M Ă C E L U R I L E D IN CRIŞANA.—ATILA M O D E R N Contele Karoly.— Regiunea contestată ne aparţine: în ea nu

există nici un român... viu!

D E -AŞ Fi P R I M A R Cind citii în gazete că misiunea a-

mericană a adus merinde ca să le împartă populaţiunei sărace şi că, uea-\înd încredere în onestitatea, Ia adă­post de orice bănuială, a pîrcălabilor oficiali, a ales din sînul ei primari americani şi consilieri, cari să meargă din casă în casă, pe la nevoiaşi, pentru ca, pe cind unii distribuie, ceilalţi să păzească pe dinafară ca să nu vie o-ficialii să şterpelească pomana — cînd citii comedia asta, mă repezii într'un suflet la cel mai căpăţînos dintre iiaiăcenii d-lui Emil Petrescu şi-1 în­trebai dela obraz:

Cum, domnule? V a pusără sub epitropie!

Calul de clar nu se caută pe dinţi, mi-a răspuns sentenţios respec­tivul hălăcean.

Adică, dacă ţi-ar fi dat ameri­canii un cal răpcigos, ca să-1 mănînce cîinii în curtea dumitale în loc să moară în bătătura lui, dumneata te socoteşti dator să-1 primeşti?

Vezi bine. Dacă e dar... Şi daca-ţi da ciţiva ghionti ? Păi, ghionti sunt ăştia? Dar ce? Mîncare, îmbrăcăminte, încălţă­

minte... Palme. Ce palme? Nu eşti pe lumea

a s t a ? Cum, monşer? Şade ministrul

american de patru luni; citeşte ga­zetele cu modul cum distribue Pascu, zahărul; Clipiciti, lemnele; Macedo-neseu, prunele; Ionescu-Brăila, car­tofii ; şi Dumitrescu-Miliiari, fasolea ; Merge din mahala în mahala; se dă in vorbă cu sărăcimea; studiază toate virtuţile consiliului comunal; şi cînd e convinge că, pe măsură ce rîmă-

torii stăpînirei se îngraşă, populaţiu-«ea se topeşte d'a'npicioarele, scrie ni America să se cotizeze toată lumea i să trimeaţâ, aici, merinde, gratis, că.

graţie administraţiei părinteşti a par­tidului care a luat ţara în antrepriză, piere de foame un popor harnic, de treabă şi viteaz...

Ei, şi? Şi ca rezultat al studiilor făcute

la faţa locului, americanii vin să facă ei pe primarii în Bucureşti...

Treaba lor! Şi vouă nu vă crapă obrazul de

ruşine ? Pentru ce ? Pentru ca un popor de o sută

(ic milioane vă zice, faptic, pe nume? Habar n'am ! Eu, dacă aşi fi primar, aşi de­

misiona şi m'aşi duce în lume. Călătorie bună! Şi voi staţi. Staţi să treacă fui*

tuna, pentru ca pe urmă să culegeţi i-e-o rărmne Ia suprafaţa apei.

Pai, ttrâ&ăj mai intiiu ii mai hi tiiu, să demisioneze Emil Petrescu, că el e cu intervievai!.

Şi de ce n'o face? Pentruca, mai întîiu şi mai in­

tiiu, ar trebui sa demisioneze comisia de aprovizionare, ca una ce, prin acti­vitatea ei deşfrînată, produce şi între­ţine foametea.

Şi nu pleacă nici asta! Din contră. Fiindcă, întii şi in­

tiiu, ar trebui să plece ministrul de industrie şi comerţ, care, sătul de bine, se ceartă cu cel de război, pe cînd lumea se gunoieşte şi moare de inaniţie.

Ţi-ai găsi t! Şi foarte bine face, peritrucă, in­

tiiu şi întiiu, ar trebui să se retragă guvernul, care u'ate nici pricepere nici autoritate dar in schimb, stomac şi complici cîţi avea Kaizerul.

Va să zică, trebuie o răsturnare generală ca să simtă primarul Capi­talei că-I ţin americanii... în palme.

Ce ai dumneeata cu paguba lui! Dacă nu simte el ce, te-ai apucat să strănuţi dumneata pentruca Emil Petrescu are guturaiu?

Am înţeles vigoarea raţionamentu­lui şi m'am retras cu coada între picioare. Un fost conţiliu

Subiectele şl ieger.dsie Ilustraţiilor m «osl urnit îoni Batd dt H. 0. făraau

R E V O L T A

Ce va să zică o ţi gate In tlmpU-accstor zile triste! Te scotoce.di prin buzunare Şi, stăpânit de indignare, Te-apucă gânduri bolşeviste,

Ţe 'ntrebi, izbind, cu. pitmnu'n masa], De ce n'au oamenii virtute; Fumează toţi, şi nu le pasă Că stau cu tine la Terasă Şi e uman să ic 'mprimate.

Profund mişcat, mergi mai departe, Revolta 'ncepc in stil marc, Condamni ţye regi şi prinţi la înmiite. Iar sărăcimea îşi împarte Averile ispititoare.

Ca un titan orbit de ură Fărâmi tiparele de lut, Prefaci oaştele in sgură, Şi faci atâta tevatură Că 'nfreg pământul c... kâpjit!

Şi loaie-aceste infernale Porniri, să faci pe Troizki marţ,

!/' deveni cuvinte goale Sa poţi s'asvârli la rotocoale De fum, în faţa urnii şfarţ.

mmtmm Tartarin

«umărul viitor va fl pus în vân­z a r e Luni 11 Marile»

Pa lav re .

Nouă babe, nouă minister*.! Cea mai mare, babuşca guvernamentală, anu-ăsta şi-a purtat cojocu mai mult p'afarâ din ţară, căsnindu-se să sperie englezii, francezii şi italienii întruniţi la Paris, cari nici n'au vrut să-i ia in scama florile cusute cu antici co­lorat, mincinos la vedere. S'a dus plină de documente şi. s'a întors cu câteva vagoane de alimente. Acum toată ziua bea şi mănâncă, după fie­care masă, ca să-şi fac digestia, ju­când un torontoi românesc în amin­tirea faimosului Torontal pretins sâr­besc.

Noua babe. noua ministere! Că­priţa greceasca s'a ghemuit în ca­binet, ferindu-se ca nu cumva s'o a-tingă vreo picătură din ploaia de sânge cu care socialiştii au stropit străzile şi trotuarele la 13 Decembrie. De di­mineaţă până seara omoară vremea, cu dreapta jucând cărţi, iar cu stânga luându-şi singur „miza" din vistie­ria ţării. La răstimpuri, o radiogramă, purtată de undele atmosferice, îl în­ştiinţează ce face „şeful" la „masa verde", producând perturbaţie in li-nîştea odăiei. Curentul gata... Apciu!

Karnaxi !.,. ii răspunde un ecou de­părtat, pierdut în văgăuna cluburilor poreclite „politice".

Nouă babe, nouă ministere! Nouă mistere a căror „cheie" stă în mâna lui Vodă. Cine vor fi fericitele nouă persoane de mâine care să le înlo cuiască, nu se ştie. Mister şi întu-nerec... cu voia celor dela Uzină. Ro­mânia Mare zace în nesiguranţa zilei de mâine. Fiecare „plecat şi sttpu^ servitor" caută s'o prostitueze — cui dă mai mult, dacă e un strein; citi fură mai mult, dacă e „d'ai noştri". Odată, se zice, a reclamat:

D-le judecător, eram singură în odaie când domnul a intrat, a stins lampa şi-a sărit pe mine.

D-nui judecător, supărat că nu i s'a povestit şi restul, s'adreseazâ ţingăului de acuzat:

-- Ai auzit?... Ce ai de zis în apă­rarea ta?

D-te judecător, mai întâi lampa cu gaz aerian n'am stins-o eu: au stins-o dela Uzină, fiindcă era toc­mai ceasurile zece; al doilea, făcân-dti-se întunerec, greu să vă explic e-xact ce s'a petrecut.

Scuza tuturor, întunerecul liao sul în care bâjbâie azi întreaga lume politică a Europei.

Nouă babe... noua ţaţe în noua mi rustere pline de mistere '

Int r 'o cafenea.

... Şi ca să isprăvească udata scan­dalul care ridicase în picioare toata lumea dela mese, d-iuil violent, mai in culoare ca niciodată, îiârşt q palmii însoţită de nelipsitul :

Măgarule! Apoi a ieşit în strada, ca sa-şi ră­

corească obrajii roşii, aprinşi de mînie.

Cel cârpit a rămas cu mâna la falca, se ujtă la toţi, parcă mirat el însuşi de cele petrecute.

Unul dela o masă vecină inter­vine :

Bine, nciiişorule, mâncasi bă-tae* şt să nu-i zici nimic?!

Păi h'a zis el destuleV _ ,Oricum, om eşti!

Tocmai d 'aia: daca sunt uni, de ce mi-a zis ,.măgarule" ? ...Să ştii că ra'a luat drept altul!

După care, dc comtm acord cu toata asistenţa, onoarea a fost declarată satisfăcută.

Cum se creează legendele .

După miezul nopţei. Doi derbedei, dospiţi iu alcool,

s'au apucat la ceartă p'o stradă dos­nică. Cauza? Amorul. Unul pretindea că celălalt profitase de iubita lui fără" să plătească. Argument ignobil, scris aci cu scârbă dar şi cu scop : ca mi cumva cititorii să creadă că înadins eu i-am pus să se certe, ca s'ajung la cele ce urmează :

Unul din derbedei, auzind sgoniot de paşi, ştiind că 'n asemenea con­flicte intervenţia poliţiei e deopotrivă de păgubitoare ambilor beligeranţi, sfârşeşte aplicând o puternică lovitura cu genunchiul in burta adversarului, ce se rostogoleşte leşinând pe trotuar. Apoi, cară-tc la sănătoasă!

Autorul sgomotului de paşi s'apro-pie, în persoana unui provincial cu ochelari. A fost la teatru şi-acum ră­tăceşte căutând drumul spre hotel.

Ajuns la locul catastrofei/ miopul calcă deadfeptul pe cipăţâna derbe-bedeului leşinat, poticnindu-se.

Mănăstirea lui de primar! Aşa pavaj colţofos nici la noi în provincie nu se găseşte: cât p'aci să-mi scrân-tesc piciorul! se duce el deam-ftoule încă vreo trei metri până să-'şi reia, normal, cursa liai-huc pe stră­zile Capitalei.

Mae D. Ţăranu

Revista „FURNICA" Proprietar: N. D ŢĂRANU

Apare de două ori pe săptămânS i Lunea p Vinerea Preţul: 8 0 ban i f o a e a

Abonamentul: 50 lei pe an ; 25 tel pe şase kint; 12 50 pe trei luni, plătit înainte prin

mandat portal. Adresa. Revista „FURNICA*' &ucur*sti

Schimbarea Calendarului

Inâfârsit, ca să fim şi îmi la fel cu toată lumea, calendarul Iulian va ti înlocuit cu cel Gregorian, adică stilul vechiu cu cel nou, cu începere dela 1 Aprilie.

tu această zi, in loc să spunem că suntem in 1 Aprilie, vom spune că suntem in I t Aprilie, E-o minciună enormă, dar în schimb minciunile si păcălelile celelalte ce datina prescria în acea zi vor fi desfiinţate, de oarece iu anul 1Q1Q 1 Aprilie nu va exista.

Mai bine schimbarea calenda­rului" ar fi început dela 1 "Martie! îmi spunea amicul meu Fasonel.

De cc? Scăpăm măcar anul ăsta dc p-

bligaţia stupidă de-a arunca pe gâriă o sumă de bani ca să cumpăr mătţi-soare, tinichele costisitoare şi inu­tile, tuturor demoazelelor şi Doniţelor cu cari întreţin relaţii mai mult sau mai puţin prieteneşti.

... Pe lângă părerea de rău spe­ciala a lui fasonel, toată lumea va simţi un regret din cauza schimbărei calendarului. In adevăr, toţi vom îm­bătrâni, prin decret-Iegc, cu câte trei­sprezece zile, fără să le fi trăit.

Feriţi-vă, amicii mei damblagii, să faceţi vreun chef în ziua de 31 Mar­tie. Toţi vă vor arăta cu degetul:

Te uiţi Ia beţivu-ăla, s'a cul­cat la 31 Martie în aşa hal de şpri-ţuialâ, că nu s'a trezit decât în di­mineaţa zilei dc 14 Aprilie! Două săptămâni de mahmureală straşnic!

Schimbarea calendarului prezintă, însă, şi mici aVantagii.

De exemplu, noi la ,,Furnica", la fel cu toate gazetele, luăm leafa în doua „chenzine", la mijlocul şi la sfârşitul lunei. Va să zică la 31 Mar­tie o să încasez fabulosul meu sa­lariu' pe chenzena 1 3 - 3 1 Martie; dar a doua zi fiind 14 Aprilie, fireşte, mă voi prezenta la cassă ca să mi se plătească cealaltă chenzenă 1—15 Aprilie. Mare chilipir! Va fi o zi urîtă pentru proprietarii de ziare cari au exploatat tinerele noastre talente timp de 30 de ani de carieră ziaristică.

Acum, un sfat chiulangiilor. Căutaţi şi împrumutaţi-vă zilele astea cu cât veţi putea mai mult, chiar dacă vi se va pretinde dobânzi cămătăreşb, Puneţi însă scadenţele poliţelor voas­tre între zilele de 1 - 1 3 Aprilie in­clusiv. Aceste zile fiind desfiinţate în anul curent, poliţele nu vor fi pro­testate, şi trageţi clapa creditorilor in modul cel mai onest posibil.

Pentru a încheia, vă anunţ un eve­niment: la 5 sau 6 Aprilie 1919 am să ma împac şi să mă pup cu Madam Smara, eminenta şi veterana confra-tricidă cu care raft rezbelesc prin presă de aproape un sfert de secol.

Kirlak Nafadarjan

O R I G I N A L I T A T E

Citii, ihtr'o gazeta de dimineaţa, Q informaţie absurda, informaţie care trebuie să fie fonciarmente falsă. Sc spune, amime, căd-nii Lupii Kostake, Virgil Arion şi Dedu Nenifescu, în chişi la Văcăreşti pentru înaltele lor virtuţi cetăţeneşti, au fost, -fiind su ferinzi, transportaţi, cîte trei, la sa­natoriul Elisabeta iar interpuşii lor, bolnavi pe moarte, sunt ţinuţi în temniţă, focar de tifos exaritematic, şi că, din pricina molimei, li s'a in terzis de a apărea la zăbrelele puş­căriei ca sft-i vază familia.

Nu scutesc de osîudă pe nici unul din organele credincioase ale nemţi­lor, dar cei mai simpatici dintre ei sunt tocmai suferinzii, cărora, după ce au împins pe ceilalţi la ignominie, li s'au descins acum, saloanele sana­toriului, ca să trăiască, şi sub romîni, în. huzur şi (tichie, cum au trăit pe cînd, huliţi de neamul nostru şi scui­paţi de stâpînii lor, făceau pe mini­ştrii lui von Tucdlf pentru murdăriile pe cari germanii, de scit bă, nu lesăvîr şeau cu mîna lor.

Procedarea guvernului e mai mult decît infamă: e stupidă. Comandanţii armatelor cari, cu puteri unite, ajutau trupele duşmanului ca să umilească pe cei d'aici şi să înfrîngă pe cei de dincolo, domnesc în săli aerisite, cu biblioteci şi cu hrană împărătească, pe cînd feldw ebelii, mercenari nece sitoşi, se gunoiesc în cimitirul de e-xantematici, aruncaţi dc vii în gfajara morţii, cum se aruncau ciumaţii la 48, pc cîmpia Dudeştilor.

De atîta cruzime numai un imbecil putea fi capabil.

"Dar, apropos: pc Pătrâşcanu l'au suspendat din învaţămînt, fără puşcă­rie deocamdată şi fără tifos exante-matic; dar pe Stere, care are şi ci catedră, îl păstrează, oare, pentru lo­cul de mitropolit primat, loc rămas vacant în urma sugestiilor directo­rului /.aminei şi ale celor dela sana­toriu? Căci nu se aude încă un cu­vânt despre pahonţul acesta, care, in­trat, cu Burăh, şi cu Schulder, în ar­mata lui Mackensen, cerea să trecem ca o simplă Transilvanie, sub sceptul Austriei, ca să înfăptuim, astfel, ceea-ce numiau ei „idealul naţional".

Guvernul, care vrea să strecoare cămila prin urechile acului, uită, sc vede, că, dacă s'au văzut popoare cari. revoltate de nedreptatea stăpînitori-lor, au spart puşcăriile ca să scape pc nevinovaţi, nu s'a văzut, însă, nicăeri şi niciodată societăţi cari să clădească puşcării ca să închiză pe ticăloşii o-crotiţi de mişelia stăpînitorilor.

Gustul dc originalitate nu cred să împingă guvernul pînă să provoace acest fenomen necunoscut în' istorie.

Wg.

REZOLVAREA UNEI CRIZE

— Asta-i bărbatu-tău ?... Bine l-ai aranjat, maşer: ce de crăci! — Am de gând să'i sădesc o pădure întreagă: tot n'avem noi lemne!

Desen de F. Şirato

PENTRU IEFTENIREA TRAIULUI

— Monşer, ia uită-te la cocoana aia: o rochie de bilete de bancă! — Păi dacă costă mai ieftin decât una de mătase !

Desen de F . Ş i r a t e

б £ У М ?< L&A

AM DAT UN PRÂN2 ERI SEARA...

Лш duf u/i p r ânz e r i seara . Coţi musafirii mei. Toii se lingeau pa bazo. Aveam un crap la lavă Do şease ohilograme; iar ca iripturi. doi miei. Plus muşchiul eu măsline- ce /11 'năl(at in slavii.

.Aveam doua plăcinte, cu carne şi cu Ьгап/.а. Compot de piersici roşii, banane, ananas. Ş'un vin (oh!) pentru cave un sfânt putea siişi \ án?A Oh in г Sufletul Sutanei, doar să il treci subt uns.

Aveam gurnle, гиге si violete 'n vase, Elvira—rai—Poppesou spunea un monolog, Cinsky conta cuplete în duo eu Tinase, Ciolats zicea din diblă... Dar ce n'aveam та rog?

Pe Iulian actorul iucávd pe Coana Mu adu, Aveam ci»iar pe Carusso... in plăci de gramofon. Jar Mircea Bădulescu cu trupa din „Di Granda" Era toomit s'amuze pe oaspeţi ca bulon.

Şi o'ând degenerase petrecerea 'a orgie. Unii dormind subt masă, altji dantând iu pal. Eu 'n gând tăceam bilanţul, zicur.du'mi: „L'rnvc mie

»Vreo ivei patru su ia re tot chelul m'a costat!'

Şi a durat banchetul pan sa crăpat do zio. Sa mai rămas in casa picior de musaBr ; Dar iericirei mele 'i-am spus atunci adio, (.•aci doar un vis fusese ospăţul chilipir.

Am adormit când lumea prânzeşte, ora nouă, № aveam in toi stomacul dr&pt orice aliment Decât una scrumbie sărata, două oua", îŞ'o pâine mai solidă ca oricare ciment.

\'n 'm-hipuitj deci lesne, acum când îmi ştiţi brâu». Cum născoci stomacul fantasticul meu vis. Acel banchet feeric, acea „fata aiorgana\ Sardamipal pe care prea palid 'l-am descris.

]l& ierte musafirii pottiti în vis la cină. Vă datorez revanşa: şi vă invit, copii.

La zaiaietul ăsta ee-o lună o sa tjnă, Ş'anume luna M%rte... din anul 2,0001

Taraseon

P0PESCU & C o m p . — Adaptat I

Cauze şi efecte.

Ocupaţia zilei : vorbă - cu rost şi Iară rost. Probabil di Dumnezeu, vrând să pedepsească pe om, i-a dat danii de a se exprima şi a se înţelege prin vorbe. Animalele nu se bucura d'acest drept. Poate că din cauza a ceasta înţeleg şi mai repede ce vor: fiindcă nu-şi pierd timpul cu trăncăneala. Nu importă subiectul, primul Popescu întâlnit în cale îţi va ţine o conferinţă de parcă l-ar fi studiat zeci de ani. De unde aceasta boală? Unii o pun pe socoteala cree-rului: el gândeşte, el vorbeşte. Cum însă mulţi vorbesc fără să se gân­dească, creerul, în majoritatea cazu­rilor, n'are nici o vină. Şi chiar când vorbeşte, negândind, o face fiindcă nu are altă ocupaţie. Nici nu vă pu­teţi închipui cât munceşte creerul ne­ocupat ca să-şi dea iluzia unei ocu­paţii! De unde şi bârfeala arta de a ponegri o persoană cate nu ţi-a făcut nici un rău, din simpla plăcere de-a vorbi de a se deosebi de animal care n'are darul de a-şi ex­prima gândirea prin viu graiu. Mersi de superioritate!

Jurjeseu a dormit mult şi n'a vi­sat deloc. La deşteptare, creerul dis­punând de-o mare rezervă de forţă care cerea neapărat să fie cheltuită, s'a dus la cafenea şi-a început:

Războiul?... Cea mai mare ru­şine a omeuirei... O pată pe civili­zaţie... Abatoriu in care vitele sunt înlocuite cu oameni... Instinctul bes-tialităţei ajuns la paroxism... Răz­boiul... hîin !... războiul... Numai cuvântul „război" ar trebui să 'n-fioare pe toţi oamenii oneşti şi cu bun simţ ! Am zis.

Jurjesctt iese sbuciuuiat de parcă şi-ar fi cărat singur gunoiul din curte până la poartă, tmde-1 aşteaptă că­u t a primăriei.

Un provincial, fire naivă,.întreabă K - unul din „publicul" ascultător:

Domnul trebuie să fi pătimit nttlt depe urma războiului de era tşa de supărat?

Da, săracii: primul bărbat al tevestii lui de-acuin a murit la Câi-

,ieni, când armata română a trebuit ;ă sc (fetragă din Transilvania.

3m cu ambiţ. Deunăzi, militarii francezi in tre-

cre spre Rusia, au vândut la lici-aţic mai mulţi cai, catâri şi catârce, coşi din serviciu.

S'a dus şi Chioşc, amator dc-u calarea". A ajuns insă prea târziu, Snd întregul .jstok*' fusese adjude at. Noroc că hi mfoarcţre da d 'un igsm ce ducea un măgar de răpus

titt. 11 cumpără repede, baragladina, fost negustor de fierărie veche, fiind hotărît a se retrage definitiv din lu­mea comercială.

Abia legase urechiatu 'n grajd că, Chio.se, când sa iasă pe poartă, sc pomeneşte cu Pestriţu care-1 roagă :

Inipruniută-mi, mă, rUăgarutău... Care măgar? Ala care l-ai cumpărat adinea­

uri; Vreau sa mă duc până la Cer­niră s'aduc două bucăţi de lemne, că u'atu cu ce gati mâncare.

Chiose, nici vorbă... s c scu/a : Păi nu mai e la mine: l-am

dus la o babă să-1 oblojească la pi­cior, c 'avca o bubă şi cam schloapătă.

Aşa, ca din senin, urechiatu! în­cepe sa rîd.1 cu sughiţuri de răscoală mahalaua.

Pestriţu întreabă : - L'au/i?... Asta-i mag ar u tău!

Cum, mă, sc supără foc Chio­se mai multă încredere pui foi ce-ţi spune un măgar, (tocat în ce»ţi spui eu?

Voiajul ins t rueş te .

... Şi trenul sc destinde pc şine, leneş 15 kilometrii ora la fie­care cotitura ondulându-şi spinarea ca mâţa când o mângâi. înăuntru, opt şi paisprezece în compartiment, pasa­gerii caută să aţipească, bezna nopţii confundându-se cu întunerecul ce dom­n e ş t e pe coridoare

Vaxilescu s'a incrustat voiniceşte in colţul canapelei, lângă fereastră, cu pălăria ,,abajur" pe nas, încearcă s'adoarmă.

La o staţie de dincolo de Ploeşti s e suc madám Keskevu având ascuns iiitrun cOşuleţ pe Kiki, căţeluşul ci iubit.

Treimi işi reia vagabondajul gău­rind haosul. Vagoanele, prost înfrâ­nate, se sgudttie ciocnindu-şi tampoa-nele.

Kiki se sperie : Ham ! ham !

Mattam Ktskévu, ca si I liniş­te ascíí ;

s s s t ' faci! . . . H am • huti i ! ha.111 !... Taci, când iţi zic ' Ham ! ham ! ham ! ham... Kiki!... n'auzi Kiki ?...

Vaxilescu intervine, pălăria prop tita de nas jucând rolul pâlniei de gramofon :

Ei, ale (hacului potăl : acuma au început sa latre amândouă deo­dată !

... Un şucrat prelung anunţă apro­piata trecere a unui pod : sgomot de fierărie veche înseilat cu zâzâit surd tic Crivăţ plecat Ia plimbare.

Nae D. Ţâranu

O dată 'ntr'un an! Sau cum beţivului îi lese şi Calendarul

cu ocaua 'nalnte

Înainte, vreme prietenul unu ram pon nu prea bea el tocmai aşa de mult, abia dacă Se îmbăta seara şi se dregea dimineaţa, dai- peste zi doamne fereşte! făcea propagandă contra alcoolismului şi satiriza pe beţivi, cu o vervă pe care numai al­coolul e în stare să o dea omului aminteri puţin înzestrat dela natura cu spirit satiric. Cu timpul însă s'a stricat şi el.

Cum? Acesta e subiectul prezentei istorioare morale, cam anapoda ce c drept, fiindcă, cum vedeţi, i-am pus morala în cap în loc să i-o pun la coadă.

Deci, zic, peste zi prietenul meu tampon ,,nu obişnuia" ; totuşi, fireşte, făcea şi el unele excepţiuni, aşa cum le face şi creştinul cel mai sobm din lume. Aşa, de pildă, la ocazii deo­sebite, nunţi, botezuri, e tc , sau la sărbători mari, Crăciun, Paşti şi iar etc. adică atunci nu numai e scuzabil, dar chiar de rigoare, "după un obi-ceiu strămoşesc, bun sau râu, cum vreţi sâ-1 luaţi, (căci de luat nu ma îndoiesc, că l'aţi luat oricare dintre (1-voastra) ca să se şi mai ciupeas­că omul câte niţel.

Căci odată e Crăciunul intrun au! - zice o vorba românească sau: odată sunt Pastile (unii zic: odată e Poştele, rezervândtt-şi plura­lul pentru numărul' ciururilor consu­mate) şi „odată nu e obişnuinţă", cum zice im proverb franţuzesc, (franţuzesc fireşte, căci românesc n'a vea cum să fie).

Aşa zicea şi prietenul hieu Tam­pon, si ca noi românii, cărora vicisihi dinele soartei care atăţa ne-a încer cat (şi nu ştiu încă, cât şi cum ne-a învăţat minte) ne-a însemnat dru­mul spre izbăvire cu atâtea etape, date memorabile, pe cari ar trebui poate să lc respectăm mai mult si altfel, decât şi decum o facem, striga la astfel de ocazii, cu clondirul in mână :

Odată <• 24 ianuarie! Odată < il februarie! Odati e 10 Mai în tr'un an! ş'aşa rriai departe.

Catastrofa s'a întâmplat după un 10 Mai.

Dumneavoastră cunoaşteţi sau cel puţin cunoşteafi pelinul de Mai, care n'are aface cu berea de Mart i r ' Dacă nu l-aţi cunoscut, vă plâng, căci nu ştiu când veţi mai avea ocazie sa va întâlniţi cu el. Pri­etenul meu tampon il cunoştea de mult, şi-1 cunoştea aşa de bine, încât de data aceea când va spun, nu s'a putut hotărî, aşa cu una cu două, să se despartă de o atât de veche cu noştinţa. deşi aminteri pelinul era relativ nou.

Deci, a doua zi tampon nu s'a mai mulţămit cu obişnuita dregere de dimineaţă (nimerise un pelin turbat ceva) ci a ţinut-o de coadă, cum se zice, şi peste zi, toată ziua.

II întâlnesc, din întâmplare, (a dra­cului întâmplare, cum adună ea întot­deauna pe oamenii cu acelaş gând in acelaş loc!) îl întâlnesc, zic, Ia Kelemee în fund, şi într'un hal...

Bine, nene, ii zic, dumneata ca­re, ştie toată lumea, peste r\ nicio­dată...

la lasă-ma, dragă, îmi răspun­se el, „ca lovit subit de b idee salva­toare", odată e 11 Mai într'un an !

Avea dreptate ticălosul, şi u'aveani .ce să-i mai zic. Nici atunci, şi nici mai târziu, căci oricând mi-ar fi pu­tut răspunde: „Odată e 1*2 Mai, o-dată e 13 Mai", ş'aşea mai departe, într'un an.

lu'cr'adevăr, de atuncea nu l'am mai întâlnit niciodată treaz (E vorba de et, fireşte).

Ion Grămăticu

COSIiTE CU AŢA ALEA

(iuv ui a reuşit sa rezolve, cu ajutorul Aliaţilor noştri, grava pro­blemă a aprovizionărei populaţiei lip­site de mijloace. Au început să, 'so­sească, se zice, mărfuri din Occident. Săpun din Marsilia, parfum din Paris, macaroane din Milano, sa­bini din Verona, tufă din Veneţia, alune americane din New-York, bom boane... englezeşti din Liverpool, so­be... belgiene din Anver.s (pentru Ia vară) şi multe articole de prima, sau de-a doua necesitate. Fiecare dintre popoarele cu cari suntem în alianţa s'au grăbit să ne sară iu ajutor. (Chiar din Tokio nea sosit cea mai fină hârtie higienica... japoneză).

Bineînţeles, principalii noştri oa­meni politici au primit, ca o atenţie speciala, diferite cadouri folositoare. Gurile rele spun astfel că fabrica „Orimaud" din Paris a trimis d-lui Mişti Fereehide o colecţie admirabilă de diferite... cărţi, din biblioteca ce­

lebrilor fraţi, n general Ayefeacu i p:jMIi! iiifi p a r i t j ri-hii C temenceaii un bust de marmură, reprezentând... pc generalul Boulanger, iar d. N . lorga un borcan "întreg din cea mai fină peltea... istorica. Nu mai trebuie sa spunem din ce fabrică! i s'a oferit unui fost ministru de externe, un pa­chet de ciocolată, dar după câte am auzit, gura hunei e rea'. s'a trimis din cea mai bună uzină din \nglia, o excelentă • maşina de ras (lame Gţl&ţte), pentru mitropolitul nostru Kounn Arănteşcu...

Lipsa de alimente se resimte in Capitală, cu toate că la d. I. Luca Njculescu au sosit importante cali­tăţi de stafide, năut şi boabe de pi­per. Şi, pentrucâ veni vorba de d. f. Luca Niculescu, trebuie să spunem ca nici cu îmbrăcămintea nu prea stăm bine. Mai ales rufele, tot spăiându-ni-Ie... în familie, s'au to­cit cu desăvârşire, şi, cu toate că d. Ionel Brătianu a mers, în chestiu­nea Banatului pânăJn... pânzele albe, suntem lipsiţi cu toţii de cele mai... indispensabile articole ale toaletei noastre intime.

Iată pentru ce vecina mea, doamna Măria Chiosteque, silita de împreju­rări, şi-a cumpărat săptămâna trecuta un jupon... de hârtie. Nu vreau să insist asupra avantajelor pe cari le oferă lingeria fabricată la „Lctea". Alai ales, pentru sexul frumos, ce poate fi mai practic decât posibilitatea de a înscrie cu creionul, aventurile de dragoste... pe marginea cămâşuţei?

Dar, ce să lungim vorba, doamna Mărie Chiosteque are un jupon de hârtie. F.ri, eroina noastră şi-a pus dis de dimineaţă juponul Ia fiert, ca să-1 spele, şi s'a dus să se înghe-suiascâ, pentru o cutie de sardele, la „Magazinul general" din piaţa Sf. Anton.

Din nefericire, piaţa Sf. Anton e departe, coada la sardele era lungă. Pe Ia 1 după prânz, d. Ohiţă Chios­teque sosi ca deobiceitt dela slujba şi pretinse, cu voce tare, obişnuita ciorbă de fasole veche cu vanilie proaspătă. Dar... doamna Chiosteque nicăeri : nici în dormitor, nici în su­fragerie, nici în bucătărie. In bucă­tărie însă, spectacol promiţător! o mare oală, care fierbea cu dispera­rea cu care fierbe d. A. C. Cuza când îi pomeneşti dtt.. incetăţenirea lui Blumenfeld.

Cu un gest decisiv de fiară flă­mândă, domnul Chiosteque se repe/i asupra oalei pline de făgăduinfi şi de o zeamă infectă nesăraţii.

După un sfert de. ceas, când i s'a întors consoart?. domnul Chioste­que află care-i fusese... soarta: mân­case juponul doamnei ("hiosteque'

Sandy

VISI D'ARTE, VISI D'AMORE!

Conu Alecu. — Parcă mă simt reîntinerind ! Desen de F. Ş i r a t o