1

~n aceast\ zi de 16 aprilie 1874, peste Edinburghninge [i iar ninge. Un frig de-]i `nghea]\ sângelez\brele[te ora[ul `n t\cere. B\trânii vorbesc pe lacol]uri c\ de când e lumea [i p\mântul nu s-a maipomenit a[a frig. Ai crede c\ soarele s-a ascuns pen-tru vecie. Vântul e t\ios, fulgii, mai u[ori ca aerul.ALB! ALB! ALB! Explozie `n\bu[it\. Nimic alt -ceva. Casele par locomotive cu abur, iar fumul plum -buriu opintindu-se afar\ din hornuri d\ ceruluisclipiri de o]el.

Ora[ul Edinburgh [i str\zile lui povârnite se me-tamorfozeaz\. Rând pe rând, fântânile se preschimb\`n buchete de flori `nghe]ate. B\trânul râu, atât decredincios menirii lui odinioar\, pare deghizat `ntr-unlac de zah\r pudr\ care ajunge pân\ `n buza m\rii.Talazurile vuiesc a sticl\ spart\. Ca prin minune, petrupul pisicilor se ivesc paiete de ghea]\. Copacii par

9

Mec

anic

a in

imii

zâne durdulii `n c\m\[i albe de noapte, care se `ntindsomnoroase [i casc\ la lun\, urm\rind din priviricale[tile gata s\ alunece pe derdelu[ul caldarâmului.E atât de frig, c\ p\s\rile `ncremenesc `n zbor [i apoise pr\bu[esc la p\mânt. Dar [uierul lor `n c\dere edulce, prea dulce pentru un sunet de moarte.

Parc\ nu a mai fost niciodat\ atât de frig ca ast\zi,taman `n ziua `n care stau s\ m\ nasc.

Povestea mea `ncepe `ntr-o colib\ veche a[ezat\pe vârful celui mai `nalt deal din Edinburgh –Arthur’s Seat – un vulcan din cuar] albastru `ninima c\ruia se spune c\ s-ar odihni r\m\[i]elep\mânte[ti ale bunului rege Arthur. Acoperi[uleste `nalt [i ascu]it din cale-afar\, iar de hornular\tând a satâr de m\celar ce `mpunge stelele st\aninat `nsu[i cornul lunii. Locul e pustiu, numai ar-bori cât vezi cu ochii.

~n\untru, totul este din lemn, ca [i cum `ntreagacas\ ar fi fost scobit\ cu migal\ `ntr-un brad uria[.Parc\ intri `ntr-o caban\: peste tot bârne noduroase,ferestruici salvate din cimitirul trenurilor, o mas\de-o [chioap\ cioplit\ dintr-un bu[tean. Cu puzde-ria de perne de lân\, umplute cu frunze uscate, co-liba aduce a cuib. ~n casa asta se nasc, `n mare tain\,copiii nedori]i.

Aici tr\ie[te Doctori]a Madeleine, o moa[\ cam ciu-dat\, socotit\ nebun\ de locuitorii ora[ului. E dr\gu]\

MA

TH

IAS

MA

LZIE

U

10

`n ciuda vârstei `naintate, ochii nu [i-au pierdutlic\rul, dar zâmbetul are ceva nefiresc.

Doctori]a Madeleine aduce pe lume pruncii des-frânatelor, ai femeilor p\r\site, prea tinere sau preanecredincioase pentru a na[te dup\ obicei. Pe lâng\mo[it, Doctori]a Madeleine mai are un hatâr: s\dreag\ bete[ugurile oamenilor. E marea specialist\`n proteze mecanice, ochi de sticl\, picioare de lemn...~n atelierul ei g\se[ti de toate.

La sfâr[itul secolului al XIX-lea nu-]i trebuie maimult ca s\ acuzi pe cineva de vr\jitorie. ~n ora[, umbl\deja zvonuri c\ omoar\ nou-n\scu]ii [i-i transform\`n sclavii ei spectrali [i c\ se `mpreuneaz\ cu tot soiulde p\s\ri pentru a z\misli mon[tri.

~n clipele lungi de travaliu, num\rându-[i con-trac]iile, tân\ra mea mam\ urm\re[te absent\ fulgii[i p\s\rile care se izbesc f\r\ zgomot de geam. Pareo feti]\ jucându-se de-a femeia bor]oas\. Melan coliai se cite[te pe chip; [tie c\ n-are s\ m\ p\streze. Abia`ndr\zne[te s\-[i plece ochii spre pântecele gata s\plesneasc\. Sim]ind c\ nu mai am mult [i ies ding\oace, `[i coboar\ pleoapele cu duio[ie. Are pieleaatât de alb\, `ncât n-o mai z\re[ti `n a[ternuturi, seafund\ `n ele, de parc\ ar absorbi-o [i ar disp\rea`ntru totul.

A urcat plângând dealul pân\ aici [i lacrimile ei`nghe]ate s-au `mpr\[tiat pe p\mânt ca perlele

11

Mec

anic

a in

imii

dintr-un colier rupt. Cu cât `nainta, cu atât sub t\lpii se desf\[ura un `ntreg covor de m\rgele str\lu -citoare. A ̀ nceput s\ alunece, ̀ ns\ [i-a continuat dru-mul, ̀ nte]ind ritmul pa[ilor. Picioarele i s-au ̀ mpleticit,s-a cl\tinat [i a c\zut pe burt\. ~n\untru, eu am scân-cit ca o pu[culi]\ spart\.

Doctori]a Madeleine a fost primul chip pe carel-am v\zut. Mi-a apucat cu degetele capul lunguie]ca o m\slin\ – balon de rugby `n miniatur\ – apoi s-aretras `n lini[te.

Mama prefer\ s\-[i `ntoarc\ privirea. ~n orice caz,pleoapele n-o mai ascult\. „Deschide ochii! Uit\-te cemic e! Cât un fulg de nea! {i e al t\u!“

Madeleine crede c\ sem\n cu o pas\re alb\, cu pi-cioare lungi. Mama `i d\ de `n]eles c\ nu poate nicis\ m\ priveasc\, dar\mite s\ mai asculte [i vreo des-criere a mea.

– Nu vreau nici s\ v\d, nici s\ [tiu nimic!Doctori]a pare deodat\ preocupat\ de ceva. ~mi

tot pip\ie pieptul minuscul. Zâmbetul `i p\r\se[techipul.

– Are inima bocn\, cred c\ a `nghe]at.– {i-a mea e la fel, `nchipui]i-v\, nu e nevoie s\

mai pune]i sare pe ran\.– Nu, nu, inima lui e `nghe]at\ de tot!M\ scutur\ din cap pân\-n picioare [i se aude un

zdr\ng\nit ca [i cum ai scotoci `ntr-o geant\ de scule.

MA

TH

IAS

MA

LZIE

U

12

Doctori]a Madeleine ]ese planurile de b\taie.A[ezat\ pe pat, mama a[teapt\, tremurând din totcorpul, dar nu din cauza frigului. Pare o p\pu[\ depor]elan evadat\ dintr-un magazin de juc\rii.

Afar\ ninge din ce ̀ n ce mai tare. Iedera argintat\se ca]\r\ pe acoperi[. Trandafirii diafani `[i pleac\fruntea `mpr\[tiind lumin\ pe alei. Cu ghearele`nfipte `n jgheaburi, pisicile devin garguie care `mpo-dobesc stre[inile caselor.

~n apa râului, pe[tii `nghe]a]i par c\ se schimo-nosesc. ~ntregul ora[ se afl\ `n mâna unui sufl\tor desticl\ a c\rui respira]ie t\ioas\ pi[c\ urechile. Cei mai`ndr\zne]i, care se ̀ ncumet\ s\ se aventureze pe str\zi,se trezesc `ncremeni]i `n doar câteva clipe, ca [i cumun zeu ascuns i-ar imortaliza `ntr-o fotografie. Prin[ide ritmul pa[ilor, unii dintre ei `ncep s\ alunece cadansatorii unui ultim balet. Sunt aproape frumo[i, fie-care `n felul lui, `ngeri `nf\[ura]i `n v\luri ag\]ate decrugul cerului sau mici balerine rotindu-se pân\ la ul-tima suflare `n cutiu]a lor muzical\.

Peste tot, trec\tori ̀ nfrigura]i sau gata s\ ̀ nghe]er\mân ̀ n]epeni]i printre fântânile preschimbate de ger`n buchete de trandafiri. Numai ornicele mai fac s\ bat\inima ora[ului, ca [i când nimic nu s-ar fi `ntâmplat.

„Mi s-a spus doar s\ nu urc pe Arthur’s Seat. Mi-azis toat\ lumea c\ b\trâna e nebun\“, `i trece mamei

13

Mec

anic

a in

imii

prin minte. S\rmana fat\ pare moart\ de frig. Dac\pe mine va izbuti doctori]a s\ m\ repare vreodat\,cu inima mamei va avea mai mult de furc\. ~ntins `npielea goal\ pe o tejghea de lâng\ masa de lucru, stau`n a[teptare, cu trupul prins `n cle[tii unei menghinede metal. ~ncep s\ tremur de-a binelea.

O pisic\ neagr\, b\trân\ [i cu maniere de valet,se apleac\ de pe masa din buc\t\rie. Doctori]a i-a`ncropit o pereche de ochelari [ic, cu rame verzi, `nton cu ochii. Urm\re[te scena cu un aer plictisit – unziar ieftin [i-o ]igar\ `i mai lipsesc.

Doctori]a Madeleine `ncepe s\ scotoceasc\ peetajera cu ceasuri mecanice. Are o sumedenie de mo-dele. Unele triunghiulare, cu un aer sobru, altele ro-tunde, f\cute din lemn sau din metal, preten]ioasedin cap pân\-n vârful acelor. Cu o ureche `mi ascult\inima dereglat\, iar cu cealalt\ tic-tacul ceasornice-lor. Se `ncrunt\ a nemul]umire, ca o b\bu]\ care st\un sfert de or\ pân\ s\ aleag\ o ro[ie din pia]\. Apoi,dintr-odat\, ochii i se lumineaz\. „Asta e!“, izbuc -ne[te, mângâind cu buricele degetelor un ceas cucuc pr\fuit.

Ceasul are patru centimetri l\]ime [i opt `n lun-gime, f\cut cu totul [i cu totul din lemn, mai pu]inmecanismul, cadranul [i acele. E [lefuit cam groso-lan, dar „trainic“, gânde[te doctori]a cu glas tare.Cucul, cât un dege]el de-al meu, e ro[u cu ochi negri.}ine ciocul deschis [i ]eap\n ca o pas\re moart\.

MA

TH

IAS

MA

LZIE

U

14

– Cu ceasul \sta o s\ ai o inim\ pe cinste! Undemai pui c\ se potrive[te de minune cu c\p[orul t\ude pas\re, `mi spune Madeleine.

Nu-mi prea surâde povestea ei cu pas\rea. Totu[i,`ncearc\ s\-mi salveze via]a, a[a c\ n-am de ce s\ facmofturi.

Doctori]a Madeleine `[i potrive[te un [or] alb –de data asta, sigur se apuc\ de treab\. M\ simt caun pui la rotisor pr\jit de viu. Scotoce[te `ntr-un bol,alege ni[te ochelari de sudur\ [i-[i acoper\ fa]a cu obatist\. Nu-i mai v\d zâmbetul. Se apleac\ deasupramea [i-mi d\ s\ inhalez eter. ~mi cobor pleoapele,`ncet-`ncet, cum se las\ obloanele `ntr-o sear\ de var\,departe de aici. Nu mai am putere s\ ]ip. M\ uit laea, cufundându-m\ lent `n somn. Toate formele eisunt rotunjite, ochii, pome]ii rida]i ca un m\r zbâr-cit, pieptul. ~mi vine s\ m\ cuib\resc lâng\ trupul eicald. Chiar dac\ nu mi-ar fi foame, tot m-a[ prefacec\ mi-e, doar ca s\ m\ pun\ la sân.

Madeleine `mi decupeaz\ pielea de pe piept cu ofoarfec\ mare [i zim]at\. Din]ii ei m\run]i m\ gâdil\la atingere. Doctori]a `mi strecoar\ cesule]ul sub piele[i `ncepe s\ lege firele angrenajului la arterele ini-mii. E o opera]iune delicat\, totul trebuie pus la locullui. Ca s\ fac\ vreo dou\sprezece noduri minuscule,folose[te o sârm\ o]elit\, dur\, dar foarte sub]ire.Inima bate din când `n când, dar cantitatea de sânge

15

Mec

anic

a in

imii

trimis\ spre artere este prea mic\. „E alb ca varul!“,[opte[te ea.

~n sfâr[it, ora adev\rului. Doctori]a Madeleine fi-xeaz\ ceasul la dou\sprezece noaptea... Nu se`ntâmpl\ nimic. Mecanismul nu pare suficient de pu-ternic ca s\ pun\ `n mi[care pulsa]iile cardiace. Inimami s-a oprit o clip\ periculos de lung\. ~mi las capul`ntr-o parte ca `ntr-un vis istovitor. Doctori]a apas\u[or mecanismul ca s\ dea un impuls mi[c\rii.„Tic-tac“, murmur\ ceasul. „Bum-bum“, `i r\spundeinima, [i arterele se coloreaz\ `n ro[u. ~ncetul cu `nce-tul, tic-tacul se `nte]e[te, iar bum-bumul `i ]ine iso-nul. Tic-tac. Bum-bum. Tic-tac. Bum-bum. Inima bate`ntr-un ritm aproape normal. Doctori]a `[i ridic\ u[ordegetele de pe angrenaj. Sunetul ceasului se aude dince `n ce mai slab. Apas\ din nou s\-l reporneasc\, darimediat ce `[i retrage mâna, ritmul inimii `ncetine[te.Parc\ ar me[teri la o bomb\ `ntrebându-se când arede gând s\ explodeze.

Tic-tac. Bum-bum. Tic-tac. Bum-bum.

Primele raze de lumin\ ]op\ie prin z\pad\ [i sestrecoar\ tiptil prin `ncheieturile obloanelor. Doc -tori]ei Madeleine i se sleiesc puterile. Eu am ador-mit; poate c\ sunt mort pentru c\ mi-a stat inima preamult timp.

Dintr-odat\, `n piept r\sun\ atât de tare cânte-cul cucului, `ncât surprins, m-apuc\ tusea. Deschid

MA

TH

IAS

MA

LZIE

U

16

ochii mari [i o z\resc pe doctori]\ cu mâinile `n aer,de parc\ ar fi marcat un gol din penalty `n finalacupei mondiale.

Apoi, ca un croitor de mare ]inut\, `ncepe s\ m\coas\ la loc; aproape c\ nu se cunoa[te, dar pieleazbârcit\ pare `mb\trânit\, asemenea ridurilor luiCharles Bronson. Gata. Cadranul este protejat de unpansament enorm.

~n fiecare diminea]\, va trebui s\ m\ `ntoarc\ cuo cheie. Dac\ nu, s-ar putea s\ adorm [i s\ nu m\ maitrezesc niciodat\.

Mama spune c\ sem\n cu un fulg dolofan cu acelemele rotitoare. Madeleine `i r\spunde c\ a[a poate s\m\ g\seasc\ mai u[or ̀ n mijlocul unei furtuni de z\pad\.

E amiaz\. Doctori]a o `nso]e[te pe tân\r\ la u[\,zâmbind duios, cum face ea de obicei la necaz. Mama`nainteaz\ `ncet. Un tremur u[or `i `ncre]e[te col]ulbuzelor.

Se `ndep\rteaz\ cu pa[i rari ca o b\trân\ doamn\melancolic\ prizonier\ `ntr-un corp de adolescent\.

~nv\luit\ `n pâcla str\lucitoare a ninsorii, mamapare de departe o n\luc\ de por]elan. Din acea zi, mi-nunat\ [i stranie, nu am mai rev\zut-o niciodat\.

2

Madeleine prime[te vizitatori `n fiecare zi.Pacien]ii care `[i rup câte ceva [i nu au bani suficien]ica s\ apeleze la un medic cu „diplom\“ ajung `ntot-deauna la ea. L\murindu-le fiecare am\nunt, le dregeinimile, fie c\ doar le potrive[te ritmul, fie c\ le repar\pe de-a-ntregul.

Tic-tacul din\untru m\ umple de pl\cerea de a finormal. Deodat\, aud un client v\ic\rindu-se c\ i-aruginit coloana vertebral\.

– Cum altfel? Doar e metal!– Da, dar scâr]âie la cea mai mic\ mi[care de bra]!– V-am prescris deja o umbrel\! {tiu c\ e greu s-o

g\si]i la farmacie. De data asta, v-o `mprumut pe amea, dar ave]i grij\ s\ face]i rost de una pân\ laurm\toarea noastr\ `ntâlnire.

~mi trec pe dinainte, ca la defilare, [i cupluri detineri bine `mbr\ca]i, care au urcat cu greu dealul ca

MA

TH

IAS

MA

LZIE

U

18

s\ adopte un copil, pentru c\ nu pot avea unul al lor.Scena se petrece ca la cump\rarea unui apartament:Madeleine `l laud\ pe cutare copil care nu plânge nici -odat\, m\nânc\ tot [i e cur\]el foc.

~mi a[tept rândul, pe un col] de canapea. Sunt celmai mic exponat, atât de mic `ncât m\ pot ]ine `ntr-ocutie de pantofi. Când se ̀ ntorc spre mine, m\ privescinvariabil cu un zâmbet `nduio[at, mai mult sau maipu]in pref\cut, pân\ când unul dintre viitorii p\rin]icere l\muriri: „De unde se aude tic-tacul \sta?“

Atunci, doctori]a m\ ia pe genunchi, `mi descheienasturii [i d\ la o parte pansamentul. Unii scot un stri -g\t, al]ii se mul]umesc s\ strâmbe din nas [i s\ spun\:

– Dumnezeule! Ce nebunie mai e [i asta?– Dac\ ar fi mâna lui Dumnezeu, nu am mai avea

despre ce discuta. „Nebunia“, cum `i zice]i dumnea-voastr\, e un ceas care face ca inima micu]ului s\ bat\normal, le r\spunde ea sec.

Stânjeni]i, cei doi se retrag `n camera de al\turi,[u[otesc o vreme, dar când se `ntorc, verdictul estemereu acela[i:

– Nu, mul]umim, am putea vedea [i al]i copii?– Bine`n]eles, veni]i dup\ mine! Am dou\ feti]e

n\scute `n s\pt\mâna Cr\ciunului, le propune eabucuroas\.

La ̀ nceput, fiind prea mic, nu-mi d\deam seama dece se ̀ ntâmpl\. Dar odat\ cu vârsta, a devenit jignitor

19

Mec

anic

a in

imii

s\ fiu ultima roat\ la c\ru]\. Uneori m\ `ntreb de ce`i dezgust\ atât de tare pe oameni un simplu ceas.La urma urmelor, e doar un lemn!

Ast\zi, când pentru a nu [tiu câta oar\ am picattestul adop]iei, un pacient care vine la doctori]\ `nmod regulat se apropie de mine. Arthur este un fostofi]er de poli]ie devenit peste noapte un om f\r\ c\ -p\tâi [i mort dup\ b\utur\. Are toate lucrurile bo]ite,de la pardesiu pân\ la pleoape. E destul de `nalt [iar fi [i mai `nalt, dac\ ar sta drept. De obicei, nu-mivorbe[te niciodat\. Surprinz\tor, `mi place c\ nu nevorbim. Mersul lui [chiop\tat când trece prin buc\ t\ -rie, zâmbind cu jum\tate de gur\ [i dând din mâini,are ceva care m\ lini[te[te.

Cât timp Madeleine se ocup\ de cuplurile bine`mbr\cate `n camera al\turat\, Arthur se fâ]âiedintr-o parte `n alta. Coloana lui vertebral\ scâr]âiesco]ând sunete triste. La un moment dat, r\bufne[te:

– Nu-]i face griji, micu]ule! ~n via]\, totul trece,s\ [tii! Ne vindec\m ̀ ntotdeauna, chiar dac\ ne ia cevatimp. Mi-am pierdut slujba cu câteva s\pt\mâni ̀ naintede cea mai friguroas\ zi din lume [i nevast\-mea m-adat pe u[\ afar\. Unde mai pui c\ pentru ea am ac-ceptat s\ lucrez `n poli]ie. Visam s\ ajung muzician,dar ne descurcam tare greu cu banii.

– Dar ce s-a ̀ ntâmplat de te-au dat afar\ din poli]ie?– {tii cum se spune, n\ravul din fire n-are lecuire.

Puneam depozi]iile martorilor pe muzic\ [i petreceam

MA

TH

IAS

MA

LZIE

U

20

mai mult timp b\tând pe clapele unui armoniu decâtla ma[ina de scris a comisariatului. Apoi mai beam[i whisky, numai atâta cât s\-mi ung vocea... Dar \iahabar n-aveau ce `nseamn\ muzica, pricepi? A[a c\mi-au cerut s\-mi strâng catrafusele. Am avut proastainspira]ie s\-i povestesc nevesti-mii toat\ t\r\[enia.Urmarea o [tii... De atunci mi-am cheltuit ultimul bancare mi-a mai r\mas pe whisky. Asta mi-a salvatvia]a, pricepi?

~mi place la nebunie când m\ `ntreab\ „pricepi?“[i când `mi explic\, pe un ton solemn, cum b\utura„i-a salvat via]a“.

– ~n ziua aceea de pomin\, 16 aprilie 1874, de atâtafrig mi s-a cr\pat coloana vertebral\: numai c\lduraalcoolului, pe care-l `nghi]isem ca s\ uit de necazuri,m-a `mpiedicat s\ `nghe] de tot. Dintre to]i vagabon-zii doar eu am sc\pat teaf\r, ceilal]i tovar\[i au muritde frig.

~[i scoate paltonul [i m\ ̀ ndeamn\ s\-i privesc spa-tele. Nu prea `mi vine, dar nu-mi vine nici s\-l refuz.

– Doctori]a Madeleine mi-a `nlocuit partea cr\pat\cu o bucat\ de coloan\ vertebral\ sonor\ [i i-a acor-dat fiecare oscior. Pot s\ cânt [i melodii dac\ bat cuun cioc\nel. Sun\ foarte bine, dar `n schimb, mergcam `ntr-o parte. Hai, nu vrei s\ cân]i ceva? m\`ndeamn\ el `ntinzându-mi cioc\nelul.

– Dar nu [tiu nicio melodie!– Ia stai pu]in! O s\-]i cânt ceva. Ascult\!

21

Mec

anic

a in

imii

Dacă v-a plăcut acest fragment de carte, mai multe detalii despre modalităţile de livrare şi plată puteţi găsi în paginile Nemira.ro.