1

Îmbunătățirea accesului la justiție în România pentru victimele traficului de persoane

Masă Rotundă, 2 Februarie 2017, București

Introducere

Traficul de ființe umane și munca forțată constituie grave încălcări ale drepturilor omului. Cu toate acestea, majoritatea statelor europene tind să își concentreze eforturile cu precădere asupra urmăririi penale și condamnării celor care au săvârșit infracțiunile, în timp ce protecția victimelor constituie un aspect secundar. Deși o serie de măsuri importante au fost adoptate pentru furnizarea de servicii sociale, psihologice și medicale, pentru victimelor traficului de persoane accesul la asistență juridică și reprezentare rămâne limitat în multe țări.1

Avocații au un rol esențial în apărarea drepturilor victimelor traficului de persoane și în prevenirea victimizării secundare. Mai mult decât atât, ei trebuie să se asigure că în cadrul procedurilor penale acestea sunt tratate într-o manieră sensibilă și cu respect de către organele judiciare.

Textul de față analizează succint în ce măsură victimele traficului de persoane au acces la asistență juridică și reprezentare în România: cuprinde o descriere a cadrului legal, abordează atât provocările cât și oportunitățile pentru îmbunățățirea situației existente și se încheie cu o serie de recomandări concrete.

Informațiile prezentate mai jos au fost înnoite ca urmare a discuțiilor în cadrul mesei rotunde organizate de APADOR-CH2 și Comitetul Helsinki Olandez3 în data de 2 februarie 2017 la București.4 Întâlnirea a adus la un loc avocați, ONG-uri, reprezentanți ai poliției și ai DIICOT cât și reprezentanți ai Agenției

1 Vezi aspectele evidențiate în cadrul întâlnirii organizate de Consiliul Europei în cooperare cu Comitetul Helsinki

Olandez referitoare la îmbunătățirea accesului la justiție pentru victimele traficului de persoane, Noiembrie 2016. http://www.nhc.nl/news/Lawyers_network_meeting__improving_access_to_justice_for_trafficked_persons.html?id=781. 2 Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România-Comitetul Helsinki (APADOR-CH),

http://www.apador.org/. 3 http://www.nhc.nl/.

4 Anterior acestei intâlniri APADOR-CH a redactat un text care avea la bază numai constatările și recomandările

organizației.

2

Naționale Împotriva Traficului de Persoane. O listă a participanților este atașată acestui text (anexa 1). Prin această inițiativă partenerii proiectului doresc să se asigure că în viitor toate victimele traficului de persoane din România vor avea acces la avocați specializați, de la primul contact cu organele judiciare, pe întreaga durată a procedurilor judiciare.

Proiectul vine în continuarea unui demers anterior al Comitetul Helsinki Olandez, care, în colaborare cu organizațiile neguvernamentale românești ADPARE5 și Pro Refugiu 6au organizat cursuri de formare pentru avocați cu privire la drepturile victimelor traficului de persoane. În acest fel, a crescut probabilitatea ca victimele să aibă acces la asistență juridică și reprezentare de calitate, specializată, în cadrul procedurilor penale dar și a altor demersuri juridice conexe.7

Cadrul legal și instituțional

Legislația românească acordă victimelor (inclusiv victimelor traficului de persoane) numeroase drepturi, între care se numără și dreptul la asistență juridică gratuită. În ceea ce privește legislația Uniunii Europene, atât „Directiva Victimelor”8 (2012/29/UE) cât și Directiva privind despăgubirea victimelor infracțiunilor9 (2004/80/EC) au fost transpuse în legislația națională. Același lucru este valabil și pentru Directiva împotriva traficului de persoane10 (2011/36/UE).

România a mai ratificat și Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de persoane11, Convenția ONU privind drepturile copilului12 și Convenția OIM privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor.13

Atât Directiva UE împotriva traficului de persoane cât și Convenția Consiliului Europei menționată mai sus prevăd dreptul victimelor la un avocat care să le informeze cu privire la rolul lor în cadrul procedurilor penale. Asistența juridică se referă și la proceduri civile sau de altă natură în vederea recuperării prejudiciului suferit. Asistența juridică trebuie furnizată fără întârzieri, de la primul contact cu organele judiciare.

5 http://adpare.eu/.

6 http://prorefugiu.org/home/.

7 vezi NHC (2015), Position of victims of trafficking in human beings in criminal and other relevant procedures in

Bulgaria, Slovakia and Romania. A Human Rights Based Approach, Raport regional comun, disponibil în limba engleză aici: http://www.nhc.nl/news/NEW_PUBLICATION.html?id=698. 8Prescurtare folosită în acest text pentru Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25

octombrie 2002 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor, criminalității și de înlocuire a Deciziei cadru 2001/220/JAI a Consiliului, transpusă prin Ordonanța de Urgență nr. 18/2016 (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32012L0029). 9 Directiva Consiliului 2004/80/EC din 29 Aprilie 2004 privind despăgubirea victimelor infracțiunilor, transpusă prin

legea 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor. 10

Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei cadru 2002/629/JAI a Consiliului (http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:32011L0036&from=RO). 11

https://www.coe.int/en/web/conventions/full-list/-/conventions/rms/090000168008371d. 12

http://www.ohchr.org/EN/ProfessionalInterest/Pages/CRC.aspx. 13

http://www.ilo.org/dyn/normlex/en/f?p=NORMLEXPUB:12100:0::NO::P12100_INSTRUMENT_ID:312327.

3

Legislația națională referitoare la protecția drepturilor victimelor traficului de persoane:

Legea 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane prevede o serie de măsuri menite a răspunde nevoilor victimelor, inclusiv informarea acestora cu privire la drepturile pe care le au, consiliere psihologică, asistență juridică gratuită.

Legea 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimeor infracțiunilor stipulează dreptul victimelor de a accesa servicii de protecție, inclusiv asistență juridică și

psihologică.14

Ordinul 335 din 29 Octombrie 2007 pentru aprobarea unui mecanism național de identificare și referire a victimelor traficului de persoane.

Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Penal în 2014, s-au modificat sancțiunile pentru infracțiunile referitoare la traficul de persoane și drepturile victimelor au fost consolidate.15

Actori cheie:

Ministerul Afacerilor Interne (MAI)- Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane (ANITP) are ca scop coordonarea, evaluarea şi monitorizarea la nivel naţional a aplicării politicilor în domeniul traficului de persoane de către instituţiile publice, precum şi a celor din domeniul protecţiei şi asistenţei acordate victimelor acestuia.

Ministerul Afacerilor Interne (MAI)- Poliția Română desfășoară activități investigative și de cercetare penală în domeniul traficului de persoane prin intermediul ofițerilor de poliție specializați. Deasemenea, Poliția de Frontieră joacă un rol important în prevenirea trecerii ilegale a frontierei și identificarea posibilelor victime ale traficului de persoane.

Ministerul Public- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT)

Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR)-entitate reprezentativă și deliberativă a barourilor din România

Ministerul Justiției – responsabil cu alocarea fondurilor pentru asistența juridică gratuită

Procedurile și modalitățile concrete de referire a victimelor traficului de persoane sunt descrise în Ordinul 335/2007 deja menționat: structurile specializate ale Poliției Române16 vor contacta un reprezentant regional al ANITP în vederea evaluării nevoilor de asistență ale victimei. Se va desemna un responsabil de caz care va monitoriza asistența acordată victimei și va menține legătura cu aceasta în vederea pregătirii pentru toate etapele necesare procesului penal, inclusiv audierea acesteia de către

14

Legea 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, 27 mai 2004, http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/52468. 15

Noul Cod Penal sancționează traficul de persoane (art. 210), traficul de minori (art. 211), munca forțată (art. 212), proxenetismul (art. 213), exploatarea cerșetoriei (art. 214), folosirea unui minor pentru cerșetorie (art. 215), folosirea serviciilor unei persoane exploatate (art. 216). 16

Direcția de Combatere a Crimei Organizate (DCCO), Brigada de Combatere a Criminalității Organizate (BCCO), Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate (SCCO).

4

organele judiciare. La solicitarea ANITP, structurile specializate ale poliției vor realiza evaluarea de risc a cazului și vor stabili măsuri de protecție.17

Drepturile victimelor traficului de persoane

Potrivit art. 81 din Codul de Procedură Penală (CPP) victima unei infracțiuni are : a) dreptul de a fi informată cu privire la drepturile sale b) dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica excepții și de a pune concluzii c) dreptul de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea penală a cauzei d) dreptul de a fi informată cu privire la stadiul urmăririi penale e) dreptul de a consulta dosarul f) dreptul de a fi ascultată g) dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu se exprimă sau nu poate comunica în limba maternă h) dreptul de a fi asistată de un avocat sau reprezentată.18 Victima are dreptul de face plângere împotriva soluției procurorului de a renunța la urmărirea penală (art. 339 CPP).

Totodată, victimele au dreptul să își susțină cererile și pretențiile civile față de persoanele care au săvârșit infracțiuni, inclusiv pentru repararea prejudiciului material și moral suferit (art. 19 CPP). Compensația financiară se acordă victimei numai dacă a sesizat organele de urmărire penală sau instanța de judecată în termen de 60 de zile de la data săvârșirii infracțiunii. Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani şi cele puse sub interdicţie nu au obligaţia de a face plângere penală (art. 21 și 23 din Legea 211/2004).

Atunci când există o suspiciune rezonabilă că victima se află în pericol, se pot dispune măsuri de protecție (art. 113 și 125 CPP).

Nu există prevăzut în lege un drept specific al victimei de a nu avea contact cu suspectul/inculpatul în cadrul procedurilor penale. În cazuri excepționale victima poate fi audiată prin mijloace tehnice audio-video pentru a i se ascude identitatea.

Dreptul la asistență juridică și reprezentare

Potrivit art.44 din Legea nr. 678/2001 victimelor infracţiunilor de trafic de persoane li se asigură asistenţă juridică obligatorie pentru a putea să îşi exercite drepturile în cadrul procedurilor penale prevăzute de lege, în toate fazele procesului penal, şi să îşi susţină cererile şi pretenţiile civile faţă de persoanele care au săvârşit infracţiunile prevăzute de prezenta lege, în care ele sunt implicate.

În acest sens, același art. 44 prevede că dispozițiile din cap. IV (art. 14-20) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, referitoare la asistenţa juridică gratuită a victimelor unor infracţiuni se aplică în mod corespunzător şi victimelor traficului de

persoane.19

17

Simplificare a unei proceduri mult mai complexe descrise in Ordinul 335 din 29 Octombrie 2007. 18

Legea 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală), 1 July 2010, http://legislatie.just.ro/Public/FormaPrintabila/00000G1NAENBUEI8S7W1WSM470LG57OS. 19 Despre care infracțiuni este vorba, aflăm din art. 2 din Legea nr. 678/2001:

a) prin trafic de persoane se înţelege faptele prevăzute la art. 210 şi 211 din Codul penal b) prin exploatarea unei persoane se înţelege activităţile prevăzute la art. 182 din Codul penal

5

Asistenţa juridică gratuită se acordă numai dacă victima a sesizat organele de urmărire penală sau instanţa de judecată în termen de 60 de zile de la data săvârşirii infracţiunii. Dacă victima s-a aflat în imposibilitatea, fizică sau psihică, de a sesiza organele de urmărire penală, termenul de 60 de zile se calculează de la data la care a încetat starea de imposibilitate.

Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani şi cele puse sub interdicţie nu au obligaţia de a sesiza organele de urmărire penală sau instanţa de judecată cu privire la săvârşirea infracţiunii. Pentru aceste categorii de victime asistența juridică gratuită este obligatorie (art. 93 CPP) chiar dacă nu a fost depusă o plângere penală (art. 16 din Legea 211/2004). Dacă organele judiciare sesizează că, din diverse motive, victima nu se poate apăra, acestea trebuie să ia toate măsurile necesare pentru desemnarea unui avocat din oficiu.

Atunci când asistența juridică a victimei este obligatorie dar aceasta nu și-a putut exercita dreptul la apărare în mod efectiv, prin intermediul unui avocat, actele de procedură sunt nule (art. 281 și 282 CPP). Chiar dacă asistența juridică nu este obligatorie, victimele pot solicita anularea actelor de procedură efectuate prin încălcarea dreptului lor.

Situația actuală privind accesul la asistență juridică

Asistenţa juridică gratuită se acordă fiecărei victime pe tot parcursul procesului, în limita unei sume echivalente cu două salarii de bază minime brute pe ţară, stabilite pentru anul în care victima a formulat cererea de asistenţă juridică gratuită (pentru 2016, dupa luna mai = 2x1.250, total 2.500 lei).

Din acești bani, victima își poate plăti un avocat pe care și l-a ales (avocat ales). În cazul în care victima nu şi-a ales un apărător, încheierea prin care s-a admis cererea de asistenţă juridică gratuită trebuie să cuprindă şi desemnarea unui apărător din oficiu potrivit Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

Cererea pentru acordarea asistenţei juridice gratuite poate fi formulata şi de organizaţiile neguvernamentale care îşi desfăşoară activitatea în domeniul protecţiei victimelor, dacă este semnată de victimă.

Prin urmare, victimele pot avea acces la asistență juridică și reprezentare în cadrul sistemului de asistență juridică gratuită a statului (avocat din oficiu sau avocat ales) sau își pot angaja propriul avocat.20

În general, în România, victimele traficului de persoane beneficiază de avocați din oficiu. O problemă destul de cunoscută și încă nerezolvată este cea referitoare la slaba calitate a asistenței juridice din oficiu. O cauză evidentă a acestei situații este și nivelul scăzut al onorariilor plătite avocațiilor din oficiu. Cu toate că au mai crescut puțin în anul 2015, acestea rămân în continuare destul de mici. 21 Pentru a-și

c) prin victimă a traficului de persoane se înţelege persoana fizică, subiect pasiv al faptelor prevăzute la art. 210, 211, 264 şi 374 din Codul penal sau al tentativei la una dintre aceste fapte, indiferent dacă participă sau nu în procesul penal în calitate de persoană vătămată. 20

Dreptul la asistență juridică gratuită nu se aplică și în cazul unor demersuri juridice mai mult sau mai puțin conexe (divorț, tutelă etc). 21

Protocolul semnat de Ministerul Justiției și UNBR în 2015 prevede că în timpul etapei de cercetări penale, onorariul unui avocat din oficiu care reprezintă o victimă este de aproximativ 43 de euro, mai puțin decât onorariul perceput de un avocat privat într-o oră de consultanță.

6

asigura veniturile avocații din oficiu sunt nevoiți să preia mai multe cazuri, ceea ce înseamnă că timpul dedicat unui caz este limitat. Mai mult, studiile arată că deși legea prevede drepturi extinse pentru apărare, în realitate exercitarea efectivă a acestor drepturi rămâne limitată. Avocații dispun de foarte puțin timp pentru a pregăti cazul, având acces la dosar și la materialele relevante cu puțin timp înaintea unei ședințe de judecată. 22 Reprezintă deasemenea o problemă și lipsa continuității în ceea ce privește asistarea de către același avocat pe parcursul întregului proces penal. Astfel, un avocat nu se poate familiariza cu particularitățile cazului și nu poate construi o relație bazată pe încredere cu victima.

Avocații din oficiu sunt desemnați în baza unui sistem randomizat (la întâmplare). Orice selecție în baza unor criterii precum pregătirea tematică este considerată ca încălcare a regulilor concurenței loiale în cadrul profesiei de avocat.23 Cooperarea cu Uniunea Națională a Barourilor din România este indispensabilă pentru a găsi o soluție care să favorizeze victimele traficului de persoane.

În România nu există avocați specilaizați cu privire la drepturile victimelor traficului de persoane.

O mică parte din victime obțin asistență juridică și reprezentare prin intermediul avocaților care lucrează cu ONG-uri active în domeniu. Accesul la un astfel de serviciu presupune în primul rând ca victima și/sau organele judiciare fie informate cu privire la existența acelor ONG-uri care oferă asistență juridică. Avantajele în astfel de cazuri ar fi că: avocatul este specializat (cel puțin în sensul în care a avut mai multe cazuri referitoare la victimele traficului de persoane), poate construi o relație de încredere cu victima și o poate reprezenta pe parcursul întregii proceduri penale.

Dar aceasta nu este o soluție sustenabilă pe termen lung întrucât resursele (de timp și bani) ale organizațiilor neguvernamentale sunt limitate. Astfel, majoritatea victimelor traficului de persoane rămân dependente de apărătorii desemnați din oficiu.

Chiar dacă în România există un sistem de asistență juridică gratuită, participanții la masa rotundă au identificat o serie de bariere în calea exercitării de facto a dreptului la asistență juridică și reprezentare de calitate:

Imposibilitatea de a lua legătura cu victimele înainte de judecarea dosarului – în majoritatea cazurilor victimele pot fi abordate cu puțin timp înainte de începerea ședinței de judecată, astfel că timpul acordat pentru a discuta cu acestea este foarte redus. În aceste condiții, nu se poate purta o discuție confidențială avocat –client, justițiabilul nu poate comunica avocatului toate aspectele relative la cauză. 24

Nu există posibilitatea realizării unor discuții confidențiale avocat-client în cazul audierilor la parchet sau poliție. Discuțiile se poartă de față cu polițiști/procurori, astfel că victimele, în prezența acestora, se limitează la a raspunde sumar întrebarilor avocatului, fără a furniza

22

Este arestul preventiv folosit ca o măsură excepțională în România, APADOR-CH, 2015, https://www.fairtrials.org/wp-content/uploads/Raport-arestare-preventiva-final.pdf, vezi capitolul referitor la Asigurarea efectivă a apărării, p. 26. 23

In Decembrie 2016 și Ianuarie 2017 APADOR-CH a trimis Uniunii Naționale a Barourilor din România (UNBR) o adresă oficială în care a fost întrebată dacă consideră că prin întocmirea și publicarea unei liste nominale de avocați care au o anume pregătire tematică se încalcă sau nu regulile concurenței loiale în cadrul profesiei de avocat. Până la această dată (6 martie 2017) asociația nu a primit încă un răspuns. 24

Observații Mihaela Mușan, avocat în Baroul Brașov, 2 februarie 2017, București.

7

informații relevante pentru apărare. De multe ori, chiar și aceste discuții sunt scurtate de către polițiști/procurori, invocându-se lipsa de timp, pentru a trece direct la luarea declarațiilor.25

În general, avocații din oficiu nu consiliază victimele despre posibilitatea ca acestea să se constituie ca parte civilă în proces așa cum prevede legea 211/2004.

Și mai problematică este asistența juridică pe latură civilă acordată victimelor traficului de persoane când victimele sunt minori. 26 Avocatul nu este reprezentantul legal al minorului si nu poate exercita acțiunea civilă în numele minorului sau alături de acesta, fără acordul părintelui/tutorelui. Este important ca, încă din timpul urmăririi penale, organele de urmărire

penală și avocații să le explice reprezentanților legali ai minorilor victime ale traficului de

persoane, importanța, modalitatea și termenul în care se pot constitui parte civilă în numele

minorului sau în care pot asista minorul să se constituie parte civilă. 27

În situația în care

reprezentantul legal este reticent sau neinteresat, avocatul desemnat din oficiu poate să depună

în faza de urmărire penală o cerere la dosar prin care să îi solicite procurorului să se constituie

parte civilă în cauză. 28

Distribuirea delegațiilor din oficiu ar trebui facută în exclusivitate de către barouri. În practică, există cazuri în care dacă un polițist este “deranjat” de activitatea avocatului la audieri, nu se va mai solicita prezența acelui avocat a doua oară, motiv pentru care majoritatea avocaților își cenzurează observațiile vizavi de activitatea polițiștilor. Astfel că se crează relații clientelare clientelare între avocati și polițiști în baza distribuirii acestor delegații.29

Există o serie de probleme și în ceea ce privește asistența juridică oferită victimelor de către ONG-uri:

Organizațiile neguvernamentale care oferă asistență juridică victimelor traficului de persoane depind de fondurile puse la dispoziție fie de donatori, fie de stat. Dar chiar și puținele resurse finaciare puse la dispoziție de guvern, prin ANITP, sunt practic inaccesibile din cauza unor deficiențe legislative. Concret, pentru a putea accesa fondurile respective ONG-urile ar trebui să își licențieze serviciile acordate victimelor traficului. Acest lucru este însă imposibil deoarece nu există, conform legii asistenței sociale, standarde de licențiere pentru acest tip specific de servicii.

Nu există nici o hartă clară a ONG-urilor care oferă servicii victimelor traficului de persoane. Această situație are mai multe cauze. Așa cum a fost menționat anterior, conform legii asistenței sociale, standarde de licențiere pentru acest tip specific de servicii nu există. Asta înseamnă că în practică, un ONG care a obținut licență în vederea unui centru rezidențial pentru bătrâni, oferă de fapt și servicii victimelor traficului de persoane. ANITP are o listă a ONG-urilor cu care lucrează, aceasta nu este însă publică. Lipsa informațiilor despre ONG-urile active în domeniu îngreunează punerea în legătură a acestora cu organele judiciare atunci când apare nevoia de asistență juridică.

25

Idem 24. 26

Observații Anca Iuga, avocat, Baroul Cluj, 2 februarie 2017, București. 27

Idem 26. 28

Idem 26. 29

Observații Mihaela Mușan, avocat în Baroul Brașov, 2 februarie 2017, București.

8

În cadrul discuțiilor din 2 februarie 2017, majoritatea participanților au subliniat faptul că victima ar trebui să aibă un singur avocat pe parcursul întregului proces penal. A mai fost evidențiat faptul că victimele ar trebui să se bucure de cel puțin aceleași drepturi ca și inculpații/ suspecții în cauză. În plus, s-a identificat nevoia specializării în ceea ce privește drepturile victimelor traficului de persoane nu numai pentru avocați dar și pentru procurori și judecători, având în vedere complexitatea infracțiunilor și poziția de vulnerabilitate a victimelor. Cele mai multe victime sunt într-o situație vulnerabilă, fiindu-le frică să coopereze cu autoritățile. Respectarea drepturilor victimei și sentimentul insuflat acestora că sunt protejate este și în interesul procurorilor. În acest context, procurorii pot juca un rol important în ceea ce privește prevenirea revictimizării, prin informare activă a victimelor cu privire la drepturile lor, asigurarea accesului la un avocat și facilitarea unui spațiu privat pentru întâlnirea cu acesta.

Recomandări pentru îmbunătățirea accesului la asistență juridică pentru victimele traficului de persoane

Unele din problemele sistemului de asistență juridică garantată de stat, cum ar fi onorariile mici ale avocaților din oficiu, nu pot fi rezolvate imediat. Există însă o serie de măsuri care pot fi adoptate pe termen scurt pentru a îmbunătăți accesul la asistență juridică de calitate pentru victimele traficului de persoane. Astfel:

A. Îmbunătățirea nivelului de informare a victimelor cu privire la drepturile lor de la primul contact cu organele judiciare.

Potrivit art. 4 din Legea 211/2004 drepturile victimei trebuie aduse la cunoștința ei de către primul organ judiciar la care aceasta se prezintă, într-o limbă pe care o înțelege. Victimei ar trebui să îi fie înmânat un formular care să conțină toate drepturile pe care le are, inclusiv dreptul la asistență juridică gratuită. Pentru că legea nu conține un model de formular, în practică nu există un formular tipizat, adaptat nevoilor victimelor traficului de persoane.

Recomandări:

Redactarea, printr-o acțiune comună a Ministerului Justiției, Ministerului de Interne și Parchetului General a unui model de formular adaptat/personalizat pentru victimele traficului de persoane.30

30

În Decembrie 2016 APADOR-CH a trimis Ministerului Justiției observațiile și propunerile sale referitoare la Proiectul de Ordin privind modelul informării scrise înmânate suspecților, inculpaților sau persoanelor condamnate în cadrul procedurilor penale ori persoanele căutate în baza unui mandat european de arestare cu privire la drepturile acestora (http://www.just.ro/proiectul-de-ordin-comun-privind-modelul-informarii-scrise-inmanate-suspectilor-inculpatilor-sau-persoanelor-condamnate-in-cadrul-procedurilor-penale-ori-persoanelor-cautate-in-

9

Instruirea tuturor ofițerilor de poliție care lucrează cu victime ale traficului de persoane pentru a fi informați că trebuie să solicite avocați pentru victime de la Serviciul de Asistență Juridică al UNBR.

Elaborarea, în cooperare cu organizații neguvernamentale și Institutul pentru Ordine Publică (ISOP) a unui curs pentru ofițerii de poliție cu privire strict la drepturile victimelor, în special victimele traficului de persoane.

Toți reprezentanții statului care intră în contact cu victimele (polițiști, procurori, judecători) trebuie să primească o formare corespunzătoare cu natura interacțiunii cu acestea, în vederea unei bune implementări a Directivei Victimelor (2012/29/UE).31

B. Îmbunătățirea calității asistenței juridice pentru victimele traficului de persoane

În România, sistemul de asistență juridică gratuită este organizat la nivelul asociațiilor locale ale barourilor (în număr de 244). Fiecare asociație din țară are o listă de avocați din oficiu din care desemnează atunci când este nevoie, tot ele supraveghează și calitatea serviciilor prestate. În momentul când există o cerere pentru asistență juridică gratuită baroul numește un avocat în funcție de disponibilitate și experiență. Listele cu avocații care s-au înscris în vederea prestării de oficii sunt accesibile și pe site-urile barourilor locale. Totuși, întocmirea unor liste speciale, în baza unor criterii precum pregătirea tematică (de exemplu, drepturile victimelor traficului de persoane) nu sunt posibile potrivit legislației românești. 32

Recomandări:

Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR) ar trebui să includă subiectul drepturilor victimelor traficului de persoane în programa de pregătire profesională continuă a avocaților. Redactarea curiculei se poate realiza în cooperare cu organizații neguvernamentale active în domeniu, în baza unui protocol. Această pregătire tematică ar asigura creșterea calității asistenței juridice și a reprezentării pentru victimele traficului de persoane.

În urma participării la astfel de cursuri acreditate, UNBR poate realiza o listă internă cu avocații care au pregătire tematică, pe care să îi desemneze în momentul când există solicitare de avocat în cazuri în care există victime ale traficului de persoane.

Subiectul compensațiilor financiare pe care avocații le pot cere in baza legii 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor ar trebui să constituie subiect distinct de curs in cadrul formarii profesionale continue a avocatilor organizate de INPPA și UNBR.

baza-unui-mandat-euro/). Asociația a atras atenția asupra necesității existenței unor astfel de formulare/modele de informare pentru cel puțin 3 categorii de victime ale infracțiunilor: formularul pentru victima orcărei infracțiuni, formularul pentru victima traficului de persoane, formularul pentru victima violenței în familie. 31

Ministerul Public implementează în perioada 2016-2018 un proiect menit a crește eficiența parchetelor din

Bulgaria și România în domeniul asistării victimelor infracțiunilor și promovarea cooperării lor cu organizațiile locale și străine de asistare a victimelor http://www.mpublic.ro/ro/content/ump-parteneriate-proiecte-ce-9. Acesta presupune și activități în scopul întăririi relației dintre ONG-urile care sprijină victimele și parchete. 32

Legea 51/1995 privind organizarea profesiei de avocat.

10

Calitatea asistenței juridice și a reprezentării ar putea crește dacă reprezentanții poliției, ai Ministerului Public și ai ANITP ar fi informați în legătură cu faptul că asistența juridică gratuită înseamnă și dreptul victimei de a-și alege un avocat pe care îl poate plăti cu bani în limita unei sume echivalente cu două salarii de bază minime brute pe ţară, stabilite pentru anul în care victima a formulat cererea de asistenţă juridică gratuită (legea 211/2004). Procedura accesării sumei de bani ar trebui să fie simplă și rapidă pentru a asigura apărarea efectivă a victimei în cadrul procedurilor penale.

Unele ONG-uri din România au dezvoltat o relație profesională bună cu barourile locale.33 Acesta este un exemplu de bună practică care poate fi adoptat și de alte ONG-uri sau de reprezentanții ANITP la nivel local. Având în vedere problemele structurale identificate, inițiativele de advocacy par a avea mai mut succes dacă sunt abordate de jos în sus (bottom up approach). În acest context este de remarcat că ANITP poate oferi training avocaților la cererea barourilor locale (sub forma unui proiect pilot).

C. Creșterea fondurilor alocate pentru asistența juridică a victimelor traficului de persoane

Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane (ANITP) a avut un rol important în implementarea Strategiei Naționale împotriva Traficului de Persoane în perioada 2012-2016.34

Dintre toate obiectivele propuse, îmbunătățirea calității protecției și asistenței victimelor în vederea reintegrării lor sociale s-a dovedit a fi cea mai greu de realizat. Asta datorită lipsei fondurilor pentru diversificarea și multiplicarea activităților de asistare a victimelor traficului de persoane. Este necesar ca programele care au ca scop reintegrarea socială a victimelor să fie sustenabile din punct de vedere financiar.

Pentru a veni în sprijinul organizațiilor neguvernamentale active în domeniu, în baza Acordului Cadru între Guvernul României şi Consiliul Federal Elveţian privind implementarea Programului de Cooperare Elveţiano-Român, ANITP implementează proiectul “Sprijinirea ONG-urilor din România pentru asistenţă directă victimelor traficului de persoane”, pentru o perioadă de 38 de luni, începând cu luna Februarie 2015. Bugetul total al proiectului este de 2.082.767.23 CHF. 35

În luna ianuarie 2017 a existat a II-a ediție a cererii de proiecte.

Cu toate acestea, datorită deficiențelor legislative deja menționate, ONG-urile nu au putut accesa aceste fonduri. Este nevoie de o schimbare urgentă a legii în vederea introducerii de standarde de licențiere pentru serviciile oferite victimelor traficului de persoane.

33

Fundația People2People, Oradea, https://www.facebook.com/people2people.ro/?hc_ref=SEARCH. 34

În acest moment (Februarie 2017) nu există o nouă strategie supusă dezbaterii publice. Cea veche este accesibilă lahttp://www.mai.gov.ro/Documente/Transparenta%20decizionala/Anexa_1%20Strategie%20trafic%20persoane.pdf. Strategia conține 5 obiective generale: intensificarea activităților de prevenire a traficului de persoane, îmbunătățirea calității protecției și asistenței victimelor în vederea reintegrării lor sociale, întărirea capacității instituționale de a investiga infracțiunile referitoare la traficul de persoane, întărirea capacității de a colecta și analiza informații și îmbunătățirea cooperării instituționale și internaționale în vederea implementării strategiei.

35 Mai multe detalii aici http://www.anitp.mai.gov.ro/.

11

Recomandări:

Necesitatea unor inițiative comune de advocacy referitoare la elaborarea și aprobarea standardelor de licențiere pentru serviciile oferite victimelor traficului de persoane.

Modificarea legii 350/2005 privind regimul finanțărilor nerambursabile din fonduri publice

alocate pentru activități nonprofit de interes general pentru a asigura sustenabilitatea

financiară a organizațiilor neguvernamentale.36

36

Înainte de alegerile din Decembrie 2016, Ministerul Justiției (MJ) de la aceea vreme nu era în favoarea unor modificări aduse legii existente, optând mai degrabă pentru adoptarea unei legi noi. În toamna anului 2016, MJ a lucrat la un proiect de lege care să înlocuiască legea 350/2005. Scopul declarat al acestuia a fost facilitarea finanțării proiectelor implementate cu succes de ONG-uri și a căror utilitate a fost dovedită. În general, proiectul de lege urmărea reducerea birocrației prin eliminarea acelor prevederi din lege referitoare la achizițiile publice. În noiembrie 2016, APADOR-CH a participat în cadrul discuțiilor referitoare la proiectul de lege și a făcut recomandări. Cu toate acestea, având în vedere că Guvernul s-a schimbat, inițiativa va rămâne cel mai probabil la nivel de proiect de lege.

12

Analiza stakeholderilor

Tabelul de mai jos ilustrează atitudinea stakeholderilor referitoare la subiectul accesului la justiție pentru victimele traficului de persoane. Analiza succintă are la bază discuțiile în cadrul mesei rotunde din 2 februarie 2017 dar și întâlnirile pe care APADOR-CH le-a avut în cursul implementării proiectului.

PRO Organizații neguvernamentale

Ministerul Justiției (anumite teme)

Câțiva avocați

ALIAȚI

NEUTRĂ Organizații neguvernamentale

Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane (ANITP)

Poliția Română (IGPR)

Ministerul Public (DIICOT)

Institutul de Studii pentru Ordine Publică (ISOP)

POSIBILITATEA DE A INFLUENȚA

ANTI Ministerul Justiției (unele aspecte)

INPPA (Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților)

UNBR (Uniunea Națională a Barourilor din România)

OPONENȚI

Explicații

Pro

O parte din ONG-urile din România sunt active și dedicate protejării drepturilor victimelor traficului de persoane, inclusiv prin asistare și reprezentare juridică a acestora.

Ministerul Justiției este deschis cooperării cu APADOR-CH pe tema introducerii unor formulare/ modele de informare adaptate nevoilor victimelor traficului de persoane care să fie înmânate acestora la primul contact cu organele judiciare.

13

Există și câțiva avocați dedicați asistării și reprezentării victimelor traficului de persoane, în pofida dificultăților sistemice (inclusiv financiare) și a lipsei cursurilor specializate.

Neutră

Nu există în spațiul public o „hartă” clară a ONG-urilor care oferă servicii victimelor traficului de persoane și nici o evaluare a activității lor. Probabil, dacă ar exista suficientă capacitate, mai multe ONG-uri ar asista și reprezenta juridic victime.

ANITP are rol de coordonare, evaluare şi monitorizare la nivel naţional a aplicării politicilor în domeniul traficului de persoane. Din când în când, instituția pune la dispoziția ONG-urilor fonduri care pot fi folosite inclusiv în scopul asistării și reprezentării juridice a victimelor. Acești bani pot fi obținuți pe baza depunerii de proiecte și a declarării lor ca eligibile.

În general ofițerii de poliție informează victimele traficului de persoane cu privire la drepturile lor într-o manieră destul de formală, ceea ce împiedică exercitarea acestora în mod eficient. Reprezentanții poliției ar trebui să primească o formare corespunzătoare cu natura interacțiunii cu victimele.

Același lucru este valabil și pentru procurori. Există și exemple de bună practică a unor procurori care informează activ și individualizat victimele cu privire la drepturile pe care le au. Aceștia ar putea inspira ca model de bună practică.

ISOP (Institutul de Studii pentru Ordine Publică) nu desfășoară în momentul de față un curs aprofundat referitor la drepturile victimelor traficului de persoane dar este deschis acestei idei și cooperării cu ONG-urile care activează în domeniu.

Anti

Onorariilor plătite avocațiilor din oficiu sunt în continuare destul de mici (în pofida faptului că au fost mărite în 2015). Această situație nu se va schimba prea curând.

INPPA (Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților) nu este deschis ideii de includere a subiectului drepturilor victimelor traficului de persoane în programa de pregătire profesională continuă a avocaților.

UNBR (Uniunea Națională a Barourilor din România) nu este deschisă nici ideii de includere a subiectului drepturilor victimelor traficului de persoane în programa de pregătire profesională continuă a avocaților și nici posibilității existenței unei liste cu avocați specializați (considerând că aceasta ar reprezenta concurență neloială).