajută la depistarea multor noi deficienţe, ceea ce la rândul său conduce la sporirea gradului de securitate. Nivelul acestei creşteri depinde de modul de efectuare a evaluării, de circumstanţe, de creativitatea participanţilor etc.a. Motivaţia activităţii sistematice pentru mediul de muncă:--Creează un mediu mai sigur; --Posibilităţi sporite de acţiune;--Evoluţie pozitivă. b. Modalităţi de desfăşurare şi identificare a riscurilor în cadrul activităţii sistematice pentru mediul de muncă:--Control extern;--Control intern;--Riscurile sunt observate la controlul extern;--Riscurile sunt observate în contextul producerii unor accidente;--Riscurile sunt observate la nivel intern;--Cerinţele minime sunt îndeplinite;--Ştacheta este ridicată-riscurile trebuie reduse;--Riscurile sunt eliminate prin planificare.c. A motiva angajatorul (lucrătorul) să adopte măsuri ce îmbunătăţesc mediul de muncă: 1. Contact personal în cadrul companiei;2. Instruire de grup:

A. Cercuri de studiu;B. Grup sindical;C. Şcoli.;

3.Expoziţii şi târguri profesionale;4.Colaborarea cu autorităţile, organizaţiile, sporeşte credibilitatea; 5. Informaţii specifice domeniului, concentrate; 6. Siguranţă maximă: ridicarea nivelului cunoştinţelor şi competiţie.d. Dezvoltarea activităţii de securitate a muncii:- A nu face deloc ceea ce ar trebui să facem;- A face ceea ce suntem nevoiţi să facem;- A învăţa din accidente;- A înlătura riscurile înainte de producerea accidentelor;- A împiedica riscurile să apară.e. Ce este un risc?:O definiţie: riscul este „posibilitatea ca un incident nedorit (o întâmplare nefericită sau neplăcută) să se producă sau posibilitatea ca o vătămare ori o pierdere să afecteze o persoană sau un bun” .f. Metodologia aprecierii/analizei riscurilor:

- un mod de a gândi care îmbunătăţeşte procedura de inspecţie;

160

- putem evalua mai bine ceea ce se poate întâmpla;- în cadrul inspecţiilor „obişnuite” nu se folosesc formulare şi checklisturi; procedura se desfăşoară din memorie (procedura de inspecţie trebuie exersată strict din punct de vedere metodic, prin folosirea formularelor şi a altor materiale);- este mai uşor să iei în calcul factori care interacţionează unii cu alţii – om, echipament de muncă, sarcină de muncă, mediu de muncă;

- permite o bună colaborare , schimbul de experienţă;- creează un sentiment de siguranţă în ceea ce priveşte cerinţele care pot fi impuse în temeiul legii. Nu toate riscurile sunt cuprinse în reglementările legale.În figurile de mai se prezintă grafic:

- activitatea sistematică pentru mediul de muncă conform legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă (fig. 1);- graficul activităţii sistematice de control şi securitate a muncii cu ajutorul checklisturilor şi al metodelor pentru evaluarea şi analiza riscurilor (fig. 2);

- moduri de identificare a surselor de risc şi moduri de apreciere şi evaluare a surselorde risc (fig. 3).

g. Exemple de factori / reguli de care să se ţină cont în alegerea metodei1. Minuţiozitate – dacă se impune o privire de ansamblu asupra riscurilor, atunci se

poate recurge la o analiză elementară a acestora. Un nivel mediu în această privinţă se poate obţine prin aplicarea metodelor Analiza Energiei, Analiza Securităţii Muncii sau HAZOP. Pentru o analiză mai detaliată se poate aplica metoda Arborelui De Defectare sau Analiza Modului de Defectare şi a Efectelor lor.

2. Obiectul – o descriere detaliată a obiectului analizei impune aplicarea metodei HAYZOP, Analiza Acţiunilor Greşite ale Operatorului, Analiza Modului de Defectare şi a Efectelor lor, MORT, Analiza Arborelui De Defectare sau Analiza Ce Se întâmplă Dacă. Analiza Nerespectării Procedurilor de Lucru, Analiza Energiei şi Analiza Securităţii Muncii pot fi de asemenea aplicate, chiar dacă nivelul de detaliere nu este aşa de ridicat.

3. Intervalul de timp alocat analizei – depinde de mai mulţi factori (obişnuinţa de a face analize, aria de extindere a obiectului analizei etc.). Metodele a căror aplicare implică durata de timp cea mai scurtă sunt Analiza Energiei şi Analiza Securităţii Muncii.

4. Gradul de dificultate – metodele de analiză a riscului prezintă grade diferite de dificultate în ceea ce priveşte învăţarea şi utilizarea lor. Analiza Energiei şi Analiza Securităţii Muncii sunt considerate cele mai uşoare, urmate îndeaproape de Analiza Nerespectării Procedurilor de Lucru şi HAZOP. Metodele Arborelui De Defectare şi MORT sunt considerate metode grele.

h. Modelul dominoului

RISCURI DE MUNCĂCondiţii periculoase (generate de echipamentele de muncă)

Acţiuni periculoase (generate de deficienţele umane)

1. Lipsa unei protecţii individuale eficiente

1. Ştiinţa:- lipsa cunoştinţelor privind metoda de muncă;2. Instalaţie neprotejată

161

-ignorarea unei metode nepericuloase.

3. Instalaţie slab protejată 2. Voinţa:- atitudine necorespunzătoare.4. Defect de concepţie, construcţie

5. Echipamente de muncă defecte (utilaje, maşini etc.)

3. Capacitate :- deficienţa sau inadaptare fizică, intelectuală sau mentală.6. Amplasare necorespunzătoare,

stocare periculoasă7. Iluminat insuficient8. Factori ambientali necorespunzători9. Condiţii climatice nefavorabilePREVENIRE TEHNICĂ PREVENIRE PRIN:

- formare, informare, instruire ;- selecţie, orientare;- control şi disciplină.

i. Analiza riscurilor: înseamnă să vezi ceea ce văd şi alţii - şi să te gândeşti – la ceea ce nu s-a gândit nimeni !

Exemple de obiective pe care le vizează aprecierea riscurilor:- identificarea şi aprecierea;- luarea unor măsuri în vederea sporirii gradului de securitate în muncă;- alte obiective.Identificarea şi aprecierea:

- Identificarea riscurilor de accidentare;- Identificarea riscurilor de defecţiuni – creşterea productivităţii;- Identificarea riscurilor de întrerupere a procesului de producţie;- Estimarea probabilităţilor şi /sau a consecinţelor;- Aprecierea/Verificarea capacităţii respectivei unităţi de a gestiona probleme de securitate a muncii;- Aprecierea securităţii produselor ( ISO 9000, marcaj CE);- Verificarea respectării reglementărilor, de exemplu a cerinţelor impuse de autorităţi – U.E.

Luarea unor măsuri în vederea sporirii gradului de securitate în muncă:- utilajul, maşina (echipamentul de muncă);- amplasarea;- modalitatea de lucru;- instrucţiunile de lucru;- procedurile de organizare;

- satisfacerea cerinţelor impuse de autorităţi.Alte obiective:- îmbunătăţirea şi sistematizarea activităţii de securitate şi sănătate în muncă;- bază în luarea deciziilor privind, de ex.: stabilirea priorităţilor şi a investiţiilor care se fac;

- să se înveţe modul de aplicare a analizei securităţii muncii în unităţi.

162

Motive pentru adoptarea de măsuri în vederea sporirii gradului de securitate în muncă:

- încălcarea reglementărilor emise de către autorităţi (inspecţia muncii);- încălcarea regulamentului unităţii;- experienţa indică „risc mare” de accidentări;- energii mari;- se impune o atenţie sporită din partea personalului (lucrători) pentru evitarea accidentelor;- sistemul nu permite greşeli din partea personalului (lucrători).Aprecierea riscurilor pe durata ciclului de viaţă al unui echipament de muncă:- stadiul de idee;- proiectare preliminară;- proiectare;- achiziţionare;- construire;- probe tehnologice;- punere în funcţiune;- funcţionare: flux normal, întreţinere –în scop preventiv, reparaţii;- schimbări: dotarea tehnică, proceduri standard, personal, programe computerizate, produse;- scoaterea din uz şi casarea;

- există propuneri privind o soluţie adecvată.O analiză poate avea ca obiect:- întreaga unitate;- tipuri de maşini;- o anumită maşină;- o parte a locului de muncă;- sistemul de transport;- o anumită muncă;

- procedurile de organizare.Formula de evaluare: RISC = PROBABILITATE x CONSECINŢE

Estimarea probabilităţii:Cod Descriere Probabilitate0 Foarte improbabil, imposibil 1 la 1000 de ani1 Improbabil 1 la 100 de ani2 Destul de puţin frecvent 1 la 10 ani3 Destul de frecvent 1 pe an4 Frecvent 1 pe lună5 Foarte frecvent 1 pe zi

Estimarea consecinţelor:Cod Descriere0 Accidentare nepericuloasă sau uşoară1 Concediu medical de scurtă durată2 Concediu medical de lungă durată3 Invaliditate4 Deces

163

5 Mai multe decese, domeniu periculos mai mare Consecinţe

5 50 51 52 53 54 554 40 41 42 43 44 453 30 31 32 33 34 352 20 21 22 23 24 251 10 11 12 13 14 150 00 01 02 03 04 05

0 1 2 3 4 5 Probabilitate

j. Dilema gestionării riscurilorSă presupunem că:

RISC = PROBABILITATE X CONSECINŢE (definiţie conform EEN 292:1, EEN 1050)

Atunci putem emite următoarele supoziţii:- unui incident cu consecinţe foarte grave îi corespunde cel mai adesea probalitatea cea mai mică de a se întâmpla;- Unui incident cu consecinţe relativ mici îi corespunde cel mai adesea o probalitate destul de mare de a se întâmpla;- în ambele cazuri riscurile pot fi de fel de mari;- care dintre cele două cazuri trebuie să aibă prioritate ?

Estimarea practică a riscurilor:Cod Descriere0 Risc neglijabil1 Risc acceptabil, nu este nevoie să se ia măsuri2 Oarecare risc, se recomandă să se ia măsuri3 Risc mare, trebuie să se ia măsuri4 Risc foarte mare, trebuie să se ia măsuri imediat

k. Risc acceptatNeglijarea mediului de muncă ne poate costa foarte mult, dar o supradimensionare

a realităţii poate să implice costuri la fel de mari.Este imposibil să eliminăm toate riscurile pe care le implică activitatea

desfăşurată într-un mediu de muncă, atâta vreme cât există energii care pot provoca pagube.

Problema se reduce adesea la a pune în balanţă cerinţele autorităţilor, acordurile între părţi în cadrul unităţii respective, calitatea produselor ş.a.m.d. Este greu de stabilit care este cea mai bună soluţie.

În principiu, este important:- să se identifice în mod constant riscurile care pot apărea în procesul de producţie; - ca fiecare risc şi măsură corespunzătoare să fie apreciate la un nivel destul de înalt; - deciziile să fie luate în cunoştinţă de cauză: fie nu se ia nici o măsură, fie măsurile adoptate să conducă la reducerea sau controlarea riscurilor.

l.Elemente tehnice de bază privind securitatea muncii

164

Un nivel satisfăcător de securitate a muncii presupune:- o bună funcţionare a echipamentului de muncă din dotare;- o bună documentaţie;- personal calificat, conştient de sursele de risc şi situaţiile care implică riscuri;- o bună organizare a muncii;- posibilitatea de producţie raţională;- lucrări de întreţinere bine planificate şi efectuate.

Este suficient ca unul dintre aceşti factori să fie neglijat pentru ca riscurile să apară.m. Strategia analizei riscurilor:- fiţi sistematici;- fiţi creativi;- fiţi disciplinaţi;- fiţi modeşti;- nu vă pierdeţi în probleme de detaliu;- păstraţi viziunea de ansamblu.n. Sfaturi practice în analiza riscurilor:- formaţi un grup de analiză: preşedinte, secretar, membri.- motivaţi: de ce ACUM ?, de ce Analiza Riscurilor ?, cum să se folosească rezultatele, cum să se desfăşoare munca, cine sunt cei implicaţi şi cum sunt implicaţi, cum se întocmeşte documentaţia, rezultatele, următoarea informare.

165

XV. ELABORAREA LISTELOR DE CONTROLCHECK-LISTURI

Listele de control conţin o serie de întrebări la care întreprinderea trebuie să

răspundă cu ‘da’ sau ‘nu’. Toate întrebările la care întreprinderea răspunde cu ‘da’ reprezintă o problemă a mediului de lucru care trebuie să facă parte din planul de acţiune pe care întreprinderea îl elaborează pe baza listei de control.

In ceea ce priveşte lista de control, întreprinderea trebuie: Să răspundă la toate întrebările din lista de control; Să comenteze, în cadrul planului de acţiune, acele întrebări la care întreprinderea

răspunde cu ‘da’; Să ia în consideraţie cauzele care ar putea influenţa problemele mediului de lucru

menţionate; Să comenteze cu privire la persoanele responsabile de rezolvarea problemelor

mediului de lucru şi la momentul când acestea ar putea fi rezolvate; Să comenteze în scris cu privire la problemele cheie ale mediului de lucru din cadrul

întreprinderii, care nu sunt evidenţiate de lista de control.

ACCIDENTE Da Nu

1. Există accidente care nu sunt investigate astfel încât să se prevină repetarea aceluiaşi accident, de ex. accidentele de circulaţie?2. Există lucrători care nu au fost învăţaţi şi instruiţi pentru activitatea lor?

ECHIPAMENTE3. Este posibil ca lucrătorii să pornească maşinile în mod accidental?4. Există echipamente cu piese mobile care nu sunt protejate de ecrane de protecţie, perdele uşoare, etc.?5. Se constată o lipsă a verificării obligatorii a camioanelor, preselor, etc.?

TRANSPORT INTERN SI CIRCULATIE

6. Există condiţii de lucru care pot expune lucrătorii la riscul de împiedicare, de ex din cauza obiectelor de pe pardoseală sau a pardoselilor cu suprafeţe accidentate? 7. Există pericolul ca persoanele să fie lovite sau strivite de vehicule, de ex. maşini, camioane sau remorci pe teritoriul întreprinderii?8. Există lucrători care utilizează echipamentul atunci când nu sunt autorizaţi să facă acest lucru?

166

9. Există căi de circulaţie pe teritoriul întreprinderii care nu sunt marcate corespunzător?

EXPLOZII, INCENDII, COROZIUNE ŞI OTRAVIRE

10. Este posibil ca lucrătorii să vină în contact cu substanţe chimice pentru care cauzează un risc de vătămări ca urmare a coroziunii la nivelul pielii sau prin îmbrăcăminte, de ex. în cazul pulverizării, pierderilor prin scurgere, disipare sau evaporarea lichidului?

CLIMATUL INTERIOR

TEMPERATURA

11. Temperatura din camera de lucru este mai mare de 25ºC sau sub 18ºC pentru temperaturile exterioare normale?12. Există probleme cauzate de curenţii de aer?

CALITATEA AERULUI

13. Există deseori praf pe suprafeţele orizontale?14. Curăţenia corectă este dificil de realizat, din cauza mobilierului şi a dezordinii?15. Există poluare din cauza fumului de ţigară?16. Mirosurile neplăcute persistă în încăpere o perioadă lungă de timp?17. Există prea multe persoane în acelaşi spaţiu astfel încât aerul să devină sufocant (mirosuri)?

ERGONOMIE

RIDICAREA GREUTATILOR MARI18. Obiectele sau sarcinile grele sunt ridicate manual?

19. Obiectele sau uneltele grele sunt cărate manual în cursul deplasărilor?20. Există multe obiecte peste 3 Kg ridicate pe durata unei zile de lucru? 21. Există posibilitatea apriţiei unor situaţii de risc atunci când mai multe persoane ridică împreună o greutate?22. Greutăţile sunt ridicate în poziţii necorespunzătoare, de ex. departe de corp, peste înălţimea umărului sau sub înălţimea genunchiului?

ACTIVITATI DE TRAS SI IMPINSI GREUTATI 23. Este necesar să se folosească forţa atunci când sunt împinse sau trase echipamentele cum ar fi, de ex. vagoneţi, camioane sau

167

dispozitive de ridicat paleţi? 24. Pardoseala este neregulată, în pantă, moale, netedă, sau există trepte? 25. Există zone compacte unde se execută activităţile de tras şi împins?26. Există multe situaţii de pornire, oprire sau întoarcere atunci când sarcinile urmează să fie trase sau împinse? 27. Lucrătorii au senzaţia de greutate a lucrurilor care sunt împinse sau trase?28. Echipamentul este defectuos sau există o lipsă în activitatea de întreţinere? 29. Echipamentul este proiectat astfel încât poziţia de lucru este necorespunzătoare?

MUNCA REPETITIVA, LIMITATA 30. Există muncă repetitivă, limitată – de ex. munca în care mişcările constante sunt repetate în mod continuu pe o perioadă de timp considerabilă a programului de lucru? 31. Munca repetitivă, limitată, se execută cu mare viteză sau sub presiunea timpului?

32. Există persoane care efectuează o muncă intensivă utilizând echipamente cu ecran în majoritatea programului de lucru, de ex. procesarea datelor?

POZITII DE LUCRU 33. Persoanele lucrează în poziţii neconfortabile?

34. Persoanele lucrează cu spatele îndoit sau cu gâtul aplecat spre spate sau spre faţă?35. Persoanele lucrează cu mâinile deasupra înlăţimii umerilor?

36. Munca executată implică o porţiune lungă de drum?

37. Persoanele lucrează aşezate în poziţia ghemuit sau în genunchi?38. Persoanele lucrează în aceeaşi poziţie pentru o perioadă lungă de timp?39. Spaţiul locului de muncă este compact?

COPII SI LUCRATORI TINERI

INSTRUCTIUNI SI SUPRAVEGHERE

40. Există lucrători tineri sub 18 ani care nu au fost instruiţi şi educaţi corespunzător?41. Persoanele tinere sub 18 ani lucrează fără să fie supravegheate de o persoană peste 18 ani?42. Atunci când sunt angajate persoane sub 15 ani, părinţii sunt informaţi că aceştia fac parte din sistemul obligatoriu din

168

învăţământ?

VARSTA OBLIGATORIE

43. Sunt angajaţi copii cu vârsta sub 13 ani?44. Există copii sub vârsta de 13-14 ani sau tineri, care fac parte din sistemul de învăţământ obligatoriu, şi care efectuează tipuri de activităţi mai puţin solicitante?

ECHIPAMENTE

45. Există lucrători tineri sub 15 ani sau tineri, care fac parte din sistemul de învăţământ obligatoriu, şi care lucrează cu echipamente sau în zona de pericol a acestora?46. Există lucrătorii tineri sub 18 ani care lucrează cu echipamente periculoase, de ex. prese pentru carton sau maşini de tăiat în felii?

CHIMIE

47. Există lucrători tineri sub 18 ani care lucrează cu substanţe chimice periculoase sau în zona de pericol a acestora?

ERGONOMIE

48. Există tineri lucrători sub 18 ani care ridică obiecte de peste 12 Kg de mai multe ori pe zi?

PROGRAM DE LUCRU, ETC.

49. Există persoane cu vârsta de 13-14 ani sau mai tineri care fac parte din sistemul de învăţământ obligatoriu, şi care lucrează între ora 20.00 şi 06.00?50. Există persoane cu vârsta de 13-14 ani sau mai tineri care fac parte din sistemul de învăţământ obligatoriu, şi care lucrează peste două ore în timpul zilelor de şcoală sau 12 ore pe durata săptămânii de şcoală?51. Există persoane cu vârsta de 13-14 ani sau tineri care fac parte din sistemul de învăţământ obligatoriu, şi care nu beneficiază de o perioadă de odihnă de cel puţin 14 ore pe durata unei zile de 24 ore?52. Există persoane cu vârsta de 13-14 ani sau mai tineri care fac parte din sistemul de învăţământ obligatoriu, şi care nu beneficiază a perioadă de odihnă cel puţin 12 ore pe durata unei zile de 24 ore?53. Există tineri sub 18 ani care nu beneficiază de două zile de pauză la fiecare perioadă de şapte zile?54. Există tineri sub 18 ani care lucrează peste 4 1/2 ore şi care nu beneficiază de o pauză de cel puţin 30 minute?

RISCUL DE VIOLENTA

55. Există tineri sub 18 ani care participă la transportul de bani?

169

54. Există tineri sub 18 ani care lucrează singuri, de ex. la chioşcuri sau la staţii de benzină, între ora 18.00 şi 06.00 în timpul zilelor săptămânii şi între 14.00 şi 16.00 în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători?

MEDIUL PSIHOLOGIC DE LUCRU

SARCINI EXCESIVE

57. Este necesar ca lucrătorii să muncească foarte repede?58. Este necesar ca lucrătorii să muncească deseori ore suplimentare?59. Lucrătorii trebuie să-şi ascundă emoţiile pe durata activităţii lor? 60. Solicitările conflictuale reprezintă adesea o presiune asupra lucrătorilor?

LIPSA DE INFLUENTA

61. Este posibil ca lucrătorii să aibă o influenţă redusă asupra deciziei cu privire la munca lor?62. Este posibil ca lucrătorii să aibă o influenţă redusă asupra volumului muncii pe care o execută?63. Este posibil ca lucrătorii să aibă o influenţă redusă asupra momentului în care iau pauza?

LIPSA DE VARIATIE

64. Munca este puţin variată sau nu variază de loc?

INTIMIDARE/HARTUIRE

65. Există acţiuni de intimidare şi/sau hărţuire la locul de muncă?

LIPSA „RECUNOASTERII”

66. Activitatea este numai în mică măsură recunoscută şi apreciată de conducere?

VIOLENTA SI AMENINTARI

67. Sunt lucrătorii expuşi la riscuri determinate de violenţă, ameninţări sau insulte din partea clienţilor?

MUNCA DE UNUL SINGUR68. Există lucrători care execută singuri muncă fizică?

PROGRAM DE LUCRU PRELUNGIT

69. Este deseori necesar să se lucreze peste 37 de ore pe săptămână?

LUCRUL IN SCHIMBURI

70. Există lucrători care muncesc în exterior majoritatea programului

170

normal de lucru, de ex. dimineaţa devreme sau pe timpul nopţii?

ABSENTA PE CAZ DE BOALA

41. Există condiţii în mediul de lucru care ar putea contribui la absenţe pe caz de boală?42. Ar putea modificările mediului de lucru să reducă absenţele pe caz de boală?

ALTELEIntreprinderile trebuie să fie conştiente că, pentru o serie de domenii, sunt în vigoare solicitări speciale cu privire la evaluarea locului de muncă. Printre altele, se vor aplica următoarele solicitări, pe care întreprinderea trebuie să le adauge la lista de control, dacă domeniul respectiv este identificat în cadrul întreprinderii: Mediul de lucru pentru femeile gravide Lucrul în faţa ecranului; Agenţi biologici; Substanţe şi materiale cancerigene.

In plus, întreprinderea va trebui să acorde atenţie următoarelor condiţii ale mediului de lucru, care nu sunt incluse în lista de control, şi anume: Chimie Zgomot

Evaluarea locului de muncă – Plan de AcţiuneCauza

problemei(lor)Soluţia Persoana

responsabilăTermen limită şi

prioritizare

Intreprinderea trebuie să ţină cont de modul în care planul de acţiune urmează să fie respectat, dacă planul de acţiune a avut efectele dorite sau dacă trebuie aduse modificări. Evaluarea locului de muncă trebuie revizuită cel puţin la fiecare trei ani, sau, în caz de modificare a activităţii, a metodelor de lucru sau a procesului de producţie care influenţează sănătatea şi securitatea în muncă.

Intocmit de:

Angajator Data Angajat Data

171

CHECK-LIST privind respectarea LEGISLATIEI SI INSTRUCŢIUNILOR PROPRII S.S.M. pentru comerţul cu ridicata şi amănuntul

Nr.Crt.

Conţinutul prevederiilor de SSM pentru comerţul cu ridicata şi amănuntul Art.I.P. Concluzia Observaţii:

Da Nu Parţ N.C.

0 1 2 3 4 5 6 7

1 Examinarea medicală obligatorie la angajare şi periodică, este conform reglementărilor Ministerului Sănătăţii, atestată prin vize medicale.

2 Activitatea de instruire a salariaţilor în domeniul S.S.M. se realizează conform HG1425/2006., specifice, consemnată în fişele individuale de protecţia muncii.

3 1. Sunt elaborate instrucţiuni proprii de S.S.M.i în funcţie de specificul activităţii comerciale desfăşurate, afişate la loc vizibil.

2. Există instrucţiuni de utilizare şi protecţia muncii pentru utilajele şi aparatele existente extrase din cărţile tehnice.

4 1. Dotarea cu echipament individual de protecţie şi materiale igienico sanitare, respectă condiţile de acordare conform Normativului – intern de acordare EIP.

2. În cazul lucrărilor în medii cu temperaturi ridicate, cu substanţe toxice, inflamafile sau explozive, se acordă echipament individual de protecţie.

5 Sunt prevăzute măsuri de prim ajutor, trusa medicală, conform instrucţiunilor proprii, pentru protecţie chimică unguiente, soluţii nutralizante etc.

6 Căile de acces ale spaţiilor de lucru sunt curate, libere de orice obstacol, marcate vizibil, nivelate, amenajate împotriva scurgerii apei.

7 Pentru autovehicule sunt prevăzute drumuri sau spaţii de întoarcere cu o rază de curbură care să permită manevre nepericuloase..

8 În spaţiile de lucru iluminatul respectă HG 1091/2006.; natural, artificial,mixt

9 Corpurile de iluminat sunt corespunzătoare mediului de lucru; umiditate mare, pericol de explozie (antiex), de incendiu etc.

10 În spaţiile de lucru cu temperatura aerului peste 25 grade celsius sunt asigurate măsuri de ventilaţie, precum şi spaţii speciale pentru repaus, duşuri de aer, perdele de apă, pulverizatoare cu apă pe suprafeţele radiante.

11 Echipamentele tehnice unde au loc degajări de căldură au rampa caldă unde are acces personalul la temperatura de max. 55 G. Celsius, părţile cu care se poate veni în contact nu depăşesc 40 G. Celsius, există mijloace de control a temperaturii.

12 În cazul muncii în aer liber a salariaţilor sunt asigurate spaţii fixe sau mobile pentru protejarea acestora împotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile.

13 Depozitele şi halele au prevăzute pentru evitarea curenţilor de aer din zona uşilor perdele sau şorţuri din material plastic sau cauciuc, paravane, perdele de aer cald.

14 Mobilierul, utilajul comercial şi rafturile sunt fixate pentru a preveni răsturnarea şi sunt în afara spaţiilor de circulaţie a personalului.

15 Echip. şi utilajele comerciale au ecrane de protercţie, apărători, carcase geamurile şi piesele din componenţa mobilierului sunt fără porţiuni tăioase zgrunţuroase, au aparatură de măsură şi control verificate şi cu scadenţa la zi.

16 Camerele frigorifice înzidite au prevăzute în interior butoane de alarmă cu inascripţia “ OM

ÎNCHIS”, care transmit semnale, atât optice, cât şi acustice în sala maşinilor sau bucătărie.

18 Rezidurile existente sunt supuse unui proces de epurare şi denocivizare

17 E.M. şi utilajele acţionate electric sunt protejate prin carcasare şi legături la prizele de pământ şi la conductorul de nul al instalaţiei electrice, există apără tori, cablurile electrice sunt protejate, sau luat măsuri tehnico-organizatorice pentru evitarea atingerii directe sau indirecte.

18 Prizele de alimentare sunt tip “Schuco”, cu legătură de protecţie la priza de pământ.

19 Firmele de reclamă comercială sunt asigurate contra desfacerilor întâmplătoare, căderii, instalaţia electrică fiind legată la pământ sau la conductorul de nul.

20 Sunt afişate la loc vizibil tăbliţe avertizoare pentru interzicerea fumatului în spaţiile cu pericol de incendii şi explozii.Încărcarea şi descărcarea cisternelor, vagoanelor cisternă, autocisternelor cu produse inflamabile precum şi a mijlocelor de transport ce aduc produse explozive se fac în spaţii special amenajate cu respectare:

1. utilizării echipamentului de protecţie pentru salariaţii manipulanţi.

2 Interzicerea focului deschis pe o rază de 50 de m

3. utilizarea recipientelor butoaie sau canistre numai metalice.

4. Oprirea funcţionării motoarelor auto, legarea mijloacelor de transport la pământ.

21 Produsele inflamabile şi explozive sunt marcate clar pe ambalaj: denumirea chimică, densitatea, concentraţia, grad de pericol, simbol pentru avertizare standardizat.

22 Mijloacele de transport intern pentru produsele de mai sus, sunt dotate antiex.

23 Instalaţiile electrice din spaţiile de lucru cu pericol de incendiu sau explozie sunt de construcţie antiex.

24 Spaţiile cu pericol de incendiu sau explozie sunt dotate cu ventilaţie, sunt construite din materiale rezistente la foc, prezintă căi de evacuare curate, semnalizate şi iluminate, pardoselele sunt anti scânteie,

25 Depozitarea, manipularea, sortarea , recepţia mărfurilor, pregătirea pentru vânzare , construcţii

26 Stivuirea ţiglei se face în rânduri suprapuse de max. 4-5 rânduri, la capetele rândurilor acestea fiind asigurate pentru a se evita prăbuşirea.

27 Cărămizile sunt depozitate pe teren nete la o distanţă de de min. 2,5 m de căile de acces, în stive regulate.

28 Cartonul asfaltat este depozitat în magazii sau şoproane, ferit de soare, umezeală sau căldură.

29 Varul, cimentul, ipsosul, pulverulente sunt amplasate la o distanţă de min. 2 m de căile de acces ale autovehicolelor sau calea ferată.

30 Mărfurile în vrac(făină, mălai, orez, zahăr etc.) sunt ambalate în saci de max. 35 kg., inscripţionaţi.

31 Spaţiile de lucru din unitate sunt curate, nealunecoase, netede fără pericol de cădere.

32 Cuţitele maşinilor de tăiat carne şi oase sunt protejate cu apărători metalice.

33Cuţitele pentru tăiat carne, mezeluri, satărele, ferăstraiele, masatele, cărligele pentru suspendarea produselor sunt curate, fără rugină, cu margini netede, fără asperităţi.

34 Mânerele cuţitelor, scafelor, ferăstraielor, satărelor, etc. sunt fără crăpături, aşchii sau părţi metalice ieşite în relief.

35 Tăierea cărnii, oaselor, mezelurilor se fac pe funduri de lemn netede sau pebutuci de lemn .

36 La tăierea lemnelor de foc cu circulare există apărători şi dispozitive de protecţie la roţile de transmisie sau la discurile de tăiere, masa mobilă are limitator de cursă.

37 Electromotoarele sunt protejate prin carcase şi legare la prizele de pământ şi la conductorul de nul.

38 Aşezarea şi manipularea mărfurilor în/şi din rafturi situate la înălţime se face cu scări simple sau duble prevăzute cu dispozitive de de prindere şi fixare.

39 Mărfurile dispuse în stive sunt situate lângă perete, stivele sunt în formă piramidală la înălţimea max. de 1,65 m, mărfurile grele sunt pe poliţele de jos ale rafturilor,sau pe podiumuri iar cele uşoare pe poliţele de sus.

40 Coşurile şi cărucioarele sunt funcţionale, stivele de coşuri sunt stabile, nu prezintă riscul de răsturnare.

41 Tarabele, cărucioarele, precum şi alte mijloace de comerţ prezintă stabilitate, nu împiedică circulaţia.

42 Spaţiile comerciale sunt parcelate, destinate unei anumite categorii de mărfuri, dotate cu

pardosele şi copertine în cazul pieţelor.

43 Automatele pentru vănzarea produselor sunt electroprotejate (legare la nul, legare la priza de împământare)

44 La transportul manual se respectă între utilaje şi stivele de mărfuri, distanţa de min. 1m.

45 Depozitul de mărfuri are două uşi glisante dublate de uşi cu zăbrele, pardoseala netedă realizată din material dur, rezistentă, nealunecoasă, fără praguri.

46 Pereţii magazinelor care comercializează produse alimentare ( pâine, carne, peşte, lactate etc.) sunt finisaţi cu materiale lavabile, în culori deschise.

47 Pardoseaua magazinului este din material rezistent, antiderapant şi care se curăţă uşor.

48 Sălile de vănzare şi spaţiile anexe sunt ventilate natural sau mecanic cu sisteme adecvate.

49 Scările sunt prevăzute cu balustrade de sprijin, rafturile sunt inscripţionate cu sarcina maximă

50 Spaţiul comercial de la parterul blocului are două căi de acces distincte : - pentru aprovizionare cu marfă- pentru circulaţia cumpărătorilor şi personalului.

51 Căile de acces între rândurile de gherete sau tarabe sunt cel puţin la 4m lăţime, calea principală de acces la cel puţin 6m lăţime, trecerile secundare dintre rânduri la cel puţin 2m lăţime.

XVI. EVALUAREA CONFORMITĂŢII PRODUSELOR

Introducere. Terminologie

Legea nr. 608 din 31 octombrie 2001, modificată şi completată, privind evaluarea conformităţii produselor stabileşte cadrul legal unitar pentru elaborarea reglementărilor tehnice, evaluarea conformităţii şi supravegherea pieţei pentru produsele introduse pe piaţă şi/sau puse în funcţiune în România, din domeniile reglementate, prevăzute în anexa nr. 1. Produsele din domeniile reglementate se introduc pe piaţă şi/sau se pun în funcţiune numai dacă satisfac cerinţele esenţiale, dacă conformitatea lor a fost evaluată conform procedurii de evaluare aplicabile şi dacă poartă marcajul de conformitate potrivit prevederilor prezentei legi şi ale reglementărilor tehnice aplicabile, în vigoare.

În sensul legii, termenii de specialitate se definesc după cum urmează:a) acreditare - procedura prin care organismul naţional de acreditare, recunoscut conform legii, atestă că un organism sau un laborator este competent să efectueze sarcini specifice;b) autoritate competentă - organ al administraţiei publice centrale responsabil cu reglementarea unui domeniu;c) cerinţă esenţială - cerinţă care are în vedere protecţia sănătăţii, securitatea utilizatorilor, protecţia animalelor domestice, a proprietăţii şi a mediului, aşa cum este prevăzută în actele normative în vigoare;d) certificare a conformităţii - acţiune a unui organism care este independent faţă de clienţii lui şi alte părţi interesate şi care dovedeşte existenţa încrederii adecvate că un produs, identificat corespunzător, este conform cu un anumit standard sau cu un alt document normativ;e) certificat de conformitate - document emis pe baza regulilor unui sistem de certificare şi care indică existenţa încrederii adecvate că un produs, identificat corespunzător, este conform cu un anumit standard sau cu un alt document normativ;f) certificat de examinare de tip - document emis de către un organism notificat, prin care se atestă că un tip de produs supus evaluării conformităţii în baza unei reglementări tehnice care prevede evaluarea conformităţii produsului prin aplicarea modulului «examinare de tip» respectă cerinţele acelei reglementări tehnice;g) certificat de recunoaştere - document emis de o autoritate competentă, prin care se atestă că un laborator sau un organism de certificare ori de inspecţie este capabil şi competent tehnic să realizeze sarcini specifice în legătură cu o anumită procedură de evaluare a conformităţii şi demonstrează independenţa, imparţialitatea şi integritatea conform prevederilor unei reglementări tehnice;h) declaraţia de conformitate EC - parte a procedurii de evaluare a conformităţii, prin care un producător sau un reprezentant autorizat al acestuia dă o asigurare scrisă că un produs satisface cerinţele esenţiale din reglementările teh-nice aplicabile sau este în conformitate cu tipul pentru care s-a emis un certificat de examinare de tip şi satisface cerinţele esenţiale din reglementările tehnice aplicabile;i) document normativ - document care prevede reguli, linii directoare ori caracteristici pentru activităţi sau pentru rezultatele acestora; termenul este generic şi include standarde, specificaţii tehnice, coduri de bună practică şi reglementări;j) domeniu reglementat - ansamblul activităţilor economice şi produselor asociate acestora, pentru care se emit reglementări tehnice specifice privind condiţiile de introducere pe piaţă şi/sau de punere în funcţiune;

k) desemnare - procedura prin care o autoritate competentă aprobă, prin ordin al conducătorului său, un laborator, un organism de certificare sau de inspecţie recunoscut, dreptul de a acţiona pe piaţă în legătură cu o procedură de evaluare a conformităţii, prevăzută de o reglementare tehnică;l) evaluare a conformităţii - activitate al cărei obiect este determinarea faptului că un produs satisface cerinţele esenţiale din reglementările tehnice aplicabile sau că un produs este în conformitate cu tipul pentru care s-a emis un certificat de examinare de tip şi satisface cerinţele esenţiale din reglementările tehnice aplicabile produsului;m) inspecţie - examinarea proiectului unui produs, a unui produs, a unui serviciu, a unui proces sau a unei instalaţii şi determinarea conformităţii lor cu condiţiile specifice sau cu condiţiile generale, pe baza unei aprecieri profesionale;n) importator - orice persoană fizică autorizată sau persoană juridică cu domiciliul, respectiv cu sediul, în România sau în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene, care introduce pe piaţa românească sau pe piaţa Uniunii Europene un produs provenit din afara acestui spaţiu;o) introducere pe piaţă a unui produs - acţiunea de a face disponibil, pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un produs din domeniul reglementat, în vederea distribuirii şi/sau utilizării;p) încercare - operaţiune tehnică ce constă în determinarea uneia sau mai multor caracteristici ale unui produs, în concordanţă cu o procedură specificată;q) marcaj de conformitate - simbolul care se aplică de producător sau de reprezentantul autorizat al acestuia, înainte de introducerea pe piaţă şi/sau de punerea în funcţiune, pe un produs, pe o placă de marcaj ataşată, pe ambalajul şi/sau pe documentele însoţitoare şi care are semnificaţia conformităţii produsului cu toate cerinţele esenţiale prevăzute în reglementările tehnice aplicabile:- CS - marcaj naţional de conformitate, denumit în continuare marcaj CS, valabil în România până la 31.12.2006;- CE - marcaj european de conformitate, denumit în continuare marcaj CE, valabil în ţările UE;r) notificare - procedura prin care o autoritate competentă informează Comisia Europeană şi statele membre ale Uniunii Europene cu privire la laboratorul sau organismul de certificare ori de inspecţie, aflat sub jurisdicţia română, desemnat pentru a îndeplini sarcini specifice în legătură cu evaluarea conformităţii şi pentru care Comisia Europeană a alocat anterior un număr, conform prevederilor reglementării tehnice specifice;s) organism de certificare - organism independent faţă de clientul lui şi alte părţi interesate, care aplică regulile unui sistem de certificare în scopul evaluării, certificării şi supravegherii conformităţii;t) organ de control - structură responsabilă, stabilită să asigure supravegherea pieţei;u) organism notificat - laborator de încercări, organism de certificare sau de inspecţie, persoană juridică cu sediul în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, care a fost desemnat şi notificat de către o autoritate competentă ori, respectiv, de către un stat membru, pentru a realiza evaluarea conformităţii într-un domeniu reglementat şi care este cuprins în lista organismelor notificate, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;v) organism recunoscut - laborator de încercări, organism de certificare sau de inspecţie, persoană juridică cu sediul în România, care este capabil şi competent tehnic să realizeze sarcini specifice în legătură cu o anumită procedură de evaluare a conformităţii şi care demonstrează independenţă, imparţialitate şi integritate, conform prevederilor unei reglementări tehnice şi pentru care s-a emis un certificat de recunoaştere;w) producător - persoana fizică autorizată sau persoana juridică, responsabilă pentru proiectarea şi realizarea unui produs, în scopul introducerii pe piaţă şi/sau al punerii în funcţiune în România ori într-un stat membru al Uniunii Europene, în numele său. Responsabilităţile producătorului se preiau

de orice persoană fizică autorizată sau persoană juridică care asamblează, ambalează ori etichetează produse în vederea introducerii pe piaţă şi/sau a punerii în funcţiune, sub nume propriu;x) punere în funcţiune - acţiunea ce are loc în momentul primei utilizări a unui produs, în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene;y) recunoaştere - acţiune în responsabilitatea autorităţii competente, prin care se stabileşte dacă un laborator sau un organism de certificare ori de inspecţie este capabil şi competent tehnic să realizeze sarcini specifice în legătură cu o anumită procedură de evaluare a conformităţii şi demonstrează independenţă, imparţialitate şi integritate, conform prevederilor unei reglementări tehnice, în vederea desemnării şi, după caz, a notificării;z) reprezentant autorizat al producătorului - persoana fizică sau juridică cu domiciliul, respectiv cu sediul, în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene, împuternicită de producător să acţioneze în numele acestuia;aa) standard european armonizat - standard european, elaborat în baza unui mandat al Comisiei Europene şi adoptat de către o organizaţie europeană de standardizare, care conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale dintr-o directivă aplicabilă, acoperită de un astfel de standard. Lista standardelor europene armonizate se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;ab) supravegherea pieţei - ansamblul măsurilor, resurselor şi structurilor instituţionale adecvate, prin care autorităţile competente asigură şi garantează, în mod imparţial, că produsele introduse pe piaţă şi/sau puse în funcţiune îndeplinesc prevederile reglementărilor tehnice aplicabile, indiferent de originea lor, cu respectarea principiului liberei concurenţe.

Legislaţia europeană în domeniu

Legislaţia europeană referitoare la certificarea echipamentelor de muncă utilizate de către lucrători în procesul de muncă este bazată pe art. 100A al Tratatului de la Roma, modificat prin art. 94-97 din Tratatul de la Amsterdam, a stabilit că libera circulaţie a produselor în legătură cu sănătatea, securitatea, protecţia mediului şi protecţia consumatorilor este permisă în condiţiile în care acestea asigură un nivel de protecţie ridicat, respectiv dacă nu pun în pericol sănătatea şi securitatea persoanelor, animalelor şi a bunurilor.

În acest scop se preconizează armonizarea totală a prevederilor legislative, tehnice şi administrative, ca regulă dar este posibilă şi armonizarea parţială. Statele membre sunt însă obligate să comunice Comisiei orice măsură naţională suplimentară adoptată după armonizare şi să obţină confirmarea acesteia, pentru a nu se crea discriminări arbitare sau restricţii deghizate pentru comerţ.

În scopul asigurării securităţii vieţii şi sănătăţii populaţiei, precum şi al protejării mediului, animalelor domestice şi proprietăţii, autorităţile competente elaborează reglementări tehnice, cu respectarea principiilor internaţionale şi comunitare privind libera circulaţie a mărfurilor în comerţul intern şi internaţional.

Reglementările tehnice prevăd, în principal:a)definirea domeniilor reglementate prevăzute în anexa nr. 1;b) grupele de produse care fac obiectul reglementării tehnice, precum şi grupele de produse exceptate de la aceasta, dacă este cazul;c)cerinţele esenţiale;d)procedurile pentru evaluarea conformităţii produselor;e)conţinutul dosarului tehnic şi documentele ce atestă conformitatea cu cerinţele esenţiale;f)cerinţele minime pentru evaluarea organismelor desemnate să realizeze evaluarea conformităţii produselor cu cerinţele esenţiale;

g)regulile de aplicare a marcajului de conformitate, dacă este cazul;h)cerinţele privind supravegherea pieţei.

Reglementările tehnice vor face referire la standardele europene armonizate, adoptate la nivel naţional, care conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale.

În scopul adoptării standardelor europene armonizate autorităţile competente asigură mijloacele financiare din fonduri alocate de la bugetul de stat.

De asemenea, art. 100A introduce o clauză de supraveghere a pieţei. Directivele europene derivând de la art.100A/95 conţin o serie de prevederi comune, indiferent de tipul de echipament căruia i se aplică, precum şi prevederi specifice acestuia, în special sub formă de cerinţe esenţiale de securitate, inclusiv prevederi tehnice (caracteristici, parametri admisibili, metode de încercări).

Directivele sunt documente specifice, unele dintre ele cu un puternic caracter tehnic şi se referă la armonizarea prescripţiilor statelor membre pentru anumite tipuri de echipamente, pornind de la principiul asigurării unui nivel maxim de protecţie a utilizatorului. Printre acestea putem enumera:

- Directiva Consiliului din 22 iunie 1998 ( 98/37/CE) referitoare la maşini care înlocuieşte Directiva (89/392/CEE), ce a fost completată prin directivele 91/368/CEE, 93/44/CEE, 93/68/CEE;

- Directiva Consiliului din 19 februarie 1973 referitoare la materialul electric destinat a fi utilizat în diferite limite de tensiune (73/23 /CEE);

- Directiva Consiliului din 23 martie 1994 referitoare la echipamente şi sisteme protectoare destinate a fi utilizate în atmosfere potenţial explozive (94/ 9 /CEE);

- Directiva Consiliului din 21 decembrie 1989 referitoare la echipamentele individuale de protecţie (89/686/CEE), completată prin directivele 93/68/CEE şi 93/95/CEE;

- Directiva Consiliului din 2000 privind nivelul emisiilor de zgomot în mediu produs de echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirilor (2000/14/EC).

Libera circulaţie a mărfurilor constituie temelia Pieţei Unice. Mecanismele folosite pentru realizarea acestui scop se bazează pe prevenirea noilor bariere în calea comerţului, recunoaştere mutuală şi armonizare tehnică.

Barierele în calea comerţului rezultate din diferenţele existente între legislaţiile naţionale pot fi acceptate numai dacă măsurile naţionale :

sunt necesare pentru a satisface cerinţe obligatorii (cum ar fi sănătatea, securitatea, protecţia consumatorului, protecţia mediului);

servesc un scop legitim care justifică încălcarea principiului liberei circulaţii a mărfurilor; şi

pot fi justificate în privinţa legitimităţii scopului şi sunt proporţionale cu obiectivele.O nouă strategie şi tehnică de reglementare a fost formulată prin Rezoluţia Consiliului din

anul 1985 referitoare la Noua Abordare privind armonizarea tehnică şi standardizarea, care a stabilit următoarele principii: Armonizarea legislativă se limitează la cerinţele esenţiale pe care trebuie să le satisfacă

produsele introduse pe piaţa Comunităţii, pentru a beneficia de libera circulaţie în cadrul Comunităţii.

Specificaţiile tehnice ale produselor care satisfac cerinţele esenţiale definite in directive sunt stabilite în standardele armonizate.

Aplicarea standardelor armonizate şi a altor standarde rămâne voluntară şi producătorul poate întotdeauna să aplice alte specificaţii tehnice pentru a satisface cerinţele.

Produsele fabricate în conformitate cu standardele armonizate beneficiază de o prezumţie de conformitate cu cerinţele esenţiale corespunzătoare.

În completarea principiilor Noii Abordări, sunt necesare condiţii pentru evaluarea justă a conformităţii. Elementele cheie în această privinţă sunt realizarea încrederii prin competenţă şi transparenţă şi elaborarea unui cadru şi a unei politici cuprinzătoare pentru evaluarea conformităţii. Rezoluţia Consiliului din 1989 referitoare la Abordarea Globală cu privire la certificare şi testare prevede următoarele principii orientative pentru politica Comunităţii în legătură cu evaluarea conformităţii: O abordare consecventă se dezvoltă în legislaţia comunitară prin realizarea de module pentru

diferitele faze ale procedurilor de evaluare a conformităţii şi prin formularea criteriilor pentru folosirea acestor proceduri, pentru desemnarea organismelor care pun în funcţiune aceste proceduri şi pentru folosirea marcajului CE.

Folosirea standardelor europene privind asigurarea calităţii (EN ISO 9000) si privind cerinţele care trebuie îndeplinite de către organismele de evaluare a conformităţii care se ocupă de asigurarea calităţii (EN 45000) este generalizată.

Înfiinţarea sistemelor de acreditare şi folosirea tehnicilor comparative sunt promovate în Statele Membre şi la nivelul Comunităţii.

Sunt promovate acordurile de recunoaştere mutuală privind testarea şi certificarea în domeniile nereglementate.

Diferenţele dintre infrastructurile calităţii existente (cum ar fi sistemele de calibrare şi metrologie, laboratoarele de testare, organismele de certificare şi inspectie, organismele de acreditare) între Statele Membre şi între sectoarele industriale sunt minimalizate prin programe.

Comerţul internaţional între Comunitate şi ţări terţe este susţinut prin acorduri de recunoaştere mutuală, programe de cooperare şi asistenţă tehnică.Abordarea Globală a fost completată de Decizia Consiliului 90/683/EEC, care a fost înlocuită

şi actualizată prin Decizia 93/465/EEC. Aceste decizii stabilesc orientările generale şi procedurile detaliate pentru evaluarea conformităţii care trebuie folosite în directivele Noii Abordări. Astfel evaluarea conformităţii se bazează pe: activităţile producătorului de control intern al proiectării şi producţiei; examinarea de tip de către o terţă parte, combinată cu activităţile producătorului de control intern

asupra producţiei; examinarea de tip sau a proiectării de către o terţă parte, combinată cu aprobarea de către un terţ

a sistemelor de asigurare a calităţii produsului sau producţiei, sau verificarea produsului de catre terti (Aprobarea sistemelor de asigurare a calităţii produsului sau producţiei de către o terţă parte şi verificarea produsului de către un terţ pot fi asigurate şi fără examinarea tipului sau proiectării de către terţa parte);

verificarea proiectării şi producţiei de către o unitate a terţei părţi; aprobarea de către terţ a întregului sistem de asigurare a calităţii.

Directivele Noii Abordări se bazează pe următoarele principii : Armonizarea se limitează la cerinţele de bază. Numai produsele care îndeplinesc cerinţele de bază pot fi introduse pe piaţă şi puse în

funcţiune. Standardele armonizate ale căror numere de referinţă au fost publicate în Jurnalul Oficial şi

care au fost transpuse în standarde naţionale, se presupune că sunt conforme cu cerinţele esenţiale corespunzătoare.

Aplicarea standardelor armonizate sau a altor specificaţii tehnice rămâne voluntară, iar producătorii pot alege orice soluţie tehnică care asigură respectarea cerinţelor de bază.

Producătorii pot alege între diferite proceduri de evaluare a conformităţii prevăzute în directiva aplicabilă.

Legislaţia românească în domeniu

În tabelul 4 sunt prezentate transpunerile Directivelor europene în legislaţia românească privind certificarea echipamentelor de muncă (EM) şi a echipamentelor individuale de protecţie (EIP) din domeniile reglementate pentru care autoritatea competentă este Inspecţia Muncii.

Cadrul legislativ referitor la evaluarea conformităţii produselor

712/08.11.2001LEGEA nr. 608 din 31 octombrie 2001

privind evaluarea conformităţii produselor

731/10.09.2002HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 1202 din 10 septembrie 2002

privind regimul produselor şi serviciilor care pot pune în pericol viaţa, sănătatea, securitatea muncii şi protecţia mediului

621/30.08.2003ORDONANŢA nr. 71 din 28 august 2003

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor

876/10.12.2003LEGEA nr. 503 din 26 noiembrie 2003

privind aprobarea OG nr. 71/2003 pentru modificare şi completarea Legii nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor

33/15.01.2004

HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 1605 din 23 decembrie 2003privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 71/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea procedurilor ce se utilizează în procesul de evaluare a conformităţii produselor din domeniul reglementate, prevăzute în Legea nr.608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, şi a regulilor de aplicare a

marcajului naţional de conformitate CS

923/22.12.2003HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 1514 din 18 decembrie 2003

pentru modificare şi completarea Hotărârii Guvernului nr.457/2003 privind asigurarea securităţii utilizatorilor de echipamente electrice de joasă tensiune (EEJT)

311/08.05.2003HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 457 din 18 aprilie 2003

privind asigurarea securităţii utilizatorilor de EEJT

119/14.02.2002

HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 71 din 24 ianuarie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea procedurilor ce se utilizează în procesul de evaluare a conformităţii produselor din domeniul reglementate, prevăzute în Legea nr.608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, şi a regulilor de aplicare a

marcajului naţional de conformitate CS

166/26.02.2004HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 115 din 5 februarie 2004

privind stabilirea cerinţelor esenţiale de securitate ale echipamentelor individuale de protecţie şi a condiţiilor pentru introducerea lor pe piaţă

723/10.08.2007

HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 809 din 14 iulie 2005pentru modificarea HG nr. 115/2004 privind stabilirea cerinţelor esenţiale de securitate ale echipamentelor individuale de protecţie şi a condiţiilor pentru

introducerea lor pe piaţă

138/16.02.2004

HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 144 din 12 februarie 2004pentru modificarea anexei la HG nr. 681/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi

funcţionarea Comitetului Interministerial pentru Supravegherea Pieţei Produselor şi serviciilor şi Protecţia Consumatorilor

96/02.02.2004 ORDINUL 35 din 23 ianuarie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind recunoaşterea şi desemnarea

organismelor şi / sau laboratoarelor ce pot întocmi rapoarte de încercări, care atestă

conformitatea echipamente electrice de joasă tensiune

815/11.11.2002ORDINUL 342 din 30 iulie 2002

privind aprobarea Cărţii Albe a Infrastructurii Calităţii şi Evaluării Conformităţii Produselor

709/07.11.2001ORDINUL 297 din 1 octombrie 2001al MIR

privind aprobarea Listei cuprinzând organismele recunoscute în domeniul echipamentelor electrice de joasă tensiune

51/24.01.2002

ORDINUL 433 din 27 decembrie 2001pentru modificarea şi completarea Ordinului MIR nr. 297/2001 privind aprobarea Listei cuprinzând organismele recunoscute în domeniul echipamentelor electrice de

joasă tensiune

323/16.05.2002

ORDINUL 153 din 19 martie 2002pentru modificarea şi completarea Ordinului MIR şi al MMSS nr. 184/395/2001

privind aprobarea Listei cuprinzând standardele române pentru asigurarea securităţii utilizatorilor de echipamente electrice de joasă tensiune

175/01.03.2004HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 119 din 5 februarie 2004

privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piaţă a maşinilor industriale

48/22.01.2007HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 1756 din 6 decembrie 2006

privind limitarea nivelului emisiilor de zgomot în mediu produs de echipamente destinate în exteriorul clădirilor

499/03.06.2004HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 752 din 14 mai 2004

privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piaţă a echipamentelor şi sistemelor protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive

532/14.06.2004

LEGEA nr. 246 din 9 iunie 2004privind aprobarea OG nr. 3/2004 pentru modificare şi completarea OG nr. 38/1998

privind activitatea de acreditare a laboratoarelor şi organismelor evaluarea conformităţii

634/13.07.2004+ bisORDINUL 242 din 26 mai 2004 al MMSSF

privind aprobarea Listei standardele române care adoptă standardele europene armonizate referitoare la maşini industriale

169/22.02.2006ORDINUL 94 din 7 februarie 2006

privind aprobarea Listei standardele române care adoptă standardele europene armonizate referitoare la echipamente individuale de protecţie

639/15.07.2004

ORDINUL 383 din 22 iunie 2004 al MMSSFprivind aprobarea Listei cuprinzând standardele române care adoptă standardele

europene armonizate care se referă la metodele de măsurare şi verificare a nivelului de zgomot transmis prin aer de aparatele electrocasnice

565/25.06.2004LEGE nr. 245 din 9 iunie 2004

privind securitatea generală a produselor

552/22.06.2004LEGE nr. 240 din 7 iunie 2004

privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte

620/08.07.2004

HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 891 din 3 iunie 2004privind stabilirea unor măsuri de supraveghere a pieţei produselor din domeniile reglementate, prevăzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii

produselor

219/15.03.2005

HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 140 din 24 februarie 2005pentru modificarea şi completarea HG nr. 891/2004 privind stabilirea unor măsuri de supraveghere a pieţei produselor din domeniile reglementate, prevăzute în

Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor676/27.07.2004 ORDINUL 354 din 28 iunie 2004

pentru aprobarea Normelor metodologice privind recunoaşterea şi desemnarea laboratoarelor de încercări, precum şi a organismelor de certificare şi de inspecţie care

realizează evaluarea conformităţii echipamentelor individuale de protecţie

676/27.07.2004

ORDINUL 355 din 28 iunie 2004pentru aprobarea Normelor metodologice privind recunoaşterea şi desemnarea

laboratoarelor de încercări, precum şi a organismelor de certificare şi de inspecţie care realizează evaluarea conformităţii maşinilor industriale

736/16.08.2004

ORDINUL 521 din 29 iulie 2004pentru aprobarea Listei cuprinzând laboratoarele recunoscute care pot întocmi rapoarte

de încercări ce atestă conformitatea echipamentelor electrice de joasă tensiune cu cerinţele esenţiale de securitate

741/17.08.2004ORDONANŢA nr. 62 din 05 august 2004

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor

788/27.08.2004

ORDINUL 396 din 29 iunie 2004pentru aprobarea unor măsuri privind desemnarea organismelor care realizează evaluarea conformităţii echipamentelor destinate utilizării în exteriorul clădirilor

(Norme metodologice)

866/22.09.2004

ORDINUL 476 din 14 septembrie 2004privind aprobarea Normelor metodologice care adoptă standarde europene armonizate

referitoare la echipamente şi sisteme protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive

871/24.09.2004

ORDINUL 477 din 14 septembrie 2004pentru aprobarea privind recunoaşterea şi desemnarea laboratoarelor de încercări,

precum şi a organismelor de certificare şi de inspecţie care realizează evaluarea conformităţii echipamentelor şi sistemelor protectoare destinate utilizării în atmosfere

potenţial explozive

42/17.01.2006ORDINUL 12 din 12 ianuarie 2006

pentru aprobarea Listei organismelor recunoscute care efectuează evaluarea conformităţii EIP

1012/20.12.2006

ORDINUL 947 din 7 decembrie 2006pentru completarea Ordinului MMSSF nr. 12/2006 privind aprobarea Listei organismelor recunoscute care efectuează evaluarea conformităţii EIP

928/12.10.2004ORDINUL 492 din 23 septembrie 2004

pentru aprobarea Listei organismelor recunoscute care efectuează evaluarea conformităţii maşinilor industriale

941/14.10.2004LEGE nr. 406 din 11 octombrie 2004

privind aprobarea OG nr. 62/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor

939/14.10.2004ORDINUL 634 din 2 septembrie 2004

privind aprobarea Strategiei de dezvoltare pe termen mediu a infrastructurii pentru evaluarea conformităţii, 2004-2007

784/26.08.2004ORDINUL 552 din 11 august 2004

pentru aprobarea Listei cuprinzând organismele recunoscute în domeniul compatibilităţii electromagnetice

1020/04.11.2004

ORDINUL 381 din 21 iunie 2004şi ORDINUL 1620 din 11 octombrie 2004 MEC şi MCTI

privind aprobarea Listei cuprinzând standardele române care adoptă standardele europene armonizate din domeniul compatibilităţii electromagnetice

101/31.01.2005ORDONANŢA nr. 19 din 27 ianuarie 2005

pentru modificarea art. 4 din Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor

303/12.04.2005LEGE nr. 81 din 7 aprilie 2005

privind aprobarea OG nr. 19/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor

323/16.05.2002 ORDINUL 34 din 14 februarie 2002

pentru modificarea Ordinului ministrului industriei şi resurselor şi al ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 184/395/2001 privind aprobarea Listei cuprinzând standardele

române pentru asigurarea securităţii utilizatorilor de echipamente electrice de joasă tensiune

681/29.07.2004+ bis

ORDINUL 384 din 2004 din 22 iunie 2004pentru aprobarea Listei cuprinzând standardele române privind asigurarea

securităţii utilizatorilor de echipamente electrice de joasă tensiune, care adoptă standardele europene armonizate

Produsele din domeniul reglementat pe care le supraveghează Inspecţia Muncii sunt prezenate în Tabelul 6.

Cerinţa esenţială este cerinţa care are în vedere, în special: protecţia sănătăţii securitatea utilizatorilor protecţia proprietăţii protectia mediului.

Nr. crt.

Reglementarea tehnică

Nr. directivei/nr. reglementării tehnice

Autorităţile de supraveghere a pieţei

1. Echipamente electrice de joasă tensiune

73/23/EEC/Hotărârea Guvernului

nr. 457/2003 şi

Hotărârea Guvernului nr. 1514/2003

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor; Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Inspecţia Muncii; ITM – Direcţia Control Securitate şi Sănătate în Muncă

2. Maşini industriale 98/37/EC/Hotărârea Guvernului

nr. 119/2004

Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Inspecţia Muncii; ITM – Direcţia Control Securitate şi Sănătate în Muncă

3. Echipament de protecţie individuală


nr. 115/2004



4. Atmosfere potenţial explozive


nr. 752/2004


5. Limitarea nivelului emisiilor de zgomot în mediu produs de echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirii

2000/14/EEC/



Securitatea este starea unui produs, proces sau serviciu, în care riscul de a pune în pericol persoanele sau de a provoca pagube mediului şi/sau proprietăţii este limitat la un nivel acceptabil.

Principiile pe care se bazează procesul de evaluare a conformităţii sunt:a)competenţă şi imparţialitate;b)transparenţă şi credibilitate;c)independenţă faţă de posibila predominare a oricăror interese specifice;d)asigurarea confidenţialităţii şi păstrarea secretului profesional;e)reprezentarea intereselor publice;f)contribuţia la promovarea principiului liberei circulaţii a produselor.

Introducere pe piaţă a unui produs este acţiunea de a face disponibil, pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un produs din domeniul reglementat, în vederea distribuirii şi/sau utilizării.

Produsele din domeniile reglementate care se introduc pe piaţă şi/sau se pun în funcţiune trebuie să poarte marcajul de conformitate corespunzător, dacă reglementările tehnice aplicabile prevăd aplicarea acestui marcaj.

Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia, înainte de introducerea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune a produselor din domeniile reglementate, are obligaţia să asigure:a) proiectarea şi realizarea produselor, respectând cerinţele esenţiale;b) întocmirea şi deţinerea dosarului tehnic, în forma, scopul şi pe perioada prevăzute de reglementările tehnice, după caz;c) aplicarea procedurilor pentru evaluarea conformităţii produselor cu cerinţele esenţiale, prevăzute de reglementările tehnice;d) întocmirea declaraţiei de conformitate EC, deţinerea rapoartelor de încercare, a certificatelor sau a altor documente ce atestă conformitatea, după caz;e) aplicarea marcajului CE, după caz.

În cazul în care nici producătorul, nici reprezentantul autorizat al acestuia nu are domiciliul sau sediul în România ori într-un stat membru al Uniunii Europene, responsabilitatea privind deţinerea documentelor ce atestă conformitatea şi prezentarea acestor documente, la cererea organelor de control, revine importatorului.

Producătorul este persoana responsabilă pentru proiectarea şi realizarea unui produs în scopul introducerii pe piaţă în numele său. Responsabilităţile producătorului se aplică oricăreii persoane fizice sau juridice care asamblează sau etichetează produse în vederea introducerii pe piaţă sub nume propriu.

Importatorul este orice persoană fizică sau juridică cu sediul în România care introduce pe piaţă un produs dintr-o altă ţară.

Conformitatea produselor cu cerinţele esenţiale este atestată prin declaraţia de conformitate EC întocmită de producător sau de reprezentantul autorizat al acestuia, rapoartele de încercare, certificatele ori alte documente care atestă conformitatea, emise de laboratoare, respectiv de organisme de certificare sau de inspecţie, alese de producător, conform procedurilor de evaluare, şi prin marcajul CE, potrivit reglementărilor tehnice aplicabile.

Certificatul de conformitate este documentul emis de un organism de certificare pe baza regulilor unui sistem de certificare şi care indică existenţa încrederii adecvate că un produs, identificat corespunzător, este conform cu un standard sau cu un alt document normativ.

Declaraţia de conformitate este procedura prin care un producător sau un reprezentant autorizat al acestuia dă o asigurare scrisă că un produs este conform condiţiilor specificate.

Marcajul de conformitate este un simbol care se aplică de către producător sau de către reprezentantul autorizat al acestuia, înainte de introducerea pe piaţă şi/sau de utilizare, direct pe produs, pe instrucţiunile ce însoţesc produsul sau pe o placă de marcaj ataşată produsului, astfel încât să nu poată fi detaşată, pe ambalajul acestuia şi/sau pe documentele însoţitoare şi are

semnificaţia conformităţiii produsului cu toate cerinţele aplicabile, prevăzute în reglementările tehnice.

Pentru produsele supuse mai multor reglementari tehnice, marcajul CE sau CS (până la 31.12.2007), semnifică faptul că produsele sunt conforme cu prevederile tuturor reglementărilor tehnice respective.

Marcajele de conformitate:• CE – marcaj european de conformitate (fig. 3)• CS – marcaj naţional de conformitate (fig. 4)

Marcajul de conformitate se aplică în mod vizibil, uşor lizibil şi de neşters. Marcajul CE este urmat, dacă este cazul, de numărul de identificare a organismului notificat care a evaluat conformitatea potrivit prevederilor reglementărilor tehnice aplicabile produsului. Este interzisă aplicarea de marcaje care pot fi confundate cu marcajele de conformitate.

Fig. 3 Fig.4

Se admiteau introducerea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune şi a produselor cu marcaj CS, aplicat, numai până la data aderării României la Uniunea Europeană, adică 31.12.2007.

De la termenul prevăzut mai sus produsele din domeniile reglementate pot fi introduse pe piaţă şi/sau puse în funcţiune numai în condiţiile în care acestea poartă marcajul CE, dacă acest marcaj de conformitate este prevăzut de reglementările tehnice aplicabile.

De la data aderării României la Uniunea Europeană se interzice distribuirea, contra cost sau gratuită, a produselor din domeniile reglementate, marcate cu marcajul CS. Autorităţile competente au obligaţia de a lua măsurile necesare de retragere de pe piaţă a produselor cu marcaj CS.

Marcajul CS se aplica de către producător sau de către reprezentantul său autorizat, persoană fizică ori juridică cu domiciliul, respectiv cu sediul, în România.

Marcajul CS era urmat, dacă era cazul, de numărul de identificare al organismului înregistrat în Registrul organismelor recunoscute, care a evaluat conformitatea, conform prevederilor prezentei legi şi ale reglementărilor tehnice aplicabile produsului.

În concluzie, conformitatea produselor cu cerinţele esenţiale este atestată prin:• declaraţia de conformitate întocmită de producător sau de reprezentantul autorizat al

acestuia;• rapoartele de încercare sau certificatele de conformitate emise de laboratoare ori de

organisme de certificare sau inspecţie, alese de producător, conform procedurilor de evaluare;

• marcajul de conformitate, potrivit reglementărilor tehnice aplicabile. Evaluarea conformităţii produselor din domeniile reglementate cu cerinţele esenţiale

prevăzute în reglementările tehnice se face de către organisme desemnate sau, după caz, notificate, respectiv laboratoare de încercări, organisme de certificare sau de inspecţie.

Procedurile pentru evaluarea conformităţii depind de gradul de complexitate al produsului şi de riscul estimat la utilizarea acestuia.

Reglementarea tehnică prevede pentru fiecare categorie de produse dintr-un domeniu reglementat una sau mai multe proceduri pentru evaluarea conformităţii; procedura pentru evaluarea conformităţii este formată din unul sau o combinaţie adecvată a următoarelor module:a) modulul A - controlul intern al producţiei;

b) modulul B - examinarea de tip;c) modulul C - conformitatea cu tipul;d) modulul D - asigurarea calităţii producţiei;e) modulul E - asigurarea calităţii produsului;f) modulul F - verificarea produsului;g) modulul G - verificarea unităţii de produs;h) modulul H - asigurarea totală a calităţii.

Supravegherea pieţei este în responsabilitatea şi în subordonarea autorităţilor competente, care asigură un sistem eficient şi efectiv de supraveghere şi control atât pentru produsele din domeniile reglementate, cât şi pentru evaluarea conformităţii produselor din aceste domenii.

Structurile responsabile cu supravegherea pieţei trebuie:• să deţină resursele şi autoritatea necesare pentru exercitarea activităţilor de supraveghere• să asigure competenţa şi integritatea profe-sională a personalului lor• să acţioneze independent şi nediscriminatoriu.

(1Pprodusele din domeniile reglementate care se introduc pe piaţă şi/sau se pun în funcţiune trebuie să poarte marcajul de conformitate corespunzător, dacă reglementările tehnice aplicabile prevăd aplicarea acestui marcaj.(2) Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia, înainte de introducerea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune a produselor din domeniile reglementate, are obligaţia să asigure:b) întocmirea şi deţinerea dosarului tehnic, în forma, scopul şi pe perioada prevăzute de reglementările tehnice, după caz;c) aplicarea procedurilor pentru evaluarea conformităţii produselor cu cerinţele esenţiale, prevăzute de reglementările tehnice;d) întocmirea declaraţiei de conformitate EC, deţinerea rapoartelor de încercare, a certificatelor sau a altor documente ce atestă conformitatea, după caz;e) aplicarea marcajului CE, după caz.

În cazul în care nici producătorul, nici reprezentantul autorizat al acestuia nu are domiciliul sau sediul în România ori într-un stat membru al Uniunii Europene, responsabilitatea privind deţinerea documentelor ce atestă conformitatea şi prezentarea acestor documente, la cererea organelor de control, revine importatorului. Marcajul CE se aplică conform reglementărilor tehnice aplicabile produsului, în mod vizibil, uşor lizibil şi de neşters, direct pe produs, pe instrucţiunile ce însoţesc produsul sau pe o placă de marcaj ataşată produsului, astfel încât să nu poată fi detaşată. în situaţia în care acest lucru nu este posibil sau în cazul în care nu există cerinţe în acest sens, ţinând cont de natura produsului, marcajul CE se aplică pe ambalaj, dacă este cazul, şi pe documentele ce însoţesc produsul, dacă reglementarea tehnică prevede astfel de documente. În situaţia în care unui produs îi sunt aplicabile mai multe reglementări tehnice care prevăd aplicarea marcajului de conformitate, marcajul de conformitate semnifică conformitatea produsului cu toate prevederile aplicabile din aceste reglementări, produsele din domeniile reglementate care se introduc pe piaţă şi/sau se pun în funcţiune trebuie să poarte marcajul de conformitate corespunzător, dacă reglementările tehnice aplicabile prevăd aplicarea acestui marcaj. Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia, înainte de introducerea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune a produselor din domeniile reglementate, are obligaţia să asigure:e) aplicarea marcajului CE, după caz.

Domenii reglementate şi Directivele Noii Abordări (directive care prevăd marcajul CE)

Directiva Nr.directivei,amendament

Legislaţia românească

HG

Autoritateacompetentă

1. Echipamente (electrice) de joasă tensiune

73/23/EEC93/68/EEC

457/2003+1514/2003

MMSSFANPC

2.Atmosfere (recipiente) sub presiune 87/404/EEC

90/488/EEC93/68/EEC

752/2002+454/2004

MIRISCIR

3. Jucării 88/378/EEC93/68/EEC

396/2003 MIRANPC

4. Materiale (produse) pentru construcţii

89/106/EEC93/68/EEC

102/2003 MTCT

5.Compatibilitate electromagnetică 89/336/EEC

92/31/EEC93/68/EEC98/13/EC

2004/15/EC

497/2003+954/2003+1554/2003

MIRMCTIANPC

6. Maşini (industriale) 98/37/EC98/79/EC

2006/42/EC

119/2004 MMSSF

7. Echipament (individual) de protecţie personală

89/686/EEC93/68/EEC93/95/EEC96/58/EC

115/2004+809/2005

MMSSF

8. Aparate de cântărit cu funcţionare neautomată

90/384/EEC93/68/EEC

617/2003 MIRBRML

9. Dispozitive medicale implantabile (active)

90/385/EEC93/42/EEC93/68/EEC

344/2004 MS

10. Arzătoare cu combustibili gazoşi 90/396/EEC93/68/EEC

453/2003+453R1/2003+

1480/2003

MIRISCIR

11. Boilere (Cazane pentru apa caldă) 92/42/EEC93/68/EEC

541/2003+574/2005

MIRISCIR

12. Explozibili pentru uz civil (utilizaţi în scopuri civile)

93/15/EEC 207/2003 MMSSF

13. Dispozitive medicale 93/42/EEC98/79/EC

93/682003/32

382/2005 MS

14. Atmosfere (medii) potenţial explozive

94/9/EC 752/2004 MMSSF

15. Ambarcaţiuni pentru agrement 94/25/EC 452/2003+2195/2004

MTCT

16. Ascensoare 95/16/EC 439/2003 MIRISCIR

17. Aparatură (echipamente) de refrigerare

96/57/EC2003/66/EC

1039/2003+972/2004

MECANPC

18. Echipament sub presiune 97/23/EC 584/2004 MIRISCIR

19. Echipamente terminale pentru radio şi telecomunicaţii

98/13/EC99/5/EC

88/2003+236/2004

MCTI

20. Dispozitive medicale pentru 98/79/EC 798/2003 MS

diagnosticare in vitro21. Ambalaje şi deşeuri de ambalaje 94/62/EC 349/2002 MAPM

MIRMFPMAI

ANPCaapl

22. Instalaţii de transport pe cablu pentru persoane

2000/9 433/2002+1009/2004

MTCTMIR

ISCIR23. Interoperativitatea sistemului de

transport feroviar de mare viteză transeuropean

96/48/EC MTCT

24. Echipamente maritime 96/98/EC 216/2000 MTCT25. Echipamente sub presiune

transportabile941/2003 MTCT

MIRISCIR

26. Emisiile de zgomot în mediu produse de către echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirilor

98/46/EC2000/14/EC

1756/2006 MMSSF

27. Interoperativitatea sistemului de transport feroviar convenţional transeuropean

SUPRAVEGHEREA PIEŢEIMaterial informativ

Domenii reglementate conf. Legii nr. 608/2001 privind evaluarea conformitatii produselor modificată :

1 - echipamente electrice, conf. HG nr. 457/2003 modificată prin HG nr. 1514/2003, directiva „Joasă tensiune” (data intrării în vigoare: 08.06.03);

6 - maşini industriale, conf. HG nr. 119/2004, directiva „Maşini” (data intrării în vigoare: 01.07.04);

7 - echipamente individuale de protecţie, conf. HG nr. 115/04, directiva EIP (data intrării în vigoare: 26.06.04);

12 - explozibili utilizaţi în scopuri civile, conf. HG nr. 207/2005 privind stabilirea cerinţelor esenţiale de securitate ale explozivilor de uz civil şi a condiţiilor pentru introducerea lor pe piaţă;

14 - echipamente şi sisteme protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive, conf. HG nr. 752/2004, directiva ATEX (data intrării în vigoare: 03.10.04), modif. prin HG nr. 461/2006;

26 - echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirilor, conf. HG nr. 539/2004, modificată de HG nr. 1.323/2005. directiva „Zgomot” (data intrării în vigoare: 01.01.05). Abrogat, înlocuită cu HG 1756/2006.

Detalii „Joasă tensiune”

Acte normative:

-HG 457/2003 privind asigurarea securităţii utilizatorilor de echipamente electrice de joasă tensiune modificată prin HG 1514/2003;-Directiva Consiliului 73/23/EEC cu privire la echipamentule electrice utilizate la joasă tensiune, amendată de Directiva Consiliului 93/68/EEC.

Aplicabilitate:- prin echipament electric de joasă tensiune se înţelege orice aparat sau echipament proiectat a fi

utilizat la o tensiune nominală (de intrare, de ieşire sau de intrare-ieşire) cuprinsă între 50V până la 1000V în curent alternativ şi între 75V până la 1500V în curent continuu;

- echipament electric reprezintă orice produs utilizat în scopul generării, conversiei, transmiterii, distribuirii sau utilizării energiei electrice, cum ar fi maşini, transformatoare, aparate, instrumente de măsură, dispozitive de protecţie şi cablaje ;

Sunt excluse de la aplicarea directivei „Joasă tensiune” următoarele:1. Echipament electric pentru utilizare în atmosferă explozivă2. Echipament electric pentru utilizare radiologică şi medicală3. Componente electrice pentru lifturi de mărfuri şi de persoane4. Contoare de energie electrică5. Fişe şi prize de uz casnic6. Sisteme de supraveghere cu gard electric7. Interferenţe radioelectrice8. Echipamente electrice specializate, utilizate pe nave, avioane sau calea ferată, care se supun prevederilor elaborate de organizaţiile internaţionale la care România este parte9. Echipamente furnizate ca obiecte de muzeu, însoţite de documente corespunzătoare în acest sens.

Detalii „Maşini”

Acte normative:-HG 119/2004 privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piaţă a maşinilor

industriale; -Directiva Consiliului 98/37/CE cu privire la echipamentule tehnice (maşini) utilizate în

medii normale.

Aplicabilitate: maşini şi componente de securitate.1. maşină: a)un ansamblu de părţi sau componente legate între ele, dintre care cel puţin una este în mişcare, cu sisteme de acţionare, circuite de comandă şi putere adecvate şi altele asemenea, reunite pentru un anumit scop, în special pentru prelucrarea, tratarea, transportarea sau ambalarea unui material;b)un ansamblu de maşini care, în scopul de a ajunge la acelaşi rezultat, sunt dispuse şi comandate astfel încât să funcţioneze ca un întreg;c)un echipament interschimbabil care modifică funcţionarea unei maşini şi care este introdus pe piaţă în scopul de a fi asamblat chiar de către operator cu o maşină sau cu o serie de maşini diferite ori cu un vehicul-tractor, în măsura în care acest echipament nu este o piesă de schimb sau o unealtă;2. componentă de securitate - componentă care, cu condiţia să nu fie un echipament interschimbabil, este introdusă pe piaţă de producător sau de reprezentantul său autorizat, pentru a îndeplini o funcţie de securitate atunci când este utilizată şi a cărei defectare sau funcţionare necorespunzătoare periclitează securitatea sau sănătatea persoanelor expuse.

Sunt excluse de la aplicarea directivei „Maşini” următoarele:a)maşinilor a căror singură sursă de energie este forţa umană, aplicată direct, cu excepţia celor utilizate pentru ridicarea sau coborârea sarcinilor;b)dispozitivelor medicale;c)echipamentelor specifice utilizate în bâlciuri şi/sau parcuri de distracţie;d)cazanelor de abur şi recipientelor sub presiune;e)maşinilor special proiectate sau puse în funcţiune pentru utilizare în domeniul nuclear şi care, în cazul unei defectări, pot provoca o emisie radioactivă;f)surselor radioactive încorporate într-o maşină;g)armelor de foc;h)rezervoarelor de stocare şi conductelor de transport pentru petrol, motorină, lichide inflamabile şi substanţe periculoase;i)mijloacelor de transport, cum ar fi vehiculele şi remorcile destinate numai transportului aerian, rutier, feroviar, naval, de mărfuri şi/sau persoane. Vehiculele utilizate în industria extractivă de minereuri nu sunt excluse;j)navelor maritime şi platformelor maritime, inclusiv echipamentelor de la bordul acestor nave sau platforme;k)instalaţiilor cu cablu, inclusiv funicularelor, pentru transportul public sau privat de persoane;l)tractoarelor agricole şi forestiere;m)maşinilor speciale proiectate şi construite în scop militar sau de menţinere a ordinii publice;n)ascensoarelor care servesc în mod permanent niveluri precizate ale clădirilor şi construcţiilor, având o cabină care se deplasează de-a lungul unor ghidaje rigide a căror înclinaţie faţă de orizontală este mai mare de 15 grade, destinate transportării persoanelor, persoanelor şi mărfurilor sau numai a mărfurilor, în cazul în care cabina este accesibilă, în sensul că o persoană poate intra fără dificultate în cabina care este echipată cu organe de comandă în interior sau la îndemâna persoanei respective;o)mijloacelor de transport pe şină, cu pinion şi cremalieră, pentru persoane;p)instalaţiilor de extracţie care echipează puţurile de mină;r)elevatoarelor teatrale;s)ascensoarelor de şantier destinate pentru ridicarea persoanelor sau a persoanelor şi mărfurilor.

Detalii „EIP”

Acte normative:-HG nr. 115/2004 privind stabilirea cerinţelor esenţiale de securitate ale echipamentelor

individuale de protecţie şi a condiţiilor pentru introducerea lor pe piaţă; -Directiva Consiliului 89/686/CEE cu privire la echipamentul individual de protecţie.

Aplicabilitate: (1)Prin EIP se înţelege dispozitivele sau articolele destinate a fi purtate ori ţinute cu mâna de către o persoană pentru a asigura protecţie împotriva unuia sau mai multor riscuri pentru sănătate şi securitate.

(2)Se consideră, de asemenea, EIP:a)un ansamblu constituit din mai multe dispozitive sau mijloace integrate de către producător în scopul asigurării protecţiei unei persoane împotriva unuia sau mai multor riscuri simultane, potenţiale;

http://193.231.237.99:2525/ag8/Legislatie/ADMIN/00071662.htm#%23

b)un dispozitiv sau un mijloc de protecţie combinat, detaşabil ori nedetaşabil, cu un echipament individual care nu are rol de protecţie, purtat sau ţinut cu mâna de o persoană pentru executarea unei activităţi specifice;c)componente interschimbabile ale EIP, esenţiale pentru o funcţionare corespunzătoare şi utilizate exclusiv pentru un astfel de echipament.(3)Se consideră ca parte integrantă a EIP orice sistem introdus pe piaţă împreună cu acesta, pentru racordarea acestuia la un alt dispozitiv extern, complementar, chiar dacă acest sistem nu este destinat a fi purtat sau ţinut cu mâna în permanenţă de către utilizator, pe întreaga durată de expunere la risc.

Sunt excluse de la aplicarea directivei „EIP” următoarele:

1.EIP proiectate şi fabricate special pentru utilizarea de către forţele armate sau pentru menţinerea legii şi ordinii - căşti de protecţie, scuturi ori alte sortimente care asigură acelaşi tip de protecţie2.EIP pentru autoapărare - recipiente cu aerosoli, arme individuale de descurajare sau alte sortimente care asigură acelaşi tip de protecţie

3.EIP proiectate şi fabricate în scop privat împotriva:a)condiţiilor atmosferice adverse - bonete, îmbrăcăminte de sezon, încălţăminte, umbrele sau alte sortimente care asigură acelaşi tip de protecţie;b)umidităţii şi apei - mănuşi de spălat veselă sau alte sortimente care asigură acelaşi tip de protecţie;c)căldurii - mănuşi sau alte sortimente care asigură acelaşi tip de protecţie.4.EIP destinate protecţiei sau salvării persoanelor îmbarcate la bordul navelor ori al aeronavelor, care nu sunt purtate în permanenţă5.Căştile de protecţie şi vizierele destinate utilizatorilor de vehicule cu motor, cu două sau trei roţi

EIP de concepţie simplă:(2)EIP prevăzute la alin. (1) lit. a) cuprind în exclusivitate EIP destinate protejării utilizatorului împotriva:a)acţiunilor mecanice cu efecte superficiale: mănuşi pentru grădinărit, degetare sau alte sortimente care asigură acelaşi tip de protecţie;b)produselor de curăţare cu acţiune slabă şi cu efecte uşor reversibile: mănuşi de protecţie împotriva soluţiilor diluate de detergenţi sau alte sortimente care asigură acelaşi tip de protecţie;c)riscurilor care decurg din manipularea produselor fierbinţi care nu expun utilizatorul la o temperatură mai mare de 50°C sau la şocuri mecanice periculoase: mănuşi, şorţuri de uz profesional sau alte sortimente care asigură acelaşi tip de protecţie;d)agenţilor atmosferici care nu sunt nici excepţionali şi nici extremi: articole pentru protecţia capului, îmbrăcăminte de sezon, încălţăminte sau alte sortimente care asigură acelaşi tip de protecţie;e)şocurilor mecanice şi vibraţiilor minore care nu afectează zonele vitale ale corpului şi ale căror efecte nu pot provoca leziuni ireversibile: căşti de protecţie de tip uşor împotriva scalpării, mănuşi, încălţăminte uşoară sau alte sortimente care asigură acelaşi tip de protecţie;f)luminii solare: ochelari de soare sau alte sortimente care asigură acelaşi tip de protecţie.

Detalii „ATEX”

Acte normative:

http://193.231.237.99:2525/ag8/Legislatie/ADMIN/00071662.htm#%23

-HG nr. 752/2004 privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piata a echipamentelor şi sistemelor protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive modif. prin HG nr. 461/2006.

-Directiva Consiliului 94/9/CE cu privire la echipamentule şi sistemele de protecţie destinate utilizării în atmosfere potenţiale explozive.

Aplicabilitate: (1) Prevederile se aplica echipamentelor şi sistemelor protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive , fabricate în ţara sau importate. (2) Sunt incluse, de asemenea, în domeniul de aplicare dispozitivele de securitate, dispozitivele de control şi dispozitivele de reglare destinate utilizării în afara atmosferelor potenţial explozive , dar care sunt necesare sau care contribuie la funcţionarea în condiţii de securitate a echipamentelor şi sistemelor protectoare în ceea ce priveşte riscurile de explozie. Termeni şi expresii: A. echipamente şi sisteme protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive: a) echipamente - maşini, aparatura, dispozitive fixe sau mobile, componente de control şi instrumentatia din acestea şi sisteme de detectare sau prevenire care, separat sau împreună, sunt destinate generarii, transferului, stocării, masurarii, controlului şi transformarii energiei şi/sau prelucrării materialelor şi care pot cauza o explozie prin propriile lor surse potenţiale de aprindere; b) sisteme protectoare - dispozitive, altele decât componentele echipamentului definit mai sus, care sunt destinate opririi imediate a exploziilor incipiente şi/sau limitării domeniului efectiv al unei explozii şi care sunt introduse pe piata separat pentru utilizare ca sisteme autonome; c) componente - orice piesa esenţială pentru funcţionarea în condiţii de securitate a echipamentelor şi sistemelor protectoare, dar care nu are o funcţie autonomă; B. atmosfere explozive - amestecul cu aer, în condiţii atmosferice, al substanţelor inflamabile sub forma de gaze, vapori, ceata sau pulberi în care, după ce s-a produs aprinderea, combustia se propaga în întregul amestec nears; C. atmosfera potenţial exploziva - o atmosfera care poate deveni exploziva datorită condiţiilor locale şi operationale;

Sunt excluse de la aplicarea directivei „ATEX” următoarele: a) dispozitivele medicale destinate utilizării într-un mediu medical; b) echipamentele şi sistemele protectoare la care pericolul de explozie rezulta exclusiv din prezenta substanţelor explozive sau a substanţelor chimice instabile; c) echipamentele destinate utilizării în medii casnice şi necomerciale în care atmosferele potenţial explozive pot fi create doar rareori, numai ca rezultat al scurgerii accidentale de gaz combustibil; d) echipamentele individuale de protecţie reglementate prin HG nr. 115/2004; e) navele maritime şi unităţile de platforme maritime mobile împreună cu echipamentele de la bordul acestora; f) mijloacele de transport, adică vehiculele şi remorcile acestora, destinate exclusiv transportului de pasageri aerian, rutier, feroviar sau pe apa, precum şi mijloacele de transport, destinate transportului de bunuri pe cale aeriană, rutiera, feroviara sau pe apa. Nu trebuie excluse vehiculele destinate utilizării într-o atmosfera potenţial exploziva; g) armele, muniţiile sau materialele de război.

Exemple de marcaj specific:

I M 2 Grupa I, categoria M2 (M - produse destinate minelor);

II 1 G Grupa II, categoria 1, pt. atmosfere explozive cauzate de gaze, vapori sau ceaţă ;

II 1 D Grupa II, categoria 1, pt. atmosfere explozive cauzate de pulberi;

Marcarea poate fi completată cu alte simboluri legate de standardele armonizate aplicate.

Detalii „ZGOMOT”

Acte normative:-HG nr. 539/2004 privind limitarea nivelului emisiilor de zgomot în mediu produs de echipamente destinate utilizarii în exteriorul cladirilor, modificată de HG nr. 1.323/2005.- abrogate şi înlocuite cu HG nr. 1756/2006;-Directiva Consiliului nr. 2000/14/CE pentru armonizarea legilor Statelor Membre privind zgomotul emis de echipamentele utilizate în aer liber.

Aplicabilitate: Pentru echipamentele destinate funcţionării în exteriorul clădirilor, dar echipamente considerate ca o unitate completă destinată scopului prevăzut. Ca excepţie, aplicabilitatea se extinde şi asupra spărgătoarelor şi dălţilor portabile pentru beton şi a ciocanelor hidraulice.

Echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirilor:1.toate maşinile industriale aferente domeniului „6 Maşini industriale”, care sunt autopropulsate sau pot fi deplasate şi care, indiferent de elementul sau elementele de acţionare, sunt destinate a fi utilizate conform tipului lor în aer liber şi care contribuie la expunerea la zgomote în mediu. Se consideră utilizare în exteriorul clădirilor utilizarea echipamentelor într-un mediu în care transmisia sunetului nu este afectată sau nu este afectată în mod semnificativ, de exemplu în corturi, sub copertine de protecţie împotriva ploii sau în carcasele clădirilor;2.echipamente neacţionate de un motor, destinate aplicaţiilor industriale sau de mediu, care conform tipului lor sunt destinate a fi utilizate în exteriorul clădirilor şi care contribuie la expunerea la zgomot în mediul înconjurător.

Echipamente supuse limitărilor de zgomot (lista conf. art. 12 din HG):1.ascensoare de şantier pentru materiale, în construcţii;2.maşini de compactat, doar cu cilindri vibratori şi nevibratori, plăci vibratoare şi maiuri vibratoare; 3.compresoare (< 350 kW);4.spărgătoare de beton şi picamere portabile;5.vinci pentru construcţii acţionate cu motor cu combustie internă;6.buldozere (< 500 kW);7.dumpere (< 500 kW);8.excavatoare, hidraulice sau cu cabluri (< 500 kW);9.încărcătoare - excavator (< 500 kW);10.gredere (< 500 kW);11.grupuri de acţionare hidraulică;

12.compactoare pentru gropi de gunoi, de tip încărcător cu cupă (< 500 kW);13.cositori de gazon, cu excepţia echipamentului agricol şi forestier şi a utilajelor multifuncţionale, a căror principală componentă motorizată are o putere instalată mai mare de 20 kW;14.maşini de tăiat gazon/maşini de tăiat margini de gazon;15.automacarale acţionate de motor cu combustie internă, cu contragreutate, (cu excepţia altor automacarale cu contragreutate) având o capacitate nominală nu mai mare de 10 t;16.încărcătoare (< 500 kW);17.macarale mobile;18.motosape (< 3 kW);19.finisoare de pavaj, cu excepţia celor echipate cu o grindă de netezire cu capacitate mare de compactare;20.grupuri electrogene (< 400 kW);21.macarale turn;22.generatoare de sudură;

Echipamente supuse numai marcării nivelului de zgomot produs de acestea (lista conf. art. 13 din HG):1.platforme aeriene de acces, acţionate cu motor cu combustie internă;2.maşini pentru curăţat tufişuri;3.ascensoare de şantier pentru materiale, în construcţii, acţionate cu motor electric;4.ferăstraie cu bandă pentru şantiere de construcţii;5.bancuri cu ferăstrău circular, pentru şantiere de construcţii;6.ferăstraie portabile cu lanţ;7.vehicule combinate pentru spălare cu înaltă presiune şi golire prin aspirare;8.maşini de compactare, doar maiuri cu explozie;9.malaxoare pentru beton sau mortar;10.vinciuri pentru construcţii, cu motor electric;11.maşini pentru transportarea şi aplicarea sub presiune a betonului şi mortarului;12.transportoare cu bandă;13.echipamente frigorifice montate pe vehicule;14.utilaje de foraj;15.echipamente pentru încărcarea şi descărcarea silozurilor sau a cisternelor montate pe autocamioane;16.containere pentru sticlă reciclabilă;17.maşini pentru tăiat iarbă/maşini pentru tăiat margini de peluză;18.maşini pentru tăiat gard viu;19.vehicule pentru spălare cu înaltă presiune;20.maşini cu jet de apă cu înaltă presiune;21.ciocane hidraulice;22.maşini de tăiat rosturi;23.maşini pentru îndepărtat frunze prin suflare;24.maşini pentru colectat frunze;25.automacarale acţionate de motor cu combustie internă, cu contragreutate, (doar alte "automacarale cu contragreutate"), având o capacitate nominală nu mai mare de 10 t;26.containere mobile pentru deşeuri;27.finisoare de pavaj echipate cu o grindă de netezire cu capacitate mare de compactare;

28.echipamente pentru piloţi de fundaţii;29.lansatoare de conducte;30.maşini pe şenile pentru piste;31.grupuri electrogene (a 400 kW);32.maşini de măturat;33.autogunoiere;34.freze rutiere;35.scarificatoare;36.maşini pentru tocat/mărunţit resturi vegetale;37.maşini de deszăpezit cu organe rotative, autopropulsate, cu excepţia anexelor;38.vehicule pentru vidanjare;39.săpătoare de şanţuri;40.autobetoniere;41.grupuri de pompare a apei care nu se utilizează subacvatic.

Sunt excluse de la aplicarea directivei „ZGOMOT” următoarele:a)echipamentele destinate în principal transportului rutier, feroviar, aerian sau naval, de mărfuri ori persoane;b)echipamentele special proiectate şi construite cu destinaţie militară şi pentru poliţie şi cele destinate serviciilor de urgenţă;- accesoriile neacţionate mecanic sau electric care sunt introduse pe piaţă ori puse în funcţiune separat (cu excepţia spărgătoarelor şi dălţilor portabile pentru beton şi a ciocanelor hidraulice).MarcareMarcajul de conformitate CE constã din iniţialele „CE” în urmãtoarea formã:

Dacã marcajul CE este micşorat sau mãrit în funcţie de dimensiunile echipamentului, trebuie respectate proporţiile specificate în desenul de mai sus. Diferite componente ale marcajului CE trebuie sã aibã în general aceeaşi dimensiune pe verticalã, care nu poate sã fie mai micã de 5 mm.

Marca ce indicã nivelul de putere acusticã garantat constã în valoarea unicã a nivelului de putere acusticã garantat în dB, semnul „LWA” , precum şi o pictogramã care trebuie sã arate în felul urmãtor.

Dacã marca este mãritã sau micşoratã în funcţie de dimensiunile echipamentulu,i trebuie respectate proporţiile indicate în desenul de mai sus. Totuşi dimensiunea verticalã a mãrcii ar trebui sã aibã dacã se poate, nu mai puţin de 40 mm.Marcajul poate fi ştanţat sau înscris pe o etichetã. Nu existã nici o prevedere pentru culoarea acestui marcaj. În cazul echipamentelor care cântãresc sub 20 Kg, dimensiunea verticalã a indicãrii nivelului de putere acusticã, poate fi redusã cu 20 mm.

Cerinţe pentru control formal conf. HG nr. 891/2005Joasă tensiuneNr Cerinţa Da Nu Observaţii1 Există marcaj CE sau CS pe produs (sau ambalaj)2 Există declaraţie de conformitate pt echipament Nu-i obligator3 Declaraţia de conformitate este emisă de producător4 Declaraţia de conformitate face referire la directiva sau HG pt

„Joasă tensiune”5 Echipamentul electric este însoţit de instrucţiuni (CT)6 Instrucţiunile şi declaraţia de conformitate sunt în l. română sau

sunt însoţite de traduceri în româneşte7 Instrucţiunile fac referire la riscurile de accidentareMaşini industrialeNr Cerinţa Da Nu Observaţii1 Există marcaj CE sau CS pe produs 2 Există declaraţie de conformitate pt echipament3 Declaraţia de conformitate este emisă de producător4 Declaraţia de conformitate face referire la directiva sau HG pt

„Maşini”5 Echipamentul este însoţit de instrucţiuni (CT)6 Instrucţiunile şi declaraţia de conformitate sunt în l. română sau

sunt însoţite de traduceri în româneşte7 Instrucţiunile fac referire la riscurile de accidentare8 Există legătură între echipament şi declaraţia de conformitate

prin specificarea seriei produsului9 Pt. produsele cu rol de subansamble există declaraţie de

încorporare în locul declaraţiei de conformitate.Nu se aplică marcaj CE/CS

10 Pt produsele din Anexa IV se face referire la organismul notificat în declaraţia de conformitate

E.I.P.Nr Cerinţa Da Nu Observaţii1 Există marcaj CE sau CS pe produs (sau pe ambalaj)2 Există fişa de instrucţiuni a produsului3 Fişa de instrucţiuni conţine denumirea şi adresa producătorului

şi este emisă de producător4 Fişa de instrucţiuni pt produse de concepţie diferită de cea

„simplă” include denumirea, adresa şi nr. de identificare al organismului notificat implicat

5 Fişa de instrucţiuni indică clasele de protecţie pt dif. niveluri de risc şi limitele de utilizare pt acestea

6 Fişa de instrucţiuni indică termenul limită de perimare sau perioada de ieşire din uz a EIP

7 Fişa de instrucţiuni este în l. română sau este însoţită de o traducere în româneşte

8 Există legătură între echipament şi fişa de instrucţiuni prin marcajele folosite

9 Semnificaţia marcajelor de pe produs este explicitată în fişa de instrucţiuni

ATEXNr Cerinţa Da Nu Observaţii1 Există marcaj CE sau CS pe produs 2 Există pe produs marcajul specific al protecţiei la explozie

urmat de simbolul grupei şi categoriei echip.3 Marcajul EX pe produse din grupa II conţine litera „G” (gaze,

vapori sau ceaţă) sau „D” (pulberi)4 Există declaraţie de conformitate pt produs5 Declaraţia de conformitate este emisă de producător6 Declaraţia de conformitate face referire la directiva sau HG pt

„ATEX”7 Declaraţia de conformitate include denumirea, numărul de

identificare şi adresa organismului notificat implicatExcepţie pt echip. grupa II, categoria 3

8 Declaraţia de conformitate include calităţile de securitate existente pe produs prin marcaj

Chiar prin re-petare marcaj

9 Există legătură între echipament şi declaraţia de conformitate prin specificarea pe ambele a producătorului, adresei lui şi seriei produsului

10 Produsul este însoţit de instrucţiuni (CT)11 Instrucţiunile şi declaraţia de conformitate sunt în l. română sau

sunt însoţite de traduceri în româneşte12 Instrucţiunile reiau şi detaliază datele din marcajul produsului

(excepţie seria şi anul fabricaţiei)13 Pt. produsele cu rol de subansamble există atestat de

conformitate în locul declaraţiei de conformitate.Produse pt încorporare

ZGOMOTNr Cerinţa Da Nu Observaţii1 Există marcaj CE sau CS pe produs 2 Există pe produs marcajul specific pt indicarea nivelului de

putere acustică garantat (LWA)3 Marcajul LWA pe produs specifică nivelul de putere acustică

garantat în dB4 Există declaraţie de conformitate pt produs5 Declaraţia de conformitate este emisă de producător6 Declaraţia de conformitate face referire la directiva sau HG pt

„ZGOMOT”7 Pt echipamente supuse limitării de zgomot, declaraţia de

conformitate include denumirea, numărul de identificare şi adresa organismului notificat

Lista conf. art. 12

8 Declaraţia de conformitate precizează nivelul de putere acustică măsurat şi garantat

9 Există legătură între echipament şi declaraţia de conformitate prin specificarea pe ambele a producătorului, adresei lui şi seriei produsului

10 Declaraţia de conformitate precizează datele de identificare ale persoanei autorizate să o semneze

11 Declaraţia de conformitate este în limba română sau este însoţită de o traducere în româneşte

XVII. SEMNALIZAREA DE SECURITATE ŞI/SAU DE SĂNĂTATE LA LOCUL DE MUNCĂ

Semnalizarea de securitate este – potrivit HG nr.971/2006 care aprobă cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locurile de muncă – semnalizarea care se referă la un obiect, o activitate sau o situaţie determinată şi furnizează informaţii ori cerinţe referitoare la securitatea şi/sau sănătatea la locul de muncă, printr-un panou, o culoare, un semnal luminos ori acustic, o comunicare verbală sau un gest-semnal, după caz.

Pentru a înţelege şi asigura aceste cerinţe minime de securitate este necesar să definim câţiva dintre termenii uzitaţi. Astfel:

semnal de interzicere - semnalul prin care se interzice un comportament care ar putea atrage sau cauza un pericol;

semnal de avertizare - semnalul prin care se avertizeaza asupra unui risc sau unui pericol; semnal de obligativitate - semnalul prin care se indica adoptarea unui comportament specific; semnal de salvare sau de prim ajutor - semnalul prin care se dau indicaţii privind ieşirile de

urgenta ori mijloacele de prim ajutor sau de salvare; semnal de indicare - semnalul prin care se furnizează alte indicaţii decât cele prevăzute mai

sus; panou - semnalul care, prin combinarea unei forme geometrice, a unor culori şi a unui simbol

sau a unei pictograme, furnizează o indicaţie specifica, a cărui vizibilitate este asigurata prin iluminare de intensitate suficienta;

panou suplimentar - panoul utilizat împreună cu un panou descris la punctul anterior, care furnizează informaţii suplimentare;

culoare de securitate - culoarea căreia îi este atribuită o semnificatie specifica; simbol sau pictograma - imaginea care descrie o situaţie sau indica un comportament specific

şi care este utilizata pe un panou ori pe o suprafata luminoasa; semnal luminos - semnalul emis de un dispozitiv realizat din materiale transparente sau

translucide, iluminate din interior ori din spate, astfel încât sa se creeze o suprafata luminoasa; semnal acustic - semnalul sonor codificat, emis şi difuzat de un dispozitiv realizat în acest

scop, fără folosirea vocii umane sau artificiale; comunicare verbală - mesajul verbal predeterminat, comunicat prin voce umană sau

artificiala; gest-semnal - miscarea şi/sau poziţia bratelor şi/sau a mainilor într-o forma codificata, având

ca scop ghidarea persoanelor care efectuează manevre ce constituie un risc sau un pericol pentru lucrători.

1. Potrivit normelor în vigoare, semnalizarea de securitate trebuie să fie prevăzută atunci când riscurile nu pot fi evitate sau reduse suficient prin mijloace tehnice de protecţie colectivă ori prin măsuri, metode sau procedee de organizare a muncii.

Semnalizarea de securitate trebuie prevăzută în conformitate cu cerinţele minime de securitate aprobate prin hotărârea de guvern amintită mai sus. Tot angajatorului îi revine şi obligaţia de a verifica sistematic dacă semnalizarea de securitate există şi respectă cerinţele amintite.

Important este şi faptul că în interiorul întreprinderilor şi/sau unităţilor trebuie prevăzută, dacă este cazul, semnalizarea corespunzătoare traficului rutier, feroviar, fluvial, maritim şi aerian, fără a aduce atingere cerinţelor minime prevăzute în anexa la această HG.

Persoanele care desfăşoară această activitate cu caracter de prevenire şi protecţie vor trebui să aibă în vedere ca:

lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora să fie informati referitor la toate măsurile care trebuie luate privind semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate utilizată la locul de muncă;

lucrătorilor trebuie sa li se asigure o instruire corespunzătoare în ceea ce priveşte semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de munca, în special sub forma unor instrucţiuni precise;

instruirea trebuie sa cuprindă semnificaţia semnalizării, mai ales a celei care conţine cuvinte, precum şi comportamentul general şi specific ce trebuie adoptat.

lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora trebuie să fie consultaţi în toate aspectele care privesc semnalizarea de securitate la locurile de muncă.

În anexa nr.1 la HG nr.971/2006 sunt prezentate cerinţele minime generale privind semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locul de muncă şi se precizează că în cazul în care este necesară semnalizare de securitate, aceasta trebuie să fie în conformitate cu cerinţele specifice prevăzute de anexele nr.2 – 9 la HG.

De asemenea se subliniază că semnalizarile de securitate şi/sau de sănătate trebuie să fie utilizate numai pentru a transmite mesajul sau informaţiile prevăzute în HG.

Modalităţi de semnalizareSemnalizare permanentaSemnalizarea referitoare la o interdicţie, un avertisment sau o obligaţie, precum şi

semnalizarea privind localizarea şi identificarea mijloacelor de salvare ori prim ajutor trebuie sa se realizeze prin utilizarea panourilor permanente.

Trebuie sa se folosească panouri şi/sau o culoare de securitate pentru semnalizarea permanenta destinată localizarii şi identificarii materialelor şi echipamentelor de prevenire şi stingere a incendiilor.

Semnalizarea de pe recipiente şi de pe conducte trebuie sa se facă conform prevederilor anexei nr. 3.

Locurile în care exista risc de coliziune cu obstacole şi de cadere a persoanelor trebuie sa fie semnalizate permanent cu o culoare de securitate şi/sau cu panouri.

Căile de circulaţie trebuie sa fie marcate permanent cu o culoare de securitate.

Semnalizarea ocazionalaCând împrejurările o impun, trebuie sa se folosească semnale luminoase, semnale acustice

şi/sau comunicare verbală, ţinându-se seama de intersanjabilitatea şi combinatiile prevăzute la pct. 3, pentru semnalizarea pericolelor, mobilizarea persoanelor pentru o acţiune specifica, precum şi pentru evacuarea de urgenta a persoanelor.

Orientarea persoanelor care efectuează manevre ce presupun un risc sau un pericol trebuie sa se realizeze, în funcţie de împrejurări, printr-un gest-semnal şi/sau prin comunicare verbală.

Combinarea semnalizarilorDacă eficienta este aceeaşi, se poate alege între următoarele:

- o culoare de securitate sau un panou, pentru a marca locurile cu obstacole ori denivelari;- semnale luminoase, semnale acustice sau comunicare verbală;- gesturi-semnal sau comunicare verbală.

Pot fi utilizate împreună următoarele modalităţi de semnalizare:- semnal luminos şi semnal acustic;- semnal luminos şi comunicare verbală;- gest-semnal şi comunicare verbală.

Instrucţiunile din tabelul de mai jos se aplica tuturor mijloacelor de semnalizare care conţin o culoare de securitate:

───────────────────────────────────────────────────Culoare Semnificatie sau scop Indicaţii şi precizări───────────────────────────────────────────────────Roşu Semnal de interdicţie Atitudini periculoase───────────────────────────────────────────────────

Pericol-alarma Stop, oprire, dispozitiv de oprire de urgenta

─────────────────────────────────────────────────── Materiale şi echipamente Identificare şi localizare de prevenire şi stingere a incendiilor───────────────────────────────────────────────────Galben sau Semnal de avertizare Atentie, precautiegalben-oranj Verificare───────────────────────────────────────────────────Albastru Semnal de obligaţie Comportament sau acţiune specifica Obligaţia purtării echipamentului individual de protecţie───────────────────────────────────────────────────Verde Semnal de salvare sau Usi, iesiri, cai de acces, de prim ajutor echipamente, posturi, încăperi───────────────────────────────────────────────────

Situaţie de securitate Revenire la normal───────────────────────────────────────────────────

Eficienta semnalizarii nu trebuie sa fie afectată de:- prezenta unei alte semnalizari sau a unei alte surse de emisie de acelaşi tip care afectează vizibilitatea ori audibilitatea, ceea ce implica, mai ales, următoarele:

a) evitarea amplasarii unui număr excesiv de panouri la o distanta prea mica unul fata de celălalt;

b) a nu se utiliza concomitent doua semnale luminoase care pot fi confundate; c) a nu se utiliza un semnal luminos în apropierea altei surse luminoase asemănătoare; d) a nu se folosi doua semnale sonore concomitent; e) a nu se utiliza un semnal sonor dacă zgomotul din mediu este prea puternic;

- designul deficitar, numărul insuficient, amplasamentul greşit, starea necorespunzătoare ori funcţionarea necorespunzătoare a mijloacelor sau dispozitivelor de semnalizare.

Mijloacele şi dispozitivele de semnalizare trebuie, după caz, sa fie curatate, întreţinute, verificate, reparate periodic şi, dacă este necesar, înlocuite astfel încât sa se asigure menţinerea calităţilor lor intrinseci şi/sau functionale.

Numărul şi amplasarea mijloacelor sau dispozitivelor de semnalizare care trebuie instalate se stabilesc în funcţie de importanta riscurilor, a pericolelor ori de zona care trebuie acoperită.

Semnalizarile care necesita o sursa de energie pentru funcţionare trebuie sa fie prevăzute cu alimentare de rezerva, pentru cazul întreruperii alimentarii cu energie, cu excepţia situaţiei în care riscul dispare odată cu întreruperea acesteia.

Un semnal luminos şi/sau sonor trebuie sa indice, prin declanşarea sa, începutul acţiunii respective; durata semnalului trebuie sa fie atât cat o impune acţiunea. Semnalul luminos sau acustic trebuie sa fie reconectat imediat după fiecare utilizare.

Semnalele luminoase şi acustice trebuie sa facă obiectul unei verificări a bunei lor funcţionari şi a eficientei lor reale, înainte de punerea în funcţiune şi, ulterior, prin verificări periodice.

Trebuie sa fie luate măsuri adecvate suplimentare sau de înlocuire în cazul în care auzul sau vederea lucrătorilor în cauza este limitată, inclusiv datorită purtării echipamentelor individuale de protecţie.

Zonele, sălile sau incintele utilizate pentru depozitarea substanţelor ori a preparatelor periculoase în cantităţi mari trebuie sa fie semnalizate printr-un panou de avertizare corespunzător.

XVIII. ÎNTOCMIREA PLANULUI DE PREVENIRE ŞI PROTECŢIE

În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru Elaborarea planului de prevenire şi protecţie.

Urmare a acţiunii de identificare a pericolelor şi evaluare a riscurilor pentru fiecare element al sistemului de muncă, respectiv executant, mijloace de producţie, sarcină de muncă şi mediu de muncă, pentru fiecare loc de muncă/post de lucru, este necesar să fie elaborat un plan de prevenire şi protecţie cuprinzănd şi cheltuielile aferente realizării acestuia.

Planul de prevenire şi protecţie cuprinde măsuri de natură tehnică, organizatorică, igienico-sanitară şi de altă natură adecvate combaterii sau diminuării factorilor de risc de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională care nu au putut fi evitaţi în organizarea procesului de muncă. Aceste măsuri odată aplicate vor contribui la creşterea nivelului de securitate şi sănătate a lucrătorilor.

Trebuie reţinut faptul că planul de prevenire şi protecţie trebuie revizuit ori de câte ori se produc modificări ale condiţiilor de muncă care au fost avute în vedere la momentul evaluării riscurilor, respectiv atunci când apar factori de risc noi.

După finalizare planul de prevenire şi protecţie se supune analizei lucrătorilor şi/sau reprezentanţilor lor sau comitetului de securitate şi sănătate în muncă după caz şi trebuie să fie semnat de angajator.

Odată cu elaborarea planului de prevenire şi protecţie este necesar să fie stabilite şi resursele umane şi materiale necesare realizării la termenele planificate a măsurilor.

Potrivit normelor metodologice de aplicare a Legii nr.319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, planul de prevenire şi protecţie trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii:

locul de muncă/postul de lucru riscuri evaluate măsuri tehnice măsuri organizatorice măsuri igienico-sanitare măsuri de altă natură activităţi în scopul realizării măsurii termene de realizare persoana care răspunde de realizarea măsurii

Planul mai cuprinde şi alte informaţii care ţin de eşalonarea acţiunii, termene parţiale, necesar de resurse, contractori, prestatori etc.

Este de remarcat faptul că nu există o corespondenţă biunivocă perfectă între riscurile evaluate şi măsurile stabilite. Există cazuri în care pentru doi sau mai mulţi factori de risc se stabileşte o singură măsură de prevenire sau de protecţie, la fel cum şi pentru un singur factor de risc pot fi stabilite două sau mai multe măsuri.

Important este însă ca atunci când stabilim măsurile de prevenire şi protecţie să avem în vedere principiile generale de prevenire a riscurilor.

Documente de lucru: - planul de prevenire şi protecţie- necesarul de resurse umane şi materiale

Măsurile de prevenire reprezintă modalităţi tehnice, organizatorice, igienico-sanitare etc.,

prin care se reaIizează securitatea muncii. Concret, prin intermediul lor se elimină, evită sau diminuează acţiunea factorilor de risc asupra organismului uman. În mod uzual, în prima situaţie se utilizează noţiunea de „prevenire”, iar în celelalte două, de „măsuri de protecţie”‘.

Deoarece factorii de risc sunt specifici în raport cu fiecare dintre elementele sistemului de muncă (executant - sarcina de muncă - mijloc de producţie - mediu de muncă), măsurile de prevenire se referă, de asemenea, la cel puţin unul din aceste elemente. De exemplu, măsurile care-l vizează pe executant (examenul medical, examenul psihologic, instruirea personalului etc.) au ca scop eliminarea factorilor de risc proprii acestuia: omisiunile si acţiunile greşite sau a substratului lor cauzal, lipsa unor aptitudini fizice şi psihice, lipsa cunostinţelor de securitatea muncii, atitudine necorespunzătoare faţă de risc etc.

Corespondenţa biunivocă între cauza şi măsura de prevenire nu este totdeauna posibilă. De multe ori, acelaşi factor se poate elimina prin mai multe măsuri şi invers - o singură măsură combate mai mulţi factori de risc.

Măsurile de prevenire pot fi împărţite în trei mari categorii:- măsuri organizatorice, care vizează în special executantul şi sarcina de muncă;- măsuri tehnice, referitoare în special la mijloacele de producţie şi mediul de muncă.-măsuri igienico-sanitare prin care se asigură supravegherea corespunzătoare a sănătăţii lucrătorilor

Principalele măsuri organizatorice (ansamblul măsurilor de protecţie referitoare la executant şi sarcina de muncă) de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale sunt:

-examenul medical; -examenul psihologic; -instruirea personalului; -propaganda în domeniul securităţii muncii; -organizarea activităţii şi a locului de muncă.Printre acestea se pot enumera:

- instruirea, formarea şi perfecţionarea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;- testarea medicală şi psiholologică a lucrătorilor;- autorizarea lucrătorilor;- evaluarea riscurilor la locul de muncă;- optimizarea procedurilor şi metodelor de lucru;- organizarea şi amenajarea cabinetelor de securitate şi sănătate în muncă;- materiale de informare, instruire şi testare;- organizarea de conferinţe, consfătuiri în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;- elaborarea de instrucţiuni proprii de securitate şi sănătate în muncă;- publicaţii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Măsurile tehnice de prevenire (ansamblul măsurilor de protecţie referitoare la mijloacele de producţie şi mediul de muncă) a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale se împart, la rândul lor, in trei categorii:

- protecţia intrinsecă;- protecţia colectivă; - protecţia individuală. Printre acestea se pot enumera:

- sisteme, aparate şi dispozitive de combatere a riscurilor mecanice, electrice, chimice , termice, biologice etc.;- sisteme, aparate şi dispozitive de îmbunătăţire a microclimatului;- sisteme şi instalaţii de ventilaţie industrială;- sisteme şi dispozitive de combaterea zgomotului şi vibraţiilor;- sisteme de îmbunătăţirea iluminatului;

- sisteme şi dispozitive pentru combaterea radiaţiilor ionizante şi magnetice;- aparate şi dispozitive pentru combaterea electricităţii statice;- aparatură de semnalizare şi control pentru noxe;- aparate şi dispozitive pentru prevenirea exploziilor, incendiilor şi autoaprinderilor;- materiale şi sisteme de semnalizare, avertizare;- măsuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă;- sisteme de protecţie specifice în subteran: diguri, uşi de aeraj, baraje, instalaţii de degazare, umectare, aparate de salvare etc.;- proiectarea şi reproiectarea locurilor de muncă şi a tehnologiilor sub aspectul securităţii şi sănătăţii în muncă;- proiectarea şi reproiectarea ergonomică a locurilor de muncă;- certificarea securităţii echipamentelor de muncă (EM) şi a echipamentelor individuale de protecţie (EIP) din dotare;- echipamente individuale de protecţie (EIP) şi de lucru (EIL).

Măsuri igienico-sanitare Completează pe cele de natură tehnică şi organizatorică şi constituie în acelaş timp o

necesitate obiectivă pentru protecţia individuală şi colectivă a lucrătorilor îndeosebi pentru categoriile de lucrători care lucrează în condiţii grele periculoase vătămătoare cum ar fi lucrători sensibili la riscuri profesionale specifice: femeile gravide, lehuzele sau femeile care alăptează, tinerii, precum şi persoanele cu dizabilităţi.

Măsurile prin care se asigură supravegherea corespunzătoare a sănătăţii lucrătorilor în funcţie de riscurile privind securitatea şi sănătatea în muncă se stabilesc potrivit reglementărilor legale prevăzute în HG 355/2007. Măsurile vor fi stabilite astfel încât fiecare lucrător să poată beneficia de supravegherea sănătăţii la intervale regulate.Supravegherea sănătăţii lucrătorilor este asigurată prin medicii de medicina a muncii.

Planul de prevenire şi protecţie

PE ANUL .................

Nr. Crt.

Locul de muncă/Post

de lucru

Riscuri evaluate

Măsuri tehnice

Măsuri organizatorice

Măsuri igienico-sanitare

Măsuride altă natură

Acţiuni în

scopul realizării măsurii

Termen de

realizare

Persoanacare

răspunde de

realizarea măsurii

Observaţii(costuri)

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Avizat ,Angajator,

CSSM

Pentru a putea aborda problema eficienţei securităţii muncii este necesar să se poată stabili un cost al securităţii, respectiv al nonsecurităţii, care să fie comparat cu cheltuielile efectuate pentru prevenire.

Costul securităţii/nonsecurităţii reprezintă de fapt costul accidentelor şi al bolilor profesionale eliminate/produse, respectiv suma valorică a tuturor pierderilor generate de accident/boală, deoarece, practic, securitatea înseamnă absenţa acestor evenimente.

Pentru angajator indiferent de nivelul de decizie şi de tipul de decident, criteriul de departajare între diversele opţiuni este costul, deoarece realizarea oricărei dintre variante implică un consum de resurse.

Costurile constituie un indicator economic foarte important în comportamentul angajatoruluil alocatorului de resurse – producător, finanţator, care, înainte de a întreprinde ceva, îşi formulează întrebarea aparent simplă, „cât costă ?”.

Costul securităţii şi sănătăţii în muncă (ţinând seama de faptul că realizarea acesteia este echivalentă cu menţinerea integrităţii anatomofuncţionale şi sănătăţii lucrătorilor) ar putea fi încadrat printre costurile sănătăţii – componentă esenţială a costului vieţii, care măsoară efortul individual şi/sau social pentru menţinerea stării de sănătate.

Apare ca evident că pentru a putea determina costul securităţii, respectiv nonsecurităţii muncii, trebuie cunoscută dimensiunea a două mari categorii de cheltuieli – pierderi:

- cheltuieli preventive – costul măsurilor de prevenire şi /sau protecţie;- pierderi datorate producerii accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale. Unele cheltuieli se pot măsura, altele nu astfel :

- cheltuieli preventive – costurile măsurilor de prevenire şi/sau protecţie;- cheltuieli datorită producerii accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale.

Costurile accidentelor şi bolilor profesionale implică două categorii de costuri:- costuri directe;- costuri indirecte.

Costurile directe includ cheltuielile cu primele de asigurare, rambursarea salariului de bază, cheltuielile medicale prevăzute de asigurator.

Costurile indirecte cuprind: - costurile salariale - datorate timpului de muncă pierdut de victima accidentului sau a bolii, de colegii de la locurile de muncă, de personalul medical, personalul tehnic desemnat să repare echipamentele deteriorate sau să realizeze măsurile de protecţie a muncii impuse etc.;- costurile datorate creşterii cheltuielilor de personal – datorate angajării unui înlocuitor temporar, salarii complementare plătite colegilor victimei pentru orele suplimentare necesare recuperării timpului pierdut;- costuri materiale – datorate pentru formarea profesională a înlocuitorilor, pentru repararea sau înlocuirea echipamentelor, pentru expertizare, onorariile avocaţilor, penalităţi etc.

Potrivit legii, angajatorii sunt obligaţi să asigure fondurile necesare finanţării cheltuielilor pentru realizarea măsurilor din planul propriu de prevenire şi protecţie în vederea normalizării

condiţiilor de muncă, sumele cheltuite pentru realizarea măsurilor sunt suportate integral din costurile de producţie şi fac parte integrantă din bugetul de venituri şi cheltuieli ( BVC) constituit anual la nivelul angajatorului persoană juridică.

Evaluarea cheltuielilor privind măsurile cuprinse în planul de prevenire şi protecţie în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă are la bază următoarele principii:

a) experienţa specialistului în domeniul s.s.m. coroborat cu modul în care acesta comunică cu Comitetul de securitate şi sănătate în muncă din unitate unde este cazul şi servicile financiar- contabile ale angajatorului.

b) cunoaşterea exactă a numărului de lucrători corespunzător meseriilor şi specialităţilor prestate precum şi a condiţiilor concrete de lucru în care aceştea îşi desfăşoară activitatea

c) estimarea valorică a cheltuielilor se face prin adaptarea unui procent aproximativ pentru fiecare categorie de măsură cuprinsă în planul de prevenire şi protecţie astfel :-măsuri tehnice circa 60%- măsuri organizatorice circa 30%- măsuri igienico- sanitare şi de altă natură circa 10%

d) nivelele acordate sunt orientative, valoarea totală a cheltuielilor reprezentând circa 7-10% din BVC-ul anual constituit la nivelul angajatorului.

În tabelul 1 se prezintă un model de evaluare al costurilor pierderilor/costurile prevenirii în vederea estimării cheltuielilor aferente îndeplinirii măsurilor din cadrul planului de prevenire şi protecţie:

Tabel 1Model de evaluare al costurilor pierderilor/costurile prevenirii

COSTUL PIERDERILOR COSTUL PREVENIRII1. Accidente de muncă/îmbolnăviri profesionale 1. Efort managerial2. Distrugeri 2. Efort cercetare/dezvoltare3. Întreruperi de funcţionare 3. Efort proiectare şi amplasare4. Reparaţii echipamente de muncă 4. Efort retehnologizare5. Pierderi comerciale 5. Restricţiiîn operare6. Reacţii publice negative 6. Instruire lucrători7. Efort de proiectare 7. Studii de securitate8. Instabilitate forţă de muncă 8. Automatizare

9. Punereîn conformitate10. Efort de inspecţie11. Strategii de acţiune în caz de avarie

Cost pierderi =Σ C (1 ... 8) Cost prevenire =Σ C (1 ... 11)

XIX. ACCIDENTE DE MUNCĂ

Accident care produce incapacitate temporară de muncă (ITM) - accident care produce incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice consecutive, confirmată prin certificat medical;

Accident care produce invaliditate (INV) - accident care produce invaliditate confirmată prin decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele medicale în drept;

Accident mortal (D) - accident în urma căruia se produce decesul accidentatului, confirmat imediat sau după un interval de timp, în baza unui act medico-legal;

Accident colectiv - accidentul în care au fost accidentate cel puţin 3 persoane, în acelaşi timp şi din aceleaşi cauze, în cadrul aceluiaşi eveniment;

Accident de muncă de circulaţie - accident survenit în timpul circulaţiei pe drumurile publice sau generat de traficul rutier, dacă persoana vătămată se afla în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;

Accident de muncă de traseu:a)accident survenit în timpul şi pe traseul normal al deplasarii de la locul de muncă la

domiciliu şi invers şi care a antrenat vătămarea sau decesul;b)accident survenit pe perioada pauzei reglementare de masă în locuri organizate de

angajator, pe traseul normal al deplasarii de la locul de muncă la locul unde ia masa şi invers, şi care a antrenat vătămarea sau decesul;

c)accident survenit pe traseul normal al deplasarii de la locul de muncă la locul unde îşi încasează salariul şi invers şi care a antrenat vătămarea sau decesul;

Accident în afară muncii - accident care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 5 lit. g) şi la art.30 al legii securităţii şi sănătăţii în muncă.

Eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoană dată dispărută sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune.

Accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces.

Este, de asemenea, accident de muncă: a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu

permisiunea angajatorului; b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public,

inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţară sau în afara graniţelor ţării, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;

c) accidentul survenit în cadrul activităţilor cultural-sportive organizate, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor activităţi;

d) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru salvarea de vieţi omeneşti;

e) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninţă avutul public şi privat;

f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de muncă organizat de aceştia, în timpul programului de muncă, şi nu se datorează culpei exclusive a

accidentatului; g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la

domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator şi invers; h) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa

persoanei fizice la locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă;

i) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este încadrată victima, ori de la orice alt loc de muncă organizat de acestea, la o altă persoană juridică sau fizică, pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă, pe durata normală de deplasare;

j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de muncă, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie sau orice alt echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spălător sau dacă se deplasa de la locul de muncă la ieşirea din întreprindere sau unitate şi invers;

k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri organizate de angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste locuri;

l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de persoane fizice române, delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara graniţelor ţării, pe durata şi traseul prevăzute în documentul de deplasare;

m) accidentul suferit de personalul român care efectuează lucrări şi servicii pe teritoriul altor ţări, în baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în timpul şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;

n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor aferente stagiului de practică;

o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi furtună, viscol, cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;

p) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări care îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia;

q) accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni.

Accidentele de muncă se clasifică, în raport cu urmările produse şi cu numărul persoanelor accidentate, în: a) accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice; b) accidente care produc invaliditate; c) accidente mortale; d) accidente colective, când sunt accidentate cel puţin 3 persoane în acelaşi timp şi din aceeaşi

cauză.

Comunicarea evenimentelor – legea 319/2006Orice eveniment va fi comunicat de îndată angajatorului, de către conducătorul locului de

muncă sau de orice altă persoană care are cunoştinţă despre producerea acestuia. Angajatorul are obligaţia să comunice evenimentele, de îndată, după cum urmează: a)inspectoratelor teritoriale de muncă; b)asigurătorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi

boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare, evenimentele urmate de incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora;

c)organelor de urmărire penală, după caz. Orice medic, inclusiv medicul de medicină a muncii aflat într-o relaţie contractuală cu

angajatorul, conform prevederilor legale, va semnala obligatoriu suspiciunea de boală profesională sau legată de profesiune, depistată cu prilejul prestaţiilor medicale.

Semnalarea se efectuează către autoritatea de sănătate publică teritorială sau a municipiului Bucuresti, de îndată, la constatarea cazului.

În cazul accidentelor de circulaţie produse pe drumurile publice, în care printre victime sunt şi persoane aflate în îndeplinirea unor sarcini de serviciu, organele de poliţie rutieră competente vor trimite instituţiilor şi/sau persoanelor fizice/juridice, în termen de 5 zile de la data solicitării, un exemplar al procesului-verbal de cercetare la faţa locului.

Cercetarea evenimentelor este obligatorie şi se efectuează după cum urmează: a)de către angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă; b)de către inspectoratele teritoriale de muncă, în cazul evenimentelor care au produs

invaliditate evidentă sau confirmată, deces, accidente colective, incidente periculoase, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă lucrătorilor la angajatorii persoane fizice, precum şi în situaţiile cu persoane date dispărute;

c)de către Inspecţia Muncii, în cazul accidentelor colective, generate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile;

d)de către autorităţile de sănătate publică teritoriale, respectiv a municipiului Bucureşti, în cazul suspiciunilor de boală profesională şi a bolilor legate de profesiune.

Rezultatul cercetării evenimentului se va consemna într-un proces-verbal. În caz de deces al persoanei accidentate ca urmare a unui eveniment, instituţia medico-legală

competentă este obligată să înainteze inspectoratului teritorial de muncă, în termen de 7 zile de la data decesului, o copie a raportului de constatare medico-legală.

Înregistrarea accidentului de muncă se face pe baza procesului-verbal de cercetare. Accidentul de muncă înregistrat de angajator se raportează de către acesta la inspectoratul

teritorial de muncă, precum şi la asigurător, potrivit legii.

Comunicarea evenimentelor – HG 1425/2006Orice eveniment va fi comunicat! Dacă printre victimele evenimentului se află şi lucrători ai altor angajatori, evenimentul va fi

comunicat şi angajatorilor acestora de către angajatorul la care s-a produs evenimentul. Dacă evenimentul a avut loc în afara întreprinderii şi/sau unităţii şi nu a avut nicio legătură

cu aceasta, va fi comunicat inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs, de către orice persoană care are cunoştinţă despre producerea evenimentului.

Comunicarea evenimentelor va cuprinde cel puţin următoarele informaţii: a) denumirea/numele angajatorului la care s-a produs accidentul şi, dacă este cazul,

denumirea/numele angajatorului la care este/a fost angajat accidentatul; b) sediul/adresa şi numărul de telefon ale angajatorului; c) locul unde s-a produs evenimentul; d) data şi ora la care s-a produs evenimentul/data şi ora la care a decedat accidentatul; e) numele şi prenumele victimei; f) datele personale ale victimei: vârsta, starea civilă, copii în întreţinere, alte persoane în

întreţinere, ocupaţia, vechimea în ocupaţie şi la locul de muncă;

g) împrejurările care se cunosc şi cauzele prezumtive; h) consecinţele accidentului; i) numele şi funcţia persoanei care comunică evenimentul; j) data comunicării; k) unitatea sanitară cu paturi la care a fost internat accidentatul. În cazul accidentelor de circulaţie produse pe drumurile publice, soldate cu decesul

victimelor, în care printre victime sunt şi persoane aflate în îndeplinirea unor îndatoriri de serviciu, serviciile poliţiei rutiere vor comunica evenimentul la inspectoratul teritorial de muncă din judeţul pe raza căruia s-a produs.

Angajatorul va lua măsurile necesare pentru a nu se modifica starea de fapt rezultată din producerea evenimentului, până la primirea acordului din partea organelor care efectuează cercetarea, cu excepţia cazurilor în care menţinerea acestei stări ar genera producerea altor evenimente, ar agrava starea accidentaţilor sau ar pune în pericol viaţa lucrătorilor şi a celorlalţi participanţi la procesul muncii.

În situaţia în care este necesar să se modifice starea de fapt rezultată din producerea evenimentului, se vor face, după posibilităţi, schiţe sau fotografii ale locului unde s-a produs, se vor identifica şi se vor ridica orice obiecte care conţin sau poartă o urmă a evenimentului; obiectele vor fi predate organelor care efectuează cercetarea şi vor constitui probe în cercetarea evenimentului.

Pentru orice modificare a stării de fapt rezultată din producerea evenimentului, angajatorul sau reprezentantul său legal va consemna pe propria răspundere, într-un proces-verbal, toate modificările efectuate după producerea evenimentului.

Inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia a avut loc evenimentul va comunica Inspecţiei Muncii:

a) incidentul periculos; b) evenimentul care a avut ca urmare un deces; c) evenimentul care a avut ca urmare un accident colectiv; d) evenimentul care a avut ca urmare un accident urmat de invaliditate evidentă; e) evenimentul care a avut ca urmare un accident urmat de invaliditate. Accidentul se va comunica după primirea deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate. La solicitarea organelor care efectuează cercetarea evenimentului, unitatea sanitară care

acordă asistenţă medicală de urgenţă se va pronunţa în scris cu privire la diagnosticul provizoriu, în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la primirea solicitării.

Unitatea sanitară va lua măsuri pentru recoltarea imediată a probelor de laborator, în vederea determinării alcoolemiei sau a stării de influenţă a produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora, precum şi pentru recoltarea altor probe specifice solicitate de inspectoratul teritorial de muncă, urmând să comunice rezultatul determinărilor specifice în termen de 5 zile lucrătoare de la obţinerea acestora.

În caz de deces al persoanei accidentate, inspectoratul teritorial de muncă va solicita în scris unităţii medico-legale competente un raport preliminar din care să reiasă faptul că decesul a fost sau nu urmarea unei vătămări violente, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, aprobată cu modificări prin Legea nr. 459/2001, republicată, şi legislaţiei subsecvente.

Unitatea medico-legală va transmite raportul preliminar inspectoratului teritorial de muncă în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 459/2001, republicată, şi ale legislaţiei subsecvente.

Unitatea medico-legală va transmite raportul de constatare medico-legală în termenul prevăzut de lege.

În cazul accidentului urmat de invaliditate, unitatea de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă, care a emis decizia de încadrare într-un grad de invaliditate, va trimite o copie de pe decizie, în termen de 3 zile lucrătoare de la data eliberării acesteia, la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs accidentul.

XX. CERCETAREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ

Cercetarea evenimentelor are ca scop stabilirea împrejurărilor şi a cauzelor care au condus la producerea acestora, a reglementărilor legale încălcate, a răspunderilor şi a măsurilor ce se impun a fi luate pentru prevenirea producerii altor cazuri similare şi, respectiv, pentru determinarea caracterului accidentului.

Dosarul de cercetarea evenimentelor va cuprinde (structura dosarului):

opisul actelor aflate în dosar; procesul-verbal de cercetare; nota de constatare la faţa locului, încheiată imediat după producerea evenimentului de către

inspectorul de muncă, în cazul evenimentelor care se cercetează de către inspectoratul teritorial de muncă/Inspecţia Muncii, conform competenţelor, sau de către lucrătorul desemnat/serviciile de prevenire şi protecţie, în cazul evenimentelor a căror cercetare intră în competenţa angajatorului, şi semnată de către angajator/reprezentantul său legal, care va cuprinde precizări cum ar fi poziţia victimei, existenţa sau inexistenţa echipamentului individual de protecţie, starea echipamentelor de muncă, modul în care funcţionau dispozitivele de protecţie, închiderea fişei individuale de instruire prin barare şi semnătura, ridicarea de documente sau prelevarea de probe;

schiţe şi fotografii referitoare la eveniment; declaraţiile accidentaţilor, în cazul evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă

sau de invaliditate; declaraţiile martorilor şi ale oricăror persoane care pot contribui la elucidarea împrejurărilor

şi a cauzelor reale ale producerii evenimentului; copii ale actelor şi documentelor necesare pentru elucidarea împrejurărilor şi a cauzelor reale

ale evenimentului; copii ale certificatului constatator sau oricăror alte autorizaţii în baza cărora angajatorul îşi

desfăşoară activitatea; copii ale fisei de expunere la riscuri profesionale şi ale fişei de aptitudine, întocmite conform

legii; copii ale contractelor individuale de muncă ale victimelor; copii ale fişelor de instruire individuală în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă ale

victimelor; în caz de deces aceste fişe se vor anexa în original; concluziile raportului de constatare medico-legală, în cazul accidentului mortal; copie a hotărârii judecătoreşti prin care se declară decesul, în cazul persoanelor date

dispărute; copie a certificatelor de concediu medical, în cazul accidentului urmat de incapacitate

temporară de muncă; copie a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate, în cazul accidentului urmat de

invaliditate; actul emis de unitatea sanitară care a acordat asistenţa medicală de urgenţă, din care sa

rezulte data, ora când accidentatul s-a prezentat pentru consultaţie şi diagnosticul, în cazul accidentelor de traseu;

copie a procesului-verbal de cercetare la faţa locului, încheiat de serviciile poliţiei rutiere, în cazul accidentelor de circulaţie pe drumurile publice.

copie a autorizaţiei, în cazul în care victima desfăşura o activitate care necesită autorizare; copie a diplomei, adeverinţei sau certificatului de calificare a victimei; acte de expertiză tehnică, întocmite cu ocazia cercetării evenimentului; acte doveditoare, emise de organe autorizate, din care să se poată stabili locul, data şi ora

producerii evenimentului sau să se poată justifica prezenţa victimei la locul, ora şi data producerii evenimentului;

documente din care să rezulte că accidentatul îndeplinea îndatoriri de serviciu; corespondenţa cu alte instituţii/unităţi în vederea obţinerii actelor solicitate; adresele de prelungire a termenelor de cercetare; actul medical emis de unitatea sanitară care a acordat asistenţa medicală de urgenţă, din care

să rezulte diagnosticul la internare şi/sau externare; procesul-verbal încheiat după producerea evenimentului; formularul pentru înregistrarea accidentului de muncă, denumit în continuare FIAM, aprobat

prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.

Dosarul de cercetare a evenimentului trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

filele dosarului să fie numerotate, semnate de inspectorul care a efectuat cercetarea sau de membrii comisiei de cercetare, numită de angajator, şi stampilate cu ştampila inspectoratului sau a angajatorului;

numărul total de file conţinut de dosarul de cercetare şi numărul de file pentru fiecare document anexat la dosar să fie menţionate în opis;

fiecare document, cu excepţia procesului-verbal de cercetare, sa fie identificat în dosarul de cercetare ca anexă;

paginile şi spaţiile albe să fie barate; schiţele referitoare la eveniment, anexate la dosar, să fie însoţite de explicaţii; fotografiile referitoare la eveniment să fie clare şi însoţite de explicaţii; formularul pentru declaraţie să fie conform modelului prevăzut în anexa nr. 14 din HG

1425/2006; declaraţiile aflate la dosar să fie tehnoredactate, pentru a se evita eventualele confuzii

datorate scrisului ilizibil, certificate ca fiind conforme cu originalul şi semnate de către inspectorul care a efectuat cercetarea sau de către unul dintre membrii comisiei de cercetare.

Exemplu proces verbal de cercetare (structură)

A. Data încheierii procesului-verbalB. Numele persoanelor şi în ce calitate efectuează cercetarea evenimentuluiC. Perioada de timp şi locul în care s-a efectuat cercetareaD. Obiectul cercetăriiE. Data şi ora producerii evenimentuluiF. Locul producerii evenimentuluiG. Datele de identificare a angajatorului la care s-a produs evenimentul, numele

reprezentantului său legalDenumirea societăţiiAdresa sediului societăţiiTelefon / fax al societăţii

Reprezentantul societăţiiForma de proprietateActivitatea principalăCod CAENMărimea societăţiiCod de identificare fiscalăNr. de ordine în Registrul comerţuluiCertificat constatator /Autorizaţie PMH. Datele de identificare a accidentatului / accidentaţilorNumele şi prenumeleCetăţeniaData / locul naşteriiStarea civilăCopii minoriAlte persoane în întreţinereDomiciliulLocul de muncăProfesia de bazăOcupaţia în momentul accidentăriiVechimea în muncăVechimea în meserieVechimea la locul de muncăData efectuării ultimului instructaj în domeniul S.S.M.

I. Descrierea detaliată a locului, echipamentului de muncă, a împrejurărilor şi modului în care s-a produs evenimentul

a Descrierea detaliată a locului producerii evenimentului:b Descrierea detaliată a echipamentului de muncăc Descrierea detaliată a împrejurărilord Descrierea detaliată a modului în care s-a produs evenimentul:

J. Urmările evenimentului şi / sau urmările suferite de persoanele accidentateK. Cauza producerii evenimentuluiL. Alte cauze care au concurat la producerea evenimentuluiM. Alte constatări făcute cu ocazia cercetării evenimentuluiN. Persoanele răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale, prevăzute la lit. k), l) şi m)O. Sancţiunile contravenţionale aplicateP. Propuneri pentru cercetare penalăQ. Caracterul accidentuluiR. Angajatorul care înregistrează accidentul de muncă sau incidentul periculosS. Măsuri dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare şi persoanele responsabile

pentru realizarea acestoraT. Termenul de raportare la inspectoratul teritorial de muncă privind realizarea măsurilor prevăzute la

lit. s)U. Numărul de exemplare în care s-a încheiat procesul-verbal de cercetare şi repartizarea acestoraV. Numele şi semnătura persoanelor care au efectuat cercetarea

W. Viza angajatorului

Exemplu de poză explicitată pentru dosar cercetare accident:

Model declaraţie la faţa locului:

Anexa nr. ___________

Conţine _________ pagini

DECLARAŢIESubsemnatul (a)……………………………………………………………., fiul (fiica)

lui…………………………...şi al ………… …….……………, născut (ă) în localitatea…………………………………, jud. (sector)………………………………. la data de ……… …………….., cu domiciliul stabil în judeţul………………………….., localitatea……………………………….., str. ………… ………… …………….., nr. ……., bloc……., scara………, etaj…….., ap………., posesor al BI (CI) seria …………, nr. …………………………, eliberat la data de ……………………………de către Poliţia…………………………, cod numeric personal…………………………… ……………, de profesie ………………………………., angajat la S.C. ……………………. ……..……………………………………… din data de……………………în funcţia de……………………………., cu privire la evenimentul din data de……………………, ora……… …., ce a avut loc în cadrul S.C. ………………………………………….. ……………………………, la locul de muncă………………… …………………………………………………………...situat în …………..…………………………………………………………………… ……………………………………. şi în care a (au) fost implicat (implicaţi) numitul (numiţii)……………………………… ………………… ………………………………………………………….………………………………………………………………………………………………………………………………….....declar următoarele:……………………………..................................................................................................................................................

Locul de unde a căzut victima

Locul unde a căzut victima

Dată în faţa mea,

azi: ______________

Persoană abilitată SSM

__________________

Exemplu fişa de comunicare a evenimentuluiFIŞA Nr. 1 JUDEŢUL

ALBA

LOCALITATEAALBA IULIA

Denumirea angajatorului la care s-a produs evenimentul:S.C. MODEL S.R.L.

Adresa: Alba Iulia, str. Teilor, nr. 3, jud. Alba

Telefon: 0745 123 103Cod CAEN4521 Denumirea angajatorului la care este /a fost angajat accidentatul

S.C. MODEL S.R.LAdresa: Alba Iulia, str. Teilor, nr. 3, jud. Alba

Telefon: 0745 123 103Data/Ora producerii13.09.2008 11.30 AMData comunicării:13.09.2009

Locul producerii evenimentuluiSediul societăţiiAlba Iulia, str. Teilor, nr. 3, jud. Alba

VICTIME

Nume POPA Prenume Sergiu

NumePrenume

NumePrenumeNumele/funcţia

persoanei care comunică:IONESCU LiviuLucrător desemnat SSM

Ocupaţie: muncitorVechime în ocupaţie: 3Vechime la locul de muncă: 3Vârsta: 24Starea civilă: NCopii în întreţinere: 0Alte persoane în întreţinere: 0

Ocupaţie:Vechime în ocupaţie:Vechime la locul de muncă:Vârsta:Starea civilă:Copii în întreţinere:Alte persoane în întreţinere:

Ocupaţie:Vechime în ocupaţie:Vechime la locul de muncă:Vârsta:Starea civilă:Copii în întreţinere:Alte persoane în întreţinere:

Unitatea medicală la care a fost internat accidentatul:SMURD

ACCIDENTINCIDENT PERICULOS: Decizia de încadrare INV

Colectiv Individual Nr/Data Gr.

Nr. de victime Din care decedaţi

Invaliditate evidentă Invaliditate Deces

Descrierea împrejurărilor care se cunosc şi cauze prezumtive în care s-a produs evenimentul: Victima efectua descărcarea materialelor din camion când a alunecat şi a căzut de pe platforma autoridicătoare a camionului lovindu-se la cap şi piciorul stâng. A căzut din cauză că platforma era umedă şi lunecoasă.Consecinţele accidentului (în cazul decesului se va menţiona data şi ora decesului): Victima s-a lovit la cap şi picior fiind transportată la spital cu ambulanţa

Starea civilă:C – căsătoritD – divorţatN - necăsătorit

Exemplu notificare ITM de reluare a activităţii

CĂTRE:

INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ CLUJ

Corp control Securitate şi Sănătate în Muncă”În atenţia: inspector de muncă ing. CHELAR Doina

Prin prezenta vă comunicăm că angajatul CHILTEŞ Sebastian de la S.C. MODEL S.R.L., aflat în ITM ca urmare a

accidentului de muncă din data de 12.04.2007, ora 14.00, şi-a reluat activitatea începând cu data de 12.06.2007 Total zile

concediu medical 60.

Exemplu decizie formare comisie cercetare accident

Subsemnatul POPESCU Ion, în calitate de administrator al S.C. MODEL S.R.L. Lugoj având în vedere:Legea 319 / 2006, privind Sănătatea şi Securitatea în Muncă;Legea 31/1990, privind societăţile comerciale, republicată;Legea 346/2002, privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale;Contractul de prestări servicii nr. 1054 din 20.07.2007;Emit următoarea

DECIZIE:

Începând cu data prezentei decizii se constituie comisia de cercetare a evenimentului produs în data de 18.07.2007, ora 12 şi 40 minute, la S.C. MODEL S.R.L., Lugoj, Str. Gh. Doja, Nr.90, locul de muncă: atelier de reparaţii auto al S.C. MODEL S.R.L., societate cu sediul în Lugoj, str. Gh. Doja, Nr. 90, Jud. Timiş, a cărui victimă este PARASCHIV Eugen tinichigiu auto.Comisia este formată din:

IONESCU Aurel – director general S.C. PROTECT S.R.L.; POPESCU Ion – administrator S.C. MODEL S.R.L. DORIANU Cecilia – inspector SSM S.C. PROTECT S.R.L.; IONESCU Claudiu – lucrător desemnat SSM S.C. MODEL S.R.L.

Comisia va analiza cauzele, împrejurările, consecinţele şi responsabilităţile producerii evenimentului şi va întocmi procesul – verbal de cercetare propunând totodată măsuri pentru evitarea altor evenimente similare. Cercetarea va fi finalizată în termen de 5 zile.Procesul verbal de cercetare va fi întocmit în 4 exemplare şi va fi înaintat precum urmează:

Casa judeţeană de pensii Timiş I.T.M. Timiş S.C. PROTECT S.R.L S.C. MODEL S.R.L.

Prezenta decizie va fi dusă la îndeplinire de membrii comisiei.Prezenta decizie s-a emis în 4 exemplare, câte una pentru:

ITM Timiş IONESCU Aurel – director general S.C. PROTECT S.R.L.; POPESCU Ion – administrator S.C. MODEL S.R.L. IONESCU Claudiu – lucrător desemnat SSM S.C. MODEL S.R.L.

Cu stimă,POPESCU IonAdministrator

POPESCU IonAdministrator

XXI. BOLILE PROFESIONALE ŞI BOLILE LEGATE DE PROFESIE

Boala profesională este afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă.

Afecţiunile suferite de elevi şi studenţi în timpul efectuării instruirii practice sunt, de asemenea, boli profesionale.

Declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de către medicii din cadrul autorităţilor de sănătate publică teritoriale şi a municipiului Bucureşti.

Cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale, în vederea confirmării sau infirmării lor, precum şi stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se fac de către specialiştii autorităţilor de sănătate publică teritoriale, în colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de muncă.

Declararea bolilor profesionale se face pe baza procesului-verbal de cercetare. Bolile profesionale nou-declarate se raportează lunar de către autoritatea de sănătate publică

teritorială şi a municipiului Bucureşti la Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, la Centrul de Calcul şi Statistică Sanitară Bucureşti, precum şi la structurile teritoriale ale asigurătorului stabilit conform legii.

Intoxicaţia acută profesională se declară, se cercetează şi se înregistrează atât ca boală profesională, cât şi ca accident de muncă.

Semnalarea bolilor profesionaleBolile profesionale, precum şi suspiciunile de boli profesionale se vor semnala obligatoriu de

către toţi medicii care depistează astfel de îmbolnăviri, indiferent de specialitate şi locul de muncă, cu prilejul oricărei prestaţii medicale: examene medicale profilactice, consultaţii medicale de specialitate.

Medicul care suspectează o boală profesională completează fişa de semnalare BP1 şi trimite bolnavul cu această fişă la unitatea sanitară de medicina muncii, respectiv clinica de boli profesionale sau cabinetul de medicina muncii din structura spitalelor, în vederea precizării diagnosticului de boală profesională.

Medicul specialist de medicina muncii examinează bolnavul, stabileşte diagnosticul de profesionalitate şi completează fişa de semnalare BP1 pe care o trimite oficial la autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, în termen de maximum 7 zile de la precizarea diagnosticului de profesionalitate.

Cercetarea bolii profesionaleDupă primirea fişei de semnalare BP1, medicul specialist de medicina muncii din cadrul

autorităţii de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti cercetează în termen de 7 zile, având în vedere ruta profesională, cauzele îmbolnăvirii profesionale.

Cercetarea se face în prezenţa angajatorului sau a reprezentantului acestuia ori, după caz, a persoanelor fizice autorizate în cazul profesiilor liberale.

Cercetarea are drept scop confirmarea sau infirmarea caracterului profesional al îmbolnăvirii respective şi se finalizează cu redactarea şi semnarea procesului verbal de cercetare a cazului de boală profesională.

Procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională este semnat de toţi cei care au luat parte la cercetare, conform competenţelor, menţionându-se în mod special cauzele îmbolnăvirii, responsabilitatea angajatorilor şi măsurile tehnice şi organizatorice necesare, pentru prevenirea unor boli profesionale similare.

În situaţia în care angajatorul sau reprezentantul acestuia ori, după caz, persoana fizică autorizată în cazul profesiilor liberale sau inspectorul de muncă ori lucrătorul sau asigurătorul nu sunt de acord cu concluziile stabilite în procesul-verbal de cercetare ori cu măsura tehnică sau organizatorică formulată, se pot adresa, în scris, în termen de 30 de zile de la data primirii procesului-

verbal de cercetare a cazului de boală profesională, Comisiei de experţi de medicina muncii acreditaţi de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi de Ministerul Sănătăţii Publice.

Componenţa şi atribuţiile Comisiei de experţi vor fi stabilite prin ordin comun al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei şi al ministrului sănătăţii publice.

Soluţiile adoptate în aceste situaţii vor fi comunicate în scris celor interesaţi, în termen de 20 de zile de la data primirii contestaţiei.

Procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională se înmânează angajatorului, medicului care a semnalat îmbolnăvirea pentru evidenţa îmbolnăvirilor profesionale şi pentru a urmări realizarea măsurilor prescrise, precum şi medicului de medicina muncii din autoritatea de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti.

Pe baza confirmării caracterului profesional al îmbolnăvirii, medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea declară cazul de îmbolnăvire profesională, completând fişa de declarare a cazului de boală profesională BP2.

Declararea bolilor profesionaleDosarul de cercetare pentru declararea bolilor profesionale se păstrează la autoritatea de

sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti şi va cuprinde următoarele documente: a) opisul documentelor din dosar; b) istoricul de expunere profesională (documentul care certifică ruta profesională, şi anume

copie de pe carnetul de muncă) şi, după caz, nivelul măsurat al noxelor sau noxa identificată; c) copie de pe fişa de identificare a riscurilor profesionale de la dosarul medical de medicina

muncii; d) istoricul stării de sănătate la locul de muncă (documentul eliberat de medicul de medicina

muncii care asigură asistenţa de medicina muncii la unitatea respectivă); e) document medical care precizează diagnosticul de boală profesională (biletul de ieşire emis

de clinica/secţia de medicina muncii din structura spitalelor sau adeverinţa medicală emisă de medicul de medicina muncii care a precizat diagnosticul de boală profesională, în cazul în care bolnavul nu a fost internat) şi copii ale unor investigaţii necesare pentru susţinerea diagnosticului de profesionalitate;

f) procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională; g) copie de pe fişa de semnalare BP1. Declararea bolilor profesionale se face de către autoritatea de sănătate publică judeţeană

sau a municipiului Bucureşti din care face parte medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea, prin fişa de declarare a cazului de boală profesională BP2, denumită în continuare fişa de declarare BP2, care reprezintă formularul final de raportare a bolii profesionale nou-declarate.

În cazul în care unitatea la care s-a produs îmbolnăvirea a fost desfiinţată sau nu mai există la momentul precizării diagnosticului de boală profesională, cazul respectiv se poate declara prin fişa de declarare BP2, cu excepţia procesului-verbal de cercetare a cazului de boală profesională.

Cazurile de pneumoconioze, precum şi cazurile de cancer profesional se înregistrează la ultimul angajator unde a lucrat bolnavul şi unde există factorii de risc ai bolii profesionale respective evidenţiaţi prin documente oficiale de la autoritatea de sănătate publică; ele se declară şi se păstrează în evidenţă de către autoritatea de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti din judeţul sau din municipiul Bucureşti în care se află agentul economic respectiv.

Autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, este răspunzătoare pentru corectitudinea datelor înscrise în fişa de declarare BP2.

Bolile profesionale cu diagnosticul de pneumoconioză se confirmă numai pe baza diagnosticului precizat de către comisiile de pneumoconioze de la nivelul clinicilor de boli profesionale.

Raportarea bolilor profesionaleBolile profesionale nou-declarate se raportează în cursul lunii în care s-a produs îmbolnăvirea,

de către autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, la Centrul

naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, la Centrul Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic în Domeniul Sănătăţii Bucureşti, precum şi la structurile teritoriale ale asigurătorului stabilite conform legii.

O copie a fişei de declarare BP2 se va înmâna lucrătorului diagnosticat cu boală profesională. La nivelul Centrului naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile

profesionale se constituie Registrul operativ naţional informatizat al bolilor profesionale, care se reactualizează lunar cu datele din fişele de declarare BP2.

Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale reprezintă forul metodologic care asigură asistenţă şi îndrumare tehnică profesională în domeniul bolilor profesionale.

Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale raportează semestrial datele privind morbiditatea profesională Autorităţii de Sănătate Publică din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice.

Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale transmite informaţiile de interes public privind bolile profesionale tuturor instituţiilor implicate în activităţi cu impact asupra sănătăţii lucrătorilor.

Lista bolilor profesionale ale căror declarare, cercetare şi evidenţă sunt obligatorii este prevăzută în anexa nr. 22 al HG 1425/2006.

Structurile de medicina muncii din cadrul autorităţilor de sănătate publică judeţene vor raporta cu o periodicitate anuală Centrului naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale situaţia absenteismului medical prin boli profesionale pentru cazurile nou-declarate în anul respectiv.

Intoxicaţia acută profesională se declară, se cercetează şi se înregistrează atât ca boală profesională, cât şi ca accident de muncă.

Bolile legate de profesieLista bolilor legate de profesiune este prezentată în anexa nr.23 al HG1425/2006. Bolile legate de profesiune nu se declară. Acestea se dispensarizează medical şi se comunică

angajatorilor sub forma rapoartelor medicale nenominalizate privind sănătatea lucrătorilor, în vederea luării măsurilor tehnico-organizatorice de normalizare a condiţiilor de muncă.

BOALĂ LEGATĂ

DE PROFESIUNEFACTORI PROFESIONALI

CAUZALIHipertensiune arterială Zgomot, vibraţii, temperatura şi radiaţii

calorice crescute, suprasolicitare neuropsihică şi altele

Boala cardiacă ischemică Suprasolicitări fizice şi neuropsihice crescute şi altele

Afecţiuni respiratorii cronice

Pulberi, gaze iritante şi altele nespecifice

Afecţiuni digestive Temperatură crescută, zgomot, noxe chimice şi altele

Afecţiuni osteo-musculo-articulare

Microclimat nefavorabil, vibraţii, efort (lombalgii, cervico-scapulalgii şi fizic crescut, postură incomodă, efect altele) traumatic mecanic şi altele

Nevroze şi alte afecţiuni neuropsihice

Zgomot, vibraţii, noxe chimice, suprasolicitare neuropsihică şi altele

XXII. FORMULARUL PENTRU ÎNREGISTRAREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ

FORMULAR PENTRU ÎNREGISTRAREA ACCIDENTULUI DE MUNCĂ

FIAM Nr. [________/____a]

A. DATE DE IDENTIFICARE A FORMULARULUI:

1. Nr. Accident la angajator*: [_____/_____/____]

*Nr. accident la angajator – va fi completat de angajatorul care înregistrează accidentul de muncă.

2. ITM care ia în evidenţă accidentul:**COD JUDEŢ - Se completează conform ANEXĂ CLASIFICĂRI – CLASIFICARE 1 – Codul judeţuluiCod judeţ**: [___|___] Nume Judeţ: _________________________

3. Cine a efectuat cercetarea accidentului:

ITM:[___|___]

Nr. P.V.*: [_______]

/data: [____/____/_______]

* Nr. P.V. şi data – Se completează în cazul accidentelor mortale, colective sau cu invaliditate cercetate de Inspectoratele Teritoriale de Muncă

Angajator:

Inspecţia.Muncii.:

Dacă accidentul a fost cercetat de ITM – completaţi codul şi numele acestuia. Dacă cercetarea a fost făcută de un agent economic – completaţi numele acesteia.

Dacă cercetarea a fost făcută de către Inspecţia Muncii – bifaţi căsuţa corespunzătoare

B. DATE DE IDENTIFICARE A ANGAJATORULUI (care înregistrează accidentul de muncă):

1. Denumire angajator:

ADRESA SEDIULUI ANGAJATORULUI:2. Judeţul:

[__|__] [_____________________]3. Cod UNIC*:

[________________________]4. Localizare

geografică: [__|__|__]*) În cazul instituţiilor publice (ex. primării) în locul Codului Unic se va înscrie Codul Fiscal, iar in cazul Persoanelor Fizice în locul Codului Unic se va înscrie Codul Numeric Personal

5. Localitatea: 6. Cod POŞTAL:[________________

]

7. Strada: 8.Nr: [______]

9. Bloc:10.

Scara:11. Etaj:

12. Ap.: 13. Sect.:

14.Fax: [__]___][____________]

15.Interfon:[______]

16. Tel.:

[_____][___________]

17.Interior: [______]

18. Adresă e-mail:

C. DATE DE CARACTERIZARE A ANGAJATORULUI (care înregistrează accidentul de muncă):

1. Tip Angajator:Unitate

principală: Subunitate: Sucursală: Agenţie: Punct de lucru: Filială:

Reprezentanţă: Alte tipuri:

2. Forma Juridică:* SA – Societate pe Acţiuni OC2 – Cooperativă de consum

*) Se va completa forma juridică bifându-se doar o singură căsuţă.

SRL– Societate cu Răspundere Limitată

OC3 – Cooperativă de credit

SCS – Societate în Comandită Simplă SAG – Societate agricolă

SNC – Societate în Nume Colectiv OSL – Organizaţie cu Scop Lucrativ

RA – Regie Autonomă ALT– Altă formă juridică (unitate economică, culturală, socială, obştească fără formă juridică expresă)

OC1 – Cooperativă meşteşugărească SCA Societate în Comandită pe Acţiuni

Capital social integral de stat Proprietate obştească

3. Forma de proprietate:

Capital social de stat peste 50% Proprietate integral străină

Capital social privat peste 50% Proprietate publică de interes naţional şi local

Capital social integral privat românesc sau românesc şi străin

Alte tipuri de capital

Proprietate cooperatistă

4. Denumire angajator tutelar:

5. CNP/CUI angajator tutelar:

[_______________________________] 6. Judeţul angajatorului tutelar [__|__] [_____________]

D. DATE DESPRE ACTIVITĂŢILE ECONOMICE ALE ANGAJATORULUI (care înregistrează accidentul de muncă):

1.Activitatea economică principală*:

Diviziunea: [__|__]

Grupa: [__|__|__]

Clasa:

[__|__|__|__]

2. Nr. angajaţi : [__|__|__|__|__]

3.Activ.ec. în care este impl. accidentatul*: Diviziunea: [__|__]

Grupa: [__|__|__]

Clasa:

[__|__|__|__]

5. Dimensiunea intreprinderii :

4.Alte activit. economice ale ag.ec.*:

Diviziunea:

[__|__]

Grupa: [__|__|__]

Clasa: [__|__|__|

__]

0 angajaţi 0 500 Angajaţi sau mai mult

5

6.Organizarea activit. de prev. şi protecţie

Diviziunea: [__|__] Grupa:

[__|__|__]

Clasa:

[__|__|__|__]

1-9 angajaţi

1 Nr. Necunoscut de angajaţi

9

CSSM Servicii interne

Diviziunea: [__|__]

Grupa: [__|__|__]

Clasa:

[__|__|__|__]

10-49 angajaţi

2

Nr.lucr.desemnaţi Servicii

externe Diviziune

a:[__|__]

Grupa: [__|__|__]

Clasa: [__|__|__|

__]

50-249angajaţi

3

Asumare de către angajator Diviziunea: [__|__]

Grupa:[__|__|

__]Clasa

:[__|__|__|

__] 250-499 angajaţi

4

*) Se vor completa codurile de Diviziune, Grupă respectiv Clasă conform codificărilor CAEN E. DATE DE IDENTIFICARE A ANGAJATORULUI (unde s-a produs accidentul de muncă):


2. Judeţul: [__|__] [____________________] 3. Cod UNIC*: [_______________________________________](*Pentru angajator persoană fizică în locul Codului UNIC se va înscrie Codul Numeric Personal)

4. Locul producerii accidentului:

(Completaţi locul unde s-a produs accidentul precizând compartimentul funcţional unde a avut loc acesta (secţia, atelierul, locul/punctul de muncă)

F. DATE DE IDENTIFICARE A PERSOANEI ACCIDENTATE:1. Numele: 2. Prenumele

(Se va completa cu MAJUSCULE numele şi prenumele persoanei accidentate)

3. Cod numeric personal:[___|___|___|___|___|___|___|___|___|___|___|___|

___]4. Vârsta persoanei accidentate:

[__|__](Înscrieţi codul numeric personal din actul de identitate al accidentatului)

5. Domiciliu:

Localitate: Strada: Nr:

Bloc: Scara: Etaj:Ap

:Tel: Judetul:

6. Carnet Muncă : Seria: [_____] Nr:[_______________________

_]7.Contract de asigurare nr:

[________________________]

8. Statut profesional:

000 – Formă de încadrare în muncă necunoscută 312312 - Lucrător în regim de lucru permanent şi cu program de lucru – parţial

100 – Lucrător pe cont propriu 320320 - - Lucrător în regim de lucru temporar, dar cu program de lucru – nespecificat

300 – Lucrător în regim de lucru (permanent/temporar) şi cu program de lucru (complet/timp parţial) - nespecificate

321321 - Lucrător în regim de lucru temporar şi cu program de lucru – complet

301 - Lucrător în regim de lucru nespecificat, dar cu program de lucru complet

322322 - - Lucrător în regim de lucru temporar şi cu program de lucru – parţial

302 - Lucrător în regim de lucru nespecificat, dar cu program de lucru parţial

400400 – Lucrător familial neremunerat – Lucrător familial neremunerat

310 - Lucrător în regim de lucru permanent şi cu program de lucru – nespecificat

500500 – Ucenic – Ucenic

311 – Lucrător în regim de lucru permanent şi cu program de lucru – complet

900900 – Alt statut profesional – Alt statut profesional

(Bifaţi căsuţa corespunzătoare Statutului Profesional al persoanei accidentate)

9. St. Civilă: Căsătorit(ă): Necăsătorit(ă): Divorţat(ă): Văduv(ă): 10. Pers. în întreţinere: copii:

[__] alte: [__]

(Bifaţi căsuţa corespunzătoare stării civile)(Completaţi nr. copiilor minori şi a altor pers.

aflate în întreţinere)

11. Cetăţenie:

0-Necunoscută 1-Română 2-Alte cetăţenii din UE 3- Cetăţenii din afara UE

12. Sex: F: M: 13. Persoană cu handicap

(Poziţia 13 se bifează numai dacă este cazul)

G. INFORMAŢII DESPRE PERSOANA ACCIDENTATĂ:1. Ocupaţia accidentatului:

[___|___|___|___|___|___]

(Denumirea în clar a ocupaţiei pentru care este angajat – conform COR)

(Codificare conform COR)

2. Nr. de schimburi: [__] 3. Nr. total ore de lucru: ≤ 6 ore: 8 ore: 12 ore: > 12 ore: 4. Nr. zile lucrătoare pe săptămâna la angajator [__] (Precizaţi câte zile lucrătoare are săptămâna de lucru la angajator)

5. Vechime în muncă (data primei încadrări): ziua: [__|__]

luna:

[__|__]

anul: [___|___|___|___]

6. Vechime în ocupaţie (data primei încadrări în ocupaţie): ziua: [__|__]

luna:

[__|__]

anul: [___|___|___|___]

7. Vechime la locul de muncă (data încadrării la locul de muncă): ziua: [__|__]

luna:

[__|__]

anul: [___|___|___|___]

H. DATE DESPRE MOMENTUL PRODUCERII ACCIDENTULUI:1. Data producerii accidentului: ziua:

[__|__]luna:

[__|__]anul: [___|___|___|

___]2. Ziua din săptămână*: [__]

3. Ora din zi*:[__|__]

4. Ora de la încep. Schimbului*: [__|__]

* (Completaţi în clar şi codificat – valori de la 1 la 7) * (Valori de la 00 la 23) * (Valori de la 01 la 24)

I. DATE DESPRE ACCIDENT:1. FEL ACCIDENT:

Individual Colectiv Nr. accidentaţi[_____]

Din care decedaţi[_____]

2. TIP ACCIDENT: INCAPACITATE TEMPORARĂ DE MUNCĂ: MORTAL:

3. Data începerii incapacităţii ziua: [__|__]

luna:[__|__]

anul: [___|___|___|___]

4. Data terminării incapacităţii: ziua: [__|__]

luna:[__|__]

anul: [___|___|___|___]

INS

PE

CT

IA M

UN

CII

5. Nr. zile Incapacitate Temporară de Muncă (ITM) cumulate:

[__|__|__] 6. Din care câte zile de spitalizare?[________]

7. Modalitate de terminare a ITM: Reluare activitate: Deces: Invaliditate: (În cazul încadrării accidentatului într-un grad de INVALIDITATE – se vor completa informaţiile de la poziţia 8)

8. Grad INVALIDITATE: GR.I

GR.II Gr.II

I 9. Nr. decizie

INV:[_______

_]

Data: [____/_____/__________]

(Se vor bifa căsuţele corespunzătoare situaţiei accidentatului / Data emiterii deciziei de INVALIDITATE are forma: zz / ll / aaaa)

J. DATE DESPRE EFECTELE ACCIDENTULUI DE MUNCĂ:1. Efectul asupra organismului (Tipul leziunii):

000-Tip de leziune necunoscută/nespecificată

051-Contuzii şi răni intracraniale 089- Alte tipuri de inec şi asfixiere

010–Răni şi leziuni superficiale 052-Leziuni interne 090-Efecte ale sunetului, vibraţiilor şi presiunii

011–Leziuni superficiale 059-Alte tipuri de contuzii şi leziuni interne

091-Pierderi acute de auz

012-Răni deschise 060-Arsuri şi degerături 092-Efecte ale presiunii (barotraume) 019-Alte tipuri de răni şi leziuni

superficiale 061-Arsuri termice 099- Alte efecte ale sunetului, vibraţiilor şi

presiunii

020-Fracturi de os 062-Arsuri chimice 100-Efecte ale temperaturilor extreme, luminii şi radiaţiilor

021-Fracturi închise 063-Degerături 101-Insolaţii

022-Fracturi deschise 069- Alte tipuri de arsuri şi degerături

102-Efecte ale radiaţiilor (ne-termice)

029-Alte tipuri de fracturi 070-Otrăviri şi infecţii 103-Efecte ale temperaturilor scăzute 030-Dislocaţii, luxaţii şi tensionări ale muşchilor

071-Otrăviri acute 109-Alte efecte ale temperaturilor extreme, luminii şi radiaţiilor

031-Dislocaţii şi subluxaţii 072-Infecţii acute 110-Şocuri 032-Luxaţii 079- Alte tipuri de otrăviri şi infecţii 111-Şocuri în urma agresiunilor şi ameninţărilor 039-Alte tipuri de dislocaţii şi luxaţii

080-Inec şi asfixiere 112-Şocuri traumatice

040-Amputări (pierderea unei părţi a

081-Asfixiere 119-Alte tipuri de şocuri

corpului)082-Leziuni provocate de înec ne-mortal prin

120- Răni multiple

050-Contuzii şi răni interne submersie999-Alte leziuni specificate, neincluse între cele de mai sus

(Bifaţi o singură căsuţa - corespunzător efectului pe care l-a avut accidentul asupra organismului)

2. Localizarea leziunii (Partea de corp rănită):00-Partea de corp rănită,

nespecificată 40-Trunchi şi organe 60-Extremităţi inferioare

10-Cap 41-Cutia toracică, coaste, inclusiv legătura cu umerii

61-Şold şi legăturile cu şoldul

11-Cap, creier, vase şi nervuri craniene

42-Coşul pieptului inclusiv organele din zonă 62-Picior, inclusiv genunchi

12-Zona feţei 43-Zona pelviană şi abdominală, inclusiv organele din zonă

63-Gleznă

13-Ochi 48-Trunchi, multiple părţi afectate 64-Laba piciorului 14-Urechi 49-Trunchi, alte părţi nemenţionate mai sus 65-Degete

15-Dinţi 50-Extremităţi superioare 68-Extremităţi inferioare, multiple părţi afectate

18-Cap, multiple părţi afectate 51-Umeri 69-Extremităţi inferioare, alte părţi

19-Cap, alte părţi nemenţionate mai sus

52-Braţe, inclusiv coate nemenţionate mai sus

20-Gât, inclusiv spinare şi coloana vertebrală din zona superioară

53-Mână 70-Întreg corpul şi multiple părţi, nespecificate

21-Gât, inclusiv spinare şi coloana vertebrală din zona superioară

54-Degete 71-Întregul corp

29-Gât, alte părţi nemenţionate mai sus

55-Incheietura mâinii 78-Multiple părţi ale corpului afectate

30-Spate, inclusiv spinare şi coloana vertebrală din zona inferioară

58-Extremităţi superioare, multiple părţi afectate 99- Alte părţi rănite ale

corpului, nemenţionate mai sus

31-Spate, inclusiv spinare şi coloana vertebrală din zona inferioară

59-Extremităţi superioare, alte părţi nemenţionate mai sus

39-Spate, alte părţi nemenţionate mai sus

(Bifaţi o singură căsuţa - corespunzător localizării leziunii)K. DATE DESPRE CARACTERISTICILE ACCIDENTULUI:

1. Victima efectua activitatea respectivă în mod: curent: ocazional: excepţional: 2. În cadrul activităţii efectuate, persoana accidentată acţiona: singură: împreună cu alţi participanţi:3. Pentru activitatea desfăşurată, persoana accidentată era: instruită: insuficient instruită: neinstruită:4. Persoana accidentată trebuia să poarte / utilizeze echipament de protecţie? dacă DA – utiliza echipamentul de protecţie?

5. Accidentul a avut loc în urma unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru salvare: de vieţi de bunuri6. Accidentul a avut loc în urma unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru prevenirea sau înlăturarea unui pericol7. Accidentul a avut loc în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu în afara graniţelor ţării 8. Accidentul a avut loc în timpul unei activităţi cultural sportive9. Accidentul a avut loc în timpul unei vizite organizate la o persoană fizică / juridică10. Accidentatul se afla în perioadă de testare profesională în vederea angajării11. Persoana accidentată a fost victima unui accident de traseu12. Persoana accidentată a fost victima unui accident de circulaţie13. Accidentatul a fost victima unei agresiuni, în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu

(Bifaţi căsuţele corespunzătoare)

14. Punctul de lucru: 0-Nespecificat 1-P-ctul de lucru obişnuit, unitatea locală obişnuită

2-P-ctul de lucru ocazional sau mobil, deplasare în interes de serviciu

9-Alt tip de punct de lucru

15. Mediul de muncă (de lucru): (Bifaţi căsuţa corespunzătoare mediului de muncă – de lucru)

000 Nu existã informatii 061Zone publice deschise (autostrãzi, sosele, parcãri, sãli de asteptare ale gãrilor si aeroporturilor, etc.)

010 Zonã industrialã- nespecificatã 062Mijloace de transport – terestre sau feroviare – private sau publice (toate tipurile: tren,autobuz, masinã, etc.)

011 Zona productivã, fabricã, atelier 063Zone asimilate locurilor publice, dar cu acces restictionat: linii de tren, piste de aterizare, piste pentru cursele de masini

012 Zona de întretinere, ateliere de reparatii 069Alte grupuri 060 de tipul Medii de lucru nementionate mai sus

013 Depozite, încãrcare/descãrcare 070 Locuinte - nespecificate

019Alte grupuri 010 de tipul Medii de lucru nementionate mai sus

071 Locuinte private

020 Constructii, exploatãri miniere nespecificate 072 Parti cu caracter public al unor clãdiri, anexe, grãdini private

021 Constructii – clãdiri în constructie 079Alte grupuri 070 de tipul Medii de lucru nementionate mai sus

022Constructii – clãdiri în demolare, reparatii, întretinere

080 Zone sportive - nespecificate

023Exploatãri miniere, excavatii, santuri (inclusiv exploatãri miniere si cariere de piatrã)

081Zone acoperite - sãli de sport, sãli de gimnasticã, piscine acoperite

024 Constructii - subterane 082Zone neacoperite(în aer liber)– stadioane, piscine neacoperite, piste de ski

025 Constructii - pe / peste apã 089Alte grupuri 080 de tipul Medii de lucru nementionate mai sus

026 Constructii – în medii cu presiune ridicatã 090Zone aeriene, exclusiv pãrtile din constructii - nespecificate


091 Zone la înãltime – fixe (acoperisuri, terase, etc.)

030Ferme de crestere a animalelor, ferme piscicole, zone forestiere - nespecificate

092 Zone la înãltime – stâlpi, piloni, platforme suspendate

031 Ferme de crestere a animalelor 093 Zone aeriene – bordul avioanelor

032 Ferme - imaşuri 099Alte grupuri 090 de tipul Medii de lucru nementionate mai sus

033 Ferme - livezi 100Zone subterane, exclusiv pãrtile din constructii - nespecificate

034 Zone forestiere 101 Zone subterane – tuneluri(rutiere, feroviare, metrou)

035Ferme piscicole, pescuit, culturi acvatice (construite artificial)

102 Zone subterane – mine

036Grãdini, parcuri, grãdini botanice, grãdini zoologice

103 Zone subterane - canale/canalizare


109Alte grupuri 100 de tipul Medii de lucru nementionate mai sus, exclusiv pãrtile din constructii

040Arii de activitate tertiare, birouri, zone de distractie, divertisment - nespecificate

110Pe/peste apã, exclusiv pãrtile din constructii - nespecificate

041 Birouri, sãli de sedintã, bibliotecietc. 111Mãri si oceane – aboard all types of vessels, platforms, ships, boats, barges

042Institutii de învãtãmânt, scoli, scoli secundare, colegii, universitãti, crese, asistentã medicalã

112Lacuri, râuri, porturi – bordul tuturor tipurilor de vase, platforme, vapoare, bãrci, barje

043Zone diverse(inclusiv strãzile cu spatii comerciale)

119Alte tipuri 110 de tipul Medii de lucru nementionate mai sus, exclusiv pãrtile din constructii

044Restaurante, zone de petrecere a timpului liber, zone de vizitã temporarã(inclusiv muzee, sãli de auditie, stadioane, etc.)

120Medii cu presiune ridicatã, exclusiv pãrtile din constructii - nespecificate


121 Medii cu presiune ridicatã– sub apã (sãrituri)

050 Institutii de sãnãtate - nespecificate 122 Medii cu presiune ridicatã - camere

051 Institutii de sãnãtate, spitale, case de sãnãtate 129Alte grupuri 120 de tipul Medii de lucru nementionate mai sus, exclusiv pãrtile din constructii

059Alte grupuri Other group 050 de tipul Medii de lucru nementionate mai sus

999Alte Medii de lucru nespecificate sau neincluse în clasificare

060 Zone publice - nespecificate

16. Activitatea desfăşurată:(Bifaţi căsuţa corespunzătoare activităţii specifice desfăşurate în momentul

accidentării)

00 Nu existã informatii 39Alte activitãti 30 de tipul Activitate desfãsuratã nespecificatã mai sus

10 Productie, fabricare, procesare, depozitare – toate tipurile - nespecificate

40 Activitãti intelectuale – nespecificate

11 Productie, fabricare, procesare – toate tipurile 41 Servicii publice de ajutor si asistentã cãtre publicul larg

12 Depozitare - toate tipurile 42Activitãti intelectuale – activitãti didactice, procesare de date, muncã de birou, organizare, conducere

19Alte grupuri 10 de tipul Activitate desfãsuratã nespecificatã mai sus

43Activitãti comerciale - cumpãrare, vânzare si sevicii asociate

20 Excavatii, Constructii, Repatii, Demolãri - nespecificate 49Alte activitati 40 de tipul Activitate desfãsuratã nespecificatã mai sus

21 Excavatii 50Alte activitati relationate acivitãtilor codificate 10, 20, 30 and 40-nespecificate

22 Constructii – constructia clãdirilor 51Punerea în functiune, pregãtirea de lucru, instalarea, montarea, dezasamblarea instalatiilor

23Constructii – constructii civile, infrastructuri, sosele, poduri, baraje, porturi

52 Întretinerea, repararea, ajustarea

24Remodelare, reparatii, extensii, lucrãri întretinere a constructiilor – toate tipurile de constructii

53Curãtarea zonei de lucru, a masinilor - industrial sau manual

25 Demolãri – toate tipurile de constructii 54 Conducerea generalã, de toate tipurile


55Monitorizarea, inspectia proceselor de productie, a mijloacelor de transport, echipamentelor – cu sau fãrã echipamente de motorizare

INS

PE

CT

IA M

UN

CII

30Activitãti agricole, forestiere, horticole, piscicole, creşterea animalelor-nespecificate


31 Activitãti agricole – cultivarea suprafetelor agricole 60Activitãti sportive, artistice si de miscare - nespecificate

32 Activitãti agricole - legumiculturã, horticulturã 61Activitãti de miscare, inclusiv la bordul mijloacelor de transport

33 Activitãti agricole – cresterea animalelor 62 Activitãti sportive, artistice

34 Activitãti forestiere 69Alte grupuri 60 de tipul Activitate desfãsuratã nespecificatã mai sus

35 Pisciculturã, pescuit 99Alte “Activitãti desfãsurte” neprezentate în clasificarea de mai sus

17. Acţiune fizică efectivă:(Bifaţi căsuţa corespunzătoare acţiunii fizice efective desfăşurate

de accidentat)00Nu existã informatii 45Deschiderea, închiderea (unei cutii, pachet, colet) 10Operare mecanicã - nespecificatã 46Turnarea, umplerea, udarea, vopsirea, golirea 11Pornirea, oprirea masinii de lucru 47Deschiderea, împingerea

12Alimentarea, descãrcarea masinii de lucru

49Alte grupuri 30 de tipul acţiune fizicã efectivã nespecificatã mai sus

13Monitorizare, operarea sau conducerea masinii 50Ducerea obiectelor în mânã - nespecificatã

19Alte grupuri 10 de tipul Acţiune fizicã efectivã nespecificatã mai sus

51

Verticalã - ridicarea, ridicarea, coborârea unui obiect

20Activitãti cu instrumente de mânã – nespecificate

52Orizontalã - tragerea, împingerea, rostogolirea unui obiect

21Activitãti cu instrumente de mânã, actionate manual 53Transportarea unei încãrcãturi – de cãtre o persoanã

22Activitãti cu instrumente de mânã, motorizate



60

Mutarea obiectelor - nespecificatã

30Conducerea mijloacelor de transport sau a echipamentelor de lucru - nespecificatã

61

Mers, alergare, urcare, coborâre, etc.

31Conducerea mijloacelor de transport sau a echipamentelor de lucru - mobile si motorizate

62

Intrare, iesire

32Conducerea mijloacelor de transport sau a echipamentelor de lucru - mobile si nemotorizate

63

Sãrituri

33Pasager la bordul unui mijloc de transport 64Târâre, cãtãrare, etc.


65

Ridicare, asezare(pe scaun)

40Mânuirea obiectelor - nespecificatã 66Înot, scufundare 41Tinerea, apucarea, plasarea – pe nivel orizontal 67Mutare

42Strângerea, îndoirea, ruperea, refacerea, desurubarea, rotirea


43Fortarea, agãtarea, ridicarea, asezarea- pe o pozitie verticalã 70Prezentã - nespecificatã

44Aruncarea, bruscarea

99Alte grupuri 50 de tipul Acţiune fizicã efectivã nespecificatã sau neprezentatã în clasificarea de mai sus

18. Agentul material al Acţiunii Fizice Efective (echipamentul de muncă):

(Se va completa în clar şi codificat agentul material al Acţiunii Fizice Efective)

Cod:[__|__|__|__|__|__|__|

__]

19. Abaterea (Acţiunea Generatoare): (Bifaţi căsuţa corespunzătoare abaterii - acţiunea generatoare)00Nu existã informatii 49Alte grupuri 40 de tipul Abatere nespecificatã mai sus

10Abaterea cauzatã de probleme electrice, explozii, incendii – nespecificatã

50Alunecarea- împiedicarea si prãbusirea unei persoane - nespecificate

11Probleme electrice datoritã deteriorãrii echipamentului – contact indirect

51Prãbusirea persoanei – la un nivel inferior pozitiei anterioare

12Probleme electrice – contact indirect 52Alunecarea - împiedicarea si prãbusirea persoanei – la acelasi nivel

13Explozii 59Alte grupuri 50 de tipul Abatere nespecificatã mai sus

14Incendii 60Miscarea corpului conducând la leziuni externe - nespecificate

19Alte grupuri 10 de tipul Abatere nespecificatã mai sus 61Cãlcarea pe un obiect ascutit

20Abaterea prin inundare, rãsturnare, scurgere de vapori, emisii de gaze – nespecificatã

62Asezare a în genunchi, asezarea pe scaun, înclinarea

21Stare solidã - inundare, rãsturnare 63Agãtarea sau cãrarea pe moment a unui obiect

22Stare lichidã - scurgere, înnoroire, curgere, împroscare, stropire

64Miscãri necoordonate, actiuni nesincronizate

23Stare gazoasã - vaporizare, aerosoli, formatiuni gazoase

69Alte grupuri 60 de tipul Abatere nespecificatã mai sus

24Material pulverizant - fum, praf/particule în suspensie/emisii

70Miscarea corpului conducând la leziuni interne - nespecificate

29Alte grupuri 20 de tipul Abatere nespecificatã mai sus 71Urcarea, cãrarea, ridicarea în picioare

30Spargerea, explozia, crãparea, alunecarea, prãbusirea, dãrâmarea Agentului material - nespecificate

72Împingerea, tragerea

31Spargerea materialului - la zona de contact 73Asezarea, ridicarea

32Explozia - ce cauzeazã crãparea (pentru lemn,sticlã, metal, piatrã, plastic, altele)

74Rotirea, învârtirea

33Alunecare, prãbusire, dãrâmare a Agentului material (asupra victimei)

75Cãlcarea gresitã, rãsucirea piciorului sau a cãlcâiului, alunecare fãrã prãbusire

34Alunecare, prãbusire, dãrâmare a Agentului material (tras de victimã)


35Alunecare, prãbusire, dãrâmare a Agentului material – aflat la nivelul victimei

80Socul, înghetul, violenta, agresiunea, amenintarea – nespecificate

39Alte grupuri 30 de tipul Abatere nespecificatã mai sus 81Socul, înghetul

40

Pierderea controlului (total sau partial) asupra masinii, mijloacelor de transport sau echipamentelor de lucru, instrumentelor actionate manual, obiectelor, animalelor – nespecificate

82Violenta, agresiunea, amenintarea – între angajatii companiei aflati sub autoritatiea companiei angajatoare

41Pierderea controlului (total sau partial) – al masinii (inclusiv pornirea nedoritã) sau al materialului de lucru

83Violenta, agresiunea, amenintarea – din partea altor companii asupra victimelor care îsi îndeplinesc sarcinile de lucru (soferii mijloacelor de transport, etc.)

42Pierderea controlului (total sau partial) - asupra masinii, mijloacelor de transport sau echipamentelor de lucru, (motorizate sau nu)

84Agresiunea, atacul – unui animal

43Pierderea controlului (total sau partial) – asupra instrumentelor de lucru (motorizate sau nu) sau asupra materialului continut de instrumentul de lucru

85Prezenta victimei sau a unei terte persoane în postura de a crea un pericol pentru ea însãsi, sau o altã posibilitate

44Pierderea controlului (total sau partial) – asupra obiectului (mutat, mânuit, etc.)


45Pierderea controlului (total sau partial) – asupra unui animal

99Alte abateri neprezentate în clasificarea de mai sus

20. Agentul material al ABATERII (echipamentul de muncă):

(Se va completa în clar şi codificat agentul material al ABATERII)

Cod:[__|__|__|__|__|__|__|

__]

21. Contact – Modalitatea de rănire:(Se va completa în clar şi codificat tipul de contact – modalitatea

de rănire)00 Nu existã informatii 45 Coliziune – cu un obiect, inclusiv vehicule - coliziune cu o

persoanã (victima fiind în miscare)

10 Contactul electric, termic, sau cu substante nocive – nespecificat

49 Alte grupuri 40 de tipul Contacte – Modalitãti de rãnire nespecificate mai sus

11 Contact indirect cu arc electric, scânteie, fulger(pasiv) 50 Contact cu un Agent Material ascutit, cu vârf, contondent - nespecificat

12 Contact direct cu curentul electric (electrocutare) 51 Contact cu un Agent Material ascutit(cutit, lamã, etc.) 13 Contact cu flacãrã sau cu obiecte sau medii fierbinti

sau arzând 52 Contact cu un Agent Material cu vârf ascutit (cui, instrument

ascutit, etc.)

14 Contact cu obiecte sau medii reci sau înghetate 53 Contact cu un Agent Material greu sau contondent 15 Contact cu substante nocive – pe cale nazalã sau

bucalã, prin inhalare 59 Alte grupuri 50 de tipul Contacte – Modalitãti de rãnire

nespecificate mai sus

16 Contact cu substante nocive - pe/prin piele sau ochi 60 Capcane, cãzãturi - Nespecificate 17 Contact cu substante nocive – pe cale digestivã prin 61 Capcane, cãzãturi - în

înghitire 19 Alte grupuri 10 de tipul Contacte – Modalitãti de

rãnire nespecificate mai sus 62 Capcane, cãzãturi - sub

20 Inundare, acoperire, învãluire – nespecificate 63 Capcane, cãzãturi - între 21 Inundare cu lichid 64 Un membru, mânã, sau deget rupt, sau tãiat(amputat) 22 Acoperire cu un corp solid 69 Alte grupuri 60 de tipul Contacte – Modalitãti de rãnire


23 Învãluit în, înconjurat de particule gazoase sau arzând în aer

70 Leziuni fizice sau mentale – nespecificate


71 Leziuni fizice – ale sistemului muscular

30 Impact orizontal sau vertical cu obiecte stationare (victima fiind în miscare) - nespecificate

72 Leziuni fizice – din cauza radiatiilor, zgomotului, luminii sau presiunii

31 Miscare verticalã, prãbusire pe/sau frontal(rezultând o cãzãturã)

73 Socuri sau presiuni mentale

32 Miscare orizontalã, prãbusire pe/sau frontal 79 Alte grupuri 70 de tipul Contacte – Modalitãti de rãnire nespecificate mai sus


80 Muscãturã, zgârieturã, etc. (provocate de cãtre un animal sau de om) - nespecificate

40 Coliziune cu un obiect în miscare - nespecificat 81 Muscãturã 41 Coliziune – cu un obiect în zbor 82 Întepãturi provocate de insecte sau de pesti 42 Coliziune – cu un obiect în cãdere 83 Lovituri, muscãturi, strangulãri 43 Coliziune – cu un obiect în balans 89 Alte grupuri 80 de tipul Contacte – Modalitãti de rãnire


44 Coliziune – cu un obiect în rotatie,miscare, obiecte transportate, vehicule

99 Alte Contacte – Modalitãti de rãnire neprezentate în clasificarea de mai sus

22. Agentul material al CONTACTULUI – Modalităţii de rănire:(Se va completa în clar şi codificat agentul material

al CONTACTULUI)

Cod:[__|__|__|__|__|__|__|

__]

23. CAUZE

a. CAUZE DEPENDENTE DE EXECUTANT00-* – CAUZE DEPENDENTE DE EXECUTANT * - nespecifice 15- Căderi la acelaşi nivel prin dezechilibrare 01- Neutilizarea mijloacelor de protecţie din dotare 16- Căderi la acelaşi nivel prin alunecare 02- Neefectuare la timp de operaţii indispensabile securităţii muncii 17- Căderi la acelaşi nivel prin antrenare 03- Efectuare necorespunzătoare de comenzi, manevre 18- Căderi la acelaşi nivel prin împiedicare 04- Efectuare necorespunzătoare de poziţionări, consolidări, fixări etc. 19- Căderi de la înălţime prin păşire în gol 05- Efectuare necorespunzătoare de asamblări 20- Căderi de la înălţime prin dezechilibrare 06- Efectuare necorespunzătoare de reglaje 21- Căderi de la înălţime prin alunecare 07- Utilizare necorespunzătoare a mijloacelor de protecţie 22- Căderi de la înălţime prin antrenare 08- Efectuare, în afara sarcinilor de muncă a pornirii de mijloace de transport, instalaţii, maşini / utilaje

23- Căderi de la înălţime datorită reacţiilor spontane inadecvate în caz de pericol

09- Efectuare, în afara sarcinilor de muncă a întreruperii funcţionării instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor

24- Prezenţa la lucru sub influenţa alcoolului

10- Efectuare, în afara sarcinilor de muncă a alimentării cu curent electric sau fluide

25- Prezenţa la lucru în stare de oboseală

11- Efectuare, în afara sarcinilor de muncă a opririi alimentării cu curent electric sau fluide

26- Prezenţa la lucru sub influenţa unor medicamente

12- Expunere, în afara sarcinilor de muncă prin deplasare/staţionare în locuri/zone cu pericol permanent/temporar

27- Prezenţa la lucru sub influenţa unor stări emoţionale puternice

13- Comunicări accidentogene prin conţinutul lor 28- Prezenţa la lucru cu anihilarea bruscă a capacităţii funcţionale

14- Comunicări accidentogene prin defecţiunile transmiterii 29- Prezenţa la lucru în condiţii psiho-fiziologice necorespunzătoare datorate altor cauze

b. CAUZE DEPENDENTE DE MIJLOACELE DE PRODUCŢIE00- * – CAUZE DEPENDENTE DE MIJLOACELE DE PRODUCŢIE * - nespecifice

61- Pericol de electrocutare la tensiune de pas

30- Deplasări sub efectul gravitaţiei prin alunecare 62- Vibraţii excesive ale sculelor, utilajelor, elementelor de construcţie datorate curentului electric

31- Deplasări sub efectul gravitaţiei prin rostogolire/rulare 63- Explozii datorate curentului electric 32- Deplasări sub efectul gravitaţiei prin răsturnare 64- Implozii datorate curentului electric 33- Deplasări sub efectul gravitaţiei prin cădere liberă 65- Incendii datorate curentului electric 34- Deplasări sub efectul gravitaţiei prin scurgere 66- Flăcări-flame datorate curentului electric 35- Deplasări sub efectul gravitaţie prin deversare 67- Contact sau manipulare substanţe toxice 36- Deplasări sub efectul gravitaţiei prin surpare 68- Contact sau manipulare substanţe caustice 37- Deplasări sub efectul gravitaţiei prin prăbuşire 69- Contact sau manipulare substanţe inflamabile 38- Deplasări sub efectul gravitaţiei prin scufundare 70- Contact sau manipulare substanţe explozive 39- Mişcări ale maşinilor, mecanismelor, în funcţionare normală 71- Contact sau manipulare culturi de bacterii 40- Mişcări ale maşinilor, mecanismelor,declanşate contraindicat 72- Contact sau manipulare culturi de viruşi 41- Mişcări ale maşinilor, mecanismelor, întrerupte contraindicat 73- Contact sau manipulare culturi de richeţi 42- Mişcări ale maşinilor, mecanismelor, în condiţii de imposibilitate a declanşării (pornirii)

74- Contact sau manipulare culturi de spirocheţi

43- Mişcări ale maşinilor, mecanismelor, în condiţii de imposibilitate a întreruperii (opririi)

75- Contact sau manipulare culturi de ciuperci

44- Mişcări ale maşinilor, mecanismelor, în condiţii de imposibilitate a dozării

76- Contact sau manipulare protozoare

45- Mişcări funcţionale şi disfuncţionale, devieri de la traiectoriile normale (ex: ale pieselor în mişcare, ale mijloacelor de transport)

77- Contact sau manipulare plante periculoase

46- Mişcări funcţionale şi disfuncţionale, balans 78- Contact sau manipulare animale periculoase 47- Mişcări funcţionale şi disfuncţionale, recul (ex: al unui furtun, al unei manivele)

79- Poziţii de lucru forţate sau vicioase

48- Mişcări funcţionale şi disfuncţionale, şocuri excesive la pornire sau oprire

80- Contactul prelungit cu apa (prezenţa în obiectul muncii sau în spaţiul de lucru)

49- Mişcări funcţionale şi disfuncţionale, desprinderea şi proiectarea de corpuri, particule (ex: la polizare)

81- Efort static mare (prin intensitate şi/sau durată)

50- Mişcări funcţionale şi disfuncţionale, jet, erupţie (materiale lichide, gazoase sau pulverulente)

82- Dificultatea efectuării mişcărilor şi riscul contactelor periculoase legate de spaţiul de muncă

51- Obiecte sau suprafeţe înţepătoare 83- Forţă fizică excesivă 52- Obiecte sau suprafeţe cu muchii tăioase 84- Viteză de execuţie excesivă 53- Obiecte sau suprafeţe abrazive 85- Subsolicitare fizică (ex.: în sarcina de supraveghere)

54- Obiecte sau suprafeţe alunecoase 86- Suprasolicitare senzorială (ex.: asamblări de piese mici)

55- Obiecte sau suprafeţe adezive 87- Distribuţia excesivă a atenţiei în condiţii de ritm impus (ex.: activitate de dispecerat)

56- Obiecte sau suprafeţe cu denivelări 88- Monotonia muncii

57- Corpuri sau suprafeţe cu temperaturi ridicate 89- Luarea unor decizii (dificile şi de mare răspundere) în timp limitat

58- Corpuri sau suprafeţe cu temperaturi scăzute 90- Precizie mare a mişcărilor în spaţiu şi/sau în timp 59- Pericol de electrocutare directă 91- Alte cauze 60- Pericol de electrocutare indirectă

c. CAUZE DEPENDENTE DE SARCINA DE MUNCĂ000- * – CAUZE DEPENDENTE DE SARCINA DE MUNCĂ * - nespecifice 092- Omisiuni în prestabilirea operaţiilor de muncă 093- Erori în prestabilirea operaţiilor de muncă 094- Repartizare executant cu pregătire profesională necorespunzătoare pe locurile de muncă 095- Repartizare executant cu instruire incompletă în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă 096- Repartizare executant cu incompatibilităţi psiho-fiziologice faţă de cerinţele locului de muncă 097- Admiterea la lucru în condiţii psiho-fiziologice necorespunzătoare 098- Tolerarea abaterilor de la disciplina tehnologică

099- Tolerarea abaterilor de la respectarea normelor de securitatea muncii 100- Neasigurarea corelării şi/sau coordonării unor operaţii de muncă desfăşurate în cadrul unor lucrări complexe 101- Admiterea desfăşurării lucrului cu mijloace de producţie necorespunzătoare 102- Amplasarea necorespunzătoare a mijlocului de producţie 103- Neasigurarea întreţinerii şi exploatării corespunzătoare a mijloacelor de producţie 104- Prevederea utilizării unor materii prime sau materiale necorespunzătoare cerinţelor de securitate 105- Neasigurarea condiţiilor normate privitoare la mediul de muncă (microclimă, iluminat, zgomot şi vibraţii, radiaţii, etc.) 106- Prevenirea unui ritm de muncă necorespunzător 107- Alte cauze

INS

PE

CT

IA M

UN

CII

d. CAUZE DEPENDENTE DE MEDIUL DE MUNCĂ000 - *CAUZE DEPENDENTE DE MEDIUL DE MUNCĂ*- nespecifice

136- Viscol

108- Temperatura aerului ridicată 137- Alunecări,surpări, prăbuşiri de teren sau copaci 109- Temperatura aerului scăzută 138- Avalanşe 110- Umiditatea aerului ridicată 139- Seisme 111- Umiditatea aerului scăzută 140- Gaze, aerosoli, vapori toxici 112- Viteza curenţilor de aer 141- Gaze, aerosoli, vapori caustici 113- Aeroionizarea pozitivă excesivă 142- Pulberi, gaze, vapori inflamabili în aer 114- Presiune scăzută a aerului 143- Pulberi,gaze,vapori explozivi in aer 115- Presiune ridicată a aerului 144- Pulberi pneumoconiogene 116- Suprapresiune în adâncimea apelor 145- Bacterii 117- Zgomot excesiv 146- Viruşi 118- Ultrasunete 147- Richeţi 119- Nivel de iluminare scăzut 148- Spirocheţi 120- Strălucire mare 149- Ciuperci 121- Orbire directă sau prin reflexie 150- Protozoare 122- Pâlpâire 151- Mediu subteran 123- Radiaţii infraroşii (calorice) 152- Mediu aerian 124- Radiaţii ultraviolete 153- Altitudini mari 125- Microunde 154- Mediu acvatic 126- Radiaţii electromagnetice cu frecvenţă înaltă, medie şi joasă

155- Mediu subacvatic

127- Laseri 156- Mediu mlăştinos 128- Radiaţii ionizante alfa 157- Mediu extraterestru 129- Radiaţii ionizante betta 158- Mediu cu conţinut redus de oxigen 130- Radiaţii ionizante gamma 159- Relaţii neprincipiale între şef şi subaltern 131- Potenţial electrostatic 160- Relaţii neprincipiale între membrii colectivului 132- Trăsnete 161- Activitate în condiţii de izolare socială 133- Inundaţii 162- Stări de panică 134- Vânt 163- Alte cauze 135- Grindină

1. Numele şi prenumele persoanei din partea angajatorului care a completat formularul:2. Telefon la care poate fi contactată persoana care a completat formularul: [_____]

[________________]3. Semnătura persoanei care a completat formularul4. Numele şi prenumele conducătorului unităţii (angajatorului):5. Numele şi prenumele inspectorului de muncă ce a verificat formularul

Semnătura conducătorului unităţii (angajatorului)

Semnătura inspectorului de muncă care a verificat formularul

L.S.

Data:______________ Data:______________

Semnătura inspectorului şef

I.T.M.____________

Data:____________

L.s.

NOTĂ: pentru completarea prezentului formular se vor utiliza caractere MAJUSCULE sau dactilografiere

L. DESCRIEREA PE SCURT A ACCIDENTULUI:

ANEXA la FIAM Nr. [________/____]

PENTRU ÎNREGISTRAREA FINALIZĂRII INCAPACITĂŢII TEMPORARE DE MUNCĂ

A. DATE DE IDENTIFICARE A FORMULARULUI:

1. ITM care a înregistrat accidentul:

Cod judeţ: [___|___] Nume Judeţ: ______________________

B. DATE DE IDENTIFICARE A ANGAJATORULUI (care a înregistrat accidentul de muncă):


ADRESA SEDIULUI ANGAJATORULUI:2. Judeţul:

[__|__] [_____________________]3. Cod UNIC*:[________________________]4. Localizare

geografică:[__|__|__]

*) În cazul instituţiilor publice (ex. primării) în locul Codului Unic se va înscrie Codul Fiscal, iar in cazul Persoanelor Fizice în locul Codului Unic se va înscrie Codul Numeric Personal

5. Localitatea: 6. Cod POŞTAL: [________________]

7. Strada: 8.Nr: [______]

9. Bloc:10.

Scara:11. Etaj:

12. Ap.: 13. Sect.:

14.Fax:[_____]

[____________]15.Interfon: [______

]

16. Tel: [_____][___________]

17.Interior:

[______]

18. Adresă e-mail:

C. DATE DE CARACTERIZARE A ANGAJATORULUI (care înregistrează accidentul de muncă):

1. Tip Angajator:

Unitate principală:

Subunitate: Sucursală: Agenţie: Punct de lucru: Filială:

Reprezentanţă: Alte tipuri: 2. Forma Juridică:*

SA – Societate pe Acţiuni OC2 – Cooperativă de consum

*) Se va completa forma juridică bifându-se doar o singură căsuţă.

SRL– Societate cu Răspundere Limitată

OC3 – Cooperativă de credit

SCS – Societate în Comandită Simplă SAG – Societate agricolă SNC – Societate în Nume Colectiv OSL – Organizaţie cu Scop Lucrativ

RA – Regie Autonomă ALT– Altă formă juridică (unitate economică, culturală, socială, obştească fără formă juridică expresă)

OC1 – Cooperativă meşteşugărească SCA Societate în Comandită pe Acţiuni

3. Forma de proprietate:

Capital social integral de stat Proprietate obştească Capital social de stat peste 50% Proprietate integral străină

Capital social privat peste 50% Proprietate publică de interes naţional şi local

Capital social integral privat românesc sau românesc şi străin

Alte tipuri de capital

Proprietate cooperatistă 4. Denumire angajator tutelar:

5. CNP/CUI angajator tutelar:

[_______________________________]

6. Judeţul angajatorului tutelar

[__|__] [__________________]

D. DATE DESPRE ACTIVITĂŢILE ECONOMICE ALE ANGAJATORULUI (care înregistrează accidentul de muncă):

1. Activitatea economică principală*:

Diviziunea:[__|__]

Grupa:[__|__|__]

2. Nr. angajaţi : [__|__|__|__|__]

3. Activitate ec.implicat accidentat*:

Clasa: [__|__|__|__]

5. Dimensiunea intreprinderii :

4. Alte activit. economice ale ag.ec.*:

Diviziunea:[__|__]

Grupa:[__|__|__]

0 angajaţi 0 500 Angajaţi sau mai mult

5

Diviziunea:[__|__]

Grupa:[__|__|__]

1-9 angajaţi 1 Nr. Necunoscut de angajaţi

9

Diviziunea:[__|__]

Grupa:[__|__|__]

10-49 angajaţi

2

Diviziunea:[__|__]

Grupa:[__|__|__]

50-249angajaţi

3

Diviziunea:[__|__]

Grupa:[__|__|__]

250-499 angajaţi

4

*) Se vor completa codurile de Diviziune, Grupă respectiv Clasă conform codificărilor CAEN E. DATE DE IDENTIFICARE A PERSOANEI ACCIDENTATE:

1. Numele: 2. Prenumele

(Se va completa cu MAJUSCULE numele şi prenumele persoanei accidentate)

3. Cod numeric personal:[___|___|___|___|___|___|___|___|___|___|___|___|

___](Înscrieţi codul numeric personal din actul de identitate al accidentatului)

F. DATE DESPRE MOMENTUL PRODUCERII ACCIDENTULUI:1. Data producerii accidentului: ziua:

[__|__]luna:

[__|__]anul: [___|___|___|

___]

G. DATE DESPRE FINALIZAREA INCAPACITĂŢII TEMPORARE DE MUNCĂ (ITM):

1. TIP ACCIDENT (la finalizarea ITM):

INCAPACITATE TEMPORARĂ DE MUNCĂ:

MORTAL:

( *) Se va bifa căsuţa

corespunzătoare tipului accidentului)

2. Data începerii incapacităţii ziua: [__|__]

luna:[__|__]

anul: [___|___|___|___]

3. Data terminării incapacităţii: ziua: [__|__]

luna:[__|__]

anul: [___|___|___|___]

4. Nr. zile Incapacitate Temporară de Muncă (ITM) cumulate: [__|__|__]

5. Din care câte zile de spitalizare?[__|__|__]

6. Modalitate de terminare a ITM: Reluare: Deces: Invaliditate: (În cazul încadrării accidentatului într-un grad de INVALIDITATE – se vor completa informaţiile de la poziţia 7)

7 Grad INVALIDITATE: GR.I

GR.II Gr.III 8. Nr. decizie INV:

[________]

Data:

[_____/______/__________]

(Se vor bifa căsuţele corespunzătoare situaţiei accidentatului / Data emiterii deciziei de INVALIDITATE are forma: zz / ll / aaaa)

Semnătura conducătorului unităţii (angajatorului) Semnătura inspectorului de muncă care a verificat formularul

L.S.

Data:______________ Data:______________

XXIII. ASIGURAREA PENTRU ACCIDENTE DE MUNCĂ ŞI BOLI PROFESIONALE ÎN ROMÂNIA

Asigurarea constituie parte a protecţiei sociale, modalitate de ocrotire şi ajutorare a forţei de muncă ce constă în acordarea de ajutoare băneşti, pensii şi alte prestaţii, în perioada de incapacitate de muncă.

Este un ansamblu de prestaţii şi servicii pentru:• promovarea securităţii şi sănătăţii în muncă, prevenirea accidentelor şi bolilor profesionale• diminuarea şi compensarea consecinţelor accidentelor şi bolilor profesionale

Este o operaţie financiară garantată de stat, ce decurge dintr-un contract, prin care asigurătorul se obligă ca, în schimbul unei sume primite periodic, să despăgubească pe asigurat pentru consecinţele accidentelor şi bolilor profesionale.

Obiectivul fundamental al sistemului de asigurare din românia este creşterea calităţii activităţii preventive ceea ce are justificare socială şi economică.

Cadrul legislativ referitor la asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale:

Legea nr. 346 din 5 iunie 2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionalemodificată şi completată de:-legea nr.232 din 31 mai 2003-ordonanţa de urgenţă nr.107 din 24 octombrie 2003 -legea nr.571 din 22 decembrie 2003-legea nr.598 din 22 decembrie 2003-ordonanţa de urgenţă nr.129 din 9 decembrie 2004-ordonanţa de urgenţă nr.171 din 29 noiembrie 2005se abrogă:art.100 alin. (2) din legea nr. 19/2000Ordinul 848/22.11.2004 şi 1.687/22.11.2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a legii nr.346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale cu modificările şi completările ulterioareHotărârea nr.2269 din 9 decembrie 2004privind aprobarea normelor metodologice de calcul al contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale

Principii: caracterul obligatoriu, asumarea riscului profesional de beneficiarii rezultatului muncii prestate, contribuţii diferenţiate după risc, creşterea rolului prevenirii, solidaritatea social, tratament nediscriminatoriu, transparenţa utilizării fondurilor, repartiţia fondurilor conform obligaţiilor asumate.

Funcţiile asigurării: funcţia preventivă, funcţia reparatorie, funcţia de reglare a raporturilor civile, funcţia de stimulare a activităţii preventive.

Riscuri asigurate: pierderea sau diminuarea capacităţii de muncă, decesul, produse prin accidente de muncă şi boli profesionale.

Sfera asigurării cu titlu obligatoriu: angajaţii permanenţi (inclusiv funcţionarii publici), persoanele din funcţii elective sau numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, ca şi membrii cooperatori din organizaţiile cooperaţiei meşteşugăreşti, şomerii, ucenicii, elevii şi studenţii, pe durata practicii profesionale.

Sfera asigurării cu titlu obligatoriu – excepţii: personalul din cadrul unor sectoare deosebite de activitate: armată, securitate etc.

Sfera asigurarii cu titlu facultative: asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari, administratori sau manageri, membrii ai asociaţiei familial, persoane autorizate pentru activităţi independente, persoane angajate în instituţii internaţionale, proprietari de bunuri şi/sau arendaşi de suprafeţe agricole şi forestiere, precum şi persoane care desfăşoară activităţi agricole în cadrul

gospodăriilor individuale sau activităţi private în domeniul forestier, membrii ai societăţilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultură, persoane care desfăşoară activităţi în unităţi de cult recunoscute potrivit legii, alte persoane interesate, care îşi desfăşoară activitatea pe baza altor raporturi juridice legale.

Raporturi de asigurare se stabilesc între: Asigurător principal: casa naţională de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale (asigurare

garantată de stat) angajator şi asigurător (asigurare încheiată de angajator)Alţi asigurători: asociaţiile profesionale asigurat şi asigurător (asigurare încheiată de

persoană fizică)Raporturile de asigurare se stabilesc la data:

încheierii contractului individual de muncă stabilirii raporturilor de serviciu în cazul funcţionarilor publici validării mandatului persoanelor care desfăşoară activităţi în funcţii elective numirii în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti depunerii adeziunii în cazul membrilor cooperatori începerii practicii profesionale pentru şomeri, ucenici, elevi şi studenţi încheierii contractului individual de asigurare

Dreptul la prestaţiile şi serviciile de asigurare pentru accidente şi boli profesionale înceteaza odată cu raporturile de asigurare. excepţie: cazurile de boli profesionale, dacă se face dovada că boala a fost cauzată de factori profesionali specifici locului de muncă

Obiectivele asigurăriiA) prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionaleB) reabilitarea medicală şi socio-profesională a asiguraţilor; recuperarea capacităţii de muncă C) acordarea de prestaţii în bani pe termen lung şi scurt sub formă de indemnizaţii şi alte ajutoare

Prestaţiile de asigurare1. reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii de muncă2. reabilitarea profesională3. indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă4. indemnizaţie pentru trecerea temporară în alt loc de muncă5. compensaţii pentru atingerea integrităţii6. despăgubiri în caz de deces7. rambursări de cheltuieli

1. Prestaţii şi servicii pentru reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii de muncă servicii medicale produse destinate compensării deficienţelor de sănătate programe individuale de recuperare Servicii medicale A) asistenţă medicală de urgenţă la locul accidentului, în mijloace de transport specializate şi

unităţi sanitareB) tratament medical ambulatoriuC) analize medicale şi medicamenteD) servicii medicale, cu prioritate în unităţi specializate pentru boli profesionaleE) tratament de recuperare funcţionalăF) servicii de chirurgie plastică şi reparatorieG) servicii de fizioterapieH) cure balneoclimatericeProduse pentru compensarea deficienţelor de sănătate materiale sanitare pentru corectarea auzului şi văzului proteze, orteze şi aparate ortopedice mijloace auxiliare: scaun, cărucior cu rotile, alte asemenea mijloace

orice alte materiale, produse sau mijloace destinate unui asemenea scop, a căror listă se stabileşte de asigurător, la propunerea medicului propriu

2. Prestaţii pentru reabilitare şi reconversie profesională investigaţii medicale şi psihologice pentru aprecierea potenţialului fizic, mental şi aptitudinal cursuri de calificare sau reconversie indemnizaţie pe durata cursurilor

3. Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se suportă de angajator in primele 3 zile de itm si de asigurător din a patra zi de itm cuantum: 80% din media veniturilor salariale brute realizate în ultimele 6 luni durata: 180 de zile; prelungire maximum 90 zile

4. Indemnizaţia pentru trecerea temporară în altă muncă cuantum: diferenţa dintre media veniturilor salariale din ultimele 6 luni şi venitul salarial brut

realizat la noul loc de muncă durata: maximum 90 de zile într-un an calendaristic

5. Compensaţii pentru atingerea integrităţii cuantum: în funcţie de gravitatea leziunii, în limita unui plafon maxim de 12 salarii medii brute

pe economie cazuri compensate: reducerea capacităţii de muncă sub 50 %, mutilare• mod de acordare: criterii şi grile stabilite de cnpas

6. Despăgubiri în caz de deces beneficiari: soţul supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul, moştenitorul sau, în lipsa

acestora, persoana care dovedeşte că a suportat cheltuielile ocazionate de deces cuantum: 4 salarii medii brute pe economia naţională

7. Rambursări de cheltuieli pentru transportul de urgenţă, când salvarea victimei impune utilizarea altor mijloace decât cele

uzuale confecţionarea ochelarilor, a aparatelor acustice, a protezelor oculare şi dentare, când acestea

au fost deteriorate datorită unui accident de muncă soldat cu vătămări corporale

Etape în acordarea prestaţiilor comunicarea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale (accidentele de muncă şi bolile

profesionale, definite conform legii protecţiei muncii nr. 90/1996 republicată, se comunică asigurătorului)

constatarea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionaleObligaţiile asigurătorului

asigurătorul este obligat să promoveze şi să stimuleze activitatea de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale

legea trasează atribuţii adecvate personalului tehnic al asigurătoruluiObligaţiile asiguratului

să participe, la solicitarea angajatorului, la acţiuni privind adoptarea unor măsuri de securitate şi sănătate în muncă

să cunoască şi să respecte măsurile tehnice şi organizatorice de prevenire a accidentelor şi a bolilor profesionale aplicate de angajatorDrepturile asiguratului

nu suportă în nici o situaţie costul măsurilor de prevenire aplicate de angajator

să sesizeze inspecţia muncii, asigurătorul sau comitetele de sănătate şi securitate în muncă asupra neluării de către angajator a unor măsuri de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale

Actorii care pot interveni în sistemul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale

MMSSF Inspecţia muncii CNPAS asociaţii profesionale de asigurare prestatori de servicii CNASS ISP INCDPM MS clinici de boli profesionale

CNPAS - instituţie publică autonomă de interes naţional Are in subordine case teritoriale de pensii: servicii publice descentralizate investite cu

personalitate juridica organ de specialitate al administraţiei publice centrale

Poate autoriza asociaţii profesionale de asigurare, constituite în acest scop pe sectoare de activitate ale economiei naţionale, în calitate de prestator de servicii în domeniul asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale:

administrează, gestionează, coordonează şi controlează întreaga activitate de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionaleCuprinde structuri specializate pentru urmărirea şi asigurarea:

activităţii de prevenire a accidentelor şi bolilor profesionale activităţii de reabilitare medicală, socio-profesională şi tratament medical evidenţa contribuţiilor, prestaţiilor şi a serviciilor acordate şi a costurilor de asigurare

Atribuţiile CNPAS în domeniul prevenirii coordonează activitatea de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale la nivel

naţional realizează obiectivele de prevenire, prin servicii proprii, cu personal specializat sau persoane

fizice/juridice abilitate stabileşte programele de prevenire, acordă consultanţă, asistenţă tehnică şi medicală de

medicina muncii cu privire la organizarea, măsurile şi mijloacele de prevenire consiliază în domeniul managementului securităţii şi sănătăţii în muncă, metodelor de audit şi

evaluare a riscurilor efectuează analize şi evaluări de riscuri pentru probleme de interes naţional, elaborează studii,

analize şi asigură documentaţia privind riscurile şi condiţiile de muncă, pentru fundamentarea unor măsuri de prevenire

recomandă, pe bază de studii şi analize, utilizarea unor tehnologii, materiale, substanţe sau produse mai performante şi mai puţin periculoase

promovează şi stimulează activitatea de prevenire a accidentelor şi bolilor profesionale urmareşte şi consiliază angajatorii la întocmirea instrucţiunilor proprii de protecţie a muncii recomandă măsuri de prevenire, urmăreşte aplicarea lor şi eliminarea sau diminuarea riscurilor

deosebite pentru unele locuri de muncă urmăreşte îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, prin aplicarea principiilor ergonomice şi a

măsurilor tehnico-organizatorice

verifică modalitatea de efectuare a cercetării accidentelor de muncă urmate de incapacitate temporară de muncă

admite sau respinge caracterul de muncă al accidentelor cu incapacitate temporară de muncă stabileşte şi aprobă tipurile de măsuri de prevenire, pentru care angajatorii pot face investiţii

care să conducă la scutirea de impozit pe profit poate efectua determinari de noxe in vederea propunerii unor masuri de prevenire identifică şi stabileşte priorităţile de prevenire la nivel naţional propune finanţarea unor proiecte sau programe de cercetare pentru fundamentarea stiinţifică a

măsurilor de prevenire necesare coordonează activitatea de management al securităţii şi sănătăţii în muncă, inclusiv sub

aspectul implementării acesteia la nivelul angajatorilor abilitează persoane juridice şi fizice pentru a presta servicii în domeniul protecţiei muncii

Atribuţiile CNPAS în domeniul reabilitării medicale, recuperării capacităţii de muncă şi reconversiei profesionale a persoanelor care au suferit accidente de muncă sau boli profesionale

organizează la nivel naţional activitatea de recuperare funcţională, protezare, reorientare şi reconversie, pentru reintegrarea profesională a victimelor accidentelor şi bolilor profesionale

urmăreşte şi verifică modul de acordare a concediilor medicale pentru accidente de muncă şi boli profesionale, felul în care asiguraţii respectă programele de recuperare a capacităţii de muncă şi, după caz, suspendă dreptul la prestaţii de asigurări pentru accidente şi boli profesionale

stabileşte programe individuale de recuperare aprobă anual criteriile pentru acordarea biletelor de tratament balnear asigură prestaţii şi servicii pentru reabilitare medicală, recuperarea capacităţii de muncă şi

reconversie profesională

Contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale cuantum: variabil de la 0,5% la 4% aplicat asupra fondului brut de salarii se stabileşte în funcţie de clase şi tarife de risc colectare: prin casele teritoriale

Nu se aplică asupra: prestaţiilor de asigurări sociale care se suportă din fondurile asigurărilor sociale sau din

fondurile angajatorului şi care se plătesc direct de către acesta, potrivit legii drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale, în cazul desfacerii contractelor individuale de

muncă, al încetării calităţii de funcţionar public sau de membru cooperator diurnelor de deplasare, detaşare şi indemnizaţiile de transfer şi drepturile de autor sumelor obţinute în baza unei convenţii de prestări de servicii sau executări de lucrări de către

persoanele care au încheiat contracte individuale de muncăElementele contribuţiei

clase de risc - pe categorii de activităţi ale economiei naţionale tarife de risc

Clasele de risc se calculează pe baza a patru indici de frecvenţă, care sunt stabiliţi în funcţie de datele statistice

din perioada de referinţă i1 – frecvenţa de accidentarei2 – frecvenţa accidentelor de muncă soldate cu invaliditate şi/sau decesi3 – frecvenţa îmbolnăvirilor profesionalei4 – frecvenţa salariaţilor care lucrează în condiţii de muncă speciale şi deosebite

cr = (cr1 + cr2 + cr3 + cr4) : 4

Contribuţia lunară de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale datorată de angajatori

tr – tariful de risc aferent sectorului de activitate din care face parte angajatorul; fs – fondul brut de salarii realizate de catre angajator in luna anterioara perioadei de plata a

contributiei

încadrarea în clasele de risc se face de către asigurător, corespunzător activităţilor desfăşurate în fiecare unitate

contribuţia datorată de persoanele fizice asigurate este unică, în valoare de 1%, aplicată asupra venitului lunar asigurat, indiferent de activitatea prestată

XXIV. ELEMENTELE DE COST AL UNUI ACCIDENT

Prin securitate în general se înţelege o stare fără pericol. Securitatea muncii presupune absenţa pericolelor de accidentare şi îmbolnăvire profesională în procesul de muncă.

Teoretizarea fenomenului accidentării şi îmbolnăvirii profesionale a apărut ca un corolar al cerinţei sociale, recunoscută ca atare şi impusă prin mijloace juridice şi economice, de realizare a securităţii muncii în toate unităţile economico-sociale. Primul pas semnificativ în acest domeniu l-a constituit descrierea cauzalităţii celor două evenimente – accidentele şi bolile profesionale, şi implicit a măsurilor de anihilare corespunzătoare.

Pentru activitatea practică însă, acest lucru nu este suficient. Managerii trebuie să găsească metode şi mijloace cu un grad cât mai mare de eficienţă, în sensul atingerii unui nivel ridicat de securitate, dar cu costuri cât mai reduse. Apare deci ca strict necesară posibilitatea de diagnosticare a situaţiei unui sistem de muncă sub aspectul securităţii muncii, ceea ce implică:- cunoaşterea factorilor de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională;- ierarhizarea factorilor de risc în raport cu gravitatea potenţială a consecinţelor acţiunii lor asupra executantului;- identificarea şi ierarhizarea măsurilor de prevenire ce trebuie aplicate în funcţie de priorităţile stabilite privind riscurile de eliminat, coroborat cu criteriul economic.

Metode şi mijloace de analiză a sistemelor de muncă sub aspectul securităţii muncii sunt necesare şi celor care îndeplinesc funcţii de control în acest domeniu pentru identificarea rapidă şi realistă a situaţiilor deficitare din punct de vedere al prevenirii accidentelor şi bolilor profesionale, pentru cointeresarea sau sancţionarea firmelor în raport cu condiţiile pe care le asigură lucrătorilor.

Datorită construcţiei şi modului de funcţionare a sistemelor de muncă, orice eveniment produs în interiorul acestora va afecta atât fiecare element, cât şi sistemul în ansamblu.

Prin urmare un prim element de referinţă pentru identificarea accidentelor de muncă îl constituie elementele sistemului de muncă. Rezultă că se vor distinge patru consecinţe asupra sistemului de muncă: consecinţe asupra executantului, asupra sarcinii de muncă, mijloacelor de producţie şi asupra mediului de muncă.

a)Consecinţe asupra executantului. În cazul executantului victimă, consecinţa principală a producerii accidentului este afectarea capacităţii sale de muncă, pierderea ei temporară sau definitivă, însoţită de cele mai multe ori de diminuarea productivităţii individuale la reluarea activităţii, reducerea aptitudinilor profesionale, a calităţii muncii prestate.

Dacă ne gândim la executant în sensul de lucrător colectiv (locurile de muncă unde sarcina este îndeplinită de mai mulţi lucrători), ceilalţi participanţi la procesul de muncă întrerupt prin accident sunt şi ei afectaţi sub forma pierderii de timp în perioada imediat următoare evenimentului, dar şi prin reducerea productivităţii în timp ca urmare a neîncrederii în siguranţa conferită de locul de muncă.

b)Consecinţe asupra sarcinii de muncă. Consecinţa directă o constituie neîndeplinirea sarcinii de muncă, la timp sau îndeplinirea necorespunzătoare (la reluarea lucrului de către victima unui accident sau înlocuirea sa cu o persoană mai puţin calificată).

c) Consecinţe asupra mijloacelor de producţie. Ca urmare a accidentelor de muncă se pot produce deteriorări sau distrugeri de mijloace fixe, materii prime, materiale etc. (cazul exploziilor, incendiilor, proiectarea de corpuri ş.a.). Afectarea echipamentelor de muncă are un impact negativ asupra eficienţei utilizării capitalului fix, modifică gradul de înzestrare tehnică, de înnoire etc.

d) Consecinţe asupra mediului de muncă. Ambele categorii de mediu – fizic şi social – pot fi afectate de accidentele de muncă, dar în mod deosebit cel social.

Mediul fizic de muncă este afectat numai indirect, ca o consecinţă a deteriorării unor echipamente de muncă, a recipientelor în care se păstrează la locul de muncă materiile prime şi materialele utilizate etc. dacă astfel se eliberează în atmosferă substanţe nocive sau periculoase, dacă se pierde controlul asupra parametrilor microclimatului ş.a.

Consecinţele asupra mediului social se concretizează prin stresul suportat de cei aflaţi la locurile de muncă învecinate celui al victimei, neîncrederea în politica de securitate a muncii promovată de întreprindere etc.

Accidentele şi bolile profesionale sunt într-o legătură indestructibilă cu munca. Ele întrerup sau îngreunează desfăşurarea procesului de muncă şi afectează cel puţin una din componentele sistemului de muncă. Dar procesul şi sistemul de muncă sunt elemente fundamentale ale oricărei microeconomii. Rezultă că accidentul sau boala profesională dereglează de fapt funcţionarea acesteia din urmă, producând efecte asupra componentelor sale şi asupra relaţiilor dintre ele.

Impactul pe care accidentul/boala profesională îl are asupra microeconomiei respective constă în pierderi de natură strict economică: pierdere de timp de muncă, reducerea productivităţii muncii, diminuarea capitalului fix etc.

Prin urmare se poate afirma că una dintre laturile dimensiunii economice a fenomenului avut în vedere o reprezintă efectele economice ale accidentelor şi bolilor profesionale, respectiv consecinţele acestora asupra elementelor de funcţionare a micro şi macroeconomiei.

O evaluare cantitativă a tuturor consecinţelor accidentelor şi ale bolilor profesionale, sau cel puţin a celor cuantificabile (indiferent de natura lor economică sa nu), va însemna determinarea unui cost al acestui tip de eveniment, care poate fi utilizat ca indicator economic.

Dimensiunea economică a fenomenului accidentării şi al îmbolnăvirii profesionale înglobează două componente: efectele economice ale accidentelor/bolilor profesionale, costul accidentelor şi al bolilor profesionale, ca indicator economic care reflectă toate efectele cuantificabile ale acestor evenimente.

Pentru a putea aborda problema eficienţei securităţii muncii este necesar să se poată stabili un cost al securităţii, respectiv al nonsecurităţii, care să fie comparat cu cheltuielile efectuate pentru prevenire.

Costul securităţii/nonsecurităţii reprezintă de fapt costul accidentelor şi al bolilor profesionale eliminate/produse, respectiv suma valorică a tuturor pierderilor generate de accident/boală, deoarece, practic, securitatea înseamnă absenţa acestor evenimente.

Prin urmare, stabilirea costului accidentelor şi al bolilor profesionale nu se poate realiza dacă nu se cunosc consecinţele lor şi, implicit, dacă aceste nu pot fi cuantificate prin indicatori cantitativi, respectiv financiari sau economici.

Apare astfel necesitatea justificării deciziei în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi pe criterii economice. Aplicarea acestora presupune existenţa unui instrument care să asigure o exprimare valorică şi unitară a securităţii şi nonsecurităţii şi care să îi permită managerului să compare:- programele, politicile preventive, cu celelalte direcţii pentru care îşi planifică bugetul de venituri şi cheltuieli;- realizarea securităţii muncii cu lipsa ei – nonsecuritatea.

Pentru economie, indiferent de nivelul de decizie şi de tipul de decident, criteriul de departajare între diversele opţiuni este costul, deoarece realizarea oricărei dintre variante implică un consum de resurse.

Costurile constituie un indicator economic foarte important în comportamentul consumatorului şi al alocatorului de resurse – producător, finanţator, care, înainte de a întreprinde ceva, îşi formulează întrebarea aparent simplă, „cât costă ?”.

Costul nonsecurităţii muncii poate fi considerat ca o componentă a costurilor sociale şi se concretizează în creşterea şomajului, diminuarea consumului de bunuri şi servicii, scăderea protecţiei sociale, renunţarea la câştigul educaţional prin reducerea resurselor destinate culturii şi instruirii, deteriorarea condiţiilor de sănătate ca şi a celor de securitate a muncii etc.

În contrapondere, costul securităţii şi sănătăţii în muncă (ţinând seama de faptul că realizarea acesteia este echivalentă cu menţinerea integrităţii anatomofuncţionale şi sănătăţii lucrătorilor) ar putea fi încadrat printre costurile sănătăţii – componentă esenţială a costului vieţii, care măsoară efortul individual şi/sau social pentru menţinerea stării de sănătate.

Apare ca evident că pentru a putea determina costul securităţii, respectiv nonsecurităţii muncii, trebuie cunoscută dimensiunea a două mari categorii de cheltuieli – pierderi:

- cheltuieli preventive – costul măsurilor de prevenire şi /sau protecţie;- pierderi datorate producerii accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale.Indiferent de modalităţile de evaluare adoptate, costul insecurităţii muncii în ultimele decenii a

fost foarte ridicat.Chiar dacă părerile diferă privind elementele care formează costul total, toţi specialiştii sunt

de acord cu faptul că există costuri imposibil de cuantificat, şi anume cele ale durerii, suferinţei, pierderii de vieţi omeneşti. Este evident însă că accidentele şi bolile profesionale costă statul, societatea, lucrătorii şi familiile lor. Unele cheltuieli se pot măsura, altele nu.

În fiecare an accidentele şi bolile profesionale duc la decesul a aproximativ 1,1 milioane de oameni pe tot globul, această cifră incluzând aproximativ 300.000 decese rezultate din 250 milioane de accidente, care survin anual la locul de muncă. Multe din aceste accidente duc la incapacitate temporară definitivă.

Anual sunt înregistrate aproximativ 160 milioane cazuri noi de boli generate la locul de muncă, incluzând boli respiratorii, cardiovasculare, cancere, surdităţi, afecţiuni musculo-scheletice şi ale organelor de reproducere, tulburări psihice şi neurologice.

Starea de sănătate a populaţiei active din toate ţările are un impact imediat şi direct asupra economiei naţionale şi internaţionale. Pierderile totale datorate bolilor profesionale şi accidentelor de muncă sunt enorme. Aceste pierderi reprezintă o povară considerabilă asupra evoluţiei economice. Astfel, dincolo de consideraţiile medicale, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă reprezintă o investiţie financiară inteligentă.

Potrivit legislaţiei ţării noastre costurile securităţii/nonsecurităţii implică trei mari categorii de cheltuieli:- cheltuieli către bugetul asigurărilor sociale de stat - diferenţiat, în funcţie de tipul condiţiilor de muncă:

- condiţii speciale – CAS –ul este de 45% din fondul de salarii;- condiţii deosebite - CAS –ul este de 40% din fondul de salarii;- condiţii normale - CAS –ul este de 35% din fondul de salarii.

- cheltuieli preventive – costurile măsurilor de prevenire şi/sau protecţie;- cheltuieli datorită producerii accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale.

Costurile accidentelor şi bolilor profesionale implică două categorii de costuri:- costuri directe;- costuri indirecte.

Costurile directe includ cheltuielile cu primele de asigurare, rambursarea salariului de bază, cheltuielile medicale prevăzute de asigurator.

Costurile indirecte cuprind: - costurile salariale - datorate timpului de muncă pierdut de victima accidentului sau a bolii, de colegii de la locurile de muncă, de personalul medical, personalul tehnic desemnat să repare echipamentele deteriorate sau să realizeze măsurile de protecţie a muncii impuse etc.;- costurile datorate creşterii cheltuielilor de personal – datorate angajării unui înlocuitor temporar, salarii complementare plătite colegilor victimei pentru orele suplimentare necesare recuperării timpului pierdut;- costuri materiale – datorate pentru formarea profesională a înlocuitorilor, pentru repararea sau înlocuirea echipamentelor, pentru expertizare, onorariile avocaţilor, penalităţi etc.

Se poate spune că diferenţa dintre suma plătită la contribuţia de asigurări sociale de stat pentru salariaţii încadraţi în condiţii deosebite şi speciale reprezintă de fapt un cost al nonsecurităţii, această sumă putând fi utilizată de către angajatori pentru normalizarea condiţiilor de muncă din unităţile respective.

Potrivit legii, angajatorii sunt obligaţi să asigure fonduri pentru realizarea măsurilor de normalizare a condiţiilor de muncă, dar fondurile planificate nu sunt asigurate şi ca atare sumele cheltuite pentru realizarea măsurilor sunt insuficiente.

Legea nr. 346/2002, modificată şi completată, privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale prevede garantarea unui ansamblu de servicii şi prestaţii în beneficiul persoanelor asigurate în vederea:

a) promovării sănătăţii şi securităţii în muncă şi prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;

b) diminuării şi compensării consecinţelor accidentelor de muncă şi ale bolilor profesionale.Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale se fundamentează pe următoarele

principii:- asigurarea este obligatorie pentru toţi cei ce utilizează forţă de muncă angajată cu contract individual de muncă;- riscul profesional este asumat de cei ce beneficiază de rezultatul muncii prestate;- fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se constituie din contribuţii diferenţiate în funcţie de risc suportate de către angajatori sau de către persoanele fizice ce încheie asigurarea;- creşterea rolului activităţii de prevenire prin obligativitatea instituirii măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale.

În tabelul 1 se prezintă un model de bilanţ al costurilor pierderilor/costurile prevenirii.În tabelul 2 se prezintă un model de bilanţ al controlului total al pierderilor/prevenire şi

protecţie.În tabelul 3 se prezintă un chestionar pentru determinarea elementelor de cost ale accidentului

de muncă.

Tabel 1Model de bilanţ al costurilor pierderilor/costurile prevenirii

COSTUL PIERDERILOR COSTUL PREVENIRII1. Accidente de muncă/îmbolnăviri profesionale 1. Efort managerial2. Distrugeri 2. Efort cercetare/dezvoltare3. Întreruperi de funcţionare 3. Efort proiectare şi amplasare4. Reparaţii echipamente de muncă 4. Efort retehnologizare5. Pierderi comerciale 5. Restricţiiîn operare6. Reacţii publice negative 6. Instruire lucrători7. Efort de proiectare 7. Studii de securitate8. Instabilitate forţă de muncă 8. Automatizare

9. Punereîn conformitate10. Efort de inspecţie11. Strategii de acţiune în caz de avarie

Cost pierderi =Σ C (1 ... 8) Cost prevenire =Σ C (1 ... 11)

Tabel 2Controlul total al pierderilor/prevenire şi protecţie

EFECTE NEGATIVE EFECTE POZITIVEI. Pierderi aleatorii1. Pierderi directe- suferite de victimă: suferinţă fizică şi psihică, incapacitate temporară sau permanentă de muncă, pierderea capacităţii de a reacţiona corespunzător la sarcinile de muncă, pierderea salariului, a serviciului etc.;- suferite de cei apropiaţi victimei: durere, suferinţă, stres psihic, diminuarea veniturilor familiale etc.;- timp de muncă pierdut;- pierderi de capital (distrugeri şi deteriorări de echipamente de muncă – EM, de material etc.);- pierderi de produse;- defecte de calitate ale produselor, echipamentelor şi serviciilor, cu efecte de pierdere a clienţilor;- daune altor bunuri „externe” (indemnizaţii plătite, reparaţii de urgenţă etc.);- daune mediului natural (echipamente împotriva contaminării, eliminarea produselor contaminate etc.);- costul intervenţiei (consumul de agent de stingere a incendiului, de transport etc.).2. Pierderi directe2.1. Cu impact imediat:- pierderi de producţie;- pierderi de beneficiu prin cumpărarea la preţul pieţei a produselor cu livrare contractată;- eliminarea deşeurilor sau reprocesarea produsului;- conflicte sociale, de durată şi amplitudine variate;- refacerea mediului natural;- stabilirea unor măsuri excepţionale.2.2. Cu impact pe termen lung:-pierderea pieţelor, a imaginii şi/sau a clienţilor;- condamnări penale;- efect negativ asupra opiniei publice;-repercursiuni negative generale pentru industrie;- indemnizaţii plătite, creşterea contribuţiei de asigurare;- Legea 346/2002: malus la primele de asigurare (funcţie de numărul de evenimente, gravitate, volum de cheltuieli pentru prestaţii şi servicii).II. Pierderi cronice- eliminarea reziduurilor solide şi efluenţi de deşeuri (substanţe lichide şi gazoase de deşeuri ce rezultă în procesul de muncă).

I. Plan de prevenire şi protecţie, costuri:1. Evaluarea riscurilor;2. Măsuri tehnico-organizatorice şi igienico-sanitare:- formarea şi perfecţionarea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor desemnaţi şi ai reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor;- organizarea şi dotarea serviciului intern de prevenire şi protecţie cu mijloace adecvate pentru desfăşurarea activităţii;- organizarea comitetelor de securitate şi sănătate în muncă (CSSM) ;- apelarea la servicii externe de prevenire şi protecţie;- asigurarea măsurilor intrinseci de securitate a muncii (EM certificate);- asigurarea măsurilor colective de securitate a muncii (echipamente de securitate);- asigurarea măsurilor individuale de securitate a muncii (EIP şi EIL);- realizarea propagandei audio-vizuale;- asigurarea alimentaţiei de protecţie şi a materialelor igienico-sanitare;- dotarea locurilor de muncă cu mijloace şi materiale necesare acordării primului ajutor;- asigurarea condiţiilor optime de muncă şi microclimat;- activităţi de gestiune, tehnice, operative şi materiale consumabile.III. Beneficii:1. Directe:- reducerea sau chiar eliminarea pierderilor;- creşterea investiţiilor;- Legea 346/2002: - sumele reinvestite de angajatori din profit pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale sunt scutite de impozit; - bonus la primele de asigurare; - subvenţionare programe şi proiecte de prevenire.2. Indirecte:- creşterea productivităţii, a calităţii produselor şi serviciilor;- îmbunătăţirea imaginii întreprinderii pe piaţă;- îmbunătăţirea mediului de muncă.

Tabel 3 CHESTIONAR

pentru determinarea elementelor de cost ale accidentului de muncă

I. DATE REFERITOARE LA ACCIDENTAT ŞI LA EFECTELE ACCIDENTULUI ASUPRA SA

a. Numele şi prenumele accidentatului:________________________________________Sex _____________________________________Vârstă___________________________________Vechime în meserie (ani)____________________Salariu mediu/zi (lei/zi)_____________________

b. Diagnosticul accidentatului (conform certificatului medical):________________________________________________________________________________________________________________________________________________

c. Îngrijiri medicale acordate accidentatului:

Spitalizare:Număr zile spitalizare (zile) Cost/zi de spitalizare (lei/zi)

Alte cheltuieli ale firmei pentru îngrijiri medicale (valoarea materialelor consumate, plată consultaţii medicale etc. - lei):Primul – ajutorServicii de sănătate Medicamente.....*)

.....*)

d. Durata incapacităţii de muncă (zile):

*) După caz se va completa şi cu alte tipuri de servicii.

II. ALTE PERSOANE IMPLICATE ÎN ACCIDENT

a. Din aceeaşi zonă de lucru cu accidentatul, care au trebuit să întrerupă lucrul în timpul şi imediat după accident:

Numele şi prenumele Durata întreruperii lucrului(ore)

Salariu mediu orar(lei/oră)

b. Persoane din afara zonei de lucru care au acordat îngrijiri diverse la faţa locului, au participat la transportul accidentatului etc.:

Numele şi prenumele Durata întreruperii lucrului(ore)


c. Curăţarea şi amenajarea locului de muncă în vederea reluării activităţii:- efectuate de personalul întreprinderii:

Numele şi prenumele Timp afectat operaţiilor(ore)


- efectuate de personalul altor firme (suma plătită de întreprindere - lei):

d. Raportarea şi cercetarea accidentului:

- persoane din întreprindere care au participat la cercetarea accidentului şi la întocmirea dosarului (în calitate de anchetatori şi de persoane investigate):

Numele şi prenumele Timp afectat operaţiilor(zile)

Salariu mediu/zi(lei/zi)

- plăţi către persoane din afara întreprinderii implicate în cercetarea accidentului (experţi) (lei):________________________

e. Instruirea, recalificarea accidentatului:- Costul cursurilor efectuate de accidentat în exterior şi suportat de întreprindere (lei):__ - Cursuri susţinute de persoane din întreprindere:

Numele şi prenumele instructorului

Timp afectat pregătirii profesionale (recalificare,

instruire)(zile)

Salariu mediu/zi

(lei/zi)

III. DAUNE MATERIALE PROVOCATE DE ACCIDENT A. MIJLOACE FIXE:

a. Mijloacele fixe (maşini, utilaje, instalaţii, mijloace de transport, clădiri, construcţii etc.) care au fost deteriorate/distruse:

Denumire mijloc fix Dauna suportată(deteriorare/distrugere)

Valoarea rămasă a mijloacelor fixe

distruse(lei)

b. Reparaţii:- efectuate cu forţe proprii:

Numele şi prenumelepersoanelor care realizează

reparaţia

Timp afectat reparaţiilor(zile)

Salariu mediu/zi(lei/zi)

Valoarea materialelor consumate (valoare de deviz) (lei):

-efectuate de persoane din exterior (alte firme) (lei):__________________________

c. Mijloace fixe înlocuite:

Denumire mijloc fix Valoare de cumpărare

B. PRODUSE FINITE, SEMIFABRICATE, MATERII PRIME ŞI MATERIALE DISTRUSE ÎN TIMPUL ACCIDENTULUI

Denumire produs Cantitate(buc)

Preţ unitar(lei/buc)

IV. PROCESE, PENALITĂŢI

a. Cheltuieli de judecată (lei):_________________________________________

b. Amenzi (valoare totală, lei):________________________________________

XXV. ÎNTOCMIREA DOSARULUI ÎN VEDEREA OBŢINERII AUTORIZAŢIEI PENTRU DEŢINEREA DE MATERII TOXICE ŞI EXPLOZIVE

În conformitate cu prevederile Legii nr. 359/2004 şi Legii nr. 300/2004, autorizarea agenţilor economici (persoane juridice, precum şi persoane fizice autorizate şi asociaţiile familiale) beneficiază de procedura simplificată de autorizare prin “declaraţia pe propria răspundere”.

După îndeplinirea acestei proceduri la Oficiul Registrului Comerţului, inspectorii de muncă se deplasează la sediile sau punctele de lucru declarate ale agenţilor economici în vederea evaluării respectării prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Inspecţia Muncii emite sau avizează un număr de trei autorizaţii “speciale”, prin intermediul Inspectoratului Teritorial de Muncă, respectiv:

1. autorizaţie privind deţinerea şi utilizarea de produse şi substanţe toxice - Decret 466/1979 2. autorizaţie pentru deţinere, transport, depozitare şi manipulare de materii explozive - Legea nr.

126/1995 cu completările ulterioare 3. aviz pe autorizaţiile eliberate de Unitatea Fitosanitară - O.G. nr. 4/1994 aprobată prin Legea nr.

85/1995

XXVI. PLANURI DE URGENŢĂ ŞI PLANURI DE EVACUARE

Pericolul grav şi iminent de accidentare este o situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a deveni realitate în orice moment.

Pericolul grav şi iminent de accidentare poate fi constatat de orice lucrător din întreprindere lucrătorii serviciului extern de prevenire şi protecţie cu care întreprinderea a încheiat contract inspectorii de muncă

La constatarea stării de pericol grav şi iminent de accidentare se procedează în felul următor.Se vor lua imediat următoarele măsuri de securitate:

oprirea echipamentului de muncă şi/sau activităţii evacuarea personalului din zona periculoasă anunţarea serviciilor specializate anunţarea conducătorilor ierarhici eliminarea cauzelor care au condus la apariţia stării de pericol grav şi iminent

Obligaţiile angajatorului întocmirea planului de evacuare a lucrătorilor afişarea planului de evacuare la loc vizibil instruirea lucrătorilor in vederea aplicării planului de evacuare si verificarea modului de

însuşire a cunoştinţelor desemnarea lucrătorilor care trebuie sa contacteze serviciile specializate si sa-i instruiască in

acest sens asigurarea mijloacelor de comunicare necesare contactării serviciilor specializate desemnarea lucrătorilor din echipele de intervenţie si asigurarea instruirii si dotării

corespunzătoare stabilirea serviciilor specializate care pot interveni

Se iau măsuri severe de interzicere a continuării/reluării activităţii înainte de eliminarea cauzelor!

O muncă este bine făcută numai dacă se face în locuri de muncă sigure, sănătoase şi productive!

Aprobat: Director General

PLAN DE ACŢIUNE PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ – SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA ÎN MUNCĂ

Punct critic

Situaţii de urgenţă posibile

Cauza Efect Modalităţi de prevenire

Modalităţi de control

Responsabil OBS. Responsabil

SantierDesprinderea schelei de constructii

Nerespectarea modului de amplasare a schelei de constructii

Decesraniri

Achizitionarea materialelor corespunzatoare pentru schela de cosntructii

Sef Santier Sef Santier

Atelier productie

Incendiu -

DecesArsuri grad II si III

Instructajul PM/PSI si dotarea cu mijloace tehnice de stingere a incendiilor

Verificarea periodica a disponibilitatii echipamentelor de stingere a incendiilor

Sef Atelier Sef Atelier

Elaborat: Serviciul Intern de Prevenire si Protectie

Data: ………………..

XXVII. MĂSURI DE PRIM AJUTOR ÎN CAZ DE ACCIDENT LA LOCUL DE MUNCĂ

Modul de acordare a primului ajutor în caz de accident la locul de muncă

1. Scoaterea cu multe precauţiuni, a victimei de sub acţiunea pericolului (deconectarea imediată de la sursa de curent electric, în caz de electrocutare).

2. Solicitarea de urgenţă a ajutorului medical.3. Solicitarea serviciului UNIC DE URGENTA TELEFON: 112. 4. În aşteptarea medicului după caz se efectuează resurscitarea victimei prin respiraţie artificială,

masaj cardiac, nu se va acorda victimei posibilitatea să bea decât în cazuri extreme, câteva picături de apă şi aceasta numai dacă accidentatul nu are răni la craniu, piept sau abdomen.

5. Cu mâinile curate vom cutăţa rana dezinfectând şi aplicând un pansament steril.6. Nu se neglijează înţepăturile adânci care sângerează puţin (închise). Acestea pot da complicaţii

(tetanos) şi trebuie semnalizate medicului.7. La rănile importante, se curăţă cu grijă marginile rănii, aplicând pansament provizoriu de

protecţie.8. RĂNI HEMORAGICE. Dacă sângele curge din abundenţă, trebuie intervenit cu mare urgenţă:

Hemoragia venoasă se pansează strângând moderat pansamentul pentru a opri scurgerea sângelui. Dacă după trecerea a cca 10 minute, rana nu mai sângerează definitivăm pansamentul. În cazul că sângerarea continuă şi după scurgerea acestui timp, fiind abundentă, se fixează un garou, pentru că în mod evident este cazul unei hemoragii arteriale (sânge roşu deschis, iar scurgerea se face ritmic). Se comprimă artera fixând un garou între rană şi inimă, pe cât posibil mai aproape de rană, strângând progresiv până la sistarea hemoragiei. Garoul nu va fi folosit decât în cazuri extreme (el provocând oprirea circulaţiei sângelui, favorizând apariţia gangrenei) şi nu va fi menţinut decât maximum timp de 1 oră. În acest sens, vom nota ora când aplicăm garoul. În toate aceste cazuri este foarte important să se obţină asistenţa medicală cu rapiditate.

9. FRACTURI. Acestea pot fi cu sau fără răni deschise, dar întodeauna se caracterizează prin umflături şi dureri ascuţite la locul rănirii sau printr-o imposibilitate de folosire a membrului atins. Aplicăm pe rană dacă este cazul un pansament steril. Nu se caută să se afle în acest moment dacă este cazul unei fracturi, luxaţii sau entorse. Nu se încearcă dezbrăcarea victimei de haine, se descoase sau se taie, dacă trebuie se aplică un pansament (fractură deschisă). Se imobilizează membrul fără să fie mişcat pentru a evita durerile şi complicaţiile pe care le poate ocaziona transportarea victimei. Se transportă de urgenţă victima la spital.

10. FRACTURA UNUI MEMBRU INFERIOR. Se vor lega împreună (cu ajutorul oricăror mijloace corespunzătoare) ambele picioare, asigurând imobilizarea cu ajutorul unei scândure. Se va lega bine, fără a bloca însă circulaţia sîngelui. Se vor evita legările la nivelul fracturii.

11. FRACTURA UNUI MEMBRU SUPERIOR. Se va aşeza cu grijă braţul într-o eşarfă care să menţină cotul în unghi drept, eşarfa fiind legată în jurul gâtului. Se evită mişcările membrului afectat.

12. SINCOPELE. Pierderea cunoştinţei prin efectul intoxicaţiei, electrocutării sau alte cauze. Victima se aşează în poziţie culcată. Dacă vomită se aşează pe o parte. I se deschid hainele, i se degajă gâtul şi pieptul, i se scoate încălţămintea. Se verifică dacă victima respiră. Nu se ridică capul victimei peste nivelul trupului.

13. ÎN CAZUL LEŞINULUI( dacă respiră) fricţionăm faţa, pieptul şi corpul victimei, cu o cârpă umedă, obligându-l să inspire vapori de oţet. Nu i se dă de băut nimic înainte de a-şi fi revenit complet.

14. ÎN CAZUL ASFIXIEI ( dacă nu respiră), începem imediat respiraţia artificială apelând de urgenţă la ajutor medical. Nu se dau băuturi. În cazul altor răni şi lovituri ca de exemplu rănirea la abdomen, piept, ochi sau craniu se anunţă de îndată medicul şi dacă acesta întârzie se va

transporta cât mai repede posibil cu multă atenţie rănitul la serviciul de chirurgie (numai dacă nu este afectată coloana vertebrală, caz în care se va aştepta sosirea medicului). În toate cazurile când victima a suferit lovituri puternice putem presupune că şocul a provocat acesteia, o hemoragie internă. Pentru acest motiv, vom aşeza rănitul alungit pe spate, cu capul cât mai jos posibil, împiedicându-l să facă mişcări care i-ar fi fatale prin agravarea hemoragiei interne. Se urgentează sosirea ajutorului medical de specialitate.

15. RĂNIRI LA ABDOMEN ŞI TORACE nu se dă rănitului nimic de băut sau de mâncat. Dacă accidentatul nu respiră se efectuează respiraţia artificială gură la gură, sau gură la nas.

16. RĂNIRE LA OCHI, nu se efectuează nici o intervenţie, se aplică cel mult cu atenţie un pansament antiseptic, fără să-l strângem şi aceasta numai dacă nu este vorba de arsură; în acest caz pansamentul este periculos. Arsurile provocate de substanţe chimice vor fi spălate din abundenţă cu flux de apă curată.

17. RĂNIRE LA CRANIU, dacă rănitul şi-a pierdut cunoştinţa, îl pansăm dacă este cazul (tratamentul sincopei, vezi punctul respectiv). Se apelează de urgenţă la serviciile unui medic sau se transportă victima la spital, fără a se sista aplicarea respiraţiei artificiale. Dacă rănitul nu şi-a pierdut cunoştinţa, rana sângerând abundent pe nas sau pe urechi, se cheamă de urgenţă medicul sau se transportă victima de urgenţă la spital, având grijă ca victima să nu mişte capul. În ambele cazuri situaţia victimei este deosebită fiecare minut având mare importanţă în salvarea rănitului. Dacă rănitul nu şi-a pierdut cunoştinţa, nu are hemoragie pe gură sau pe urechi pansăm rana chiar dacă ea pare de mică importanţă. Dacă în zilele următoare apar tulburări ca somnolenţă, dureri de cap, sau vomituri, se transportă rănitul de urgenţă la spital.

18. COLOANA VERTEBRALĂ: fractura coloanei vertebrale se manifestă cu o violentă durere în spate însoţită în general de paralizie a membrelor inferioare. Se evită mişcarea victimei, aşteptând venirea medicului pentru a face transportul victimei.

19. ARSURILE provocate de căldură pot fi: simple şi grave. În cazul arsurilor simple acoperim zona cu un pansament sterilizat ca pentru o rănire, nu vom pune pe arsuri nici medicamente, nici unguente, nici ulei, nu vom atinge băşicile formate. Se urgentează consultul medicului. În cazul arsurilor grave se acoperă victima pentru a o feri de răceală în timpul transportului, care se face cu extremă urgenţă la serviciul medical specializat. Nu se dezbracă victima decât în cazul când hainele îi sunt impregnate cu lichid încă fierbinte sau caustic. Nu se pune nimic pe arsură şi nici nu se atinge zona afectată. În cazul arsurilor produse de substanţe chimice, intervenim de urgenţă, evitând contactul cu soluţiile chimice periculoase şi îndepărtăm cu grijă îmbrăcămintea victimei prin tăiere. Pe corp se spală din abundenţă locul arsurii, lăsând mult timp să curgă apă fără să frecăm arsura apoi procedăm ca la arsura provocată de căldură. La ochi spălăm imediat ochiul folosind din abundenţă apă, de preferinţă apă, de preferinţă călduţă, menţinând ochiul victimei deschis (dacă e posibil cca. 15 minute). Este de preferat ca jetul de apă să fie dirijat fără presiune spre colţul intern al ochiului. În nici un caz nu se formează pansament pe ochiul afectat de arsură, transportând urgent victima la spital. Se indică doctorului natura soluţiei care a produs arsura.

Principalele instructiuni obligatorii aplicabile la executarea respiratiei artificiale

Respiratia artificiala va fi executata numai in cazurile in care cel accidentat nu respira deloc saurespira rar, convulsiv, cu sughituri, ca un muribund, sau daca respiratia se inrautateste. Executarea respiratiei artificiale trebuie sa fie inceputa imediat ce accidentatul a fost scos de sub curent si se continua apoi fara intrerupere. Ea va fi continuata pana la obtinerea rezultatului pozitiv (revenirea la viata) sau pana la aparitia semnelor neindoielnice ale mortii reale (a petelor cadaverice sau a rigiditatiicorpului).

S-au observat cazuri cand cei considerati morti datorita leziunilor provocate, au fost readusi la viata peste cateva ore socotite din momentul accidentului (chiar 8-11 ore). In timpul cat se executa respiratia artificiala, se va observa atent fata accidentatului. In cazul cand se observa o miscare a

buzelor, a pleoapelor sau a marului lui Adam, facand impresia ca inghite, se va verifica daca nu cumva accidentatul a inceput sa respire singur si regulat, se opreste respiratia artificiala, deoarece continuarea ei poate fi periculoasa. Daca insa dupa cateva clipe de asteptare se va observa ca acesta nu mai respira, se va relua imediat respiratia artificiala.

Inainte de a se proceda la executarea respiratiei artificiale, este necesar:•Sa se elibereze imediat accidentatul de partile de imbracaminte care impiedica respiratia (gulerul de la camasa, fularul), sa se desfaca cureaua de la pantaloni.•Sa se elibereze imediat gura celui accidentat de obiecte straine (sa se inlature protezele dentare daca exista);•Daca gura accidentatului este inclestata, ea trebuie deschisa, in care scop falca inferioara este impinsa in afara; pentru aceasta cel care da primul ajutor aplica cele patru degete de la ambele maini in spatele colturilor falcii inferioare, apoi, prin apasarea degetelor mari deasupra marginii falcii, aceasta este impinsa in afara, astfel ca dintii maxilarului inferior sa fie adusi in fata dintilor celui superior. In cazul cand in modul mai sus indicat nu se reuseste sa se deschida gura, atunci se va recurge la ajutorul unei lame metalice sau unei linguri care se va introduce intre masele la colturile gurii si nicidecum in fata (caci dintii se pot rupe) si cu precautie se desclesteaza dintii. (Inainte de a se folosi lama metalica/lingura, se inveleste cu un material textil pentru a proteja dantura. Sunt preferabile de asemenea unelte din lemn.)

Deblocarea cailor respiratorii blocate de baza limbii:

Metode de respiratie artificiala

Exista mai multe metode de respiratie artificiala(Silvester, Schäfer, Howard) care se aplica de la caz la caz.

Oricare ar fi metoda, este necesar a se actiona foarte rapid pentru a realiza primele cinci inspiritii fortate pentru a asigura oxigen creierului, altfel dupa 3 minute fara oxigen, creierul se lezeaza ireversibil.

La aplicarea oricarei metode de respiratie artificiala, trebuie avut grija ca accidentatul sa nu raceasca; de aceea nu trebuie sa fie lasat pe pamant umed sau pardoseala de piatra, de beton sau fier. Pentru aceasta, sub accidentat trebuie asezat ceva calduros, va fi invelit si daca este posibil incalzit aplicandu-i-se pe corp si la picioare sticle cu apa fierbinte, caramizi sau pietre incalzite si bine acoperite pentru a nu cauza arsuri. Toate acestea trebuie facute repede fara sa se intrerupa operatia de respiratie artificiala. In timpul respiratiei, bratele celui care face respiratia, in cazul aplicarii metodelor Schafer si Howard, sau ale accidentatului, la aplicarea metodei Silvester, pot fi indepartate pentru 2-3 secunde de cutia toracica a accidentatului. La toate metodele de respiratie artificiala trebuie sa se faca 15 miscari complete pe minut, adica de inspiratie si respiratie. Pentru a obosi mai putin, cel care face respiratia artificiala trebuie sa respire in ritmul miscarilor pe care le face accidentatului.

Metoda respiratiei artificiale gura-la-gura Este cea mai buna metoda pentru ca este usor de invatat si practicat, poate fi folosita asupra persoanelor de toate varstele. In plus, ofera rata mare de succes pentru salvatorul singur, asa cum este cel mai probabil sa fie in cazul radioamatorilor, care lucreaza in grup restrans iar in grupuri mai mari se aduna rar, doar in cazul concurs urilor sau

simpozioanelor.

Eliberarea cailor respiratorii Gura la gura Gura la nas

Pasii care trebuie urmati sunt urmatorii:- Verificati gura accidentatului pentru a va asigura ca nu este obstructionata.- Plasati corpul accidentatului pe spate, astfel incat pieptul sa fie in extensie- Prindeti mandibula si ridicat-o in sus astfel incat capul sa aiba o pozitie inspre inapoi (vezi imaginea anterioara); Aceasta actiune va debloca caile respiratorii blocate de baza limbii, care este deseori inghitita de persoana in stare de inconstienta.

Acum se incepe respiratia artificiala: Cu o mana se strang narile accidentatului. Dupa aceea salvatorul inspira rapid si adanc, apoi insufla aerul prin gura accidentatului. Daca maxilarele sunt inclestate, inca se mai poate folosi aceasta metoda, aerul trecand printre dinti, altfel se poate folosi si metoda gura-la-nas. Expiratia accidentatului trebuie sa se produca natural, la oprirea insuflatiei.

Daca e nevoie, respiratia artificiala(metoda Silvester sau gura-la-gura) trebuie combinata cu masajul cardiac. In cazul a doi salvatori ritmul este de 10-12 inspiratii pe minut - o data la 5 compresii cardiace;In cazul unui singur salvator, se face o succesiune de 2 inspiratii dupa fiecare 15 compresii cardiace. In cazul cand accidentatul este copil, ritmul de respiratie artificiala este de 20 inspiratii pe minut, se continua cu succesiunea de 2 inspiratii la 15 compresii cardiace pana la revenire sau sosirea medicului.

Nu pierdeti nici un moment in inceperea respiratiei artificiale, cea mai mica intarziere poate fi fatala!

Masajul inimii se executa in felul urmator : persoana care da primul ajutor pune mana sa dreapta pe regiunea inimii accidentatului, avand degetele indreptate in directia capului acestuia si mana stanga peste mana dreapta si apasa uniform, cu mainile indreptate, in ritmul batailor inimii (la un om sanatos 70-80 pe minut, sau pentru comoditate la fiecare secunda, dupa ceas) face cu podul palmei 20-30 apasari slabe pe coastele de deasupra inimii.

ATENTIE! In caz de accidentare, se va asigura primul ajutor, se va anunta seful locului de munca, si se va apela unul din telefoanele urmatoare:112-Serviciul comunicatii speciale(servicii reunite –politie -pompieri- salvare);961-Serviciul salvare.

mecanic auto norme ssm

Documents